We Are HR #4 by wearehr

NR.

IULIE-SEPTEMBRIE

2018

CUM

BRÄ&#x201A; HILI

EZ M D

ILI ECH

BRU

SUMAR 7

EDITORIAL

10 IN THE NEWS: HR la zi 13 OFFICE VIEW: Ce relație avem cu spațiul în care lucrăm? 18 GDPR Ce se schimbă-n recrutare? 20 MIX & MATCH: Ce furăm din alte domenii 22 CONFESIUNI DE LIDER: Sonia Năstase

p. 20 26 OPINIE: Mituri despre overtime 28 ÎNAPOI LA SIMPLITATE Mai încet, mai puțin, mai bine 32 OPINIE: 8x5=40 34 FEATURE: Ce înseamnă munca remote pentru angajații care o practică? 38 OPINIE: Perfecții imperfecți

p. 22

40 DEPENDENȚII ÎNNĂSCUȚI DE MUNCĂ Cine sunt oamenii care lucrează mult și cu pasiune

CE CITIM ÎN NUMĂRUL ĂSTA

p. 58 45 HR TALKS Cum e de fapt cu echilibrul? De la teorie la practică 52 STUDIU Concediul la români: Unde se termină munca și unde începe relaxarea

p. 18

58 FEATURE: De la „Muncesc pentru a trăi” la „Trăiesc pentru a munci” 62 OPINIE: Răsfăț sau necesitate? 66 HR PITCH 68 CASE STUDY: Cum îți aduci brandul de angajator la următorul nivel?

p. 40

71 HR AGENDA 72 HR SPEED DATING 74 GHID DE BUNĂ MOTIVARE 5

MEET THE TEAM

CHIEF CONTENT EDITOR

Raluca Dumitra

raluca.dumitra@wearehr.ro

Alex Gâlmeanu

Raluca Dumitra

Gergely Világhy

Nu mai are nevoie de introducere: a făcut prima fotografie în urmă cu mai bine de două decenii, iar imaginile sale au apărut în toate publicațiile de la noi. A avut expoziții în România, dar și în afară, în țări ca Irlanda sau Franța. Îl găsești pe alex.ro și alexgalmeanu.com.

De mai bine de 10 ani contribuie la conturarea de proiecte editoriale, multe de la zero, cel mai recent fiind chiar We Are HR. CV-ul ei include presă, marketing și e-commerce. La eJobs e responsabilă de crearea și implementarea strategiei de conținut B2B și B2C.

E responsabil de ilustrația de pe coperta acestei ediții, dar și de noua identitate vizuală eJobs. Originar din Budapesta, în ultimii 10 ani a acumulat experiență în graphic și UX/UI design în echipe eterogene din Ungaria, India, Maroc și, de ceva vreme, România. Îi găsești portofoliul pe www.behance.net/tyr.

ARTIST VIZUAL

CHIEF CONTENT EDITOR

GRAPHIC DESIGNER

ART DIRECTOR

Andrei Ion TEXTE:

Ana Călugăru Mihaela Pascari Iulia Văcăroiu Andreea Vasile GRAFICĂ:

Mihnea Trușcă Gergely Világhy FOTOGRAFII:

Alex Gâlmeanu shutterstock.com unsplash.com CORECTURĂ:

Mihaela Pascari

Bogdan Badea

Absolventă de Relații Economice Internaționale (ASE București), scrie de peste trei ani despre provocările cu care se confruntă piața muncii. Pasiunea pentru nevoile angajaților și ale companiilor a descoperit-o în 2014, când a luat contact prima oară cu HR-ul. Ulterior, a ocupat poziția de editor la Ziarul Financiar.

Specializat în managementul vânzărilor și business development, are peste 12 ani de experiență în managementul echipelor și leadership-ul orientat către rezultate. La eJobs e responsabil de dezvoltarea strategiilor de business și de alinierea acestora cu obiectivele pe termen lung și scurt ale companiei, dar și de motivarea, dezvoltarea și creșterea echipei.

EDITOR

CEO

Iulia Văcăroiu

COPYWRITER & SOCIAL MEDIA SPECIALIST

Și-a conturat abilitățile de copywriter de-a lungul anilor în advertising, iar recent s-a avântat în freelancing. Îi place să descopere locuri noi și să ia pulsul orașului, întorcându-se mereu la scris. Se implică oricând trup și suflet în proiecte ce au în centru creativitatea.

Liliana Cornea Lucia Gruescu CHIEF EXECUTIVE OFFICER

Bogdan Badea

bogdan.badea@wearehr.ro ADRESA REDACȚIEI

Bd. Dimitrie Pompeiu, 9-9A, Iride Business Park, corp B2B, sector 2, București WWW.WEAREHR.RO Revista We Are HR este un produs marca eJobs Group, publicat de Ringier România ISSN 2601 - 1093 ISSN-L 2601 - 1093

DIRECTOR GENERAL

Mihnea Vasiliu Ana Călugaru

Andreea Vasile

A absolvit Facultatea de Comunicare și Relații Publice, a lucrat 7 ani în presa de business și 5 în comunicare și PR. Îi plac cuvintele, poveștile și imaginile pe care acestea le creează și puterea pe care o au în dezvoltarea businessurilor. Din 2018, se ocupă de activitățile de comunicare și PR ale eJobs România.

A decis că scrisul e pasiunea ei acum mai bine de zece ani, iar astăzi pune pe hârtie povești cu și despre oameni. Pe parcursul carierei și-a lăsat amprenta pe mai multe publicații, iar astăzi deapănă povești pe andreeavasile.ro.

PR MANAGER

STORYTELLER

CHIEF FINANCIAL OFFICER

Richard Toth

HEAD OF SALES

Andrei Ursuleanu DIRECTOR PRODUCȚIE

Sebastian Cârneci Tipărit la Tipografia Everest © Reproducerea oricărui material din această publicaţie este categoric interzisă în lipsa consimţământului prealabil al editorului.

WeAreHR | ediția 01

FOTO: ALEX GÂLMEANU

EDITORIAL

Echilibrarea dezechilibrului

Raluca Dumitra

CHIEF CONTENT EDITOR

Un prieten recent întors din Tokyo îmi povestea, acum ceva vreme, despre unul dintre multele șocuri culturale pe care le-a simțit apropo de cultura niponă și care are în centru modul în care se raportează japonezii la muncă. În timp ce pentru majoritate să muncești e o onoare, o mândrie, se ajunge la niște contexte absolut aberante în care angajații au CINCI zile de concediu anual (în care pot să bifeze lejer două-trei destinații turistice), dorm în metrou pentru că se creează o structură piramidală în care nu poți să pleci acasă pentru că șeful încă e la birou și șeful nu poate să plece pentru că șeful lui lucrează și lucrurile escaladează într-un mod atât de bizar că, pentru japonezi, nu prea mai există viață în afara jobului. Și, în timp ce scenariul nipon e cât se poate de departe de realitatea mioritică, iar noi

vorbim de ani buni despre burnout (deși mi se pare că tot nu știm de unde să-l apucăm), nu pot să nu remarc că încă avem o problemă foarte mare în a găsi un echilibru între viața personală și cea profesională. Am realizat acum multă vreme că, pentru a avea un angajat fericit la birou și, mai ales, productiv, trebuie să avem un angajat fericit acasă. Așa că ne-am aruncat să oferim beneficii care de care mai relaxante, de la flexitime și muncă remote, la abonamente la săli de fitness, yoga, mindfulness, ședințe de coaching și lista poate continua. Cu toate astea, se pare că nu e suficient. Iar într-un context atât de sterp precum cel cu care se confruntă piața muncii, trebuie să mai investigăm problema. Să vedem ce putem face mai mult pentru a ne menține angajații happy la job, să vedem ce mai putem oferi astfel încât să nu îi tenteze alte oferte, trebuie să ne creștem brandul de angajator mai ceva ca Făt-Frumos, peste noapte dacă se poate, pentru a atrage candidați. Sunt, cu siguranță, multe necunoscute în ecuație și, mai mult ca sigur, nu avem toate răspunsurile. Nu acum, nu în ediția asta de revistă. Dar cred că e bine să inițiem discuții, care să ne dea de gândit și să ne pună la treabă pentru a găsi noi și noi soluții de a gestiona criza de talente din piață. Echilibrul dintre viața profesională și cea personală e, într-adevăr, o utopie? Să vedem!

VREI SĂ FII CU UN PAS ÎNAINTEA CONCURENȚEI?

ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTERUL WE ARE HR! Săptămânal îți ridicăm la ﬁleu cele mai actuale subiecte din HR!

www.wearehr.ro/subscribe/

CAPITOLUL 1 C E E N O U + C E S C H I M B Ă R I N E - A Ș T E A P TĂ

HR la zi text

Cele mai proaspete schimbări din piață + câteva lecturi care să-ți prindă bine în carieră.

Mihaela Pascari și Ana Călugăru

8 din 10 români își iau primul job înainte de terminarea facultății

83,3% dintre participanții la cel mai recent studiu eJobs au declarat că au avut primul job încă din timpul facultății, principalele motive pentru care au decis să se angajeze înainte de terminarea studiilor fiind nevoia de a acumula experiență și dorința de a se întreține singuri. Domeniile care în care aleg să lucreze cei mai mulți români aflați la început de carieră sunt vânzările (26,6% din total), marketingul (8,8%), construcțiile (6,9%), transporturile (4,6%) și turismul (4,6%). În acest moment, pe piața forței de muncă numărul de oferte pentru candidații din segmentul entry level este în creștere constantă. Pentru aceștia, eJobs a lansat campania Primul Job, care vine în sprijinul tinerilor cu sfaturi, recomandări și locuri de muncă, printr-o platformă dedicată și adresată exclusiv lor, accesibilă pe primul-job.ro.

cum stăm la capitolul

remote work? Anul trecut, 5% dintre angajații din Uniunea Europeană, cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, lucrau în mod obișnuit de acasă, arată datele Eurostat. În România, în schimb, doar 0,4% dintre angajați lucrau de acasă, ocupând a doua poziție din coada clasamentului, înaintea Bulgariei. Olanda stă cel mai bine la acest capitol, 13,7% din forța de muncă desfășurându-și activitatea de acasă. Finlanda urmează în top cu 12,7%. Ce rezultate vom avea pentru anul acesta rămâne de văzut. Există însă posibilitatea ca numărul angajaților care lucrează de acasă să crească, având în vedere că la începutul lunii aprilie a intrat în vigoare legea privind reglementarea activității de telemuncă.

We Are HR | ediția 03

Topul sectoarelor care vor scoate la bătaie cele mai multe joburi vara asta Angajatorii din sectorul Industrie prelucrătoare sunt cei mai optimiști din țară, raportând o Previziune Netă de Angajare de 28% în trimestrul al treilea al anului, cu două puncte procentuale mai puternică decât în trimestrul anterior, arată un studiu realizat de ManpowerGroup. La rândul lor, angajatorii din sectorul Administrație publică și servicii sociale raportează planuri de angajare optimiste cu o previziune de 20%, iar pentru cei din sectorul Hoteluri și restaurante Previziunea Netă de Angajare este de 17%. O creștere solidă a numărului de angajați este preconizată și în alte două sectoare, ambele cu o previziune de 15%: Construcții, respectiv Finanțe, asigurări, servicii imobiliare și servicii de afaceri.

ROMÂNIA E PRINTRE STATELE UE CU CEA MAI REDUSĂ PONDERE A JOBURILOR PART TIME

Un număr de 43 de milioane de persoane cu vârste între 15 și 64 de ani din UE lucrau, anul trecut, în regim part time, ceea ce reprezenta 20% din totalul persoanelor care aveau un loc de muncă în UE, arată datele Eurostat. România însă, cu un procent de 6,8, se numără printre țările cu cei mai puțini angajați care au joburi part time. În rândul statelor membre, lucrul în regim part time este cel mai popular în Olanda, unde aproape jumătate dintre persoanele angajate cu vârste între 15 și 64 de ani lucrau cu jumătate de normă. Olanda este urmată de Austria, Germania, Danemarca și Marea Britanie, unde, de asemenea, munca în regim part time este frecventă. La pol opus, țările cu cei mai puțini angajați part time sunt Bulgaria (2,2%), Ungaria (4,3%), Croația (4,8%), Slovacia (5,8%), Cehia (6,2%), Polonia (6,6%) și România (6,8%).

Ce citim vara asta 50 top tools for employee wellbeing Debbie Mitchell Lectura te va ajuta să descoperi 50 de instrumente pentru gestionarea stării de bine a angajaților, instrumente care nu consumă nici prea mult timp, nici prea mulți bani. De asemenea, vei avea la dispoziție exemple practice pentru gestionarea programelor de wellbeing din compania ta.

build it:

the rebel playbook for world class employee engagement Glenn Elliott, Debra Corey Cartea oferă sfaturi practice de gândire, logică și exemple pentru construirea unei culturi organizaționale de înaltă performanță. Vei învăța cum implicarea angajaților ajută companiile să funcționeze, dar și factorii-cheie care conduc spre o companie în oamenii știu să lucreze împreună.

hr hacks 2018:

tools tips and templates to tackle hr without reinventing the wheel Lori Kleiman Ghidul oferă sfaturi și instrumente de care ai nevoie pentru a aborda fiecare aspect al HR-ului. Vei găsi diverse modalități de a acorda prioritate responsabilităților, dar și recomandări practice privind gestionarea performanței angajaților și recrutarea lor. Nu în ultimul rând, te va ajuta să-ți îmbunătățești procesele de lucru.

Office

Ne-am convins acum ceva vreme că spațiul și ergonomia elementelor dintr-un birou influențează fantastic modul în care un angajat își face treaba și nivelul lui de fericire și performanță la job. Azi continuăm demersul nostru de a afla în ce mod spațiul ne influențează productivitatea cu patru noi meserii și spații: vorbim cu un ospătar, o instructoare de yoga, un medic stomatolog și o cameristă. Poate data viitoare n-o să mai ai dubii dacă e cazul sau nu să redecorezi birourile. Raluca Dumitra Alex Gâlmeanu asistent foto Alin Purcăroiu retouching Adrian Mihaiu interviuri foto

OFFICE VIEW

DANIEL CONSTANTINESCU Ospătar

@HANU’ BERARILOR CASA ELENA LUPESCU

(sau „careu”, cum o numește, în glumă, personalul), unde află informațiile necesare zilei respective: zona care îi e alocată, produsele lipsă din meniu, targetul de vânzări per ospătar, recomandările etc. În momentul în care vin clienții, începe acțiunea. Turele, de regulă, le încheie prin refacerea zonei de lucru, așezarea meselor și umplerea olivierelor.

Daniel face meseria asta de cinci ani și o face în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, orice s-ar întâmpla. La cei 27 de ani ai săi, e unul dintre cei mai buni ospătari cu care restaurantul din Casa Lupescu se laudă și asta datorită ambiției mari pe care o are. Pentru că nu e, cu siguranță, o meserie ușoară, programul e unul foarte solicitant (lucrează o zi da, una nu), iar clienții umplu întotdeauna spațiul generos al restaurantului, motiv pentru care clipele de respiro sunt rare.

Unul dintre primele lucruri pe care le observi când treci pragul restaurantului e faptul că echipa e foarte tânără și plină de viață, iar Daniel recunoaște că ăsta e elementul-cheie de care are nevoie ca să fie productiv. „Locul de muncă e a doua familie pentru mine, iar timpul petrecut cu această familie e partea care îmi place cel mai mult. Partea care îmi place cel mai puțin e legată de servirea clienților dificili.”

Ziua de lucru a lui Daniel începe cu momentul în care îmbracă uniforma de serviciu și e urmată de ședința zilnică

Daniel îmi spune, mai în glumă, mai în serios, că toți clienții sunt dificili, pentru că toți au așteptări și asta

e mereu o provocare, însă în meseria lui ospitalitatea e esențială. În sensul ăsta, parcursul lui profesional a fost constant susținut de cursuri și traininguri prin care a învățat să trateze cu profesionalism fiecare interacțiune cu clienții. Astfel că azi motto-ul lui Daniel e „Keep it professional” și se vede de la prima interacțiune cu el că l-a și interiorizat, că nu sunt doar vorbe. Fire pragmatică, Daniel recunoaște că, pe lângă partea de cursuri și traininguri, și șarmul personal îl ajută foarte mult în meseria asta, iar faptul că își face jobul impecabil se vede nu doar în buna dispoziție a clienților, ci și în banii pe care îi câștigă la final de zi. „Dotările restaurantului sunt importante. Clienții vin să petreacă timp plăcut, iar calitatea serviciilor și a preparatelor merg mână în mână, fără doar și poate.”

CĂTĂLINA RĂDULESCU Medic stomatolog

A Așa cum e de așteptat în meseria ei, când vine vorba de spațiul de lucru, pentru Cătălina sunt importante, în primul rând, funcționalitățile acestuia și, abia apoi, cele de ordin estetic. Deși am fi tentați să credem că în stomatologie lucrurile sunt cât se poate de tranzacționale, Cătălina își percepe meseria ca pe una creativă, cu rezultate vizibile, care îi oferă multe satisfacții, atât la nivel personal, cât și financiar. Îmi mărturisește că echipa cu care lucrează cântărește mult în produc-

tivitatea sa la job și observ asta la puțină vreme după ce intru în cabinetul din Piața Victoriei: toți par să se înțeleagă de minune, deși au vârste diferite. „Sunt oameni energici, care își cunosc meseria foarte bine și care știu când și cum am nevoie de ei. De asemenea, prin prisma meseriei, spațiul de lucru este destul de standard, constând într-un unit dentar, scaunul medicului și spațiile de depozitare plus aparatura specifică, așa că aș spune că este destul de aglomerat, dar necesar.” Știu puțini oameni care merg la stomatolog de plăcere sau măcar fără teamă, însă, prin felul ei de a fi, Cătălina reușește să elimine din anxietatea care apare adesea apropo de relația cu medicul stomatolog. Persoană caldă, are grijă să lucreze cu fiecare pacient la capitolul încredere, să fie empatică și onestă de câte ori poate și să și asculte pacienții.

de care nu ar putea să-și facă jobul cum trebuie, sunt unitul dentar, instrumentarul, materialele și aparatele adiacente. Pe scurt, tot ce are în cabinet e absolut necesar. Până și telefonul mobil aparține părții practice a stomatologiei, adică nevoii de a fi disponibil cât mai mult timp și posibilității de a ține o parte din dosarele pacienților pe un device mic, pe care să îl aibă mereu la ea. Cum spuneam, îi place enorm meseria sa și să lucreze cu oamenii, însă recunoaște că se întâmplă să simtă și că responsabilitatea e foarte mare sau că nu rezonează cu pacientul, lucru care poate duce la oboseala mentală. „Liniștea și lumina nu pot să lipsească. E important să mă simt bine în cabinet, mediul să fie adecvat și atmosfera, plăcută, ca să obțin cele mai bune rezultate estetice și funcționale.”

Cele mai importante elemente, fără

OFFICE VIEW

IOANA ISPĂȘESCU Cameristă-șef

@HOTEL IBIS GARA DE NORD

D Dacă e un lucru de care Ioana cu siguranță nu se poate plânge apropo de spațiul său de lucru, acela e diversitatea. Și asta pentru, că zi de zi, „biroul” său are 250 de camere, care se întind pe nu mai puțin de opt etaje, nepunând la socoteală aici spațiile comune, ca recepția, restaurantul, lobby-ul și toate celelalte. 16

O zi de lucru tipică pentru ea începe la recepție, de unde ia toate rapoartele necesare derulării activității. Urmează întâlnirea cu echipa, ședința de status, să-i zicem, pentru a se distribui sarcinile pe etaje. Apoi vine rândul controlului spațiilor publice și al camerelor de cazare și introducerea datelor în sistemul de gestiune hotelier. Și, de parcă sarcinile de pe parcursul zilei nu erau numeroase, programul de lucru se încheie cu întocmirea de rapoarte. Lucrează în slujba ospitalității de aproape 18 ani și iubește această diversitate a activităților zilnice, despre care vorbeam mai devreme. Deși jobul său presupune extrem de multă rigoare și disciplină, Ioana, o persoană foarte veselă și tonică, te binedispune instantaneu. Probabil, mă gândesc, așa și reușește să contrabalanseze cu succes un job cu atâtea rigori.

Nu doar disciplina, ci și discreția sunt esențiale în meseria sa, pentru că trebuie să-și facă simțită prezența, dar până la un punct, trebuie să păstreze întotdeauna o barieră față de intimitatea clientului. Ca în orice job, și aici mai apar uneori oaspeți nemulțumiți, îmi zice, e imposibil să nu existe, dar abordarea caldă și prietenoasă o ajută chiar și în astfel de momente. Astfel că, de cele mai multe ori, chiar și pe aceștia, în urma unui dialog bazat pe empatie și respect, reușește să-i convingă să revină. „Calculatorul nu poate să-mi lipsească în nicio zi, deoarece mă ajută să îmi gestionez cât mai bine munca. Iar lumina, aerul curat și curățenia sunt esențiale. Nu-mi plac locurile care nu sunt aerisite, nici cele întunecoase și, evident, nici spațiile în care nu este curățenie.”

KARINA STARON Antrenoare yoga @LADYFIT VICTORIEI

C Cu Karina am stat de vorbă prin prisma celui de-al doilea job pe care îl are, cel de instructoare de yoga, căruia i se dedică în fiecare dimineață și seară în mansarda LadyFit din Victoriei. Asta pentru că, în timpul zilei, jobul ei full time e de General Manager la Emporio Armani București, job extrem de solicitant și de aglomerat. A început să predea yoga acum un an și jumătate și, îmi spune, trecerea de la practicant la profesor a fost o adevărată provocare. „Îți oferă o nouă perspectivă asupra propriei persoane, îți dă o doză de calm suplimentară, foarte

utilă în zilele noastre, aduce mai multă disciplină în viață și te readuce în dispoziția de a învăța mereu câte ceva.” Cu toate că recunoaște că pentru a avea un al doilea job, pe lângă cel full time, dar și o viață personală trebuie să aibă un nivel de implicare foarte ridicat și că de multe ori devine extrem de solicitant, bucuria de a învăța alături de cursanți și de a le vedea evoluția e și ea foarte mare. Chiar și într-o zi proastă, după o clasă de yoga, are un tonus mai bun. Studioul în care Karina ține clasele de yoga e unul aseptic, foarte luminos, care îmbie la introspecție și relaxare, un mediu autentic și real, cum îl numește ea. Simplu, dar cu detalii pe care le iubește: grădina din spatele studioului, dreamcatchere pe post de decorațiuni și mesajele pozitive de pe pereți.

luxury retail, unde clienții nu sunt cei mai comozi, o ajută acum să se adapteze constant clienților și stărilor de spirit diferite, mereu cu zâmbetul pe buze. Iar puțin calm, diplomație și o abordare elegantă rezolvă orice situație, oricât de incomodă. În plus, e întotdeauna adepta onestității, aducând de multe ori experiențele personale la clasele de yoga. Astfel, ascultă cursanții și se zbate să ofere soluții pentru ca fiecare să fie mulțumit cu ceea ce primește. În același timp, nu se sfiește să își recunoască limitările și să arate că și ea mai are enorm de învățat și nu este perfectă. „Sunt un om creativ și am nevoie de un spațiu de lucru frumos, estetic, aerisit, cu personalitate, în care să mă simt bine-venită. Lumina naturală și puțină aromaterapie ajută, bețisoare parfumate, uleiuri esențiale, muzică.”

Faptul că are 10 ani de experiență în

Ce se schimbă- n re c r uta re și a n g aj a re? Au trecut câteva săptămâni bune de la intrarea în vigoare a noului Regulament General Privind Protecția Datelor, pe data de 25 mai 2018. Actul normativ reglementat de Uniunea Europeană a avut două mari efecte asupra specialiștilor în resurse umane. În primul rând, a schimbat modul în care avem voie să gestionăm datele personale ale angajaților și candidaților noștri, iar, în al doilea rând, ne-a amintit la câte site-uri inutile ne-am abonat de-a lungul timpului. Dezabonarea o lăsăm în mâinile tale. Mai multe despre primul efect, mai jos! TEXT

Iulia Văcăroiu

Atât pentru cei deja semnați, cât și pentru cei intervievați remarcăm următoarele schimbări majore:

1 D r e ptu l d e a fi i n fo r m a t Angajații și candidații trebuie să fie anunțați în avans în privința modului în care informațiile lor urmează să fie folosite. Dacă înainte nu ar fi existat repercusiuni pentru păstrarea unui CV în baza de date, în vederea eliberării ulterioare a unui post, acum lucrurile nu mai sunt atât de simple, iar orice intenție din partea angajatorului trebuie confirmată cu angajatul sau candidatul. De fiecare dată.

Tr a n s p a r e n ța tota l ă CANDIDAȚI: Dacă încă nu ai făcut-o, ia-ți la puricat pagina de cariere de pe site-ul companiei tale. Explică clar și

concis acolo ce fel de date salvează compania ta despre candidați și cere acordul candidatului în formularele de contact pentru procesarea datelor. Cu cât ești mai specific cu atât e mai bine. În aceeași ordine de idei, discută cu furnizorii tăi externi la care apelezi și confirmă că aceștia atrag și rețin candidați conform noii legislații.

ANGAJAȚI: E evident de ce ai nevoie de IBAN-ul unui angajat (ca să îi transferi salariul la finalul lunii) sau de ce ai

nevoie de numărul său de telefon. Poate mai puțin neobișnuit e de ce ai vrea să știi vârsta copiilor săi (ca să îi incluzi pe lista cadourilor pentru copiii angajaților) sau de ce ai vrea să știi ce sporturi practică (ca să le iei în considerare pentru viitoare beneficii). În orice caz, oricare ar fi informația pe care o ceri și motivul pentru care ai nevoie de ea, acum e momentul să fii cât se poate de specific - preferabil în scris și cu acordul și semnătura angajatului.

We Are HR | ediția 04

GDPR ÎN RECRUTARE

D r e ptu l d e a fi u i ta t

A suma rea ră spunderii a s u p r a s i g u r a nțe i d a te l o r

Motivele pentru care o persoană și-ar dori să fie uitată de către un fost sau un potențial angajator sunt, probabil, puține și rare. Cert este că GDPR protejează intimitatea oamenilor, iar dacă un candidat sau un fost angajat îți cere să îi ștergi toate datele de contact, are dreptul să o facă, iar tu ești obligat prin lege s-o faci.

Atenție cum și unde stochezi informațiile candidaților și angajaților. Nu mai merge să le ții în foldere pe laptopul tău de muncă neparolat sau într-un dulap fără cheie la care oricine poate avea acces. Caută soluții moderne și sigure de stocare a datelor cu multiple măsuri de protecție și limitează accesul celor din jur.

Ma na g ement d e c r i ză

C o n s i m ță m â ntu l n u e s u fi c i e n t î n unele cazuri

Din păcate nicio soluție de stocare a datelor existentă pe piață nu este 100% sigură, iar riscul, deși mult mai mic, de a avea sistemul infiltrat, iar datele compromise încă există. De aceea e important să ai un plan bine pus la punct de a gestiona cât mai bine criza și de a proteja datele angajaților tăi, iar în cazul unei astfel de situații, să anunți în termen de 72 de ore autoritățile de cele întâmplate.

Una dintre intențiile GDPR-ului este minimizarea cantității de date pe care o avem despre candidați și angajați, ceea ce înseamnă că acum, dacă nu ai un motiv bun și chiar ușor de justificat pentru a cere și salva anumite informații, mai bine păstrezi întrebările pentru tine.

S O LU Ț I A P E N T RU TOAT E?

comunicarea

Cu siguranţă ai auzit de toate aceste schimbări până acum și deja le-ai implementat în compania ta, cel puţin parţial. Din punctul de vedere al actelor, o să ajungi, cu siguranţă, la o concluzie în următoarele luni. Transparenţa e ușoară în acest caz, în special dacă ai alături cadrele legale necesare pentru a le construi. Te vei obișnui cu noile documente și vei învăţa toate detaliile pe care trebuie să le oferi oamenilor tăi. Din punctul de vedere al culturii organizaţionale însă GDPR-ul se va resimţi o perioadă mai lungă. Mult timp am mers pe principiul „o să le spunem ce-au nevoie să știe” pentru că explicarea în detaliu a tuturor acţiunilor noastre asupra datelor personale ale angajaţilor și ale candidaţilor necesită un efort suplimentar de care nu ne-am făcut timp până acum. Nu a fost nevoie. Le-am luat ca atare, iar acum ceea ce ne face să ne dăm peste cap nu e schimbarea propriu-zisă, ci faptul că trebuie să o luăm de la zero. Ne vom obișnui însă pentru că, pe termen lung, vorbim despre o schimbare care va fi benefică pentru oamenii noștri, una care îi va proteja. Ce trebuie să facem noi, în schimb, este să învăţăm să comunicăm mai mult, ceva ce va fi benefic și pentru Departamentul de HR. Cum? Îţi explicăm la pag. 21.

mix match Departamentul de HR de astăzi trebuie să fie ca o bucătărie experimentală ca să funcționeze eficient. Nu te baza pe confortul și siguranța experienței dobândite până acum. Adună-ți tot curajul din arsenal și experimentează cu încredere tot ce funcționează în alte domenii, pentru că în bucătăria HR rețetele fixe sunt deja învechite și n-o să-ți aducă angajații la masă. E timpul pentru mix & match! TEXT

Iulia Văcăroiu

gastronomie Fericirea la job trece prin stomac E o zicală devenită deja clișeu, asta cu „dragostea trece prin stomac”, dar are un strop de adevăr în ea, iar dacă noi, ca specialiști în resurse umane, ne dorim să avem angajaţi care să-și iubească locul de muncă, atunci trebuie să le dăm ceva bun de tot de iubit. Desigur, tendinţa e să ne îndreptăm către lucruri mult mai spirituale: cărţi, dezvoltare personală, lecţii de yoga etc., dar în toate aceste căutări ample de a găsi beneficiul care o să-i dea pe spate pe oamenii noștri, uităm că, pe lângă pasiuni, ei au și nevoi. Așadar hrănește-i! Știm c-o să te gândești la buget, dar ia în calcul și plusurile: angajaţii care stăteau două ore la masa de prânz vor pierde mai puţin timp; cei care stăteau toată dimineaţa cu gândul la ce vor mânca în câteva ore se vor putea concentra mai bine pe lucru, iar cei care nu mâncau deloc vor primi acum o doză zdravănă de energie, ca să lucreze cum trebuie. Cât despre eforturile tale de recrutare și retenţie, gândește-te doar că într-un studiu american recent, 38% dintre respondenți au ales mâncarea în topul lor de beneficii dezirabile.* Hrănește-i, dar fă-o corect! Uită pentru un moment de Pizza Fridays și de mâncarea folosită în scop de divertisment. Sunt grozave ocazional, dar pe termen lung vor dăuna sănătăţii angajaţilor tăi și productivităţii lor la locul de muncă. Acum e timpul pentru un serviciu de catering sănătos și poate chiar de un nutriţionist, pentru că până la urmă nu vrem doar un angajat fericit cu burgeri și pizza timp de șase luni. Vrem un angajat fericit, sănătos și apt pentru muncă pentru o perioadă mai lungă.

78%

dintre angajați susțin că includerea meselor la job în pachetul de beneficii este foarte importantă pentru ei*

* Februarie 2018, studiu realizat de ZeroCater

We Are HR | ediția 04 03

comunicare Cine ești și ce vrei de la ei?

sport & mișcare Pune-ți rotițele în mișcare, ca să-i miști pe ei Știai că e indicat ca fiecare angajat să facă cel puțin 250 de pași pe oră? Nu sună așa de mult, nu? Într-adevăr, nu sună mult, cel puțin până când îți dai seama că asta se traduce în 2.250 de pași în 9 ore, adică aproape 2 km care trebuie parcurși cumva, prin birou. Cum îi pui în mișcare? În primul rând trebuie să ieși din bulă. Nu te mai gândi la sport ca la ceva de care beneficiază doar angajatul și pe care ar trebui să îl facă doar în timpul liber. De sănătatea angajatului beneficiezi și tu, ca angajator. Nu te gândi că e suficient că i-ai asigurat un abonament la o sală de sport sau că ai amenajat o sală de fitness adevărată în propriul birou. Asta nu schimbă faptul că angajatul tău petrece cel puțin șase ore din zi stând jos. Trebuie să-l pui în mișcare nu doar zilnic, ci în fiecare oră. Iar pentru a face asta trebuie să devii mai creativ și mai jucăuș. Oferă-le angajaților tăi brățări de fitness și organizează concursuri cu premii atrăgătoare. Premiile pot fi produse branded sau chiar zile libere suplimentare. Poți, spre exemplu, să introduci un program inedit de urcat scările și renunțat la lift, iar toți angajații care finalizează challenge-ul, un anumit număr de etaje urcate la final de săptămână, să zicem, să fie înscriși automat într-o tombolă pentru un premiu cool. Numărul de etaje urcate poate fi contorizat cu ușurință cu ajutorul brățărilor de fitness pe care le-ai oferit. Ideea e să experimentezi. Să te joci! Vezi ce merge și ce nu merge și să nu-ți fie teamă să testezi noi activități! E adevărat că nu toți angajații tăi vor fi fericiți cu toată nebunia asta, dar treptat va deveni parte din cultura organizațională și chiar un beneficiu care va atrage viitori candidați.

Chiar dacă rolul omului de HR s-a schimbat drastic, angajații încă nu știu tot ce facem pentru ei. Într-un studiu eJobs realizat în primăvară a reieșit că 67% dintre angajați consideră că specialistul în HR se ocupă doar de recrutare și evaluare. Nici prin cap nu le trece că într-o bună măsură ție îți datorează toate aceste beneficii cool pe care le au la locul de muncă. De ce? Pentru că nu le spui, pentru că nu le ceri feedback-ul și pentru că nu revii cu variante noi de beneficii suficient de des. Trebuie să devii om de marketing odată cu fiecare beneficiu introdus. Anunță noutățile într-un newsletter intern, creează sondaje anonime în care să ceri impresiile angajaților tăi și negociază beneficii mai atrăgătoare pentru ei în mod constant. Obiectivul tău aici este triplu. În primul rând, anunți echipele despre tot ce face departamentul de HR pentru ele. În al doilea rând, ridici engagementul în rândul angajaților, care acum vor simți că iau parte direct în starea lor de bine la job. Iar, în al treilea rând, contribui constant la adoptarea beneficiilor, care în multe companii „se pierd”, din cauza lipsei de informație. Acum vreo două joburi, spre exemplu, am aflat că aveam abonament gratuit la o sală de sport abia după opt luni în companie, iar asta pentru că echipa mea nu era interesată de acest beneficiu și nu vorbea niciodată de el. Ce vreau să spun prin asta e: nu uita de angajații noi! Oferă-le un ghid al angajatului încă din prima zi, cu toate regulile biroului și beneficiile pe care le au. Astfel îi vei ajuta să se integreze mai ușor în colectiv și vor învăța că nu ești doar omul care i-a recrutat și intervievat.

confesiuni de lider

Sonia Năstase Fiecare CEO definește leadershipul într-un mod diferit, după cum am văzut și în edițiile trecute. Asta pentru că fiecare are propria viziune și propriul model de a coordona și de a motiva angajații. Cele mai importante însă rămân rezultatele. Astăzi aflăm ce înseamnă leadershipul de la Sonia Năstase, country manager la nespresso românia, brandul de lux al grupului Nestlé. interviu

Mihaela Pascari

We Are HR | ediția 04

CONFESIUNI DE LIDER

nainte să preia frâiele Nespresso, în 2014, a lucrat aproape 20 de ani în domeniul hotelier, fiind prima femeie manager general al unui al unui hotel de 5 stele din România. Acum patru ani însă a acceptat o nouă provocare, aceea de a fi country manager la Nespresso, odată cu intrarea brandului pe piața locală. Cu toate că a pornit la drum cu o echipă formată din doar trei persoane, care astăzi a ajuns la 50, nu s-a lăsat intimidată de faptul că trebuia să o ia de la zero. În prezent conduce operațiunile brandului și recunoaște că e îndrăgostită până peste cap de aroma de cafea. Cine e Sonia Năstase din spatele directorului general Nespresso? Cu ce se delectează atunci când nu este la birou? Este un om obișnuit, cu visuri, griji, provocări, împliniri și căutări. Este un om care apreciază lucrurile mărunte cu care este binecuvântat, oricare ar fi forma lor – zâmbetul fetiței mele, liniștea muntelui, rochia preferată, sfatul unui bun prieten. Vă mai mărturisesc două plăceri: filmul și gastronomia fină. Din fericire, Nespresso are în ADN-ul lui gastronomia fină ca trăsătură fundamentală a calității și rafinamentului prin care brandul trăiește, așa că am privilegiul de a-mi exersa această pasiune în relația cu cei mai talentați chefi ai acestei lumi.

Să ne urcăm un pic în mașina timpului și să ne întoarcem în 2014, când te-ai alăturat brandului Nespresso. Cu ce așteptări ai plecat spre o industrie atât de diferită față de cea în care ai petrecut aproape 20 de ani? Deși aparent diferite, aceste industrii urmăresc același scop: crearea de experiențe extraordinare, împlinitoare, cu gust și valoare pentru consumator. Consider că experiența îndelungată în domeniul ospitalității a jucat un rol esențial în înțelegerea mea asupra luxului contemporan – cum îl definim și redefinim publicului român. Cum a fost să renunți la industria HoReCa? Cu ce te-a convins Nespresso, care abia își punea bazele în România? Am simțit acest pas ca pe un semn al evoluției personale și profesionale, nicidecum ca pe o renunțare. Creștem alături de oamenii din jurul nostru, învățăm

„Creștem alături de oamenii din jurul nostru, învățăm unii de la alții, devenim mai buni unii alături de ceilalți, iar parcursul profesional este, astfel, o frumoasă descoperire.”

unii de la alții, devenim mai buni unii alături de ceilalți, iar parcursul profesional este, până la urmă, o frumoasă descoperire. Schimbarea profesională a fost, de altfel, un moment esențial care mi-a dovedit, înainte de toate, claritatea asupra a cine sunt și ce-mi doresc, nevoia de transformare și învățare continuă, energia cu care doresc să îmi continui drumul. Cu atât mai mult lucrurile au căpătat un sens frumos, cu cât Nespresso este, prin excelență, un brand despre serviciul perfect, responsabil, bogat senzorial, iar componența HoReCa este esențială în viața acestui business.

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când ești la conducerea Nespresso? Am învățaț că nimic nu e imposibil. Realmente! Am plecat în această călătorie alături de trei oameni și am ajuns, în patru ani, la o echipă de peste 50 de profeșioniști extraordinari. Am învățat să îi ascult, să fiu prezentă în mod calitativ în viața lor profesională. Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat de-a lungul carierei și unde a fost cel mai greu să treci de anumite bariere? Cele mai mari bariere cu care m-am confruntat au fost cele autoimpuse în privința așteptărilor oamenilor – cum anume ar trebui să iasă lucrurile. Odată ce am depășit acest „ar trebui”, am avut senzația că am urcat un munte. A fost cea mai frumoasă certitudine a cunoașterii de sine și puterii. Cum ai defini leadershipul? Un lider, în opinia mea, îi ajută

→

pe oameni să-și dezvolte și să își utilizeze pe deplin talentele lor, în slujba performanţei de lungă durată, atât personale, cât și a organizaţiei. Fapt care conduce, pe mai departe, la evoluţia întregii comunităţi. Cred mult în leadershipul bazat pe graţie, respect, generozitate și deschidere către oameni, cu atât mai mult cu cât echipa Nespresso România are oameni tineri, cu o gândire proaspătă, pentru care conceptul de severitate nu funcţionează decât transformat într-o formă de mentorat care să îi inspire.

E mai ușor sau mai greu să te impui ca lider fiind femeie? Cred cu tărie că vremea comparaţiilor de gen, în leadership și în viaţă, a apus. Trăim într-o eră a toleranţei și a șanselor egale, indiferent de gen, naţionalitate, orientare spirituală ori sexuală. Câte femei extraordinare putem întâlni zilnic, în presa contemporană, care să ne inspire! Vă mai dau un exemplu – datorită sprijinului oferit de Nespresso, 31% dintre cei 441 de agronomi care lucrează cu agricultorii de cafea, prin programul Nespresso Sustainable Quality™, sunt femei. Acest pas înseamnă un progres extraordinar! Care crezi că e cea mai mare provocare cu care se confruntă liderii din mediul de afaceri din România azi? Cea mai mare provocare a

ANDREA RAFFIN / SHUTTERSTOCK.COM

CONFESIUNI DE LIDER

liderilor de astăzi, cred eu, este aceea de a ţine pasul cu viteza cu care comunicăm și cantitatea de informaţii din ce în ce mai mare. De a-și asuma riscuri într-un context în care brandurile sunt mai expuse ca niciodată – a se vedea platformele de social media prin care, practic, oricine poate deveni autor sau jurnalist cu o opinie bine argumentată. Până la urmă, în ziua de astăzi, suntem cu toţii formatori de opinie și creatori de conţinut. Liderul de astăzi este un om care poate fi mai aproape ca niciodată de clienţii companiei pe care o conduce – lucru deopotrivă benefic și provocator, el poate aduce înţelegere prin empatie, dar poate și defocusa.

Pentru ce ai vrea să ai mai mult timp? Îmi doresc enorm de mult să am mai mult timp de citit și de gândit la ceea ce citesc. Timp pentru a consuma o informaţie fără grabă, cu înţelegere și asumare.

Cum împaci cariera cu viața de familie? Sunt două componente esenţiale din viaţa mea care se întrepătrund armonios, într-un echilibru bazat pe muncă, prezenţă și focus.

Joc de imaginație: orice e posibil. Cu cine ți-ar plăcea să ieși la o cafea și de ce? Mi-aș dori să ies la o cafea cu George Clooney! Dincolo de admiraţia pentru acest personaj șarmant, am avut ocazia de a înţelege contribuţia pe care o aduce prin implicarea sa activă în compania Nespresso. Și vă pot spune că este un activist dedicat, prezent chiar și pe plantaţiile de cafea, în permanenţă conectat la programele de dezvoltare durabilă ale companiei Nespresso.

Care sunt armele pe care le folosești în combaterea stresului zilnic? Cafeaua și lectura sunt experienţele care nu doar că-mi alungă stresul, dar îmi oferă răgaz și claritate asupra sarcinilor de business și de viaţă.

Într-un univers ideal, cum arată o lume perfectă pentru Sonia Năstase? O lume perfectă, pentru mine, ar fi o lume a oamenilor autentici, a sincerităţii și îngăduinţei faţă de noi înșine, în primul rând, și faţă de ceilalţi.

We Are HR | ediția 04

CAPITOLUL 2 T I PS & T RI C KS , T RE N D U RI + P O V E Ș T I C A R E N E A C A PA R E A Z Ă C U T O T U L

OPINIE

Mituri despre

overtime Orele suplimentare nu mai sunt în 2018 un subiect atât de fierbinte cum erau acum câțiva ani și această pierdere de „popularitate” vine din faptul că unii angajatori și-au asumat un rol de educare și au început să încurajeze și uneori chiar să impună angajaților să elibereze birourile la terminarea programului sau să plătească orele suplimentare, conform legislației. TEXT

Bogdan Badea

Pe de altă parte, acest fenomen încă e destul de întâlnit în multe companii, dar acolo se întâmplă un alt fel de „educare”, respectiv cei nou veniţi sunt învăţaţi că orele suplimentare sunt obligatorii și că nu există opţiunea de a zice „pas”, dacă îţi dorești o carieră în respectivele companii. Aș vrea să privim subiectul din perspectiva anului 2018, în care există mai multe mituri despre overtime:

„Dacă tu nu vrei overtime, sigur există altcineva care va dori.” Realitatea este că niciuna dintre generaţiile existente pe piaţa forţei de muncă nu mai apreciază nici overtime-ul, nici abordarea aceasta, mai ales în contextul în care există foarte multe opţiuni de joburi noi în care fie se oferă program fix, fie se oferă posibilitatea de a munci remote.

„Dacă fac overtime, am șanse mari să fiu promovat/remarcat.” Faptul că un angajat muncește ca număr de ore mai mult decât un alt coleg nu îl transformă neapărat într-un angajat mai productiv, iar productivitatea este mult mai importantă și apreciată de majoritatea angajatorilor. E adevărat că încă există manageri pentru care numărul de ore reprezintă principalul indicator de performanţă și principalul criteriu pe baza căruia se face promovarea, ceea ce este profund greșit și ţine de departamentul de HR să încerce schimbarea mentalităţii acestor manageri.

deranjează gălăgia din timpul programului și preferă liniștea de după etc. 4

„Managerul meu stă peste program, trebuie să stau și eu.” E probabil cea mai întâlnită frază referitoare la overtime. Adevărul este că nu trebuie să stai, ci dimpotrivă, să găsești soluţii interne și, dacă acestea nu dau roade, să cauţi soluţii externe. Aici trebui să intervină rolul HR-ului, care să găsească soluţii prin care să schimbe modul de lucru al managerului, fie prin întâlniri 1 la 1, fie printr-un training de time management pentru toată echipa, la care să fie și managerul prezent.

„Lui Popescu îi place să stea peste program, nu îl obligă nimeni.” Întotdeauna există un motiv pentru care un angajat stă peste program, sigur nu face acest lucru pentru că îi place. Trebuie lămurit adevăratul motiv pentru care acesta stă peste program: nu este la fel de productiv ca alţi colegi, își dorește promovarea pentru că știe că acesta e criteriul intern, îl

Realitatea e că s-a creat un mit conform căruia multinaţionalele din România apreciază românii pentru limbile străine vorbite și pentru abilităţile tehnice, dar un element foarte important pe care ele îl apreciază este disponibilitatea românilor de a munci overtime, disponibilitate care, de exemplu, în Europa de Vest nu mai există sau nu a existat niciodată în anumite ţări.

We Are HR | ediția 04

Înapoi la simplitate Mai încet, mai puțin, mai bine

LEO MANJARREZ/UNSPLASH.COM

Ne-am obișnuit să vrem și să cerem mai mult, mai repede, mai bine în mediul profesional (și nu numai). Dar dacă cele trei nu sunt neapărat dependente? Dacă mai bine nu înseamnă neapărat mai mult sau mai repede? Dacă adevărata soluție pentru performanță stă în simplificare, nu în complexitate?

text

Raluca Dumitra We Are HR | ediția 04

ÎNAPOI LA SIMPLITATE

ilele trecute, o colegă perfect smart și extrem de bună prietenă cu limba română scria într-un text „poluri opuse” și nu vedea nimic în neregulă cu asta. Tot pe-atunci, o prietenă își căuta înnebunită cheile de la casă timp de două ore doar ca să descopere, într-un final, că le pusese (unde altundeva?) în frigider. În timpul ăsta, evident că nici eu n-am stat degeaba: după ce am așteptat mai bine de trei săptămâni să-mi ajungă o cremă din UK, am rătăcit-o în casă, mai exact în coșul de gunoi, am tras concluzia după ce am întors casa cu susul în jos și crema tot nicăieri. Ce au în comun cele trei episoade demne de râsu’-plânsu’? Fondul pe care s-au manifestat. Și colega, și prietena mea, și eu treceam prin niște perioade hiperaglomerate la job, cu extrem de multe proiecte simultane, cu zile de lucru încheiate în somn cu vise zbuciumate în care mai rezolvam niște task-uri și weekend-uri pe jumătate ale noastre, pe jumătate ale companiilor pentru care lucram. Și, mai departe de amuzamentul unor astfel de episoade, există aspecte și mai puțin nostime în cazul celor trei pentru că e modul organismului de a ne atrage atenția că îl cam suprasolicităm. Știm că stresul e boala secolului în care trăim și că sunt puțini cei care-i scapă cu adevărat. Și am acceptat asta și ca angajați, și ca angajatori sau ca oameni de HR. Și, în timp ce burnout-ul nu mai e un subiect de actualitate la nivel organizațional, el se întâmplă în continuare, în pofida tuturor lucrurilor pe care le facem și unii, și alții pentru a-l contracara. Că nu mai e nou și că facem lucruri pentru a-l stopa nu înseamnă că brusc și dispare. E nevoie de mult timp, efort și educație și din partea angajatorilor, și a angajaților.

Câteva cifre

Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), a cărei misiune e, printre altele, de a găsi soluții pentru a le face viața cetățenilor mai bună și mai echilibrată, acest work-life balance nu e chiar o utopie. Sunt locuri unde se întâmplă, iar fruntașe în sensul ăsta sunt Olanda, Danemarca, Franța, Spania, Belgia, Norvegia, Suedia, Germania, Rusia și Irlanda. La polurile opuse (sic!), se află Turcia, Mexic, Israel, Coreea, Japonia, Islanda, Africa de Sud, Australia, Statele Unite și Noua Zeelandă. Țările fruntașe la capitolul work-life balance au mers până într-acolo încât au considerat necesar să legifereze pentru a menține acest echilibru. Chiar și Uniunea Europeană a dat încă din 2008 o directivă prin care săptămâna de lucru nu trebuie să aibă mai mult de 48 de ore, cu tot cu overtime. Cea care deține recordul absolut la capitolul work-life balance, Olanda, are și una dintre cele mai scurte săptămâni de lucru din lume, cu o medie de 29 de ore lucrate, plus dreptul de a trece la un program part time fără ca angajații să-și pună în pericol jobul, păstrându-și, în același timp,

beneficiile și venitul orar. Câștigătoarea trofeului de argint, Danemarca, le oferă angajaților minimum cinci săptămâni de concediu de odihnă pe an, dar și dreptul de a alege când să înceapă ziua de lucru sau dacă să lucreze de acasă sau de la birou. Cât despre deținătoarea bronzului, Franța, aceasta a dat recent o lege prin care angajații au voie să ignore mailul de birou în afara orelor de program. Și dacă sunt surprize și nu prea în aceste clasamente și România nu apare nici în frunte, nici în coadă, asta nu ne păcălește prea mult. Mai ales că dintr-un studiu realizat recent de eJobs (mai multe la pagina 52), a reieșit că 42,3% dintre angajații români au fost nevoiți să-și întrerupă concediul și să se întoarcă mai repede la birou pentru a rezolva probleme legate de serviciu. În plus, 40,3% dintre angajați declarau, în cadrul aceluiași studiu, că obișnuiesc să lucreze în zilele libere. Am fost și eu aici și, sunt convinsă, că și tu, măcar o dată în concediu. Și, deși nu mi-am întrerupt niciodată vacanța pentru că ceva „ardea” la birou, m-am simțit vinovată în ultimele două vacanțe în care mi-am dezactivat toate notificările legate de job și recunosc că am mai tras cu ochiul, o dată la câteva zile, la inbox sau la grupurile de la muncă pentru că FOMO (fear of missing out) a ajuns să ne guverneze nu doar viețile sociale, ci și pe cele profesionale. Dacă se ia vreo decizie crucială cât timp eu sunt plecată și îmi pierd dreptul la veto? Dacă se întârzie lucruri din cauza lipsei mele de reacție? Dacă, dacă, dacă? Adevărul e că după toate aceste „dacă” urmează scenarii mai mult sau mai puțin SF. Dacă într-adevăr e cazul ca ele să se întâmple, telefonul îți va suna sau cine va avea nevoie de tine cu siguranță va găsi calea să te contacteze. End of story.

Câteva realități

Când ai norocul să faci ceea ce-ți place, devine mai ușor însă să accepți dezechilibrul dintre viața personală și cea profesională. Pentru că nu simți că muncești atâta timp cât îți place la nebunie. Însă, chiar și așa, tot poți ajunge la o stare de oboseală fizică și psihică, așa cum vă povestește o norocoasă la pagina 38. Mai ales când raportul dintre ce dai și ce primești se dezechilibrează și el. Și atunci nu numai că te alegi cu dezechilibruri de tot felul, dar îți scade și productivitatea, în timp ce, pe de altă parte, stresul și anxietatea se umflă-n pene ca un elefant gonflabil. Din păcate însă, sunt multe aspecte de luat în calcul: mai e vorba și de context, și de moment, și de realitate. Trăim în epoca în care totul trebuie să se întâmple acum – asta dacă n-am reușit să facem lucrurile să se întâmple ieri. În care jobul ne invadează nu doar pe mailul și telefonul de serviciu, ci și pe Facebook Messenger, și pe WhatsApp, și pe Slack, și, în principiu, cam peste tot pe unde e rost de canal de comunicare.

→ 29

Iar presiunea și competiția sunt și ele din ce în ce mai mari. Dacă acum câteva decade jobul avea rolul de a-ți aduce pâinea cea de toate zilele, azi nu mai e suficient. Azi trebuie nu doar să facem bani, ci și să avem o carieră sclipitoare, să fim în top management până la 35 de ani – dacă alții pot, noi de ce n-am putea? –, să apărem în reviste, la TV și în articole despre „cei mai de succes ORICE”. Și, pe lângă toate astea, evident că vrem și familia, și viața socială, vrem absolut tot. Pentru că știm că se poate. Însă de mult prea puține ori reușim să stăm să ne uităm și la prețul pe care ar trebui să-l plătim pentru asta. Într-un studiu realizat la finalul anului trecut pe 14.000 de oameni din nouă țări de către agenția de branding Siegel+Gale a reieșit că soluția s-ar putea să fie mai simplă decât am crede, mai exact simplificarea mediului de lucru. Din păcate însă, de cele mai multe ori, să simplificăm lucrurile e mai complicat decât a le complica.

Câteva soluții

Ce înseamnă mai exact simplificarea mediului de lucru? Ca organizațiile să comunice clar, de sus, ce scop, valori și obiective de business au. Într-o companie „simplă”, 95% dintre angajați sunt mai predispuși să aibă încredere în leadershipul acesteia, pentru 54% dintre aceștia e mai ușor să inoveze, 65% sunt mai dispuși să recomande pe cineva pentru un post în companie, în timp ce 84% au de gând să stea mai mult la jobul respectiv. Cu alte cuvinte, mai simplu înseamnă nu doar angajați mai productivi, ci și o retenție mai mare și un brand de angajator mai solid și mai dezirabil. Mai exact, companiile care investesc în simplificarea spațiului de lucru se vor bucura de un nivel de încredere mai ridicat în rândul angajaților, dar și de mai multă susținere, inovație și retenție, mai ales că 30% dintre angajați cred că mediul lor de lucru e prea complex și dificil de navigat. Cum ajungem la un mediu de lucru mai simplu? Cum putem obține simplificarea vieții la birou și a vieții în general? E clar că e nevoie de strategii elaborate în sensul ăsta, însă sunt și câteva idei, ușor aplicabile, care s-ar putea să fie de bun augur pentru întreaga ta echipă dacă le implementezi acum, nu mai târziu. MAI MULT NU ÎNSEAMNĂ NEAPĂRAT MAI BINE

Tocmai pentru că această competiție despre care vorbeam mai devreme se manifestă pe toate palierele, nu doar în viața personală, ci mai ales în mediul organizațional, avem totdeauna tendința de a face mai mult și mai multe ca să fim cu un pas înaintea competiției. Pentru că time is money. S-ar putea însă ca, uneori, să fie mai bine să faci mai puțin și mai bine. Când a fost ultima oară când ai spus „nu” unei idei geniale ivite într-un brainstorming? Cu toate că ai deja N proiecte în desfășurare, cum ai putea să zici „nu” unei alte idei geniale? Gândește-te însă că mai mult s-ar putea să te încarce nu doar pe tine, ci întreaga echipă până la refuz, s-ar putea să fie picătura aia care face paharul să dea pe afară. Notează ideea, lasă proiectele pe care le ai în derulare să se întâmple și revino la ea când s-au mai încheiat din ele. Nimeni nu e supererou la birou, deși ne-am dori cu toții.

IA CONTACT CU REALITATEA CÂT DE DES POȚI

Oamenii pot să ducă. Mult și multe. Și, din dorința de a-și demonstra valoarea, s-ar putea să ia mai mult decât pot duce. Fă un exercițiu de recalibrare la realitate de câte ori ai ocazia. One to one-uri constante, în care să afli exact cum se simte fiecare apropo de încărcătura pe care o are. S-ar putea să ai niște surprize. Varianta cealaltă (și extremă, e drept) e să te trezești peste câteva luni cu o foaie de demisie: angajatul n-a mai putut, dar a găsit un anagajator care îi va da mai multă viață personală pentru aceeași bani sau chiar mai mulți pentru că a apucat să demonstreze ce era de demonstrat. De multe ori s-ar putea să nu ai pur și simplu resursele necesare pentru a face toate lucrurile pe care vrei să le faci. Și poți să accepți asta și să mai renunți la lucruri sau să faci rost de alte resurse decât să le supraîncarci pe cele existente. Dar să-ți asumi decizia, oricare ar fi ea. PROIECTELE BUNE AU NEVOIE DE TIMP

Deși tentația lui „acum” + securea competiției de deasupra capului ne fac să ne mișcăm la foc automat la job, e important să înțelegem că pentru unele proiecte, dacă vrem să aibă impactul pe care îl dorim, e nevoie de mai mult timp. Unele campanii nu se pot face în două săptămâni. Și e OK. Sau, dacă se fac, nu vor avea rezultatele dorite și ar trebui să ne asumăm laurii mai puțin glorioși ai unui proiect făcut pe genunchi. De fapt, totul ar trebui să fie cât se poate de asumat în această dorință de întoarcere la simplitate. Atât angajatul, cât și angajatorul ar trebui să știe de la bun început ce se dorește de la proiectul respectiv. Și ce se poate obține, realist, nu în mod ideal, cu datele reale ale problemei. PAUZĂ – AVEM NEVOIE DE EA

Și tu s-ar putea să fii în capul listei. Pentru că nu suntem roboți, suntem cât se poate de umani. Suntem superprofesioniști, nu supereroi. Pe lângă lucrurile pe care deja le-ai implementat în companie – încurajarea angajaților să își ia toate zilele de concediu, să nu facă overtime, abonamente la sală, flexitime, remote work etc. –, s-ar putea să fie nevoie să forțezi un pic nota, tocmai cum au făcut țările despre care vorbeam mai devreme prin lege. Introdu o zi în care să fie interzis să ai meeting-uri (deși insightful, prea multe meetinguri pot duce la o ineficiență maximă – când mai muncim dacă stăm toți în meetinguri?) sau măcar un interval orar. Introdu politica „cu mail doar la birou” și fii primul care o adoptă. Deși, e adevărat, nu poate funcționa pentru toate domeniile de activitate sau toate companiile, în unele cazuri s-ar putea să fie aur. Din păcate, n-am o concluzie sau vreo rezolvare nici pentru exemplul meu personal, nici pentru al colegei mele, nici pentru al prietenei despre care vorbeam la început. Și cu atât mai puțin pentru tine, compania și echipa ta. Cred însă că, pentru a nu ajunge la implozie în era vitezei în care trăim, e necesar să mai simplificăm puțin lucrurile, să mai tăiem din ele, să le mai cernem. Și în viața profesională, și în cea personală. Eu am început să mă gândesc la asta. Ceea ce îți doresc și ție.

We Are HR | ediția 04

BRANDUL DE ANGAJATOR VORBEȘTE DESPRE TINE. NOI TE AJUTĂM SĂ-I DAI GLAS.

Proudly introducing

Află mai multe pe www.BrandYourHR.ro

FOTO: UNSPLASH.COM/LUIS-EUSEBIO

8x5=40

Preambul: nu cred în contururi perfecte, în 50-50, în armonie perenă și regula obligatorie a compensării. Deși mi-aș dori să existe, nu cred că se poate decât, cel mult, punctual. Știu că, de cele mai multe ori, ca să câștigi într-o parte, trebuie să pierzi în alta. Dar mai știu și că avem față de noi înșine obligația de a fi fericiți fără să simțim că datorăm totul doar unei singure persoane sau doar unui singur loc și că o cale de mijloc nu este atât de greu de găsit atunci când accepți din start că în tot drumul ăsta va trebui să faci și concesii. Și că sunt normale atâta timp cât, la finalul zilei, nu rămâi cu prea multe minusuri – față de cei pe care îi iubești, față de cei pentru care lucrezi și, obligatoriu, față de tine însuți. text:

Ana Călugăru

We Are HR | ediția 04

OPINIE

Mult timp mi-am dorit ca ziua să fi avut 25 de ore. 30, dacă s-ar fi putut, ar fi fost și mai bine, pentru că, oricât de mult încercam, nu reușeam să termin tot ce aveam de făcut. Iar zilele în care ajungeam să văd lumina soarelui de afară, nu din spatele unui geam de birou, erau destul de puține. Dezechilibrul între viața de la birou și cea de acasă părea normal, era oarecum rușinos să ai mai mult de 15 zile de concediu luate într-un an și, în general, cei care plecau de la birou mai devreme de 18.30 purtau cu ei stigmatul neimplicatului, al nepăsătorului, al celui pe care nu te puteai baza, al indezirabilului.

Am înțeles că nu pot fi perfectă și că varianta cea mai bună a mea trebuie să fie suficientă și pentru cei din jur, și pentru mine. Că altfel nu se poate.

La fel de mult timp am crezut că mult și greu înseamnă obligatoriu și bine și că, da, deși mi-aș fi dorit ca lucrurile să fi stat altfel, pur și simplu, nu se putea. Până într-o zi. Când linia de demarcație s-a impus de la sine. Am înțeles că nu pot fi perfectă și că varianta cea mai bună a mea trebuie să fie suficientă și pentru cei din jur, și pentru mine. Că altfel nu se poate. Sau nu se mai putea.

Așa gândesc probabil tot mai mulți dintre angajații din toată lumea. Un studiu realizat anul trecut în SUA arăta cum se împart cele 24 de ore ale unei zile între viața personală și cea profesională. Iar statistica arăta așa: 14 ore sunt dedicate exclusiv muncii sau activităților legate de muncă (aici includem, spre exemplu, și timpul petrecut pe drum, de acasă până la birou și înapoi), iar 10 ore (mai exact, 9 ore și 58 de minute) sunt destinate vieții personale. Atenție, în cele aproape 10 ore intră și timpul rezervat somnului. Cel mai îngrijorătoare sunt însă datele despre cât timp este alocat celor dragi – aproape o oră familiei și 21 de minute prietenilor. Poate tocmai de aceea din absolut toate cercetările și analizele de piață din industrie reiese o concluzie majoră: promisiunea atingerii unui prag de echilibru între cele două „vieți” a devenit unul dintre cele mai importante criterii atunci când vine vorba despre alegerea unui loc de muncă. Aproape la fel

de importante ca salariul și stabilitatea jobului. Iar asta se simte tot mai pregnant mai ales în ultimii ani, când pe piața muncii s-au impus cu determinare, argumente și o voce foarte puternică tinerii mileniali și cei din generația Z. Care știu ce vor și nu se tem să ceară. Cunosc și ei imperativul lui „trebuie”, dar nu îl mai acceptă oricând și oricum. Au înțeles că există limite și că ei sunt primii datori să le contureze.

La rândul lor, angajatorii au înțeles că nu pot cere performanță și productivitate de la un angajat frustrat, angoasat și care poartă în permanență vina de a nu oferi cât trebuie fie acasă, fie la birou. Așa că și-au regândit structural abordarea și vin cu soluții concrete, imediate, menite, în cele din urmă, să-i facă pe angajați fericiți. Unii (cei mai mulți) sunt deschiși la programul de lucru flexibil. Alții le dau angajaților oportunitatea de a lucra un anumit număr de zile pe lună de acasă. Sunt și angajatori care și-au mutat birourile în zone cu facilități care să acopere nevoile angajaților – de la săli de sport până la grădinițe și școli, pentru cei care au copii. Cert este că astăzi nimeni nu mai ascunde sub preș tema work-life balance. Asta chiar dacă, în principiu, nimeni nu știe foarte clar cum anume se definește acest echilibru, care sunt unitățile de măsură în funcție de care mult e prea mult, puțin e prea puțin și nici prea mult, nici prea puțin e tocmai bine. Cât trebuie să pui și cât trebuie să scoți ca să ajungi în punctul în care să spui: „e perfect!”. Până la urmă, sunt tot atâtea rețete câte tipologii de angajați. Și aici e provocarea cea mai mare, nu doar pentru angajatori, ci și pentru angajați. ■

C E I

când dărâmi P A T R U

P E R E Ț I

Ce înseamnă munca remote pentru angajații care o practică?

text

Iulia Văcăroiu

We Are HR | ediția 04

REMOTE WORK

Pentru că e destul de dificil de cuantificat la prima vedere și pentru că necesită un grad de încredere enorm din partea angajatorului, specialiștii în HR încă se feresc cât pot de mult de munca remote, chiar dacă ea devine pentru multe țări mai degrabă regulă decât excepție. Dar adevărul e că primul pas e cel mai greu și, odată făcut, vei descoperi că munca remote te transformă din angajator în partener în ochii angajatului, iar productivitatea vine de la sine când împărtășiți aceeași misiune.

ara asta s-a împlinit un an de când lucrez full time de acasă. Cu toate că gândul de a munci remote îmi stătea în spatele creierului de câțiva ani, cumva întotdeauna mi s-a părut ceva foarte greu de cerut de la un angajator și, cu siguranță, imposibil de obținut. Așa că la fiecare interviu am negociat salariul și responsabilitățile postului, dar niciodată programul sau prezența la sediu, de teamă să nu mi se retragă oferta. Asta până anul trecut, când cu demisia proaspăt înmânată la jobul anterior, extenuată și pregătită să-mi iau o lună, două, trei libere pentru a mă odihni înainte de următorul loc de muncă, am refuzat toate ofertele profesionale primite.

Cu un an înainte trăisem o epuizare la job pe care nu o mai resimțisem niciodată. Jonglam cu multiple proiecte în același timp, cu puține resurse la dispoziție, iar impactul responsabilității, erorilor și întârzierilor mi-a tăiat orice urmă de entuziasm și fericire la job. În plus, nu mai puteam face față overtime-ului și orelor petrecute în mod inutil pe drumul până la muncă și înapoi acasă. Așa că în momentul în care am primit o ofertă de muncă atrăgătoare, la o distanță considerabilă de locuința mea, am refuzat-o politicos, însă, în schimb, mi s-a oferit oportunitatea, fără să o cer, de a lucra de acasă. Practic, m-am împiedicat accidental de experiența muncii remote și, 12 luni mai încolo, recunosc că nu mai vreau să mă ridic de aici niciodată. Ce s-a schimbat? La prima vedere, nimic. Am rămas workaholică. Am plecat în zero vacanțe, am lucrat dintr-o cafenea de două ori până acum, iar în multe zile tot până la 23:00 lucrez, ca să reușesc

să termin tot ce am de făcut. Adevărul e că și acest articol a ajuns să fie scris duminică seară, undeva între cină și plimbat câinele, dar concomitent cu toate lucrurile bine împământenite s-au schimbat altele într-un mod substanțial. Vara pot să-mi fac treaba de pe terasă, întinsă pe șezlong. Pot să pun rufe la spălat oricând și să gătesc mai devreme de ora 20:00. Pot să ajung la doctor când am nevoie fără să-mi fie teamă că nu am pontat când trebuie. Iar treaba se face, indiferent de locul în care mă aflu. La prima vedere, viața mea nu s-a schimbat substanțial, dar în sinea mea simt schimbarea și libertatea pe care mi-o oferă. Ce înseamnă și pentru alții munca remote?

„Acasă” poate fi oriunde RALUCA ELENA ROGOZ, BRAND STRATEGIST la TailorAd, un studio de branding și design autohton, s-a avântat la fel de brusc în munca remote ca mine, dar într-o manieră mult mai asumată și mai îndrăzneață. În noiembrie 2017 a plecat în Bali, unde, timp de o lună, a experimentat ce înseamnă să fii nomad digital, schimbând clasicul birou pe „un spațiu comun, cu priveliște către câmpurile de orez.”

S-a simțit ca „acasă” încă din prima zi, așa că nu a rezistat mult timp și s-a întors, iar la începutul acestui an a decis să se mute în Bali pentru o perioadă mai lungă. Recunoaște că uneori e dificil să păstreze echilibrul profesional-personal fără să cadă în tentația zilelor de plajă sau a aventurilor în junglă, dar în același timp vede experiența remote ca pe o oportunitate de a se lăsa inspirată din nou și de a profita la maximum de șansa pe care o are.

→

REMOTE WORK

„Acum simt că mă bucur de o perspectivă mai generoasă prin prisma faptului că interacționez zilnic cu oameni din toate colțurile lumii”, recunoaște Raluca. „Fiind într-un loc atât de eclectic, inevitabil mă transform personal și profesional mai mult decât aș fi făcut-o într-un singur loc.”

e excepția de la regulă, nu munca remote. MIHAI RAULEA, spre exemplu, JAVA CHIEF ARCHITECT la Crossover, lucrează exclusiv remote de 14 ani, după ce, în clasa a IX-a, și-a luat primul proiect serios. O singură excepție a existat de la munca remote, când a lucrat timp de trei luni la un sediu fix al unei companii.

Dificultățile există, desigur, în special când vine vorba de diferențe de fus orar sau de o conexiune instabilă de internet când vizitează alte țări din Asia, dar, per total, Raluca admite că nu s-ar întoarce prea curând la un job de birou standard, în special după ce a experimentat un alt mod de lucru.

„De la faptul că dimineața era coadă la baie până la misiunea companiei și calitatea proiectelor, totul a fost sub standard pentru mine. De asemenea, gălăgia și lipsa de control asupra mediului mă făceau să nu mă pot concentra la fel de bine cum o fac de acasă, oriunde ar fi asta”, povestește Mihai despre experiența respectivă.

Fiecare moment de muncă e alegerea ta ALEKA SARAH VLĂDĂREANU, SOCIAL MEDIA STRATEGIST la Yum Creators, a simțit încă de la primul job că programul fix într-un sediu fix nu i se potrivește, așa că a ales să renunțe la munca la birou din 2013, optând în schimb pentru lucrul de acasă, dintr-o cafenea sau din sediile clienților ei în zilele când are întâlniri. Fiind și blogger, fiecare zi o poartă către cel puțin un loc nou, unde combină socializarea și evenimentele cu munca propriu-zisă, combinație ce o obligă să fie cât mai eficientă și organizată cu task-urile pe care trebuie să le îndeplinească.

„Îmi place că îmi oferă libertate și creativitate. Lucrez cel puțin la fel de mult cât aș lucra la un birou fix, doar că pot să mă organizez cum vreau, să lucrez când mă simt inspirată și de unde îmi place”, povestește Aleka. „Mi se pare că acum pot face mult mai multe lucruri într-o zi, nefiind nevoită să stau în trafic dimineața, în drum spre birou, sau seara, în drum spre casă.” Unul dintre lucrurile care îi displăceau cel mai mult în a lucra la birou era lipsa libertății și impresia generală că absența de la sediu e echivalentă cu munca nefăcută sau cu munca făcută prost, chiar și atunci când absența însemna un concediu luat cu cerere aprobată. „Concediul era considerat un subiect tabu. Parcă ți-era teamă să ceri câteva zile libere. Zici că era ceva nemaiauzit”, recunoaște Aleka. „Acum pot să-mi rup liniștită din timp ca să merg la un eveniment pentru câteva ore și apoi să mă-ntorc la treabă. Nu mai sunt restricționată, nu mai trebuie să cer voie să-mi iau două ore libere pentru diverse lucruri. E minunat!” În ceea ce privește posibilitatea reîntoarcerii la munca de la birou, Aleka spune că ar face-o doar dacă ar fi propriul șef, pentru că actualul job nu mai pare așa stresant când lucrează vara dintr-o grădină sau de la o terasă.

Angajatorul îți devine partener Chiar dacă pare dificil de imaginat, pentru unii munca la sediu

El recunoaște, de asemenea, că nu ar putea duce stilul de viață actual, cu două ore de sport pe zi (una de înot și una de sală), dacă ar fi nevoit să facă drumul dintre casă și job, și nici nu ar putea mânca la fel de sănătos dacă ar trebui să se bazeze pe restaurantele de lângă job. Iar autonomia asta o resimte nu doar în stilul de viață asupra căruia are control 24 de ore din 24, ci și asupra muncii în sine. „Cel mai mult îmi place faptul că nu-mi face nimeni program și, mai ales, faptul că lucrez atunci când sunt cel mai productiv. Am observat că pot lucra intens maximum șase ore pe zi, după care îmi scade drastic capacitatea de muncă intelectuală și creativă.” Poate cel mai interesant lucru însă în a oferi un astfel de grad de libertate unui angajat e relația care se creează între acesta și companie. Odată ce pereții sediului dispar, angajatorul devine partener în ochii angajatului, iar misiunea companiei devine și misiunea acestuia. Într-o astfel de relație în care munca este 100% constructivă, atât pentru angajator, cât și pentru angajat, e ușor să înțelegi de ce Mihai susține că nu s-ar întoarce niciodată la un office job standard.

La finalul zilei, regăsești echilibrul Work-life balance e subiectul acestui număr și fraza-cheie pe buzele multor oameni de HR, dar cred că uneori privim noțiunea din unghiul greșit. Începem cu WORK, ca să ajungem la LIFE, iar viața nu funcționează așa. Oricâte beneficii le-am aduce angajaților la job sau, invers, oricâte beneficii le-am pune la dispoziție după muncă, asta nu schimbă faptul că multe ore pe zi îi ținem într-un loc și ne așteptăm să fie eficienți în timpul aceluiași program de lucru, indiferent dacă-i doare capul, dacă n-au dormit bine noaptea sau dacă pur și simplu nu au inspirația necesară în acel moment. Dacă în căutarea echilibrului, în schimb, am începe cu LIFE? Ce înseamnă viața personală pentru angajații noștri și cum putem integra munca mai bine, mai logic, mai coerent și mai natural în viața lor? Munca remote ar putea fi soluția și nu o zic doar eu. ■

We Are HR | ediția 04

Perfecții imperfecți Cea mai bună lecție pe care o companie o poate da unui angajat e să îl învețe să nu-și dorească să fie un profesionist perfect.

text

Raluca Dumitra

Mi-am petrecut 30 de ani din viață dorindu-mi să fiu perfectă și, în același timp, știind că perfecțiunea nu există. Un paradox care m-a urmărit toată viața și pe care am încercat mereu să-l contrazic. Și mi-a ieșit.

Am crescut într-o familie în care mi s-a zis că notele sunt de la 1 la 10 și niciodată nu mi s-a cerut vreuna dintre ele, ba chiar mi se repeta obsesiv că toate notele sunt OK. Cum mi-am tradus eu asta? Fix invers! Prin faptul că nu toate notele sunt de luat și că ar trebui să fac tot ce-mi stă în putință să mă feresc de alea mici. În momentul în care am luat primul meu 5, la o lucrare de control neașteptată, undeva în clasa a doua, tata mi-a zis râzând că și 5 e o notă, încercând să mă aline. Cu toate astea, eu mi-am tradus mesajul ca pe o enormă dezamăgire pe care le-o produsesem părinților, prin faptul că nu fusesem suficient de bună să iau o notă mai mare. De aici, potopul. Am încercat apoi tot timpul nu să nu fiu de 5, ci să fiu de 10. Nici măcar 9 sau 8 nu m-a mulțumit vreodată. Dacă știam că există șansa să iau 10 făceam tot posibilul să iau 10, chiar dacă asta însemna să mă dau peste cap ca să fac totul bine. Prin liceu, odată cu competiția tot mai mare și tot mai de neînțeles în termeni de miză, m-am calmat. A fost primul moment în care mi-am dat seama că nu vreau să fiu bună la toate dacă prețul e să ne săpăm unii pe alții pentru o bursă de 50 de lei pe lună sau cât era atunci. Însă, cu tot calmul

We Are HR | ediția 04

FOTO: UNSPLASH.COM/RYAN CHRISTODOULOU

Ca soră mai mică, am crescut târând după mine un perfecționism gigantic, în spatele căruia, evident, se ascunde mereu un complex de inferioritate (pe care, din păcate, îl conștientizăm mult mai târziu). Fără să-mi ceară nimeni asta, doar eu mie, m-am simțit obligată să demonstrez tot timpul că sunt mai bună, că merit cei mai strălucitori lauri din lume, că fac lucrurile cel mai bine, ca să compensez cumva faptul că, dintr-o scăpare a universului, venisem pe lume patru ani mai târziu decât sora mea.

OPINIE

și fără să mă stresez, tot am absolvit liceul premiantă, iar la Bac am luat cu 3 sutimi mai mult decât sora mea. O victorie neplănuită, dar total binevenită.

Conștientizarea

Facultatea a venit cu o conștientizare și mai mare a faptului că nu pot și că nu vreau să fiu bună la toate plus dezamăgiri enorme vizavi de sistemul de învățământ, dar astea fac subiectul altui articol. Așa că am făcut ce-am știut mai bine. După primul an de două facultăți duse la zi, în paralel, mi-am luat primul job. Părinții mă susțineau financiar astfel încât să am tot ce voiam, dar eu voiam să am primii mei bani. Cei 100 de euro pe care îi câștigam atunci la jobul part time, total plictisitor, total frustrant, păreau cei mai mulți bani din lume. 8 luni mai târziu obțineam dintr-o întâmplare primul job full time în presă și se întâmpla să-mi placă foarte mult. Așa că am început să mă dedic muncii cum n-o mai făcusem până atunci cu nimic. La 22 de ani eram redactor-șef la o revistă glossy și mi se părea că am cel mai tare job din lume. Laurii și recunoșterea veniseră, dar eu tot voiam mai mult. Plecam de la birou la 7-8 seara, mă opream direct în club și stăteam până la 2-3 dimineața. Uneori plecam pe lumină spre casă, dormeam 3-4 ore, pentru ca a doua zi s-o iau de la capăt. Munceam mult, făceam ce-mi plăcea, dar mă și distram, chiar dacă sacrificam somnul, pe care-l vedeam ca pe ceva total dispensabil. Era singurul mod în care reușeam să mențin un work-life balance care să mă mulțumească. Să simt că există viață și după birou, indiferent până la cât se prelungea ziua de lucru. Am dus-o așa, în acest echilibru dezechilibrat, ani buni. În mediul profesional, perfecționismul ăsta exacerbat s-a manifestat printr-o formă de a-mi supraevalua capacitățile și de a mă pune mereu la încercare, de a-mi testa limitele constant. Și de fiecare dată îmi demonstram că pot mai mult, și mai mult, ignorând însă prețul pe care îl plăteam. Chiar dacă un proiect era prea mare pentru mine, chiar dacă însemna să lucrez în weekend sau după program, chiar dacă nu știam de unde să apuc un task, mă chinuiam să învăț până când îmi ieșea. Pentru că trebuia să-mi demonstrez că există această perfecțiune și, mai mult decât atât, că eu o întrupez.

Acțiunea

Am făcut-o până în momentul în care am ajuns la un sentiment de epuizare. Nu fizică, mai degrabă psihică. În mijlocul unei introspecții neplanificate, m-am trezit uitându-mă la iureșul profesional în care mă aflam, ca un hamster fugind de zor către nicăieri în rotița lui, și încercând să-mi dau seama DE CE o făceam. Ce mai aveam de demonstrat și cui, în condițiile în care nu o dată mi se confirmase că o făcusem de mult? De ce uni-

versul meu se învârtea atât de mult în jurul jobului? Cum urma să fie viața mea peste 10 ani, dacă aș fi continuat așa? Aș fi fost fericită, uitându-mă în spate și văzând că viața profesională a fost mereu prima, iar viața personală a fost tot timpul strecurată printre bucățile celei dintâi? M-am uitat atunci la mine și mi-am zis sec „nu”; oricât de minunat ar fi fost ce se întâmpla la job, mi-am dat seama că nu mai vreau să continuu așa. Că trebuie să nu mai trăiesc prin muncă. Că e minunat să iubești ce faci, dar că trebuie să fie o graniță între viața personală și viața profesională, că așa e cel mai sănătos. Așa că am început să nu-mi mai doresc să fiu perfectă. Am început să-mi doresc să fiu bună și atât și să îmi dau seama că asta nu zice despre mine mai nimic, deși multă vreme mă gândeam că dacă te mulțumești cu a fi altfel decât perfect înseamnă că ești mediocru. În același moment mi-am dat seama că le ceream oamenilor din jurul meu, oamenilor din echipa mea, să fie perfecți, la fel cum îmi ceream eu mie, dar nu după standardele lor de perfecțiune, evident, ci după ale mele, căci eu eram mama și tatăl perfecțiunii. Le ceream să lucreze și ei peste program, la fel cum o făceam eu, ca să iasă un proiect la timp, mă enervam dacă lucrurile nu se întâmplau la nivelul de calitate pe care eu îl setasem și care era undeva deasupra norilor, la ani-lumină de pământul realității. Și-atunci am început să-mi cer mai puțin de la mine și să realizez că n-ar mai trebui să le cer celorlați să se ridice la nivelul unor standarde la care mi-era până și mie greu să mă ridic. Mi-am dat seama că ar trebui pur și simplu să existe niște standarde pe care să le setăm împreună cu angajații în funcție de valorile și obiectivele companiei și alea să fie perfecțiunea. Pentru că, mai departe de a fi buni profesioniști, mai important e să trasăm foarte clar o graniță între viața profesională și cea personală. Căci, în momentul în care cea dintâi atârnă mai greu, nu mai putem da randamentul maxim ca profesioniști. Perfecțiunea e minunată, îți ia ochii, dar, de multe ori, te poate orbi cu totul. Mai cred însă că, de cele mai multe ori, imperfecțiunea e adevărata perfecțiune și e mult mai challenging decât cea din urmă. Pentru că ai tot timpul lucruri de îmbunătățit și pentru că, de multe ori, trebuie să înveți să tolerezi și să lucrezi cu lucruri care scârțâie. Asta cred că e cea mai bună lecție pe care o companie o poate da angajaților săi: să îi învețe să nu își dorească niciodată să fie perfecți. Să delimiteze clar viața personală de cea profesională și, mai departe de KPIs și cifre de afaceri, să îi încurajăm să aibă viață după job. Pentru că, la fel ca Yin și Yang, cele două trebuie să se completeze perfect pentru ca omul, ca un tot, să funcționeze la capacitatea sa maximă.

DEPENDENȚII ÎNNĂSCUȚI DE MUNCĂ 40

We Are HR | ediția 04

DEPENDENȚII ÎNNĂSCUȚI DE MUNCĂ

Cine sunt oamenii care lucrează mult și cu pasiune În statistici, românii nu stau prea bine când vine vorba de muncă: programul este lung, iar productivitatea lasă de dorit. Însă, pentru unii dintre ei, munca e, într-adevăr, brățară de aur. E timpul să-i cunoaștem pe oamenii care aleg să stea la birou peste program și să aflăm ce îi motivează să facă asta și cum reușesc să rămână energici și pasionați. text

Andreea Vasile

n timp ce burnout-ul, adică epuizarea psihică și fizică, e una dintre cele mai răspândite afecțiuni la nivel mondial, care prinde în ghearele sale aproape jumătate din populația activă a planetei, există oameni pentru care timpul lung petrecut la birou este un motiv de bucurie. Fie că sunt angajați, fie că au propria afacere sau lucrează pe cont propriu, ei cred că munca înnobilează. Petrec, în medie, între 10 și 14 ore pe zi la lucru și, chiar dacă obosesc uneori, sunt mereu cu zâmbetul pe buze și, mai presus de orice, au o motivație puternică datorită căreia fac cu bucurie și cu pasiune ceea ce fac. În timp ce prietenii și familia îi privesc ca pe niște ciudați și îi „ceartă” când ajung târziu acasă, ei știu că orele lungi la lucru sunt pentru o cauză mai importantă și că rezultatele vor fi răsplata mult așteptată a efortului lor. Am încercat să aflu cum gândesc acești oameni și ce îi face să vibreze.

Munca se învață în familie

Mulți dintre oamenii care muncesc mult și cu pasiune au învățat încă din copilărie

că nimic nu se obține fără disciplină și efort. Ei au văzut în familie părinți care au lucrat întotdeauna din greu și chiar bunici care, deși ieșiți la pensie, erau în continuare activi și-și făceau de lucru cum și pe unde puteau. Corina Murafa conduce Ashoka România, cea mai mare organizație de antreprenoriat social din lume. A crescut alături de mama și de bunica ei și spune că modelul mamei care muncește din greu, inclusiv în weekenduri, a influențat-o profund. „Ai mei au divorțat când eu eram mică și mama a trebuit să găsească singură resursele să mă crească. Mă lua cu ea sâmbetele la serviciu, mă lăsa să mă joc cu indigoul, cu statele de plată, era chiar amuzant pentru un copil de cinci ani să facă toate astea. Pentru mama a fost mereu o mândrie profesională faptul că este un contabil bun. Bunica a fost, de asemenea, mereu foarte activă. Eu nu o țin minte, copil fiind, să stea. Deci bănuiesc că, indirect, am crescut apreciind munca drept ceva plăcut și care îți dă împlinire, nu ca pe o condică ce trebuie bifată.”

→ 41

Și pentru Radu Tănase, unul dintre proprietarii brandurilor Calif și Condimental de Calif, exemplul din familie a contat enorm în ceea ce privește munca. „Tatăl meu a lucrat ca vameș și avea inclusiv ture de noapte. Bunicii, deși erau la pensie, munceau, de asemenea. Ideea de muncă mi s-a transmis în familie și azi cred că lucrez mai mult decât o făceau ei atunci, dar asta și pentru că tehnologia ne ajută să realizăm mai multe lucruri în același timp și deci să fim mai eficienți din punctul de vedere al productivității.” Amintirea unui tată mereu pe drumuri, care și-n prezent călătorește mult, o are și Adrian Munteanu, student și fundraiser la Asociația pentru Relații Comunitare, care îmbină studiile cu un program de lucru full time, dar accesibil. „Tata e mereu în delegații. E electrician și lucrează la multe proiecte în țară, așa că pleacă ori de câte ori este nevoie, unde e nevoie. Am crescut cu ideea că trebuie să muncești ca să ai bani și acum, de când văd pe pielea mea ce înseamnă efortul acesta, înțeleg mai bine câte ore de muncă înseamnă, de exemplu, o pereche de adidași.”

Adolescența, momentul primelor experiențe profesionale

Chiar dacă, în prezent, legătura dintre școală și piața muncii e mai degrabă dezlânată în România, tinerii și adulții care muncesc din pasiune au avut primele experiențe profesionale la vârste fragede. Cu ajutorul exemplului din familie și cu intuiția că orice fel de practică îi ajută să-și dea seama ce înseamnă să muncești și să câștigi propriii bani, ei au adoptat modelul american al joburilor de vară, al internshipurilor plătite sau neplătite ori al voluntariatului și s-au pus pe treabă. Unele experiențe au fost benefice, în timp ce altele au fost pierdere de timp, dar cu toții spun că au avut câte ceva de învățat din fiecare.

„Ideea de muncă mi s-a transmis în familie și azi cred că lucrez mai mult decât o făceau ei atunci, dar asta și pentru că tehnologia ne ajută să realizăm mai multe lucruri în același timp și să fim mai eficienți.” Radu Tănase

Smaranda Dinu lucrează de patru ani pe cont propriu în comunicare și jurnalism. Însă la 15 ani scria deja în revista liceului și spune că e locul în care și-a format mâna și disciplina pentru muncă. „Atunci totul era o joacă, însă visul meu dintotdeauna a fost să scriu, așa că mă comportam ca un reporter veritabil, chiar dacă scriam pentru ca o fițuică de patru pagini, trasă la xerox, să ajungă la elevii din tot liceul. Țin minte că atunci când voiam să trag de urechi practicile cu care nu eram de acord ale vreunui profesor, stăteam și câte o noapte să scriu și să rescriu, ca să găsesc cea mai bună formulare să-mi spun punctul de vedere, dar totuși să n-am apoi de suferit din cauza opiniilor mele.” Radu Tănase a început să lucreze la 20 de ani, în al doilea an de facultate și spune că primul loc de muncă a fost o țeapă. După trei luni la o firmă de transport și

publicitate, în care a muncit de dimineața până seara, a câștigat o nimica toată. „Totuși, primul job serios a fost acela de vânzător la primul magazin de ceasuri Swatch din mall Vitan. Primele săptămâni acolo au fost amețitoare, lucram și în weekenduri, când lumea venea la noi în valuri, ca să-și cumpere ceasurile, care erau un mare hit. Atunci am descoperit pasiunea mea de a interacționa cu oamenii și am înțeles ce înseamnă să faci vânzare.” Chiar dacă e la început de drum profesional, Adrian Munteanu spune că face voluntariat de la 15 ani, la Crucea Roșie. Au fost patru ani plini de muncă și proiecte și crede că interacțiunea cu ceilalți oameni a fost foarte importantă. „Cred că în orice meserie poți învăța abilitățile specifice, dar e mai greu să înveți atitudinea. Știu că anii de voluntariat mi-au folosit mai ales la a învăța să vorbesc cu oamenii, să mă exprim, să-mi spun punctul de vedere. Dacă ai un stil bun de a comunica, orice devine mai ușor. Asta e valabil și când ai 20 de ani, și când ai 50 de ani la locul de muncă.”

Performanța vine cu multă muncă

Oamenii care au succes la locul de muncă au înțeles că există perioade când trebuie să dea 200% energie și timp. Pasiunea și motivația îi ajută să facă față cu brio aglomerației la lucru și orelor lungi la muncă. Chiar dacă petrec mult timp la birou și sunt încântați de ceea ce fac, ei nu neglijează viața personală. Corina Murafa are doi copii și spune că ei au ajutat-o să își organizeze și mai bine timpul de lucru. „Ajung la birou sau la diverse întâlniri pe care le am pentru birou în jur de 9.00. La 16.45 mă îndrept spre casă, ca să petrec timp cu copiii, iar între 17.00 și 21.00 serile mele sunt dedicate, de obicei, lor. Apoi, de regulă cam două-trei seri pe săptămână, uneori, din păcate, și

We Are HR | ediția 04

DEPENDENȚII ÎNNĂSCUȚI DE MUNCĂ

PĂREREA PSIHOLOGULUI:

„Omul care muncește mult obține plăcere și satisfacție personală numai când atinge succesul”

mai mult, stau acasă în fața calculatorului și mai muncesc câteva ore. Munca îmi dă o stare de împlinire, mi-am ales mereu foarte exigent proiectele și am făcut lucruri în care am crezut – despre care am crezut că pot aduce o contribuție pozitivă societății în care trăiesc.” Ca profesionistă pe cont propriu, munca și viața personală a Smarandei Dinu se întrepătrund. „Muncesc mult de acasă și, atunci, între task-uri pe care le am de rezolvat, mai gătesc sau mai spăl rufe. Am un ritm de lucru aparent haotic, însă, deși fac o mie de lucruri în același timp, sunt disciplinată și eficientă. Muncesc de la prima oră, pentru că atunci am energie și îmi merge bine mintea, așa că, de obicei, în jurul orei 16.00 am cam terminat munca pe ziua respectivă. Lucrez, în medie, între 8 și 10 ore pe zi, dar resimt rar oboseala, fiindcă pot să-mi iau momente de respiro când am chef.” Radu Tănase povestește că, la începutul afacerii Calif, petrecea la muncă între 14 și 16 ore. „În 2010, când a început povestea asta și totul trebuia construit de la zero, stăteam numai la muncă. Atunci când ai businessul tău, muncești de-ți sar capacele și muncești mai mult decât ceilalți. Dacă tu nu muncești mult, nu ai cum să îi inspiri și pe ceilalți să facă la fel.” Azi, Radu conduce o afacere care numără peste 150 de angajați. Calif are șase puncte de vânzare în București și, până la finalul acestui an, va mai deschide încă 12 puncte de vânzare în Capitală și-n țară. „Am învățat să deleg din atribuții și altora. Oricum, azi suntem o echipă în toată regula așa că nu mai fac totul singur”, explică el.

Familia strâmbă din nas

Oamenii care muncesc mult trebuie să împace și capra, și varza. Pentru familiile lor, timpul petrecut la muncă nu e mereu o bucurie, chiar dacă aceștia o fac din pasiune. Fiecare dintre cei care stau ore lungi

la birou s-a confruntat cu reproșurile celor de acasă, principala nemulțumire fiind că nu petrec suficient timp în cuplu sau alături de copii. Cu toate acestea, pasionații de muncă nu neglijează viața personală, ci încearcă să-și facă timp pentru toate. Adrian Munteanu povestește că-n perioadele de muncă intensă stă și câte 12 ore la muncă. „Prietena mea mă vede la față numai după ora 22.00. Mai avem energie să schimbăm câteva cuvinte și apoi ne culcăm. Uneori îmi spune că ar vrea să petrecem mai mult timp împreună, dar înțelege de ce e nevoie să stau mult la lucru. Recuperăm adesea timpul cu ieșiri în weekend și atunci ne reconectăm. Oricum, pe termen lung, îmi doresc să devin mai eficient în ceea ce fac, să nu mai am mulți timpi morți și, deci, să câștig timp pentru mine.” Și Smaranda Dinu spune că ar vrea să își delimiteze mai bine timpul de muncă de timpul personal. „Acum cele două planuri se intersectează. Dacă la ora 21.00 primesc vreun mail, am tendința să și răspund la el. Când lucrezi de acasă, lucrezi practic tot timpul. Sufrageria e și birou, și spațiu pentru relaxare. Se mai întâmplă să mă uit cu prietenul meu la un film și să-l rog să pună pauză ca să fac ceva legat de muncă.” Radu Tănase crede că familia nu prea înțelegea de ce vine acasă la ore târzii din noapte fiindcă niciunul dintre membrii acesteia nu a lucrat ce lucrează el. „Niciunul dintre ei n-a fost în domeniul în care sunt eu și nu a avut afacerea sa, ca să înțeleagă de ce e nevoie să fiu prezent la lucru așa mult timp. Au fost și supărări pe tema asta, mai ales la început, dar acum, când lucrurile s-au așezat, am revenit cât de cât la normal. Perioada asta însă va fi din nou mai aglomerată, pentru că urmează să deschidem multe puncte de vânzare. Dar nu mai întârzii așa mult acasă, căci oricum dacă depășesc un anumit prag, devin foarte obosit și nici nu mai am randament.”

Oamenii care lucrează mult și cu pasiune își dedică mare parte din timp locului de muncă, iar când nu sunt totuși acolo, se gândesc, în continuare, la ce au de făcut și la cum pot rezolva cu succes anumite lucruri legate de job. Alexandra Prichindel e consilier psihologic și psihoterapeut și spune că cei care muncesc de dimineața până seara cu plăcere au o perspectivă diferită asupra lucrurilor. „Acești oameni au găsit în ceea ce fac sensul vieții lor. Ei se cunosc foarte bine, au înțeles care le este talentul, potențialul sau „menirea” cu care au fost înzestrați de natură pe lumea aceasta și își permit, pur si simplu, să se manifeste, să existe. Ei au descoperit acel „ceva” al lor, interior, care îi diferențiază de ceilalți și pe care, exprimându-l, simt plăcere, câștigă bani, aduc plusvaloare în lume. De aceea, ei nu obosesc și viața lor nu este afectată pe celelalte paliere. Pentru că aceste persoane nu muncesc, ci doar există. Cine muncește depune efort, iar efortul are o limită. Cine face lucruri din pasiune le face dintr-un «preaplin» interior care, pur si simplu, există.”

Corina, Adrian, Smaranda și Radu sunt excepții într-o lume în care oamenii muncesc mai degrabă fără tragere de inimă. În exemplul lor putem să descoperim că la job se poate merge cu bucurie și pasiune. Poveștile lor ne pot pune pe gânduri: suntem oamenii potriviți la locul potrivit sau e timpul să reevaluăm ce facem și să găsim soluții noi ca să ne simțim, din nou, motivați? Cu toate astea, problema epuizării fizice și psihice e una cât se poate de reală, de care chiar și dependenții de muncă pot suferi. De asta, e indicat ca ei să-și urmărească propriul radar și să știe când sunt în pericol de burnout și la fel să facă și profesioniștii din HR: să se asigure că oamenii lucrează cu drag, dar își iau și timp liber, că nu neglijează relaxarea și hobby-urile, căci, pe termen lung, suprasolicitarea poate fi fatală, fie că muncim sau nu cu plăcere.

CEL MAI ÎNDRĂZNEȚ PROIECT EDITORIAL MARCA EJOBS Conținut premium, personalizat pe nevoile și așteptările noii generații de lideri și profesioniști în HR

UNIVERSUL WE ARE HR PRINT

5.000 de exemplare per ediție

NEWSLETTER

săptămânal trimis către o bază de date de 30.000 de abonați

ONLINE

www.WeAre.HR.ro: storytelling modern digital

SOCIAL MEDIA

Update-uri zilnice despre cele mai hot subiecte din HR

Cum e de fapt cu echilibrul?

Ca oameni de HR, știm foarte bine cum ar trebui să arate echilibrul dintre viața personală și cea profesională, cunoaștem perfect cum și unde trebuie trasată granița aia, astfel încât balanța să nu se dezechilibreze. Mai mult decât atât, facem tot posibilul pentru a ne încuraja angajații să mențină acest echilibru pentru că, mai presus de orice, avem nevoie de oameni fericiți și împăcați la birou ca să avem oameni productivi pe termen lung. Cu toate astea, de multe ori, realitatea iureșului cotidian ne trezește și ne dă cu virgulă, astfel că ne dăm seama că tocmai noi, cei care milităm pentru acest echilibru la nivel de cultură organizațională, suntem cei care-l aplică cel mai prost. Am stat de vorbă cu trei oameni din industrie pentru a afla care e abordarea lor ca profesioniști apropo de work-life balance, dar și pentru a vedea cum aplică ei, la nivel personal, ceea ce predică. Eu zic că avem niște lucruri de învățat din cele ce urmează.

de la teorie la practică

interviuri

Raluca Dumitra

ROXANA ANDREI HR Manager@Adecco România

Există un echilibru între viața personală și cea profesională la români? Există multe tipuri de companii și nu cred că putem generaliza la nivel național ce se întâmpla apropo de work/life balance. Companii cu diferite obiecte de activitate și cu o sezonalitate a activităților, în sensul de perioade mai încărcate și perioade mai puțin aglomerate, lucru care impactează în primul rând angajații și atunci putem vorbi de momente în care viața profesională cântărește mai greu în balanță decât cea personală. Generația Millennials însă îmi pare mult mai fermă în această privință. Și asta în sensul bun al cuvântului deoarece dorește să îi fie respectat dreptul la echilibru. Ca tendință, suntem pe drumul cel bun versus ce se întâmpla în trecut. Cum încurajează compania pentru care lucrezi acest echilibru? Avem diferite acțiuni. Una dintre ele ar fi o politică clară de concedii, încurajăm colegii să-și ia tot concediul în fiecare an, ba chiar facem presiuni în acest sens, atât prin departamentul de HR, cât mai ales prin people manageri. Eu nu cred că poți fi eficient muncind non-stop sau luându-ți concediu doar o dată pe an. Cum ai contura o strategie pentru obținerea unui work-life balance? Din perspectiva companiei, asta ar însemna să își dimensioneze corect numărul de angajați de care are nevoie pentru a-și desfășura activitatea. Uneori se întâmplă, alteori nu. Multe companii aleg ca atunci când cineva pleacă să predea către altcineva activitățile respective, în loc să angajeze o resursă nouă. Or, asta 46

e posibil doar în cazul în care persoana respectivă are într-adevăr timpul necesar. Altfel, vorbim despre pierderea echilibrului între viața personală și profesională și, pe termen lung, evident despre pierderea angajaților. Din perspectiva angajatului, ar însemna un bun time management și încercarea de a fi eficient măcar în proporție de 70% din timpul de lucru. Aud multă lume plângându-se de lipsă de timp, dar petrecând suficient de mult timp și energie în fiecare zi pe cu totul alte activități decât cele care i-ar ajuta să poată pleca la timp de la birou. Tot vorbim despre beneficii, iar angajatorii au plusat cât au putut de mult

la acest capitol. Până unde crezi că vom merge cu beneficiile? Păi depinde mult și de bugete. În mod cert companiile din IT&C se întrec pe ele la acest capitol. În Adecco, am avut anul trecut surpriza surprizelor ca, după ce am tot adăugat diferite beneficii în portofoliul nostru în ultimii trei ani, din survey-ul de engagement al colegilor să reiasă că sunt nemulțumiți de acest pachet. Asta în contextul în care toate beneficiile adăugate au venit ca urmare a sugestiilor primite de la ei. Deci clar plusarea beneficiilor poate fi o capcană. Eu cred că importantă nu este cantitatea, cât calitatea și mai ales în ce măsură oferi ceea ce ei chiar prețuiesc în acel moment.

HR TALKS

Ultima carte citită care te-a pus pe gânduri. Acum două zile am terminat-o. E foarte în vogă, se pare, și jur că nu am știut asta când am început să o citesc!. Mark Manson – „Arta subtilă a nepăsării”. E o bună perspectivă de a nu te lua atât de tare în serios, de a-ți seta valori și repere realiste. Nu de alta, dar niciunul dintre noi nu va scăpa cu viață din asta.

Care e destinația de vacanță preferată? Oriunde, numai la mare să fie!

Ce beneficii oferă compania pentru care lucrezi? În afară de cele clasice (tichete de masă/ abonament medical) mai avem: zile adiționale de concediu în funcție de vechimea în muncă, „Tasty Friday” (în ultima vineri din fiecare lună facem un prânz tematic cu toți colegii pe ideea de a fi împreună, să povestim, socializăm și, nu în ultimul rând, să mâncăm), jumătate de zi liberă cu ocazia zilei de naștere, short Friday (iulie-august), fresh fruits basket (săptămânal), massage on the chair (bilunar), kituri de vacanță (selfie stick/ rogojină plajă/etc) pentru a încuraja un concediu de minimum două săptămâni legate, Bookster etc. Ce înseamnă pentru tine să fii happy la job? Ce incluzi în acest „pachet”? În mod cert, și echilibrul despre care vorbim. Dar, în afară de asta, cred că cel mai important este ca angajatul să se simtă „integrat” în echipă și companie, să se simtă apreciat, să aibă o viziune clară a traiectoriei lui profesionale și, implicit, personale, să se dezvolte și să învețe lucruri noi. Hai să trecem și la exemplul personal. Tu cum aplici cele de mai sus la nivelul propriei persoane? Să știi că eu țin foarte mult la echilibrul meu work-life. Când am mult de lucru sau deadline-uri care nu suportă amânare, atunci stau peste program sau îmi iau laptopul acasă. Când nu, „sparg ușa” la ora 17.30-18.00, mai

ales că lucrez în Pipera și mă așteaptă un drum lung până acasă. Cu mail sau fără în concediu? De ce? Eu prefer cu e-mail. Nu-mi place să știu că îmi vor intra 500 de e-mail-uri în inbox la întoarcere. E felul meu de a mă simți în control și nu mă deranjează

Ce faci când te simți overwhelmed și vrei să te deconectezi? Lucruri normale: mă duc la shopping cu prietenele, merg la film, încerc să fac orice îmi face cu adevărat plăcere și mă relaxează.

deloc acest lucru. Pe de altă parte, la nivel teoretic (și practic, pentru alții) nu aș recomanda asta altcuiva. Dacă e vacanță, vacanță să fie, dă-le încolo de e-mail și telefon! Nu moare compania fără tine două săptămâni. Că tot suntem la capitolul vacanță, te întâlnești acolo cu un peștișor auriu, care-ți dă o superputere. Ce alegi? Pai dacă tot discutăm despre această temă, ce zici de manipularea timpului sau puterea de a călători în timp? Cred că ar fi interesant, am putea pune pe hold momentele minunate și am putea „derula” momentele mai puțin plăcute. Pe termen lung ar fi plictisitor și previzibil, dar așa, din când în când, cred că ar fi chiar fun. Trei lucruri care te ajută să menții un echilibru între viața personală și cea profesională. Nu știu dacă sunt trei sau două sau unul sau mai multe. Este mai curând conștientizarea faptului că trebuie să am timpul meu, pentru mine. Altfel mă transform în Grinch!

MARIUS HUZA-PÎRLOGEA Employer Branding Specialist@E.ON

Ți se pare că există un work-life balance la români? De ce? Mi se pare că acest concept de work-life balance este unul foarte limitativ și generalist. În plus, se încearcă o delimitare foarte exactă între muncă și timpul liber, care, în ziua de azi (la cât suntem de conectați și interconectați), mi se pare imposibilă, în mod special în anumite domenii. În cele mai multe cazuri, la români, mi se pare că dezechilibrul dintre work și life vine din cauza faptului că veniturile sunt prea mici și atunci oamenii trebuie să lucreze mai mult ca să își acopere cheltuielile. Iar cei care au venituri suficient de mari într-un timp decent de muncă, de obicei, au genul ăla de joburi de care ori poți fi pasionat, ori obsedat. Prin obsesie mă refer la faptul că jobul poate deveni un refugiu comod ca justificare a timpului, prin care poți evita aspecte ale vieții personale, persoana în cauză fiind cu conștiința împăcată că face ceva important. De obicei, persoanele care nu au viață personală sau nu au una echilibrată tind să se refugieze în muncă, pentru că dependența de muncă e una dintre cele mai nevinovate. Puțină lume te va învinovăți că stai 10 ore la birou. Cum ai contura o strategie pentru obținerea unui echilibru între viața personală și cea profesională? Nu știu dacă e ideală, dar cred că ar trebui să aibă următoarele componente: > Să-ți învingi fricile și să comunici clar nevoile tale ca angajat, încât să nu fii copleșit. Chiar dacă nu se schimbă mare lucru ulterior, măcar îți vei da seama că nu depinde de tine schimbarea situației. > Să-ți pui întrebări sincere despre motivațiile și comportamentele tale la job, 48

despre fricile care te împiedică să spui ce nu merge. > Să-ți înțelegi valoarea ta pe piață și mai ales pentru angajatorul tău, încât să-ți negociezi drepturile și condițiile de muncă. Pentru că în ultimii ani piața muncii a avut o dinamică în favoarea angajatului. Acum nu mai stau sutele de candidați la coadă, ci zecile de angajatori. > Dezvoltarea unor ocupații plăcute și constructive în timpul liber, pentru dezvoltarea și relaxarea ta ca persoană. Astfel, viața profesională nu te va invada atât de mult în spațiul personal, pentru că spațiul personal deja îți va fi planificat cu activități pe care abia aștepți să le faci. > Să ai un manager bun (căruia să îi

pese de tine) și colegi înțelegători, care să știe cum să mobilizeze resurse încât să nu fii copleșit de muncă și de mediu. Până unde crezi că vom merge cu beneficiile ca să echilibrăm balanța? Cred că, dacă sunt îndeplinite condițiile de bază (beneficiile materiale, de la salariu până birouri și multe altele), niște plusuri decisive ar putea fi mediul de muncă (oamenii din jur), managerul și planul de dezvoltare a angajatului în companie. Pe scurt, grijă pentru angajat. El să fie în centru. Să existe o comunicare transparentă cu el, în care angajatul să simtă că nevoile lui sunt luate în seamă și că se face tot posibilul să fie satisfăcute.

HR TALKS

Ultima carte citită care te-a pus pe gânduri. „Jurnal scoțian” de Ioan-Florin Florescu (un preot român atipic, plecat în Scoția de mai multă vreme). Pentru că exprimă un alt ritm și un alt stil de viață, ambele inedite, în sensul de viață destul de diferită față de lucrurile cu care sunt eu obișnuit și cu care sunt obisnuiți cei din jurul meu și majoritatea oamenilor.

găsit înțelegere din partea colegilor și a managerilor în situațiile în care am avut nevoie de flexibilitate legată de program sau de locul de unde lucrez.

Nu cred că e nevoie să fie îndeplinite toate dorințele angajatului, pentru că nu e realist, unele sunt foarte subiective. Dar faptul că le poate comunica și că se fac toate eforturile din partea angajatorului poate fi mai mult decât suficient. Iar modul în care se simte nu e influențat direct de faptul că are fructe gratis la birou sau abonament la sală. Deși contează și ele, cum se simte e direct influențat de relațiile cu colegii, de tipurile de taskuri, de impactul muncii sale în rezultatele finale, de relația cu managerul, de tot ce se întâmplă în cele 9 ore la muncă. Ce beneficii oferă E.ON? Beneficiile sunt variate, de la numărul de zile de concediu (peste media oferită) până la faptul că la E.ON Business Services Cluj avem chiar și grădinița noastră, lângă clădirea de birouri. Astea sunt doar cele mai inedite. Asigurarea privată de sănătate, pensiile private, reducerile de la diverși furnizori de servicii și multe altele sunt deja în pachetul basic. Cumva, la E.ON a existat o preocupare pentru work-life balance încă din perioada de început a companiei. Astfel, când acest concept a început să capete mai multă atenție în mainstreamul organizațional, aici lucrurile erau deja setate. Dar dincolo de ce oferă compania ca beneficii, mă bucur că am reușit să-mi personalizez acest echilibru, prin flexibilitatea programului și a managerilor față de mine. Mereu am

Ce înseamnă pentru tine să fii happy la job? Ce incluzi în acest „pachet”? Cred că happy la job pot fi doar cei care și-au găsit vocația. Și aceștia sunt puțini. Sunt cei care simt ceva într-un fel spiritual în legătură cu jobul lor în sensul de împlinire profundă. Pentru că persoana care și-a găsit vocația poate alege să se sacrifice pentru alți oameni (fără frustrări) și de aici să îi vină o împlinire mai

Care e destinația de vacanță preferată? Natura și locurile liniștite, unde oamenii funcționează într-un ritm mai firesc, liniștit, fără a alerga din stânga în dreapta după activități, informație și socializare excesivă.

mare decât din orice altceva ar fi făcut în „timpul liber”. Nu zic să nu aibă timp liber, pentru că oricine are nevoie de pauză. Cumva cred că și oamenii care nu și-au descoperit încă vocația, de fapt, așteaptă o împlinire prea mare de la job (cum primesc cei care își practică vocația). Tind să se identifice cu el, pentru că oricum jobul le cere mare parte din resurse. Și cumva poate să apară o frustrare de genul „îmi consum atâta energie și atât timp la job și răsplata mea e doar partea materială?”

Exercițiu de imaginație: stai față în față cu un workaholic. De unde i-ai spune să înceapă pentru a schimba direcția în care se înclină balanța? De la a-și pune întrebări sincere despre ce îl determină să aibă acest comportament dezechilibrat. Dacă nu poate singur, îi recomand să apeleze la un coach și/sau psihoterapeut. Mi se pare că relația omului cu munca s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului, în unele cazuri într-un mod nu tocmai sănătos. Pe vremuri exista un ritm firesc al muncii. De exemplu, cine mergea să lucreze pământul ținea pasul cu animalul. Când animalul obosea, se odihnea și omul. Chiar dacă într-o zi normală nu exista o fragmentare atât de clară a timpilor ca acum. Omul mai demult lucra de dimineața până seara, dar cu pauze și într-un alt ritm, care nu îi consuma energia dintr-odată. Acum omul lucrează după ritmul procesorului și al motorului, care pot merge aproape încontinuu cu aceeași viteză, de aici și încărcătura de taskuri, care vin întruna, pentru că vin pe mail, nu prin scrisoare. Asta deoarece putem fi găsiți oriunde; la telefon, pe mail etc. Pentru că timpul de răspuns e foarte scurt, dacă nu răspunzi pe Facebook, la un mail sau la telefon în aceeași zi sau la minute/ore după ce ți-a scris cineva, e o problemă. Și după câteva ore de muncă într-un ritm alert, deja omul s-a consumat, astfel că în restul zilei trebuie să vadă cum face să își mai găsească resurse de energie. Hai să trecem și la exemplul personal. Cum aplici cele de mai sus pe tine? Evit să stau peste program, iar dacă se întâmplă, nu fac din asta o obișnuință. Încerc să mă deconectez de telefon, laptop și orice mă ține conectat la informația și interacțiunea care mă obosesc și mă încarcă negativ. Încerc să comunic cu echipa și cu managerii, încât să fim bine organizați ca resurse versus sarcini, ca să nu apară supraîncărcare. Încerc să îmi simplific timpul liber, încât să nu devină un alt timp de muncă. Îmi petrec timpul liber cât se poate și în exterior, în natură. Diversific activitățile din timpul liber, încerc să ies din bula mea de existență, să văd de fapt că există o întreagă lume în afară de activitățile obișnuite.

RAMONA BĂDESCU Personnel Marketing&Talent Management Coordinator@Bosch România

Ți se pare că există cu adevărat un echilibru între viața personală și viața profesională la români? De ce? Cred că vorbim de înțelegeri și abordări diferite la generații diferite. Eu sunt dintr-o generație care învață despre acest echilibru, spre deosebire de cei care pășesc în câmpul muncii și văd lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Ce inițiative sunt în compania pentru care lucrezi pentru încurajarea acestui echilibru? Am intrat în Bosch în 2014 și îmi amintesc că primul lucru care m-a surprins și, de ce nu, și bucurat cu adevărat a fost tipul de orar de muncă. I se spune program flexibil, permințându-ne ca în afara „miezului de zi” capetele să fie flexibile. Și mai este minunata zi de vineri, când programul de muncă poate fi încheiat nu mult după prânz. Desigur că, în mediul productiv, compania având o importantă forță de muncă în această arie, nu putem vorbi de aceeași flexibilitate. Acolo orarul este predictibil, în ture care asigură permanență, dar se acordă o foarte mare atenție orarului de odihnă. O altă inițiativă sunt zilele de concediu. Discutăm de 24 sau 25 de zile, în funcție de locație, dar se acordă din prima zi de angajare. Vechimea în muncă nu face decât să adauge zile la cele deja menționate. Cum ar arăta, din punctul tău de vedere și în linii mari, o strategie ideală pentru obținerea unui echilibru între viața personală și cea profesională? 50

Cred că e mult spus o strategie, dar cred cu tărie că echilibrul îl găsești atunci când îți place ce faci în locul potrivit. Practic, este acel cumul de factori care-ți permit ca atunci când ai închis laptopul să închizi în sertar și temele de muncă. În momentul în care stresul e crescut din varii motive, este, practic, imposibil să vorbim de deconectare de la probleme de muncă. Desigur că, revenind la termeni pragmatici, dacă în echipă ai capabilități și capacități, rezultatul apare, presiunea scade și te poți desprinde de temele de muncă pentru a te dedica subiectelor personale. În rețetar, unii

adaugă pasiuni, familie și alte ingrediente care oferă motive suficiente pentru a le acorda atenție. Tot vorbim despre beneficii și, în contextul unei crize de talente precum cea cu care ne confruntăm în momentul de față, angajatorii au plusat cât au putut de mult la acest capitol. Până unde crezi că vom merge cu beneficiile? Ce am putea să oferim în plus angajaților și nu o facem încă? „Sky is the limit”. Glumesc. Nu știu să răspund la această întrebare. Îmi spunea o prietenă că la ea în companie, prin

HR TALKS

Ultima carte citită care te-a pus pe gânduri. Chiar astăzi am închis Ayaan Hirsi Ali cu a ei „Necredincioasa”. Și chiar m-a pus pe gânduri.

Ce faci când vrei să te deconectezi? Mă ajută dacă fac ceva din sfera personală de interese și atunci mă mut cumva cu totul în zona respectivă.

Ce înseamnă pentru tine ca un angajat să fie happy la job? Ce incluzi în acest „pachet”? Angajat happy la job = angajat productiv. La pachet aș adăuga șeful și stilul lui de leadership. Și mai sunt și altele, dar mă opresc doar la elementul spicy. Exercițiu de imaginație: stai față în față cu un workaholic, care nu e mulțumit de acest (dez)echilibru între viața personală și viața profesională. Ce sfat i-ai da? De unde i-ai spune să înceapă pentru a schimba direcția în care se înclină balanța?

Să nu uităm de unde pornim în acest exercițiu: vorbim de un workaholic pentru care sfaturile amicilor, ale familiei, ale colegilor se lovesc constant de un zid. Categoric i-aș recomanda să-și găsească echilibrul cu un suport specializat, competent, care va ști cum să-i canalizeze atenția și către lumea de dincolo de birou. Hai să trecem și la exemplul personal. Tu cum aplici cele de mai sus la nivelul propriei persoane? Ce faci pentru a ajunge la un echilibru work-life? În primul rând, aș zice că nu sunt workaholică, iar planul personal mă ajută mult. Acum am doi copii mici, care cer multă atenție, și îmi place foarte mult să le-o ofer, dar de ceva vreme am reușit să ne coordonăm cumva și weekendurile să fie în mișcare, în activități din care să ne hrănim cu toții. Citesc în metrou și acest lucru mă ajută să fac declicul, ne-am pus în agende concediul așa încât să reportez cât mai puține zile în următorul an. Ce faci când te simți overwhelmed și simți nevoia să te deconectezi? Mă ajută să vorbesc despre asta și soțul meu este cel care preia sarcina. Dar, în general, mă ajută dacă fac ceva din sfera personală de interese și atunci mă mut cumva cu totul în zona respectivă. Cu mail sau fără în concediu? De ce? Fără e-mail. Dar sunt sinceră și spun că în ultimele două concedii, în ziua de dinaintea începerii muncii, mi-am citit aproximativ 50% din e-mail-uri. Inboxul cvasicurat mă ajută mult să mă reacomodez.

prisma beneficiilor, „sunt niște răsfățați”. La capitolul „ce am putea face diferit”, poate că ar trebui să oferim mai multă semnificație muncii angajaților, poate mai multă independență sau creativitate. Oferta de implicare în comunitate să fie mai generoasă. În general, mă duc către lucrul cu sens și respectul pentru individ. Ce beneficii oferă compania pentru care lucrezi? La pachetul standard deja pentru multe companii, și nu voi enumera aici beneficiile, adaug posibilitatea de a alege eu cum cheltui banii respectivi și facilitarea accesului prin platforma online în care fac „cumpărăturile”. Aș mai adăuga o ofertă frumoasă de evenimente CSR și evenimente sportive.

Destinația preferată Greu de zis. Vacanță = timp afară. Așadar, dau oricând interioare pe cerul liber deasupra mea. Prefer vacanțele active. Vacanța de vară este o combinație clasică de mare și munte de cele mai multe ori exact în ordinea aceasta.

Trei lucruri care te ajută să menții un echilibru între viața personală și cea profesională. Natura jobului meu și colegii, familia, sănătatea. Nu le-am pus într-o ordine.

CONCEDIUL LA ROMÂNI

Unde se termină munca și unde începe relaxarea TEXT

Ana Călugăru

ILUSTRAȚII

Mihnea Trușcă

Visează la concediu tot anul, plănuiesc în detaliu, organizează, gândesc, regândesc, povestesc tuturor și, apoi, se întorc la birou obosiți, dezamăgiți și frustrați că timpul despre care credeau că le aparține nu a mai fost doar al lor. L-au împărțit în mod inechitabil cu șeful, cu colegii, cu clienții sau cu furnizorii. Așa se simt, în fiecare an, 4 din 10 români care aleg sau sunt nevoiți să muncească și în vacanță. Cum și unde reușesc însă ceilalți să tragă o linie de demarcație între viața personală și cea profesională și să le împace pe amândouă și în concedii, și în afara lor?

Cel mai recent studiu realizat de eJobs arată că angajaţii români încă trăiesc (de multe ori, cu siguranţă, încurajaţi sau chiar condiţionaţi de angajatori) în inerţia vremurilor de boom corporatist, în care jobul era mai important decât orice. Primea atâta timp, atenţie și dedicare pe cât cerea. Își revendica bucăţi bune din viaţa personală doar în virtutea unor task-uri sau obiective de business care niciodată nu suportau amânare. Consuma toată energia pe care o găsea în angajaţi, promiţând, la schimb, recompensa supremă a recunoașterii și dezvoltării profesionale. A banilor mai mulţi. A funcţiilor mai mari. A etapelor arse mai repede. Erau și angajaţi care, mai mult ascuns decât la vedere, se întrebau dacă toate aceste eforturi merită și dacă, atunci când trag linie, au rezultatele pe care și le-ar fi dorit.

Câte zile de concediu ai avut în ultimul an?

We Are HR | ediția 04

STUDIU

Cei mai mulţi însă luau tot acest tumult ca pe un firesc și îl echivalau cu o condiţie fără de care nu se puteau valida ca profesioniști, ca oameni care simţeau că merită și trebuie să primească mai mult, că orice sacrificiu se justifică atunci când îl faci în numele unui scop mare. Nu se discuta atunci despre burnout, despre work-life balance, despre satisfacţia și fericirea angajaţilor la birou și, atât timp cât angajaţii nu întrebau, nici angajatorii nu se simţeau datori să răspundă în vreun fel. Aprobau și încurajau ceea ce părea că este dedicare 100%, implicare, loialitate. Sigur că nu avea cum să dureze prea mult acea perioadă și sigur că, din concepte, burnout-ul, echilibrul dintre viaţa personală și cea profesională și dorinţa de a primi de la locul de muncă mai mult decât un salariu s-au transformat în stări de fapt. A fost momentul de declic în care atât angajaţii, cât și angajatorii au pus frână o secundă și s-au întrebat: „Ce urmează de acum încolo?”. Și, treptat, au început, și unii, și alţii, să lucreze la ceea ce ar fi trebuit să existe încă de la bun început și să repare toate inechităţile din trecut, înţelegând că profilele rotunde, neștirbite sunt cele care conturează performanţa. Că un om care se îngrijește de viaţa personală, care se poate deconecta de munca de la birou o dată, de două ori sau de trei ori pe an, în concediu, și care poate să-și uite telefonul acasă fără să intre în fibrilaţii va fi și la muncă mai productiv. Pentru simplul fapt că nu mai simte că jobul îi răpește din timpul pe care ar trebui să aibă drepturi depline. Pentru că nu mai este frustrat, în principiu.

Față de anii trecuți, în ultimul an ai avut:

13,6%

Mai multe zile de concediu luate

36,1% Mai puţine zile de concediu luate

50,3%

Același număr de zile de concediu luate

Câte concedii îți iei într-un an?

Ce s-a schimbat? Spuneam că lucrurile au început să se schimbe treptat. Iar rezultatele celui mai recent studiu eJobs arată exact cum stăm astăzi:

57,2% dintre angajaţi spun că, în ultimul an, au avut cel mult 10 zile de concediu. Pe de altă parte, 20% nu au avut deloc. Timizi, cei care au reușit să-și ia toate zilele de vacanţă disponibile abia însumează 17% din totalul respondenţilor. De altfel, 36,1% dintre participanţii la studiu au declarat că, faţă de anii trecuţi, în ultimul an au avut mai puţine zile de concediu. Pentru vara aceasta, situaţia se conturează întrun ton mai optimist:

73,9% dintre angajaţi și-au plănuit între 5 și 20 de zile de concediu. Mai puţin de 5 zile libere vor avea 13,33% dintre respondenţi, iar 12,7 vor rămâne toată vara la birou. Nu plănuiesc extravaganţe estivale, de vreme ce aproape 60% spun că au alocat un buget mai mic de 500 de euro. 28% plusează până la 1.000 de euro, iar mai puţin de 15% sunt pregătiţi să cheltuiască între 1.000 și 2.000 de euro sau chiar mai mult în vacanţă.

dintre angajaţi lucrează în concediu

STUDIU

Cât timp aloci zilnic în concediu activităților legate de serviciu?

59,7

dintre angajaţi NU lucrează în concediu

Ce sumă vei aloca anul acesta pentru vacanța de vară?

Timp și bani

Cu sau fără telefon

Că nu se pot rupe complet de ce lasă la birou era, cumva, intuitiv. La o radiografie onestă și corectă a propriei persoane, cred că sunt puţini cei care pot recunoaște că au parte de o detașare completă în vacanţă, în care să nu răspundă impulsului de a trage măcar cu ochiul la inbox-ul mailului. Ce a surprins însă în concluziile studiului este faptul că sunt și angajaţi care își aleg destinaţia de vacanţă în locuri apropiate, ca fus orar, de casă, astfel încât să poată fi contactaţi oricând, cu ușurinţă, de către colegi. Un sfert dintre respondenţi au spus că fac asta atunci când vacanţele sunt mai scurte de o săptămână, iar 18% declară că aceasta este o regulă de la care nu se abat niciodată. 57% nu iau în calcul acest factor.

Dacă în cazul celor care nu își iau deloc concediu lucrurile sunt clare, situaţia se nuanţează pentru unii dintre cei care pleacă în vacanţă și care nu uită niciodată să pună în bagaj telefonul și laptopul.

Mai surprinzător însă este ce au răspuns participanţii la studiu atunci când au fost întrebaţi dacă au fost nevoiţi să-și întrerupă vreodată concediul și să se întoarcă mai devreme la birou pentru a rezolva probleme legate de muncă. 42,3%, adică aproape jumătate din total, au răspuns „da”.

Este vorba despre

40,3% dintre angajaţi, care declară că obișnuiesc să lucreze în zilele libere. Pentru 10,72% dintre români, asta înseamnă să aloce maximum 30 de minute zilnic sarcinilor legate de serviciu. 8% petrec maximum o oră în același scop, în timp ce 21,6% dedică între una și două ore sau chiar mai mult muncii, în timpul vacanţei. E-mailul, în schimb, este sfânt pentru majoritatea, doar 9% dintre respondenţi declarând că nu îl verifică atunci când sunt în concediu. Deși nu sunt mulţi (3,8% din totalul respondenţilor), cei mai „silitori” au o frecvenţă-record de conectare la e-mail – o dată sau de mai multe ori pe oră zilnic.

*Studiul eJobs a fost derulat în perioada mai-iunie 2018, pe un eșantion reprezentativ de 1.340 de respondenți, cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani.

STUDIU

Și totuși... ...jumătate dintre angajaţii români simt că le sunt respectate zilele libere și că sunt stăpâni pe propriul timp atunci când se află în afara orelor de lucru. Interpretate defalcat, sigur că răspunsurile lor arată că mai este loc din plin pentru o reechilibrare a vieţii profesionale cu cea personală și că ei sunt primii care trebuie să ceară și să-și respecte acest drept. La rândul lor, companiile sunt datoare să aplice programe de employee engagement și work-life balance care să le permită angajaţilor să jongleze cu elementele vieţii lor, luată ca un întreg, care nu exclude viaţa personală.

42,3

dintre angajaţi au fost nevoiţi să-și întrerupă concediul și să se întoarcă mai repede la birou pentru a rezolva probleme legate de serviciu

de la „Muncesc pentru a trăi”

la „Trăiesc pentru a munci”

We Are HR | ediția 04

MUNCESC PENTRU A TRĂI / TRĂIESC PENTRU A MUNCI?

Odată, românii munceau pentru a trăi. Azi ei trăiesc pentru a munci. În numai o generație, perspectiva oamenilor asupra muncii s-a schimbat fundamental. Înainte, locul de muncă însemna stabilitate, disciplină și responsabilitate, adică ceva ce omul trebuia să facă. Tinerii de azi însă văd jobul ca pe locul care le aduce, în egală măsură, bani, satisfacție și evoluție, adică misiunea personală pentru care depun efort și petrec într-un loc 40 de ore pe săptămână (sau mai mult) este foarte importantă. Cum și dacă s-a schimbat viziunea românilor asupra muncii aflăm de la câțiva dintre oamenii de HR cu vechime în breaslă. text

Andreea Vasile

entru părinții mei, la fel ca pentru mulți părinți, stabilitatea locului de muncă a fost mereu temelia unei vieți sigure și a contat mai mult decât orice altceva. Pentru tinerii de azi, fericirea la locul de muncă e cea care contează: să se simtă bine la birou, să fie valorizați, să fie apreciați și să câștige bani buni. Iar pentru asta sunt dispuși să muncească mai mult decât părinții lor pentru că, pentru generațiile de azi, locul de muncă spune ceva și despre cine sunt ei și care sunt valorile în care cred. Pentru profesioniștii din resurse umane atitudinea actualei forțe de muncă e de multe ori un mister. Chiar dacă mulți tineri sunt puși pe treabă și vor să demonstreze ce pot, cerințele lor la început de carieră par pentru oamenii de HR adesea nejustificate. De la poziții de conducere la salarii mari fără un istoric prealabil, care să le susțină doleanțele și care să arate ce știu ei cu adevărat să facă, tinerii sunt dispuși să demonstreze de ce sunt în stare numai atunci când sunt motivați din start să ofere angajatorului ce au mai bun. Uneori nu înțeleg de ce e nevoie de experiență, de

abilități și de trăsături de caracter specifice care se formează însă în timp, prin exercițiu, pentru ca apoi să vină și beneficiile.

Văzând și făcând: primii pași în viața profesională

Pentru că nu există nicio punte reală care să facă trecerea dinspre sistemul de învățământ înspre piața muncii, pentru mulți tineri debutul în viața profesională e ca o ghicitoare, o adaptare în timp real la ce se întâmplă, un „văzând și făcând” pe care-l iau ca atare în cadrul primelor experiențe de muncă. Ei își fac un drum al lor mizând pe ceea ce văd în jur, pe intuiție, pe context și, de ce nu, pe ceea ce îi face să se simtă bine cu alegerile lor. Sunt hotărâți să arate tot ce pot și să dea ce au mai bun, însă pentru asta ar prefera să aibă toate condițiile servite pe tavă, de la început: bani suficienți, oportunități de evoluție, un birou mișto și colegi simpatici, cu care să petreacă în armonie timpul la lucru. Iar cu toate aceste noi perspective, profesioniștii în HR încearcă să se adapteze și să găsească cele mai bune soluții.

→ 59

Piața muncii, atunci și acum

„Muncește mai eficient, nu mai mult” Corina Neagu e antreprenor din 2014, iar din 2016 are compania ei, Dare, prin care oferă servicii de consultanţă în resurse umane. Ea spune că, deși statisticile arată că muncim mult, fără să fim neapărat productivi (n.red. - conform Eurostat, randamentul la muncă în România e de aproape 62%), nu ne-am dat încă seama de acest lucru și faptul că să stăm mult la birou nu e o dovadă a dedicaţiei noastre. „Cu alte cuvinte, uneori românii pierd timpul, nu sunt organizaţi, mai apar și ședinţele prea lungi, pauzele de ţigară și tot așa.” Corina crede că românii ar trebui să aplice ideea muncii eficiente în locul orelor prea lungi de muncă. Horia Brînză e recrutor într-o instituţie de stat și recunoaște că în sistemul public încă circulă ideea că dacă stai mult la muncă ești mai dedicat și mai implicat. „În unele instituţii de stat încă se perpetuează ideea că un angajat bun este un angajat care lucrează peste program, fără a lua în calcul lipsa de eficienţă a acestuia și faptul că încurajarea acestei atitudini din partea superiorilor determină reacţiile subordonaţilor care, pentru a dovedi că sunt angajaţi-model, își distribuie sarcinile pe întregul parcurs al zilei (chiar și în afara programului normal de lucru), pentru a face pe plac șefilor.” El spune că, deși și-n

sistemul public se pune accent pe eficienţa muncii și pe managementul timpului, în realitate lucrurile încă nu s-au limpezit din acest punct de vedere. Elena Mănăilă este HR Manager la Gameloft și crede că eficientizarea timpului de lucru este încă un concept nou în România. Și ea spune că nu toţi românii realizează că a munci mult nu înseamnă neapărat și a munci mai bine. „Eficienţa este un concept pe care companiile încearcă să îl maximizeze în ultimii ani, iar acest fapt este reușit parţial de către companiile deschise la minte, care pun accent pe valorificarea potenţialului uman de bună calitate, ce conduce în final la productivitate.” Mihai Banc are propria afacere și reprezintă franciza unei companii de consultanţă financiară. El spune că nu sunt multe companii care să își dorească schimbarea în bine pentru angajaţi cu adevărat și că mai degrabă simulează c-ar face ceva, multă vorbărie, puţină practică. „E o rutină repetitivă, cu aceleași rezultate și aceleași obiceiuri. Puţine domenii sunt proactive în a oferi contraoferte angajaţilor, astfel încât companiile să se forţeze între ele să creeze locuri dinamice și corecte pentru candidaţi.”

La o primă vedere putem constata că și atunci, și acum românii muncesc la fel de mult. Însă ceea ce s-a schimbat cu adevărat e percepţia generaţiilor asupra muncii. Dacă odată șeful avea dreptate și ce spunea el era literă de lege, angajaţii de azi nu prea mai cred în ierarhii și doar pentru că un superior a spus ceva nu înseamnă că trebuie să-l credem pe cuvânt. În vreme ce părinţii noștri urmau dictonul „Capul plecat sabia nu-l taie”, tinerii de azi spun ce cred fără nicio remușcare și fără să mai trăiască sub ameninţarea intrării în dizgraţie dacă fac notă discordantă cu opinia șefului. Pe scurt, tinerii de azi muncesc mai mult doar dacă vor și în primul rând pentru că ei vor să facă asta și să-și demonstreze lor ceva, nu șefilor. Elena Mănăilă surprinde tendinţa pieţei de muncă de azi în mod succint: „Acum aproape 10 ani, piaţa muncii se diversifica pe partea de oferte, iar angajatorii încă reușeau să aibă candidaţi care veneau spre companii, interesaţi de joburi noi, diferite de cele clasice uneori. În prezent, tinerii absolvenţi sunt căutaţi de un număr destul de mare de companii, încă de pe băncile facultăţilor chiar, prin propuneri de programe de internship, de formări și specializări necesare companiilor. Iar ei au alegerea acum, nu angajatorii. Schimbarea de paradigmă din piaţa muncii e datorată evoluţiei rapide a societăţii, a tehnologiei, a mentalităţii celor ce își caută un loc de muncă.” Cu o gândire de tipul „acesta sunt eu, asta e ceea ce primești”, tinerii de azi se arată așa cum sunt, fără remușcări sau sentimente de inferioritate. În timp ce în urmă cu aproape un deceniu angajaţii se dădeau uneori de ceasul morţii să le facă pe plac șefilor și să le dovedească tot ce pot, azi tinerii intraţi pe piaţa muncii nu simt

We Are HR | ediția 04

MUNCESC PENTRU A TRĂI / TRĂIESC PENTRU A MUNCI?

„Școala românească nu te pregătește pentru ceva concret, pentru viață, și nici nu te învață cum să-ți placă să înveți. Școala românească îți servește generalități pe care trebuie să le iei ca atare.” Corina Neagu

nevoia să mai facă asta. Horia Brînză surprinde în câteva cuvinte tendința aceasta: „Atitudinea de genul «așa, și!?» este din ce în ce mai des întâlnită în rândul tinerilor, aceștia nu mai sunt mereu dispuși la eforturi suplimentare și la creșterea gradului de implicare în activitate. Dacă ceva nu merge bine nu e considerată neapărat o nereușită, ci e tratată uneori ca o întâmplare, «așa a fost să fie». Sunt mult mai detașați de muncă decât erau generațiile anterioare.”

„Oamenii de HR sunt puși între ciocan și nicovală. Deși ei trebuie să recruteze și să caute candidați OK pentru posturi, ei nu pot forma relația pe care urmează aceștia să o dezvolte în echipa în care lucrează. Astfel, HR-ul este pus în situația în care circulă oameni, în loc să dezvolte, candidații câteodată potrivindu-se pe echipă, dar în alte situații fiind total nepotriviți. O relație mult mai apropiată între management și recrutor, formată înainte de începerea procesului de recrutare, ar fi mult mai benefică,” explică Mihai Banc.

Oamenii de HR, între ciocan și nicovală

Faptul că tinerii sunt într-o lungă căutare până găsesc ce vor nu înseamnă mereu că vor să aleagă cel mai bun loc, e de părere Corina Neagu. Ci că adesea ei nu știu, de fapt, ce vor, crede ea. Dar nu îi învinovățește pentru lipsa de claritate. „Nu trăim într-o societate care încurajează educația și sunt mulți care poate și-ar dori să facă lucruri, dar nu știu cum, pentru că nivelul de educație este din ce în ce mai slab. De asemenea, școala românească nu te pregătește pentru ceva concret, pentru viață, și nici nu te învață cum să-ți placă să înveți. Școala românească îți servește generalități pe care trebuie să le iei ca atare. Din păcate, terminarea unei școli nu-ți garantează și succesul în carieră sau în viață. Dar, cu siguranță, terminarea unei școli, împreună cu educație alternativă, stagii de practică, voluntariat, cu învățarea mai multor limbi străine, poate și cu expunere internațională în proiecte diverse contribuie major la acest succes. Personal nu

Azi, pe piața muncii din România, conviețuiesc generații diferite cu percepții diferite asupra profesiei și stilului de lucru. Pe de-o parte avem profesioniștii cu vechime, cu standarde ridicate și cu multe reguli despre cum se fac lucrurile, pe de altă parte avem generațiile tinere pentru care totul e mult mai flexibil și pentru care nevoile personale și sentimentele de pace, bucurie și împlinire la muncă sunt foarte importante. Pe scurt, dacă părinții noștri erau dispuși să înghită în sec abuzurile și nedreptățile uneori fiindcă locul de muncă era sfânt și trebuia păstrat cu orice preț, tinerii de azi confruntă situațiile de la muncă cu inima deschisă, fără nicio teamă sau remușcare. Ce-au de făcut deci oamenii de HR în această situație în care, în piața muncii, există în același timp atâtea percepții diferite și, uneori, contradictorii despre ce e munca și cum trebuie ea făcută?

mi se pare că s-a schimbat percepția, ci că s-a schimbat modul în care facem anumite lucruri, modul în care gândim, în care acționăm sau reacționăm la anumiți stimuli externi.”

În loc de concluzii

Odată, oamenii mergeau la lucru pentru că era parte din ordinea de zi cu zi. Fie că le plăcea ce făceau, fie că nu, munca era o datorie pe care o îndeplineau fără prea multe semne de întrebare. Generațiile de azi însă văd locul de muncă ca pe o extensie a personalității lor, care e de preferat să se muleze pe dorințele și valorile personale. Timpul la lucru cu timpul privat tind adesea să se întrepătrundă și, de aceea, tinerii azi nu vor să sară într-un job care nu e pe gustul lor și care nu le oferă tot ce ei își doresc și-și imaginează că merită. Poate că programul de lucru nu s-a schimbat cu adevărat în decurs de o generație, dar ceea ce s-a schimbat e percepția oamenilor asupra jobului, el trebuie să aibă o însemnătate mai profundă decât locul acela care ne aduce un salariu. Pentru profesioniștii din resurse umane tocmai aceasta e provocarea: să reușească să „traducă” ceea ce vor tinerii de azi și să vadă mai departe de ceea ce, la o primă vedere, ar putea considera ca fiind o prea mare importanță de sine sau așteptări nerealiste. De fapt, la fel ca părinții lor, dar din cu totul alte motive, tinerii de azi sunt dispuși să dea ce au mai bun atâta vreme cât simt și știu sigur că timpul și persoana lor vor fi apreciate, motivate, valorizate și răsplătite. Însă, indiferent de bunele intenții pe care oamenii de atunci și de acum le au la locul de muncă, să muncești mult nu înseamnă și să muncești bine, chiar dacă mulți ne dorim asta. Poate că în locul orelor lungi la birou învățăm mai degrabă să ne concentrăm eforturile în programul normal de lucru și reușim să fim productivi atunci pentru ca, apoi, să folosim restul timpului pentru noi și pentru cei dragi nouă, să ne reîncărcăm bateriile și să redevenim, ziua următoare, mai energici și mai puși pe treabă. ■

Răsfăț sau necesitate?

Dacă părinții noștri își vedeau jobul ca pe o datorie și nu-și urmau visul de a găsi mediul de lucru în care să facă ceea ce le place, astăzi am devenit mult mai curajoși. Din păcate însă, în această goană continuă după învățare, inovație, dezvoltare și succes, am uitat să ne mai concentrăm pe sănătatea și starea noastră de spirit, care adesea ne influențează rezultatele atât la locul de muncă, cât și acasă. TEXT:

Mihaela Pascari

We Are HR | ediția 04

OPINIE

Cele două se leagă între ele: dacă suntem stresați, riscăm să ne îmbolnăvim, iar dacă nu ne simțim bine fizic, atunci are de suferit și sănătatea psihică. Starea angajaților din România este, din păcate, departe de a arăta bine, după cum arată rezultatele unui studiu realizat de Dynamic HR, care spune că 99,7% dintre aceștia sunt stresați. Reacția angajatorilor nu se lasă însă așteptată, companiile vin cu soluții pornind de la beneficii de tot felul, ateliere, cursuri prin care angajații să se simtă bine până la diverse programe de wellbeing. Cu noțiunea din urmă am făcut cunoștință acum doi ani, cu toate că teoretic știam despre ce este vorba. Nu știam însă ce înseamnă în realitate și de ce companiile investesc în astfel de programe. Mă întrebam dacă este doar un alt trend preluat din afară sau chiar avem nevoie de el. Studentă fiind pe atunci, wellbeing-ul reprezenta pentru mine doar sănătatea fizică și poate plăcerea de a merge la muncă în fiecare zi, însă mi se părea de datoria noastră să avem grijă de cele două. Între timp, când jobul devenise prioritate și lucrurile precum învățare, dezvoltare și evoluție trecuseră pe primul loc, mi-am spus: „Am nevoie de o pauză”. Nu puteam să recunosc că ajunsesem la epuizare fizică și psihică la doar 22 de ani, căci nu ai cum să nu mai ai energie și să nu mai fii productiv la o astfel de vârstă. Fără să ofer prea multe detalii, am început să practic singură activități ce țin de wellbeing (am început cu yoga și un regim alimentar sănătos). Și doar după o perioadă de timp mi-am dat seama că wellbeing-ul înseamnă, de fapt, un mod de viață în care mintea, spiritul și trupul sunt într-un echilibru perfect.

DE C E SĂ I NVESTEȘTI Î N PROG RA M E DE WELLBEI NG PENTRU A NGAJAȚI?

Dacă vrei să ai angajați creativi

Activitățile de wellbeing dedicate angajaților stimulează creativitatea și antrenează gândirea. Prin implicarea lor în activități de stimulare intelectuală își pot descoperi potențialul.

Pentru că vrei să comunice eficient

Programele de wellbeing oferă soluții de gestionare a

conflictelor și de îmbunătățire a abilităților de comunicare. Așa angajații își vor dezvolta skill-urile interpersonale și vor lega relații sănătoase cu colegii de muncă sau cu managerii.

Fiindcă vrei angajați sănătoși fizic și psihic pe termen lung

Organizația Mondială a Sănătății estimează că, până în 2020, depresia și anxietatea vor deveni principalele cauze pentru care angajații nu vor fi productivi la job, 27% dintre cetățenii UE fiind afectați zilnic de acestea. Așadar, ar fi bine să prevenim și nu să tratăm.

Dacă vrei angajați productivi și loiali

Printre principalele scopuri ale acestor programe se numără îmbunătățirea moralulului angajaților, a loialității, dar și a productivității lor. Accentul fiind pus pe nutriție, managementul stresului și riscuri de îmbolnăvire, oamenii din compania ta vor deveni mai entuziaști și vor lucra cu ușurință în echipă. Mai mult, Jessica Pryce-Jones, autoarea lucrării “Happiness at work: Maximizing Your Psychological Capital for Success”, spune că angajații fericiți sunt cu 50% mai productivi.

Dacă vrei să crești profitabilitatea companiei

Problemele de sănătate fizică, emoțională, stresul și epuizarea psihică a angajaților sunt responsabile în medie de 68% din pierderea profitabilității, mai arată cercetările.

Wellbeing-ul nu mai e de mult un moft, a devenit o necesitate, un stil de viață. Recomandarea pentru oamenii de resurse umane este să înțeleagă impactul pe care îl au inițiativele lor asupra stării generale a angajaților. Nu te mai gândi doar la saune sau masaje, ci și la modul de viață pe care îl au angajații și investește acolo unde se simte o nevoie mai mare. Acum mă raportez diferit la wellbeing. Acum pentru mine înseamnă fericire, căci atunci când ești sănătos din toate punctele de vedere cauți să extragi din fiecare experiență ceva bun. Tu însă definește-l cum vrei, în funcție de credințele și valorile care te ghidează. Apoi, încearcă să afli ce înseamnă acest concept pentru angajații din compania ta și treci la treabă!

CAPITOLUL 3 PROVOCĂRI CARE NU NE DESCURAJEAZĂ

În fiecare ediție provocăm oameni din diverse companii să se alăture jocului We Are HR. De această dată am ales două companii din industrii total diferite, iar provocarea e următoarea: 10 întrebări, 10 răspunsuri de impact. Hai să vedem ce ne-au spus reprezentanții Studio Moderna și Temps. INTERVIURI

Mihaela Pascari

HR P

respondent:

Nadia Drăgoi (Human Resources Manager)

companie:

Studio Moderna România

Cum convingeți candidații să aleagă Studio Moderna? Candidații ne aleg pentru mediul de lucru în care îmbinăm perfect cultura unei companii multinaționale solide cu un puternic spirit antreprenorial, fiind o companie deschisă și dinamică, unde se pot realiza venituri importante, unde oricine își poate începe sau consolida cariera.

Cum ajutați angajații să mențină echilibrul între viața personală și cea profesională? Nu încurajăm timpul suplimentar petrecut la serviciu, îi învățăm tehnici de relaxare și reducere a stresului, astfel încât să reușească să păstreze o balanță cât mai bună între viața personală și cea profesională.

Ce faceți ca să vă mențineți angajații motivați și happy la job? Organizăm multe evenimente și teambuildinguri împreună cu colaboratori externi, dar avem și în interiorul companiei o persoană care concepe periodic programe de motivare și entertainment, iar spațiul de lucru e un factor important pentru starea de spirit a angajaților - tocmai ne-am mutat într-un sediu modern, spațios și confortabil.

Cine sunt angajații care țin cel mai mult la păstrarea acestui echilibru? După 35 de ani apare cu preponderență această nevoie de a păstra un echilibru mai bun, mai ales după ce apar și copiii în viața lor.

Cum încurajați dezvoltarea noilor talente? Investim an de an în programe de training specializat, mentoring și leadership, încurajăm promovările interne, dar și pe colegii noștri să se implice în proiecte internaționale, internshipuri, assessment centers. Cum vă diferențiați de competitori la nivel de beneficii? Studio Moderna este recunoscută ca fiind o foarte puternică școală de vânzări; încă de la onboarding le oferim noilor colegi programe de inducție personalizate pentru o integrare mai facilă, iar ulterior sesiuni de training specific, prin care le împărtășim know-how-ul. Cum stimulați productivitatea angajaților? Prin condiții optime de lucru, spații de relaxare generoase, ce încurajează creativitatea și comunicarea între colegi, mediu flexibil și deschis și prin recunoașterea meritelor cât mai des.

Cum a evoluat paleta de beneficii oferite angajaților în ultimii cinci ani? Trendul este unul pozitiv: în ultimii ani nu numai că s-au acordat beneficii suplimentare, dar le-am și adaptat pe unele dintre cele existente nevoilor în schimbare ale angajaților, de exemplu upgradarea pachetelor de servicii medicale. Care sunt criteriile după care construiți pachetele de beneficii? Ne îndreptăm către croirea unor soluții personalizate pentru fiecare dintre ei. Cum încurajați dezvoltarea personală a angajaților? Suntem foarte transparenți în legătură cu posibilitățile de evoluție și creștere disponibile în companie, atât pe plan local, cât și internațional, le oferim angajaților diferite programe de formare interne și externe, stimulându-le gândirea creativă, spiritul antreprenorial sau alte arii de competențe, ajutându-i astfel să-și dezvolte cariera.

We Are HR | ediția 04

PITCH respondenţi:

Iuliana Leurent (Chief Executive Officer)

companie:

Temps România

Cum determinați candidații să aleagă Temps? Prin entuziasmul, experiența și calitatea echipei precum și a clienților cu care lucrăm. Încercăm să identificăm împreună motivațiile personale și să îi facem să realizeze dacă propunem un proiect cu sens pentru ei în raport cu perspectiva lor de dezvoltare. Valoarea pe care o dă fiecare jobului său este valoarea pe care o va investi pe mai departe. Cum mențineți angajații motivați la job? Încercăm să creăm un cadru în care fiecare să fie ceea ce dorește să fie, păstrând ca liant valorile comune. Cred foarte mult în puterea diversității ca factor de inspirație, motivație și, de ce nu, de schimbare. E important să învățăm să ne bucurăm de tot ceea ce e în jurul nostru și nu mereu la îndemână. Cum încurajați dezvoltarea noilor talente? Dezvoltând plăcerea de a explora și de a te lăsa surprins. Ne uităm foarte mult la vocația fiecăruia, uneori evidentă, alteori ascunsă, și încercăm să creăm o zonă practică, experimentală, în care să se poată manifesta. Prin ce vă diferențiați la nivel de beneficii? Există o sumă fixă relevantă oferită lunar, pe care o poți cheltui sau economisi așa cum îți dorești. În plus, avem constant tot felul de acțiuni spontane, prin care încercăm să creăm un moment fain pentru echipă. Cum stimulați productivitatea la job? Prin selectarea unor obiective comune și dezvoltarea unei atitudini antreprenoriale, încurajând calitatea feedback-ului și încrederea. Lucrurile pe care le facem au suflet și cred că asta contează!

Cum ajutați angajații să mențină balanța între job și viața personală? Prin flexibilitate și încredere, creând unui spirit de echipă puternic prin care să se susțină reciproc. E complicat să îți impui o pondere clară, poți însă spera ca transferul de energie sau învățăminte să fie în ambele direcții. Cine sunt angajații care țin cel mai mult la păstrarea acestui echilibru? Nu cred că există o categorie anume. Echilibrul nu se măsoară numai în număr de ore. Acesta înseamnă și echilibrul emoțional pe care îl are fiecare între ce-și dorește să obțină și disponibilitatea sa interioară. Cum a evoluat paleta de beneficii oferite angajaților în ultimii cinci ani? Prin valoare și libertatea de a-și alege beneficiile de pe o platformă electronică. Care sunt criteriile după care construiți pachetele de beneficii? Criteriul e libertatea de a alege ceea ce își doresc. E o sumă suficient de interesantă cât să poată fi cheltuită recurent, însă și investită dacă se urmăresc achiziții de travel, formare, relaxare, vouchere etc. Cum încurajați dezvoltarea personală a angajaților la nivel de companie? Creând contexte de învățare și repere. Oamenii să vorbească despre pasiunilor lor, să-i inspire pe ceilalți. Este important să își aleagă un mentor, declarat sau nu, în care să își poată imagina perspectiva.

CASE STUDY

MAKE IT COUNT

CUM ÎȚI ADUCI BRANDUL DE ANGAJATOR LA URMĂTORUL NIVEL? Când lucrezi într-o multinațională, identitatea companiei poate fi un portret greu de conturat. Pe de o parte ai identitatea globală a organizației, bine definită de obicei de o misiune, o viziune și valori coerente cu acestea, iar pe cealaltă parte ai identitatea locală, care se construiește odată cu implicarea fiecărui angajat. De cele mai multe ori e dificil să găsești un echilibru între cele două pentru că uneori se află la poli opuși, dar sunt exemple care ne demonstrează că poți să le armonizezi chiar și în trei zile printr-un eveniment cu impact.

text

Iulia Văcăroiu

We Are HR | ediția 04

Conform unui sondaj eJobs realizat în aprilie 2018, 64% dintre respondenți au declarat că reputația unei companii este unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la decizia acestora de a-și depune CV-ul în cadrul organizației respective. Dacă salariul, programul de lucru și beneficiile au fost până acum criteriile cu cea mai mare greutate asupra acestei decizii, în prezent brandul de angajator câștigă din ce în ce mai multă vizibilitate în ochii angajaților. Și e normal să se întâmple asta odată cu maturizarea generației Millennials, prima generație care a transformat căutarea vocației într-o misiune globală și care acum se află la cârmele multor corporații. Iar dacă milenialii au intrat pe piața muncii cu această dorință pe care au avut răbdare să o materializeze încet-încet pe parcursul traseului profesional, acum Generația Z își începe cariera nu cu visuri, ci direct cu așteptări. Iar noi, ca specialiști în resurse umane, trebuie să le arătăm că suntem aici pentru ei, că le înțelegem dorințele și că uneori munca nu înseamnă doar muncă, în special în această eră în care echilibrul dintre job și viață personală devine din ce în ce mai greu de menținut. Desigur, nu e o misiune ușoară să găsești și loc de joacă într-un job de zi cu zi. Multe companii încearcă, mizând pe tot felul de beneficii in-house, săli de sport, de lectură, de joacă, chiar și de somn, dar în momentul în care aceste beneficii devin standard (și ne apropiem rapid de acel punct), trebuie să găsim noi metode prin care să impresionăm angajații, atât pe cei actuali, cât și pe cei pe care dorim să îi atragem. Partea bună a lucrurilor e că nu trebuie neapărat să-i surprinzi 365 de zile pe an. Uneori sunt de ajuns doar trei zile, singurul lucru e că trebuie să le faci cu adevărat memorabile ca să conteze pentru tot anul. Ce înseamnă memorabil? Poate următorul exemplu te va inspira.

welcome to eilat! La începutul anului, Playtika, cel mai mare dezvoltator de jocuri tip social casino din lume, a pus la cale un eveniment de basm pentru toată echipa sa din Europa: trei zile magice de teambuilding, cu petreceri la piscină, concerte-surpriză și gheparzi albi (elementul principal al logo-ului Playtika) imprimați pe tot ce se poate. Echipele din România, Ucraina, Belarus și Israel și-au dat întâlnire în Eilat, o stațiune elegantă la malul Mării Roșii, rezervată aproape în totalitate pentru evenimentul companiei, iar cei din Vest au mers în teambuilding în Cancun, Mexic. „Chiar și așa, am fost în jur de 1.500 de oameni în Israel”, povestește Aurora Mateiuc, HR & Recruiting Manager la Playtika România. „Am avut șapte hoteluri de cinci stele, dacă nu mă înșel, unsprezece avioane, iar toată

Stațiunea Eilat, Israel, branduită cu ocazia teambuilding-ului internațional

stațiunea a fost, practic, a noastră. A fost un efort logistic imens. Au mers absolut toți angajații, n-am avut niciun criteriu de performanță sau de senioritate. Chiar și cei nou angajați au venit cu noi - dacă au avut pașapoarte.” Organizarea oficială a teambuilding-ului a început cu șase luni înainte de marele eveniment, iar pentru mult timp a rămas un mare secret. Plecarea a avut loc în martie, iar prin noiembrie Playtika a lansat campania de teasing, ca să facă buzz înainte. Cumva, fără să divulge prea mult din ceea ce urma să aibă loc, compania trebuia să-și convingă angajații să-și facă pașapoarte și preferabil nu temporare, din cauza nivelului de securitate ridicat din Israel. Cu aproape 200 de angajați în România, misiunea echipelor de project management și administrativ nu a fost una ușoară.

CASE STUDY

„A fost un efort fantastic chiar și să-i punem pe camere. Am făcut o aplicație doar pentru asta. Am avut și un Project Manager alocat doar pentru acest mega-eveniment, pe lângă echipa internațională de organizare de evenimente. Împreună au vizitat toate țările implicate.” Probabil că singurul lucru pe care nu l-a branduit Playtika în Eilat a fost numele stațiunii pentru că, în rest, totul a purtat numele companiei: de la reclame stradale cu mesaje de bun venit direcționate către echipă până la literele plutitoare din piscinele stațiunii. Oriunde te uitai vedeai Playtika, dar în loc să-ți amintească de job și de acea identitate organizațională globală pe care de multe ori ți-e greu să o interiorizezi, se întâmpla opusul. Angajații au început să coreleze distracția și sentimentul de incluziune cu numele companiei. „Mă așteptam să fie ușor de observat separarea puterilor în stat, dar am fost plăcut surprins să văd că nu contează statutul indivizilor în companie”, recunoaște Leonard Cojocaru, Customer Support Specialist la Playtika. „De la cei mici până la cei mari, ne-am amestecat în mulțime și ne-am simțit cât mai natural posibil.”

work hard, play hard Playtika e o companie care s-a lansat în 2010 cu șase oameni, iar în opt ani a ajuns la monolitul de acum. E o companie tânără, mândră de ce a reușit să construiască, iar asta e una dintre imaginile pe care își dorește să o imprime asupra angajaților săi. Iar dacă teambuilding-ul internațional în Eilat nu a fost suficient de unul singur, ce i-ai mai putea adăuga? Două lucruri: o proiecție de video mapping cu logo-ul companiei cât un munte pe trei munți și un concert-surpriză Scorpions, doar pentru echipa Playtika.

nu găsești o soluție pentru orice potențială problemă, astfel încât fiecare angajat să se simtă respectat și validat. „Faptul că Playtika oferă importanță tuturor angajaților, indiferent de naționalitate sau postul ocupat mi-a fundamentat mai mult aprecierea pe care o am despre companie”, recunoaște Bianca Ivanov, Customer Support Team Leader la Playtika. Până la urmă despre asta e vorba. Nu e doar despre branding pe munți, Scorpions și unsprezece avioane, ci despre amprenta pe care o lași asupra angajaților tăi. Pe când unele companii încearcă să creeze un echilibru între job și viața personală într-un regim de 365 de zile, evenimentul Playtika ne demonstrează că se poate și invers, mizând pe trei zile magice. Nu e mai ieftin și nici mai rapid, ținând cont de efortul organizatoric, dar clar lasă un impact mai mare și îți creează ambasadori de brand pe viață. Chiar dacă oamenii aceia îți pleacă la un moment dat, experiența pe care le-ai oferit-o e de neuitat. Vor purta în continuare la plajă prosopul și șapca branduite și le vor spune tuturor de unde le au pentru că o să fie o poveste bună de spus, iar asta trebuie să facă o companie astăzi: să creeze povești de neuitat pe care să le-ncredințeze angajaților, care le vor da mai departe. ■

„Oamenii nu știau de Scorpions”, povestește Aurora. „Au aflat cu două zile înainte. Am avut campanie de teasing inițial și i-am provocat să ghicească artiști care încep cu litera S. De la Snoop Dog la Shaggy, au venit toate variantele de răspuns posibile.” De la tot acest teasing și interacțiunea pe care au obținut-o din partea echipei ne dăm seama că un teambuilding, chiar și de trei zile, poate reverbera mult timp în companie. „A apărut sentimentul acela de mândrie, pentru noi toți. L-am simțit și eu”, recunoaște Aurora. „I am proud we were there! This is who we are! A crescut partea asta de comunitate și nu doar în timpul teambuilding-ului, ci și înainte, și după. Am comunicat intern mult despre eveniment și continuăm să o facem. Echipa încă vorbește despre asta, distribuie poze și video-uri și lasă comentarii haioase.”

all inclusive Desigur, există și părți organizatorice mai dificile, de la asigurări medicale până la stabilirea responsabililor pentru munca de zi cu zi, pentru că da, munca trebuia făcută, indiferent de ocazie, în special pentru că echipa din România e 80% Customer Support. Cu toate astea, când le plănuiești bine pe toate, din timp și fără teamă de a trece peste buget, n-ai cum să

Surprizele au culminat cu show-ul impresionant de artificii și concertul Scorpions.

We Are HR | ediția 04

HR Agenda

Ce evenimente nu trebuie să ratezi dacă vrei să fii la curent cu noutățile din HR.

text

Mihaela Pascari

20-21.07

14-15.08

Curs de Manager de Resurse Umane

Curs de Time Management unde: preț:

unde:

București (RO) preț: 800 lei

înscriere:

traininguri.ro/curs-time-management

înscrieri: cursuri-premium.ro

de ce să mergi: Dacă ești mereu pe fugă și rezolvi lucrurile pe ultima sută de metri sau te simți copleșit de lucrurile neprevăzute care își fac loc zilnic în programul tău. Cursul va răspunde la o serie de întrebări care vor ajuta participanții să-și gestioneze eficient timpul la job.

de ce să mergi:

Pentru că este unul dintre cele mai importante cursuri dedicate oamenilor care activează în HR sau care se pregătesc s-o facă. Cursanții vor învăța metodele de selecție a personalului, de organizare a interviurilor și metode de testare a abilităților candidaților. Cursul se finalizează prin susținerea unui examen, iar diploma obținută este autorizată de către Ministerul Muncii și Ministerul Educației.

5-9.09 Curs de Management unde: preț:

București (RO) 790 lei

înscrieri: traininguri.ro/curs-management

de ce să mergi: Ca să înveți instrumentele care fac posibilă și aplicabilă implementarea metodelor manageriale moderne într-o organizație. Totodată, participanții vor afla cum să abordeze coerent și complet activitatea managerială, dar și cum se coordonează o organizație eficientă și performantă.

București (RO) 490 lei

13-14.09 Situational Leadership II Experience unde: preț:

București (RO) 354 euro

înscrieri: humaninvest.ro

de ce să mergi: Dacă vrei să afli mai multe despre unul dintre cele mai cunoscute modele de leadership din lume. La baza acestuia stă dezvoltarea abilității unui lider de a diagnostica nevoile unui individ. Evenimentul pune la dispoziția participanților instrumentele necesare pentru a-și consolida abilitățile.

18.09

27.09

Employer Branding Conference

World Talent Forum

unde:

București (RO) preț: 99-135 euro

unde:

înscrieri:

înscrieri: world-talent-forum.com

2018.employerbrandingconference.ro

de ce să mergi:

Pentru că evenimentul oferă oportunitatea de a afla care sunt strategiile de succes din industrie și care sunt instrumentele care contribuie la crearea unor campanii atractive de recrutare și retenție. De asemenea, participanții vor descoperi de ce a investi într-o campanie de employer branding este echivalent cu a investi în buna reputație a companiei.

preț:

München (Germania) 499-999 euro

Dacă vrei să afli mai multe despre digitalizarea departamentelor de resurse umane, dar și despre noile strategii de gestionare și recrutare a talentelor. Participanții vor avea ocazia de a interacționa cu specialiști în domeniul resurselor umane de la care vor obține exemple practice pe care le vor putea pune ulterior în aplicare.

SPEED DATING

s p e e d

d a ti n g

Uneori chiar și angajații care lucrează în același sediu nu reușesc să se cunoască prea bine sau să-și împărtășească hobby-urile și activitățile din timpul liber, fie pentru că-și desfășoară activitatea în departamente diferite, fie pentru că ocupă funcții care nu le permit să interacționeze prea mult.

CĂTĂLINA

Iar pentru că susținem comunicarea și o considerăm printre principalele motoare ale unui business eficient, am provocat la o rundă de HR Speed Dating doi angajați Blue Point care nu se întâlnesc prea des. Astfel, cele două au aflat ce face cealaltă în timpul liber, ce le reține în companie și ce apreciază cel mai mult la jobul lor, fiind o ocazie bună să se cunoască mai bine. Să vedem ce ne-au dezvăluit!

INTERVIURI

EMILIA

Team Leader

Operator Call Center

Mihaela Pascari We Are HR | ediția 04

De cât timp faci parte din echipa Blue Point și ce te-a atras la această companie?

De doi ani lucrez aici. Este primul meu job, iar povestirile prietenilor mei care lucrează aici m-au făcut, fără doar și poate, să aplic.

M-am alăturat echipei acum un an și opt luni. Am renunțat la fostul loc de muncă în favoarea Blue Point pentru că mi-a oferit oportunitatea de a mă dezvolta atât profesional, cât și personal, m-a atras ideea de a face ceva nou, deși nu aveam experiență anterioară în domeniu.

Cum ai descrie colaborarea cu colegii?

În echipa Blue Point suntem ca o familie. Ne susținem și ne încurajăm unii pe alții, ne ajutăm reciproc și ne îndemnăm să facem lucrurile cât mai bine. Relația dintre noi este bazată foarte mult pe colaborare, comunicare deschisă și, de multe ori, chiar pe prietenie.

Colegii noștri sunt toți tineri, entuziaști, dornici de a face lucrurile să se întâmple, astfel că s-au dezvoltat niște relații foarte frumoase de colegialitate și chiar de prietenie și în afara programului de lucru. Cel mai important este însă faptul că învățăm unii de la ceilalți și că ne ajutăm reciproc să creștem, iar acest lucru este, din punctul meu de vedere, minunat.

Ce apreciezi cel mai mult la locul tău de muncă?

Principalul aspect pe care îl apreciez foarte mult e faptul că acest job mi-a oferit oportunitatea de a învăța în fiecare zi lucruri noi. Îmi place ceea ce fac și aceasta consider că e cheia succesului în orice ar întreprinde fiecare dintre noi. Faptul că nu simt ca pe o povară mersul la job, că nu fac în fiecare zi același lucru, că îi pot învăța și pe ceilalți, așa cum la rândul meu am învățat de la colegi, toate mă motivează în fiecare zi.

Cum treci peste zilele de lucru mai stresante?

Sunt înconjurată de oameni amuzanți și înțelegători, ca atare momentele de stres dispar destul de repede când ești ajutat de echipă să treci peste ele.

Dacă știu dinainte că mă așteaptă o zi cu mai multe provocări decât de obicei, îmi fac un to do list foarte organizat, iar, pe măsură ce realizez task-urile, le și bifez pe agendă. De asemenea, o discuție cu superiorul meu direct este întotdeauna binevenită, la fel și o pauză de relaxare.

Ce ai învățat de când lucrezi aici?

Cel mai important lucru pe care l-am învățat este răbdarea. Am învățat să ascult oamenii, nu doar să îi aud și, totodată, să am răbdare cu ei, astfel încât să găsim o variantă și o soluție potrivite pentru fiecare dintre noi.

Aici aș putea scrie o carte, am învățat atât de multe lucruri, încât mi-e greu să le sintetizez. Principalul lucru învățat este că, atunci când ai atitudinea corectă, nimic nu este imposibil. De asemenea, am învățat să-mi setez foarte clar obiectivele, dar și planul, pentru a le putea atinge.

Angajații tăi se cunosc între ei? Poate e cazul de o sesiune de HR Speed Dating.

Apreciez mediul de lucru pentru că încercăm mereu să îmbinăm activitățile de relaxare cu cele de muncă. Pe lângă cele mai așteptate activități ale anului, teambuildingul și petrecerile Blue Point, aproape în fiecare lună ne bucurăm de momente distractive în echipă. În plus, îmi place că este un mediu în care ai posibilitatea de a te exprima liber și ai reale posibilități de dezvoltare.

Ce îți place să faci în timpul liber?

Îmi place să călătoresc, să ascult muzică și să mă întâlnesc cu prietenii.

Unul dintre hobby-urile mele este să citesc, mă relaxează foarte tare această activitate. Iar Blue Point ne oferă acest beneficiu prin care putem împrumuta orice carte ne dorim și ni se livrează direct la birou, iar noi economisim atât bani, cât și timp.

GHID DE BUNĂ MOTIVARE

CE SĂ FACI / CE SĂ NU FACI

CÂ N D VREI SĂ-Ț I M EN Ț I I A N G AJAȚ I I M OT IVAȚ I Ș I PRO D U CT IVI Mihaela Pascari

aşa da

ÎNCURAJEAZĂ STILUL DE VIAȚĂ ACTIV PRIN PROGRAME SPORTIVE!

ORGANIZEAZĂ UN ALT FEL DE TEAMBUILDING, ÎN CARE ANGAJAȚII SĂ POATĂ VENI ÎMPREUNĂ CU FAMILIA!

74% 52% 0,3% 29% 15% 66% 98% dintre angajații români sunt sedentari.*

AMENAJEAZĂ UN COLȚ DE NATURĂ LA BIROU!

OFERĂ ANGAJAȚILOR FLEXIBILITATE!

Angajații care lucrează într-un spațiu de lucru cu elemente naturale sunt cu 15% mai productivi decât ceilalți.****

aşa nu

doar

dintre angajații din România cu vârste cuprinse între 15 și 74 de ani lucrează de acasă.***

DE LA STRES LA BURNOUT. NU NEGLIJA SIMPTOMELE!

spun că munca remote le-ar echilibra balanța dintre viața personală și job.*****

NU UITA SĂ STABILEȘTI ÎNTÂLNIRI CU ECHIPA PENTRU A PRIORITIZA TASK-URILE!

dintre angajați spun că au o viață stresantă, iar principala sursă este locul de muncă.**

NU EZITA SĂ INVESTEȘTI ÎN PROGRAME DE WELLBEING!

70%

dintre români consideră util un program susținut de companie care să-i ajute să reducă nivelul de stres (masaj, yoga, zone de relaxare, program flexibil ș.a.).**

dintre salariați spun că se simt epuizați.*

NU ÎNCURAJA ORELE SUPLIMENTARE SAU MUNCA ÎN WEEKEND!

65%

dintre angajați obișnuiesc să lucreze peste program.*****

*** Eurostat **** Studiu realizat de Universitatea Cardiff

peste

***** Studiu realizat de Epson Europe

dintre angajații din România se simt înstrăinați de familie.*

* Studiul „Stres Național”, realizat de Dynamic HR și Learning Network ** Studiul „Obiceiuri de viață sănătoasă și wellness”, realizat de Adrenallina Sports PR & More

TEXT