FD_2

ROMÂNIA

În interior DECIZII MANAGEMENTUL FLOTELOR AUTO începe după pagina 48

CREDITELE, Octombrie 2007

VITAMINE SAU MEDICAMENT

SUMAR

ROMÂNIA Octombrie 2007

ANALIZĂ

14 BANI MAI MULȚI ÎN CONT Prin plata unor impozite mai mici, planificarea fiscală internațională crește profiturile companiilor.

16 ÎN PAS ALERT, SPRE FALIMENT Primul an după integrare va aduce 3.000 de noi cazuri de faliment.

OPINII

18 SE POATE ÎNVĂȚA ETICA? Află cum îi poți învăța pe profesioniștii domeniului financiar să devină garanții unei bune guvernări corporatiste.

6

INTERVIU

28

CÂT MAI MULȚI „BIȚI” VÂNDUȚI

Dan Damian, directorul general al Ciel România, a venit în această companie în urmă cu doi ani, după ce a ocupat mai multe funcții de top management în companii importante.

Trecerea către funcţia de director general al unei companii cu acţionariat străin - CIEL România - a constituit un pas normal în cariera sa.

ÎNCEPUT DE DRUM PENTRU FINANCIAL DIRECTOR ROMÂNIA

Pe 20 septembrie s-a lansat prima revistă de business adresată exclusiv directorilor financiari. Lansarea numărului unu a fost aşteptată cu interes de peste 100 de directori financiari, alţi reprezentanţi din top managementul unor companii importante, reprezentanţi ai instituţiilor bancare şi jurnalişti.

Andrew Sawers, redactorul şef al revistei Financial Director Marea Britanie, a venit special de la Londra pentru a asista la evenimentul de intrare oficială a revistei pe piaţa publicaţiilor de business din România.

Noua publicație s-a alăturat celorlalte trei titluri de succes pe care Business Publishing Group le editează: revista Piaţa, Food&Bar Magazine şi Pharma Business.

COVER STORY

CREDITELE, VITAMINE SAU MEDICAMENT

MANAGEMENTUL FLOTELOR AUTO suplimentul începe după pagina 48

Dacă ar fi să asemănăm piaţa creditelor pentru companii cu ceea ce se întâmplă în domeniul sanitar am vedea o mulţime de similitudini. Lucrurile par să se schimbe, însă.

22

20 INFLAȚIE ÎN CREȘTERE Conform estimărilor, în trimestrul al treilea şi în ultimul trimestru din 2007 creşterea economică va continua, însă cu un ritm mai redus.

40 ADNOTĂRI LA MODIFICĂRI Pseudo-glossă pe marginea unui proiect de ordonanță de urgență a Guvernului privind modificarea Codului fiscal.

46 REGIMUL JURIDIC AL DEPUNERII SITUAȚIILOR FINANCIARE RUBRICI PERMANENTE

2 EDITORIAL S-avem „puțintică răbdare” 10 ȘTIRI Ultimele evenimente notabile 32 ANALIZA PERFORMANȚEI Oportunităţi de export și de creştere economică 72 TREND ROMÂNIA Politici macroeconomice mai riguroase 78 SPECIAL Bancnote euro falsificate

2007 OCTOMBRIE

1

EDITORIAL

S-AVEM „PUȚINTICĂ RĂBDARE”

GABRIEL NIȚULESCU XXXXXXXXXXXXXXXX

Există din punct de vedere economic două mari modele de capitalism: cel anglo-saxon (întâlnit în SUA şi Marea Britanie) şi cel de tip germano-japonez, prezent în spaţiul european şi în câteva ţări asiatice dezvoltate. Mai există şi un al treilea tip de capitalism, o combinaţie a celor două, întâlnit în Franţa şi în unele ţări mediteraneene, dar care este mai degrabă o „ramură” a celui germano-japonez. Cele două tipuri principale de capitalism se diferenţiază destul de mult în felul în care societatea funcţionează în cadrul lor. Modelul germano-japonez este un capitalism social, orientat spre dezvoltarea societăţii în ansamblu, în vreme ce modelul anglo-saxon este unul mai orientat către piaţă şi valorile promovate de aceasta. Din punctul de vedere al finanţării firmelor, modelul anglo-saxon a ales să dezvolte companiile preponderent prin bursă; cel germano-japonez o face preponderent prin intermediul sistemului bancar. În România, în lipsa unei pieţe bursiere foarte dezvoltate, sectorul bancar ar trebui să aibă un rol major în finanţarea dezvoltării companiilor româneşti, mai ales că acum, economia românească trebuie să facă faţă concurenţei din Uniunea Europeană. Cu toatea acestea, majoritatea firmelor nu deţin nici un credit, iar în ceea ce priveşte IMM-urile, 86% nu se finanţează din surse bancare, după cum o arată datele publicate de Banca Naţională a României. Şi deşi, multe din băncile ce activează în România, deservesc mai ales sau numai segmentul corporatist, produse standardizate pentru această piaţă au început să apară abia în ultimul an. Odată cu acestea au început să fie relaxate şi condiţiile în care un împrumut putea fi contractat de către o companie: perioade de acordare mai mari, ce pot ajunge acum la 15-20 de ani, scăderea dobânzilor, aport propriu mai mic sau chiar zero.

Lipsa relaţiilor client-bancă de până acum, pe sectorul creditării companiilor, constituie însă un imens handicap pentru fiecare din părţi: firmele nu pot accesa creditele rapid şi în cele mai bune condiţii pentru a-şi susţine dezvoltarea şi a profita de oportunităţile oferite de piaţă, iar băncile pot pierde clienţi tocmai pentru că sunt încă destul de rigide vi-a-vis de aceşti noi partneri. Timpul le va rezolva însă pe toate, după cum spune o vorbă românească, care nu ne spune însă şi în favoarea cui va fi această rezolvare. Până atunci, înarmaţi-vă cu multă, multă răbdare, dacă doriţi să accesaţi un împrumut pentru persoane juridice.

Gabriel Nițulescu, redactor șef gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

În acest număr Vreţi să aflaţi cum puteţi plăti mai puţine taxe prin înregistrarea companiei într-o altă ţară? În paginile 14-15 veţi putea găsi un răspuns.

2

OCTOMBRIE 2007

Vreţi să ştiţi care sunt capcanele ce pot apărea atunci când achiziţionaţi participaţii la o companie? În paginile 42-43 veţi descoperi cum puteţi să puneţi banii la treabă mai eficient.

Pentru a afla care vor fi dobânzile la împrumuturi, în anul 2008, citiți articolul despre costul creditelor în lei și valută, pe care îl puteți consulta la pagina 27.

LINK-URI ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu Redactor-şef adjunct Colaboratori

DTP Secretar general de redacţie Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

gabriel.nitulescu@bpgroup.ro Bogdan Bârligea bogdan.barligea@bpgroup.ro Roxana Arghiroiu, Mihai Mătieş Alexandra Crăciun, Elvis Popovici Diana Maria Nestor, Doru Iordache Laura Mancaş Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Diana Zlatianu diana.zlatianu@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

Pre-press Rompit Tipărit la ISSN 1843-4819

www.financialdirector.ro

Site-ul oficial oficial al revistei Financial Director România dă posibilitatea

RECOMANDAREA LUNII www.financialdirector.co.uk

Publicaţie lunară editată de:

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel.: 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group.

Financial Director este tipărită în 12.000 de exemplare.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved.

Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

4

OCTOMBRIE 2007

celor care nu au citit primele numere ale revistei să-i descopere conţinutul pe internet.

Structura site-ului, concepută plecând de la forma site-ului revistei Financial Director din Anglia, va fi completată în timp cu alte secţiuni, care vor îmbogăţi forma actuală şi o vor face mai atractivă, mai dinamică şi mai utilă.

Site-ul conţine şi linkuri către celelalte trei publicaţii ale Business Publishing Group: Piaţa, Food&Bar Magazine şi Pharma Business.

REVISTA FINANCIAL DIRECTOR DIN MAREA BRITANIE afişează pe site cele mai importante articole, grupate pe secţiuni.

Toate suplimentele de interior sunt stocate în format PDF şi pot fi descărcate foarte uşor de pe site. În afara conţinutului din revistă site-ul

are şi o secţiune de ştiri, unde se pot citi noutăţi din domeniul contabilităţii şi fiscalităţii.Sunt disponibile şi versiuni îmbogăţite ale unor subiect din revistă, cu informaţii sau fotografii suplimentare.

Nu lipsesc publicaţiile speciale, pe teme de interes pentru directorii financiari, ce pot fi descărcate sau citite online.Interacţiunea cu cei care vizitează site-ul se face fie pe Forum, fie prin intermediul blogului redacţiei.Există şi o secţiune foarte apreciată de joburi, în care sunt postate anunţuri pentru funcţii de directori financiari, controlleri, contabili sau pentru alte posturi care solicită o experienţă similară.

DE VIZITAT - Site-uri care ne-au fost de folos în această lună

www.kpmg.ro

www.bnro.ro

www.insse.ro

Site-ul companiei de audit şi consultanţă KPMG oferă informaţii relevante şi de actualitate din domenii precum audit, fiscalitate, consultanţă financiară etc.

Cursul oficial, legislaţia bancară, rapoartele asupra inflaţiei sau strategia de politica monetara se află pe site-ul Băncii Naţionale a României

Institutul Naţional de Statistică are pe site-ul oficial numeroase buletine statistice, indicatori demografici sau macroeconomici şi analize sectoriale

EVENIMENT

FINANCIAL DIRECTOR ESTE GATA DE DRUM La sfârșitul lunii septembrie s-a lansat FINANCIAL DIRECTOR România, singura revistă de business adresată exclusiv directorilor financiari ai celor mai importante companii din România ANDREW SAWERS încadrat de OLGA COJOCARU (stânga), Expert Corporate Communication&PR, Eximbank și MARIANA VLAD (dreapta), Coordonator comunicare și PR, Eximbank

Momentele de pantomimă ale trupei lui Dan Puric - sarea și piperul evenimentului

ROBERT TIDERLE, General Manager la Papaya Advertising, GEORGIA RADU, specialist PR, CEC și OLTEA BELCIUGANU, Director de Marketing, CEC

FLORINA MILEA, (stânga), Regional Manager, ȘTEFAN BACIU (dreapta) Sales Manager Oracle

Evenimentul de lansare a revistei Financial Director a avut loc pe 20 septembrie, la Howard Johnson Grand Plaza din Bucureşti. Primul număr al revistei a fost precedat de un număr-test, editat în luna iulie, şi care a fost foarte bine primit de directorii financiari din marile companii.

Lansarea numărului 1 al revistei a fost aşteptată cu interes de peste 100 de directori financiari, alţi reprezentanţi din top managementul unor companii importante, reprezentanţi ai instituţiilor bancare şi jurnalişti.

Andrew Sawers, redactorul şef al revistei Financial Director Marea Britanie, a venit special de la Londra pentru a ne susţine la evenimentul de intrare oficială pe piaţa publicaţiilor de business din România şi pentru a ne împărtăşi din experienţa de 23 de ani a ediţiei britanice.

6

OCTOMBRIE 2007

EVENIMENT

GABRIELA OPREA, MIRCEA MIHAI, Director de operațiuni Codecs (stânga) și AONA CALISTRU, PR Specialist Codecs

Director economic, BPG, ROXANA CÂRSTEA, Acting Marketing and Sales Controller, Kraft Foods, IULIAN OPREA,

ANDREW SAWERS, editor, Financial Director UK (stânga) și CRISTIAN IOSIF, General Manager, Business Publishing Group

Manager Consulting, Deloitte Consultanță, SIMONA BENESCU, Finance Controller & Manager Treasury, Kraft Foods

DAN VASILE, Director Marketing, Microsoft Dynamics și IULIANA ZAMFIRESCU, Director de vânzări, Business Publishing Group

OANA VASILESCU (stânga), Financial&Administrative Manager, CEVA Sante Animale România, MONICA NEUMORNI, Director general, Editura Cariere și DANIELA ANDREI,

GABRIEL NIȚULESCU (stânga), redactor șef, Financial Director România într-un schimb de impresii cu ANDREW SAWERS, Editor, Financial Director, UK

CFO, BANCPOST

Fiind o revistă de business, Financial Director România trebuie să aibă foarte clar definit target-ul căruia i se adresează. „Aceasta nu este o revistă de contabilitate, este o revistă adresată directorilor financiari”, a subliniat chiar de la început Cristian Iosif, publisher-ul publicaţiei. Fiind, de regulă, al doilea om ca importanţă într-o companie directorul financiar va găsi în noua revistă informaţii esenţiale şi relevante pentru activitatea sa.

2007 OCTOMBRIE

7

EVENIMENT

„Cu cele aproape 30 de teme generale pe care le-am identificat ca fiind de interes pentru dumneavoastră şi pe care le vom atinge sistematic sau punctual în paginile revistei Financial Director România – printre care enumerăm managementul financiar, contabilitatea, IT-ul, resursele umane, guvernarea corporatistă, finanţările, legislaţia, pieţele de capital, macroeconomia, taxele etc. – vom încerca să ne constituim într-un real ajutor în munca dumneavoastră de zi cu zi”, a spus Gabriel Niţulescu, redactorul şef al revistei. Financial Director România poate contribui la crearea unui mediu de afaceri mai “prietenos” pentru directorii financiari.

Unul din marile avantaje pe care revista l-a avut încă de la început este că poate beneficia de experienţa vastă a revistei Financial Director din Marea Britanie. Andrew Sawers, redactorul şef al ediţiei de la Londra s-a arătat convins de succesul pe care Financial Director România îl va avea pe această piaţă, fiind gata să ne ajute să creem o revistă citită şi respectată în rândul directorilor financiari.

Financial Director România s-a alăturat din luna septembrie celorlalte trei titluri de succes pe care Business Publishing Group (BPG) le editează: revista Piaţa, Food&Bar Magazine şi Pharma Business.

CRISTIAN IOSIF, publisher și director general al Business Publishing Group

FLORINA MILEA, (stânga), Regional Manager, Oracle ȘTEFAN BACIU, Sales Manager, Oracle și VICTOR MAGHIARI (dreapta), Technology Sales Manager, Oracle

TANIA KOVACS, Financial Manager, Punct Advertising, SORIN ROBU, Director general, Omega Consulting&Management, TRAIAN CALOTĂ, Director economic, Omega Consulting&Management și EMANUEL BÎRCĂ, Director general adjunct, Omega Consulting&Management

8

OCTOMBRIE 2007

ANDREW SAWERS, editor Financial Director UK

„SUNT ÎNCÂNTAT DE EDIŢIA ROMÂNEASCĂ A FINANCIAL DIRECTOR ŞI SUNT CONVINS CĂ VA AVEA SUCCES PE ACEASTĂ PIAŢĂ”

„FINANCIAL DIRECTOR ESTE O REVISTĂ ADRESATĂ DIRECTORILOR FINANCIARI AI UNOR COMPANII CARE, ÎMPREUNĂ, REALIZEAZĂ 60% DIN PIB-UL ROMÂNIEI”

EVENIMENT

Momentul culminant al evenimentului, lansarea coperţii primului număr al revistei Financial Director România, a fost integrat într-un mini-spectacol de pantomimă, realizat de trupa de actori a celebrului Dan Puric. Pe parcursul serii talentaţii actori au reuşit în două rânduri să încânte invitaţii cu reprezentaţii pline de umor.

Recitalul de final al Andrei a reuşit să alunge emoţiile lansării revistei, aducând buna dispoziţie printre invitaţi.

Lansarea revistei Financial Director s-a realizat cu sprijinul partenerilor Microsoft Romania şi Casa de avocatură Boştină&Asociaţii. Parteneri media au fost Hotnews, News In, Cotidianul, Business Standard, Smartfinancial, Radio România Actualităti şi Banii Noştri.

OANA VASILESCU, Financial&Administrative Manager CEVA Sante

Numărul pilot al revistei FINANCIAL DIRECTOR România s-a bucurat de atenția invitaților

Animale Romania CĂTĂLINA ȘEFER, Director financiar, Johnson&Johnson

IULIANA ZAMFIRESCU, (stânga) Director de vânzări, BPG, IULIANA BENNING, Advertising Specialist, Băneasa Developments și BOGDAN MACARIE (dreapta)

ANDRA împreună cu cele două dansatoare au destins atmosfera tensionată de la lansarea primului număr al „Financial Director România“

OVIDIU CONSTANTINESCU, PR Manager și DORU BOȘTINĂ, Managing Partner, de la firma de avocatură „Boștină&Asociații“ într-o discuție cu „Nașul“ RADU MORARU

„VĂ ASIGURĂM CĂ REVISTA VA ÎNCERCA SĂ VĂ FURNIZEZE ACELE, ATÂT DE NECESARE, «DIRECŢII FINANCIARE» ALE PIEŢEI ROMÂNEŞTI ŞI INTERNAŢIONALE”

GABRIEL NIŢULESCU, redactor şef Financial Director România

2007 OCTOMBRIE

9

ȘTIRI

TREI AMERICANI SUNT CÂŞTIGĂTORII PREMIULUI NOBEL PENTRU ECONOMIE ÎN 2007

Premiul Nobel pentru economie a fost împărţit în acest an de trei americani, Leonid Hurwicz, Roger Myerson şi Eric Maskin care au dezvoltat o teorie cu privire la funcţionarea şi alcătuirea mecanismelor pieţei. Iniţiată la începutul anilor ’60 de Leonid Hurwicz (savant american de origine rusă, născut în 1917 la Moscova) şi dezvoltată în anii ’70 şi ‘80 de Roger Myerson şi Eric Maskin, teoria respectivă ajută la găsirea mecanismelor optime pentru atingerea anumitor scopuri precum bunăstarea socială sau profitul privat. Teoria dezvoltată de cei trei savanţi americani “ne permite să facem distincţia între situaţiile în care pieţele funcţionează cum trebuie şi în care nu, ajutându-i pe economişti să identifice cele mai eficiente mecanisme de tranzacţionare, scheme de regularizare şi proceduri de vot. Azi, această teorie joacă un rol central în multe ssubdomenii economice şi parţial în ştiinţele poitice,” arăta reprezentatul Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe.

Firmele pot scăpa de obligaţia avizării consultanţilor fiscali Firmele nu vor fi obligate să solicite consultanţilor fiscali, de la 1 ianuarie 2008, certificarea declaraţiilor anuale, dacă plenul Camerei Deputaţilor va decide să elimine această prevedere inclusă într-o ordonanţă aprobată de Guvern în august.

Comisiile reunite de buget-finanţe şi economică din Senat au decis eliminarea prevederii care instituia obligaţia certificării declaraţiilor fiscale anuale ale firmelor de către consultanţi de specialitate. „În urma discuţiilor avute în cadrul comisiilor reunite, respectiv Comisia de buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital şi Comisia economică, industrii şi 10

50 este locul ocupat de România din punctul de vedere al atractivităţii mediului de afaceri.

Sursa: Economist Intelligence Unit (EIU)

OCTOMBRIE 2007

servicii, am fost de acord cu propunerea de a elimina din ordonanţa 47 articolul care prevedea ca declaraţiile anuale fiscale va trebui sa fie vizate de un consultant fiscal”, a declarat preţedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Daniel Chiţoiu.

Sursa: www.zf.ro

în restructurarea domeniului forţei de muncă, deoarece o mare parte a forţei de muncă preferă să nu lucreze, fiind susţinută prin sistemul de asistenţă socială şi, prin urmare, nu poate compensa ieşirea de forţă de muncă din ţară”, a spus guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR).

Sursa: NewsIn

Lipsa forţei de muncă limitează potenţialul creşterii economice la 6% Economia României se apropie de potenţialul real de creştere, care ar putea să nu depăşească 6% în condiţiile în care nu avem forţă de muncă suficientă încât să susţină un astfel de avans, a declarat, guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu. „Guvernul nu a făcut suficient

Guvernul ar trebui să cheltuiască banii de la buget mai cu măsură Guvernul ar trebui să nu mai cheltuiască banii rămaşi pe proiecte care nu sunt neapărat necesare, chiar dacă în prezent se înregistrează un uşor excedent al bugetului, a spus, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Sursa: NewsIn

ȘTIRI

independent este diminuat cu o marjă de profit corespunzătoare; orice altă metodă prevăzută în liniile directoare OECD. Detalii sunt prevăzute de Normele de aplicare ale Codului Fiscal cu privire la metoda împărţirii profitului şi metoda marjei nete. Normele de aplicare ale Codului Fiscal prevăd o descriere detaliată a acestor metode precum şi câteva condiţii specifice conform cărora trebuie aleasă cea mai adecvată metodă din cele de mai sus. Codul de Procedură Fiscală permite contribuabililor care desfăşoară tranzacţii cu părţi afiliate să se adreseze autorităţilor fiscale pentru a obţine un acord de preţuri în avans (APA). Un APA este un acord stabilit între un contribuabili şi administraţia fiscală pentru un număr fix de ani care specifică metodele de determinare a preţurilor de transfer pentru tranzacţiile viitoare dintre societăţi afiliate.

Procedura include detalii referitoare la documentaţia ce trebuie depusă pentru a obţine un acord de preţuri în avans precum documentele referitoare la tranzacţii desfăşurate cu părţi afiliate, propunere referitoare la metoda de calculare a preţurilor de transfer care va fi folosită, descrierea generală a activităţilor de grup, descrierea metodologiei preţurilor de transfer propusă şi criteriile de selecţie, prezentarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile comparabile atât străine cât şi interne, prezumţii critice ce pot afecta preţurile de transfer aferente tranzacţiei, etc. Onorariul ce va fi perceput pentru eliberarea acordului de preţ în avans a fost stabilit între 10.000 euro şi 20.000 euro iar onorariul pentru amendamente ale unui acord de preţ în avans deja eliberat, a fost stabilit între 6.000 euro şi 15.000 euro.

AUTORIZAREA REGIMURILOR VAMALE ECONOMICE A fost publicat Ordinul Administraţiei Naţionale a Vămilor pentru aprobarea Normelor de autorizare a regimurilor vamale economice Nr. 7789/30.08.2007 care stabileşte procedurile de autorizare a regimurilor vamale economice (regimurile vamale economice sunt antrepozitarea, perfecţionarea activă, perfecţionarea pasivă, admiterea temporară, transformarea sub control vamal). Utilizarea unui regim vamal economic de către un operator economic poate fi autorizată în procedura normală sau în procedura simplificată.

Autorizarea în procedura normală presupune ca solicitantul să se adreseze Direcţiei regionale pentru accize şi operaţiuni vamale pentru obţinerea unei autorizaţii (DRAOV). Autorizarea în procedura simplificată se va face prin

depunerea şi acceptarea de către biroul vamal a declaraţiei vamale. Ceea ce înseamnă că în anumite situaţii autorizarea se poate obţine direct de la biroul vamal fără a mai fi necesară depunerea cererii şi a dosarului de autorizare la Direcţia Regională Vamală. Procedura simplificată de autorizare nu poate fi utilizată de către operatorii economici în cadrul procedurilor simplificate de vămuire. Cu excepţia regimului vamal de antrepozitare se poate solicita autorizarea cu efect retroactiv a unui regim vamal economic. Pentru companiile care solicită autorizarea unui regim economic ce presupune operaţiuni în mai multe state membre ale UE se va emite o autorizaţie unică valabilă în statele membre implicate. În acest caz cererea se adresează ANV din statul membru unde se efectuează prima operaţiune privind mărfurile.

Sursa: KPMG

Sursa: KPMG

TEHNIC VORBIND MODIFICĂRI LEGISLATIVE PRIVIND: ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2007, persoanele fizice care au domiciliul sau reşedinţa in România şi care se află în una din situaţiile de mai jos au obligaţia de a depune o declaraţie de asigurare la casa teritorială de pensii în termen de 30 zile de la data la care se regăsesc în una din situaţiile următoare: sunt autorizate să desfăşoare activităţi independente; sunt desemnate ca administratori dau manageri ai unor societăţi comerciale române şi încheie contracte de administrare sau de management cu societăţile comerciale respective; sunt asociaţi, acţionari sau comanditari ai unor societăţi comerciale române; sunt membri ai asociaţiilor familiale; sunt angajaţi în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; desfăşoară alte activităţi profesionale.

Venitul lunar asigurat pentru persoanele care se află în situaţiile de mai sus este cel stabilit prin declaraţia de asigurare.

Venitul asigurat înscris în declaraţia de asigurare reprezintă baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale datorată de aceste persoane. Înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 91/2007 (prevăzută ca fiind 1 ianuarie 2008), venitul asigurat pentru aceste personae trebuia să se situeze între ¼ şi de 5 ori salariul mediu brut pe economie.

Conform prevederilor legale aplicabile de la data de 1 ianuarie 2008, nu mai este necesar ca venitul lunar asigurat să se situeze între anumite limite, deşi, înţelegem că în practică, persoanele aflate în situaţiile de mai sus au în continuare posibilitatea de a allege nivelul venitului asigurat.

Vă reamintim faptul că în prezent cota contribuţiei la asigurările sociale pentru persoanele care se află în categoriile menţionate este de 29%.

Este important de reţinut faptul că Ordonanţa de Urgenţa nr. 91/2007 prevede în mod expres că anual, după depunerea declaraţiilor fiscale, autorităţile fiscale vor transmite caselor teritoriale de pensii informaţii cu privire la persoanele care s-au încadrat în situaţiile menţionate.

▼

PREŢURI DE TRANSFER Preţurile de transfer au devenit un subiect din ce în ce mai de interes pentru multinaţionalele cu activitate lucrativă în România. Codul românesc de procedură fiscală prevede pentru contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu părţi afiliate (care sunt definite în Codul Fiscal) obligaţia pregătirii unui dosar al preţurilor de transfer cu documentaţie adecvată şi prezentarea acestuia autorităţilor fiscale la cerere.

Persoanele care nu îndeplinesc aceste cerinţe vor plăti o amendă care poate varia între 2.500 RON şi 5.000 RON (aprox. 780 EURO şi 1.600 EURO).

Scopul dosarului cu documentaţie relevantă pentru preţurile de transfer este acela de a ilustra cum au fost stabilite preţurile de transfer practicate de către contribuabil în tranzacţiile cu persoanele afiliate, şi să demonstreze că acestea au fost stabilite la un preţ de piaţă în concordanţă cu principiul echităţii.

Metodele acceptate de Codul Fiscal ce pot fi folosite de către contribuabili la determinarea preţurilor de transfer sunt cele acceptate de liniile directoare OECD privind preţurile de transfer. Contribuabilii trebuie să folosească cea mai adecvată metodă din următoarele: metoda comparării preţurilor, prin care preţul este determinat prin referinţă la preţul agreat într-o tranzacţie comparabilă între societăţi neafiliate în circumstanţe comparabile; metoda cost plus, prin care preţul de piaţă se stabileşte pe baza costurilor bunurilor sau serviciilor asigurate prin tranzacţie, majorate cu marja de profit corespunzătoare; metoda preţului de revânzare, prin care preţul de revânzare obţinut de un revânzător asociat de la un cumpărător

2007 OCTOMBRIE

11

ȘTIRI

TEHNIC VORBIND ▼

Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenţa nr. 91/2007, baza impozabilă pentru contribuţia angajatorilor la asigurările sociale este definită ca fiind venitul brut realizat de către angajaţi pe baza căruia se calculează contribuţia individuală la asigurările sociale.

Vă reamintim că, în prezent, contribuţia angajatorului la asigurările sociale este limitată la de 5 ori salariul mediu brut pe economie înmulţit cu numărul mediu de salariaţi din luna respectivă. Începând cu 1 ianuarie 2008, limita menţionată mai sus va fi eliminată.

ASIGURĂRILE PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE ȘI ȘOMAJ Baza impozabilă pentru contribuţia angajatorului la asigurările pentru accidente de muncă şi boli profesionale o constituie suma veniturilor brute realizate de angajaţi (această sintagmă înlocuieşte termenul „fond de salarii” prevăzut de legislaţia în vigoare). Acest fapt este valabil şi pentru calculul contribuţiei angajatorului la Fondul de garantare a salariilor. În cazul asigurărilor pentru șomaj, baza impozabilă pentru contribuţia angajatorului şi cea a angajatului o reprezintă venitul brut realizat de către angajaţi.

Vă reamintim că, în prezent, contribuţia angajatului la asigurările pentru şomaj o constituie salariul de bază brut lunar.

Sursa: KPMG

MODIFICĂRI ALE PREVEDERILOR LEGALE CU INCIDENŢĂ ÎN PROCEDURILE VAMALE În Monitorul Oficial nr. 627 s-au publicat unele modificări ale normelor legale privind formalităţile şi procedurile vamale.

Una dintre aceste modificări se referă la reprezentarea în faţa autorităţii vamale ce nu poate fi exercitată ca activitate profesională de către persoane fizice.

O altă modificare a prevederilor Regulamentului vamal se referă la termenul de păstrare sub supraveghere vamală a bunurilor considerate mărfuri perisabile (cap. 1-3 Tarif vamal) care nu poate fi mai mare de 48 ore de la data emiterii adeverinţei de reţinere. Sursa: KPMG

12

OCTOMBRIE 2007

MODIFICĂRI ALE PROCEDURILOR SIMPLIFICATE DE VĂMUIRE Prin Ordinul ANV 7616/2007 s-au modificat prevederile privind procedurile simplificate de vămuire.

Principalele modificări se referă la: condiţiile de autorizare; etapele procedurii de vămuire la domiciliu; aplicaţia „autorizări pentru procedurile simplificate” accesibilă din sistemul informatic al autorităţii vamale. Una dintre modificări este aceea că, pentru a solicita autorizarea de utilizare a unui regim vamal economic, o societate nu este obligată să declare numărul de operaţiuni de import efectuate în anul calendaristic anterior depunerii cererii de autorizaţie (aşa cum era necesar până acum), ci numai numărul operaţiunilor de import efectuate în ultimele 12 luni.

Aceasta este important întrucât, dacă numărul operaţiunilor de import declarate este mic sau zero (cum s-ar putea întâmpla în cazul societăţilor care au fost înfiinţate recent), autorităţile vamale sunt îndreptăţite să refuze acordarea autorizaţiei pentru regimuri vamale economice.

Aplicaţia „autorizări pentru proceduri simplificate” facilitează depunerea cererii de autorizare şi obţinerea autorizaţiei începând cu data de 14 septembrie 2007. Legătura la aplicaţie este posibilă pe website-ul ANV secţiunea „Agenţi economici”/ „utilizarea sistemului informatic vamal”. De asemenea, aceasta este disponibilă şi prin intermediul aplicaţiei ECS (Sistemul de Control al Exportului). Aplicaţia ECS este disponibilă pentru vămuire la domiciliu începând cu 17 septembrie 2007.

FLUIDIZAREA PROCESULUI DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR Principalele măsuri au vizat: (i) introducerea obligaţiei pentru contestator de a înainta autorităţii contractante o copie după contestaţia în cauză, în termen de 1 zi de la data depunerii contestaţiei la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (“CNSC”), subsancţiunea nulităţii absolute a contestaţiei, (ii) introducerea obligaţiei pentru autorităţile contractante de a transmite dosarul achiziţiei publice către CNSC în termen de 5 zile de

la primirea unei contestaţii şi (iii) instituirea sancţiunii amenzii (10.000 lei – 35.000 lei) pentru exercitarea abuzivă de către contestator a dreptului de a formula contestaţii.

Amenda se va aplica la cererea autorităţii contractante, care va putea solicita instanţei de judecată şi dispunerea de măsuri reparatorii. Alături de aceste modificări, Ordonanţa a urmărit introducerea unor ajustări sau completări ale articolelor pentru care s-au constatat omisiuni/inadvertenţe ale textului legislativ.

Sursa: KPMG

ACHIZIŢII PUBLICE Modificările aduse legislaţiei achiziţiilor publice vizează, în esenţă, mai multe aspecte importante.

Astfel, au fost majorate (i) plafoanele valorice sub care autoritatea contractantă poate achiziţiona direct produse, servicii sau lucrări, fără a fi obligatorie aplicarea Ordonanţei, de la 5.000 euro la 10.000 euro şi (ii) plafoanele valorice până la care autoritatea contractantă poate aplica procedura de cerere de oferte, astfel: a) pentru contractul de furnizare şi contractul de servicii – de la 40.000 euro la 75.000 euro, b) pentru contractul de lucrări – de la 250.000 euro la 500.000 euro.

TERMENE „DE AŞTEPTARE” MAI SCURTE Contractul de achiziţie publică/acordul-cadru va putea fi încheiat de către autoritatea contractantă (i) în termen de 10 zile (15 zile înainte) de la momentul comunicării rezultatului procedurii de atribuire, pentru contracte a căror valoare depăşeşte 125.000 euro/420.000 euro/5.000.000 euro, după caz şi (ii) în termen de 5 zile (în comparaţie cu 7 zile înainte) de la momentul comunicării rezultatului procedurii de atribuire, pentru contracte a căror valoare este mai mică sau egală cu pragurile menţionate mai sus. În plus, aceste termene de aşteptare pentru semnarea contractului de achiziţie publică nu

se vor aplica (i) în cazul negocierii fără publicare, (ii) în cazul unei singure oferte primite la procedura de atribuire şi (iii) atunci când este atribuit un contract subsecvent unui accord cadru. În cazul în care autoritatea contractantă nu va putea încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost declarată câştigătoare, pentru că ofertantul în cauză se află în imposibilitate de a executa contractul şi refuză semnarea acestuia, autoritatea contractantă va avea dreptul fie (i) să atribuie contractul ofertantului clasat pe locul doi, fie (ii) să anuleze aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică. Sursa: KPMG

ANALIZĂ

CU MAI MULŢI BANI ÎN CONT Planificarea fiscală internaţională creşte profiturile companiilor prin plata unor impozite mai mici Impozite reduse sau chiar zero, anonimat total (dacă se doreşte), lipsa birocraţiei şi implicit a rapoartelor contabile, protejarea averii prin reducerea impozitării sunt doar câteva dintre avantajele de care se bucura cei care recurg la serviciile de consultanţă în planificare fiscală internaţională.

Când ar trebui să recurgem însă la planificarea fiscală internaţională? „Nu există un prag prestabilit dar dacă profitul anual al companiei depăşeşte 60-70.000 euro posibilitatea merită evaluată. Într-un astfel de caz economia făcuta nu este spectaculoasă în primul an, dar pe termen mediu (2-3 ani) se poate ajunge la câteva zeci de mii de euro. Pentru profituri mai mari (peste 100.000-150.000 euro) cu siguranţă merită să recurgi la planificarea fiscală,” arată Mircea Coman – Business Development Manager la Consulco Limited.

Pentru a obţine o evaluare, cel mai bine este să te adresezi unei firme de consultanţă în domeniu din următoarele motive: acestea pot recomanda cea mai potrivită schemă de lucru pentru afacerea ta, este mai rapid şi mai eficient din punctul de vedere al costurilor iniţiale, dar şi ulterioare deoarece consultanţa propriu-zisă este gratuită; practic se plăteşte înfiinţarea firmei şi primul an de funcţionare. În plus ţi se acordă asistenţă în ceea ce priveşte administrarea firmei pe toata durata de funcţionare: „Este ca şi când ţi-ai lua o maşină la care ţi se garantează asistenţa tehnică şi piesele de schimb pe toată durata utilizării; mai mult, costurile operaţiunilor uzuale sunt cuprinse în taxa anuală de întreţinere a firmei ce variază în funcţie de jurisdicţia în care este localizată firma,” adaugă Mircea Coman. Costurile

CELE MAI BUNE JURISDICŢII PE TIPURI DE ACTIVITATE Comerţ: Cipru şi Malta pentru tranzacţii intra-UE, USA pentru intermedieri între alte zone geografice Servicii: Cipru şi Malta, îndeosebi intra-UE Comerţ electronic: Malta, Insula Man, Gibraltar Protejarea averii: Trust internaţional în Cipru în combinaţie cu Seychelles, Bahamas Proprietăţi imobiliare: Cipru, Malta Shipping şi aviaţie: Cipru, Panama, Bahamas, Gibraltar Proprietate intelectuală, francize: Cipru, Malta, Olanda Companii holding şi de investiţii: Cipru, Olanda, Malta, Elveţia şi Danemarca Angajare de personal: Cipru şi Malta (Sursa: Consulco Limited)

14

OCTOMBRIE 2007

unei companii off-shore variază în funcţie de jurisdicţia în care este înfiinţată şi pleacă de la 1.500 euro, preţul iniţial incluzând înregistrarea firmei şi taxele aferente funcţionării în primul an. Ulterior proprietarul unui off-shore va plăti câteva sute de euro pentru a-şi menţine compania în stare de funcţionare. Neplata acestor taxe anuale duce la radierea firmei. În general, politicile fiscale ale unui stat sunt utilizate ca avantaje concurenţiale în vederea atragerii unor investiţii străine considerabile, stimulând creşterea economică inclusiv prin ocuparea forţei de muncă înalt calificate. În Europa, concurenţa fiscală se manifestă prin cote de impozitare scăzute aplicabile profiturilor companiilor, la care se adaugă facilităţile promovate de Olanda, Danemarca, Belgia, Suedia şi alte ţări europene în care veniturile din activităţi de holding sunt exceptate de la impozitare. De asemenea, se pot obţine avantaje fiscale materializate prin reducerea impozitelor, ca urmare a aplicării prevederilor unor Convenţii de evitare a dublei impuneri sau ale Directivelor UE referitoare la dividende, dobânzi şi redevenţe.

Pe lângă jurisdicţiile de mai sus se alatură şi tradiţionalele paradisuri fiscale precum Bahamas, Seychelles, Delaware, New York, Washington, Panama, Belize ori în jurisdicţii europene de genul Elveţiei, care permit investitorilor din afara ţării să-şi păstreze anonimatul şi să desfăşoare operaţiuni economice legale cu impozite extrem de mici sau zero.

Investiţie mică, profituri mari Practica înfiinţării unor astfel de structuri este perfect legală şi la îndemâna oricui. Oameni de afaceri din toate ţările lumii (cu precădere din Europa unde nivelul taxării este mai ridicat decât în SUA şi Japonia) recurg la structurile offshore ghidându-se după principiul că nu trebuie să plătească statului maximum de taxe. O companie utilizată ca vehicul fiscal, înregistrată într-un stat care oferă facilităţi fiscale, promite câştiguri cu până la 50% mai mari. „În funcţie de marja de profit şi de volumul tranzacţiilor, o companie offshore garantează proprietarului câştiguri de minim 50% mai mari faţă de cât avea cu un an înainte. În funcţie de domeniu, se poate câştiga mult mai mult, chiar şi până la 500%”, ne-a declarat Radu Chirvase, General Manager la Consulco Limited.

Fără bilanţ contabil Un alt punct forte ţine de lipsa obligativităţii evidenţelor contabile. În multe paradisuri fiscale, firmele off-shore nu sunt obligate să întocmească astfel de registre, care, pe lângă faptul că transparentizează afacerea, mai presupun şi cheltuieli suplimentare.

Proceduri rapide Înfiinţarea unei companii off-shore nu este un demers foarte greoi. În general, o astfel de firmă devine funcţională în aproximativ două-trei săptămâni. Cea mai simplă variantă pentru a pune pe picioare o asemenea companie este angajarea unor firme specializate care oferă consultanţă în acest sens şi derulează toate procedurile necesare. În unele ţări, relaţia cu Registrul Comerţului poate fi coordonată numai de persoane cu rezidenţă locală, autorizate special în acest scop – aşa numiţii „agenţi de înregistrare”.

ANALIZĂ

Societăţi la pachet Dacă cele două-trei săptămâni înseamnă prea mult, companiile de consultanţă vă pot pune la dispoziţie o listă cu companii gata constituite. De obicei, acestea sunt standard şi se livrează în cel mult o săptămână, în funcţie de jurisdicţie, efectuându-se un transfer al acţiunilor către noii proprietari.

Conturile bancare vor fi complet funcţionale în cel mult trei săptămâni. În general, aceste societăţi gata făcute includ toate tipurile de activităţi economice, pentru care nu sunt necesare avize speciale. Foarte puţine activităţi (asigurări şi reasigurări, servicii de plasamente financiare ori brokeraj) pot necesita o autorizare specială, în rest o firmă standard acoperă toate domeniile de activitate fie că e vorba de servicii, de producţie sau comerţ.

Ce este un off-shore?

O societate comercială ai cărei proprietari nu sunt rezidenţi în ţară de înregistrare a firmei, iar profiturile sunt realizate prin activităţi derulate exclusiv în afara ţării în care compania îşi are sediul, beneficiază de facilităţi fiscale de excepţie.

Firma respectivă fie este scutită de impozit, fie plăteşte doar o taxă fixă, stabilită de statul respectiv, independent de cifra de afaceri sau profit, în cuantum de câteva sute de dolari.

Termenul „off-shore” în sine este preluat din epoca neguţătorilor care, în dorinţa de a evita plata unor taxe portuare ridicate pentru întreaga încarcătura, lăsau navele la o oarecare distanţă de ţărm (off-shore), intrând in port cu ambarcatiuni mici, doar cu partea de marfa destinată portului Pagini realizate de Consulco Limited de tranzit. ■

ÎNFIINŢAREA UNEI FIRME: SIMPLU ŞI RAPID Primul pas: propuneţi 3 sau mai multe denumiri pentru firmă pentru a verifica dacă sunt disponibile sau mai simplu se ia o firma „din stoc” care are deja denumirea şi structura (acţionari şi directori) deja stabilite; în 90% din cazuri opţiunea se îndreaptă spre o astfel de variantă deoarece este mai ieftină şi mai rapidă.

■ Un sumar al activităţilor companiei cu informaţii despre domeniile principale de activitate, cifra de afaceri previzionată, rulaj bancar estimat.

■ Informatii generale despre activităţile curente şi despre societatea existentă (dacă exista); numele complet şi adresele proprietarilor beneficiari / acţionari; numele complet şi adresele directorilor.

■ Copii după paşapoartele tuturor acţionarilor/proprietarilor beneficiari, directori şi specimene de semnătură pentru contul bancar, autentificate la notariat ■ Facturi de utilităţi (electricitate, apa, telefon, cablu TV sau gaz) care confirmă adresa curentă a clientului.

■ Scrisoare de recomandare bancară personală ■

Câteva dintre aspectele care trebuie avute în vedere înainte de a alege tipul de companie sunt: ■ Potrivirea cu scopul şi utilizarea actuală a companiei ■ Respectabilitatea ■ Reţeaua de tratate de evitare a dublei impuneri ■ Regimul fiscal al jurisdicţiei ■ Costurile de înfiinţare şi de întreţinere

Cerinţele jurisdicţiei cu privire la dezvăluirea beneficiarilor Pentru ca o ţară să fie atractivă ca locaţie de înfiinţare a unui holding, trebuie luate în considerare câteva aspecte şi evaluate.

Cei mai importanţi factori includ:

■

■ Dividende

remise: Dividendele remise de sucursale către societatea holding trebuie să fie ori scutite de impozite, ori să facă subiectul unor cote reduse de impozitare prin reținere la sursă în țara de înregistrare a sucursalei.

■ Dividende

încasate: Veniturile din dividende încasate de o societate holding trebuie să fie ori scutite de impozite, ori să facă subiectul unei cote reduse de impozitare în ţara de înregistrare a holdingului.

■ Dividende plătite: Dividendele plătite de societatea holding către firma sau persoana care o deţine trebuie sa fie ori scutite de impozitare sau să facă subiectul unei cote reduse de impozitare prin reţinere la sursă în ţara de înregistrare a holdingului.

■ Impozite asupra câştigurilor de capital din vânzarea acţiunilor: Profiturile realizate de societatea holding din vânzarea unor acţiuni ale sucursalei trebuie să fie ori scutite de impozite, ori să facă subiectul unei rate reduse de impozit pe câştigurile de capital în ţara de înregistrare a holdingului şi în ţara de reşedinţă a sucursalei ale cărei acţiuni se vând.

■ Existenţa unui tratat de evitare a dublei impuneri între ţara unde se plasează investiţia şi ţara în care este situat holdingul în vederea minimizării cotelor de impozitare prin reţinere la sursă.

2007 OCTOMBRIE

15

ANALIZĂ

ÎN PAS ALERT, SPRE FALIMENT Primul an după integrare va aduce 3.000 de cazuri noi de falimente, în special ale firmelor din comerţ, agricultură şi construcţii Situaţia actuală a României arată o economie vulnerabilă la crizele externe care ar putea induce un şoc al cursului de schimb, fapt care ar înrăutăţi comportamentul de plată al companiilor româneşti şi implicit o creştere a numărului de falimente. De altfel, şi în 2007 peste 95% din companii se confruntă cu întârzieri la plată din partea clienţilor, ceea ce indică, potrivit experţilor, o sporire a numărului de falimente cu 50% comparativ cu 2006.

Companiile sunt interesate în a-şi asigura activele tangibile, precum proprietăţile şi utilajele, dar neglijează asigurarea celor mai volatile active, respectiv creanţele de la clienţii, care reprezintă circa 40% din totalul activelor curente.

“Anul 2008 ar putea aduce o diminuare a ritmului de creştere a numărului de companii aflate în faliment, până la 30-40%, de vreme ce primul an după integrare se vor înregistra 4.500 de noi cazuri de insolvenţă”, prognozează Cristian Ionescu, director general Coface România.

Comerţul e predispus la falimente Din numărul total de insolvenţe estimat de agenţia de evaluare Coface pentru 2007, 65% reprezintă falimente şi 35% reorganizări de businessuri. Domeniile de activitate vulnerabile la falimente se menţin, comparativ cu anii precedenţi, comerţul, agricultura, industria alimentară şi construcţiile concentrând peste 60% din numărul total de insolvenţe aflate pe rol, de 7.343. Din totalul dosarelor de insolvenţă aflate pe rol, 86,5% au fost deschise în ultimii trei ani. Potrivit unui raport Coface, semestrul unu a adus 1.904 cazuri noi de insolvenţă din care 1.189 reprezintă firme în faliment. La fel ca în anii anteriori, în sectorul comercial se înregistrează cel mai mare număr de falimente, retailul şi comerţul en-gros deţinând o pondere de aprope 40% din numărul total de falimente, respectiv 2951 de companii. Odată cu strategia de extindere a marilor lanţuri de retail în oraşele de talie medie, numărul falimentelor micilor comerciaţi va creşte, sectorul comercial urmând să-şi menţină prima poziţie în topul falimentelor.

Cu toate că sectorul construcţiilor înregistrează creşteri record, media lunară fiind de peste 30%, rămâne un domeniu destul de riscant. Dezvoltarea puternică a sectorului a determinat încheierea unui număr masiv de contracte, ulterior reevaluate pe fondul majorării preţurilor la materialele de construcţii, fapt care a generat incapacitatea unor companii de a-şi asigura un flux al activităţii din fonduri proprii.

Contractarea de credite la costuri ridicate a suplimentat 16

OCTOMBRIE 2007

numărul firmelor din construcţii aflate în faliment la 561 de cazuri, creşterea fiind cu 1,95% faţă de sfârşitul anului trecut.

Spre deosebire de anul trecut, sectorul agricol a înregistrat o diminuare a ponderii în totalul falimentelor, de aproape 6%, până la 536 de cazuri pe rol, la jumătatea anului 2007.

“Considerăm că această îmbunătăţire în sectorul agricol este doar temporară, având în vedere seceta şi efectele pe care le va avea aceasta”, punctează Ionescu.

Sectorul energetic, industria extractivă, intermedierile financiare şi IT-ul reprezintă domeniile cu cel mai scăzut grad de risc de insolvenţă, dat pe de o parte de numărul redus de companii care activează în primele două industrii, iar pe de altă parte de numele sonore care activează pe piaţa financiară din România.

Distribuţia teritorială a cazurilor de faliment s-a schimbat destul de mult în primul semestru al anului, comparativ cu anul trecut, însă Bucureştiul rămâne lider de top, cu 1172 de firme în insolvenţă, ponderea în numărul total fiind de 15,77%. Clasamentul firmelor falimentare plasează pe locul doi şi trei judeţele Galaţi şi Neamţ, în timp ce activitatea economică din judeţele Ialomiţa, Buzău, Botoşani, Vâlcea şi Giurgiu a adus sub 10 dosare de faliment pe judeţ.

Deşi insolvenţa reglementată prin legea 85/2006 este o procedură benefică mediului economic, în sensul îndepărtării companiilor falimentare din economia românescă, există totuşi aspectul negativ al termenului de finalizare a procedurilor de lichidare. Spre deosebire de ţările occidentale (Germania, Austria, etc.), în România procedura de lichidare poate dura până la 5 ani de zile, spre deosebire de 6 luni, cât ar fi normal. Or, situaţia de după aderare când multe firme şi-au redimensionat sau închis activitatea, contextualizată cu presiunile crizei internaţionale, nu face decât să majoreze numărul cazurilor aflate pe rol. De altfel, jumătate din totalul falimentelor au la bază falimentele partenerilor de afaceri, situaţia urmând să se complice.

Probleme de curs Criza de lichidităţi de la nivel internaţional ar putea determina investitorii, şi aşa reticienţi, să adauge o primă de risc

TOP INDUSTRII VULNERABILE SECTOARE

NUMĂR FALIMENTE

Comerţ cu ridicata şi distribuţie

1699

Comerţ cu amănuntul

1252

Industria alimentară şi a băuturilor

563

Construcţii

561

Agricultură

536

Fabricarea lemnului şi a produselor din lemn

438

Fabricarea produselor textile

394

Transporturi

367

Alte activități prestate întreprinderilor

345

Hoteluri şi restaurante

321

Sursa: Coface

ANALIZĂ

finanţărilor, ceea ce ar însemna eforturi susţinute din partea companiilor pentru achitarea creditelor şi, implicit, presiuni ridicate pe cursul de schimb.

Impactul pe termen scurt al crizei financiare din SUA s-a transpuns într-o depreciere a monedei naţionale, peste nivelul de 3,4 lei /euro de la minimul de 3,11lei/ euro în luna iulie. Însă, pentru 2008, prognozele analiştilor economici indică o apreciere a monedei naţionale până la 3 lei/euro, cu toate că iau în calcul o volatilitate ridicată a cursului în trimestrele doi şi trei. Paritatea estimată de Comisia Naţională de Prognoză pentru 2008 este de 3,18 lei/ euro.

Un curs de schimb inferior nivelului actual ar pune exportatorii într-o situaţie perdantă, ca cea de anul acesta, când şi-au văzut diminuate serios marjele de profit, în contextul aprecierii leului din iulie până la un prag minimal de 3,11lei/euro. Potrivit Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR), un procent de apreciere a leului, comparativ cu 1 ianuarie, aduce pierderi lunare exportatorilor de aproximativ 25 milioane euro. Or, presiunile de apreciere a monedei naţionale cumulate cu marjele reduse de profit, în special pe sectorul de textile, vor determina reducerea activităţii de export sau chiar închiderea unităţilor de producţie. Incertitudinile legate de curs, slaba competivitate a produselor româneşti la export induce ideea că şi în 2008 se va păstra un ritm dublu al importurilor comparativ cu exporturile, ceea ce pune presiune pe deficitul de cont curent.

De altfel, problematica deficitelor exacerbate, în special a deficitului de cont curent care este estimat să ajungă la 18% anul viitor, determină scepticismul unor analişti care estimează o depreciere masivă a monedei naţionale până la 4 lei/euro. În situaţia aceasta, importatorii şi-ar vedea marjele de profit reduse, iar odată cu majorarea preţurilor la produsele importate, riscul s-ar transpune asupra inflaţiei. Impactul majorării preţurilor, în special la materiile prime importate, ar înteţi eforturile financiare ale companiilor pentru realizarea producţiei. Efectul de domino al cursului de schimb va pune presiune pe activitatea companiilor româneşti, mai ales că piaţa lărgită a UE înregistrează o competiţie acerbă, iar produsele româneşti sunt slab competitive la export. ■ Pagină realizată de Izabela Ștefănescu

DISTRIBUȚIA PE ZONE GEOGRAFICE A CAZURILOR DE INSOVENȚĂ Zona de sud-vest 8% Zona de sud-est 18%

Zona de sud 10%

Zona de vest 11%

București 16%

Centru 11% Zona de nord-vest 12%

Zona de nord-est 14%

Sursa: Coface Romania

2007 OCTOMBRIE

17

MANAGEMENT

SE POATE ÎNVĂŢA ETICA? Cum îi poţi învăţa pe profesioniştii domeniului financiar să devină chezaşii unei bune guvernări corporatiste?

ANASTASIA WEINER

În vreme ce profesia de contabil a devenit nu de puţine ori o ţintă uşoară a ironiilor, satira nu a lucrat la fel de eficient şi în cazul avocaţilor sau al celor care profesează în domeniul resurselor umane. Dar cu toate acestea, în conştiinţa mulţimii, contabilul se bucura de aura unui personaj integru. Drept, în realitate, neputând fi implicat în afaceri mai puţin curate, nici chiar de către un şef fără scrupule, era cel care ţinea în mâinile sale “frâiele“ companiei, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere al eticii în afaceri.

Aceste fapte au fost valabile însă până la colapsul Enron, când reputaţia acestei profesii s-a spart în bucăţi, precum gigantul ale cărei situaţii financiare false au primit acceptul corectitudinii lor, de la auditori. Iar lucrul acesta s-a petrecut exact în momentul în care interesul publicului vis-à-vis de corporaţii era din ce în ce mai mare.

Etica, buna guvernare corporatistă, managementul companiei, transparenţa şi o mai mare responsabilitate au devenit preocupări majore pentru micii şi marii acţionari şi legiuitori. În acelaşi timp, profesiunea de contabil a trebuit să facă faţă situaţiei incomfortabile în care a ajuns după toate cele petrecute.

Cinism profesional O serie de persoane aparţinând mediului academic susţineau că Enron, WorldCom şi alte cazuri asemănătoare nu au afectat credibilitatea profesiunii. Într-o publicaţie a Institute of Chartered Accountants of Scotland (Institutul de Certificare a Contabililor din Scoţia), autorii citează însă rezultatele unui studiu, care arată că la ora actuală contabilii sunt percepuţi a avea un grad foarte scăzut de moralitate. Dar şi alte grupuri profesionale au trecut prin crize de încredere în rândul publicului larg, confirmând faptul că cinismul contra „marilor afaceri” este în creştere. Cu un deceniu în urmă el părea să fii apus. Publicaţia, explorează etica din domeniul financiar dintr-o perspectivă filosofică şi sociologică, sugerând că acele dileme cu referire la etică vor fi întotdeauna tratate diferit, în funcţie de sex, locaţie geografică şi caz în parte. Dar sub influenţa în creştere a ideii de responsabilitate a firmei, pe termen lung societatea ajunge la concluzia că cei ce sunt contabili ar trebui să servească interesul public în primul rând. Acest lucru, alături de falimentele unor mari companii, a condus la o intensă analiză a ceea ce înseamnă etica acestei profesii, la momentul actual şi la felul în care indivizii trebuie să acţioneaze.

18

OCTOMBRIE 2007

Sub lumina reflectoarelor Atenţia din ultima vreme din partea media şi a opiniei publice, combinată cu creşterea complexităţii acestei profesii, precum şi cu faptul că această profesie a devenit mult mai „comercială” decât în trecut, a obligat organizaţiile profesionale ale contabililor să-şi regândească programele de formare şi sprijinire. Deşi predarea eticii în rândul contabililor are un istoric ce poate fi urmărit încă din anii ‘60, cu o etapă distinctă în care a beneficiat de o mai mare atenţie în cursul anilor ’80, în prezent putem spune că exită un interes sporit pentru această temă. Dar simpla învăţare a regulilor de etică nu este îndeajuns. Bill Connell, preşedinte al Professional Accountants in Business Committee of the International Federation of Accountants (IFAC), şi preşedinte al CIMA International Committee spune, că sprijinul şi accesul la strategia şi informaţiile companiei sunt esenţiale.

Bill Connell îmbrăţişa părerea larg răspândită că profesiile financiare tind să atragă oameni cu temperament şi caracter diferite. În acelaşi timp el puncta faptul că integritatea şi cinstea sunt fundamentale pentru un contabil în cursul îndeplinirii obligaţiilor profesionale, lucruri de care însă nu prea se discuta. „În urmă cu cinci ani a fost întrebat dacă poate garanta pentru integritatea contabililor, o astfel de discuţie având însă loc arareori,” spunea el. „Lucrurile s-au schimbat. Etica, şi ce înseamnă aceasta pentru contabili este acum o temă de mare interes. Dacă un contabil este în prezent acuzat că nu s-a purtat corespunzător la locul său de muncă el poate fi îndepărtat din organizaţie.”

El adaugă şi faptul că majoritatea directorilor financiari de la marile companii care au ajuns în faliment nu aveau o pregătire contabilă „Nici unul dintre directorii financiari implicaţi în marile falimente ale ultimilor ani, din SUA nu erau contabili atestaţi – toţi avea în schimb MBA-uri. Aproximativ 70% din directorii financiari ale celor mai mari 1.000 de firme din SUA nu au însă pregătire contabilă la bază. Acest fapt vine în sprijinul argumentului că programele de MBA sunt mult prea orientate strategie şi planificare şi prea puţin pe management financiar,” declara Connell.

A fi moral nu este însă deloc uşor. „Poate fi extrem de stresant,” spune Bill Connell. „Când tu ştii că cineva cu un comportament profesional necorespunzător va fi tratat aşa cum se cuvine, îţi vei face totuşi griji că ar putea să apară şi o serie de probleme. De aceea, CIMA a lansat o linie telefonică “„Ethics helpline”, prin care oferă sfaturi imparţiale contabililor care se confruntă cu o astfel de situaţie şi vor să o rezolve.”

Etica nu poate fi garantată În ultimii cinci ani, conduita etică a unei organizaţii şi a celor cuprinşi în respectiva organizaţie a fost din ce în ce mai mult reglementată prin coduri de etică. Sunt acum peste 1.000 de companii ce au coduri de conduită,. În plus, sunt aproximativ 100 de ghiduri şi standarde în domeniu şi 20 de documente şi coduri oferite de organizaţii din domeniu.

Totuşi, „Nu este îndeajuns să ai un cod de etică, dacă nimeni nu aderă la el sau dacă nu este pus în practică,” declară Connell. Având un cod funcţional, de etică şi fiind asigurat că toţi angajaţii îi cunosc şi aplică regulile este un lucru esenţial

MANAGEMENT

pentru ca afacerea să funcţioneze normal, arăta Patrick Dunne, director de comunicare la o firmă privată de brokeraj bursier.

Dunne crede că întrebarea nu este aceea dacă etica ar trebui predată angajaţilor, ci care sunt valorile ce trebuie communicate. „Noi privim etica din două perspective. Una este aceea de a avea o atitudine corectă, iar cea de-a doua este să te asiguri că în cadrul organizaţiei lucrurile se pertrec aşa cum trebuie. Acesta este cadrul în care oamenii pot reolva situaţiile dificile.”

Iar dacă un comportament etic este esenţial pentru un contabil, acesta nu este şi obligatoriu. „Chiar dacă profesia de contabil este prin definiţie una care are nevoie de etică, nici celelalte profesii nu pot abdica de la etică,” declara Dunne.

Zona gri Dunne crede însă că cea mai mare problemă legată de etică este aceea că lucrurile nu sunt niciodată albe sau negre. El arată că de multe ori apare un larg spectru de nuanţe de gri ce au o mulţime de implicaţii de multe ori nebănuite. Rezolvarea acestor probleme necesită crearea unui comitet de etică, cu un rol vital în menţinerea unui climat etic. „Oamenii care intră în acest domeniu vor să lucreze pentru o companie care are anumite valori corporatiste,” arată Dunne. „Atragerea oamenilor potriviţi prin valorile potrivite este esenţială. Mai mult, etica este un factor vital pentru sustenabilitatea companiei pe termen lung.”

De fapt, studiul realizat de Institute of Business Ethics (Institutul de Etică în Afaceri) arată că acele companii care au un cod de etică au beneficiat de o volatilitate mai scăzută a PER pe o perioadă de patru ani (între 1997 şi 2000), comparativ cu acele companii, care nu au un astfel de cod. De

asemenea, firmele cu un cod de etică au generat mai multă valoare adăugată, de piaţă şi din punct de vedere economic, decât cele care nu au un astfel de cod etic. Nu este o sarcină uşoară, totuşi, asigurarea unui climat etic în companie.

Acest fapt este reflectat şi de creşterea numărului politicilor inadecvate ce promovează etica; în astfel de cazuri, angajaţii care sunt supăraţi sau îngrijoraţi cu privire la comportamentul lipsit de etică pot comunica acest lucru, fără a-şi dezvălui identitatea. Pentru mulţi, inexistenţa unor astfel de politici este de asemenea o lipsă de etică. „Nu poţi ajunge la construirea unei afaceri sustenabile fără integritate şi cinste,” declara Connell. „Principalele organizaţii profesionale oferă în acest sens nu numai sprijin şi sfaturi, ci şi cunoştinţe şi cursuri pentru a fi capabil să îţi îndeplineşti obligaţiile profesionale.”

Dacă cineva vine la un interviu de angajare înarmat cu recomandări cu privire la înalta sa ţinută morală, acest lucru înseamnă că respectiva persoană este cea potrivită pentru acel post? Pare astfel că învăţarea eticii este o cursă neîntreruptă pentru atingerea acestui obiectiv. Presiunile în creştere, în acest sens, de la locul de muncă şi ca urmare a cererii pentru o mai mare transparenţă conduc la concluzia că dezvoltarea eticii în organizaţie trebuie să beneficieze de un effort continuu. În mod clar, existenţa unui cod de etică nu ajunge. Trebuie ca acesta să fie pus şi în practică, ceea ce reprezintă o mare provocare. Ceea ce este indiscutabil este faptul că pentru profesiile din domeniul financiar se lucrează din greu pentru realizarea unui climat etic, climat ce poate crea o mulţime de beneficii. ■ Anastasia Weiner, Financial Director UK, 31 Aug 2006

2007 OCTOMBRIE

19

MACROECONOMIE

INFLAȚIE ÎN CREȘTERE Conform estimărilor noastre, în trimestrul al treilea şi în ultimul trimestru din 2007 creşterea economică va continua, însă cu un ritm mai redus faţă de perioada precedentă Actualmente economia românească se află în faza descendentă a ciclului, caracterizat printr-o perioadă de 8-9 trimestre şi printr-o amplitudine de 4-5 puncte procentuale de ritm al PIB-ului. Această fază descendentă va continua cel puţin până la sfârşitul celui deal doilea trimestru din 2008 (ritmurile anualizate de creştere a PIB-ului estimate de noi sunt de aproximativ +6,2% la sfârşitul trimestrului III din 2007, +5,3% la finele semestrului IV din 2007 şi +5,2% la sfârşitul primului trimestru din 2008 şi la finele celui de-al doilea trimestru din 2008). După aceea, va urma probabil o perioadă de relansare a creşterii economice, care, în lipsa factorilor perturbatori, va urca spre ritmuri de peste 6%. În primele opt luni din 2007 producţia industrială a sporit cu 6,0% faţă de perioada similară din 2006 (când sporul a fost de 7,3% faţă de perioada similară din anul 2005).

Dinamica favorabilă a economiei, în contextul programului de convergenţă, ar trebui reflectată şi de evoluţia inflaţiei, care, cu toată majorarea importantă de după luna martie (când se înregistrase minimul absolut de după perioada de tranziţie 3,66% faţă de martie 2006), se speră că îşi va relua trendul descendent. Astfel, pentru sfârşitul anului estimăm atingerea unei inflaţii anuale în jur de 4,2%. În primele opt luni din din 2007, faţă de sfârşitul anului 2006, numărul salariaţilor a sporit cu peste 3,7%, iar acela al şomerilor s-a

RITMUL PRODUCŢIEI INDUSTRIALE ÎN 2006 ŞI ÎN PERIOADA IANUARIE-NOIEMBRIE 2007

DINAMICA INFLAŢIEI ÎN ANUL 2006 ŞI ÎN PERIOADA IANUARIE-NOIEMBRIE 2007

13 12 1 11 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 2 0 -1 1 2 3 4

9 8,5 8 7,5 6 6,5 6 5,5 5 4,5 4 3,5

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

1- rPI_mint

-1- rPI_Et

august 2007

1

septembrie 2007

2

3 2,5

2- rPI_maxt Sursa: Institutul Național de Statistică

20

diminuat cu peste 23,9%%. La sfârşitul anului trecut, rata şomajului ajunsese la 5,2%, comparativ cu 5,9% la sfârşitul anului 2005, iar în august 2007 aceasta a fost de doar 3,9%.

Conform noilor date publicate de BNR, în 2006 economiile populaţiei s-au majorat cu aproape 29%, iar la sfârşitul lui august 2007 acestea erau mai mari cu peste 32,9% faţă de nivelul înregistrat la sfârşitul anului trecut.

Urmând reculului major din ultima lună a lui 2006 (-11,2%) şi scăderii uşoare din ianuarie 2007 (-1,8%), în februarie şi martie producţia industrială s-a relansat (+5,5% şi respectiv +11,6%). Au urmat o scădere severă în aprilie (-12,2%) şi un salt major în luna mai (+15,5%), când de altfel s-a înregistrat nivelul record al producţiei lunare, raportat la întreaga perioadă de după 1990 (vechiul record era deţinut de luna martie 2007). În intervalul iunie-august au urmat iarăşi scăderi ale producţiei industriale (-2,7%, -2,4% şi respectiv -3,0%). Conform estimărilor noastre, pentru septembrie şi octombrie se vor raporta creşteri ale producţiei (aproximativ +7,1% şi respectiv +2,0%), după care, în noiembrie, probabil aceasta va fi aproape stagnantă (aproximativ -0,3%). La nivelul întregii perioade ianuarienoiembrie din acest an, va rezulta o creştere de aproximativ +5,6% faţă de perioada similară din 2006 (când se înregistrase un spor de +7,5% comparativ cu perioada ianuarienoiembrie 2005), ceea ce confirmă faza de relativă regresie în care se află industria românească în prezent (pentru luna octombrie estimăm că se va înregistra un nou record absolut al producţiei lunare). În prima reprezentare grafică este redată evoluţia ritmului producţiei industriale, în procente, în perioada ianuarie 2006 - august 2007 (linia punctată) şi prognoza până la sfârşitul lunii noiembrie din 2007 (linia marcată cu cercuri). Ritmul a fost calculat prin raportarea producţiei din anul calendaristic curent cumulată la sfârşitul fiecărei luni la producţia cumulată din perioada corespunzătoare a anului anterior (pe abscisă, numărul de luni cumulate în cazul anului 2006 este notat cu cifrele de la 1 la 12, unde 1. semnifică luna ianuarie 2005, 2. - lunile ianuarie şi februarie, 3. - perioada ianuarie-martie ş.a.m.d. până la 12., care reprezintă întregul

OCTOMBRIE 2007

2 1 2 3 4 1- Inf_mint

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 - Inf_Et

2- Inf_maxt Sursa: Institutul Național de Statistică

MACROECONOMIE

an ca-lendaristic 2006, iar în cazul anului 2007 acesta este notat cu cifrele de la 13. la 22., unde 13. reprezintă luna ianuarie 2007, 14. lunile ianuarie şi februarie din acest an, 15. primul trimestru din 2007, până la 23. care semnifică primele unsprezece luni din acest an). În grafice sunt redate de asemenea curbele valorilor minime şi respectiv maxime care delimitează intervalul de încredere statistic (cele două linii întrerupte).

După diminuarea cu peste 3,7 puncte procentuale în 2006 (de la 8,6% la 4,87%), comparativ cu o reducere de doar 0,7 puncte procentuale în 2005 (de la 9,3% la 8,6%), trendul descendent al inflaţiei a continuat în primul trimestru din 2007, la sfârşitul căruia s-a înregistrat minimul istoric al perioadei de după octombrie 1990 (3,66%). Începând însă cu aprilie se remarcă o inversare a tendinţei, la finele lui septembrie din acest an ajungându-se la o rată anualizată a inflaţiei de 6,03%, ceea ce înseamnă întoarcerea la nivelurile înregistrate cu mai mult de un an în urmă. Ratele estimate de noi pentru lunile octombrie şi noiembrie vor conduce probabil la reluarea procesului de reducere a inflaţiei, care totuşi cu greu ar permite ca pe ansamblul anului 2007 nivelul acesteia să se plaseze în jurul ţintei fixată iniţial de către BNR. La nivelul perioadei ianuarie-noiembrie din acest an estimăm o inflaţie cumulată mai mică decât aceea din perioada similară din 2006 (aproximativ 3,5% faţă de 4,1%). Deşi există încă temeri privind persistenţa unor presiuni inflaţioniste şi în viitorul an (generate în special de creşterea salariilor, de necesitatea alinierii la standardele europene în materie de preţuri şi de eventualele şocuri pe piaţa externă a energiei), totuşi se poate spera ca, cel puţin în 2008, să se îndeplinească ţinta fixată conform programului de convergenţă de către banca centrală. În graficul numărul 2 este redată dinamica inflaţiei anualizate, în procente, calculată la sfârşitul fiecărei luni din perioada ianuarie 2006 - septembrie 2007 (linia punctată) şi prognoza până la sfârşitul lunii noiembrie din 2007 (linia marcată cu cercuri). De asemenea, pe grafic sunt redate curba valorilor minime şi respectiv aceea a valorilor maxime care delimitează intervalul de încredere statistic (cele două

linii întrerupte). Se observă că în perioada februarie-iulie din 2007 nivelul inflaţiei anualizate a coborât sub pragul de 4%, ceea ce reprezintă un rezultat remarcabil, dacă luăm în considerare întreaga perioadă de după liberalizarea preţurilor produsă la începutul deceniului trecut. Din august însă s-a depăşit iarăşi semnificativ acest prag.

Conform noilor date publicate de către BNR, totalul economiilor populaţiei (economiile în lei plus economiile în valută) şi-a continuat evoluţia pozitivă din ultimii ani (excepţie făcând doar perioada ianuarie-februarie 2006, când economiile în valută s-au diminuat în valori absolute). În decembrie 2006 şi în primele şapte luni din acest an s-au înregistrat, în general, salturi semnificative, creşterile lunare fiind de +7,3%, +6,4%, +3,9%, +3,5%, 1,9%, 1,0%, 2,2%, 3,9% şi respectiv +2,9%. Pe fondul tendinţei generale de sporire a încrederii în moneda naţională (a cărei apreciere a fost semnificativă, atât în raport cu dolarul american, +17,4% în anul 2006 şi +6,8% în primele opt luni din 2007, cât şi cu euro, +8,0% în anul 2006 şi +3,2% în primele opt luni din 2007), s-a înregistrat creşterea ponderii leului în totalul economiilor populaţiei, de la 61,4% la sfârşitul lui decembrie 2004, la 63,9% la sfârşitul anului 2006 şi la 67,3% la finele lunii iunie 2007 (în lunile iulie şi august, ponderea depozitelor în lei a înregistrat scăderi până la 67,2% şi respectiv 65,8%). Conform estimărilor noastre, în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie expansiunea economiilor populaţiei va continua, în ritmuri însă ceva mai mici (aproximativ +1,2%, +1,6% şi respectiv +1,4%). În graficul numărul 3 este redată grafic dinamica ritmului economiilor populaţiei, în procente, prin raportarea la nivelul înregistrat la sfârşitul lunii decembrie 2005, pentru perioada ianuarie 2006 - august 2007 (linia punctată) şi respectiv prognoza până la sfârşitul lunii noiembrie din 2007 (linia marcată cu cercuri). De asemenea, sunt trasate curba valorilor minime şi respectiv aceea a valorilor maxime care delimitează intervalul de încredere statistic (cele două linii întrerupte).■ Pagină realizată de Lucian-Liviu Albu

DINAMICA ECONOMIILOR ÎN ANUL 2006 ŞI ÎN PERIOADA IANUARIE-NOIEMBRIE 2007

DINAMICA PIB-ULUI ÎN PERIOADA 2004-2007

80

10 august 2007

Trimestrul II 2007

9

60 8 7

40

1

6 20

5

1

4

0 3

2 1 2 3 4 1- Ec_mint

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 - Ec_Et

2- Ec_maxt Sursa: Institutul Național de Statistică

2 1

2

1- rPIB_mint

3

4

5

6

7

8

9

10 11

12 13

14 15 16

-1- rPIB_Et

2- rPIB_maxt Sursa: Institutul Național de Statistică

2007 OCTOMBRIE

21

COVER STORY

CREDITELE, VITAMINE Dacă ar fi să asemănăm piaţa creditelor pentru companii cu ceea ce se întâmplă în domeniul sanitar am vedea creditele pentru companii sunt în continuare scumpe. De asemenea, sunt greu de obţinut şi, mai mult, birocraţia TEXT GABRIEL NIŢULESCU, redactor-şef, Financial Director România

SAU MEDICAMENT 22

OCTOMBRIE 2007

COVER STORY

A S

C I B

I

L

E

Creditele contractate de la băncile care activează în România au o pondere de doar 11,6% în bilanţul companiilor (rezultatul în cazul IMM-urilor apropiindu-se de nivelul de 20%), se arăta într-un studiu BNR. Mai mult, majoritatea firmelor nu deţine nici un credit, iar în ceea ce priveşte IMM-urile, 86% nu se finanţează din surse bancare (multe din firmele multinaţionale preferă varianta împrumuturilor de la companiile mamă, care sunt şi mai ieftine decât cele ce pot fi obţinute pe piaţa românească). Lipsa relaţiilor clientbancă pe sectorul creditării constituie un imens handicap pentru fiecare din părţi: firmele nu pot beneficia de disponibilităţi suplimentare

în special pentru realizarea unor investiţii, în vreme ce băncile abia acum încep să experimenteze acordarea de împrumuturi către acest segment. Şi cum orice început este mai greu, şi obţinerea unui credit va consuma mult timp şi mulţi nervi. Chiar dacă în ultimele luni oferta de credite pentru companii s-a îmbunătăţit destul de mult, există destule piedici ce trebuie depăşite, pentru accesarea lor. Prima apare la analiza financiară a firmei. Faptul că nu a obţinut profit la încheierea ultimului bilanţ contabil (fie el cel de la iunie sau decembrie) poate bara unei societăţi comerciale calea către contractarea creditului.

Cum sunt companii care au o evoluţie sezonieră a acestui indicator, obţinând rezultate mai bune către sfârşitul de an, înseamnă că, o astfel de abordare din partea băncii va bloca accesul companiei la finanţarea dorită. Un cash-

o mulţime de similitudini. În ciuda evoluţiei din ultimele 12 luni, continuă să fie extrem de stufoasă. Lucrurile par să se schimbe, însă.

PERCEPŢIA SECTORULUI BANCAR ASUPRA CAPACITĂŢII COMPANIILOR DE A-ŞI ONORA SERVICIUL DATORIEI S-A ÎMBUNĂTĂŢIT, CONCRETIZÂNDU-SE ÎN REDUCEREA PRIMEI DE RISC, ÎN SPECIAL LA CREDITELE ÎN RON, DE LA 560 LA 260 PUNCTE DE BAZĂ

flow cu venituri sezoniere poate fi de asemenea un impediment în obţinerea împrumutului, deşi, în acest caz se poate obţine fie o perioadă de graţie, fie un grafic de rambursare adaptat sezonalităţii veniturilor clientului. Scăderea cifrei de afaceri faţă de anul sau semestrul anterior poate, de asemenea, să constituie, din punctul de vedere al băncii o problemă în acordarea creditului.

Existenţa unor contracte ce aduc venituri firmei în mod regulat vă pot veni însă în ajutor. Băncile apreciază în acest caz, contractele ce produc venituri cu frecvenţă lunară sau trimestrială. De asemenea, lipsa unor astfel de contracte cu venituri regulate şi care să acopere perioada pe care este luat împrumutul, constituie un minus pentru solicitantul de credit. O firmă care “trăieşte” din lucrări punctuale este dezavantajată la obţinerea unui credit.

G

A R A

N Ţ

I

I

L

E

Un alt “hop” ce trebuie trecut pentru a accede la un împrumut bancar este constituit de garanţii. Mai ales atunci, când putem oferi băncii un imobil drept garanţie, ai impresia de multe ori, că cei din departamentele juridice ale unor bănci, parcă nu ar trăi în România, unde proprietatea a fost mai mult sau mai puţin respectată şi protejată, de-a lungul timpului, ci într-o ţară din Occident unde toate aceste aspecte sunt în cele mai multe cazuri, foarte bine 2007 OCTOMBRIE

23

▼

I N C E

COVER STORY

▼

reglementate. De aceea, nu vă bucuraţi prea tare dacă aţi trecut cu bine de etapa analizei financiare a firmei, pentru că urmează aceea a analizării garanţiilor. De obicei, banca este mult mai încântată să primească în garanţie bunuri imobiliare. Ca regulă generală, construcţiile noi sunt preferate celor vechi, iar locuinţele sunt preferate terenurilor intravilane scoase din circuitul agricol. Terenurile intravilane aflate în circuitul agricol (livezi, fâneţe, păşuni), pădurile sau terenurile extravilane sunt acceptate ca garanţii de foarte puţine bănci din România

(BCR de exemplu).

Sunt acceptate însă şi garanţii reale mobiliare (depozit bancar/cash colateral, certificate de deposit, titlurile la ordin si titlurile nominative, acţiuni, cesiunea de creanţă, echipamente, instalaţii, fondul de comerţ, planul de afaceri etc.) şi garanţii personale (scrisori de garanţie bancară, avalizarea titlurilor de credit, garanţii de companie/firmă, garanţii emise de fonduri de garantare , fidejusiunea/cauţiunea, garanţii emise de autorităţi, asigurare de risc financiar de neplată etc.).

CONSTRUCŢIILE NOI SUNT PREFERATE CELOR VECHI, IAR LOCUINŢELE SUNT PREFERATE TERENURILOR INTRAVILANE SCOASE DIN CIRCUITUL AGRICOL

O T

P O R U N I T

24

OCTOMBRIE 2007

I

Dacă doriţi să speculaţi o oportunitate apărută pe moment, contractarea unui împrumut nu este chiar recomandarea pe care v-am face-o, decât în cazul în care valoarea creditului de care aveţi nevoie nu este foarte mare.

Creditele de valori mici, fără garanţii, sau cu garanţii de tipul biletelor la ordin se pot obţine de obicei într-un interval de timp ce poate merge de la câteva zile la una-două săptămâni (în funcţie de mai mulţi factori precum procedurile băncii, momentul solicitării – puteţi prinde o perioadă foarte aglomerată la o anumită sucursală sau agenţie bancară, cu un număr mare de dosare în lucru -, priceperea funcţionarului bancar, care ar trebui să vă

GARANŢII IMOBILIARE Dacă ar trebui să alegem fără a pune în balanţă diferenţa de preţ între o casă şi un apartament de bloc ce ne oferă aceleaşi condiţii de confort, opţiunea noastră, “ca simpli cetăţeni” s-ar îndrepta cu siguranţă spre casă. Banca va alege însă de cele mai multe ori apartamentul de bloc.

De ce? Pentru că, din punctul ei de vedere acesta este de obicei o garanţie cu mult mai puţine probleme decât o casă. La un apartament de bloc poate fi mult mai uşor de urmărit istoricul proprietăţii, avizele ce au fost date la momentul construirii lui şi în plus, standardizarea acestuia îl face mult mai uşor vandabil în cazul unei executări silite.

Experţii evaluatori ai băncilor creează unori situaţii extreme de comice, dacă acesatea nu ar fi şi tragice (nu poate fi accesat împrumutul). În urmă cu doi ani, unul

Ă Ţ

dintre ei, spre exemplu, a evaluat o casă-monument istoric şi care era într-o stare bună (avea însă crăpături în tencuială sau tencuiala căzută pe alocuri), la valoarea ZERO, pentru că respectiva casă era “prea veche” (sfârşit de secol XIX).

Alte cereri “năstruşnice” ale juriştilor din bănci se pot referi la autorizaţii de construcţie pentru case foarte vechi (nu se cereau atunci), acte de vânzare-cumpărare din secolul XIX, pentru a vedea istoricul proprietăţii, chiar dacă aceasta a fost moştenită din tată în fiu fără act, alte acte de proprietate din perioada comunistă, în condiţiile în care persoana respectivă sau familia acestuia au fost expropiaţi de respectivele immobile etc. Şi toate acestea în condiţiile în care proprietatea are cadastru şi este întabulată.

COVER STORY

După cum spuneam şi mai înainte, analiza garanţiilor vă poate crea mari probleme a căror finalitate va fi aceea că firma dumneavoastră nu va lua creditul sau linia de credit solicitată.

Dacă însă, aţi primit după momentul realizării analizei financiare un răspuns cu privire la valoarea împrumutului pe care îl puteţi contracta, ar fi bine să vă asiguraţi că respectiva comunicare a fost primită în scris de către bancă.

Cum analiza garanţiilor este mai laborioasă, se poate întâmpla, ca banca să refacă analiza financiară a firmei dumneavoastră în intervalul de timp în care se desfăşoară şi analiza garanţiilor şi să vă comunice o nouă valoare a creditului (dacă acea valoare e mai mică, probabiol deja aveţi o problemă).

Oricum banca îşi poate justifica o respectivă diminuare a valorii împrumutului pe care vi-l va acorda, spunând că garanţiile respective

necesită un aport (avans) mai mare din partea firmei dumneavoastră. Deşi astfel de probleme par mai degrabă a fi punctuale, ele pot să apară în cursul procesului de analiză a creditului, încurcându-vă serios socotelile iniţiale.

T

I

M P

Problema timpului mai apare şi în altă parte, nu numai la momentul acordării împrumutului şi anume, atunci când alegem pe ce perioadă se va întinde creditul. Până de curând, împrumuturile pe termen mediu sau lung aproape nu existau în piaţă, băncile ferindu-se să se expună pe perioade aşa de lungi, în cazul finanţării unor companii. Între timp însă, situaţia s-a schimbat radical. De la termene

▼

comunice de la început setul de acte de care aveţi nevoie etc.). Valoarea unui împrumut pe care îl puteţi obţine ca persoană juridică, în astfel de condiţii nu depăşeşte în general de două-trei ori cifra de afaceri lunară a companiei dumneavoastră. În cazul împrumuturilor de valori mari, timpul în care obţineţi creditul poate merge de la unadouă săptămâni (în cazurile cele mai fericite) la una-două luni, sau chiar mai mult, procedurile de analiză a eligibilităţii clientului în astfel de cazuri fiind mult mai laborioase. Doar evaluarea unei garanţii imobiliare de către un evaluator agreat de bancă poate să vă ia 3-6 zile. Dacă vă răzgândiţi să luaţi creditul pentru că între timp aţi găsit la altă bancă o ofertă mai bună, luaţi în calcul şi faptul că o serie de proceduri de analiză trebuie reluate (inclusive vi se poate cere reevaluarea imobilului).

DOCUMENTAŢIA NECESARĂ PENTRU UN PROIECT DE INVESTIŢII • cererea de credit, semnată de persoane autorizate să reprezinte legal societatea; • documente care atestă situaţia economico-financiară a societăţii (bilanţ, contul de profit şi pierdere, ultimele situaţii contabile, balanţa de verificare pentru ultima lună); • fluxul de lichiditati (cash flow) aferent perioadei pentru care se solicită creditul şi bugetul de venituri şi cheltuieli al activităţii generale ; • actele de proprietate a bunurilor propuse în garanţie; • acordul de consultare la Centrala Riscurilor Bancare; • certificat de atestare fiscală; • hotărârea organului competent potrivit actelor constitutive şi legii, cu privire la contractarea şi garantarea creditului; • studiu de fezabilitate, în cazul proiectelor de investiţii complexe; • planul de afaceri / memoriul teh-

nic justificativ; • autorizaţia de construcţie, avizul de mediu şi proiectul tehnic ştampilat spre neschimbare care fac parte din aceasta; • pentru lucrările de construcţiimontaj se va solicita şi devizul de realizare din contractul cu antreprenorul sau devizele estimative determinate în baza planurilor ştampilate spre neschimbare care sunt parte componentă a proiectului tehnic menţionat mai sus; • listele de utilaje şi alte dotări şi documente încheiate cu furnizorii de imobilizări (contracte/precontracte/ oferte), după caz; • lista cheltuielilor de capital pentru investiţia aprobată; • actele justificative privind situaţia juridică a terenului şi/sau a construcţiilor, după caz; • alte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.

Sursa: BCR

2007 OCTOMBRIE

25

COVER STORY XXXXXXX

▼

de 3-5 ani pentru un credit s-a ajuns în cadrul proiectelor de investiţii complexe la intervale de 10-28 de ani (în funcţie de bancă, de situaţia financiară a solicitantului, de valută, de tipul proiectului etc.). BCR spre exemplu, oferă credite imobiliare pe termene de 15 ani dacă acestea sunt în valută sau de 20 de ani, dacă sunt contractate în lei. Pentru liniile de credit ce au ca scop investiţiile, perioda de acordare poate ajunge la maxim 28 de ani de la data îndeplinirii condiţiilor de tragere pentru primul contract de credit distinct, cu cel mult 3 ani termen în care se pot încheia contracte de credit pe obiect distincte. La BRD, creditele imobiliare pot fi contractate pe 15 ani. La BCR, perioada de graţie poate fi de maxim 2 ani şi se poate acorda şi pentru plata dobânzilor, situaţie în care dobânda aferentă perioadei de graţie se capitalizează, adaugându-se la principal.

A

C

H

I

Z

I

Ţ

I

I

Rxxxxxxxxxxxxxxxă” În România, Creditele pe termen mediu şi lung pot fi utilizate şi pentru alte destinaţii decât cele tradiţionale de investiţii sau de achiziţionare a unor imobile, băncile încercând să îşi diversifice cât mai mult oferta şi pe acest segment de clientelă.

Spre exemplu, putem contracta împrumuturi pentru realizarea unor investiţii finan-

COMPANIILE CU CREDITE AU PROFITABILITATE ŞI EFICIENŢĂ A COSTURILOR INFERIOARE COMPANIILOR FĂRĂ O ASEMENEA ÎNDATORARE

NU UITAŢI! TOTUL SE NEGOCIAZĂ: DOBÂNDĂ, PERIOADĂ, CURS DE SCHIMB, MODALITĂŢI DE TRAGERE ŞI RAMBURSARE

26

OCTOMBRIE 2007

ciare (cumpărarea de acţiuni şi părţi sociale), pentru achitarea obligaţiilor bugetare, pentru operaţiuni de forfetare primară în valută, etc.

Toate împrumuturile menţionate mai devreme pot fi contractate pe termen mediu (maxim 5 ani, respective 3 ani pentru cel destinat efectuării de operaţiuni de forfetare primară în valută ). Volumul maxim al creditului în cazul celui destinat achitării obligaţiilor bugetare este egal cu suma respectivelor obligaţiilor datorate către bugetul consolidat la data analizei, determinate în baza certificatului fiscal, dacă

din cash-flow rezulta ca exista capacitate de rambursare a creditului si dobanzilor aferente. În cazul împrumutului pentru realizarea unor investiţii financiare (cumpărarea de acţiuni şi părţi sociale), volum creditului poate ajunge la maxim 85% din preţul acţiunilor cotate sau maxim 75% din preţul acţiunilor necotate sau al părţilor sociale. . ■

CREDITARE

Restrictivitatea condiţiilor de creditare, implementată pe fondul turbulenţelor financiare de la nivel internaţional, va reduce, şi în România, numărul companiilor care se calificau pentru credite. Criza de lichidităţi va spori costurile de finanţare suportate de bănci, iar marjele de profit se vor reduce. Or, în situaţia aceasta, costurile se vor reflecta în dobânzile şi comisioanele aplicate companiilor, majorarea acestora fiind de până la 1% în decursul anului 2008, potrivit specialiştilor. Şocul pe dobânzi va veni şi din majorarea preconizată a dobânzii de politică monetară, cu până la 0,5% în acest an.

Discrepanţa dintre condiţiile oferite de băncile din România şi cele din statele dezvoltate ale Europei se amplifică, directorii financiari fiind din ce în ce mai tentaţi de contractarea de credite externe. Pe termen scurt, firmele nu vor beneficia de o echilibrare a costurilor de creditare, de vreme ce politica monetară impusă de Banca Naţională a României (BNR) obligă băncile comerciale autorizate în România să depoziteze la BNR 40% din depozitele atrase în valută şi 20% din sursele atrase în lei. Pentru comparaţie, nivelul mediu al rezervelor în Uniunea Europeană este de 2%. Reducerea rezervelor ar da posibilitatea băncilor din România să concureze cu insv tituţiile bancare care şi-au manifestat intenţia de-a activa pe piaţa românească prin intermediul birourilor de marketing şi publicitate. În prezent, practicarea rezervelor minime adaugă un cost de circa 1,5% pentru creditelele contractate de companii în România. Cu toate că bancherii aşteaptă reducerea RMO, aceasta nu se află pe agenda de lucru pe termen scurt a Băncii Naţionale.

Dobânzi în creştere „Dacă se păstrează condiţiile actuale din piaţă, probabil că vor asista la o creştere a dobânzilor, cu până la 1%. Politica monetară a BNR nu ţine cont de faptul că România este o ţară a UE, iar nivelul rezervelor minime este cel mai ridicat din Europa”, apreciază Marinel Burduja, vicepreşedinte Raiffeisen Bank. Pe segmentul finanţării marilor corporaţii, băncile nu mai au spaţiu de manevră pentru reducerea preţurilor pe zona de creditare, decât în eventualitatea reducerii rezervelor minime obligatorii impuse de BNR. Florin Cîţu, director vânzări ING Bank, vede o majorare a dobânzilor, în special la credite, însă procentul de revizuire poate fi uşor diminuat, comparativ cu creşterea de 0,75 puncte procentuale a dobânzii cheie, pe fondul competiţiei acerbe din piaţă. Majorarea dobânzii cheie este un lucru cert, de vreme ce analiştii economici iau în calcul ratarea ţintei de inflaţie pentru acest an, de 4% cu o marjă inclusă de +/- un punct procentual. Experţii estimează o inflaţie de 6% pentru finele anului, singura pârghie de control fiind majorarea dobânzii de politică monetară în şedinţa din 31 octombrie, ceea ce ar duce la aprecierea monedei naţionale. Leul a percutat la anunţul privind maximul inflaţiei înregistrat în acest an şi s-a apreciat în aceeaşi zi la de 3,31 lei/euro. Acest fapt pune din nou exportatorii într-o situaţie perdantă, singura alternativă pentru susţinerea producţiei fiind contractarea de credite bancare.

Cum evoluţia în 2008 este puţin previzibilă pe fondul unor condiţii economice mai dificile în piaţă şi restricţionării creditării, sfatul bancherilor pentru directorii financiari este

ÎMPRUMUTURI MAI SCUMPE ÎN 2008 Bancherii prognozează pentru anul viitor o majorare a dobânzilor aferente creditelor contractate de companiile româneşti cu până la 1%. perfectarea unui credit anul acesta. În ciuda unor condiţii restrictive, este greu de crezut că ritmul de creştere al creditelor se va tempera, majorarea estimată fiind de 50% pentru 2008. De altfel, şi în primele opt luni din 2007 se reflectă interesul companiilor pentru completarea surselor proprii prin împrumuturi. Companiile deţineau la sfârşitul lunii august o pondere de jumătate din creditul neguvernamental din acest an, totalizând împrumuturi de 65 miliarde lei.

Se preferă încă valuta În continuare, companiile româneşti sunt atrase de creditarea în valută, chiar dacă aceasta implică riscuri asimilate cursului de schimb, de vreme ce leul s-a depreciat considerabil în ultimii doi ani. Perdantul pare să fi fost dolarul, creditele în moneda americană jucând un rol mai puţin esenţial în bilanţurile băncilor.

Ponderea creditelor acordate companiilor în produsul intern brut (PIB) la nivelul anului 2006 se situa la 16%, însă bancherii prognozează că avansul creditului corporate va depăşi cu mult creşterea PIB în 2007.

Experţii National Bank of Greece (NBG) prevăd că ritmul mediu de creştere a creditelor corporate în intervalul 2007-2009 va fi de doar 18% pe an, acesta fiind mult mai lent decat avansul pe retail.

Chiar şi în această ipoteză, gradul de intermediere corporate cunoaşte un decalaj amplu faţă de vecinii unguri.

Ponderea creditului neguvernamental, acordat persoanelor juridice, în PIB, în Ungaria era la finele anului 2005 de 32%, în contextul în care gradul de intermediere financiară era de 49,4%, mai mult decât dublu comparativ cu cel înregistrat în România.

Ianuarie 2007 a fost prima lună în care băncile din sistem nu au fost constrânse de plafonul impus de BNR, de 300% din fondurile proprii, pentru creditele acordate în deviză străină. Astfel, se aşteaptă ca turaţiile finanţărilor acordate în euro să se amplifice şi mai puternic în acest an, împrumuturile fiind asigurate prin băncile-mamă. Chiar şi în condiţiile menţinerii unei concurenţe dure pe segmentul bancar, băncilor le rămâne suficient spaţiu de manevră pentru sporirea activelor. Succesul repurtat de bancherii români indică potenţialul unei pieţe încă slab bancarizate, ceea ce demonstrează că băncile se pot considera, încă, pilonul principal de suţinere a extinderii afacerilor companiilor. ■ Pagină realizată de Izabela Ștefănescu

2007 OCTOMBRIE

27

INTERVIU

28

OCTOMBRIE 2007

INTERVIU

CÂT MAI MULŢI „BIŢI” VÂNDUŢI Principala provocare aflată în faţa directorului general este la acest moment creşterea cifrei de afaceri într-un ritm foarte alert. TEXT GABRIEL NIȚULESCU

companie în urmă cu doi ani, după ce iniţial a fost director regional (pentru Moldova), director de vânzări sau director de vânzări şi marketing, la trei firme multinaţionale extrem de cunoscute: Dialog (actualul Orange), Sodexho Pass şi respectiv Medicover.

Trecerea către funcţia de director general al unei companii, de asemenea cu acţionariat străin - CIEL România - a constituit un pas normal în cariera sa. „Am fost căutat de o firmă de head-hunting, care mi-a propus postul de director general al Ciel România.

Am acceptat, considerând că trebuie să răspund unei astfel de provocări, acesta fiind următorul pas pe care trebuia să îl fac în

CURRICULUMVITAE Nume

Dan Damian

Vârsta

44

Pregătire profesională

Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii Politehnice „Gh. Asachi” din Iaşi, profil metalurgie, şef de promoţie (1988)

1997-2007

Diverse cursuri de vânzări, negociere şi management

2001

Master in Business Administration, Universitatea Politehnică „Gh. Asachi” din Iaşi

2006

Erisma - Leadership creativ

Experiență 2005 - prezent

2002-2005

Director general Ciel Româna Director de marketing și de vânzări Medicover

2000-2002

Director de vânzări Sodexho Pass

1997-1999

Director regional de vânzări, zona de est - Moldova, Dialog

carieră, în condiţiile în care până atunci am deţinut funcţii în top management pe partea de vânzări.”, mărturisea Dan Damian. „De altfel, şi la acest moment consider acest job ca pe o provocare, pentru că domeniul în care acţionează firma CIEL este unul extrem de dinamic şi concurenţial”.

Cu peste 35.000 de licenţe vândute la peste 20.000 de clienţi, în principal companii de mărime mijlocie sau mică, şi o cotă de piaţă de 18%, Ciel România este la ora actuală liderul pieţei programelor de contabilitate, gestiune comercială şi salarii din România, după cum o arată şi un studiu realizat de Daedalus Consulting. Locurile 2 şi 3 deţin 7% şi respectiv 5% din piaţă, iar restul ierahiei este constituită în principal din jucători locali si regionali cu o cotă de piaţă de 1-2% sau chiar mai mică, piaţa fiind foarte de fragmentată din acest punct de vedere. Competiţia pe această piaţă nu este neapărat, cum ne-am aştepta, între primele trei locuri, ci între firmele ocupante ale acestor poziţii de top pe deoparte şi cele cu acoperire locala şi regională pe de altă parte. Există, e drept şi un alt segment al acestei pieţe, care este compus din firme ce oferă soluţii integrate pentru companiile mari şi foarte mari, dar în acest caz vorbim practic de o altă piaţă.

Cotă de piaţă cât mai mare Principala provocare aflată în faţa directorului general este la acest moment creşterea cifrei de afaceri într-un ritm foarte alert.

Pentru a se ajunge la o dublare a cifrei de afaceri în trei ani (de la 800.000 de euro în 2004, la 1,1 milioane de euro în 2005 şi 2006 şi la 1,5 milioane de euro, atât cât este ţinta pentru 2007) sunt necesare însă eforturi

susţinute, care deja au dat roade (vezi anii 2005 şi 2006). Desigur că, având acest obiectiv, trebuie făcut un compromis în ceea ce priveşte profitul pe termen scurt şi mediu, şi aici acţionarii şi managementul companiei trebuie să fie în consens. Strategia de atingere a obiectivelor menţionate mai sus se bazează atât pe o reducere a preţurilor produselor comercializate (care la aplicatiile Standard aproape că s-au înjumătăţit faţă de anii anteriori), cât şi pe realizarea unor produse noi care să ţină pasul cu modificările din domeniu. Realizarea unui soft nou de contabilitate, gestiune comercială sau de salarii durează de la câteva luni la doi-trei ani. În plus, vechile produse trebuie tot timpul reactualizate deoarece „produsele IT de acest fel nu se opresc niciodată din dezvoltare”, menţiona Dan Damian.

O altă provocare importantă pentru directorul general al Ciel România este şi asigurarea resurselor financiare şi umane pentru susţinerea acestui ritm rapid de expansiune. În cazul ultimelor menţionate, obiectivele sunt cât se poate de clare, deşi nu întotdeauna uşor de îndeplinit: atragerea în echipă a unor tineri valoroşi (vezi şi CIEL Awards un concurs care îi ajută pe tineri să îşi lanseze propria afacere sau să îşi construiască o carieră în economie), precum şi menţinerea celor deja cu experienţă. „În acest domeniu, investiţia cea mai mare este în personal”, arăta Dan Damian.

Director financiar şi Consilier Gestionarea eficientă a resurselor financiare ale companiei este de asemenea, importantă într-un moment de creştere rapidă a activităţii. „În acest moment ne-am orientat spre cercetare şi dezvoltare, pentru

▼

Dan Damian, directorul general al Ciel România, a venit în această

PRODUSELE IT DE ACEST FEL NU SE OPRESC NICIODATĂ DIN DEZVOLTARE 2007 OCTOMBRIE

29

INTERVIU

▼

30

OCTOMBRIE 2007

a câştiga cotă de piaţă. Când vorbim de un buget care să ne asigure o creştere de 30-40% pe an, vorbim şi de dezvoltarea produselor existente sau de lansarea pe piaţă a unor produse noi, care să fie în acord cu nevoile şi cerinţele clienţilor noştri”, preciza Dan Damian. Un ajutor important pentru realizarea acestui scop trebuie să vină însă, în acest domeniu de la directorul financiar, care în această situaţie este şi angajat şi client şi consultant în acelaşi timp.

Ca angajat este responsabil în primul rând de ţinerea în ordine a conturilor, de

planificarea financiară (bugete), de raportare şi apoi – foarte important – de evaluarea riscului financiar al afacerii. Ca şi client – utilizator al propriei soluţii informatice de gestiune a afacerii – este cel care dă un feed-back relevant despre produs: funcţiuni, uzabilitate, etc. Iar ca şi consultant trebuie să fie primul şi cel mai important sfătuitor al managementului în alegerea soluţiilor de business pentru dezvoltarea afacerii, dar şi al departamentului dezvoltare, cu privire la „traducerea” modificărilor legislative. „Ca să vă explic ceva mai plastic cum văd

INTERVIU

ÎN FIRMA NOASTRĂ, DIRECTORUL FINANCIAR ESTE ȘI ANGAJAT ȘI CLIENT ȘI CONSULTANT, ÎN ACELAȘI TIMP

acesta o mulţime de informaţii, de la modul de întocmire a unui „forecast” şi până la felul cum bugetele pot fi cheltuite cât mai eficient.

Cred însă că acest lucru este esenţial pentru orice firmă, nu numai pentru una care construieşte programe de contabilitate, de gestiune comercială şi de salarii,” preciza directorul general al CIEL România.

EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI 2.000.000

€

1.600.000

1.200.000

80.000

Consilier la Dezvoltare

eu rolul pe care trebuie să îl aibă directorul financiar în raport cu directorul general, o să vă amintesc că, pentru cei din Cosa Nostra, omul cel mai de încredere şi cel mai valoros era cel care le ţinea finanţele şi-i proteja din punct de vedere al legislaţiei, iar numele lui era „Il Consiliere”. Însăşi numele cu care era desemnat spune foarte mult. În viziunea mea, directorul financiar nu numai că trebuie să ţină conturile în ordine, ci trebuie să fie un consilier financiar pentru management. Şi aici mă refer nu numai la managerul general, ci şi la ceilalţi manageri, care pot afla de la

„La o firmă ce dezvoltă soluţii informatice pentru domeniul financiar-contabil, aşa cum este cazul CIEL, directorul financiar mai trebuie să-şi asume şi un alt rol. El trebuie să îi consilieze pe cei din departamentul de dezvoltare a produselor, pentru ca analiştii să traducă legile cât mai exact, astfel încât, programatorii să scrie corect codurile de la prima încercare.

Altfel, reluarea programului pentru efectuarea de corecturi se va dovedi mult mai anevoiasă şi în plus mare consumatoare de timp şi resurse umane, ambele transformându-se în acest caz în pierderi financiare şi în diminuarea eficienţei şi productivităţii echipei.

Pentru a atinge acest obiectiv (al comunicării eficiente cu analiştii şi programatorii), directorul financiar trebuie să-şi dezvolte în timp, acelaşi limbaj cu cei din departamentul de dezvoltare de noi produse, programatorii nefiind specializaţi în domeniul financiar. Această muncă nu trebuie făcută neapărat numai de directorul financiar. Ea poate fi făcută şi de o echipă de oameni de a căror coordonare va trebui să se ocupe tot directorul financiar”, continua Dan Damian. „Un alt rol important pe care directorul financiar trebuie să şi-l asume este acela de administrare a bugetelor. După cum am menţionat deja, el trebuie să colaboreze foarte bine pe acest domeniu, atât cu cu şefii de departamente, cu care trebuie să construiască respectivele bugete pentru fiecare departament în parte, cât şi cu directorul general. Importantă este de asemenea şi comunicarea în sens invers, dintre şefii de departamente şi directoriul financiar, pentru a putea urmări executarea optimă a respectivelor bugete, precum şi reajustarea lor cât mai eficientă, în cazul apariţiei unor modificări.

Bineînţeles, că şi în domeniile ce intră în mod tradiţional în răspunderea unui director financiar, contabilitatea şi raportarea către acţionari, acesta trebuie să exceleze. Noi având acţionariat privat, străin, avem un sistem propriu de raportare către acesta,” arăta directorul general al CIEL România. ■

40.000

2004

0

2005

2006

2007

sursa: CIEL

EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE CLIENȚI 25.000

21.564 20.000

16.055 17.364

15.000

14.049 10.000

5.000

0

Sfârșit 2004

Sfârșit 2005

Sfârșit 2006

Octombrie 2007

sursa: CIEL

EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI 1.600.000

€ 1.476.000

1.400.000

1.200.000

1.060.457

1.073.876

1.000.000

800.000 795.856 € 600.000

400.000

200.000

0 Sfârșit 2004

Sfârșit 2005

Sfârșit 2006

Estimare 2007

sursa: CIEL

EVOLUȚIA COMPANIEI

Cu peste 35.000 de licenţe vândute la peste 20.000 de clienţi, în principal companii de mărime mijlocie sau mică, şi o cotă de piaţă de 18%, Ciel România este la ora actuală liderul pieţei programelor de contabilitate, gestiune comercială şi salarii din România, după cum o arată şi un studiu realizat de DaedalusConsulting. Locurile 2 şi 3 deţin 7% şi respectiv 5% din piaţă, iar restul ierahiei este constituită în principal din jucători locali si regionali cu o cotă de piaţă de 1-2% sau chiar mai mică, piaţa fiind foarte de fragmentată.

2007 OCTOMBRIE

31

ANALIZA PERFORMANȚEI

OPORTUNITĂŢI DE EXPORT ŞI DE CREŞTERE ECONOMICĂ Oportunităţi de export şi de creştere economică. Evaluarea competitivităţii activităţilor de servicii din România, ca efect al aderării la UE şi al consolidării pieţei interne a serviciilor. În ciuda dificultăţilor de ordin statistic, este evident faptul că ponderea activităţilor de servicii în PIB este semnificativ mai mică decât media europeană (aproximativ 45-50%, comparativ cu 70%) şi foarte apropiată de media ţărilor sud-est europene (49%). Situaţia este similară şi pentru ocuparea forţei de muncă în activităţi de servicii (43% în România, comparativ cu aproximativ 70% în UE).

Datele existente sugerează faptul că pentru majoritatea ţărilor sud-est europene creşterea sectorului de servicii este o consecinţă a dezvoltării activităţilor tradiţionale de servicii, de tipul comerţului cu ridicata şi cu amănuntul, al transporturilor şi călătoriilor. Totuşi, în ţări precum România a crescut ponderea activităţilor cuprinse în categoria „alte servicii de afaceri”, indicând potenţialul de dezvoltare a serviciilor moderne.

Ca şi în cazul ponderii serviciilor în PIB, comerţul cu servicii al ţărilor sud-est europene a devenit din ce în ce mai semnificativ, chiar dacă reprezintă numai 1,5% din comerţul internaţional, comparativ cu 24,5% pentru ţările UE-25. România absoarbe doar 0,7% din comerţul cu servicii al ţărilor UE-25 (4,6 mld.

Euro în 2004), ponderea fiind semnificativ mai mare pentru comerţul cu bunuri (1,62%).

Exportul de servicii ca procent din PIB a avut o evoluţie ascendentă în România, ajungând să se dubleze, în medie, faţă de 1996, ceea ce demonstrează tendinţa de convergenţă cu nivelurile înregistrate în alte regiuni, în special în UE15. O evoluţie similară se poate observa şi în ce priveşte importurile – un proces de convergenţă cu situaţia întâlnită la nivelul UE-15.

MONITORUL COMPETITIVITĂȚII ROMÂNIEI ROMÂNIA

VALOARE INDICE

POZIȚIE

Competitivitatea prețurilor

66

33

Grad de dezvoltare umană

25

62

Infrastructură

43

88

Mediu

71

38

Tehnologie

59

84

Resurse umane

63

61

Grad de deschidere al pieței

73

32

Indice social

72

32

Sursa: WTTC, 2005

MATRICEA COMPETITIVITĂȚII COTEI DE PIAȚĂ SERVICII DE TRANSPORT

SERVICII DE TURISM ȘI CĂLÂTORII

ALTE SERVICII

STELE ÎN DECLIN

STELE ÎN URCARE ROMÂNIA - LUME ROMÂNIA - UE-25

ÎN RETRAGERE

OPORTUNITĂȚI RATATE: UE-25

STELE ÎN DECLIN

STELE ÎN URCARE ESTONIA

ÎN RETRAGERE

OPORTUNITĂȚI RATATE: ROMÂNIA - LUME ROMÂNIA - UE -25 UE-25

STELE ÎN DECLIN

STELE ÎN URCARE ROMÂNIA - UE-25 UE-25

ÎN RETRAGERE

OPORTUNITĂȚI RATATE: ROMÂNIA - LUME

Sursa: WTTC, 2005

Exportăm puţine servicii Cea mai mare parte a ţărilor sud-est europene nu sunt dependente de veniturile din tranzacţiile internaţionale cu servicii ca sursă de încasări valutare. În cazul României, ponderea serviciilor în încasările valutare a scăzut de la 16% în 1996 la mai puţin de 13% în ultimii ani, cu o creştere relativă şi semnificativă, totuşi, pentru 32

OCTOMBRIE 2007

„alte servicii de afaceri” (de la 29,5% în 1996 la 45,4% în 2004, ca procent din contribuţia totală a sectorului).

Structura exporturilor României pentru anul 2003, conform statisticilor Băncii Mondiale a fost: 14,7% servicii, 81,3% produse industriale, 4% produse agricole. Structura exporturilor

României către ţările UE-25 este întrucâtva diferită, sugerând o înclinaţie mai mare spre exportul de servicii către această zonă (16,5% din totalul exporturilor către UE-25), reflectând gradul mai avansat de liberalizare, ca urmare a implementării măsurilor necesare în procesul de aderare la UE. Din totalul comerţului cu servicii al României, UE-25 reprezintă un partener major, cu o contribuţie de 58%, ceea ce indică un grad mai redus de integrare a pieţelor decât în cazul comerţului cu bunuri (72%), motivul fiind existenţa unei multitudini de bariere în tranzacţiile cu servicii România – UE-25.

Serviciile contribuie cu aproximativ 62% la formarea stocului de investiţii străine directe (ISD) în ţările sud-est europene, reflectând apropierea de nivelul mediei OCDE. Serviciile financiare, de comunicaţii şi de transport generează cea mai mare parte a acestor investiţii.

Intensitatea ISD în sectorul serviciilor în România este mai scăzută – 45% dar în creştere, demonstrând faptul că sectorul industrial are o evoluţie descendentă în ce priveşte potenţialul de atragere a ISD. Creşterea nivelului ISD este rezultatul unei cooperări din ce în ce mai intense cu ţări UE25, ducând la creşterea gradului de integrare a pieţei româneşti a serviciilor în cea a UE. Analiza comerţului cu servicii al ţărilor sud-est europene şi al României relevă faptul că acestea tind să demonstreze o specializare relativă în prestarea de servicii de transport şi de turism, ceea ce reflectă existenţa unui avantaj comparativ în servicii intensive în muncă cu nivel scăzut de calificare sau intensive în dotări factoriale şi confirmă presupunerile fondate pe teoriile comerţului internaţional ce explică specializarea internaţională pornind de la dotările factoriale şi diferenţele de cost. Dezavantajul acestui grup de ţări în tranzacţiile internaţionale cu servicii ce presupun deplasarea personalului înalt calificat, determinat de existenţa unor importante restricţii, ar putea explica deficitul de competitivitate în domeniul serviciilor intensive

ANALIZA PERFORMANȚEI

în informaţii. În cazul României, acest decalaj este compensat de creşterea competitivităţii segmentului „alte servicii de afaceri”, ca rezultat al intensificării procesului de delocalizare.

UE, principalul partener Din analiza comparativă a distribuţiei sectoriale şi geografice a cotelor de piaţă ale României în comerţul cu servicii se poate trage concluzia că pentru toate sectoarele de servicii, România are o înclinaţie semnificativ mai mare spre exportul către UE-25 (valori mai mult decât duble pentru cele 3 sectoare). Cel mai mare decalaj apare pentru serviciile de turism (0,085 din comerţul mondial, faţă de 0,235 din cel european). În ce priveşte evoluţia cotei de piaţă, aceasta este diferită în relaţia cu UE, în sensul că, în timp ce România are o cotă în scădere din comerţul mondial cu „alte servicii”, aceasta este în creştere pronunţată în comerţul cu UE-25. România a înregistrat creşteri importante ale acesteia, la nivel internaţional pentru serviciile de transport şi, de asemenea, o evoluţie defavorabilă în timp a serviciilor de turism. Cea mai mare cotă de piaţă în exportul României revine serviciilor

MATRICEA COMPETITIVITĂȚII STRUCTURII EXPORTULUI SERVICII DE TRANSPORT

SERVICII DE TURISM ȘI CĂLĂTORII

ALTE SERVICII

STELE ÎN DECLIN ROMÂNIA - LUME ROMÂNIA - UE-25

STELE ÎN URCARE

ÎN RETRAGERE

OPORTUNITĂȚI RATATE:

STELE ÎN DECLIN

STELE ÎN URCARE

ÎN RETRAGERE

OPORTUNITĂȚI RATATE: UE-25 ROMÂNIA - LUME ROMÂNIA - UE-25

STELE ÎN DECLIN UE-25

STELE ÎN URCARE ROMÂNIA - UE-25

ÎN RETRAGERE ROMÂNIA - LUME

OPORTUNITĂȚI RATATE:

Sursa: WTTC, 2005

de transport, atât în comerţul mondial, cât şi în cel european. Din analiza structurii exporturilor României, putem concluziona că distribuţia sectorială este similară la nivel mondial şi European, diferenţele apărând în termeni de rată

de creştere a structurii exportului. În timp ce ponderea activităţilor incluse în categoria „alte servicii” creşte în comerţul cu UE-25, scade în comerţul mondial. De asemenea, scăderea ponderii activităţilor de turism în exporturile către UE-25 este mai pronunţată.

Din analiza structurii importurilor României, se poate observa că distribuţia sectorială a acestora este, de asemenea, similară la nivel european şi mondial. În timp ce, la nivel mondial, creşte ponderea serviciilor de transport, în relaţia cu UE-25 aceasta este în scădere. Importurile de turism din UE-25 scad într-un ritm mai lent decât cele mondiale, ceea ce demonstrează o preferinţă pentru destinaţii europene.

Avantaj în transporturi Construind o matrice a competitivităţii cotei de piaţă se observă că, pentru serviciile de transport, România are o performanţă superioară UE-25, a cărei cote de piaţă la export scade, pe fondul unei importanţe crescute a serviciilor de transport în comerţul mondial.

De asemenea, cota de piaţă a României în comerţul cu servicii de transport este în 2007 OCTOMBRIE

33

ANALIZA PERFORMANȚEI

MATRICEA COMPETITIVITĂȚII INDICELUI DE SPECIALIZARE SERVICII DE TRANSPORT

creştere, atât la nivel mondial, cât şi pe relaţia cu UE-25, unde înclinaţia spre export este mai pronunţată. Pentru serviciile de turism, atât România cât şi UE-25 au o cotă de piaţă în scădere în comerţul mondial, pe fondul unei uşoare creşteri a acestei activităţi de servicii; scăderea cotei de piaţă este mai pronunţată pe relaţia România – UE-25. Pentru categoria „alte servicii”, România, în relaţia cu Uniunea Europeană, precum şi aceasta la rândul ei au o cotă de piaţă în evoluţie pozitivă la export, pe fondul unei aprecieri a acestor activităţi. În plus, exportul de „alte servicii” se orientează cu precădere spre UE-25, pe relaţia România-lume fiind chiar în scădere.

De asemenea, ritmul de creştere a exportului României către UE-25, pentru astfel de servicii, este mult superior creşterii exporturilor UE25. Din punctul de vedere al competitivităţii 34

OCTOMBRIE 2007

SERVICII DE TURISM ȘI CĂLĂTORI

ALTE SERVICII

STELE ÎN DECLIN ROMÂNIA LUME ROMÂNIA UE-25

STELE ÎN URCARE ROMÂNIA - LUME ROMÂNIA - UE-25

ÎN RETRAGERE UE-25

OPORTUNITĂȚI RATATE:

STELE ÎN DECLIN

STELE ÎN URCARE ROMÂNIA - LUME ROMÂNIA - UE-25 UE-25

ÎN RETRAGERE UE-25

OPORTUNITĂȚI RATATE:

STELE ÎN DECLIN UE-25

STELE ÎN URCARE ROMÂNIA - UE-25

ÎN RETRAGERE ROMÂNIA LUME

OPORTUNITĂȚI RATATE:

structurii exporturilor, serviciile de transport înregistrează un declin al dinamicii pe piaţa mondială, în timp ce ţările UE-25 urmează tendinţa mondială şi înregistrează, la rândul lor, scăderi de venituri din export. În România, în schimb, creşte importanţa serviciilor de transport ca sursă de generare de încasări valutare, atât pe relaţia cu UE-25, cât şi, mai ales, la nivel mondial; Pentru serviciile de turism, din punctul de vedere al competitivităţii structurii exporturilor, situaţia este similară la nivelul României şi UE-25, în sensul că, în timp ce piaţa mondială a acestor activităţi este în creştere, ponderea lor în încasările valutare scade. Diminuarea ponderii este mai semnificativă pe relaţia România – UE-25.

Pentru categoria „alte servicii”, situaţia este oarecum contradictorie – în timp ce ponderea

ANALIZA PERFORMANȚEI

Legendă: Stelele în urcare sunt acele activităţi de servicii caracterizate printr-o creştere a cotei de piaţă la exportul unei anumite ţări, pe fondul unei importanţe crescute în comerţul mondial.

Oportunităţile ratate sunt acele sub-sectoare de servicii caracterizate printr-o scădere a cotei de piaţă la exportul unei anumite ţări, pe fondul unei importanţe crescute în comerţul mondial.

Stelele în declin sunt acele sub-sectoare de servicii caracterizate printr-o creştere a cotei de piaţă la exportul unei anumite ţări, pe fondul unui declin în comerţul internaţional cu acel serviciu.

Un sub-sector de servicii este în retragere când respectiva activitate economică, în plus faţă de pierderea cotei de piaţă, înregistrează o dinamică în declin în comerţul internaţional.

Sursa: Studiul “Competitivitatea sectorului serviciilor din România, în perspective liberalizării acestora în UE” - Autori: Ana Bobircă, Cristiana Cristureanu, Dragoş Negrescu, INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMANIA, 2006

acestor activităţi este în scădere la nivel mondial, generând rezultate de tipul „stele în declin” sau „în retragere” pentru analiza pe relaţiile România – lume şi UE-25 – lume, ponderea lor este în creştere în UE-25, determinând obţinerea, pentru România, a unei clasificări de tip „stele în urcare”.

Turismul – o oportunitate ratată În ceea ce priveşte competitivitatea relevată prin prisma indicelui de specializare, pentru serviciile de transport, România are un avantaj comparativ revelat, atât la nivel mondial, cât şi pe relaţia cu ţările UE-25.

Valoarea indicelui avantajului comparativ revelat este superioară pe relaţia Românialume, ceea ce demonstrează un grad comparativ mai redus de specializare în comerţul cu astfel de servicii către UE-25; este important

de menţionat faptul că importanţa relativă a activităţilor de transport la nivel mondial scade, precum şi specializarea UE-25 în astfel de servicii. Pentru serviciile de turism, gradul de specializare este în scădere, în contextul în care piaţa mondială a acestor servicii este în dezvoltare; de asemenea, indicele de specializare a României este superior pe relaţia UE25.

Pentru categoria „alte servicii”, în timp ce contextul internaţional este defavorabil, apare o creştere a gradului de specializare în exportul acestor servicii pentru UE-25 şi România şi deturnare de comerţ cu aceste servicii dinspre celelalte ţări ale lumii către statele membre UE-25; de asemenea, creşte importanţa acestor activităţi în comerţul internaţional al UE25, precum şi gradul de specializare a Românie pe relaţia UE-25, într-un ritm superior.

Stăm bine la “alte servicii” În concluzie, România are un potenţial de specializare în servicii de transport („stea în declin”), cu un avantaj comparativ revelat în creştere, pe fondul unei evoluţii defavorabile a acestei activităţi, atât pe plan mondial, cât şi în UE-25 şi, mai important, câştigă teren pe piaţa „altor servicii” („stea în urcare”), obţinând un avantaj comparativ revelat pentru comerţul cu aceste servicii pe relaţia UE-25, pe fondul unei evoluţii favorabile în UE. Cea mai bună poziţionare a României în comerţul cu servicii pe relaţia UE25 este obţinută însă, pentru categoria „alte servicii”.

România are un nivel ridicat al competitivităţii relative din punctul de vedere al indicelui de mediu, al gradului de deschidere a pieţei, precum şi din punct de vedere social.

2007 OCTOMBRIE

35

RESURSE UMANE

„SOFT SKILLS” PENTRU „TIPII DURI” Cum transformăm un bun finanțist într-un într-un foarte bun Director Financiar După ani buni de experienţă cineva este numit Director Financiar. Mintea îi merge brici şi meseria lui este “să se joace” cu cifrele în fiecare zi. Îl poţi recunoaşte pentru că, de obicei, este responsabil cu ceea ce înseamnă operaţiunile financiare ale companiei, concepe strategii şi bugete, interpretează cifre – tendinţe – situaţii, execută bugete zi de zi, propune modalităţi de a spori capitalul firmei, raportează Directorului General, etc. El este “durul” firmei, e cel care se presupune că nu are altă treabă decât să-i ţină fericiţi pe acţionari sporindu-le valoarea investită. Mai mult, el “trebuie” să fie dur cu cei care cheltuie banii companiei prin munca lor de zi cu zi: Personalul, Marketingul, Departmanetul pentru clienţi, etc.

Şi totuşi o astfel de percepţie despre cel care ocupă funcţia de Director Financiar nu este prea corectă.

Teoretic, odată numită într-un astfel de post, persoana respectivă a trecut prin numeroase sesiuni de training, schimburi de experienţă şi este pregătit să ocupe poziţia pe care o are. În practică lucrurile stau de cele mai multe ori, altfel. De nenumărate ori, el este cel mai bun profesionist în domeniul financiar/fiscal pe care compania îl are, dar, pentru a putea deveni un adevărat manager, acesta trebuie să dobândească anumite abilităţi personale şi profesionale. Vestea bună este că ele pot fi învăţate prin training, adică prin aşa numitele soft-skills, adică abilităţi dobândite ulterior şi în completarea cunoştinţelor tehnice

Pentru a-şi desăvîrşi calităţile individuale de conducător şi de lider, un curs de Management Control, Managing Individuals & Teams, Time Management şi Inteligenţă Emoţională 36

OCTOMBRIE 2007

din universitate. E nevoie aşadar ca „Durul” să „se înmoaie” sau să se cizeleze? Şi dacă da, cu ce fel de rindea şi „prin ce părţi”? Un lucru esenţial de care un Director Financiar ar trebui sa fie conştient este relaţia cu clienţii companiei. Este primordial într-o afacere să-ţi cunoşti clientul.

Chiar dacă el nu se află în legătură directă cu acesta, cunoscînd comportamentul şi nevoile clienţilor, planurile şi rapoartele financiare vor căpăta consistenţă şi un mult mai mare succes. În al doilea rînd, Directorul Financiar trebuie să-şi cunoască proprii angajaţi. Acesta ar trebui să sprijine şi să menţină o relaţie specială de comunicare cu cei care intră în contact direct cu clienţii companiei (customer service officers, client support, sales agents, after sales agents, oameni de marketing).

Practic, foarte puţini CFOs ajung să-şi cunoască bine echipa cu care lucrează şi numărul lor tinde să se micşoreze atunci cînd vine vorba de o cunoaştere şi o înţelegere directă a clienţilor. Acest lucru poate fi însă îmbunătăţit prin training.

Unele din cursurile pe care un Director Financiar le-ar putea urma sunt de exemplu cele ce au ca temă Customer Service. În cadrul acestora, un Director Financiar se poate perfecţiona, învăţând cum să creeze sisteme care să faciliteze livrarea experienţelor pozitive către client, cum să realizeze unitatea de gîndire şi acţiune a angajaţilor pentru a-i face pe aceştia să implementeze crezul şi planurile companiei lor şi, nu în ultimul rând, cum să creeze dependenţă clienţilor, faţă de experienţele pozitive pe care le generează produsele şi serviciile companiei. Alte cunoştinţe care pot fi dobândite la aceste seminarii se referă la felul în care un Director Financiar poate să contribuie la dezvoltarea loializării active a clienţilor, la cum să evalueze impactul financiar al loialităţii clienţilor, la elemente de imparţialitate şi infidelitate a clientelei şi cum să gestioneze percepţiile clienţilor.

Leadership și comunicare Pe partea de dezvoltare a abilităţilor personale, un Director Financiar ar putea urma cursuri de leadership. Cu toţii ştim deja că o condiţie sine qua non în a fi un bun manager presupune a fi şi un bun lider. Piaţa de training în leadership în România este una extrem de dinamică. În acelaşi timp însă, marjele de preţuri sunt extrem de mari (între 800 – 2500 euro pe zi), pe o piaţă sectorială încă nedefinită şi aflată la începutul procesului de maturizare.

A fi un bun lider presupune a avea excelente abilităţi de comunicare, a-ţi înţelege propria echipă şi proprii angajaţi, astfel că un curs de comunicare avansată este un pas firesc pe care un Director Finaciar ar trebui să îl ia în considerare.

RESURSE UMANE

EVALUAȚI CÂȘTIGUL REALIZAT ÎN URMA PARTICIPĂRII LA ANUMITE CURSURI Numai printr-o cercetare se poate afla care tip de pregătire profesională este potrivit pentru un anume director financiar şi în ce ordine. Cu alte cuvinte, începutul este o discuţie analitică asupra nevoilor de training – coroborate cu nevoile de dezvoltare personală ale acelui director – continuarea se face pe domeniul elementelor pe care directorul în cauză le urmăreşte prin participarea la acele traininguri şi, nu în ultimul rând, trebuie să aibă în vedere modalităţile prin care se poate evalua apoi câştigul realizat în urma participării la anumite cursuri. Fie că această cercetare se realizează prin interviuri

succesive, prin sistemele de diagnostic şi evaluare cu periodicitate fixă sau prin sondaje de satisfacţie a muncii, ea reprezintă un mod structurat şi necesar pentru pregătirea strategiei de training a companiei respective.

Deşi prin cele scrise mai sus încercăm să propunem anumite module de trainig, din perspectiva noastră, a da reţete standard este o greşeală. Nu suntem pentru o soluţie standard pe care un Director Financiar ar trebui să o urmeze spre succes. Cel mai bun director financiar trebuie să fie însă, cu siguranţă, o persoană cu minte deschisă, cu o deschidere faţă de oameni

şi preocupată de dezvoltarea proprie pentru ca într-un timp scurt să poată să creeze cel mai important avantaj: dezvoltarea unui discipol care să-l poată înlocui oricând. Proiectarea unui traseu de training de dezvoltare personală e în interesul persoanei care îl urmează, iar o companie inteligentă va realiza că dezvoltarea personală a directorilor ei, în cazul de faţă a directorului financiar, este în propriul avantaj, căci la finalul unei zile de lucru, aceasta înseamnă atingerea sau chiar depăşirea ţintelor propuse, atât a celor financiare cât şi a celor personale ale directorilor financiari.

Acesta îşi va îmbunătăţi abilităţile de ascultare, va învăţa diferite stiluri de comunicare, va putea folosi şi adapta stilurile de comunicare în funcţie de tipul interlocutorului ş.a.m.d. Costurile pe zi, pe piaţa din România, ale unui training de comunicare variază între 300 şi 1200 euro.

Pentru a-şi desăvîrşi calităţile individuale de conducător şi de lider, un curs de Manage-

ment Control, Managing Individuals & Teams, Time Management şi Inteligenţă Emoţională ar completa gama de traininguri recomandată.

Variaţiile pieţei încă nestratificate determină diferite niveluri de preţ pentru aceste traininguri, între 500 şi 180 euro pe zi.

Concentrarea pe resursele personale şi îmbunătăţirea auto-cunoaşterii, auto-contro-

lului, motivării, empatiei şi abilităţilor sociale, buna gestionare a timpului şi o excelentă coordonare a echipei sunt toate elemente cheie pe care un CFO trebuie să le deţină în portofoliul abilităţilor personale şi profesionale. ■ Tudor Trof este Marketing & Sales Representative SES - Service Excellence Solutions

Fiecare proiect ^ncepe prin a fi o necunoscut\ al c\rei rezultat depinde doar de tine: managerul de proiect. Accept\ provocarea [i avanseaz\ pe scara evolu]iei profesionale. Ai doar doi pa[i de f\cut: ● Management de Proiect (MZT 865) ● Project Management Process Framework

~nscrie-te la cursurile primului program integrat de educa]ie ^n domeniul Managementului de Proiect din Romånia [i ai drum liber spre certificarea interna]ional\.

Construie[te cu fiecare proiect, proiectul T|U.

Bucure[ti 021 252 51 82/3/4 Bra[ov 0368 412 169 Constan]a 0241 545 121 Ia[i 0232 215 637 Ploie[ti 0244 545 980 Tårgu Mure[ 0265 261 100

Bac\u 0234 571 096 Cluj Napoca 0864 418 271 Gala]i 0236 327 075 Pite[ti 0248 217 027 Sibiu 0269 213 626 Timi[oara 0256 295 355

FINANȚE ȘI MARKETING

CÂT ŞI CUM TRĂIEŞTE UN BRAND? De ce un director financiar ar trebui să aprobe bugete de publicitate mai generoase şi pe perioade de timp mai mari? „Lumea a fost făcută cu timp, nu în timp” spunea undeva Sfântul Augustin. Afirmaţia s-a dovedit, de altfel, perfect adevărată conform calculelor ştiinţifice. Şi tocmai de aceea, ne-am gândit să o extrapolăm într-o formulă ce ar suna cam aşa: „Brandurile sunt făcute cu timp, nu în timp”. Din păcate însă, această abordare, destul de „canonică”, în ciuda aspectului său binevoitor, nu poate promite paradisul decât unora dintre dintre marketeri. „Dar dacă timpul pe care îl avea brandul meu s-a terminat?” – v-aţi putea întreba la un moment dat.

Nu aveţi decât să vă daţi demisia.

Sau...sigilaţi „brandul” într-o cutie vidată, impermeabilă, de preferinţă împreună cu dumnevoastră şi cu pachetul salarial de care sunteţi foarte mulţumit. Conform fizicii cuantice, chiar dacă aţi muri în cinci minute prin asfixiere, mişcarea aleatorie a moleculelor care vă compun ar face ca , după un număr de ani ce se scrie ca 1 urmat de un milion x 1 miliard x 1 miliard x 1 miliard de zerouri să fiţi recompuşi în starea biomoleculară pe care o aveaţi înaintea morţii şi să înviaţi pur şi simplu, beneficiind de o altă configuraţie a pieţei şi, desigur, de o cu totul altă perspectivă asupra lucrurilor.

Dar pentru a nu fi chiar atât de optimişti... să vedem ce spun studiile.

O cercetare realizată de Taylor Nelson Sofres ce a implicat monitorizarea a 26 de categorii de produse din segmentul FMCG, pe o perioadă de 24 de ani arăta că 19 dintre liderii de piaţă şi-au păstrat această poziţie, iar jumătate din ei au reuşit chiar să îşi mărească cota de piaţă. Nici pentru cei care deţin a doua poziţie în topurile de „market share”, lucrurile nu stau prea grav.

Jumătate dintre ei au reuşit să îşi păsteze locul pe o durată de aproape un sfert de secol – o perioadă de altfel astronomică în ciclurile de marketing. În acelaşi timp, situaţia celor ce deţineau sub 2% din piaţă 38

OCTOMBRIE 2007

s-a degradat, aceştia pierzând mai mult de jumătate din cota de piaţă.

Una dintre cauze ar putea fi ofensiva retaileri-lor ce aduc pe piaţă propriile lor branduri, percepute în general ca variante low cost ale mărcilor de producător pe care le distribuie. Având în vedere faptul că într-o perioadă de douăzeci şi cinci de ani, volumul de produse tranzacţionate de primele 4 grupuri de retaileri FMCG a crescut cu 45%, este clar că presiunea acestor branduri de comerciant este din ce în ce mai puternică ducând la scăderea cotei de piaţă a competitorilor. În concluzie, e clar că e mai bine să îţi trăieşti „viaţa” de brand ca „market leader”, dar se pare că există totuşi o consolare.

Acelaşi studiu arată că proporţia între cota de voce şi cota de piaţă a unui brand este în general favorabilă brandurilor mai mici.

Mai mult, se pare că, cu cât luăm în calcul branduri mai mici, cu atât diferenţa între cota de voce şi cea de piaţă este mai mare.

Să fie acesta un simptom al faptului că marile bugete de publicitate se cheltuiesc prost sau, dimpotrivă, că brandurile mai mici îşi gestioneză cu mai multă grijă bugetele.

Credem că nu. Ciclul de viaţă al produsului poate oferi răspunsul. În general brandurile

CÂT ȘI CUM TRĂIEȘTE UN BRAND Locul pe piaţa, acum

Lider de piaţă în urmă cu 20 ani

Locul 2 pe piaţă în rmă cu 20 de ani

Lider de piaţă

19

2

Numărul 2

2

10

Branduri cu cotă de piaţă mai mare de 2 %

4

7

Branduri cu cotă de piaţă mai mică de 2 %

0

2

Branduri ce nu mai există

1

5

Nr total de branduri monitorizate

26

61

FINANȚE ȘI MARKETING

cu cotă de piaţă mai mică sunt branduri aflate la începutul ciclului de viaţă şi de aceea investec mult în publicitate. Rezultatul este un raport pozitiv în favoarea cotei de voce. În termenii Matricei Boston, e vorba despre diferenţa între un star şi o vacă de muls.

Starul este brandul aflat la începultul ciclului de viaţă, în care se investeşte mult, iar vaca de muls este starul maturizat, „rumegând” cu succes feliile de „maket share”.

Problema este cum determinăm trecerea dintr-un stadiu în altul. Un exemplu asupra căruia aş stărui este modelul propus de Kelvin Clark, în cartea sa Brandscendence. Three Essential Elements of Enduring Brands.Kelvin Clark este, după cum mărturiseşte, “brand steward” pentru IBM ThinkPad notebook (brand steward reprezintă, aşa cum arată Kelvin Clark, un fel de echivalent al brand managerului; denumirea de brand steward fiind propusă de către agenţia Ogilvy&Mather, mai precis de către Charlotte Beers aflată la conducerea

pentru că datorită reactivităţii sale, nu poate să dezvolte relaţii de lungă durată. În acelaşi timp, în acest stadiu nu putem vorbi nici de o memorie a mărcii, nici despre vreo capacitate a ei de a-şi gestiona viitorul.

Tranzacţionale în esenţa lor, dependente de mediu, acestea rămân branduri orientate în totalitate către prezent.

Etapa a doua, este numită de Kelvin Clark, stadiul dezvoltării caracterului. Brandul se comportă asemenea unui adolescent. Din punct de vedere contextual el se adaptează prin strategii proactive, încercând să îşi dezvolte şi să îşi consolideze succesul. Rezultă astfel, din punct de vedere al beneficiului mutual, o structură de tip reciproc, bazată pe legătura între brand şi consumator, ce depăşeste stadiul precar al tranzacţiilor din prima etapă. Relaţia cu publicul ţintă are la bază memorarea unor experienţe comune, şi generarea aşa numitei “goodwill” ce constă într-o receptivitate marcat pozitivă a consumatorului în raport cu brandul. În acest context, se modifică oarecum şi orientarea

Totuşi, autorul circumspect ne anunţă că nici un brand nu poate atinge cota maximă, toate fiind condamnate să iasă la un moment dat de pe „calea brandscendeţei”: „După cum probabil aţi ghicit, brandurile din cel de-al treilea stadiu sunt cele despre care cred că se află pe calea «brandscendenţei». Totuşi niciunul nu atinge punctul maxim.

La un moment dat, se face o greşeală fatală, apare o schimbare dramatică ce creează discontinuităţi, face ca întreaga relevanţă să se evapore într-o clipă. Pentru a continua metafora dezvoltării umane, aş spune că acestă cale a «brandscendenţei», reprezintă traseul unei vieţi lungi şi pline de înţelesuri, nu însă capacitatea de a atinge nemurirea.”

Corelând modelul lui Clark cu rezultatele studiului realizat de Taylor Nelson Sofres să ajungem la următoarele concluzii: atunci când lansăm un brand trebuie să îl proiectăm pe termen lung, alocându-i totodată bugetul necesar, altfel şansele

Atunci când lansăm un brand trebuie să îl proiectăm pe termen lung, alocându-i totodată bugetul necesar, altfel şansele ca el să supravieţuiască pe o piaţă tot mai încărcată vor fi extrem de mici.

Ogilvy&Mather la acea vreme). În consecinţă, în ciuda aspectului său pur teoretic, modelul său, se bazează pe o îndelugată experienţă de practician. Dar în ce constă acest model? În primul rând trebuie să spunem că este vorba despre un model inspirat, după cum susţine chiar autorul, din teroriile lui Jean Piaget.

Avem, prin urmare, de-a face cu trei faze în cadrul ciclului de viaţă al unui brand. O fază a dependenţei, o fază a independenţei şi, în sfârşit, o fază a interdependenţei.

Cele trei faze configurate, la rândul lor, în funcţie de trei criterii: relevanţă, context şi beneficiu mutual sunt un fel de „vârste” ale brandului, vârste în care el se comportă diferit în raport cu mediul său şi consumatorii.

Primul stadiu reprezintă o etapă corepunzătoare dezvoltării personalităţii.

Este „vârsta” în care brandul se comportă asemenea unui copil. El reflectă ceea ce îl înconjoară, reacţioneză la mediu, dar relaţia cu acesta şi implicit cu consumatorul, rămâne la stadiul tranzacţional. Kelvin Clark numeşte acest tip de brand: condiţional

temporală. Ea rămâne către prezent, dar, în plus, acest stadiu tezaurizează şi memoria unor experienţe anterioare, asimilând trecutul mărcii.

Ultima vârstă, este pe scala ciclului de viaţă al brandului, cea mai sofisticată. Ea corespunde din punct de vedere psihologic, unei etape de definire a obiectivelor. Acesta înseamnă că brandul se comportă acum asemenea unui adult, el se poate proiecta în lume şi îşi poate modifica propriul mediu. În relaţia înte brand şi publicul său ţintă vorbim deja despre un beneficiu mutual bazat pe integrare. Între consumator şi brand se realizează o relaţie de susţinere reciprocă ce alimentează practic creşterea fiecăruia.

Orientarea temporală este acum una de tip transcendent, brandul matur îşi controlează, în sfârşit trecutul, prezentul şi viitorul, reuşind să îşi gestioneze optim relaţia sa cu timpul.

Aşa cum arată Kelvin Clark, stadiile sunt cumulative şi ar trebui să ducă la atingerea a ceea ce el numeşte Brandscendence – un grad maxim al brandului corespunzător stadiului trei - definit după următoarea formulă: Brandscendence = (Relevance + Context) x Mutual Benefit

ca el să supravieţuiască pe o piaţă tot mai încărcată vor fi extrem de mici; trebuie să continuăm să investim în acel brand până când el atinge maturitatea şi câştigă o cotă confortabilă de piaţă, care să îi asigure stabilitatea pe temen lung; chiar şi atunci când a devenit lider pe categoria sa, brandul trebuie susţinut.

Dincolo însă de toate acestea, practica ne arată că nici un brand nu creşte constant asemenea unui balon în care suflăm aer pe măsură ce, conştiincioşi, adunăm zerouri şi strategii „proactive” în planul său de comunicare.

Chiar dacă investim în comunicare, pe lângă „programare” există şi o bună doză de „destin” (să-l numim aşa?) - în construcţia ciclului de viaţă al unui brand. Şi uneori, oricât de bine l-ai hrăni, brandul refuză să crească sau apare acel accident, acea discontinuitate ce face ca întregul edificiu al mărcii să se clatine.

De aceea spuneam la început că „Brandurile sunt făcute cu timp, nu în timp”. Ele au un destin asemenea oamenilor, dar un destin pe care trebuie să îl ajutam şi să îl orientăm prin investiţii. ■ 2007 OCTOMBRIE

39

FISCALITATE

ADNOTĂRI LA MODIFICĂRI Pseudo-glossă pe marginea unui proiect de ordonanţă de urgenţă a Guvernului privind modificarea Codului Fiscal Guvernul României propune modificarea Codului Fiscal, printr-un proiect de ordonanţă de urgenţă, proiect care se pare ca ar fi fost aprobat în şedinţa de Guvern din data de 4 octombrie 2007. Nu voi comenta aici acele propuneri prezentate în comunicatul Guvernului ca fiind principalele modificări aduse Codului Fiscal, întrucât acestea au fost deja aduse la cunoştinţa publică prin mass media. Pentru ochiul aţintit asupra modificărilor legislaţiei fiscale al contribuabilului român, voi pune însă raza lanternei pe acele propuneri din categoria „corectării măsurilor fiscale adoptate prin acte normative colaterale legislaţiei fiscale, precum şi urmare solicitărilor mediului de afaceri, în scopul perfecţionării continue a legislaţiei fiscale şi corelării acesteia cu legislaţia Uniunii Europene” după cum se exprimă însuşi iniţiatorul în nota de fundamentare a proiectului de act normativ.

Amortizarea fiscală a diferenţelor din reevaluare Guvernul pare a lua la cunoştinţă faptul că recunoaşterea în scopuri fiscale a diferenţelor din reevaluarea contabilă a mijloacelor fixe, indicată în normele de aplicare a Codului Fiscal, este contrară literei Codului Fiscal. De aceea, încearcă să rezolve „din mers” situaţia, prin propunerea de modificare a definiţiei valorii fiscale a mijloacelor fixe în aşa fel încât prevederile legii să se potrivească celor ale normelor de aplicare a acesteia (sic!). Această punere de acord, aşa perversă cum este ea, este oricum mai bună decât nimic.

Rămânând însă la acest capitol, nu pot să nu remarc faptul că modul de deducere fiscală a costului mijloacelor fixe prevăzut de Codul Fiscal ascunde şi o facilitate fiscală, aceea de a

permite amânarea impozitării surplusului din reevaluare dincolo de momentul ieşirii din exploatare a mijlocului fix respectiv, mai precis până la distribuirea acestuia către acţionari. Fiind însă o variantă mai complicată decât aceea în care costul mijloacelor fixe se deduce la calculul profitului impozabil indiferent de reevaluarea sau nereevaluarea contabilă a acestora, creşte riscul aplicării eronate sau chiar al introducerii unor „inechităţi”. Şi, vai, chiar proiectul în discuţie reuşeşte acest lucru, prin propunerea de adăugare în lista cheltuielilor nedeductibile fiscal a diferenţelor nefavorabile din reevaluarea mijloacelor fixe. În cazul în care o astfel de propunere s-ar transforma într-o cerinţă legală, atunci contribuabili aflaţi în condiţii similare ar ajunge să fie impozitaţi diferit, în funcţie de aplicarea unor tratamente contabile diferite, încălcându-se astfel principiul neutralităţii impunerii statuat de articolul 3 al Codului Fiscal.

Spre exemplu, dacă un mijloc fix este vândut pe piaţă, la o valoare mai mică decât valoarea sa netă contabilă, pierderea respectivă este recuperabilă fiscal prin deducerea ei din profitul fiscal al anului respectiv. Dacă însă, înainte de vânzare, mijlocul fix respectiv a fost reevaluat, în minus, pentru a reflecta valoarea lui de piaţă, atunci, la momentul vânzării, se recuperează fiscal sau se impozitează pierderea, respectiv profitul, din vânzare calculată în funcţie de valoarea contabilă reevaluată, pierderea de valoare recunoscută la momentul reevaluării rămânând astfel nedeductibilă pe vecie.

O situaţie ca cea descrisă mai sus are şanse reale să afecteze, de exemplu, contribuabilii care au în patrimoniu clădiri, mai ales că aceştia au şi o motivaţie de natură fiscală să efectueze reevaluări contabile, mai precis impozitarea cu

Modul de deducere fiscală a costului mijloacelor fixe prevăzut de Codul Fiscal ascunde şi o facilitate fiscală 40

OCTOMBRIE 2007

cote diferite de impozit pe clădiri, în funcţie de efectuarea sau nu a unor reevaluări contabile în ultimii trei ani. „Clarificarea unor aspecte din legislaţia TVA” Într-un comentariu din numărul anterior al revistei, menţionam că legislaţia românească în materie de TVA este tributară modelului belgian după care a fost construită, cu bunele şi cu relele lui. Proiectul de modificare a Codului Fiscal scoate din categoria operaţiunilor asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată a furturilor, asimilând astfel soluţia Curţii Europene de Justiţie în cazul British American Tobacco vs Belgia.

Tot în legislaţia belgiană în materie de TVA, se pare că îşi are rădăcina şi sistemul de exceptare a persoanelor înregistrate în scopuri de TVA de la plata efectivă la organele vamale a taxei datorate pentru importul de bunuri, sistem implementat la 1 ianuarie 2007, o dată cu ade-rarea României la Uniunea Europeană. Această metodă, aplicată de numai două state europene – Belgia şi Olanda, a fost însă „corectată” repede, după numai patru luni de aplicare, prin OUG nr. 22/2007, care reintroducea sistemul de plată a taxei la organul vamal până la sfârşitul anului 2008. Proiectul de modificare a Codului Fiscal în discuţie propune însă prelungirea perioadei de inaplicabilitate a sistemului de exceptare de la plata efectivă cu încă trei ani, până la sfârşitul anului 2011.

Măsuri de „nesimplificare” la lucrările de construcţii-montaj Proiectul de modificare a Codului Fiscal propune şi eliminarea aplicării măsurilor de simplificare (taxare inversă) pentru lucrările de construcţiimontaj, precum şi pentru livrările de clădiri, părţi de clădire şi terenuri. Aceste măsuri, aplicabile de la 1 ianuarie 2007 şi introduse „ca o măsură de combatere a evaziunii fiscale” - după cum se susţine în nota de fundamentare a proiectului de act normativ - constau în colectarea taxei de către beneficiarul livrărilor şi/sau prestărilor de servicii o dată cu deducerea acesteia de-a lungul lanţului de operatori înregistraţi în scopuri de TVA, amânând plata taxei la bugetul de stat până la momentul facturării către consumatorul final.

Nu ştiu dacă obiectivul reducerii evaziunii fiscale a fost atins sau nu, dar fiscul a fost „atins” în „colectările” sale lunare şi, unde mai pui, mai are şi destule probleme legate de încadrarea corectă a operaţiunilor. Eliminarea simplificărilor ar simplifica lucrurile şi ar aduce mai devreme bani la buget. Constructorii români nu sunt atât de înclinaţi spre evaziune pe cât s-a crezut atunci când s-au introdus măsurile de simplificare. ■ Diana Maria Nestor este consultant fiscal

SECURITATE IT

În timp ce riscurile legate de tehnologie au urcat pe agenda directorilor din companiile britanice mai mult ca niciodată, o nouă cercetare ridică întrebarea dacă membrii consiliilor directoare înţeleg suficient de bine riscurile IT ale organizaţiilor din care fac parte pentru a le aborda în mod adecvat.

De asemenea, se pare că directorii ar trebui să examineze elementele de interes pentru departamentele de audit intern, pentru a se asigura că vor primi un nivel de asigurare optim atunci când monitorizează aceste riscuri.

Cercetarea, realizată de PricewaterhouseCoopers pentru Institutul de Auditori Interni (IIA) din Marea Britanie şi Irlanda, a interogat afacerişti lideri şi directori de audit intern în mai multe companii şi organizaţii din sectorul public, punându-le întrebări privind managementul riscurilor IT. Astfel s-a descoperit că 98% dintre acele companii văd în domeniul IT un element cu importanţă strategică pentru viitorul succes al afacerilor lor.

Raportul conţinând aceste descoperiri, intitulat „Riscurile IT: Umplerea golurilor”, arată că în 74% dintre organizaţii, riscurile legate de IT au urcat pe agenda consiliului director, iar 87% dintre respondenţii din senior management afirmă că a face faţă ritmului schimbărilor din IT reprezintă pentru ei o provocare majoră.

Identificarea riscurilor IT Potrivit cercetării amintite, senior managerii şi conducătorii departamentelor de audit intern şase riscuri-cheie IT cu care se confruntă organizaţiile lor. Acestea sunt: riscuri de proiectare IT (incapacitatea de a aduce beneficii sau de a nu depăşi bugetul) – 79%; rezilienţă şi continuitate IT – 69%; riscuri de administrare IT (departamentul IT şi restul afacerii au obiective dife-rite) – 63%; securitatea şi protecţia datelor – 60%; riscuri privind sistemele de afaceri (cum ar fi slabul control al schimbării unui sistem ERP – program de planificare a resurselor organizaţiei) – 59% şi riscuri de calitate a datelor – 49%.

Oricum, în pofida identificării riscurilor IT cu care se confruntă organizaţiile lor, numai

MANAGEMENTUL RISCURILOR IT Chiar dacă riscurile IT sunt tot mai importante în agenda de business, înţelegerea şi managementul acestor riscuri reprezintă o cu totul altă problemă. doi din cinci auditori interni chestionaţi consideră că ar trebui să se concentreze asupra examinării problemelor strategice şi de administrare care înconjoară riscurile menţionate, precum şi asupra detaliilor acestor riscuri. Majoritatea afirmă ferm că munca lor ar trebui să se concentreze asupra monitorizării proceselor şi procedurilor. În acelaşi timp, pentru 68% dintre directorii de audit intern chestionaţi, consiliile directoare nu înţeleg riscurile IT pe care le au de înfruntat, iar un procent şi mai mare (74%) afirmă că ar prefera să ofere mai multă siguranţă în ceea ce priveşte riscurile IT la un nivel strategic decât să se concentreze asupra problemelor legate de procese şi proceduri. Această opinie este împărtăşită de un procent similar de senior manageri.

Grant Waterfall, partener, departamentul de servicii privind siguranţa împotriva riscurilor, spune: “În ultimii doi ani, am fost martori la reapariţia investiţiilor corporatiste pe scară mare în sisteme IT, iar acest fenomen a determinat multe consilii directoare să dorească nivele de confort mai mari decât oricând. Concluziile cercetării noastre sugerează că consiliile directoare şi comisiile de audit nu au toate abilităţile necesare pentru a înţelege şi a face faţă riscurilor IT, iar mecanismele de comunicare a riscurilor IT către consiliul director e posibil să nu fie destul de eficiente”, adaugă Waterfall.

Cercetarea evidenţiază de asemenea lipsa unei înţelegeri între consiliul director şi profesioniştii IT în ceea ce priveşte evaluarea riscurilor. Mai mult de o treime din

Consiliile directoare nu deţin suficientă experienţă practică privind riscurile IT, iar asta înseamnă că nu vor înţelege riscurile şi oportunităţile pe care tehnologiile le prezintă pentru companiile lor

senior management şi aproape jumătate din directorii de audit intern sunt de părere că profesioniştii IT nu au abilitatea de a comunica riscurile IT şi potenţialul lor de impact asupra afacerii într-un mod care să fie uşor de înţeles de consiliul director.

Conform cercetării amintite, numai unul din trei directori de audit intern crede că consiliul director conştientizează riscurile IT cu care se confruntă afacerea, subestimând astfel profilul de risc al organizaţiei.

Analiza după sectorul de activitate dovedeşte faptul că retailul, producţia şi sectorul public înţeleg mai puţin riscurile IT decât alte industrii. În consecinţă, unii consideră că ar trebui schimbată alcătuirea consiliului director, astfel încât să includă persoane care înţeleg mai bine problemele legate de IT. Mai mult, conform lui Waterfall, „Consiliile directoare pur şi simplu nu deţin suficientă experienţă practică privind riscurile IT, iar asta înseamnă că nu vor înţelege probabil riscurile şi oportunităţile pe care tehnologiile le prezintă pentru companiile lor”.

Peste o treime din senior manageri opinează că departamentele de audit intern nu au în prezent capacităţile necesare pentru a oferi consiliului director siguranţa privind riscurile IT de care are nevoie.

Unii dintre directorii de audit intern sunt de acord cu această părere, sugerând faptul că ei sunt perfect conştienţi de obstacolele cu care se confruntă atunci când au de oferit o siguranţă eficientă. În timp ce senior managementul s-ar putea aştepta ca personalul de audit intern să aibă credibilitatea necesară şi capacităţi în concordanţă, numai 60% dintre respondenţi au afirmat că auditul intern a fost în stare să discute într-un mod eficient cu consiliul director despre implicaţiile riscurilor IT asupra afacerii. ■

Pagină realizată de Neil Hodge, Financial Director UK

2007 OCTOMBRIE

41

PIAȚA DE CAPITAL

PAZA BUNĂ EVITĂ ACHIZIŢIA REA Cumpărătorul potenţial poate reduce „riscul achiziţionării” societăţii vizate („Societatea”) prin verificarea anumitor aspecte juridice, fiscale şi financiare O listă exhaustivă a aspectelor care ar trebui verificate şi a elementelor pe care ar trebui să le conţină documentaţia contractuală de achiziţie a unei societăţi, nu poate fi realizată decât de la un caz concret la altul; cu toate acestea, în prezentul articol, ne propunem să atingem câteva dintre cele mai frecvente aspecte ce pot fi întâlnite într-o asemenea operaţiune.

Cu ce să începem?

Primul pas, în cazul în care sunteţi interesaţi să achiziţionaţi o societate, este încheierea unui act juridic cu caracter obligatoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra titlurilor societăţii respective (cedent), referitor la tranzacţia preconizată. Nu este o etapă obligatorie, dar este recomandabilă, deoarece permite cumpărătorului să „securizeze” achiziţia Societăţii, la un preţ prestabilit, dacă anumite condiţii stipulate în actul respectiv sunt îndeplinite, şi să elimine potenţialii concurenţi pe perioada de valabilitate a acestuia.

Poate fi vorba despre un angajament unilateral al cedentului de a-şi vinde titlurile (părţi sociale sau acţiuni) deţinute în Societate, potenţialul cumpărător rezervându-şi dreptul de a-şi manifesta – de obicei în cadrul unui termen – consimţământul de a le cumpăra (promisiune unilaterală de vânzare sau opţiune de cumpărare). De obicei însă, cedentul doreşte, la rândul său, să obţină un angajament ferm din partea potenţialului cumpărător, astfel încât, în mod normal, va prefera încheierea unui act juridic bilateral (promisiune bilaterală de vânzarecumpărare, memorandum of understanding sau scrisoare de intenţie din partea potenţialului cumpărător, dublată de o acceptare a acesteia din partea cedentului).

Un asemenea act poate fi semnat sub semnătură privată şi ar trebui să facă referire, în special, la următoarele aspecte: (i) structura tranzacţiei, în sensul de a se preciza condiţiile suspensive care afectează obligaţiile părţilor potrivit actului respectiv (de exemplu, realiza42

OCTOMBRIE 2007

rea unui due diligence de către consultanţii cumpărătorului, cu privire la Societate, ale cărui concluzii vor trebui să fie satisfăcătoare pentru acesta), data până la care acestea trebuie îndeplinite, alte obligaţii asumate de părţi, data limită prevăzută pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi condiţiile prestabilite cu privire la acesta (modul de stabilire a preţului, modalitatea de plată, etc.), (ii) o clauză de exclusivitate, (iii) de confidenţialitate, (iv) eventualele despăgubiri care vor trebui plătite de o parte sau alta în cazul nerealizării tranzacţiei şi cazurile în care se vor plăti, (v) clauze privind încetarea actului respectiv (de exemplu, datorită nerealizării, în termenul stabilit, a condiţiilor suspensive sau datorită rezilierii acestuia, iar în acest din urmă caz, procedura de reziliere), (vi) legea aplicabilă şi instanţa competentă pentru soluţionarea eventualelor litigii, etc.

Verificaţi şi iar verificaţi Înainte de încheierea tranzacţiei, cumpărătorul trebuie să verifice o serie de elemente referitoare, în special, la titlurile care vor face obiectul tranzacţiei, la Societate şi anumite aspecte specifice, în considerarea cărora este interesat să cumpere (activele societăţii, autorizaţiile, permisele sau licenţele pe care le deţine şi care îi permit să desfăşoare o anumită activitate, portofoliul de clienţi sau reţeaua de distribuţie pe care şi-a creat-o, etc.), stabilindu-şi eventual şi o listă de priorităţi.

Astfel, cumpărătorul trebuie să verifice, în primul rând, că cedentul este proprietarul unic şi exclusiv al tuturor titlurilor ce vor face obiectul tranzacţiei, că acestea au fost plătite în întregime şi că nu există sume de bani scadente şi neplătite datorate în legătură cu acestea.

Acest punct este important la societăţile pe acţiuni constituite prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social, deoarece în cazul acestora, capitalul social subscris nu trebuie vărsat integral la data constituirii (ca în cazul societăţilor cu răspundere limitată), ci eşalonat în timp, astfel: pentru acţiunile emise pentru

un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societăţii, iar pentru pentru acţiunile emise pentru un aport în natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării.

Trebuie verificat, de asemenea, că titlurile nu sunt grevate de drepturi ale terţilor, oricare ar fi natura acestora (gajuri, drepturi de preemţiune, sarcini, etc.). În acest sens, cumpărătorul trebuie să se asigure că cedentul este liber să acţioneze pentru vânzarea titlurilor sale şi că nu este constrâns, de exemplu, de vreo înţelegere între acţionari care ar putea să-i blocheze deciziile.

De aceea, cumpărătorul va trebui să verifice, cu prioritate, dacă există un pact de acţionari încheiat de cedent. În lipsa unui asemenea pact, va trebui să se analizeze actul constitutiv al Societăţii, care ar putea să conţină anumite clauze care să limiteze libertatea asociaţilor. Cumpărătorul va trebui să se informeze şi cu privire modalităţile de finanţare utilizate de Societate, pentru a se asigura că nu există vreun mecanism care să permită accesul unui terţ la capitalul social (de exemplu, în cazul obligaţiunilor convertibile în acţiuni emise de o societate pe acţiuni). În ceea ce priveşte Societatea, cumpărătorul ar trebui să verifice, în special, următoarele aspecte: (i) structura corporativă (faptul că Societatea a fost înregistrată în mod corespunzător, că nu face obiectul unei proceduri de insolvenţă sau faliment, că nu există litigii în legătură cu structura capitalului social, structura grupului cedentului, pentru avea o imagine completă asupra consecinţelor achiziţiei, etc.), (ii) activele Societăţii (terenuri şi clădiri, iar în această privinţă: existenţa şi valabilitatea titlurilor Societăţii asupra acestora – putând fi vorba despre un drept de proprietate, de superficie, de concesiune, de folosinţă sau de altă natură –, înscrierea acestora în Cartea Funciară pentru opozabilitate faţă de terţi, regularitatea transferurilor succesive ale dreptului de proprietate, aspecte de cadastru şi urbanism; alte active importante aflate în patrimoniul societăţii; eventualele sarcini constituite asupra activelor menţionate anterior: ipoteci, gajuri, servituţi, etc.), (iii) contractele de finanţare, (iv) contractele civile şi comerciale importante, (v) autorizaţiile, permisele şi licenţele deţinute de Societate, (vi) aspecte care ţin de dreptul muncii (organigrama societăţii, contractul colectiv de muncă la nivelul Societăţii), (vii) proprietate intelectuală, (viii) respectarea de către Societate a normelor reglementare, calitative şi de protecţia mediului, (ix) litigiile în care este implicată Societatea şi evaluarea riscului acestora, (x) asigurări, (xi) consecinţele schimbării controlului asupra Societăţii, (xii) eventuale aranjamente existente cu administratorii şi cu ceilalţi acţionari. Evident, această verificare trebuie completată cu analiza unor aspecte

PIAȚA DE CAPITAL

de ordin financiar-contabil: situaţiile financiare ale Societăţii, angajamentele extra-bilanţiere, raportul auditorului financiar, etc.

Due diligence Verificarea aspectelor sus-menţionate necesită intervenţia unor persoane specializate, care vor realiza un due diligence legal, respectiv financiar în acest sens. În funcţie de obiectul de activitate al Societăţii, cumpărătorul poate decide să realizeze şi un audit cu caracter tehnic (de exemplu, de mediu) sau chiar, în cazul unor operaţiuni complexe, un audit strategic, care să permită cumpărătorului să determine ansamblul riscurilor inerente Societăţii, precum şi potenţialul de dezvoltare a acesteia pe termen lung.

Precauţii şi riscuri În vederea încheierii contractului de vânzarecumpărare, trebuie să ne asigurăm că s-au obţinut toate aprobările necesare, şi anume: aprobările organelor competente ale cedentului şi cumpărătorului, precum şi orice alte acte ar fi necesare. Cu titlu de exemplu, în cazul în care Societatea desfăşoară o activitate cu impact semnificativ asupra mediului şi se vinde pachetul majoritar de acţiuni al acesteia, este obligatoriu să se obţină un aviz de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu, în vederea asumării acestora de către părţile implicate. În ceea ce priveşte

conţinutul contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul ar trebui să negocieze, în special, introducerea unor clauze care să-i permită anihilarea sau, cel puţin, limitarea riscurilor identificate cu ocazia due diligence-ului efectuat. În acest sens, ar fi recomandabil pentru cumpărător să încerce includerea unei clauze de garanţie, aceasta putând îmbrăca diverse forme. De exemplu, cumpărătorul poate cere cedentului să certifice, pe de o parte, valabilitatea şi acurateţea informaţiilor furnizate cu privire la patrimoniul Societăţii, principalele angajamente contractate de aceasta faţă de terţi şi respectarea diferitelor reglementări existente (deţinerea autorizaţiilor şi permiselor necesare, absenţa unor probleme de mediu, etc.) şi, pe de altă parte, exactitatea bilanţului sau a situaţiei contabile care au stat la baza determinării preţului de cesiune şi să se angajeze să preia în sarcina sa toate datoriile care nu figurau în bilanţul sau în situaţia respectivă, care s-ar descoperi posterior datei cesiunii. Se poate ca garanţia să nu poarte doar asupra pasivului nedezvăluit, ci şi asupra oricărei diminuări a activului, care ar fi constatată în raport cu

conţinutul documentelor financiare care au stat la baza cesiunii. În sfârşit, trebuie notat că, în cazul în care achiziţia Societăţii implică dobândirea controlului asupra acesteia, operaţiunea constituie o concentrare economică, de aceea trebuie să avem „reflexul” de a verifica dacă sunt îndeplinite pragurile valorice prevăzute de legea concurenţei, care determină obligaţia cumpărătorului de a notifica respectiva concentrare economică către Consiliul Concurenţei; în cazul afirmativ, contractul de vânzare-cumpărare ar putea să prevadă, ca şi condiţie suspensivă, obţinerea aprobării concentrării economice de către Consiliul Concurenţei. În concluzie, achiziţia unei societăţi este un proces complex în cadrul căruia verificarea aspectelor esenţiale, de genul celor menţionate mai sus, va putea permite cumpărătorului să aprecieze în mod corect Societatea şi să evite surprizele neplăcute în faza post-achiziţie. ■

Adela Udrea, avocat, Markó&Udrea Attorneys-at-Law

Cumpărătorul poate cere cedentului să certifice, pe de o parte, valabilitatea şi acurateţea informaţiilor furnizate cu privire la patrimoniul Societăţii.

2007 OCTOMBRIE

43

ANALIZĂ IMOBILIARĂ

RANDAMENTE ÎNCĂ ATRACTIVE Există un puternic interes pentru piaţa imobiliară rusă, atât în rândul investitorilor străini, cât şi a celor autohtoni. Ultimii sunt însă în avantaj datorită faptului că sunt gata să accepte riscuri mai mari Climatul investiţional din Rusia s-a îmbunătăţit semnificativ în ultimii ani.

Ca urmare, cererea investitorilor străini pentru activele ruseşti a crescut considerabil. Investiţiile străine au explodat, totalizând aproximativ 19 miliarde USD în 2006. De asemenea, interesul pentru domeniul imobiliar a crescut simţitor. În primele nouă luni ale lui 2006, tranzacţiile imobiliare şi leasingul au totalizat o cotă de 15% din investiţiile directe, comparativ cu doar 7% în anul anterior. Principalele ţinte ale acestor investiţii au fost Moscova şi St. Petersburg. Cu o populaţie de 10,4 milioane de locuitori, capitala Federaţiei Ruse este de departe cel mai mare oraş rusesc şi contabilizează aproximativ un sfert din venitul naţional al acestui stat. St. Petersburg este al doilea mare oraş rusesc, cu o populaţie de 4,6 milioane de locuitori. Există însă alte 10 oraşe ruseşti cu populaţie de peste 10 milioane de locuitori care atrag din ce în ce mai mult, atenţia investitorilor străini.

Există însă şi suficient capital autohton care este interesat de sectorul imobiliar. În consecinţă, piaţa imobiliară moscovită a devenit cea mai dinamică din întreaga Europă şi în ciuda creşterii rapide a ofertei de noi spaţii, cererea încă nu este nici pe departe satisfăcută. Şi chiar dacă în ultimii ani profitul adus de proprietăţile comerciale din Rusia (birouri, spaţii comerciale şi de depozitare) a fost în scădere, totuşi nivelul său este superior celui oferit de alte pieţe din Europa Centrală şi de Est. Expansiunea sectorului construcţiilor a fost limitată însă de capacitatea de producţie (numărul şi productivitatea utilajelor) şi de lipsa muncitorilor calificaţi, aceste aspecte determinând de multe ori prelungirea termenelor de execuţie peste estimările iniţiale. În plus, nici infrastructura, de multe ori, nu face faţă noilor construcţii. Dar în ciuda acestor incoveniente şi a riscului politic ridicat, piaţa imobiliară rusă rămâne atractivă pentru capitalul internaţional.

Investitorii ruşi sunt însă avantajaţi în cursa cu investitorii străini, datorită profilului diferit de risc (fiind gata să îşi asume riscuri mai mari) şi 44

OCTOMBRIE 2007

SPAȚII COMERCIALE SPAȚII COMERCIALE

MP/LOCUITOR

Rusia

0,02

România

0,025

Slovacia

0,08

Ungaria

0,117

Polonia

0,137

Republica Cehă

0,142

Germania

0,15

Austria

0,241

Sursa: Jones Lang LaSalle din noiembrie 2006 și King Sturge din decembrie 2006

SPAȚII DE BIROURI SPAȚII DE BIROURI

MP/LOCUITOR

Frankfurt

17,88

Viena

6,18

Berlin

5,32

Paris

4,24

Londra

2,43

Bratislava

1,53

Budapesta

0,98

București

0,57

Moscova

0,51

Kiev

0,22

Sursa: CBRE, Jones Lang LaSalle, DTZ, Colliers, King Sturge

a cunoştinţelor mai bune despre piaţa locală, costurile lor de intrare pe piaţă fiind astfel mai reduse.

Piaţa spaţiilor de birouri – chirii comparabile cu cele de la Londra Moscova nu este numai cel mai mare oraşdin Rusia, dar este şi cea mai importantă zonă industrială urbană din acest stat. Comparativ

cu restul ţării gradul de ocupare al locurilor de muncă este peste medie. Ca urmare, încă din 2004, Moscova a cunoscut o dezvoltare rapidă a pieţei spaţiilor de birouri. Preţurile pentru spaţiile de clasă A au crescut cu o medie de aproximativ 30% pe an. Cele mai mari chirii pentru birourile de clasă A în locaţii de primă importanţă au atins valori de peste 1.300 USD/ mp/an în 2006. Acest nivel este comparabil cu preţurile întâlnite în Londra.

Oferta pentru spaţiile moderne de birouri se cifra la mijlocul anului trecut la 5,3 milioane mp, din care un milion de mp sunt birouri de clasă A. În cifre absolute, Moscova are mai multe spaţii de birouri decât oricare altă capitală din Europa Centrală şi de Est. Cu toate acestea ea este încă în urma capitalelor vest-europene.

Cererea pentru spaţii de birouri de primă clasă este înaltă. În 2006, spaţiile de birouri au fost achiziţionate de companii din domeniile farmaceutic, al telecomunicaţiilor, de cele din industria dezvoltării de software, din industria de extracţie a petrolului şi gazelor naturale şi de instituţii din sectorul bancar. Un alt utilizator tradiţional de spaţii de birouri în Moscova este sectorul guvernamental.

Cele mai mari chirii se plătesc în partea centrală a Moscovei, în zona din apropierea Kremlinului, nivelul acestora ridicându-se la peste 1.000 USD/mp/an. În afara zonei ultracentrale, până la Garden Ring (Inelul Grădinilor), chiriile au fost în 2006 cuprinse între 500 – 1,000 USD/mp/an. Aceste preţuri se explică în parte prin poteţialul limitat de creştere al oraşului. Mai mult, Primăria Moscovei se gândeşte la posibilitatea restricţionării dezvoltării de noi proiecte imobiliare în centrul Moscovei, încercând să direcţioneze astfel de iniţiative spre o anumită zonă: MIBC Moscow City. Şi în alte zone în afara centrului există spaţii atractive de birouri de clasă A şi B. Chiriile sunt mai scăzute aici, descrescând pe măsura măririi distanţei faţă de centru. Între Inelul de Grădini şi al Treilea Inel de Transport al Moscovei, chiriile sunt cuprinse între 500 şi 900 USD/mp/an, iar pentru spaţiile de de birouri situate între al Treilea Inel de Transport al Moscovei şi şoseua de centură a acesteia chiriile sunt cuprinse între 300 şi 700 USD/mp/an.

Când vor să se extindă, companiile ruseşti preferă să facă achiziţii, decât să închirieze.

Chiar şi deţinerea parţială a unui imobil este un fenomen răspânfdit în Rusia. Ele trebuie să achite în acest caz, pentru spaţii de birouri de categorie A între 4.000 şi 7.000 USD/mp ori între 3.500 şi 4.500 USD/mp pentru spaţii

ANALIZĂ IMOBILIARĂ

TOP CHIRII PRIN COMPARAȚIE INTERNAȚIONALĂ USD / mp / an 2500

2000

1500

1000

500

a Bu da pe st

ag a Pr

Vi

Be rli

n

en a

a ov i Va rș

M

iu nh en

a Ro m

ur t Fr an kf

ila no M

os c M

Du bl in

ov a

a Lo nd r

Pa ris

0 W Lo es nd tE ra nd

de birouri de categorie B. În locaţiile de top preţul de vânzare al unui metru construit într-o clădire de birouri poate ajunge şi la 14.000 USD/mp.

Gradul de neocupare al spaţiilor de birouri este de aproximativ 3% pentru spaţiile de clasă A şi un pic mai ridicat pentru cele de clasă B. În condiţiile în care multe proiecte aflate în construcţie vor fi definitivate în 2008 şi 2009 este de aşteptat că gradul de neocupare va creşte. Din 2009/10 chiriile ar putea să mai scadă, în special pentru spăaţiile de birouri de clasă B.

Sursa: IRG, Jones Lang LaSalle

Retail – Îmbunătăţirea standardelor în Moscova şi St. Petersburg Ca ţară cu o populaţie de 142,4 milioane de locuitori a căror putere de cumpărare este în creştere, Rusia oferă un potenţial de creştere însemnat pentru comerţul cu amănuntul. Salariul mediu lunar s-a mărit de la 84 EUR în 2000, la 300 EUR în 2006, iar venitul real disponil a avut o creştere de 203%. PIB pe locuitor este la un nivel de 40% comparativ cu media EU-25.

Structura geografică este una favorabilă dezvoltării comerţului. 73% din populaţie trăieşte în mediul urban. Moscova are o populaţie de 10,4 milioane de locuitori (zona metropolitană cuprinde însă 14,4 milioane).

St. Petersburg este al doilea mare oraş rusesc cu cei 4,6 milioane de locuitori. În plus, alte 10 oraşe din Rusia au peste un milion de locuitori Şi în opoziţie cu trendul demografic general din Rusia, populaţia din Moscova şi este în creştere. Rata şomajului este sub media pe ţară în capitala Rusiei, iar puterea de cumpărare a moscoviţilor este de aproape două ori mai mare decât media pe ţară (un indice de 190,5 la un nivel mediu egal cu 100). Pentru St. Petersburg indicele puterii de cumpărare este de 142,7. În St. Petersburg există câteva străzi comerciale din care cea mai cunoscută este Nevsky Prospekt. Passash este numele unui important pasaj comercial. Gosiny Dvor este unul din cele mai cunoscute magazine universale din oraşul de pe Neva.

Cu excepţia Moscovei şi St. Petersburgului, piaţa spaţiilor comerciale din Rusia este una aflată abia la începutul dezvoltării.

Retailer-ii internaţionali sunt însă din ce în ce mai interesaţi de oportunităţile oferite de acest stat. Deja în Rusia întâlnim lanţurile de supermarket-uri Auchan, AVA, Metro, Migors Turk, SPAR, Marks & Spencer şi IKEA. Alţi plănuiesc să intre în curând pe această piaţă.

Carrefour spre exemplu, se pregăteşte să-şi deschidă în Rusia mai multe supermarketuri (în special în oraşele mari ruseşti altele decât Moscova şi St. Petersburg), până la sfârşitul

TOP CHIRII PRIN COMPARAȚIE INTERNAȚIONALĂ Birouri

În %

Spații comerciale

Logistică

14,0 12,0 10,0 8,0 6,0 4,0 2,0

0,0 Moscova

Sofia

Budapesta

București

Bratislava

Praga

Varșovia

Sursa: IRG, CB Richard Ellis

EVOLUȚIA CHIRIILOR PENTRU SPAȚII DEPOZITARE Chirie în USD / mp / an

în condiţiile în care doar 1% din aceste spaţii comerciale sunt libere.

145

140

135

130

125

120

115

2002

2003

2004

2005

2006

Sursa: IRG, Jones Lang LaSalle

acestui an. IKEA planifică de asemenea o seri de investiţii majore. Proiectele de noi centre comerciale din Moscova şi St. Petersburg sunt din ce în ce mai mari, în vreme ce standardele de calitate se îmbunătăţesc din ce în ce mai mult.

Piaţa se pregăteşte să intre într-o a doua fază de dezvoltare, în care noile proiecte devin din ce în ce mai atractive pentru investitori. Chiriile din centrele comerciale situate în locaţii de primă clasă, cum ar fi de exemplu Moscow Garden Ring (inelul de gridini al Moscovei) au fost în 2006 de circa 2.800 USD/mp pe an.

Ele ajung însă şi la 4.000 USD/mp pe an, în funcţie de mărimea şi tipul magazinului,

Spaţii de depozitare – Potenţial de expansiune în special în afara Moscovei Cu trei aeroporturi internaţionale şi trei aeroporturi pentru curse interne Moscova este cel mai important nod aerian al ţării. Acest fapt explică importanţa Moscovei din punct de vedere logistic. În prima jumătate a anului 2006, peste 300.000 de mp de spaţii moderne de depozitare au fost adăugate celor deja existente, în Moscova, ducând totalul acestora 2,5 milioane mp. Până la sfârşitul anului s-ar putea ajunge la peste 3 milioane de mp de spaţii de depozitare, ceea ce echivalează cu o creştere de 40% faţă de anul precedent. Cererea pentru spaţii de depozitare este încă ridicată, iar gradul de neocupare este de sub 1%. De obicei noile facilităţi sunt închiriate înainte de a fi finalizate.

Preţurile pentru închiriere sunt mari, dar stabile fiind cuprinse între 115 şi 140 USD/mp/an pentru spaţiile de clasă A şi între 90 şi 120 USD/mp/an pentru spaţiile de clasă B. Este de aşteptat ca o serie de proiecte viitoare să trezească interesul companiilor internaţionale de logistică. Există încă potenţial, în special în oraşele mari ruseşti (exceptând Moscova).

Studiu UniCredit Group

2007 OCTOMBRIE

45

LEGISLAȚIE

PREVEDERILE LEGALE PRIVIND DEPUNEREA SITUAŢIILOR FINANCIARE Începând cu 1 ianuarie 2006, au intrat în vigoare reglementările contabile conforme cu directivele europene Pe fondul tendinţei actuale de globalizare a economiilor naţionale ce atrage după sine creşterea numărului şi puterii companiilor transnationale, a pieţelor financiare, a capitalizării bursiere şi apariţiei de noi produse financiare, obţinerea şi furnizarea unor informaţii financiare relevante, credibile, comparabile care să utilizeze un limbaj contabil comun, în măsură să asigure comunicarea între toate categoriile de utilizatori de astfel de informaţii devine o activitate vitală mediului de afaceri. În acest context, indicatorii economici ce oferă o viziune de ansamblu asupra poziţiei financiare a unei entităţi economice, a performanţelor financiare, fluxurilor de numerar pecum şi a gestiunii resurselor încredinţate managementului, sunt prezentaţi sub forma situaţiilor financiare.

Situaţiile financiare oferă informaţii despre activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile şi cheltuielile (inclusiv câştigurile şi pierderile), fluxurile de numerar ale întreprinderii, acestea permiţând analiza performanţelor financiare ale întreprinderii cât şi a pozitiei financiare a acesteia pe piaţa pe care-şi desfăşoară activitatea, facilitând totodată adoptarea politicilor investiţionale menite să menţină sau chiar să îmbunătăţească performanţele obţinute, alegerea celor mai potrivite surse de finanţare, a politicii de îndatorare precum şi a celei de gestionare a riscurilor.

Contabilitatea din ţara noastră se află în prezent, într-un proces de implementare graduală a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), fapt confirmat de cele două reglementări emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor aprobate prin Ordinul nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplică reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, respectiv reglementări contabile conforme cu directivele europene şi Ordinul 46

OCTOMBRIE 2007

nr. 1121/2006 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară. În cadrul Uniunii Europene, grupurile de societăţi aplică deja IFRS la nivelul situaţiilor financiare consolidate, aplicarea acestora şi de către societăţile individuale fiind doar o chestiune de timp.

Reglementări europene În România, Ministerul Economiei şi Finanţelor este organismul care elaborează şi emite norme şi reglementări în domeniul contabilităţii, planul de conturi general, modelele situaţiilor financiare, registrelor şi formularelor comune privind activitatea financiar contabilă şi normele metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora. Începând cu 1 ianuarie 2006, au intrat în vigoare reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului Finanţelor publice nr. 1752/2005, înlocuind practic reglementările anterioare aprobate prin Ordinele nr. 94/2001 şi 306/2002.

Ordinul ministrului Finaţelor publice nr.

1752/2005 este un act de reglementare contabilă unitar ale cărui prevederi sunt aplicabile tuturor persoanelor juridice, mai puţin acelor entităţi autorizate, reglementate şi supravegheate de către Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care aplică norme şi reglementări contabile elaborate de către acestea cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Categoriile de persoane care aplică reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Europene sunt: societăţile comerciale: societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită simplă, societăţi pe acţiuni, societăţi în comandită pe acţiuni, societăţi cu

răspundere limitată; societăţile şi companiile naţionale; regiile autonome; institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; societăţile cooperatiste şi alte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiile societăţilor comerciale; subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor juridice mai sus menţionate, care au sediul sau domiciliul în România, precum şi sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

Subunităţile fără personalitate juridică, sau sediile secundare ale persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în România, organizează şi conduc contabilitatea proprie la nivel de balanţă de verificare, fără a întocmi situaţii financiare.

Activitatea desfăşurată de acestea, indiferent dacă este desfăşurată pe teritoriul României sau în străinătate, se reflectă şi se sintetizează în contabilitatea proprie până la nivel de balanţă de verificare, aceasta fiind apoi inclusă în situaţiile financiare ale persoanei juridice române.

Sediile permanente din România, care aparţin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate au de asemenea obligaţia de a organiza şi conduce contabilitate proprie pentru reflectarea activităţii desfăşurate de acestea. Deosebirea este că acestea au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva

LEGISLAȚIE

Bilanţul contabil Contul de profit şi pierdere Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Opţional, acestea pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.

Excepţie de la această regulă fac entităţile ale căror valori mobiliare sunt tranzacţionate pe piaţa de capital, care nu pot utiliza situaţii financiare anuale simplificate chiar dacă indicatorii care sunt luaţi în considerare se află sub limita de mărime prevăzută. Este important de menţionat că persoanele juridice pot trece de la întocmirea situaţiilor financiare anuale simplificate la situaţii financiare anuale extinse (şi invers) numai în condiţiile în care criteriile de mărime mai sus menţionate sunt îndeplinite pe parcursul a două exerciţii financiare consecutive. Pentru situaţiile financiare aferente anului 2006, încadrarea în criteriile de mărime a fost efectuată în funcţie de valorile indicatorilor din situaţiile financiare ale anului 2005.

Situaţiile financiare sunt supuse auditului Persoanele juridice care îndeplinesc criteriile de mărime mai sus menţionate, precum şi situaţiile financiare ale entităţilor de interes public sunt supuse auditului financiar care se efectuează de către auditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate, în condiţiile legii.

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.

75/1999 reglementează activitatea de audit financiar din Romania, definind-o ca fiind activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari a unei opinii asupra situaţiilor financiare, în conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit şi adoptate de Camera Auditorilor Financiari din România, impunând entităţilor economice ale căror situaţii financiare anuale sunt auditate obligativitatea organizării activităţii profesionale de audit intern, în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia.

Situaţiile financiare anuale, însoţite de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori şi de propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderii contabile, trebuie să fie puse la dispoziţia Adunării Generale a Acţionarilor convocată cu cel puţin 30 de zile înainte. Aceasta este obligată ca pe baza rapoartelor prezentate să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale.

Raportul administratorilor trebuie să ofere informaţii asupra activităţii desfăşurate de către

▼

a IV-a a Comunităţilor Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului Finanţelor publice nr. 1752/2005.

Instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare întocmesc situaţii financiare anuale în conformitate cu prevederile Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aplicabile instituţiilor de credit, aprobate prin Ordinul guvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 5/2005. Situaţiile financiare anuale întocmite de acestea cuprind: bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor de numerar, note explicative.

Entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare întocmesc situaţii financiare anuale în conformitate cu prevederile Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aplicabile entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valo-

rilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 75/2005. Instituţiile publice trebuie să întocmească situaţii financiare trimestriale şi anuale, în conformitate cu normele metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1917/2005.

Situaţiile financiare trimestriale ale acestora se compun din: bilanţ, cont de rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, conturi de execuţie bugetară şi alte anexe.

Situaţiile financiare anuale cuprind: bilanţ, cont de rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în structura activelor nete/capitalurilor, conturile de execuţie bugetară şi anexe la situaţiile financiare, care includ: politici contabile şi note explicative.

Organizatiile patronale şi sindicale, şi alte ca-tegorii de organizatii fără scop patrimonial, care nu desfaşoară activităţi economice, utilizează un sistem simplificat de raportare financiară aprobat de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Situaţiile financiare anuale ale acestora se compun din bilanţ, contul rezultatului exerciţiului, politici contabile şi note explicative.

Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752/2005 face deosebirea între entităţile care trebuie să întocmească raportări financiare extinse şi cele care pot întocmi o variantă prescurtată a acestora, denumite situaţii financiare simplificate.

Astfel, persoanele juridice care, la data bilanţului, depăşesc limitele a două din următoarele trei criterii de mărime: Total active: 3.650.000 euro Cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro Număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50 au obligativitatea întocmirii de situaţii financiare anuale care cuprind: Bilanţul contabil Contul de profit şi pierdere Situaţia modificării capitalurilor proprii Situaţia fluxurilor de numerar Note explicative la situaţiile financiare În situaţia în care aceste criterii de mărime nu sunt îndeplinite, persoanele juridice vor întocmi situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

2007 OCTOMBRIE

47

LEGISLAȚIE

▼

societate în anul pentru care se face raportarea, poziţiei financiare a acesteia, precum şi o descriere a principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă societatea. De asemenea, raportul trebuie să ofere informaţii despre evenimentele semnificative, evoluţie probabilă, dobândirea sau înstrăinarea de acţiuni proprii, precum şi informaţii despre sediile secundare ale societăţii La depunerea situaţiilor financiare anuale, acestea trebuie însoţite şi de o declaraţie scrisă a persoanelor responsabile pentru organizarea şi conducerea contabilităţii (administratorul, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligaţia gestionării unităţii respective), prin care aceştia confirmă că: - politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile; - situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată; - persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate. Începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, respectiv 01 decembrie 2006, se prevede un termen de cel mult 5 luni de la închiderea exerciţiului financiar pentru întrunirea Adunării generale în vederea aprobării situaţiilor financiare anuale. În termen de 15 zile de la data hotărârii Adunării generale, administratorii sunt oligaţi să depună la Registrul comerţului copii pe suport de hârtie şi în formă electronică ale situaţiilor financiare anuale însoţite de raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, precum şi de procesul-verbal al Adunării generale, în vederea publicării acestora în Monitorul Oficial al României sau pe pagina de internet a Oficiului Registrului Comerţului.

Important este de menţionat că începând cu 1 ianuarie 2007, situaţiile financiare anuale ale societăţilor comerciale împreună cu documentele anexate acestora se vor depune numai la Oficiul Registrului Comerţului, datele cuprinse în acestea fiind transmise în formă electronică 48

OCTOMBRIE 2007

către Ministerul Economiei şi Finanţelor, procedura urmând a fi reglementată prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Legea contabilităţii nr. 82/1991 este actul normativ care reglementează termenele de întocmire şi depunere a situaţiilor financiare anuale pentru toate categoriile de persoane care au obligaţia întocmirii şi depunerii acestora. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, societăţile comerciale sunt excluse din prevederile actului normativ referitoare la obligativitatea depunerii situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Termenele până la care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale, reglementate de Legea contabilităţii nr. 82/1991 sunt: - 150 de zile de la încheierea exerciţiului financiar pentru societăţile comerciale, societăţile/ companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare; - 120 de zile de la încheierea exerciţiului financiar pentru celelalte persoane care au obligaţia întocmirii situaţiilor financiare anuale; Termenele pentru depunerea situaţiilor financiare anuale la unităţile teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor coincid cu termenele până la care acestea trebuie întocmite, mai puţin pentru societăţile comerciale pentru care termenele de depunere sunt reglementate prin Legea 31/1990 privind societăţile comerciale.

Sancţiuni Important este de menţionat că Legea contabilităţii nr. 82/1991 sancţionează nerespec-tarea reglementărilor cu privire la întocmirea, auditarea şi depunerea situaţiilor financiare, pentru care sunt prevăzute amenzi cuprinse între 200 şi 5.000 de lei. Sancţiuni semnificative sunt prevăzute şi pentru nepublicarea situaţiilor

financiare anuale, această fapta fiind sancţionată cu amendă cuprinsă între 2.000 şi 30.000 de lei.

Utilizate în trecut pentru satisfacerea nevoilor de informare ale statului, începând cu anul 1999, situaţiile financiare au cunoscut schimbări importante în ceea ce priveste conţinutul şi forma de prezentare a acestora, fiind orientate în prezent către furnizarea de informaţii credibile şi relevante pentru acţionariat, management, potenţiali investitori, instituţii financiare şi alţi utilizatori interesaţi de poziţia şi performanţele financiare ale societăţii.

Aceste schimbări au fost marcate într-o primă fază de apariţia reglementărilor contabile care armonizau raportările financiare româneşti cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate şi cu Directiva a IV-a a Uniunii Europene, continuând apoi cu o dublă orientare pentru asigurarea conformităţii situaţiilor financiare cu fiecare din cele două sisteme de raportare.

Cu toate ca în prezent coexistă două sisteme de raportare financiară, tendinţa manifestată este de uniformizare a reglementărilor contabile prin implementarea graduală a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, asigurând astfel un limbaj comun de raportare financiară care le va permite societăţilor să fie percepute corect de către fiecare dintre utilizatorii situaţiilor financiare. Evoluţia poziţiei şi performanţelor financiare ale fiecărei societăţi, corect reflectată în situaţiile financiare, va deschide noi oportunităţi de afaceri prin atragere de capital suplimentar din partea investitorilor utilizatori ai situaţiilor financiare. ■ Material realizat de Dan Papală, Accounting & Outsourcing Manager - Boștină&Associates Financial Consulting

Octombrie 2007

MANAGEMENTUL FLOTELOR AUTO

REVOLUŢIA VERDE EFECTELE EXTERNALIZĂRII PROFESIONIŞTI LA VOLANUL FLOTELOR Supliment realizat cu sprijinul

FLOTE AUTO

Gestionarea maşinii personale poate fi o sarcină dificilă pentru multe persoane. Între două drumuri la serviciu maşina trebuie programată la service, spălată şi are nevoie de un plin de benzină pentru week-end. În prag de iarnă e nevoie de un nou set de cauciucuri. Evident că dacă persoana respectivă ar sta pe bancheta din spate sau comod în living, citind presa, în timp ce altcineva rezolvă toate aceste probleme presante lucrurile nu ar arăta deloc rău.

Extrapolând lucrurile la o întreagă flotă puteţi afla care sunt efectele externalizării managementului parcului auto (pag. 50) şi care sunt principalele diferenţe faţă de administrarea internă a maşinilor (pag. 52). Câteva modalităţi de a face plinul fără bani cash (pag. 59) sau două – trei metode de supraveghere permanentă a traseului (pag. 62) pot fi câteva metode de reducere a costurilor. Nu sunt singurele (pag. 57).

E bine ca cei care se gândesc cu ce modele să-şi construiască flota să ştie că verdele e la modă (pag. 65), iar tendinţele pentru anii viitori confirmă acest lucru (pag. 69), indiferent că mergi spre Londra sau spre Bucureşti.

Drum bun!

EFECTELE EXTERNALIZĂRII Confruntaţi de aproape un an cu mediul concurenţial din interiorul UE managerii de companii trag cu ochiul la vecini pentru a vedea cum se gestionează eficient o flotă auto

Bogdan Bârligea

Piaţa românească de leasing iese încet-încet de sub dominaţia autoritară

SUMAR

ADMINISTRARE

52

STRATEGII

57

CARBURANȚI

59

POZIȚIONARE

62

ECOLOGIE

65

GLOBALIZARE

69

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF, DECIZII Bogdan Bârligea REDACTOR-ŞEF, FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Laura Mancaş ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Diana Zlatianu MARKETING DIRECTOR Andreea Ranja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecel © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

50 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

a leasingului financiar. Din 2005 leasingul operaţional are cadrul legal necesar pentru a se dezvolta şi pentru a oferi noi variante de finanţare şi gestionare a sectorului auto.

Odată cu dezvoltarea leasingului imobiliar, piaţa se va echilibra, fiecare dintre componente având proprii clienţi şi propriile direcţii de dezvoltare.

Leasingul operaţional oferă trei niveluri de utilizare pentru piaţa auto. În esenţă, leasingul operaţional oferă finanţare pentru achiziţia de maşini destinate flotelor auto.

Cel de-al doilea nivel şi cel mai important, completează componenta de finanţare cu una de management al flotelor.

Ultimul nivel îl reprezintă administrarea de flote auto fără finanţare (sales&lease back).

Companiile de leasing trebuie să discute cu fiecare potenţial client pentru a descoperi, împreună, varianta optimă de care are

nevoie în activitatea companiei. „În cele mai multe dintre cazuri, spune Adrian Petcu, directorul executiv al UniCredit Fleet Management, coordonatele care influenţează procesul decizional sunt: calitatea serviciilor după vânzare, preţul de achiziţie, valoarea de revânzare în timp a brandului respectiv, contribuţia de imagine a mărcii la imaginea clientului, etc.”

Scăderi de costuri Companiile care decid să externalizeze administrarea flotei auto se aşteapă în primul rând la o scădere a cheltuielilor.

Potrivit unui studiu realizat de firma Sixt-New Kopel România, companiile care recurg la leasingul operaţional cu componenta de administrare îşi reduc costurile cu peste 10%. În unele cazuri procentul poate fi chiar mai mare, cele mai importante economii fiind înregistrate la cheltuielile cu combustibili. „Prin leasing operational se înlătură o mare parte FINANCIAL DIRECTOR

FLOTE AUTO

din riscurile şi nesiguranţa pe care le implică deţinerea şi administrarea în regim propriu a unei flote de maşini”, mai spune studiul.

Managerii care au apelat la leasingul operaţional admit că această soluţie de outsourcing le oferă posibilitatea de a se concentra asupra obiectului principal de activitate al companiei pe care o conduc. „Rezultatele studiului sunt încurajatoare, iar un numar tot mai mare de directori financiari ai unor companii medii şi mari recomandă conducerii să opteze pentru acest tip de management al flotelor”, observă Dudy Perry, directorul general al Sixt-New Kopel România.

Afaceri mai bune Normele din ce în ce mai dure pe care Uniunea Europeană le va impune în ceea ce priveşte nivelul maxim de emisii poluante pentru maşini va obliga companiile să-şi înnoiască din ce în ce mai des parcul auto. Tot acest proces poate distorsiona

activitatea unei companii, în cazul în care decide să-şi gestioneze singură flota.

Companiile specializate pot identifica mult mai repede tipul de maşină potrivit companiei respective, se pot ocupa de achiziţionarea lor şi pot să gestioneze apoi funcţionarea flotei.

O negociere abilă poate aduce reduceri de până la 20-30% pentru service, alimentare ci carburanţi, poliţe CASCO etc., lucru deloc de neglijat în cazul unor flote de câteva sute de maşini.

Un manager de companie nu va reuşi niciodată să obţină discounturi la fel de substanţiale precum cele reuşite de o companie specializată.

Toate aceste lucruri trebuiesc cântărite atent de orice director financiar care doreşte să scape compania de toate componentele care îi afectează performanţele şi care pot să o împingă pe un drum greşit. Uneori, o pierdere de moment se poate transforma într-un câştig pe termen lung. ■

CIFRE RELEVANTE 3% reprezintă cota de piaţă a leasingului operaţional în România, faţă de 16%, cât înseamnă cota medie în statele membre UE 100% este procentul cu care se aşteaptă să crească în acest an ponderea leasingului operaţional 15-40% reprezintă procentul de maşini noi achiziţionate de companiile de leasing internaţional din totalul maşinilor vândute pe pieţele internaţionale mature 60% reprezintă procentul flotelor auto gestionate de firmele de leasing operaţional în ţările occidentale 5 este numărul minim de maşini pe care trebuie să îl aibă, de obicei, o companie din România pentru a beneficia de leasing operaţional

ADMINISTRARE

PROFESIONIŞTI LA 52 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

ADMINISTRARE

Companiile din România încep să înţeleagă rolul externalizării managementului flotelor auto.

Eliberate, ele pot apoi să se concentreze pe businessul principal TEXT BOGDAN BÂRLIGEA FINANCIAL DIRECTOR

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 53

▼ ▼

VOLANUL FLOTELOR

ADMINISTRARE

▼

În orice afacere există activităţi principale, sau de bază, şi activităţi secundare. Echipa managerială trebuie să se concentreze preponderent pe activitatea de bază pentru a reuşi să fie competitivă pe piaţă. Dacă o firmă de transport are tot interesul să gestioneze din interior toate mişcările maşinilor din flotă, în cazul unui operator de telefonie mobilă, alta este activitatea de bază spre care ar trebui să se canalizeze cea mai mare parte a energiei şi timpului. Administrarea unei flote mai mari de 50 de maşini ar trebui să fie dată pe mâna unor profesionişti. În caz contrar tot mai mulţi oameni din managementul firmei îşi vor consuma timpul şi energia pentru a gestiona eficient o flotă auto. Şi au mari şanse să eşueze în demersul lor sau să piardă din vedere obiectivele principale ale companiei.

Mulţi manageri nu pot să accepte ideea că o flotă de maşini nu trebuie să fie neapărat parte din patrimoniul companiei, ci poate fi privită şi ca un produs, pe care îl poţi folosi fără a-l cumpăra, plătind doar o rată lunară.

Tonul în externalizarea administrării flotelor a fost dat de companiile multinaţionale, obişnuite cu acest sistem. Din 2005, când legislaţia a fost modificată pentru a permite leasingul operaţional full service, companiile specializate în acest gen de activităţi au luptat din greu pentru fiecare flotă pe care să o gestioneze, ocupându-se în primul rând cu explicarea mecanismelor şi a avantajelor sistemului pe care il promovau. Abia din acest an leasingul operaţional creşte semnificativ în volum, încercând să recupereze din decalajul faţă de ţările vecine.

Cota de piata a leasingului operaţional este la noi de 3%, faţă de 16%, cât reprezintă cota medie a acestor activităţi în ţările membre ale Uniunii Europene.

Start lansat pentru leasingul operaţional Avansul pe care leasingul operaţional il are în ultimii doi ani este strâns legat de schimbările legislative ce au avut loc în 2005 în privinţa activităţilor de leasing.

Reglementările privind Instituţiile Financiare Nebancare (IFN), cuprinse în Ordonanţa 28/2005 au obligat companiile de profil să aleagă. O parte dintre societăţi au ales să devină IFN-uri şi să se conformeze normelor Băncii Naţionale a României (BNR) privind capitalul minim şi condiţiile de funcţionare, pentru a putea să desfăşoare operaţiuni de leasing financiar. Altele au văzut în leasingul operaţional o oportunitate şi au ales să intre pe acest segment de piaţă. Modificarea 54 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

EXTERNALIZAREA PAS CU PAS

În esenţă leasingul operaţional reprezintă o soluţie de externalizare a finanţarii şi administrării flotelor auto. Clientul beneficiază de controlul şi programarea tuturor costurilor, plătind o rată lunară fixă, integral deductibilă, în care intră contravaloarea tuturor serviciilor.

Dispar bătăile de cap legate de numeroasele activităţi logistice legate de gestionarea şi finanţarea flotelor auto, iar clientul se poate concentra pe activitatea principală.

Prin plata unei rate lunare, compania evită să blocheze un capital substantial, prin eliminarea cheltuielilor neprevăzute ce pot apărea în cazul producerii unui accident. Tot ceea ce este legat de asigurari, contracte cu furnizori, garaje sau companii de asistentă este în grija firmei care asigură managementul.

Un lucru foarte important este faptul că “leasingul operaţional prezintă două avantaje majore din punct de vedere fiscal. Primul este că bunul respectiv nu se mai înregistrează în contabilitatea clientului, fiind proprietatea companiei de leasing, iar al doilea este că rata lunară plătită de client este total deductibilă”, spune Adrian Petcu, director executiv UniCredit Fleet Management România. În baza unui contract de management de flotă, ce poate fi încheiat pe o perioadă determinată, între 12 şi 48 de luni şi cu un număr prestabilit de kilometri rulaţi, o companie isi poate constitui o flotă auto alegând orice marcă sau orice model de autovehicul pe care il doreste, de la maşini de lux pentru management până la autoutilitare necesare pentru desfăşurarea activităţii. Pentru fiecare autovehicul în parte trebuie plătită o rată lunară fixa, compusă din preţul de achiziţie minus valoarea reziduală a vehiculului, la care se adauga alte costuri de administrare şi marja de profit a companiei de leasing.

Maşinile din flotă rămân în proprietatea firmei de leasing urmând ca la expirarea contractului acestea sa fie vândute pe piaţa maşinilor second hand. Clientul poate încheia un nou contract pentru o flota de maşini noi.

Firma de leasing asigură finanţarea autovehiculului precum şi o gamă extinsă de servicii conexe: întreţinere, anvelope, asigurari, asistenţă pentru şofer şi maşină, diverse rapoarte sau consultanţă etc.

legislaţiei astfel încât să permită facilităţile fiscale necesare pentru ca o astfel de activitate să fie profitabilă a dat practic semnalul intrării pe piaţă a firmelor de leasing operaţional.

Multe persoane nu fac o distincţie foarte clară între leasingul financiar şi cel operaţional. Tocmai de aceea, pentru a evita confuziile, Ministerul Finanţelor a modificat prin Codul Fiscal, ce este în vigoare de la 1 ianuarie 2007, definiţiile celor două forme de finanţare.

Leasingul financiar prevede transferul către utilizator al dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul contractului, la momentul expirării contractului, cănd utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul.

Spre deosebire de leasingul financiar, cel FINANCIAL DIRECTOR

▼

ADMINISTRARE

FINANCIAL DIRECTOR

2008 şi 2009, astfel încât la finalul acestei perioade, leasingul operaţional va ajunge să aibă o cotă de 10-12% din piaţa de leasing.

Anul trecut, valoarea contractelor de leasing operaţional a atins nivelul de 64 de milioane de euro într-o piaţă de 3,2 miliarde de euro. Anul acesta se estimează că piaţa va creşte cu 100% faţă de 2006, până la valoarea de aproximativ 125 de milioane de euro, rezultate asemănătoare fiind aşteptate şi în 2008.

Actorii pieţei Chiar dacă firmele de leasing ofereau şi servicii de administrare a flotelor, nu existau totuşi companii specializate. Din 2006 situaţia s-a schimbat, odată cu modificarea legislaţiei privind leasingul, numărul com-

paniilor specializate fiind tot mai mare. În ultimul an nume importante la nivel european au deschis birouri în România. Bătălia pentru flotele auto de pe piaţă este în toi.

ALD AUTOMOTIVE După mai bine de doi ani de activitate pe piaţa românească ALD Automotive România, divizia de leasing operational a BRD-Groupe Societe Generale, a ajuns să joace un rol important în gestionarea flotelor auto. Compania are peste 2.600 de maşini în administrare, aproximativ 115 clienţi şi peste 700 de colaboratori şi furnizori. Cifra de afaceri estimată pentru acest an este de 12 milioane de euro, de trei ori mai mare decât în 2006.

Anul viitor ALD vrea să aibă în administrare 4.000 de maşini.

▼

operaţional presupune, în adevăratul sens al cuvântului, folosirea bunului finanţat pe o perioadă determinată de timp, fără asumarea unor riscuri sau beneficii aferente proprietarului, pentru rezolvarea punctuală a unor activităţi specifice. În cazul leasingului operaţional, utilizatorul este decis, încă de la semnarea contractului, asupra returnării bunului, la finele perioadei de leasing, urmând ca locatorul să preia riscul de realizare a valorii rămase neamortizate la finele contractului. În 2005 şi 2006 leasingul operaţional nu a depăşit 3% din piaţa locală. Pentru 2007 estimările companiilor din acest sector indică o dublare a afacerilor si a ponderii deţinute de leasingul operaţional. Ritmul accelerat de creştere se va menţine şi în

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 55

ADMINISTRARE

▼

ALD Automotive oferă soluţii de finanţare şi administrare de flote pentru cumpărarea de noi autovehicule, soluţii pentru flotele existente şi sistemul sales & lease-back.

Cu o experienţă de peste 40 de ani în domeniul leasingului operaţional ALD Automotive este una dintre cele mai puternice companii de profil de pe piaţa europeană, cu filiale în aproape toate ţările de pe continent.

achiziţie, achiziţia propriu-zisă, urmărirea în exploatare, până la vânzarea maşinii uzate.

Portofoliu de clienţi cuprinde Ozone Laboratories, A&D Pharma, Intersnack (Chio Romania), M-I Petrogas, Bricostore, Perfetti van Melle, Miniblu, Alstom, Finconta, Optiblu, Coca-Cola România, Alpha Leasing, EFG Eurobank Leasing, Aviva Asigurări, Robert Bosch, Buderus.

SIXT-NEW KOPEL Sixt-New Kopel este rezultatul parteneriatului stabilit anul trecut între New Kopel, înfiinţată în 2005, şi Sixt, unul dintre cei mai mari furnizori internaţionali de servicii de rent-a-car.

La sfârşitul anului trecut New Kopel avea în administrare o flota de aproximativ 2.300 de maşini, acum numărul acestora depăşind 4.000. Valoarea contractelor semnate de companie pe piaţa românească depăşeşte 40 de milioane de euro.

New Kopel LTD. este parte a grupului Shlomo, deţinătorul în exclusivitate al licenţei Sixt în Israel, în ultimii 5 ani. Shlomo Group a dezvoltat afaceri în diverse domenii de activitate, precum: infrastructura, şantiere navale, proiecte imobiliare şi industria auto în Israel. New Kopel LTD este cea mai mare companie de leasing operaţional din Israel.

PORSCHE MOBILITY Grupul Porsche are din 2006 o divizie specializată în managementul flotelor auto.

Porsche Mobility oferă leasing operaţional full service, management de flote şi închirieri de maşini şi servicii de buy-back. Finanţarea operaţiunilor se face cu ajutorul Porsche Bank.

Compania vrea să devină în scurt timp unul din principalii actori ai pieţei de leasing operaţional, chiar dacă evoluţia este încă lentă. Primii clienţi provin din rândul companiilor multinaţionale, care sunt mult mai familiarizate cu conceptul de externalizare decât companiile autohtone.

Porsche Mobility nu vrea să se limiteze la administrarea flotelor de maşini achiziţionate integral de la Porsche România, vizând şi flote alcătuite din alte mărci.

FLEET MANAGEMENT SERVICES Aflată pe piaţa de servicii pentru segmentul auto de peste 10 ani, compania Fleet Management Services (FMS) şi-a propus să fie unul dintre cei mai buni administratori de flote de maşini. În prezent 70% din totalul afacerilor sunt legate de managementul flotelor, restul de 30% fiind reprezentat de activităţi de închiriere pe termen lung. De anul trecut, de când FMS are posibilitatea legală de a face leasing operaţional cu servicii incluse, investiţiile s-au axat pe deschiderea de reprezentanţe în oraşe importante din ţară, cursuri de specializare pentru angajaţii companiei şi îmbunătăţirea aplicaţiei software. Pentru sfârşitul acestui an compania aşteaptă o dublare a cifrei de afaceri, la aproximativ 4 milioane de dolari, precum şi a numărului de maşini administrate, până la 4.000 de vehicule.

De anul acesta, FMS va oferi un serviciu nou, şi anume cursuri practice de conducere preventivă pentru angajaţii ce beneficiază de maşini de serviciu.

Serviciile oferite de FMS acoperă toate operaţiunile de administrare a flotelor, începând de la alegerea autovehiculului, negocierea condiţiilor comerciale pentru 56 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

LEASEPLAN Cea mai nouă intrare pe piaţa managementului auto este cea a olandezilor de la LeasePlan. Compania vrea să ofere servicii de management al flotelor, achiziţie de autovehicule, reparaţii şi mentenanţă. Ţinta stabilită până la sfârşitul acestui an este finanţarea a 100 de maşini, iar pentru anul viitor a altor 800 de autovehicule. În Europa, grupul LeasePlan este una dintre cele mai importante companii care administrează flote de maşini. Acţionarii grupului sunt Volkswagen Group (50%), Compania de Dezvoltare Mubadala din Abu Dhabi (25%) şi Grupul Olayan (25%).

ARVAL Divizia de leasing operaţional a grupului francez BNP Paribas – Arval – are şi ea planuri mari pentru România. Beneficiind de un suport financiar substanţial compania este gata să administreze cât mai multe flote auto.

Clienţilor le pune la dispoziţie şi un card care conţine informaţii detaliate despre serviciile subscrise de client pentru respectiva maşină (întreţinere, schimb de anvelope, asistenţă, asigurări, etc.). Cardul Arval trebuie prezentat la unităţile service agreate pentru a beneficia de serviciul de întreţinere. ■ FINANCIAL DIRECTOR

STRATEGIE

ÎN CĂUTAREA CELOR MAI BUNE COSTURI

Mare parte din fuziunile şi achiziţiile derulate în ultimii ani au vizat aproape toate industriile, inclusiv sectorul flotelor de maşini. Potrivit unui studiu Datamonitor, 15 companii internaţionale de management al flotelor finanţează sau gestionează 49% din totalul maşinilor existente în companiile din 25 de ţări europene. În cazul multor industrii, consolidarea a urmărit o creştere a eficienţei şi a economiei. În cele din urmăsurplusul de eficenţă poate fi transferat clienţilor la fel ca în cazul altor beneficii de care se bucură marile companii. Acest lucru este valabil şi în cazul leasingului: resursele combinate şi experienţa suplimentară rezultată în urma procesului de fuziune, îi asigură unei mari companii şanse mai mari de a negocia preţuri mai bune cu producătorii de maşini. „Consolidarea dă şansa companiilor de a reduce cheltuielile care le incomodează în procesul de gestionare a afacerilor şi FINANCIAL DIRECTOR

acest lucru ar trebui să ducă la o ieftinire a serviciilor”, spune Jagoslav Stojacov, analist în cadrul departamentului de leasing operaţional din cadrul companiei Datamonitor. „Faptul că negociază cu producătorii auto cumpărarea a 50.000 de maşini pentru mai multe pieţe şi nu 100 pentru o singură piaţă le dă mai multă putere. Se asigură volume mari de achiziţii în sectorul flotelor, iar companiile înlocuiesc maşinile mai rapid decât persoanele fizice”.

Marje reduse Dacă asta înseamă că directorii financiari sau managerii de flote sunt capabili să beneficieze de surplusul de eficienţă care le-a fost transmis de propriile companii, este la fel de adevărat că alte reduceri de costuri pe viitor nu vor mai aparea uşor, pentru că o piaţă foarte matură, în care au avut loc multe consolidări este o piaţă care operează cu marje destul de reduse.

Altă problemă este că, deşi marile companii de leasing operaţional dispun de resurse financiare suplimentare, vânzarea şi cumpărarea de maşini sunt influenţate de factori externi care nu pot fi controlaţi nici de cel mai puternic furnizor.De exemplu, costurile pe care companiile le plătesc firmelor de leasing sunt acceptate, chiar dacă furnizorii pot negocia valori reziduale mai bune. În cadrul unui contract de închiriere, valoarea reziduală este stabilită la momentul semnării contractului şi este inclusă în valoarea ratei lunare. Orice schimbare ulterioară a valorii de revânzare este suportată de compania de leasing. În cazul unui leasingului financiar, valoarea reziduală a maşinii este calculată la sfârşitul contractului, iar diferenţele ulterioare sunt plătite de client.

Sunt şi alţi factori. „Majorarea costului împrumuturilor reduce intenţiile unei familii de a-şi înlocui maşina veche de 6 ani. Asta înseamnă ratarea vânzării unei maşini cu o vechime de 3 ani şi o creştere a presiunii pe valoarea maşinilor second hand, în general”, spune Peter Hollinshead, directorul departamentului de finanţări auto din cadrul HSBC. „Când această tendinţă atinge un punct maxim, toate companiile trebuie să reacţioneze, majorând ratele, pentru a reflecta marjele scăzute la vânzările de automobilele second hand. Iată cum factorii externi diminuează beneficiile furnizorilor.” În mod similar, creşterea salariilor şi costul materiilor prime au împins în sus costurile de întreţinere ale maşinilor cu mai mult de 10% în fiecare an, raportat la ultimii trei ani. „Oriunde în lume, dacă trei preţuri cresc, un furnizor important poate doar să diminueze puţin creşterile resimţite de consumator”, spune Hollinshead. „Prin urmare, sarcina de a reduce costurile presupune o regândire a raporturilor între furnizor şi client. Unde se cheltuie, de fapt, banii? Care

▼

Consolidarea în sectorul managementului flotelor înseamnă oportunităţi mai greu de găsit, fapt care forţează companiile să facă economii în altă parte. TEXT CATHERINE CHETWYND

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 57

STRATEGIE

▼

este costul real al folosirii mai multor modele cu acelaşi preţ de listă? Cum poate fi redus timpul de exploatare a maşinii? Ce se poate face pentru reducerea numărului de accidente şi a costurilor cu reparaţiile?”

Aşadar, aşa cum spune Hollinshead, ţinând cont de reducerile pe care producătorii le-au acordat deja companiilor de leasing operaţional şi de faptul că managementul acestor companii este în ultimă instanţă afectat de ciudăţeniile economiei, companiile trebuie să caute în altă parte modalităţi de reducere a costurilor. „Economisirea banilor are mai mult de-a face cu poliţele de asigurare decât cu modul în care încerci să cumperi. Nu există modalităţi noi de cumpărare a unei maşini”, spune Andrew Cope, director executiv la Zenith Vehicle Contracts. „Problema este cum reuşeşti să regândeşti totul pentru a munci mai eficient. Pentru o flotă de 1.000 de maşini o companie poate căuta amănunţit pentru a găsi cea mai bună ofertă din partea producătorilor, dar cel mai dificil lucru este să dezvolţi o politică de preţuri mici: pentru carburanţi, prime de accident, modul în care este condusă etc. Toate aceste lucruri depind de o poliţă de asigurare eficientă. „Poţi economisi mai mulţi bani dacă te concentrezi pe comportament şi pregătire; dacă alegi maşina potrivită pentru numărul potrivit de km parcurşi”, spune Andrew Cope. „Toate lucrurile astea sunt mult mai dificile; necesită mai multă gândire şi efort decât cumpărarea maşinii. Iar rezultatele se văd doar în cazul dealerilor care înţeleg lucrurile în ansamblul lor şi nu sunt obsedaţi să vândă maşini. Dar sunt multe companii nu vor să se implice în acest efort.

Dacă însă tu poţi economisi 10 lire pentru o reparaţie şi reuşeşti să transmiţi acest lucru şoferilor, atunci suma este mare dacă raportăm asta la cele 1.000 de maşini.”

Costuri de utilizare Lăsând la o parte salariul şi primele, al doilea pachet de beneficii pentru un angajat este o maşină de serviciu sau o sumă de bani pentru cheltuielile legate de transport. Cheltuielile importante apar nu la cumpărarea maşinii de către companie, ci când acel automobie începe să fie folosit.

De la 1 aprilie 2008, 120 g/km, 165 g/km şi 225 g/km vor fi limitele de emisii de CO2 pe piaţa flotelor auto din Marea Britanie.

Pentru maşinile cu emisii de CO2 mai mari de 225 g/km marea problemă va fi Taxa de Utilizare a Autoturismului.

Autorităţile britanice au criticat în primăvara 58 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

ATUNCI CÂND APARE CONSOLIDAREA Împreună, cele 15 companii de leasing au cea mai mare cotă de piaţă în ţările unde îşi au sediul central; acolo unde pieţele nu sunt foarte mature, dar unde consolidarea se află într-un stagiu avansat; în pieţele relativ mature, dar relativ mici şi pe pieţele unde companiile de leasing şi-au asigurat o intrare timpurie. Pe pieţe mari şi mature, precum cea din Marea Britanie, unde există jucători locali importanţi, companiile din top nu au reuşit să-şi asigure cote importante de piaţă. „Având în vedere actualul proces de consolidare din Europa pare că procentul celor 15 companii internaţionale va creşte”, se spune în studiul Datamonitor. „Această estimare se bazează în mare măsură pe faptul că extinderea geografică este unul din punctele strategice de pe agenda

celor 15 mari jucători. În acelaşi timp urmăresc constant oportunităţile de cumpărare a altor companii pe pieţele unde sunt deja prezenţi”.

Dar această continuă consolidare are un efect negativ asupra flotelor pe care aceste companii le administrează? Nu, spune Peter Hollinshead de la HSBC. „Marii furnizori au nevoie să atragă multe afaceri, în timp ce pentru cele existente e important doar ca ele să asigure un grad de satisfacţie a clienţilor”, spune el. ”Industria flotelor auto este o piaţă foarte matură şi reacţionează mult mai încet decât piaţa produselor electronice. E greu să mai găseşti căi de a-i sprijini pe managerii de flote şi pe şoferi. Clienţii urmăresc mai degrabă, calitatea serviciilor sau reducerea cheltuielilor.”

Reduceri de costuri pe viitor nu vor mai aparea uşor, pentru că o piaţă foarte matură, în care au avut loc multe consolidări este o piaţă care operează cu marje destul de reduse. acestui an cererea mai mare de combustibil şi maşinile poluante. „Efectele asupra flotelor vor apărea atunci când companiile vor vedea că preţul de revânzare al maşinilor cu emisii ridicate va scădea foarte mult..

Cei care sunt interesaţi de aceste maşini vor fi mai puţin interesaţi şi mai puţin capabili să plătească taxe de drum ridicate”, spune David Rawlings, consultant în cadrul diviziei auto la Delloite.

Graba companiilor care au participat la programele „Bani pentru maşini”, după schimbările făcute la nivelul taxelor în 2002, se poate dovedi greşită având în vedere că nivelul acceptat al emisiilor a scăzut considerabil. „Dacă îşi fac calculele acum vor ajunge la concluzia că este mai bine să le ofere din nou angajaţilor maşini de serviciu.

Ar fi un coşmar din punct de vedere logistic”, spune Rawlings.

Multe companii au o abordare de tipul „o mărime se potriveşte tuturor” atunci când îşi analizează flotele auto, in loc să o împartă în mai multe segmente. „Este mai mut de lucru, dar eşti sigur că o decizie luată pentru o clasă de maşini nu va fi aplicată în mod greşit altei clase de maşini”, spune Rawlings.

Sunt şi alte zone în care companiile pot economisi ceea ce pare o sumă mică, până când ea este multiplicată cu numărul de

maşini căruia i se aplică. Dacă o companie gestionează eficient timpul în care maşina este stricată şi reduce perioada de la 9 la 8 zile pe lună, poate reduce costurile şi poate negocia reducerile la întreaga flotă”, spune Roddy Graham, director comercial la Leasedrive Velo.

Chiar şi sistemul de navigaţie prin satelit poate avea un rol important în reducerea costurilor. Conform unei analize făcute de Institutul de Cercetări TNO, din Olanda, numărul de kilometri parcurşi poate fi redus cu 16% utilizând sistemele de navigaţie.

Scade şi consumul de combustibil, timpul pierdut şi stresul la volan.

Factorul emoţional are partea sa de contribuţie. „Sunt zone unde o organizaţie ar vrea să cheltuiască mai mult pe maşini, pentru a economisi în altă parte”, spune Graham. „De exemplu, spune el, atunci când o companie pierde angajaţi sau nu atrage oameni bine pregătiţi profesional”.

Cel mai influent factor este însă cel legat de mediu.”Având în vedere că problema mediului e foarte prezentă, provocările se vor schimba, iar oamenii de afaceri se vor întreba ce ar trebui să facă pentru a reduce numărul de kilometri pe care soferii îi fac în fiecare an, fără ca asta să aibă un impact negativ asupra afacerii”, mai spune Hollinshead. ■ FINANCIAL DIRECTOR

PENSII

Unul dintre ingredientele de bază ale managementului unei flote auto îl constituie cardul pentru alimentarea cu carburant. Funcţiile unui card încep însă să se diversifice. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA FINANCIAL DIRECTOR

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 59

▼ ▼

ALIMENTARE CU CARDUL

CARBURANȚI

Alimentarea cu carburanţi ocupă o mare parte din timpul şoferilor. Mai ales atunci cand ajungi să faci asta aproape zilnic. În cazul şoferilor profesionişti sau a celor care, prin natura serviciului, parcurg zeci de kilometri pe zi, alimentarea poate deveni stresantă.

Un card de alimentare cu carburanţi oferă în principal posibilitatea plăţii mai rapide pentru alimentările făcute. Plata cu cardul este evident mai rapidă şi mai comodă decât plata cash. Monitorizarea numărului de alimentări şi a cantităţii de combustibil pentru fiecare dintre maşinile din flotă se face mult mai facil prin intermediul cardului. În România toţi marii distribuitori de carburanţi oferă clienţilor persoane fizice sau companiilor carduri pentru alimentarea cu carburanţi. Lupta pentru fidelizarea clienţilor este intensă în acest segment şi ofertele încearcă să acopere cât mai multe dintre cerinţele utilizatorilor. Toate companiile au înregistrat creşteri spectaculoase în ceea ce priveşte numărul posesorilor de carduri, dar şi la vânzările de carburanţi prin intermediul acestor instrumente de plată. Creditarea alimentării, controlul consumului, plata electronică, un sistem modern de administrare, acces în timp real la informaţiile stocate pe card sau pe website-uri speciale sunt marile avantaje oferite posesorilor de carduri.

Fiecare dintre distribuitorii de carburanţi are o politică proprie de relaţionare cu clienţii şi de stabilire a beneficiilor pentru posesorii de card.

Petrom Cardul Petrom este emis gratuit pentru fiecare maşină a clientului şi funcţionează ca un portofel reîncărcabil, cu un anumit plafon valoric lunar, care poate fi stabilit pentru fiecare utilizator în parte. Are un chip integrat şi bandă magnetică, fiind securizat cu un cod PIN şi unul PUK. Fiecare plată se autorizează de către utilizator prin introducerea codului PIN, iar bonul fiscal emis ulterior conţine numele companiei deţinătoare a cardului, numărul autovehiculului şi soldul cardului. PetromCard poate fi personalizat, atât în privinţa modului de utilizare şi identificare a cardului, dar şi în privinţa tipului

de carburant utilizat. Dacă în cazul persoanelor fizice cardul Petrom este pre-plătit, companiile care au flote auto beneficiind de un card de credit PetromCard. Clienţii mari beneficiază de reduceri la preţurile carburanţilor, având în vedere cantităţile mari de combustibil achiziţionate lunar.

Sistemul informatizat pus la dispoziţie de Petrom permite monitorizarea, administrarea şi emiterea de rapoarte detaliate legate de utilizarea cardurilor. În acest fel managerii flotelor pot să ştie exact consumul şi costurile pe fiecare maşină, în orice moment doresc.

Interesul pentru acest card este din ce în ce mai mare, peste 35% dintre vânzările de carburanţi fiind făcute prin intermediul PetromCard.

Rompetrol Rompetrol oferă prin sistemul Fill&Go o serie de produse şi servicii destinate flotelor de maşini. Pentru flotele comerciale de maşini Rompetrol oferă, prin Fill&Go Business, un card de companie securizat, care permite achiziţionarea pe credit a carburanţilor şi produselor din toate staţiile distribuitorului.

Monitorizarea numărului de alimentări şi a cantităţii de combustibil pentru fiecare dintre maşinile din flotă se face mult mai facil prin intermediul cardului 60 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

Plata pentru combustibilul folosit se face o singură dată, pe baza facturii lunare. Pe baza cardului se obţin reduceri de 0,4% la carburant, reducere la spălătoriile din staţii (5%), reducere la anumite produse achiziţionate, precum şi facilităţi pentru obţinerea de asistenţă auto specializată.

Cardul permite înregistrarea informatizată a datelor tranzacţiilor. Informaţiile sunt apoi transmise şi prelucrate la serverul central.

Pe baza datelor se emit rapoarte, grafice şi analize utile managerilor de flote auto. Toate informaţiile legate de alimentarea flotelor sunt accesibile prin Fill&Go Manager. Acestea pot fi descarcate electronic, putand fi utilizate ulterior in prezentari catre managementul superior al companiei.

Fill&Go RING este o altă soluţie a Rompetrol care permite controlul complet al flotei prin identificarea automată a autovehiculelor care alimenteaza în staţiile Rompetrol.

Această identificare este posibilă datorită unei unităţi de identificare a autovehiculului (UIA), care cuprinde datele de identificare ale vehiculului şi înregistrează din bordul maşinii kilometrii parcursi, orele de funcţionare ale motorului şi alte evenimente înregistrate între două alimentări. Fiecare maşină are ataşat un inel emiţător-receptor montat în jurul orificiului de alimentare al rezervorului, care este conectat cu un cablu la UIA. Pachetul Fill&Go include şi o asigurare pentru accidente rutiere destinată angajaţilor. Aceştia sunt asiguraţi pentru o FINANCIAL DIRECTOR

CARBURANȚI

OMV OMV are pentru clienţii corporate un card Routex, ce poate fi folosit ca şi card de credit. În ţară poate fi utilizat doar pentru alimentarea cu carburanţi, însă în străinătate are o arie mai largă de utilizare, fiind folosit pentru plata la partenerii Routex şi pentru achitarea taxelor de tunel sau de autostradă.

Lukoil

Informaţiile exacte furnizate managerilor de flote asigură un control riguros al consumului şi al costurilor şi permit prognoze mai exacte privind bugetele pe anul următor sumă de până la 10.000 de lei, în caz de invalidare permanentă sau deces survenit în urma unui accident rutier. În prezent serviciul Fill&Go este folosit de aproximativ 7.000 de clienţi corporate, numărul acestora crescând de la începutul

anului cu peste 20%. “Estimăm o creştere cu 25% a clienţilor de flote până la finele acestui an, în special în cazul companiilor care deţin un parc auto extins”, declara recent Eric Kish, vicepreşedintele pentru retail din cadrul Rompetrol.

MINIMARKET DE BENZINĂRIE Staţiile de alimentare cu carburanţi nu mai sunt de ceva vreme doar locuri unde intri cu maşina pentru a umple rezervorul şi a merge mai departe. O benzinărie modernă are în ofertă o mulţime de alte produse şi servicii, mai mult sau mai puţin utile pentru un şofer, dar profitabile pentru proprietari. În staţiile de alimentare poţi să-ţi verifici presiunea din cauciucuri, să măsori concentraţia de acid din acumulator sau pe cea a antigelului din circuitul de răcire, ori doar să-ţi cureţi parbrizul.

Dacă ai noroc găseşti şi un aspirator pentru curăţarea interioară a maşinii sau doar un bătător pentru covoraşe.

Majoritatea distribuitorilor de combustibili au şi mărci proprii de magazine, în care vând

FINANCIAL DIRECTOR

produse food şi non-food. Restaurante, sau mai exact fast-food-uri sau cafenele, spălătorii ori distribuţie presă se găsesc în mai toate benzinăriile.

Unii oferă şi servicii mai puţin obişnuite. În câteva benzinării OMV oferă şoferilor posibilitatea de achitare a ratelor bancare la Unicredit Ţiriac Bank şi a ratelor de leasing la Unicredit Ţiriac Leasing. Tot OMV oferă şi serviciul Westaco, prin care se pot tranfera rapid bani în altă localitate, fără să fie nevoie de un cont bancar.

Clienţii care au carduri pot obţine anumite reduceri pentru unele produse sau servicii sau pot participa la diverse tombole, acumulând puncte de fidelitate.

Lukoil are două tipuri de carduri, destinate atât persoanelor fizice, cât şi companiilor. Cardul Corporativ de Debit, necesită existenţa pe card a sumei necesare pentru alimentarea cu carburanţi sau uleiuri de motor Lukoil, în timp ce Cardul Corporativ de Credit permite plata ulterioară. Utilizarea acestora permite companiilor să-şi gestioneze foarte exact cheltuielile pentru carburanţi, softul Lukoil furnizându-le toate informaţiile necesare.

Lukoil comercializează prin intermediul cardurilor peste 45% din totalul carburanţilor. Clienţii corporate vor avea în scurt timp la dispoziţie alte două carduri – Silver Card şi Golden Card.

MOL Pentru clienţii corporate care au consumuri lunare mai mari de 1.000 de litri de combustibil, MOL România are cardurile MOL Gold şi MOL Silver. Primul are ca arie de utilizare reţelele de benzinării MOL din România şi Ungaria, în timp ce MOL Silver poate fi utilizat doar în România.

Cei care posedă unul din aceste carduri, pot obţine de la MOL şi un card internaţional. Cardul MOL - DKV poate fi utilizat în Europa în peste 22.000 de staţii de alimentare, la peste 10.000 de ateliere de reparaţii şi pentru sute de tuneluri, bacuri şi autostrăzi. Utilizarea acestui card este indicată pentru companiile care desfăşoară transport internaţional de mărfuri.

Ca în majoritatea cazurilor şi la MOL ponderea vânzărilor de carburanţi prin intermediul cardurilor destinate flotelor auto se apropie de 50%.

Competiţia acerbă din sectorul distribuitorilor de combustibili, face ca o companie ce administrează flote auto să aibă destul de multe variante de soluţii pentru gestionarea şi monitorizarea alimentării cu combustibil.

Informaţiile exacte furnizate managerilor de flote asigură un control riguros al consumului şi al costurilor şi permit prognoze mai exacte privind bugetele pe anul următor. ■ 2007 OCTOMBRIE - DECIZII 61

POZIȚIONARE

FLOTE

62 DECIZII - OCTOMBRIE OCTOMBRIE 2007 2007

FINANCIAL DIRECTOR

POZIȚIONARE

DATE ÎN URMĂRIRE E important pentru un manager de flotă să ştie în fiecare moment unde se află maşinile sale.

Mai ales dacă aceste maşini transportă saci cu bani. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

presupune o serie de costuri, adesea substanţiale. De multe ori, doar o parte dintre ele sunt şi necesare. Companiile pierd sume importante de bani plătind costuri nejustificate şi inutile. Fie că e vorba de angajaţi care încarcă nota de plată pentru carburanţi cu deplasări imaginare sau în interes personal, dar cu maşina companiei, fie că vorbim de trasee greşit alese, care produc întârzieri în livrarea unor mărfuri sau zeci de kilometri ineficienţi, aceste situaţii aduc pierderi semnificative. Iar aceste pierderi nu sunt inevitabile. Ele apar atunci când managerii de flote nu ştiu ce se întâmplă pe teren.

Sistemele de monitorizare a flotelor au apărut tocmai pentru a rezolva aceste situaţii. Desigur că nu toată lumea este mulţumită atunci când află că cineva ştie în orice moment ce se întâmplă cu fiecare dintre maşinile din flotă. Încercarea de a implementa un sistem de monitorizare pe celebrele taxiuri galbene din New York a provocat revolta multora dintre taximetrişti, care au ameninţat cu o grevă de proporţii, invocând faptul că o asemenea măsură ar ameninţa dreptul la intimitate.

Managerii de flote şi directorii financiari FINANCIAL DIRECTOR

văd însă altfel lucrurile. Ei vor ca fiecare dintre maşini să consume cât mai puţin, să fie folosită numai pentru şi în interesul companiei, să nu piardă ore întregi în ambuteiaje ce ar fi putut fi evitate etc. Unele afaceri se bazează în foarte mare măsură pe transportul rutier de mărfuri sau de persoane, iar lipsa unei monitorizări stricte poate trage o astfel de afacere pe dreapta.

Costuri mari, economii importante Costurile de implementare a unui astfel de sistem sunt destul de mult legate de numărul maşinilor dintr-o flotă. Pentru cei care au flote de sute de maşini efortul financiar e semnificativ. Pe lângă consturile iniţiale, legate de instalarea unor echipamente de urmărire şi a unor softuri, există şi costuri lunare legate de transmiterea datelor. Experienţa celor care au implementat astfel de sisteme arată însă că se pot reduce

▼

Gestionarea unei flote

COMPONENTELE UNUI SISTEM DE MONITORIZARE A FLOTELOR Cu un sistem de monitorizare prin GPS a flotelor de maşini presupune atât componente hardware, cât şi software. Pe fiecare dintre maşini se instalează un echipament de monitorizare.

Acesta permite localizarea maşinii prin satelit.

Datele sunt recepţionate, stocate şi prelucrate de un soft dedicat.

Traseele parcurse de fiecare dintre maşini sunt calculate pe baza poziţiilor citite de GPS la interval de o secundă şi sunt apoi transferate automat în baza de date prin GPRS, la un interval de timp prestabilit.

Informaţiile stocate pot genera apoi diverse tipuri de rapoarte, referitoare la distanţele parcurse, vitezele, direcţia maşinii şi locurile prin care a circulat acesta, pornirile şi opririle efective ale motorului, alarme, deschidere usi,

etc. Pe harta digitală se pot afişa grafic traseele parcurse sau se pot alege alte forme de prezentare a informaţiilor dorite.

Mai nou, sistemele de localizare si monitorizare folosesc pentru poziţionare sateliţi GPS în combinaţie cu reţelele mobile de date ale operatorilor de telefonie mobila. Reţelele GPRS sunt preferate datorităa costurilor reduse şi fiabilităţii crescute. În plus acestea pot permite managerului de flotă accesul la informaţii tehnice de exploatare a maţinilor, precum consum de carburant, turaţie motor, încărcare, acţionarea unor mecanisme ale maşinii etc.

Anumite softuri pot trimite notificări în timp real, atunci când o maşină din flotă părăseşte o zonă prestabilită de lucru sau intră într-o zonă interzisă.

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 63

POZIȚIONARE

▼

cheltuielile cu 10-30% şi chiar mai mult în unele cazuri, mai ales în zona consumului de carburanţi.

Pe lângă optimizarea rutelor, un sistem de monitorizare oferă şi posibilitatea de a face managementul flotei în timp real şi de a trimite, de exemplu, într-un anume punct maşina care este cel mai aproape de punctul respectiv şi nu una aleasă întâmplător. Un astfel de sistem are şi efecte la nivelul comportamentului şoferilor , care, stiind că traseele lor sunt urmărite, vor ezita înainte de a se gândi să facă un transport ilicit.

Sistemele de poziţonare geografică asigură utilizatorilor un plus de siguranţă în cazul transporturilor de valori, întrucât managerul de flotă ştie în orice moment poziţia autoturismului monitorizat. Firmele de trasport de valori apelează aproape obligatoriu la astfel de sisteme de localizar, din motive de securitate.

Potenţial ridicat de creştere în România Piaţa românească de sisteme de monitorizare a flotelor este încă în fază incipientă, fiind estimată pentru acest an la o valoare de 4 milioane de euro, cu aproximativ 1.500 de astfel de echipamente vândute lunar companiilor. Estimările unor reprezentanţi ai companilor care realizează şi vând astfel de sisteme arată că potenţialul pieţei este în jur de 500 de milioane de euro. Ritmul de creştere va fi ridicat, estimându-se că în 2-3 ani aproape 50% din flotele de maşini vor fi echipate cu sisteme de monitorizare.

Aria de interes pentru asemenea sisteme este largă, însă eficienţa maximă apare la companii din anumite sectoare. E vorba de firme de transport local, interurban, naţional sau internaţional, companii de taximetre, rent-a-car, firme de distribuţie marfa sau distribuţie de valori, firme de curierat, instituţii din administraţia publică centrală sau locală.

Se vorbeşte tot mai des astăzi de eficientizarea activităţilor legate de flotele auto, de raţionalizarea resurselor sau optimizarea aprovizionării. Principalele preocupări ale managerilor de flote sau directorilor financiari ţin de costurile cu carburanţii, costurile cu 64 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

Unele afaceri se bazează în foarte mare măsură pe transportul rutier de mărfuri sau de persoane, iar lipsa unei monitorizări stricte poate trage o astfel de afacere pe dreapta. salariile şoferilor, pierderile provocate de aglomeraţia din şi din jurul marilor oraşe, noile reglementări UE privind transportul, costuri cu asigurările etc. Transportul începe să fie privit tot mai mult ca un produs ce trebuie să răspundă rigorilor pieţei.

Monitorizare vs. evaziune Dincolo de interesul strict al uneia sau alteia dintre companii de a implementa asemenea sisteme de monitorizare pe maşinile din flotă există şi un interes mai general, cel al statului.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) vrea să folosească sistemele de monitorizare GPS pentru a reduce evaziunea fiscală. Domeniile vizate în mod special de ANAF sunt cele în care activitatea permite sustragerea de combustibil sau de produse în timpul transportului, provocând pierderi semnificative atât producătorilor, cât şi statului, pentru neîncasarea taxelor aferente.

Firmele de transport, de construcţii, de panificaţie sau cele care transportă combus-

tibili sau substanţe periculoase se regăsesc pe lista ANAF. Puţini însă cred că acest lucru se va întâmpla în doar 2-3 ani. Principala piedică o constituie costul instalării sistemelor de monitorizare pe cele câteva zeci de mii de maşini care ar trebui supravegheate. Statul român nu poate să suporte singur acest cost, iar companiile vizate nu par pregătite să contribuie la acest efort financiar. Pe de altă parte, nici informaţiile legate de valoarea încărcăturii transportate nu sunt tocmai exacte şi transparente la multe companii, făcând astfel şi mai dificilă misiunea autorităţilor fiscale.

Din aceste motive, dar şi din altele dorinţa ANAF va rămâne încă o vreme la stadiul de proiect.

FINANCIAL DIRECTOR

ECOLOGIE

MODA MAȘINILOR VERZI

TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

FINANCIAL DIRECTOR

▼ ▼

Privite fie ca un moft, fie ca o soluţie salvatoare, maşinile ecologice încep şi în România să atragă atenţia. La modul serios

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 65

ECOLOGIE

▼

Mult discutatul pericol al încălzirii globale şi preţul tot mai ridicat al petrolului (privite nu neapărat în această ordine) au impus un nou trend în lumea automobilistică. Conceptul de maşină ecologică, numite şi „verde”, începe să fie pe buzele tuturor, fie că e vorba de producători auto de talie mondială sau de cumpărători. Prea puţini însă au o asemenea maşină în garaj.

Pe de-o parte conceptul e încă nou, iar realizările departe de ţintele propuse. Marii producători au lansat diverse proiecte de maşini care folosesc tehnologii şi surse alternative pentru alimentarea automobilelor, toţi având ca ţintă finală un sistem care să garanteze 0% emisii poluante. Este însă foarte dificil să ajungi la un rezultat atât de radical cu actualele tehnologii, fără a pierde nimic din forţa şi calităţile oferite de o maşină de 200 de cai putere, care te propulsează de la 0 la 100 de km/oră în mai puţin de 7 secunde.

Mai mult, tehnologia trebuie să permită producţia de serie pentru un asemenea automobil, cu costuri competitive şi folosind un combustibil accesibil din toate punctele de vedere.

Maşinile echipate cu motoare electrice reuşesc să elimine total (sau aproape total) emisiile poluante, dar sunt departe de performanţele unui autoturism echipat cu motorul clasic pe benzină/motorină, atât din punct de vedere al autonomiei, cât şi al vitezei pe care o pot atinge.

Surse de alimentare alternative, precum biocombustibilii, GPL (gaz petrol lichefiat), hidrigen, sunt soluţii relativ accesibile, însă nu reuşesc să reducă decât într-o anumită măsură emisiile poluante. Din punct de vedere al performanţei, unele soluţii reuşesc să asigure un randament destul de bun.

Până în acest moment cei mai mulţi constructori au ales varianta maşinilor hibride.

Acestea folosesc două motoare – unul clasic, pe benzină, iar celălalt electric, alimentat de un set de baterii. Soluţia nu elimină emisiile poluante, dar asigură un consum semnificativ mai mic de combustibil în oraş şi performanţe similare sau chiar mai bune decât modelele similare, echipate doar cu motoare clasice.

Oricare dintre soluţiile alternative de mai sus are şi costuri pe măsură. Diferenţele în plus pleacă de la câteva mii de euro şi ajung la câteva zeci de mii de euro, iar acest lucru nu este de natură să-i determine pe mulţi să aleagă o soluţie „verde” pentru a se deplasa în voie prin oraş.

66 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

PRO ŞI CONTRA Sunt multe motive pentru care o companie alege să aibă în flota sa maşini „verzi”. Sunt, însă, şi destule cauze pentru care această idee nu este încă foarte viabilă.

Argumente pro: ■ consum mai redus de combustibil ■ emisii poluante reduse sau chiar eliminate total ■ costuri de întreţinere mai reduse, prin eliminarea sau diminuarea unor taxe Argumente contra: ■ tehnologiile folosite cresc costul final al autoturismului cu un procent important ■ majoritatea statelor nu au reuşit să pună la punct o reţea care să asigure alimentarea cu combustibili alternativi în condiţii optime ■ în majoritatea cazurilor performanţele maşinilor ecologice sunt mai scăzute decât la modelele similare, cu motoare clasice

Tendinţe pe pieţele internaţionale Maşinile ecologice sunt foarte „trendy” în special în SUA şi Asia, însă devin tot mai populare şi în Europa Occidentală. Promovate de vedete de la Hollywood sau de preşedinţi de mari companii, marcate distinctiv cu însemne ecologice, maşinile „verzi” încearcă să fie credibile, fiabile şi prietenoase. Dacă vor reuşi să câştige puţin teren au şansa să marcheze începutul unei revoluţii în industria auto. În România moda maşinilor ecologice nu este privită cu mare interes. Deşi pe piaţă sunt disponibile mai multe modele care oferă motoare mai puţin poluante, doar câteva zeci de astfel de autoturisme au fost cumpărate anul trecut şi în acest an. Este foarte puţin raportat la numărul de maşini vândute pe această piaţă. O schimbare a acestei situaţii poate veni însă de la companiile care activează în România. Apariţia unor maşini „verzi” în cadrul flotelor auto ar fi o bună reclamă şi un stimulent pentru persoanele fizice. Acest lucru s-a întâmplat peste tot în lume, unde instituţiile statului şi companiile private au ales să folosească cât mai multe maşini „verzi”, pentru a promova mai departe acest concept.

La noi puterea exemplului funcţionează doar în câteva cazuri. Dintre instituţiile de prim rang ale statului doar Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile are în dotare două maşini ecologice: un Saab 9-5 BioPower şi o Honda Civic Hybrid.

Restul maşinilor „verzi” vândute până acum în România fac parte, cu una-două excepţii, din flotele auto ale unor companii.

Multă lume consideră încă maşinile ecologice ca fiind prea scumpe, prea complicate din punct de vedere tehnologic şi încă departe de a oferi senzaţii asemănătoare cu cele oferite de actualele maşini de serie.

Poate tocmai de aceea, tonul ar trebui dat de companii. Prin introducerea unui număr cât mai mare de astfel de maşini în flotele pe care le gestionează, pot impulsiona producţia, prin creşterea cererii, îşi pot obişnui angajaţii cu acest tip de maşină, crescându-i astfel notorietatea şi pot contribui la dezvoltarea pe orizontală a industriilor conexe.

Oferta capătă contur Ofera de autoturisme ecologice pe piaţa românească începe să capete consistenţă, chiar dacă nu se poate compara cu ceea ce există pe pieţele din SUA sau Europa Occidentală. Salonul Internaţional Auto Bucureşti (SIAB), desfăşurat la începutul lunii octombrie, a accentuat destul de mult oferta de maşini „verzi”. Printre modelele cu motoare hibride, expuse la evenimentul de la Bucureşti, se află Toyota Prius, Honda Civic Hybrid şi trei modele Lexus - GS 450h, RX 400h şi LS 600h.

Chiar dacă nu oferă încă modele care folosesc combustibili alternativi, alţi producători mondiali fac eforturi deosebite pentru a îmbunătăţi motoarele tradiţionale.

Porsche România, importatorul general al mărcii Volkswagen, a lansat la SIAB modelele Passat şi Polo BlueMotion. Acestea fac parte dintr-o serie de modele eco-friendley, care au fost lansate deja sau vor fi lansate curând pe pieţele internaţionale. Maşinile sunt echipate cu motoare diesel, însă, datorită inovaţiilor producătorului german, sunt mai economice, emisiile de CO2 au scăzut semnificativ, iar performanţele au fost chiar îmbunătăţite.

Interesul manifestat de vizitatori la ediţia din acest an a SIAB pare să-i fi încurajat pe reprezentanţii producătorilor care comercializează modele ecologice în România, unii dintre ei declarând că pentru anul 2008 aşteaptă vânzarea a câteva sute de astfel de modele, în condiţiile în care anul acesta au reuşit doar comercializarea a căteva zeci de unităţi.

O asemenea dinamică nu poate fi asigurată decât cu concursul companiilor, care ar putea include tot mai multe maşini „verzi” în flotele pe care le exploatează.

FINANCIAL DIRECTOR

Maşinile ecologice sunt foarte „trendy”, în special în SUA şi Asia, însă devin tot mai populare şi în Europa Occidentală Reprezentanţii companiilor specializate în administrarea flotelor de maşini sunt pregătiţi să ofere soluţii de acest fel clienţilor, dacă aceştia o vor cere. „Momentan nu am înregistrat cereri privitoare la acest segment. Suntem convinsi însă ca în viitorul apropiat aceste vehicule se vor impune ca o alternativă viabilă la soluţiile clasice existente pe piaţa auto”, spune Adrian Petcu, director executiv UniCredit Fleet Management.

Statul oferă în acest moment ca facilitate pentru companiile sau persoanele fizice ce îşi cumpără maşini ecologice eliminarea taxei de primă înmatriculare.

Chiar dacă valoarea acestei taxe acoperă doar într-o mică măsură diferenţa de preţ plătită în plus pentru o astfel de maşină, simpla ei existenţă, ca facilitate, e importantă.

FINANCIAL DIRECTOR

Afacerea biocombustibililor Una din marile piedici în calea cumpărării unei maşini “verzi” este legată de greutatea cu care apar reţelele de alimentare cu combustibili alternativi. Nu poţi să-ţi iei o maşină care merge cu celule de hidrogen, dacă ai în toată ţara o singură staţie unde poţi să-ţi alimentezi maşina. În aceste condiţii, maşinile care utilizează biocombustibili ar putea avea un avantaj în faţa concurenţei, având în vedere că acest tip de combustibil poate fi livrat prin reţelele de benzinării existente.

Normele europene privind obligativitatea asigurării unui anumit procent de biocombustibil în benzina şi motorina comercializate în staţiile din întreaga Uniune Europeană, au dat naştere unei afaceri foarte profitabile – producţia acestui combustibil. Biocombustibilii se obţin din anumite culturi de

plante, precum rapiţă, soia, floarea-soarelui, porumb, cartof sau trestie de zahăr (în special în Brazilia). Fie că e vorba de cultivarea acestor plante sau de prelucrarea lor în fabrici speciale, afacerea biocombustibililor a cuprins întreaga Europă.

Pe fondul unei cereri constant crescătoare de combustibil ecologic, foarte multe companii europene au investit miliarde de euro pentru cultivarea de suprafeţe agricole cu plante, fie au construit fabrici de extracţie şi prelucrare a biocombustibilului. Guvernele statelor UE au decis să subvenţioneze producţia de biocombustibil, acest lucru fiind un stimulent în plus. În tot acest iureş apar şi susţinători ai accelerării producţiei de biocombustibili, dar şi critici. UE şi-a propus ca, până în 2020, biocombustibilii să reprezinte 10% din totalul carburanţilor destinaţi vehiculelor.

Oficialii europeni susţin că un asemenea nivel ar reduce consumul de petrol la nivelul Europei, reducând presiunea pe preţul barilului. Ar creşte astfel siguranţa energetică, s-ar reduce emisiile de gaze cu efect de

▼

Foto: Photoland / Masterfile

ECOLOGIE

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 67

ECOLOGIE

▼

seră şi s-ar deschide noi oportunităţi pentru fermierii europeni.

Este însă biodiselul soluţia magică? Unele studii susţin că nu. Suprafeţele tot mai mari cultivate cu plante destinate producţie de biocombustibil ar putea duce la crize pe piaţa alimentelor şi efecte negative asupra mediului, se spune într-un studiu al OECD (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică).

Potrivit acestui studiu, culturile de plante din care se obţine bioetanolul reprezintă şi o sursă importantă de hrană pentru animalele domestice. De aceea, creşterea utilizării plantelor de către producătorii de energie

alternativă va duce la diminuarea sursei de hrană pentru animale, iar acest lucru se va traduce în scumpirea produselor alimentare din carne şi cereale.

Specialiştii OECD mai arată că înlocuirea benzinei şi a motorinei cu combustibili alternativi va reduce emisiile cu maximum 3%, însă costurile acestui beneficiu vor fi foarte mari.

Nici România nu a fost ferită de febra biocombustibililor, mai ales că potenţialul agricol îi permite să devină unul din principalii producători la nivel european. Zeci de milioane de euro au fost investiţi până acum în cultivarea de plante din care se

extrage biocombustibilul sau în fabrici de prelucrare a acestuia. Actori importanţi pe piaţa producţiei şi vânzării de produse petroliere – Rompetrol şi Lukoil – au decis să intre în acest joc. Petrom se mulţumeşte doar să constituie capacităţi de stocare a biocombustibilului pe care îl cumpără de la alţi producători şi îl vinde apoi în reţeaua proprie.

Legislaţia prevede ca din vara acestui an motorina să conţină biocombustibil în proporţie de 2%, urmând ca procentul să crească la 6% în următorii 3 ani. Acelaşi procent de biocombustibil va trebui să fie prezent şi în benzină de la 1 ianuarie 2009. ■

MAȘINI ECOLOGICE EXISTENTE PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ MODELE CU MOTOARE HIBRID

Toyota Prius – este cel mai cunoscut model hibrid atât în Asia, cât şi în SUA sau Europa. Cumpărată de numeroase vedete, maşina a ajuns un fel de emblemă a celor care sprijină mediul înconjurător.

Are un motor clasic pe benzină, de de 1,5 litri şi 77 de CP şi un motor electric, alimentat de la un set de baterii. Sistemul nu necesită încărcarea acumulatorilor de la priză. Aceştia folosesc energia produsă în momentul frânării sau energia produsă cu ajutorul motorului clasic pentru a se încărca. Emisiile de CO2 sunt semnificative, iar consumul de carburant scade cu 40%.

Honda Civic Hybrid – este o maşină elegantă şi economică. Motorul de 1,3 litri asigură performanţe similare cu ale unui motor de 1,8 litri pe benzină, dar consumul este similar unei maşini echipate cu un motor de 1,0 litri. Sistemul hibrid este similar cu cel folosit de Toyota Prius.

68 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

MODELE CU MOTOARE CARE FOLOSESC BIOCOMBUSTIBILI

Saab 9-5 BioPower – Modelul Saab este adaptat să funcţioneze atât cu un amestec de biocombustibili şi combustibili clasici, fie doar cu combustibili clasici. Când alimentarea este asigurată de amestecul cu biocombustibili, emisiile de CO2 sunt reduse cu până la 70%. Cifra octanică mai mare pe care o asigură biocombustibilii aduce chiar un plus de putere faţă de modelul standard.

Un alt producător nordic, Volvo, oferă în România şi varianta Flexifuel pentru o parte dintre modele.

Aceasta permite funcţionarea motorului pe baza amestecului de carburant obişnuit cu biocombustibil.

Constructorul Renault a pregătit un concept, numit Logan Renault eco2, pe care îl va prezenta în luna noiembrie la concursul Michelin’s Challenge Bibendum. Conceptul este dotat cu un motor DCI compatibil cu biodiesel B30, şi care dezvoltă 85 de CP, cu un consum mixt de numai 3,8 litri la sută.

Nivelul emisiilor de dioxid ale conceptului Logan Renault eco2 va fi de 97 de grame la suta de kilometri.

ALTE SOLUŢII DE REDUCERE A EMISIILOR POLUANTE

Modelele Volkswagen din seria BlueMotion sunt un exemplu că nu e nevoie să se renunţe la motoarele clasice. Acestea pot fi îmbunătăţite pentru a funcţiona cât mai economic şi cu cât mai puţine emisii de CO2.

Modelul VW Passat BlueMotion lansat în septembrie are un motor TDI de 105 CP, care consumă doar 5,1 litri la 100 km, cu un nivel al emisiilor de doar 136 g/km CO2. O mulţime de îmbunătăţiri aduse de inginerii de la VW au făcut ca acest model să devină unul dintre cele mai economice din clasa medie.

Un alt model – VW Polo BlueMotion – reuşeşte un consum de 3,9 litri la 100 km pentru motorul de 80 CP. Nivelul emisiilor de CO2 este de doar 99g/km, valoare cu care poate concura modelele hibrid.

Programul BlueMotion se va extinde treptat şi la celelalte modele ale constructorului german.

FINANCIAL DIRECTOR

GLOBALIZARE

PREOCUPĂRI COMUNE ÎN LUMEA INDUSTRIEI AUTO Temele cele mai discutate astăzi în statele din vestul Europei, în SUA sau în Asia se referă la reducerea costurilor şi reducerea emisiilor poluante în industria auto TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

FINANCIAL DIRECTOR

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 69

GLOBALIZARE

Maşinile fac parte din peisajul oricărei ţări de pe glob. Fie că vorbim de o călătorie de afaceri în celălalt capăt al ţării, fie că este vorba de o plimbare cu familia până în afara oraşului, maşina este mijlocul de transport cel mai folosit. Dincolo însă de confortul şi plăcerea oferite de o călătorie cu maşina există din ce în ce mai multe aspecte negative de care un posesor de maşină, fie el persoană fizică, fie manager de flotă auto, se loveşte tot mai des.

Costul de întreţinere şi exploatare al unei maşini sunt din ce în ce mai ridicate. Utilizarea mai intensă a maşinii şi echipamentele tot mai sofisticate care o echipează, fac din orice defecţiune o problemă delicată şi costisitoare.

Când e vorba de bani cel mai mult au de suferit companiile care administrează flote de maşini din buzunarul propriu. Este unul din costurile pe care o companie dornică

Când e vorba de bani cel mai mult au de suferit companiile care administrează flote de maşini din buzunarul propriu. Este unul din costurile pe care o companie dornică să controleze totul îl plăteşte să controleze totul îl plăteşte. Un alt cost se regăseşte în timpul pierdut de fiecare maşină în service, pentru o avarie minoră sau pentru recuperarea după un accident grav. Fiecare oră în care maşina “e trasă pe dreapta” înseamnă pierderi pentru companie.

Speriate de spectrul încălzirii globale guvernele statelor occidentale, acolo unde şi numărul de maşini se apropie de un prag critic, încearcă să elaboreze tot felul de strategii de reducere a emisiilor de CO2 în atmosferă, fie descurajând circulaţia cu maşina în zonele aglomerate, fie obligând producătorii mondiali să gasească soluţii pentru reducerea şi chiar eliminarea noxelor

în trafic. Până acum efectele benefice sunt relativ modeste. Există încă o opoziţie mai mult sau mai puţin făţişă faţă de aceste măsuri, atât din partea posesorilor de maşini, cât şi din partea producătorilor. Primii nu vor încă să renunţe la plăcerea de a conduce o maşină puternică, iar producătorii nu vor să investească milioane sau chiar miliarde de euro pentru cercetare şi pentru descoperirea de noi sisteme de propulsie, mai economice şi mai puţin poluante.

Schimbare de direcţie Conceptul de “maşină verde” ar fi rămas probabil încă o vreme prin sertarele con-

NOILE LIMITE DE POLUARE CREAZĂ TENSIUNI ÎN CADRUL UE

Comisia Europeană e hotărâtă să respecte calendarul de reducere a limitelor admise pentru emisiile de dioxid de carbon ale maşinilor noi, care vor fi comercializate în interiorul Uniunii.

Astfel, până anul viitor, emisiile de CO2 ar trebui să fie de maximum 140g/km, iar la nivelul anului 2012, ţinta este de 130g/km. Scăderea este destul de drastică, dacă negândim că acum media emisiilor de CO2 în cazul maşinilor produse în Europa este de 162 g/km.

Producatorii europeni de maşini, în frunte cu cei germani, au protestat la Comisia Europeană, declarând că introducerea acestei limite va conduce la creşterea preţului maşinilor cu aproximativ 2.500 de euro pe unitate. Acest lucru va determina creşterea numărului de maşini produse în afara UE şi cumpărate de europeni, şi, implicit, va determina închiderea de fabrici şi pierderea de locuri de muncă.

Comisarul european pentru Mediu, Stavros Dimas, a replicat, argumentând că, fără introducerea noilor limite, UE nu îşi va îndeplini obligaţiile asumate prin Protocolul de la Kyoto.

Transportul este singurul domeniu al UE în care emisiile de CO2 au crescut în ultimii 15 ani, în ciuda progreselor importante făcute în ultima vreme de producătorii europeni în scăderea emisiilor de CO2.

Ultimele saloane internaţionale auto, precum cel de la Frankfurt, din luna septembrie, au permis celor mai importanţi constructori auto din lume să-şi dezvăluie proiectele de maşini

70 DECIZII - OCTOMBRIE 2007

ecologice. Dacă unii au încercat să testeze noi sisteme de propulsie, alţii au vrut să demonstreze că o reducere semnificativă a emisiilor de CO2 se poate realiza şi îmbunătăţind şi optimizând sistemele clasice de propulsie. În goana după scăderea costurilor companiile care gestionează flote auto vor include în ofertă tot mai multe maşini “verzi”, în speranţa că asta îi va ajuta să câştige noi procente dintr-o piaţă tot mai matură şi mai greu de impresionat, aşa cum e cea din Marea Britanie, Germania, Franţa, SUA sau Japonia.

Guvernele din aceste state sprijină, prin metode diferite, promovarea maşinilor ecologice. În Marea Britanie, începând de la 1 ianuarie 2008, maşinile care emit sub 120 g/km vor fi taxate cu 10% mai puţin. Acolo maşinile cele mai puţin poluante (Toyota Prius, Honda Civic Hybrid, chiar Smart Fortwo, sunt incluse în clasa G (“green”, adică verde n.r.) fiind taxate mult mai puţin decât restul maşinilor.

Venind mai aproape de România se observă că pieţele nu sunt foarte mature, multe state din regiune fiind încă în stadiul de dezvoltare a managementului flotelor auto sau a creării unui parc de maşini ecologice destinate companiilor.

Aici tendinta managerilor de companie este de a se ocupa de toate activitățile firmei, de multe ori cu riscul de a neglija businessului de bază.

Serviciile oferite de companiile de leasing operaţional sunt puţin cunoscute şi chiar privite cu reticenţă.

FINANCIAL DIRECTOR

GLOBALIZARE

În zona Europei de Sud-Est, tendinta managerilor de companie este de a se ocupa de toate activitățile firmei, de multe ori cu riscul de a neglija businessului de bază structorilor de automobile sau în stadiul de concept car expus la saloanele auto, dacă nu ar fi apărut o serie de crize ale petrolului, care au împins preţul barilului în sus, către cotaţii greu de imaginat acum 10 ani.

De aproximativ 2-3 ani se observă cum maşinile experimentale, ce funcţionează cu bioetanol sau cele hibride, încep să treacă pe liniile de producţie transformându-se în maşini de serie.

De câţiva ani Toyota Prius nu mai este singurul model cu motor hibrid, cumpărat doar de starurile de cinema dornice de popularitate. Astăzi aproape toţi producătorii importanţi de maşini au deja în producţia

FINANCIAL DIRECTOR

de serie sau în diverse stadii de dezvoltare modele ecologice, “maşini verzi”. Până şi mărcile cunoscute pentru modelele sportive sau puternic-elegante (Porsche, Mercedes, BMW, Lexus etc.) au deja în ofertă sau se pregătesc să scoată cât de curând “maşini verzi”.

O parte dintre ele se regăsesc sau se vor regăsi în flotele de maşini din ţările occidentale. Companiile sunt cel mai bun agent de promovare a noilor tipuri de automobile, mai ales că preţurile pentru modelele ecologice sunt simţitor mai mari decât în cazul modelelor similare echipate cu motoare clasice şi acest lucru îi descurajează pe mulţi.

Producătorii asiatici au dezvoltat cele mai multe proiecte de maşini ecologice, Toyota şi Honda fiind mărci deja cunoscute de ani buni pentru modelele care propun sisteme revoluţionare de propulsie. Intraţi mai târziu în cursă, producătorii nord americani şi cei europeni vor să recupereze cât mai repede terenul pierdut în anii trecuţi.

Ford şi Volvo au anunţat că vor înfiinţa un centru de 1,2 miliarde de euro la Goteborg, în Suedia. Aici se vor produce maşini hibrid pentru divizia europeană a Ford. Gigantul american vrea să scape prin intermediul Ford Escape Hybrid de eticheta de producător de modele “mari consumatoare de carburant.”

General Motors vrea să concureze serios modelele hibride ale japonezilor de la Toyota şi va echipa versiuni ale Chevrolet Silverado şi GMC Sierra cu astfel de sisteme mixte de propulsie. ■

2007 OCTOMBRIE - DECIZII 71

TREND ROMÂNIA

Sunt necesare politici macroeconomice mai riguroase Accentuarea dezechilibrelor externe ale ţării şi instabilitatea politică în contextul scăderii încrederii investitorilor în urma recentei perturbări de pe pieţele internaţionale au generat presiuni asupra pieţelor de schimb valutar şi financiare din România Chiar dacă perspectivele de creştere rămân pozitive datorită recentei aderări la UE şi aportului constant ridicat de investiţii străine directe (ISD), politicile macro riguroase sunt extrem de importante pentru a diminua vulnerabilitatea ţării. După atingerea unor niveluri scăzute record în prima jumătate a anului 2007, rata inflaţiei a început să crească în luna august. Cu toate acestea, în pofida unei presiuni constante puternice exercitate de surplusul de cerere şi de creşterea preţurilor volatile, se preconizează o scădere a inflaţiei până la sfârşitul anului până la nivelul de 4,2%.

Corecţii la nivelul pieţelor de schimb valutar şi financiare din România Impactul pe termen scurt al recentei perturbări cauzate de criza de pe piaţa creditelor din SUA a fost mai puternic în România în comparaţie cu alte ţări din ECE, deoarece mediul politic confuz şi dezechilibrele externe în creştere au început, în cele din urmă, să fie considerate drept factori de risc.

Luând însă în considerare relativ puternica apreciere a monedei naţionale din lunile anterioare, estimarea preţului riscului a dus doar la o depreciere relativ

uşoară. În ciuda unor perspective macro bune şi a unui nivel constant al ISD, vulnerabilităţile externe au devenit tot mai vizibile în ultimele luni. Politicile macro mai riguroase au devenit extrem de importante în vederea redresării dezechilibrelor externe, contribuind la scăderea riscului specific de ţară. Unele agenţii de rating evidenţiază anumite îngrijorări: S&P, de exemplu, clasifică România în prezent printre primele cinci ţări cu cel mai mare nivel de expunere la riscul de lichiditate. Această clasificare nu precede neapărat acţiuni de rating negativ.

Consumul şi investiţiile rezistă Ritmul de creştere în termeni reali a PIB s-a diminuat la 5,6% în al doilea trimestru, de la 6,0 % în trimestrul precedent. Încetinirea a fost parţial generată de un declin al impozitelor nete şi de o performanţă moderată a exporturilor, dar în primul rând s-a datorat unui deficit prelungit. Scăderea considerabilă înregistrată la nivelul producţiei agricole, care a ajuns la aproximativ -11% pe an în al doilea trimestru, a avut un impact major asupra creşterii economice din România. În pofida reducerii ritmului general de creştere, principalele

componente ale cererii s-au menţinut la un nivel ridicat în al doilea trimestru, cu creşterea consumului privat şi a investiţiilor cu 11%, respectiv 19% pe an.

Performanţa impresionantă a investiţiilor a fost determinată în principal de expansiunea din sectorul construcţiilor (+32,2% în termeni reali, ca rată anuală în al doilea trimestru). Aproximativ 50% din investiţiile totale din economie s-au axat pe lucrări de construcţii noi. Activitatea intensă din domeniul investiţiilor indică, de asemenea, posibilitatea unei îmbunătăţiri pe termen lung a capacităţii de export.

Aflate în scădere, exporturile nete au înregistrat un declin puternic în al doilea trimestru din cauza unei creşteri puternice de 20,8% pe an a importurilor şi a unei performanţe scăzute a exporturilor (o rată anuală de +2,4%, faţă de +12,9% în primul trimestru din 2007). Deficitul comercial al României a fost, de asemenea, afectat de moneda locală puternică din al doilea trimestru. Mai mult, scăderea producţiei agricole cauzată de seceta din acest an a influenţat negativ şi exporturile nete ale României, impunând astfel o creştere a importurilor de cereale, de exemplu.

Creşterea viitoare –

susţinută de expansiunea din sectorul construcţiilor Cifrele pentru trimestrul al doilea aduc semne încurajatoare în ceea ce priveşte sectorul construcţiilor, indicând un an record, pe măsură ce oferta încearcă să facă faţă unei cereri dinamice de construcţii rezidenţiale dar şi nerezidenţiale.

Indicele pentru lucrările de construcţii a rămas la un nivel ridicat în iulie, de până la 26,6% pe an (ajustat în funcţie de sezon), în timp ce indicele pentru construcţii ne-rezidenţiale a ajuns la 33,2% pe an. Lucrările de construcţii în domeniul clădirilor rezidenţiale şi al construcţiilor civile au înregistrat o creştere anuală de 30,4% şi respectiv 23,4%. În plus, indicele producţiei industriale s-a redresat, ajungând de la un procent nesatisfăcător de 1,2% pe an (ajustat pentru efectul de calendar) la 6,4% în iulie. În general, analiştii UniCredit Group preconizează o activitate intensă de investiţii care să compenseze un declin ulterior al creşterii consumului şi, într-o oarecare măsură, aportul negativ al exporturilor nete. Cu toate acestea, scăderea recentă înregistrată la nivelul producţiei agricole, alături de riscul unei recolte de toamnă

Tendinţa ascendentă a ratei inflaţiei s-a materializat deja din luna august După valorile scăzute record din prima jumătate a anului, inflaţia totală a crescut la 5% pe an (0,9 % pe lună) în august, în principal datorită unei creşteri bruşte a preţurilor volatile la alimente.

Creşterea puternică a preţurilor produselor de panificaţie în luna august (+ 3,03% pe lună) a avut un impact major asupra inflaţiei totale, având în vedere ponderea considerabilă în coşul IPC (aproximativ 9% din total).

Preţul serviciilor a crescut ca rezultat al deprecierii cu 3% a monedei naţionale în luna august, lucru care s-a reflectat imediat în tarifele din telecomunicaţii (creştere de 3%). Efectul de bază mai puternic generat de scăderea preţurilor la alimente, din trimestrul al treilea al anului 2006 va duce la o creştere chiar mai puternică a inflaţiei totale în lunile următoare. În plus, presiunile inflaţioniste la nivelul cererii se menţin în continuare.

Creşterea rapidă a salariilor (rată anuală de +23,5% în iulie, exprimată ca valoare nominală netă) şi o activitate de creditare intensă în continuare (+51% pe an în prima jumătate a anului 2007) determină menţinerea inflaţiei CORE 2 (din care sunt excluse preţurile volatile şi cele administrative) la un nivel înalt. În general, previziunile analiştilor UniCredit Group indică doar o încetinire marginală a creşterii preţurilor la 4,2% la sfârşitul anului (puţin peste previziunile BNR de 3,9%). Totuşi, mai există câte-

va riscuri de creştere cauzate de dinamica preţurilor volatile ale alimentelor, de creşterea rapidă a salariilor, de cheltuieli fiscale mai ridicate în ultima parte a anului şi de recenta presiune exercitată de deprecierea leului.

Reducerea de 0,175 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară instituită de BNR de la începutul anului 2007 a fost generată de inflaţia scăzută înregistrată în prima jumătate a anului şi de eforturile de diminuare a presiunii de apreciere a leului, prin subminarea speculaţiilor bazate pe diferenţa mare a ratei dobânzii din ţările UME.

Accelerarea recentă a preţurilor şi scăderea din punctul de vedere al inflaţiei justifică o perspectivă monetară mai restrictivă în viitorul apropiat şi, prin urmare, analiştii UniCredit Group nu estimează alte reduceri ale ratei dobânzii de politică monetară în cursul acestui an.

A doua revizuire a bugetului vizează menţinerea deficitului pe 2007 la 2,8% din PIB Bugetul consolidat al României a înregistrat un surplus de 0,5% din PIB în primele şapte luni ale anului. Veniturile la buget s-au îmbunătăţit semnificativ după o încetinire temporară în primul trimestru datorită recuperării TVA-

ului colectat aferent importurilor din UE, ajungând deja în primele 7 luni la 51% din veniturile totale planificate. Cheltuielile publice au fost mai reduse, ajungând la doar 46% din cheltuielile planificate pentru anul acesta. În a doua săptămână din septembrie Guvernul a semnat o ordonanţă de urgenţă pentru avizarea celei de-a doua revizuiri bugetare pentru anul curent. Chiar dacă deficitul de buget s-a menţinut la nivelul previzionat anterior de 2,8% din PIB (3% conform standardelor ESA), s-au stabilit noi niveluri pentru cheltuieli, generate de venituri mai mari decât cele preconizate. Fondurile vor

DATE ȘI PREDICȚII MACROECONOMICE XXXXXXXXXXXXXXXX????

2005

2006

2007f

2008f

2009f

PIB nominal (EUR mld)

79,5

97,2

116,3

130

141,3

PIB per capita (EUR)

3,676

4,501

5,408

6,079

6,639

PIB real yoy (%)

4,1

7,7

5,8

5,5

5

Inflația (IPC) yoy, sfârșitul perioadei (%)

8,6

4.9

4,2

4

3,7

Inflația (IPC) yoy, media (%)

9

6,6

4,3

4,1

3,9

Rata șomajului, media (%)

5,8

5,4

4,3

4,2

4,2

Cursul de schimb / EUR, eop

3,68

3,38

3,32

3,34

3,37

Cursul de schimb /EUR, media

3,62

3,52

3,34

3,33

3,35

Rata dobânzii de politică monetară (Dec)1

7,50

8,75

7

6,50

6

1M Bubor Decembrie

7,48

8,54

7,07

6,62

6,17

1M Bubor media

9,33

8,73

7,81

6,85

6,40

Sold cont curent / PIB (%)

-8,7

-10,3

-12,8

-12

-11

ISD / PIB (%)

6,6

9,3

5

4,4

3,9

Exerciţiul bugetului consolidat / PIB %

-0,8

-1,7

-2,5

-2,3

-2,2

Datoria publică / PIB% (ESA 95)

19,7

17,6

18

17,8

17,8

Totalul datoriei externe / PIB %(2)

31

29,2

30,3

31,9

33,8

Nota: (1) Rata dobânzii practicate de BNR pentru depozitele băncilor comerciale constituite pe termen de o lună; (2) Datele exclud datoria externă pe termen scurt Surse: BNR, Institutul Naţional de Statistică, Departamentul de Cercetare Macroeconomica al UniCredit Tiriac Bank si UniCredit CEE Research Sursa: Quarterly Report no. 4 / 2007, o analiză a New Europe Research Network.

▼

slabe, indică nevoia de ajustare în minus a creşterii economiei estimate pentru întregul an, la o creştere reală a PIB de 5,8%.

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

▼

bugetară slabă de până în prezent, încă nu avem certitudinea că deficitul bugetar planificat poate fi realizat. Chiar dacă luăm în considerare explozia planificată a cheltuielilor, analiştii UniCredit Group estimează că deficitul bugetar va rămâne sub nivelul stabilit, la aproximativ 2,5% din PIB. În săptămânile următoare vor fi supuse dezbaterilor noul proiect bugetar pentru 2008. Pe baza cifrelor preliminare, deficitul fiscal planificat se va stabili cel mai probabil la 2,7% din PIB. Dezbaterile se vor axa în principal pe schimbările

fi redirecţionate spre proiecte de asistenţă socială, bugete locale şi servicii de asistenţă medicală.

De asemenea, s-a anunţat încă un transfer de capital către Casa de Economii şi Consemnaţiuni (în urma creşterii de capital de 150 milioane EUR, care a avut deja loc în luna decembrie 2006). Primele de vacanţă ale funcţionarilor publici (0,25% din PIB) şi avansurile plătite agricultorilor (pentru fondurile UE care urmează să fie primite) vin în sprijinul planurilor Guvernului de a stimula cheltuielile publice în acest an. Dată fiind planificarea

intervenite la sistemul de pensii de stat. Fondurile de pensii obligatorii vor deveni operaţionale începând din luna ianuarie 2008, cu implicaţii asupra scăderii veniturilor, din cauza realocării a 2% din contribuţiile plătite de angajaţi (pentru angajaţi cu vârsta de până la 45 de ani) către fonduri private. În plus, o creştere semnificativă a pensiilor de aproximativ 40% de anul viitor va afecta, de asemenea, balanţa de venituri şi cheltuieli a sistemului de pensii de stat (cu o creştere a cheltuielilor de aproximativ 2,5 miliarde EUR).

EVOLUȚII ALE PIEȚELOR BURSIERE ȘI VALUTARE 1 mai - 26 iunie 2006

26 febr. - 7 martie 2007

6 - 17 august 2007

20 aug. - 6 sept 2007

PIAȚĂ

PIAȚĂ

PIAȚĂ

PIAȚĂ

ȚARA

Bursieră

Valutară

Bursieră

Valutară

Bursieră

Valutară

Bursieră

Valutară

SUA

-2,6

0,5

-3,5

0,2

-2,9

2,1

-0,1

-2,1

Europa

-7

-

-5,4

-

1,3

-

0,7

-

Japonia

-10,5

2,4

-8

-3,5

-9,7

-5,4

2,5

0,9

China

14,5

0

-4,4

-0,4

-0,5

-2,2

8,4

1

Polonia

-13,7

5,5

-7,1

0,4

-7

1,2

4,3

-0,8

Cehia

-12,2

0,4

-4,6

-0,9

-3,8

-1,4

4,2

-0,2

Slovacia

-9,1

2,2

2,1

-0,4

21

1,1

-0,1

0,2

Ungaria

-21,6

6

-7

0

-8,8

3,5

4,1

-1,8

România

-17,2

4,6

-5,5

0,2

-12,4

3,2

5,5

1,4

Turcia

-27,4

25,3

-7,6

3,4

-7,6

5,2

6,3

-2,7

Rusia

-27,9

-0,6

-10,8

-0,1

-3,1

-1,2

1

1

Croația

0,3

-0,5

-2,4

-0,06

-3,5

0,3

-2,6

-0,1

Bulgaria

-0,5

-

-1,8

-

-3,9

-

4,4

-

Estonia

-9,8

-

-9,1

-

-7,3

-

3

-

Letonia

-11,3

0

-4,2

0,4

-4,6

0,1

3,8

0,1

Lituania

8

-

-5

-

-4

-

1,6

-

Ucraina

-15,8

-0,5

-10,9

-0,1

-3,9

-2,1

-2,9

2,2

Kazahstan

-22,2

-3,4

-1,3

-0,2

-9,4

-2,2

6,1

-0,7

Dezechilibre externe în creştere şi acoperire redusă prin investiţii străine directe În primele 7 luni, deficitul de cont curent din România a crescut cu o rată anuală de 98%, ajungând la 9 miliarde euro, stimulat de un deficit comercial în creştere.

Evoluţia puternică a importurilor a fost încurajată şi de aprecierea leului în prima jumătate a anului, ducând la o şi mai mare adâncire a deficitului, în ciuda unei redresări a ritmului de creştere a exporturilor.

Contribuţia negativă tot mai ridicată la balanţa veniturilor (creşterea soldului negativ de 55% pe an) a fost compensată integral de către balanţa pozitivă a fondurilor trimise de românii care lucrează în străinătate (creştere de 25% pe an).

Pentru restul anului analiştii UniCredit Group se aşteaptă, pe de o parte, la presiuni asupra balanţei externe, generate în principal de menţinerea unui surplus de cerere, de investiţiile solide şi de cheltuielile publice planificate pentru a doua parte a anului. Pe de altă parte, deprecierea actuală a leului ar putea duce la o uşoară îmbunătăţire a dezechilibrelor externe.

Totuşi, se aşteaptă ca deficitul de cont curent să continue tendinţa de scădere faţă de anul trecut, ajungând la 12,8% din PIB pe tot anul. Pe termen mediu, o îmbunătăţire treptată a capacităţii de export, însoţită de o uşoară depreciere a leului pe perioada de referinţă vor duce la scăderea presiunii asupra balanţei externe, prin urmare se preconizează o scădere a deficitului de cont curent la 11% din PIB în 2009. Aportul de ISD s-a ridicat la 3,5 miliarde de euro în perioada ianuarie-iulie,

Monitorizarea Comisiei Europene şi primii paşi spre fondurile post-aderare UE La 27 iunie Comisia Europeană a publicat primul Raport de Monitorizare post-aderare pentru România. Acesta va fi actualizat o dată la fiecare şase luni, pe baza măsurilor de salvgardare care pot fi aplicate timp de trei

ani de la aderare. România se confruntă cu provocări în ceea ce priveşte realizarea unui progres în refacerea sistemului judiciar şi administrativ. Chiar dacă în acest raport nu s-au propus măsuri de salvgardare, trebuie luată în considerare posibilitatea unor eventuale intervenţii în viitorul apropiat.

Primii paşi spre accesarea fondurilor structurale şi de coeziune oferite de UE au fost deja făcuţi (aproximativ 30 de miliarde de euro pentru perioada 2007–2013). Conform Ministrului Dezvoltării, dl. Borbely, se preconizează contracte în valoare de aproximativ 400 de milioane în 2007, prin intermediul celor 8 Agenţii de Dezvoltare Regionale. Autorităţile administraţiei publice locale îşi pot depune dosarele pentru axa prioritară 2 (reabilitarea şi modernizarea drumurilor judeţene şi a infrastructurii urbane) începând cu data de 10 septembrie. Se estimează că proiectele pentru axa prioritară 2 se vor ridica la o valoare de aproximativ 877 milioane euro.

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a anunţat că până în luna noiembrie 2007, 15 proiecte în valoare de 1 miliard de euro vor fi înaintate CE spre evaluare şi aprobare (proiectele finanţate prin Programul Operaţional Sectorial Mediu care depăşesc valoarea de 25 de milioane EUR necesită aprobarea directă a CE). Cea mai mare parte a acestor fonduri va fi direcţionată spre modernizarea/ construcţia de sisteme pentru tratarea apei reziduale şi sisteme de canalizare. Mai mult, primele plăţi din fondurile UE au fost făcute deja către viticultori în luna iunie 2007 (aproximativ 7,5 milioane EUR). ■

Populaţia din Europa de Sud-Est achiziţionează locuinţe Principalul obiectiv al populaţiei din Europa e Sud-Est îl constituie investiţiile în propria locuinţă.

Segmentul creditelor pentru locuinţe este previzionat să crească cu 24% în perioada 2007-2009.

Regiunea Europei de Sud-Est (ESE) continuă să înregistreze o creştere economică semnificativă, depăşind nivelurile înregistrate în Uniunea Europeană. Anul 2007 va fi un alt an de expansiune pentru această regiune, cu PIB prognozat să atingă un nivel de +5,9%.

Creşterea are la bază consumul şi o activitate investiţională susţinută. “Consumul puternic este alimentat de dorinţa populaţiei de a atinge aceleaşi standarde de viaţă din Europa de Vest”, a declarat Debora Revoltella, Economist Şef UniCredit Group, regiunea ECE, în cadrul Conferinţelor Euromoney din Dubrovnik.

Pentru acest an şi pentru anul următor, în România şi în Bulgaria se preconizează o creştere puternică, de peste 5-6%, având în vedere că ambele ţări vor profita de stimulente datorate aderării la UE. În Croaţia, creşterea economică va atinge cel mai înalt nivel anul acesta, respectiv de 5,5%, tendinţă care se va menţine şi pe parcursul anului 2008, în pofida unei încetiniri cauzate de măsurile recent introduse pe piaţa creditului.

Cererea internă puternică şi mediul extern favorabil au

generat o performanţă notabilă atât în Serbia, cât şi în Bosnia.

Cu toate acestea, durabilitatea creşterii pe termen mediu în cele două ţări depinde de evoluţia reformelor structurale. În Bosnia, forţele politice încă nu au reuşit să ajungă la un acord adecvat, în timp ce în Serbia, alegerile locale şi prezidenţiale care se apropie vor conduce la o şi mai mare întârziere în privinţa demarării unor acţiuni de implementare a reformelor structurale. Dezechilibrele economice externe adânci la nivelul celor două ţări reprezintă încă o ameninţare în acest sens. În întreaga regiune a Europei de Sud-Est, gospodăriile reprezintă un motor important de creştere.

Populaţia îşi adaptează rapid obiceiurile de consum la standarde mai bune de viaţă.

“Consumul este marcat de creşterea rapidă a veniturilor şi de un acces mai mare la piaţa creditului. Această tendinţă este sprijinită şi de efectul de îmbogăţire generat de creşterea rapidă a preţurilor locuinţelor”, a mai spus Debora Revoltella. Consumul personal creşte extraordinar în ţările din ESE, stimulat de dotarea la un nivel încă scăzut a gospodăriilor cu

▼

reprezentând o acoperire de numai 39% a deficitului de cont curent. Chiar dacă raportul ISD – deficit de cont curent a fost puţin peste 82% în aceeaşi perioadă din 2006, cifrele sunt conforme cu previziunile anterioare ale analiştilor UniCredit Group. Se preconizează ca cele câteva proiecte de privatizare să atragă alte ISD şi în lunile următoare.

Ford a făcut o ofertă de 57 milioane EUR pentru un pachet de acţiuni de 72% la Automobile Craiova, cu intenţia de a investi în continuare aproximativ 500 milioane EUR. Pe lângă privatizări şi transferurile de capital realizate de companii străine care sunt deja prezente în ţară, analiştii UniCredit Group preconizează lansarea de proiecte de investiţii greenfield considerabile. Sectorul de imobiliare s-a dovedit a fi unul dintre cele mai atractive sectoare pentru investitorii străini.

Copper Beech a anunţat recent investiţii în locuinţe din Bucureşti în valoare de aproximativ 2,5 miliarde EUR în următorii 5 ani. În plus, proiecte lansate de curând au început deja să se extindă şi la alte oraşe mari din ţară. În general, analiştii UniCredit Group se aşteaptă la menţinerea unui nivel constant al ISD, care să ajungă la aproximativ 5,7 miliarde euro ca medie anuală, în perioada 2007–2009.

TREND

▼

bunuri de folosinţă îndelungată.

Doar circa 30% din populaţia Europei de Sud-Est are un computer şi sub 40% din populaţie deţine un autoturism. În acelaşi timp, gospodăriile sunt orientate tot mai mult către investiţii imobiliare; există o cerere mare pentru locuinţe finanţate prin credite ipotecare. Populaţia continuă să economisească şi îşi redirecţionează treptat capacitatea de economisire către investiţii în propria locuinţă. În

Bulgaria, şi, recent, în Croaţia, apariţia unor noi fluxuri de economisire se adaugă la acumularea de avuţie (financiară şi reală).

Având în vedere comportamentul la nivel de gospodării, piaţa imobiliară în domeniul rezidenţial evidenţiază în continuare noi oportunităţi. Numărul de locuinţe în proprietate personală în ESE este mai ridicat decât media din regiunea Europei Centrale şi de Est, dar există încă potenţial de creştere al acestei pieţe, în ceea

ce priveşte necesitatea sporirii calităţii locuinţelor.

Cererea puternică de locuinţe în contextul unei oferte încă reduse conduce la creşterea semnificativă a preţurilor la proprietăţi imobiliare. În majoritatea ţărilor din Europa de Sud-Est încă persistă o anumită subevaluare a preţurilor la locuinţe (preţ mediu la nivel de ţară) comparativ cu nivelul teoretic de preţ. În ansamblu, evoluţia pieţei

proprietăţilor rezidenţiale din regiunea Europei de Sud-Est indică un potenţial semnificativ pentru piaţa creditului ipotecar.

“Estimăm o creştere anuală de 24% în intervalul 2007-2009 pe segmentul creditului pentru locuinţe”, a mai adăugat Debora Revoltella, Economist Şef în cadrul Departamentului de Cercetare Economică al UniCredit Group.

Sursa: UniCredit Ţiriac Bank

Proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților BCE Pe baza informaţiilor disponibile până la data de 24 august 2007, experţii BCE au elaborat proiecţiile privind evoluţiile macroeconomice din zona euro. În ceea ce priveşte PIB real, se anticipează un ritm mediu anual de creştere între 2,2% şi 2,8% în anul 2007 şi între 1,8% şi 2,8% în anul 2008. Ritmul mediu de creştere a indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) este proiectat să se situeze între 1,9% şi 2,1% în anul 2007 şi între 1,5% şi 2,5% în anul 2008.

Ipoteze tehnice privind ratele dobânzilor, cursurile de schimb, preţul petrolului şi politicile fiscale Ipotezele tehnice referitoare la ratele dobânzilor şi la preţurile petrolului şi ale materiilor prime non-energetice se bazează pe aşteptările pieţei în perioada încheiată la data de 14 august 2007. În ceea ce priveşte ratele dobânzilor pe termen scurt măsurate prin EURIBOR la trei luni, aşteptările pieţei sunt cuantificate pe baza ratelor dobânzilor forward, reflectând curba randamentelor la data încheierii perioadei de referinţă.

Aceasta presupune un nivel mediu de 4,3% pentru anul 2007 şi 4,5% pentru anul 2008.

Aşteptările pieţei în privinţa randamentelor nominale ale titlurilor de stat din zona euro cu scadenţa la zece ani indică o stagnare

la nivelul de 4,5% înregistrat la mijlocul lunii august.

Scenariul de bază include totodată ipoteza potrivit căreia spread-urile aferente dobânzilor la creditele bancare vor creşte uşor în cadrul orizontului de proiecţie, ilustrând gradul sporit de conştientizare a riscurilor observat recent pe pieţele financiare. În funcţie de trendul imprimat de preţurile contractelor futures pe perioada de două săptămâni încheiată la data de referinţă, se preconizează că preţurile petrolului, calculate ca medie anuală, vor atinge valoarea de 68,1 USD/baril în anul 2007 şi 71,9 USD/ baril în anul 2008. Se aşteaptă ca preţurile materiilor prime non-energetice exprimate în USD să se majoreze cu 20,0% în anul 2007 şi cu 5,7% în anul 2008 (medie anuală).

Conform ipotezei tehnice, cursurile de schimb bilaterale vor rămâne nemodificate, de-a lungul orizontului de proiecţie, la nivelurile medii înregistrate în perioada de două săptămâni încheiată la data de referinţă.

Aceasta implică un curs de schimb de 1,37 EUR/USD şi un curs de schimb efectiv al euro, în medie, mai mare cu 3,1% în anul 2007 faţă de media consemnată în anul 2006 şi cu 0,5% mai mare în anul 2008 comparativ cu media înregistrată în anul 2007.

Ipotezele privind politica fiscală se bazează pe programele bugetare naţionale

ale fiecărei ţări din zona euro şi includ toate măsurile care au fost deja aprobate de parlament sau prezentate în detaliu şi care

PROIECȚII MACROECONOMICE PENTRU ZONA EURO (VARIAŢII PROCENTUALE ANUALE MEDII) 1), 2) 2006

2007

2008

IAPC

2,2

1,9-2,1

1,5-2,5

PIB real

2,9

2,2-2,8

1,8-2,8

Consumul privat

1,9

1,4-1,8

1,5-2,7

Consumul administrațiilor publice

1,9

1,3-2,3

1,2-2,2

Formarea brută de capital fix

5,2

3,6-5,2

1,4-4,6

Export (bunuri și servicii)

8,2

4,6-7,4

3,9-7,1

Import (bunuri și servicii)

7,9

3,7-6,7

3,6-7

1) Proiecţiile privind PIB real şi componentele acestuia se referă la date statistice ajustate cu numărul zilelor lucrătoare.

Proiecţiile privind exportul şi importul includ schimburile comerciale efectuate între ţările din zona euro.

2) Cifrele raportate includ Slovenia încă din anul 2006, cu excepţia IAPC, caz în care Slovenia este luată în considerare numai din anul 2007. Proiecţiile din această lună includ, pentru prima dată, Cipru şi Malta ca state membre ale zonei euro, în intervalele de variaţie proiectate pentru anul 2008. Variaţiile procentuale anuale pentru 2008 sunt calculate pe baza unei structuri a zonei euro care include date referitoare la Cipru şi Malta atât pentru anul 2007, cât şi pentru anul 2008. Ponderile pe care Cipru, Malta şi Slovenia le deţin în PIB al zonei euro sunt de aproximativ 0,2%, 0,1% și respectiv 0,3%.

au o probabilitate ridicată de a fi adoptate în cadrul procesului legislativ.

Ipoteze privind contextul internaţional Conform proiecţiilor de bază, se anticipează că mediul extern zonei euro va rămâne favorabil în cadrul orizontului de prognoză. În timp ce în SUA şi Japonia se estimează că avansul PIB real va înregistra o relativă încetinire faţă de anii anteriori, în ţările asiatice cu economii emergente se preconizează că majorarea PIB real va rămâne net superioară mediei la nivel mondial. De asemenea, în majoritatea celorlalte economii mari se aşteaptă menţinerea ritmului dinamic de creştere. În ansamblu, creşterea anuală a PIB real din afara zonei euro este estimată să atingă o medie de circa 5,6% în anul 2007 şi 5,3% în anul 2008. Ritmul de creştere economică pe pieţele de export ale zonei euro este proiectat în jurul valorii de 5,5% în anul 2007 şi 6,9% în anul următor.

Proiecţii ale creşterii PIB real Potrivit estimării preliminare a Eurostat, avansul PIB real din zona euro înregistrat în trimestrul II 2007 indică un ritm de creştere trimestrial de 0,3%, după ce a atins nivelul de 0,7% în primul trimestru al anului curent. De-a lungul orizontului de proiecţie, se preconizează că PIB real va înregistra ritmuri trimestriale de creştere de aproximativ 0,5-0,6%. În aceste condiţii, se estimează că ritmul mediu anual de creştere a PIB real va fluctua între 2,2% şi 2,8% în anul 2007 şi între 1,8% şi 2,8% în anul 2008. Între factorii determinanţi ai acestei evoluţii, se

COMPARAȚIE CU PROIECȚIILE DIN LUNA IUNIE 2007 (VARIAȚII PROCENTUALE ANUALE MEDII) 2006

2007

2008

PIB real - iunie 2007

2,9

2,3-2,9

1,8-2,8

PIB real - septembrie 2007

2,9

2,2-2,8

1,8-2,8

IAPC - iunie 2007

2,2

1,8-2,2

1,4-2,6

IAPC - septembrie 2007

2,2

1,9-2,1

1,5-2,5

Sursa: Banca Centrală Europeană - Buletin lunar septembrie 2007

anticipează că majorarea exporturilor va continua să stimuleze activitatea economică, având în vedere faptul că cererea externă este proiectată să crească în continuare întrun ritm alert. Se preconizează că expansiunea solidă a exporturilor şi sporirea profiturilor vor stimula dinamica investiţiilor, deşi ritmul acestora din urmă este proiectat să se tempereze pe măsură ce ciclul economic ajunge la maturitate şi condiţiile de finanţare se înăspresc. Proiecţia indică o intensificare a consumului privat, evoluţie susţinută de tendinţele favorabile înregistrate pe piaţa forţei de muncă.

Totodată, se anticipează că majorările salariale vor consemna un ritm mai alert de creştere în cadrul orizontului de proiecţie comparativ cu cel înregistrat în anul 2006.

Având în vedere estimarea conform căreia sporul înregistrat de productivitatea muncii se va menţine relativ stabil, creşterea costurilor unitare cu forţa de muncă se va accentua. Totuşi, în proiecţia de bază, efectele în sens ascendent privind majorarea costului unitar cu forţa de muncă sunt atenuate de anticiparea unei creşteri relativ moderate a marjelor de profit.

Evoluții economice și monetare Proiecţii ale preţurilor şi costurilor Ritmul mediu de creştere a inflaţiei totale măsurate pe baza IAPC este proiectat să se cifreze între 1,9% şi 2,1% în anul 2007 şi între 1,5% şi 2,5% în anul 2008. Conform ipotezelor privind preţul petrolului, decurgând din preţurile petrolului aferente contractelor futures actuale, contribuţia pozitivă a preţurilor energiei şi materiilor prime, exclusiv petrolul, la evoluţia preţurilor de consum este estimată a se reduce semnificativ în raport cu anii precedenţi.

De asemenea, contribuţia impozitelor indirecte anticipată până în prezent este preconizată să fie nulă în anul 2008, faţă de 0,5 puncte procentuale în anul 2007.

Comparativ cu proiecţiile macroeconomice ale experţilor Eurosistemului publicate în Buletinul lunar – iunie 2007, intervalele de variaţie indicate pentru creşterea PIB real în anul 2007 au fost revizuite uşor în sens descendent, reflectând efectele preţurilor oarecum mai ridicate ale petrolului şi ale condiţiilor relativ mai aspre de finanţare.

Intervalul de variaţie proiectat pentru creşterea PIB real în anul 2008 rămâne nemodificat.

Noile intervale de variaţie proiectate pentru ritmul anual de creştere a inflaţiei totale măsurate pe baza IAPC în anii 2007 şi 2008 se situează în limitele intervalelor de variaţie aferente proiecţiilor din luna iunie 2007. ■

Risc de creştere a preţurilor În şedinţa din data de 4 octombrie 2007, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât ca, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate. Informaţiile care au devenit disponibile după ultima şedinţă a Consiliului guvernatorilor, din data de 6 septembrie, confirmă faptul că perspectivele pe termen mediu privind stabilitatea preţurilor sunt în continuare supuse unor riscuri în sensul creşterii.

Având în vedere acest context, precum şi expansiunea puternică a creditului şi a agregatelor monetare în zona euro, politica monetara a BCE este pregatită să combată riscurile în sensul creşterii la adresa

stabilităţii preţurilor, conform obiectivului său principal. Fundamentele economice din zona euro susţin o perspectivă favorabilă pe termen mediu privind activitatea economică. În mod special, câştigurile companiilor şi rentabilitatea au înregistrat ritmuri susţinute de creştere, expansiunea gradului de ocupare a forţei de muncă a fost robustă, iar nivelul şomajului s-a diminuat.

Totuşi, ţinând seama de gradul de volatilitate a pieţelor financiare şi de reevaluarea riscurilor din ultimele săptămâni, această evaluare prezintă un grad sporit de incertitudine. ■ Sursa: BNR. BCE

SPECIAL Studiile Ce este capitalismul? lor ne arată că ...

CAPITALISM TRADIŢIONAL Ai două vaci. Vinzi una şi cumperi un taur. Cireada se înmulţeşte, iar economia prosperă. Le vinzi şi ieşi la pensie cu câştigul.

COMPANIE AMERICANĂ Ai două vaci. Vinzi una şi forţezi pe cealaltă să producă lapte pentru patru. Eşti surprins când vaca moare.

DEFICIT

Bancnote euro falsificate În cursul primului semestru al anului 2007, un număr total de 265.000 bancnote euro falsificate a fost retras din circulaţie. Volumul falsificărilor a înregistrat fluctuaţii nesemnificative în ultimii patru ani.

Comparând aceste date cu numărul bancnotelor euro autentice, aflate în circulaţie (în medie, 11 miliarde în semestrul I 2007), cantitatea falsurilor este într-adevăr foarte mică. În semestrul I 2007, majoritatea covârşitoare (97%) a bancnotelor false confiscate a fost descoperită din nou în ţările din zona euro. Aproximativ 3% au provenit din statele membre ale UE din afara zonei euro şi numai un număr foarte mic din alte ţări.

Structura pe cupiuri a bancnotelor false este următoarea: Bancnota de 50 EUR a fost cea care a înregistrat cel mai mare număr de falsificări în semestrul I 2007, reprezentând aproximativ 50% din totalul bancnotelor false depistate în circulaţie. Cele trei cupiuri intermediare (20 EUR, 50 EUR şi 100 EUR) reprezintă împreună circa 85% din totalul bancnotelor false.

Eurosistemul, mai precis Banca Centrală Europeană (BCE) şi cele 13 bănci centrale naţionale din zona euro, recomandă în continuare publicului larg să dea dovadă de vigilenţă şi să verifice autenticitatea bancnotelor primite. Bancnotele false pot fi deosebite cu uşurinţă de cele autentice prin simplul test ATINGE-PRIVEŞTEÎNCLINĂ, prezentat în publicaţiile Eurosistemului şi pe paginile de internet ale BCE şi ale băncilor centrale naţionale din cadrul Eurosistemului. Dacă există dubii, o bancnotă suspectă ar trebui verificată prin comparaţie directă cu o bancnotă despre care se cunoaşte cu certitudine că este autentică. Orice persoană care bănuieşte că a intrat în posesia unei bancnote false trebuie să contacteze fie organele de poliţie sau - potrivit practicii naţionale - banca centrală naţională şi să ofere cât mai multe detalii posibile cu privire la provenienţa bancnotei respective.

Sursa: BCE, BNR

PERIOADA

2005/1

2005/2

2006/1

2006/2

2007/1

Nr. bancnote false

293.000

286.000

300.000

265.000

265.000

TIPUL BANCNOTEI

20 EUR

50 EUR

100 EUR

200 EUR

500 EUR

Structura pe cupiuri (%)

15

50

20

10

1

78

OCTOMBRIE 2007

Deficitul contului curent în peri-oada ianuarie-august 2007 a fost acoperit prin investiţii străine directe (în sumă de 4.059 mil. euro) în proporţie de aproximativ

40%

.

MEDIU În anul 2006 cheltuielile pentru protecţia mediului la nivel naţional au fost de aproximativ 8 miliarde lei, având o pondere în PIB de aproximativ

2,3%

.

Sursa: INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ

AUTOMOBILE Înzestrarea populaţiei cu autoturisme în anul 2006 a crescut faţă de anul 2005 cu

7,7%

la 1.000 de locuitori, de la 126,7 la 136,5 bucăţi şi cu

7,5%

la 100 de gospodării, de la 37,1 bucăţi la 39,9.

Sursa: INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ

COMPANIE FRANCEZĂ Ai două vaci. Faci grevă pentru că doreşti să ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA Ai două vaci. Le reproiectezi astfel încât să fie de zece ori mai mici decât o vacă obisnuită şi să producă de douazeci de ori mai mult lapte. Apoi creezi imagini animate, inteligente ale vacii, numite Cowkemon şi le promovezi la scară globală.

COMPANIE GERMANĂ Ai două vaci. Le reproiectezi astfel încât să trăiască 100 de ani, să mănânce o dată pe lună şi să se mulgă singure.

COMPANIE BRITANICĂ Ai două vaci.

Amandouă sunt nebune.

COMPANIE ITALIANĂ Ai două vaci, dar nu ştii unde sunt. Pleci în pauza de prânz.

COMPANIE RUSEASCĂ Ai două vaci.Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci.

Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te oprești din numărat vaci și deschizi altă sticla de vodcă.

COMPANIE ELVEŢIANĂ Ai 5.000 de vaci, dintre care nici una nu-ţi aparţine. Facturezi celorlalţi cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANĂ Ai două vaci. Te închini la ele.

COMPANIE CHINEZĂ Ai două vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari şomaj zero, productivitate bovină înaltă şi arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMÂNEASCĂ Ai 6 vaci, costuri cât de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment şi dai vina pe bou.

Sursa: Internet

NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

ABONAMENT PE ANUL 2007 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: .....................................................................................................................................

Adresă companie: ....................................................................................................................................

Județ: .................................... Localitate: .................................................................................................

Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: .......................................

Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: .............................................

E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: Industrie

Construcții

Comerț

Servicii

Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail.

București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27

Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților.

Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici.

Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți.

Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.

Foarte utile

Utile

Puțin utile

Deloc utile

Foarte bună

Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

ROMÂNIA

În interior DECIZII MANAGEMENTUL FLOTELOR AUTO începe după pagina 48

CREDITELE, Octombrie 2007

VITAMINE SAU MEDICAMENT