FD_6

Martie 2008

ROMÂNIA

În interior

DECIZII

PENSIILE PRIVATE FACULTATIVE începe după pagina 52

Martie 2008

Financial Director – Insider Business Club este programul prin care directorii Ànanciari pot À informaŏi, pot aÁa soluŏii la problemele curente üi pot comunica, într-un mod dinamic, cu factorii de decizie üi consultanŏii din domeniu.

Membrii clubului pot participa la cele mai interesate conferinŏe üi formate noi de evenimente organizate în cadrul clubului.

Cardul de membru aduce üi o serie de beneÀcii: - Acces facil la informaŏii pertinente üi relevante, direct de la sursą. Toate manifestąrile Clubului sunt înregistrate, conŏinutul digitalizat Àind disponibil permanent pentru posesorii cardului de membru, la adresa www.Ànancialdirector.ro - Condiŏii de participare mai avantajoase la evenimentele Financial Director – Insider Business Club, printr-o informare promptą üi reduceri la taxa de participare - Agenda manifestąrilor Financial Director este stabilitą pe baza propunerilor membrilor Insider Business Club, asigurând astfel o reprezentare Àdelą a intereselor acestora Termenii üi condiŏiile pentru înscrierea în Financial Director – Insider Business Club se gąsesc la adresa

www.Ànancialdirector.ro/club

SUMAR

ROMÂNIA Martie 2008 ANALIZĂ

14 NOI STANDARDE 2008 este un an bogat în evenimente atât pentru sectorul financiar, dar și pentru cel al tehnologiei informațiilor 19 LEGĂTURI PERICULOASE Numirea unei noi echipe de management, în cazul fuziunii unor organizații, depășește două luni OPINII

39 CONTABILITATEA CENTRELOR DE RESPONSABILITATE Delimitarea funcționalcontabilă este o etapă importantă în implementarea CCR

30

COVER STORY

24

ROTAȚIA BANILOR

Un punct important de diferenţiere în competiţia dintre firme poate deveni viteza de rotaţie a banilor. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât companiile vor avea la dispoziţie mai multe resurse ce pot fi folosite la dezvoltarea afacerii.

UN CFO ASIGURAT

Printr-o mișcare îndrăzneață, ING Asigurări de Viață și-a înlocuit directorul financiar, la scurtă vreme după lansarea campaniei pentru pensiile private obligatorii. Din septembrie 2007 această poziţie este ocupată de Emilia Bunea.

Acest context i-a oferit șansa de a experimenta o situație cu care nu mulți directori financiari se pot întâlni.

Ca vicepreşedinte şi CFO al Interamerican, Emilia Bunea a contribuit la strategia acestei companii pentru campania de aderare la pensiile private obligatorii, însă a gestionat din punct de vedere financiar strategia ING Asigurări de Viaţă.

Rezultatele obținute confirmă faptul că obiectivele au fost realiste și realizabile.

41 MODIFICAREA CAPITALULUI SOCIAL Reflectarea în contabilitate a acestei modificări nu este o operațiune simplă RUBRICI PERMANENTE

2 EDITORIAL Uite taxa, nu e taxa 8 ȘTIRI Ultimele evenimente notabile 34 ANALIZA PERFORMANȚEI În industria prelucrătoare, sectoarele cele mai promiţătoare sunt: prelucrarea lemnului, fabricarea de produse minerale nemetalice şi de echipamente electrice

ANALIZĂ

OGLINZI ȘI FUM

PENSIILE PRIVATE FACULTATIVE suplimentul începe după pagina 52

Schimbarea de putere de la Kremlin aduce în discuție performanțele economiei rusești, atât de lăudate în timpul președinției „țarului“ Vladimir Putin

47 STRATEGIE IT Este Linux o alternativă pentru Windows?

50 LEGISLAȚIE Prelucrarea datelor cu caracter personal

72 TREND ROMÂNIA 16

Preţurile producţiei industriale

MARTIE 2008

1

EDITORIAL

UITE TAXA, NU E TAXA ŞI RĂSPUNDEREA ANGAJAŢILOR INSTITUŢIILOR STATULUI

GABRIEL NIȚULESCU

La începutul lunii trecute, Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, Paul Păcuraru a semnat un ordin prin care o serie de prevederi din Codul fiscal, din legea 250, de modificare a Legii pensiilor şi din ordonanţa 91 căpătau aplicabilitate în sensul că erau luate în considerare la calculul punctului de pensie, plătindu-se totodată şi contribuţiile aferente mărimii respectivelor venituri. Reacţia agenţilor economici (fie ei angajaţi sau angajatori) l-au făcut pe ministru să se răzgândească în aceeaşi zi şi să explice că ordinul va fi retras, urmând ca respectivele prevederi din Legea pensiilor şi din Codul fiscal să nu se mai aplice. Lăsând la o parte absurdităţile cuprinse în ordin (ca de exemplu posibilitatea fiscului de a dovedi cât timp maşina de serviciu a fost utilizată în interes personal şi cât în interes de serviciu), declaraţia ministrului Păcuraru, că o parte din Codul fiscal nu se va aplica este una extrem de gravă. Pe scurt, un membru al cabinetului ne spune că avem legi dar nu putem sau nu vrem să le aplicăm.

O altă problemă este aceea că acele persoane din Minister care au lucrat la respectivul ordin şi i-au dat acea nefericită formă în care a fost dat publicităţii, s-ar putea să fie considerate în final nevinovate şi să scape fără nici un fel de sancţiune (Sindicatul Funcţionarilor Publici, de altfel, a sărit imediat în apărare lor).

Inexistenţa niciunui vinovat în cazul menţionat mai sus ne spune foarte multe depre modul în care se lucrează în multe ministere din România şi despre felul în care se se face admnistraţie, fără ca nimeni să fie tras la răspundere pentru erorile comise de instituţiile statului. Acei domni din ministere sau alte instituţii ale statului, care nu şi-au mai perfecţionat cunoştinţele de specialitate de când au părăsit băncile liceului sau facultăţii (mulţi dintre respectivii funcţionari sunt într-o astfel de situaţie) ar trebui să ştie că va veni (în curând) vremea când o decizie eronată, care va pune în dificultate o firmă privată sau o persoană fizică, ar putea să fie atacată în instanţă (românească sau europeană), iar acela care a emis respectiva reglementare (fie el ordin, ordonanţă, lege ş.a.m.d.) să fie pus să suporte daunele produse de erorile sale. Şi chiar dacă instanţa românească va da NUP, s-ar putea ca cea europeană să admită plângerea, iar instituţia respectivă, împreună cu angajaţii săi să fie nevoiţi să plătească pagubele (inclusiv timpul pierdut de respectiva firmă sau persoană fizică pentru a-şi dovedi dreptatea). Aşa cum o firmă sau o persoană fizică sunt sancţionate la sânge prin amenzi de mii sau zeci de mii de RON pentru simple erori apărute în relaţia cu statul (de multe ori fără intenţia unei fraude), aceeaşi stricteţe ar trebui să-şi găsească aplicarea şi atunci când greşeala apare la instituţia statului.

Gabriel Nițulescu, redactor șef gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

În acest număr Implicațiile lipsei de claritate a UE privind măsurile care asigură competitivitatea companiilor europene. Amănunte în paginile 20-21.

2

MARTIE 2008

Despre noile tendințe din domeniul contabilității de gestiune, privind estimarea și alocarea costurilor aflați în materialul din paginile 22-26.

Tipurile de greșeli de management acoperite prin intermediul unei asigurări de răspundere a personalului de conducere sunt descrise la paginile 44-45.

LINK-URI ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu Redactori-şefi adjuncți

Colaboratori

DTP Secretar general de redacţie Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

gabriel.nitulescu@bpgroup.ro Bogdan Bârligea bogdan.barligea@bpgroup.ro Dana Dobre dana.dobre@bpgroup.ro Izabela Ștefănescu, Emilian Nedelcu, Mihai Mătieş Alexandra Crăciun, Diana Maria Nestor, Cosmin Gheorghe Doru Iordache Carmen Grigore Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Livia Pană livia.pana@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

Pre-press Rompit

RECOMANDAREA LUNII www.financialdirector.co.uk

Pe site-ul revistei Financial Director din Marea Britanie puteţi citi o analiză foarte interesantă, publicată în numărul din februarie al revistei, care priveşte din alt unghi efectele crizei financiare care a lovit pieţele internaţionale.

Deşi toată lumea priveşte efectele negative ale crizei, sunt destui care

au avut şi de câştigat de pe urma ei.

Fondurile de investiţii şi cele mutuale s-au numărat printre instituţiile care au avut de profitat de pe urma „crizei creditelor”, utilizând instrumente financiare mai exotice, de tipul derivativelor.

A Anul trecut au avul loc şi numeroase achiziţii ale unor companii aflate în dificultate, cei care le-au achiziţionat făcând o afacere destul de avantajoasă.

Articolul de pe site cuprinde mai multe exemple de astfel de afaceri, care arată că, în perioade de criză, nu toată lumea pierde. Unii câştigă chiar foarte bine.

Tipărit la ISSN 1843-4819 Publicație auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor, BRAT

www.financialdirector.ro

Publicaţie lunară editată de:

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel.: 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group.

Financial Director este tipărită în 12.000 de exemplare.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved.

Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

4

MARTIE 2008

Procesul de dezvoltare a site-ului de prezentare a revistei Financial Director continuă. Foarte curând portalul va inaugura secţiunea de

ştiri. Adăugarea zilnică de informaţii relevante pentru cititori va accentua latura dinamică a site-ului, permiţând o interactivitate mai mare cu publicul ţintă.

Site-ul nu se va mai limita doar la afişarea conţinutului revistei, ci va avea conţinut propriu, util şi nou, care va ocupa o parte din ce în ce mai importantă din structura site-ului.

Secţiunea dedicată Insider Business Club va fi îmbogăţită cu informaţii noi.

Membrii clubului vor putea avea acces la materialele prezentate în cadrul conferinţei „Soluţii pentru managementul financiar”, desfăşurată pe 6 martie.

DE VIZITAT - Site-uri care ne-au fost de folos în această lună

www.cnpas.org Site-ul Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale conţine situaţii la zi despre evoluţiile din cadrul Pilonilor II şi III de pensii private.

www.ccir.ro Portalul Camerei de Comerţ şi Industrie a României postează informaţii utile pentru cele 42 de camere teritoriale, camere bilaterale şi asociaţii profesionale.

www.contabilul.ro Constituie o sursă foarte bună de comentarii şi noutăţi legislative referitoare la domeniile contabilitate şi fiscalitate aplicabilă companiilor româneşti.

ANALIZĂ

ROMÂNIA TRECE LA PLANIFICARE PE TERMEN LUNG Obligaţi de Uniunea Europeană, specialiştii români trebuie să gândească pe termen lung.

Strategia de Dezvoltare Durabilă ne vede aproape de media economică a UE în 2030.

După dezbateri publice la toate nivelurile, Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă urmează să fie adoptată de Guvern la jumătatea anului, fiind apoi supusă votului Parlamentului, urmând să fie prezentată Comisiei Europene.

Strategia prevede atingerea nivelului economic mediu actual al UE în anul 2020 şi apropierea de media economică a UE în 2030.

Pe 22 ianuarie 2008 a avut loc în Aula Academiei Române sesiunea de lansare a proiectului „Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă” (SNDD), document programatic ce se realizează conform exigenţelor Uniunii Europene de către Guvernul României prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, în colaborare cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare prin Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă.

Proiectul va fi elaborat de un Grup de Redactare interdisciplinar şi va fi examinat de fiecare dată de un Consiliu Ştiinţific desemnat de Academia Română. Într-o fază mai avansată (martie-aprilie 2008), proiectul urmează să fie dezbătut şi la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României (de 2 ori în fiecare dintre cele 8 regiuni). În final, se prevede ca documentul să fie însuşsit de Guvern (aşa cum s-a procedat în cazul Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă din 1999) şi să fie aprobat (ca articol unic) de Parlamentul României.

Strategia, care urmează să fie

finalizată şi prezentată Comisiei Europene până la sfârşitul anului 2008, are o orientare de perspectivă pe termen mediu şi lung, cu un orizont stabilit pentru anul 2030, cu etape intermediare în 2013 şi în 2020. Potrivit lui Călin Georgescu, directorul Centrului Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Strategia va avea două componente esenţiale: educaţia şi demografia.

Media UE-27 din 2007 o vom atinge în 2020 Pentru orizontul 2013 (încheierea exerciţiului bugetar curent al UE) se vor prezenta angajamentele asumate, conform Tratatului de Aderare, măsurile necesare pentru îndeplinirea acestor obiective, identificarea surselor de finanţare. În finalul fiecărui subcapitol se vor formula recomandări privind pregătirea modificării unor priorităţi naţionale în perioada 2013-2020 şi propuneri de iniţiative româneşti privind orientarea politicilor UE şi, corespunzător, alcătuirea următorului buget comunitar post-2013.

La orizont 2020 ţintele din Strategia de Dezvoltare Durabilă vor propune un obiectiv strategic al României de a ajunge la nivelul mediu al UE-27 din anul 2007, potrivit indicatorilor de bază ai dezvoltării durabile. Raportat la acest obiectiv se vor formula recomandări privind măsurile de întreprins, necesarul şi sursele de finanţare.

Pentru orizont 2030 este propus ca obiectiv strategic naţional al României de a se apropia

semnificativ de nivelul mediu al UE-27 din acel an.

Călin Georgescu a arătat că dezvoltarea durabilă se înscrie într-un interes comun al Uniunii Europene şi Romania participa la el, existând, de altfel, o Strategie Europeană de Dezvoltare Durabilă. De asemenea, Georgescu a mai spus că Strategia se va baza şi pe munca de opt ani cumulată sub Agenda Locală 21, prin care multe comunităţi locale şi-au definit strategii locale de dezvoltare.

Sergiu Celac, senior adviser la CNDD, a spus că Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, elaborată în 2001 şi revizuită în 2006 şi 2007, „ne dă doar o reţetă, pe care am înglobat-o, dar am făcut eforturi să ieşim din ea.” „La obiectivele UE se adaugă cele naţionale, care conţin identitatea naţională”, spune şi Georgescu.

Celac a mai spus că cei care coordonează redactarea Strategiei au „ambiţia” să abordeze toate aspectele simultan în română şi engleză, pentru a putea beneficia şi de expertiza unor experţi străaini, inclusiv dintre cei care au lucrat la strategia europeană.

Avem nevoie de programe, pe termen scurt, mediu şi lung Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Attila Korodi, a spus: „Când vorbim de costuri de mediu trebuie să ne gândim şi la impactul mediului asupra sănătăţii publice, la costurile presupuse de acest impact, dar şi la educaţie, şi nu doar la

educaţia de mediu. Pentru că împreună cu mediul, educaţia şi sănătatea sunt teme intersectoriale, sunt considerate provocări cruciale şi la nivelul Uniunii Europene şi sunt vectorii care potenţează capacitatea individuală şi colectivă a membrilor societăţii.” „Cred că această strategie va fi viabilă dacă în realizarea ei se vor implica toţi cei care pot avea un cuvânt greu se spus. Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a unei Românii cu 22 de milioane de cetăţeni nu se poate realiza, în epoca internetului, de o mână de oameni într-un birou, iar Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă are datoria şi misiunea sa provoace o dezbatere publică amplăa pe acest subiect,” a mai spus Korodi.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat, în cadrul conferinţei: „Cred profund în realizarea acestor proiecte.”

El a mai arătat că, faptul că BNR este dedicată Strategiei este demonstrată de faptul că economistul-şef al BNR face parte din colectivul de redactare a Strategiei. Isărescu a spus că nu crede că în Romania există prea multe strategii şi prea puţine fapte: „Avem nevoie de programe, pe termen scurt, mediu şi lung.”

Guvernatorul BNR a spus căa Strategia are şansa de a ieşi din logica ciclului politic şi a apreciat obiectivele pe termen lung ale Strategiei, legate de prinderea din urmă a restului Uniunii Europene, în materie de indicatori economici. ■ Sursa: www.euractiv.ro

MARTIE 2008

5

ADVERTORIAL

NOI MODELE HYUNDAI PRIN HYUNDAI MOTOR Interviu cu domnul Sorin Crețu, Director general al Hyundai Motor, dealerul numărul 1 de Hyundai din România.

L-am întâlnit pe Sorin Crețu la sediul Hyundai Motor din București. Este o persoană dinamică, așa cum spune și despre marca pe care o comercializează. Deși Hyundai Motor, parte a grupului Țiriac Auto, este la ora actuală dealerul numărul 1 de Hyundai la nivel național, Sorin Crețu continuă să gândească lucrurile pe termen lung: deschide noi serviceuri, vrea să aducă noi modele Hyundai în shoowroom-urile sale și dezvoltă permanent relația cu clienții.

Cum a început Hyundai Motor anul 2008 din punct de vedere al vânzărilor şi care este ţinta de unităţi pentru acest an?

Lunile ianuarie şi februarie ale fiecărui an sunt considerate mai puţin propice vânzărilor din piaţa auto. Cu toate acestea Hyundai Motor, parte a grupului Țiriac Auto, a reuşit comercializarea a peste 380 de unităţi, ceea ce reprezintă o creştere a vânzărilor faţă de aceeaşi perioadă a anului 2007 cu peste 27%. Noi ne-am propus ca în decursul anului 2008 să obţinem un volum de vânzări de peste 4.500 de unităţi, ceea ce reprezintă o creştere faţă de obiectivele atinse anul trecut cu peste 50%. Aceste ţinte pot fi reevaluate, ţinând cont de indicatorii care pot să influenţeze trendul pieţei auto.

Care a fost cifra de afaceri a Hyundai Motor în anul 2007 şi cu cât estimaţi că va creşte ea în 2008? În 2007 am realizat o cifră de afaceri de circa 50 de milioane de euro şi estimăm că va ajunge la finalul anului în curs la aproximativ 82 de milioane de euro, adică o creştere procentuală de circa 64%. Creşterile vor veni în 6

MARTIE 2008

principal din vânzarea autovehiculelor, dar şi din îmbunătăţirea serviciilor post-vânzare, prin creşterea eficienţei şi construirea unor noi locaţii.

În acest an veţi introduce în oferta pentru clienţii din Bucureşti modele noi, care să împrospăteze oferta actuală?

Anul acesta Hyundai Motor va comercializa pe piaţa bucureşteană o serie de modele noi, care au toate premisele să fie în topul preferinţelor clienţilor, fie că este vorba de persoane fizice sau persoane juridice.

Astfel, începând cu luna aprilie vom comercializa noua gamă i10 - un autoturism aparţinând clasei mini, cu design foarte modern şi motorizări performante şi cu preţuri începând de la 6.690 de

euro, fără TVA – despre care anticipăm că va fi un puternic concurent al tuturor modelelor aparţinând acestei clase, începând cu Chevrolet Spark şi terminând cu Peugeot 107 sau Citroen C1. Modelul i10 va fi o alegere foarte potrivită pentru înlocuirea flotelor vechi de maşini ale firmelor din Bucureşti, dar şi pentru clienţii persoane fizice.

Tot în trimestrul doi al acestui an vom comercializa varianta Wagon a deja consacratului model i30, foarte aşteptată de clienţii care preferă maşinile din clasa compactă cu portbagaj generos. Vor urma noile variante ale autoutilitarei TQ, care înlocuiesc gama H1. Acestea sunt construite pe platforme tehnice noi şi beneficiază de motorizari de ultima generatie, atât pentru

transportul de persoane, cât şi pentru marfă.

Spre sfârşitul anului, probabil în luna octombrie, vom introduce noul SUV Veracruz, care va înlocui modelul Terracan şi care va fi o surpriză foarte plăcută pentru clienţii acestui gen de autovehicul, atât la nivel de design, dotări sau motoare, dar şi la nivelul preţului.

Creșterea numărului de unităţi vândute implică şi o reţea de showroom-uri şi în special de service, în masură să susţină acest ritm de dezvoltare.

Ce planuri de extindere aveţi în acest an?

Cele șapte showroom-uri Hyundai care compun reţeaua Hyundai Motor, acoperă aproape în totalitate suprafaţa

ADVERTORIAL

ADRESE SHOWROOM-URI

Sorin Crețu

Bucureştiului, fiind suficiente în acest moment pentru susţinerea vânzărilor planificate pentru anul 2008. În acest an, efortul Hyundai Motor de dezvoltare se va concentra în zona serviciilor post-vânzare, volumul de vânzări înregistrat în anii trecuţi facând oportună deschiderea unor noi locaţii de service, mai ales în sudul şi estul Bucureştiului. Pot să vă spun că până la sfârşitul anului vom deschide două noi astfel de service-uri în Capitală.

Aceasta dezvoltare numerică a serviciilor de after-sales va fi dublată şi de o creştere accelerată a calităţii acestor servicii, prin asigurarea unui personal cu înaltă calificare şi motivat corespunzător din punct de vedere financiar.

Campaniile promoţionale au impulsionat anul trecut volumele de vânzări pentru anumite modele.

Vor continua aceste campanii şi în acest an?

Chiar în debutul acestui an Hyundai Motor a început la nivel local campanii promoţionale pentru aproape întreaga gamă de autoturisme, mai accentuate la gamele Accent, i30, Tucson şi Santa Fe, constând atât în preţuri şi pachete promoţionale, cât şi în expunerea acestor autoturisme în marile centre comerciale (Carrefour, Auchan).

Aceste campanii vor continua pe toată durata acestui an şi

vor da posibilitatea clienţilor Bucureştiului să-şi achiziţioneze autoturisme de ultima generaţie, la preţuri foarte atractive.

Vom organiza şi alte tipuri de acţiuni de promovare, cea mai importantă fiind Goodwill Ball, acțiune care va avea loc în prima jumătate a lunii aprilie. Caravana Goodwill Ball este o șansă unică pentru toți fanii fotbalului de a-și arăta ambițiile și afecțiunea pentru Campionatul European Euro 2008 scriind un mesaj de încurajare pentru echipa favorită pe Hyundai Goodwill Ball.

De asemenea, îi așteptăm pe toți clienții să vadă ofertele speciale cu care Hyundai va marca cele mai importante goluri în acest an și să facă test drive cu cele mai noi modele Hyundai.

Hyundai domină piaţa locală a SUV-urilor cu modelele Santa Fe şi Tucson. Vor rămâne aceste modele competitive şi în anii următori, în condiţiile în care veniturile şi pretenţiile românilor vor creşte constant?

Putem fi siguri că, cel puţin pe parcursul anului 2008, primele două locuri ale podiumului SUV-urilor vor fi ale modelelor Hyundai.

Atât Tucson, cât şi Santa Fe, au niveluri de dotare variate, începând cu echipări standard (care conţin toate echipamentele de securitate şi confort uzuale) şi care au un raport preţ/calitate imbatabil şi terminând cu variantele premium, capabile să îndeplinească cele mai exigente pretenţii ale clienţilor, păstrând acelaşi raport excelent între calitate şi preţ.

Ce aşteptări aveţi de la modelul i30 pentru anul acesta şi anul viitor, la nivelul unităţilor vândute?

Aceste aşteptări încep să se concretizeze. Modelul i30 este considerat de către specialiştii pieţelor occidentale, ca fiind deja un concurent de temut pentru mărcile europene de tradiţie VW Golf, Ford Focus, Opel Astra, Renault Megane sau Peugeot 307. Toate testele comparative la care a participat modelul i30 l-au clasat în primele locuri, punând în evidenţă atât designul modern, finisajele superioare, cât mai ales calităţile dinamice şi de siguranţă ale acestui model.

Este o maşină novatoare, atât din punct de vedere al platformei tehnice, al motoarelor performate, cât şi al preţului foarte competitiv, fără a face rabat de la calitate. În acest an Hyundai Motor şi-a propus să comercializeze la nivelul Bucureştiului peste 700 de unităţi, iar în 2009 vânzările anticipate vor trece de 1.000 de unităţi.

Modelul Classic, cu motorizarea de 1.4 litri (109 CP), îl comercializăm începând de la 10.390 euro (fără TVA), iar varianta diesel, de 1.6 litri CRDi (115 CP) are preţuri începând de la 11.755 euro (fără TVA). Aceste oferte şi faptul că putem livra din stoc aproape orice model vor contribui la creşterea numărului de unităţi vândute în reţeaua noastră de showroom-uri.

Dacă doresc să testeze acest model de excepție, îi incurajăm pe clienții noștri să se adreseze consultanţilor de vânzări din showroom-urile Hyundai Motor. ■

MESAJ PENTRU BUCUREŞTENI Când v-ați decis să cumpărați o mașină, veniți la unul din cele șapte showroom-uri bucureștene Hyundai Motor! Aici, puteți testa orice model Hyundai existent în showroom. De asemenea, consultanții noștri de vânzări vă vor oferi toate datele tehnice necesare luării unei decizii fundamentate. Odată deciși, Hyundai Motor vă oferă pachete de finanţare atractive şi vă asigură servicii post-vânzare competitive. Îi asigurăm pe bucureşteni de întreaga noastră implicare în a-i ajuta să ia decizia cea mai bună la achiziţionarea unui autoturism.

• Showroom Expoziţiei Bd. Expoziţiei, nr 2, sect. 1, Bucureşti Vânzări Tel: 021/318 19 51 Fax: 021/318 19 48 Mobil: 0741.333.030; 0729.333.030 Orar: L - V: 09:00 - 19:00 Sâmbătă: 10:00 - 14:00 • Service Hyundai Bd. Expoziţiei, nr 2, sect. 1, Bucureşti Tel: 021/318 19 52; 021/319 55 80 Fax: 021/318 19 53; Mobil:0749.334.079; 0729.333.119 Orar: L - V: 08:00 - 22:00 Sâmbătă: 08:30 - 13:30 • Showroom Ştefan cel Mare Str. Reînvierii, nr. 3, sect. 3, Bucureşti Tel: 021/211 05 75 Fax: 021/211 05 65 Orar: L - V: 09:00 - 19:00 Sâmbătă: 10:00 - 14:00 • Showroom Militari Bd. Iuliu Maniu, nr. 59, sect. 6, Bucureşti Tel: 021/430 39 64 Fax: 021/430 39 67 Orar: L - V: 09:00 - 19:00 Sâmbătă: 10:00 - 14:00 • Showroom Pantelimon Şos. Pantelimon, nr. 245, sect. 2, Bucureşti Tel: 021/255 00 91 Fax: 021/255 00 92 Orar: L - V: 09:00 - 19:00 Sâmbătă: 10:00 - 14:00 • Showroom Kogălniceanu Bd. Kogălniceanu, nr. 35, sect. 5, Bucureşti Tel: 021/310 23 03 Fax: 021/310 23 04 Orar: L - V: 09:00 - 19:00 Sâmbătă: 10:00 - 14:00 • Showroom Decebal Bd. Decebal, nr. 3, sect. 3, Bucureşti Tel: 021/323 90 44 Fax: 021/323 90 43 Orar: L - V: 09:00 - 19:00 Sâmbătă: 10:00 - 14:00 • Showroom Titulescu Bd. Nicolae Titulescu, nr. 95 - 103, sect. 1, Bucureşti Tel: 021/223 48 42 Fax: 021/223 48 41 Orar: L - V 09:00 - 19:00 Sâmbătă 10:00 - 14:00

MARTIE 2008

7

ȘTIRI

CREȘTEREA PRODUCTIVITĂȚII VA ATINGE 55% ÎN 2015

Măsurile de creştere a productivităţii întreprinderilor româneşti, până în 2015, ar putea aduce o mărire a productivităţii, în medie, de circa 5,5% annual, ceea ce ar permite României atingerea unui nivel de aproximativ 55% din media productivităţii UE. Uniunea Europeană sprijină această evoluţie prin alocarea de fonduri în cadrul Programului Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice“ ce are ca obiectiv general mărirea productivităţii întreprinderilor româneşti în scopul reducerii decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul Uniunii Europene. Sursa: Camera de Comerţ şi Industrie a României

STATELE DIN ZONA EURO AU NEVOIE DE O INSTITUŢIE POLITICĂ PENTRU A CONTRABALANSA INFLUENŢA BCE

11,5%

Moneda europeană este supraevaluată, iar statele din zona euro au nevoie de o instituţie politică pentru a contrabalansa influenţa Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, pentru publicaţia franceză Le Monde.

Strauss-Kahn a apreciat măsurile luate de BCE pentru a ţine sub control inflaţia, dar a menţionat că statele din zona euro au nevoie de o instituţie politică pentru a promova în acelaşi timp creşterea economică.

a fost valoarea celei mai mari creşteri a numărului de turişti, într-o ţară din spaţiul comunitar înregistrată în 2007, de Polonia.

România, aflată pe locul 2, a avut o creştere cu 9,1% iar Letonia, cu 9 procente, s-a situat pe locul 3.

8

MARTIE 2008

Sursa: www.dw-world.de

„Problema cu euro este că BCE, care reuşeşte prin măsurile adoptate să controleze inflaţia, este ultra-puternică. Nu există nicio contrapondere sub forma unui ministru european al finanţelor care să fie responsabil cu creşterea economică”, a spus Strauss-Kahn. Pentru a contrabalansa influenţa BCE, guvernele Uniunii Europene au înfiinţat Eurogrup, organizaţie care include miniştrii de Finanţe din zona euro, şi la ale cărei discuţii este invitată şi BCE. Totuşi, politicienii francezi s-au plâns în mai multe rânduri de faptul că această organizaţie nu are suficientă influenţă, iar StraussKahn, fost ministru de finanţe al Franţei, se pare că a susţinut acest punct de vedere. ■

CONCURENŢĂ Statele din jurul Mării Negre se luptă în prezent pentru a întâietate privind construcţia unei fabrici de oţel de către firma austriacă Voestalpine. Mai ales România şi Bulgaria se află într-o concurenţă accentuată, titrează cotidianul austriac Der Standard. Construcţia fabricii de oţel a Voestalpine va costa aproximativ şapte miliarde de euro şi va oferi între 10 şi 25.000 de locuri de muncă.

Bulgaria are condiţii mai bune ale reţelei de suplimentare cu energie a viitoarei fabrici de oţel în timp ce România prezintă o situaţie excelentă a industriei producătoare de automobile.

Experţii economici estimează că în următorii 10 ani, cererea de oţel în centrul şi estul Europei va creşte la 50 de milioane de tone anual.

Fabrica Voestalpine va avea o capacitate de 5,4 milioane de tone anual.

Sursa: www.dw-world.de

ȘTIRI

EXAMEN PENTRU A DEVENI CONSULTANT FISCAL

FORMULARE ELECTRONICE INTELIGENTE

Camera Consultanţilor Fiscali va organiza un examen de atribuire a calităţii de consultant fiscal, în perioada 29-30 martie 2008, în Bucureşti. Candidaţii se pot înscrie on-line, între 3 şi 12 martie, pe website-ul Camerei Consultanţilor Fiscali. Transmiterea dosarelor de înscriere se va face prin poştă. Printre condiţiile care trebuie îndeplinite de candidaţi se numără absolvirea unei facultăţi cu profil economic şi experienţă de minimum cinci ani, după obţinerea licenţei, în una din următoarele activităţi: elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislaţiei fiscale, servicii de administrare a legislaţiei fiscale, elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile, activitatea financiarcontabilă. ■

Persoanele care doresc să verifice disponibilitatea denumirii unei firme sau să depună situaţii financiare pot face acest lucru cu ajutorul formularelor on-line.

Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a lansat Sistemul de Formulare Electronice Inteligente (SFEI), aplicaţie on-line cu ajutorul căreia se pot depune cereri pentru eliberarea unor acte sau pentru verificarea disponibilităţii şi pentru rezervarea denumirii unei firme.

SFEI permite editarea on-line, printarea sau trimiterea către serverul ONRC a formularelor. În plus, SFEI oferă costuri estimative ale tarifelor practicate de ONRC, în funcţie de cerere. ■

VALOAREA CREDITELOR ACORDATE DE BCR VA CREŞTE CU 30-40% Valoarea creditelor acordate de BCR va creşte cu 30-40% în 2008, au anunţat reprezentanți ai Erste Bank, odată cu prezentarea rezultatelor grupului austriac aferente anului trecut. BCR se va concentra în principal asupra pieţei împrumuturilor ipotecare, care este subdezvoltată, au anunţat oficiali ai Erste Bank, acţionarul majoritar al băncii româneşti. „Nu am avut nici măcar o prescriere a unui credit ipotecar anul trecut (în România - n.r) şi nici nu credem ca vom vedea una în acest an.

Avem o politică destul de conservatoare din punct de vedere al LTV (LTV - loan to value ratio - reprezintă raportul dintre creditul ipotecar şi valoarea estimată a proprietăţii care va fi cumpărată), cerem o rată LTV de 50-55%, dar şi un grad de îndatorare al clienţilor de maxim 50%”, au afirmat reprezentanţii Erste Bank. Rata LTV şi cea de îndatorare reprezintă măsuri de evaluare a posibilităţii clientului de rambursare a creditului ipotecar, analizate înainte de aprobarea unui astfel de împrumut. Astfel, băncile cer de obicei o rată LTV de maxim 75% pentru ca un credit ipotecar să fie aprobat, deoarece cu cât acest raport este mai mare cu atât împrumutul este mai riscant. Erste Bank se va concentra asupra pieţei creditelor ipotecare din România, banca deschizând deja şase centre specializate în astfel de împrumuturi, se precizează în prezentarea realizată de Erste Bank. Volumul total al creditelor ipotecare din România a fost, la sfărşitul anului trecut, de 4 miliarde de euro, reprezentând 3,6% din PIB, faţă de 50% media celor 27 de state membre ale UE. Valoarea creditelor ipotecare pe locuitor s-a

situat sub 200 de euro, un nivel foarte mic, chiar în comparaţie cu celelalte state din centrul şi estul Europei. „Erste Bank analizează lunar portofoliul, ca raport între moneda locală şi valută, iar până acum nu am observat că portofoliul pe termen lung în monedă străină arată un nivel, din punct de vedere al calităţii activelor, superior celui în monedă naţională”, au declarat reprezentanţii Erste Bank. Creditele acordate de BCR totalizau la finele anului trecut echivalentul a 36,5 miliarde de lei, dintre care 51,3% în lei şi 48,7% în monede străine. ”Din împrumuturile acordate în valută, echivalentul a 17,8 miliarde lei, 95% au fost în euro, restul în dolari, banca neacordând nici un credit în franci elveţieni sau în monede exotice”, au afirmat reprezentanţii grupului austriac.

Volumul creditelor acordate în monedă naţională a fost de 18,7 miliarde lei. Ponderea deţinută de creditele în lei a scăzut de la 58% la începutul anului 2007 la 51% la sfârşitul anului trecut. „Proporţia deţinută de credite în valută în mod cert nu va scădea, ci va creşte, în contextul unui ritm de majorare al creditelor ipotecare, care sunt în valută, similar celui înregistrat de cele de consum”, au adăugat reprezentanţii Erste.

Pe segmentul de retail, volumul portofoliului de credite al BCR se ridica la 19,5 miliarde lei, dintre care 48,7%, respectiv 9,5 miliarde lei, au fost acordate în valută, iar 50,2%, reprezentând 9,8 miliarde lei, au fost finanţate în lei. Depozitele populaţiei totalizau 25,7 miliarde lei, din care 18,3 miliarde lei (71,2%) şi 7,4 miliarde în valută (28,8%). ■

TEHNIC VORBIND BĂNCILE EUROPENE: ÎMPRUMUTURI PENTRU FINANŢAREA OPERAŢIUNILOR DE CREDITARE Băncile europene, spre deosebire de cele din Statele Unite ale Americii, au făcut împrumuturi masive de la alte bănci pentru a face faţă cererilor sporite de finanțări acordate companiilor pe fondul unei crizei globale a creditelor, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale (BIS), anunţă Reuters. Împrumuturile nete făcute de băncile europene de la alte bănci au crescut la 800 miliarde dolari de la aproape zero în 1997, potrivit unui raport trimestrial întocmit de BIS. Băncile din SUA au făcut împrumuturi în dolari de la companii nebancare, concentrând fondurile obţinute către alte bănci pe piaţa interbancară.

Până la sfârşitul lunii septembrie 2007, totalul împrumuturilor acordate de băncile din SUA către alte bănci era de 442 miliarde dolari, de la aproape zero în 1999.

Sistemul american de bănci centrale (Fed), împreună cu Banca Centrală Europeană, Banca Centrală Canadiană şi Banca Centrală din Marea Britanie au hotărât în decembrie 2007 să sporească lichiditatea de pe piaţă, odată cu creşterea numărului de împrumuturi interbancare ca urmare a crizei creditelor din SUA. Potrivit raportului BIS, în ultimii 30 de ani, împrumuturile interbancare în dolari s-au sporit odată cu apariţia unor şocuri financiare, precum criza financiară din Asia în 1997, sau criza bursieră „dotcom” din 2000. „În aceste perioade, împrumuturile acordate în SUA, Marea Britanie şi în zona euro au reprezentat o contribuţie semnificativă la creşterea totală a activităţilor bancare la nivel internaţional”, conform BIS. Băncile din SUA par a fi cel mai puţin expuse în ceea ce priveşte finanţările în străinătate. Împrumuturile acordate în străinătate reprezintă mai puţin de 20% din totalul activelor băncilor americane, 30-50% din cele canadiene, britanice, belgiene şi franceze şi mai mult de jumătate din totalul activelor băncilor olandeze şi elveţiene. ■

MARTIE 2008

9

ȘTIRI

TEHNIC VORBIND

CENTRELE COMERCIALE VOR ABSORBI 70% DIN INVESTIŢIILE IMOBILIARE PROGNOZATE PENTRU 2008

MEDIUL DE AFACERI DIN ROMÂNIA, LOCUL 3 ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI DE EST ÎN PRIVINŢA ATRACTIVITĂŢII România se află pe poziţia a treia în Europa Centrală şi de Est în privinţa atractivităţii mediului de afaceri, în urma Rusiei şi Ucrainei, potrivit unui sondaj realizat în rândul a 400 de grupuri internaţionale care operează 1.400 de companii în 19 state din regiune, a transmis Reuters. Pe baza sondajului realizat în colaborare cu Reuters, banca austriacă Oesterreichische Kontrollbank (OeKB) a calculat un indice privind atractivitatea mediului de afaceri în Europa Centrală şi de Est care, în ianuarie, s-a menţinut la nivelul de 55 de puncte atins în septembrie, chiar dacă investitorii străini au devenit mai precauţi. Indicele măsoară raportul dintre răspunsurile pozitive şi cele negative ale participanţilor la sondaj, iar menţinerea acestuia peste zero denotă optimismul repondenţilor. „Încrederea în mediul de afaceri s-a menţinut la un nivel ridicat, fapt reflectat de strategiile

Centrele comerciale vor absorbi 70% din investiţiile imobiliare prognozate pentru 2008, cifrate la aproximativ trei miliarde euro şi este de aşteptat ca preţurile locuinţelor noi să se majoreze cu până la 20-25%, a declarat directorul comercial al companiei GEA Prasa Internacional Antonio Zărnescu. „România este încă o piaţă dezechilibrată în ceea ce priveşte domeniul imobiliar. Ofertele imobiliare noi nu sunt suficiente pentru a face ca preţul apartamentelor vechi să scadă, iar segmentul de retail poate absorbi 70% din investiţiile imobiliare totale prognozate pentru 2008 şi cifrate la aproximativ trei

miliarde euro”, a spus Zărnescu. Directorul comercial al GEA Prasa Internacional a mai spus printre altele că randamen-tele pentru spaţiile comerciale vor înregistra fluctuaţii nesemnificative în 2008, dar vor fi încă superioare celor înregistrate în celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est. Potrivit acestuia, domeniul imobiliar oferă încă cele mai mari randamente (25-30%), cu riscuri mici şi este de aşteptat ca preţurile locuinţelor noi să se majoreze până la sfârşitul anului cu până la 20-25% şi din cauza introducerii TVA la tranzacţiile imobiliare. „Românii vor în special o locuinţă nouă, aproape de locul unde îşi fac cumpărăturile, de un mijloc de transport, dar şi de locul de muncă. Eu cred că piaţa imobiliară veche va începe să stagneze spre sfârşitul anului în zonele unde proiectele noi se dezvoltă, iar preţurile vor creşte şi până la 25%”, a adăugat reprezentantul GEA Prasa. În ceea ce priveşte segmentul industrial, Zărnescu este de părere că acesta este caracterizat de o cerere sporită pentru spaţii moderne cu toate dotările necesare, iar tendinţa este vizibilă, începând din a doua jumătate a anului 2007, mai ales în marile oraşe precum Bucureşti, Timişoara, Cluj Napoca, Constanţa, Braşov, Arad şi Oradea.

Zărnescu susţine că deşi preţul terenurilor a crescut în medie cu aproximativ 35%, există cereri tot mai multe pentru spaţiile destinate clădirilor office. „Există o cerere foarte ridicată de spaţii de calitate clasa A, A plus, venită în mare parte de la companiile internaţionale sau multinaţionale.

Există cerere şi pentru spaţii de clasa B venită cu preponderenţă din partea companiilor mici şi medii care au crescut de la stadiul de «apartment office» la cel de office building”, potrivit reprezentantului GEA Prasa. ■

ȘTIRI

O NOUĂ DECLARAŢIE PRIVIND LIVRĂRILE/ACHIZIŢIILE INTRACOMUNITARE DE BUNURI Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a făcut public un proiect de Ordin pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului 390, Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile intracomunitare de bunuri. Proiectul de act normativ vine pe fondul schimbărilor legislative în domeniul fiscal, aduse de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 106/2007, care se aplică de la 1 ianuarie 2008. Printre reglementările în vigoare de la începutul acestui an, se numără şi noi prevederi în materie de TVA, care vizează regulile privind exigibilitatea taxei pentru livrări şi respectiv achiziţiile intracomunitare de bunuri. OUG nr. 106/2007 a prevăzut ca atât în cazul unei livrări intra-

comunitare de bunuri, scutite de taxă, cât şi în cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine în cea de-a 15 zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator. Prin excepţie, exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii, dacă factura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator. Obligativitatea depunerii Declaraţiei 390 revine persoanelor înregistrate în scopuri de TVA care au efectuat în trimestrul de raportare livrări, achiziţii în ţările membre ale Uniunii Europene, sau livrări şi achiziţii în cadrul unei operaţiuni triunghiulare, astfel cum sunt definite în titlul VI din Codul fiscal. ■

FINANŢĂRILE ACORDATE DE IFN REPREZINTĂ 1/3 DIN CREDITUL BANCAR PENTRU POPULAŢIE Finanţările acordate de instituţiile fiananciare nebancare (IFN) totalizau 23,1 miliarde lei (7 miliarde euro) la finele anului trecut, ajungând la aproape o treime din soldul împrumuturilor pentru populaţie şi 16% din totalul creditului neguvernamental, potrivit datelor Băncii Naţionale a României. Majoritatea finanţărilor IFN reprezintă contracte de leasing, împrumturile acordate de firmele de leasing însumând 20,3 miliarde lei (6 miliarde euro), adică 87% din total. În acelaşi timp, IFN au acordat credite de consum (inclusiv vânzarea în rate prin magazine) de 1,9 miliarde lei (570 milioane euro) şi împrumuturi imobiliare de 0,9 milioane lei (270 milioane euro). Aproximativ 90% din credite au fost acordate de instituţiile financiare nebancare înscrise în Registrul Special ţinut de BNR, iar doar o mică parte sunt finanţări ale celorlalte IFN. ■

DEFICITUL BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT DIN PIB DE 2,3% VA FI REDUS CU 0,4% Deficitul bugetului general consolidat va fi diminuat cu 0,4% din produsul intern brut, de la 2,7% la 2,3% din PIB, prin rectificarea bugetară din luna martie, au declarat agenţiei Mediafax surse guvernamentale. „Dacă nu vom reduce deficitul riscăm ca oficialii europeni să demareze formalităţiile pentru declanşarea procedurii de deficit excesiv, ţinând cont că la 31 martie expiră termenul limită pentru măsurile legislative al căror impact poate fi luat în calcul în cadrul Prognozei de Primăvară a Comisiei, prognoză în funcţie de care se decide începerea sau nu a acestor formalităţi”, au spus sursele citate. Deficitul bugetului general consolidat va fi diminuat prin reducerea costurilor la aproape toate ministerele. Comisia Europeană şi agenţiile de rating au recomandat României să adopte o politică de restrângere a cheltuielilor bugetare şi să aplice o abordare mai prudentă a deficitului bugetar. „Deficitul bugetar a fost considerat de oficialii europeni şi de agenţiile de rating destul de ridicat în condiţiile unui mediu economic internaţional precar şi al unui ritm încetinit de creştere al economiei mondiale”, au adăugat sursele. ■

TEHNIC VORBIND companiilor de extindere în regiune.

Aproape 40% din subsidiarele din regiune ale companiilor incluse în sondaj şi-au extins operaţiunile şi au intrat pe noi pieţe”, se arată într-un comunicat al OeKB. Sondajul a constatat că cele mai atractive medii de afaceri din Europa Centrală şi de Est sunt în Rusia, Ucraina şi România.

Astfel, indicele atractivităţii mediului de afaceri a crescut în Rusia de la 63 de puncte în septembrie la 72 de puncte, în Ucraina de la 56 de puncte la 67 de puncte, iar în România de la 59 puncte la 66 de puncte. „În aceste state, participanţii la sondaj anticipează o dezvoltare economică deosebit de dinamică”, se arată în comunicat. Cel mai dificil climat de afaceri s-a menţinut în Ungaria, ca urmare a previziunilor economice rezervate. „Creşterea Produsului Intern Brut (PIB) în statele din regiune este solidă, cu toate că persistă temerile legate de amplificarea deficitelor de cont curent”, potrivit OeKB, care dă ca exemplu România şi Bulgaria. Sondajul a fost publicat anul trecut de trei ori, în ianuarie, iulie şi septembrie, dar din acest an va fi realizat trimestrial. ■

ȘTIRI

TEHNIC VORBIND LEUL AR PUTEA REVENI CĂTRE 3,55 LEI/EURO LA SFÂRŞITUL LUI 2008 Cursul de schimb ar putea reveni treptat spre 3,55 lei/euro la sfârşitul acestui an, dacă nu se produc derapaje fiscale majore şi în condiţiile în care banca centrală ar urma să majoreze dobânda cheie cel puţin până la 10% în acest an, arată un raport al Citigroup referitor la economia României. „În ciuda deprecierii leuilui de la începutul anului, ne aşteptăm la o revenire până la 3,65 lei/euro la sfârşitul primului trimestru, la 3,63 în trimestrul al doilea, 3,60 lei/euro după primele nouă luni şi 3,55 lei/euro la sfârşitul anului”, arată studiul publicat recent de Citigroup.

Această prognoză poate fi realizată în condiţiile în care „Banca Naţională a României continuă să majoreze dobânda de politică monetară, cu un punct procentual, până la 10%, sau chiar peste acest nivel, în cazul în care cursul nu răspunde acestei măsuri”, precizează analiştii Citigroup. În plus, leul şi-ar putea reveni dacă se evită „derapajele fiscale majore”, care să ducă deficitul bugetar peste nivelul de 2,7% din produsul intern brut (PIB) şi în cazul în care deficitul de cont curent va fi sub nivelul de 14% din PIB sau se va restrânge uşor. În plus, scenariul Citigroup se bazează şi pe o reducere a dobânzii de politică monetară de către Banca Centrală Europeană, cu jumătate de punct procentual, la 3,5% în prima jumătate a acestui an. „Suntem conştienţi că există riscuri considerabile asupra cursului de schimb, mai ales dinspre nivelul ridicat al deficitului de cont curent şi incertitudinile asociate turbulenţelor din plan internaţional. Din aceste cauze, evoluţia factorilor de care depinde prognoza pe leu, de exemplu în cazul în care BNR nu reuşeşte să reducă suficient rata dobânzii cheie, ne poate face să ne revizuim estimările”, se precizează în raportul Citigroup.

Potrivit analiştilor grupului, deprecierea leului, începută în a doua jumătate a anului trecut, „a fost provocată de creşterea aversiunii faţă de risc, în lipsa unui răspuns puternic din partea politicii fiscale”. ■

12

MARTIE 2008

OPORTUNITĂŢI PUŢINE PENTRU MARILE FONDURI DE INVESTIŢII

MICROSOFT EXTINDE SERVICIILE ONLINE PENTRU COMPANII

Fondurile de private equity au încheiat puţine tranzacţii pe piaţa românească, deşi sumele disponibile pentru investiţii sunt de ordinul miliardelor de euro, unul din principalele motive fiind lipsa oportunităţilor care implică preluări de peste 50 milioane euro, potrivit estimărilor Oresa Venture. Un alt factor care limitează numărul tranzacţiilor încheiate de fondurile de private equity, identificat de Oresa, este oferta mare de pe piaţă de companii de 1 - 10 milioane de euro. „Sunt foarte mulţi bani disponibili, dar sunt puţine deal-uri. Cred că se vorbeşte mult şi se face puţin. În plus, echipele de management ale celor zece fonduri de investiţii prezente în România nu au capacitatea de a pune la lucru banii pe care îi au la dispoziţie”, a declarat directorul de investiţii al companiei Oresa Venture, Cornel Marian. ■

Microsoft, lider mondial pe piaţa aplicaţiilor informatice, va extinde serviciile online pentru companii, precum cele de e-mail şi de acces al angajaţilor la documente şi proiecte, acestea reprezentând o alternativă la achiziţia de licenţe IT, transmite Reuters. Anul trecut, Microsoft a început furnizarea, de pe serverele proprii, a unor servicii online pe bază de abonament pentru aplicaţiile e-mail Exchange şi SharePoint, destinată îmbunătăţirii colaborării între angajaţii companiilor.

Iniţial, Microsoft a limitat aceste servicii la companiile cu peste 5.000 de angajaţi, dar grupul a anunţat că acestea vor fi disponibile pentru toate tipurile de organizaţii, în a doua jumătate a anului 2008, după o perioadă de testare. Compania nu a dezvăluit costul abonamentelor pentru aceste servicii. ■

ANCHOR GRUP VA INVESTI APROAPE 400 MILIOANE EURO ÎN ANSAMBLURI REZIDENŢIALE Dezvoltatorul imobiliar Anchor Grup are în plan investiţii de aproximativ 400 milioane euro în următorii ani în construirea a trei ansambluri rezidenţiale în Bucureşti, au declarat reprezentanţii companiei. Aceştia nu au dorit să ofere informaţii detaliate despre cele trei proiecte pe care compania urmează să le dezvolte în Capitală. În prezent, compania are un volum de investiţii de 390 milioane de euro în proiecte finalizate sau viitoare, în afara celor 400 milioane euro necesare celor trei proiecte rezidenţiale.

Anchor Grup a lansat oficial proiectul Anchor Plaza Metropol, care cuprinde construcţia unei clădiri de birouri clasa A, ce va fi situată în Bucureşti, în apropiere de Plaza România, prin investiţii de 50 milioane euro. Principalele proiecte ale Anchor sunt: Bucureşti Mall, Plaza România, Anchor Plaza şi InCity Residences, ansamblu rezidenţial localizat în centrul Bucureştiului. În următorii doi ani, Anchor Grup va dezvolta o serie de proiecte în domeniul de retail, rezidenţial şi de clădiri de birouri. ■

PREŢURILE PE PIAŢA IMOBILIARĂ DIN ROMÂNIA VOR CONTINUA SĂ CREASCĂ ÎN URMĂTORII ANI Perspectiva pieţei imobiliare din România rămâne „foarte sigură”, întrucât preţurile vor continua să crească în următorii ani, dar poate nu cu un ritm la fel de alert precum în ultimii trei ani, a declarat preşedintele executiv al BCR, Manfred Wimmer. „Perspectiva pieţei proprietăţilor rămâne foarte sigură, în condiţiile în care preţurile au crescut în ultimii doi-trei ani de la un nivel foarte jos şi rămân cu mult sub valoarea celor mai scumpe locuri din regiune”, a arătat oficialul BCR. Acesta a precizat că salariul mediu din România a urcat de 1,7 ori din anul 2004, şi continuă să crească, iar populaţia îşi permite încă să cumpere proprietăţi la nivelul actual la preţurilor. Erste estimează că salariile din România vor creşte în acest an cu maxim 10% în termeni reali şi cu 15-16% în termeni nominali. Avansul salariilor din România depăşeşte estimările Erste pentru cele mai multe state din regiune. Astfel, banca austriacă previzionează o creştere nominală de 7-8% în majoritatea statelor din centrul şi estul Europei, exceptând Ucraina şi Serbia, unde estimează că salariile vor urca cu 15-20%. „Dezechilibrul existent între nivelul cererii şi cel al ofertei nu va dispărea încă foarte mult timp”, a afirmat Wimmer. În sectorul rezidenţial din Bucureşti se construiesc anual 10.000 de unităţi, în timp ce nivelul cererii este de aproximativ 200.000 de unităţi. În zona proprietăţilor comerciale, în prezent este disponibilă 1,2% din suprafaţa totală, iar reprezentanţii grupului bancar estimează că aceasta va avansa la 5% în următorii trei ani, având în vedere că majoritatea proiectelor importante aflate în curs de desfăşurare vor fi date în funcţiune. ■

ÎN MIȘCARE

SCHIMBĂRI ÎN TOP MANAGEMENTUL UPC ROMÂNIA NUME

POZIȚIA ANTERIOARĂ

NOUA POZIȚIE

NOTE

Dragoş Tănase

Director financiar al UPC România

Vicepreşedinte în Finanţe şi Administraţie al companiei Roşia Montana Gold Corporation (RMGC)

De la o firmă unde stăpânea foarte bine atât procesele financiare cât şi pe cele de IT, Dragoş Tănase a ales să treacă la o companie din industria minieră.

Director business to business pentru Europa al Liberty Global Inc. (LGI)

Preşedinte al UPC România

După plecarea directorului financiar, o nouă schimbare a fost confirmată la nivelul UPC România.

Richard Andreson, va fi înlocuit din funcţia de preşedinte al companiei. După şapte ani petrecuţi în această funcţie, Andreson va lucra pentru Liberty Global, acţionarul majoritar al UPC, şi se va concentra pe activităţi de fuziuni şi achiziţii de conţinut strategic pentru operaţiunile LGI din Europa Centrală.

Noul CEO al UPC România, Jack Mikaloff, are o vastă experienţă operaţională în industria de comunicaţii prin cablu, iar în ultimii 10 ani a lucrat pentru UPC în mai multe ţări europene.

Director financiar al Saatchi & Saatchi România

Head of Finance & Accounting al reţelei Metro Cash & Carry România & Moldova

Aceasta nu este prima experienţă în cadrul companiei Metro, Andrei Bică fiind Tax&Treasury manager la aceeaşi companie în perioada 2004-2007. Anterior a fost Tax Senior Consultant la compania de consultanţă financiară PricewaterhouseCoopers.

Jack Mikaloff

Andrei Bică

Adina Edelmaier

Coordonator al activităţilor de controlling la Bank Austria Creditanstalt în Viena

CFO al BCR Asigurări

După şase ani petrecuţi în sistemul bancar, Adina Edelmaier (35 de ani) s-a reîntors în domeniul asigurărilor, acceptând propunerea Erste Bank Holding de a prelua postul de director financiar la BCR Asigurări.

Manager contabilitate financiară în cadrul Ursus Breweries

Manager contabilitate & taxe în departamentul financiar al Cosmote România

În noua poziţie Dan Videanu (32 de ani) va superviza o echipă de 27 de persoane şi va raporta directorului financiar al Cosmote România, Antonis Kerastaris. Videanu este membru al Asociaţiei Contabililor Autorizati (ACCA) şi al Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR).

Director financiar la Westhouse Group

La 38 de ani, Daniel Stan are o experienţă de 11 ani în domeniul financiar. Din nouă poziţie va coordona echipa departamentului financiar şi se va ocupa de creşterea eficienţei operaţiunilor financiare ale companiei. Între 1997 şi 2001 Stan a urmat cursurile ACCA (Association of Chartered Certified Accountants din Glasgow, Scoţia), iar începând cu anul 2001 este membru al aceleiaşi asociaţii.

Dan Videanu

Din 2001 Dragoș Tănase (foto) a activat ca director financiar al UPC România, unul dintre marii operatori de cablu TV de pe piaţa românească. În ultimii doi ani a ocupat şi funţia de director de integrare, coordonând fuziunile şi achiziţiile companiei şi fiind implicat în lansarea de noi produse.

A acceptat să lucreze la RMGC pentru că vede un mare potenţial al industrie miniere pentru următorii 30 de ani şi crede că proiectului Roşia Montana va fi util în revigorarea industriei miniere locale şi va aduce mii de români înapoi acasă la lucru.

Dragoş Tănase (35 de ani) este absolvent de master în Audit şi Management Financiar în cadrul Academiei de Studii Economice, unde a obţinut şi diploma de licenţă în Contabilitate, Analiză Financiară şi IT. În plus, deţine o diplomă în Programarea calculatoarelor în cadrul Colegiului de Informatică Unirea din Focşani.

Daniel Stan

CFO al dezvoltatorului imobiliar SC Sedesa SRL

Bogdan Bârligea Anunţurile pentru această rubrică pot fi trimise pe adresa bogdan.barligea@bpgroup.ro

MARTIE 2008

13

ANALIZĂ

NOI STANDARDE Anul 2008 va fi un an bogat în evenimente pentru sectorul tehnologiei informaţiilor.

Dar şi pentru cel al finanţelor...

de Grupul Tehnologie, Media şi Telecomunicaţii (TMT) din cadrul Deloitte Touche Tohmatsu anticipează o acutizare a fenomenului de divizare digitală. Prin urmare, datorită standardelor incompatibile, vor exista numeroase discrepanţe între utilizatorii digitali şi datele operate de către aceştia. „Anul 2008 va fi unul bogat în evenimente pentru sectorul tehnologiei informaţiilor. Datorită faptului că din ce în ce mai mulţi utilizatori, comercianţi şi organisme de reglementare solicită date de autentificare va fi din ce în ce mai greu ca utilizatorii de Internet să-şi păstreze anonimatul. Percepţia faţă de nanotehnologie se va îmbunătăţii pe măsură ce consumatorii vor începe să conştientizeze că aceasta are un impact pozitiv asupra mediului.

Tehnologia LED va înlocui becul incandescent. În ceea ce priveşte computerele, principalele câştiguri nu vor rezulta din vânzarea acestora, ci mai degrabă din vânzarea serviciilor, îndeosebi a acelora destinate protecţiei datelor” a declarat Dariusz Nachyla, partener TMT în Central Europe în cadrul Deloitte. „La nivel global, sectorul tehnologiei informațiilor va influenţa din ce în ce mai multe sectoare de activitate, prin implementarea de tehnologii mai noi sau mai vechi, dar resuscitate, aşa cum este de pildă nanotehnologia. Din ce în ce mai mult viaţa indivizilor şi a corporaţiilor va 14

MARTIE 2008

Foto: Gulliver/Getty Images

Studiul „Previziuni în domeniul Tehnologiei Informaţiilor 2008”, realizat

fi afectată de biotehnologie, bionică sau biometrie. Gradul de relaţionare interpersonală va creşte, punând şi mai mult în evidenţă cele două direcţii evidente apărute prin prisma Internetului: necesitatea protejării anonimităţii versus necesitatea protejării identităţii autentificate. Deşi ne-a oferit mai multă libertate de comunicare prin bloguri, comentarii, upload-uri, chat room-uri sau enciclopedii, Internetul a devenit uneori terenul abuzurilor. Deoarece prezenţa online este astăzi o necesitate, iar tot mai multe afaceri se desfăşoară prin intermediul reţelelor digitale, această direcţie de dezvoltare spre autentificarea online va duce la

creşterea încrederii în tranzacţiile prin intermediul Internetului şi la implicarea puternică a autorităţilor de reglementare.’’ a specificat Adrian Stanciu, Senior Associate Corporate Finance din cadrul departamantului de Consultanță Financiară Deloitte România. „Noile direcţii de dezvoltare tehnologică vor presupune portabilitate, prezenţă online, dar şi din ce în ce mai mult divertisment. Astfel, producătorii şi distribuitorii de echipamente tehnologice se vor axa pe cele specializate pentru business, jocuri şi divertisment, pe tot mai necesara portabilitate, dar şi pe oferirea de servicii complementare, precum cele de protecţie

a datelor. Având în vedere scăderea costurilor de producţie şi a marjelor de profit, cât şi creşterea necesităţii portabilităţii, vor creşte vânzările de astfel de echipamente, de tipul notebookurilor, utilizatorii preferând avantajul acestora şi conectarea lor cu alte echipamente portabile, dezvoltând astfel serviciile de integrare de sistem”, a precizat Adrian Stanciu.

Acesta a arătat că, în ceea ce priveşte evoluţia acestui sector în România, decalajul evident cauzat de diferenţele de dotare tehnologică se va menţine în continuare. Totuşi, „magia” acestui sector este tocmai caracterul său de transferabilitate către alte sectoare, precum şi rapida şi

ANALIZĂ

Avansul tehnologic va însemna întotdeauna noi standarde incompatibile, iar aceste războaie vor fi din ce în ce mai intense. uşoara implementare, chiar şi în situaţii de decalaj tehnologic. În condiţiile unui necesar din ce în ce mai mare, România se va confrunta în continuare cu lipsa personalului specializat în sectorul tehnologic, iar investiţiile se vor concentra către modernizarea infrastructurii şi stimularea pieţei echipamentelor de stocare a datelor. Avansul tehnologic va însemna întotdeauna noi standarde incompatibile, iar aceste războaie vor fi din ce în ce mai intense. „Totuşi, odată cu unificarea unor standarde digitale şi finalizarea războaielor formatelor (de exemplu Blu-ray versus HD DVD) vor lua avânt anumite medii de stocare, deschizând atât drumul echipamentelor hardware care s-au impus, cât şi a softwareurilor şi serviciilor conexe“ a menţionat Stanciu.

Un nou acronim pentru „finanţişti” Sectorul IT şi financiar conţine o mulţime de acronime. În 2008, XBRL va deveni probabil un acronim la fel de cunoscut ca HTML sau IFRS. C sau eXtensible Business Reporting Language va furniza o abordare standardizată pentru indicatorii din rapoartele financiare ale companiilor. Acest fapt va face ca analiza financiară a unei companii sau comparaţiile între mai multe companii să se facă mult mai uşor. Fără XBRL, compararea rapoartelor financiare a două firme este mult mai laborioasă şi costisitoare. În plus, în 2008, s-ar putea ca din ce în ce mai multe economii ale lumii să se gândească la posibilitatea ca acest standard de raportare să devină obligatoriu.

La începutul lui 2008, com-

paniile listate din China furnizau date în acest nou format. În SUA, la sfârşitul lui 2007, cel puţin 40 de companii cu o cifră de afaceri însumată de peste 2.000 miliarde USD au semnat un acord pentru a raporta datele finaciare în acest standard, iar organismul de reglementare a pieţei de captal din SUA anunţa că pregăteşte o reglementare prin care XBRL să devină standard obligatoriu de raportare.

Guvernul Marii Britanii şi-a anunţat şi el intenţia ca până în 2011 acest standard să devină obligatoriu pentru firme.

Autorităţile sunt direct interesate de promovarea XBRL, care ar putea face mult mai eficientă şi mai ieftină strângerea impozitelor şi taxelor.

De la anonimitate la autentificare Mulţi comentatori au declarat, nu de puţine ori, că Internetul aduce printre altele un mare avantaj, si anume anonimitatea.

Cu toate acestea, 2008 pare a fi anul în care organismele de reglementare, utilizatorii şi comercianţii online vor creşte numărul solicitărilor privind autentificarea utilizatorilor care încheie tranzacţii prin Internet. „Cu toate că iniţial a fost considerată drept un afront la adresa libertăţii, autentificarea online pare să fie destul de propice pentru afaceri şi utilizatori.

De exemplu, creşterea încrederii consumatorului în comerţul electronic, licitaţii online, chat-uri şi alte site-uri pe care se fac tranzacţii va contribui la o dezvoltare stabilă, la înfrân gerea temerilor legate de volumul crescut de fraude online sau alte comportamente maliţioase.

De la zero la zero: renaşterea nanotehnologiei Imaginea publică a nanotehnologiei - manipularea materiei la nivel atomic sau molecular - a avut recent de suferit. În ciuda, sau cel mai probabil datorită potenţialului său, nanotehnologia a înspăimântat publicul mai mult decât l-a captivat.

Pe lângă neîncrederea crescută manifestată faţă de nanotehnologie, au existat de asemenea şi numeroase preocupări legate de impactul acesteia asupra mediului. Este din ce în ce mai evident că nanotehnologia poate avea un rol important în vindecarea planetei, mai degrabă decât în lezarea ei. Prin urmare, se pare că în 2008, nanotehnologia nu va mai fi atât de blamată, iar oamenii vor începe să conştientizeze potenţialul acesteia. În domeniul producerii de energie, nanotehnologia va putea contribui la realizarea unor progrese remarcabile.

Astfel, dacă în prezent costul de producere al energiei solare este necompetitiv în raport cu alte surse de energie, poluante însă (obţinute pe baza arderii combustibililor fosili sau pe baza proceselor nucleare), fiind de circa 5 dolari pe KW, cu ajutorul nanotehnologiei acestea ar putea ajunge la doar 2 dolari pe KW.

Creşterea importanţei protecţiei digitale De la apariţia primului computer, volumul şi valoarea datelor stocate în calculatoare au crescut considerabil. De asemenea, au crescut şi costurile pricinuite de pierderea sau furtul de date. În

acest an, analiştii anticipează o creştere pe acest segment de 20%. Totuşi volumul de date stocate va creşte mult mai rapid, ajungând ca în 2010 să fie de circa şase ori mai mare decât în prezent. În 2008, unii posesori de computere vor investi considerabil în programe antivirus, back-up de date online şi asigurări privind ciclul de viaţă al computerelor, investiţii care vor depăşii cu mult costul de achiziţionare al calculatorului. Această tendinţă poate fi observată nu doar în cazul calculatoarelor ci şi în cazul altor dispozitive: MP3-uri, telefoane mobile, sisteme DVR, hard drive-uri externe. Toate aceste dispozitive stochează date în diferite formate.

Divizare digitală pentru giganţii industriei computerelor Divizarea digitală care afectează utilizatorii de tehnologii se va amplifica în 2008.

Divizarea afectează acea categorie de oameni care deţine sau doreşte să acceseze date digitale, dar se află în imposibilitatea de a le accesa.

Divizarea digitală poate fi extrem de neplăcută în momentul în care tipuri de sisteme de fişiere multiple limitează utilitatea computerelor. În cadrul industriei Tehnologiei, Media şi Telecomunicațiilor au existat întoteauna tensiuni între dorinţa companiilor de a deţine drepturile de exclusivitate asupra produselor software şi hardware şi dorinţa companiilor şi utilizatorilor individuali de a avea standarde stabile şi robuste. În ceea ce priveşte stocarea datelor, tensiunea se va amplifica pe parcursul anului 2008, iar mulţumirea ambelor tabere pare a fi o adevarată provocare. ■

Sursa: Deloitte Touche Tohmatsu

MARTIE 2008

15

ANALIZĂ

OGLINZI ŞI FUM Pe măsură ce Vladimir Putin se retrage, rămâne o singură întrebare: ce legătură există între el şi boom-ul economiei ruseşti şi cât de mult va mai dura?

Întâi au apărut chioşcurile de lemn, care vindeau de toate, de la vodcă la ciorapi. Vladimir Bulanov, un întreprinzător voinic din Nizhny Novgorod, a construit asemenea locaţii în atelierul său în 1991 şi apoi şi-a deschis el însuşi o mică afacere.

Au urmat călătoriile în afară, frigiderele din Belarus şi mandarinele din Cipru. În 1995 făcuse deja avere şi se afişa cu cravată roşie şi costum alb, la dungă - arhetipul lui Novy Russky, strârnind glume şi atitudini dispreţuitoare. Acum, Bulanov nu mai poartă costumul şi nici nu conduce un Bentley – maşina visurilor sale - pentru că, afirmă el, „nici drumurile şi nici societatea nu sunt pregătite”. Cu cinci ani în urmă, a cumpărat o fabrică falimentară care producea elemente de încălzire pentru samovare şi submarine şi a dotat-o cu o instalaţie nemţească nou-nouţă, de care este foarte mândru.

Apariţia înreprinzătorilor originali şi cinstiţi, aidoma lui Bulanov şi integrarea lor în societate, pot fi considerate cele mai mari reuşite ale Rusiei şi două dintre motivele puternice pentru care economia acestei țări creşte cu 7% pe an. Dar aceasta nu are nimic de a face cu Vladimir Putin, care se retrage din postura de preşedinte în această săptămână. Bulanov nu e un fan de-al lui Putin, preferând libertatea unui regim al corupţiei şi al terorii: „tot ceea ce mă poate opri este fie un glonţ, fie închisoarea”, spune el. Viitorul Rusiei depinde de înfruntarea dintre oamenii ca el şi meca-nismul 16

MARTIE 2008

statului. Chiar şi cei mai duri critici ai lui Putin sunt impresionaţi de transformarea din ultimii cinci ani a Rusiei - o ţară aproape falimentară acum zece ani, dar care are în prezent o economie de 1,3 trilioane de dolari, rezerve în valută de aproape 480 de miliarde de dolari şi 144 miliarde excedent din încasările operaţiunilor cu gaz şi petrol.

Creşterea anuală a veniturilor reale a fost în această perioadă de două cifre, iar PIB-ul pe locuitor a crescut de la mai puţin de 2.000 de dolari în 1998 la 9.000 de dolari în acest moment, totul actualizat la cursul de schimb curent.

Cu toate acestea, revenirea economiei ruseşti a început cu 18 luni înainte ca Putin să devină preşedinte. În spatele acestei situaţii stau trei factori: revitalizarea iniţiativelor private, creşterea de patru ori a preţurilor petrolului de-a lungul mandatului său şi stabilitatea macroeconomică. Şi abia aceasta din urmă îi poate fi atribuită lui Putin.

Economia rusească este mai dependentă de petrol ca niciodată, iar perspectivele sunt la fel de sumbre: o încetinire a economiei mondiale înseamnă că preţurile petrolului nu vor mai creşte, ba chiar pot scădea.

O moştenire rodnică La început, Putin a muncit din greu pentru a consolida creşterea economică. Guvernul său a simplificat şi a micşorat taxele.

Reforma bugetară a adus transparenţă şi a stopat eventualele cheltuieli nejustificate care

puteau veni de la guvern. Putin nu numai că a ales un economist liberal, pe Andrei Illarionov, ca şi consilier economic, dar i-a şi ascultat sfaturile.

O bună bucată de timp, Rusia şi-a folosit cu prudenţă resursele pentru a-şi achita datoriile şi pentru a-şi constitui rezerve şi fonduri de stabilizare. Multe din reformele formulate în 1990 au fost aplicate, incluzând aici îmbunătăţirea legislaţiei privind funcţionarea sisitemului juridic şi funcţionarea pieţei libere.

Avantajele eforturilor timpurii ale lui Putin încă se resimt.

Ce a fost greşit? Illarionov, care a demisionat în 2005, aducea ca argument asaltul concernului Yucos, la mijlocul lui 2003. Semnificaţia afacerii Yucos a fost mult mai profundă decât dispariţia celei mai mari companii petroliere ruseşti şi arestarea directorului său, Mihail Hodorkovski. Această mişcare a dictat cursul ulterior al economiei şi al politicii ruseşti. Încarcerarea lui Hodorkovski a fost prezentată ca pe o victorie asupra oligarhilor, dar a reuşit să creeze o nouă clasă de îmbogăţiţi mult mai puternici şi mai vizibili, o clasă care joacă un rol major în economie. Partea de petrol nerafinat aflată în proprietatea statului şi cea din proprietatea companiilor având ca acţionar statul s-a dublat.

Randamentul producţiei, care înaintea scandalului Yucos era în jur de 9% pe an, s-a redus până la 1% până la sfârşitul lui 2007.

Mai mult, distrugerea Yucos a exclus crearea unor legi mai dure. „Problema nu este aceea

că sistemul legal rus este slab, ci aceea că el nu există.

Sistemul juridic rusesc are legătură cu justiţia aşa cum avea comerţul sovietic legătură cu comerţul”, spune Vitaly Naishul, însărcinat cu observarea instituţiilor ruseşti.

Această situaţie este la fel de veche ca şi Rusia însăşi, dar sub Ielţîn măcar curţile de apel erau independente de Kremlin. În perioada Putin însă, judecătorii s-au transformat din nou în birocraţii care dau sentinţe îndoilenice.

Distrugerea gigantului Yucos şi redistribuirea activelor sale către Rosneft, o companie controlată în proporţie de 50% de către stat şi condusă de şeful cabinetului lui Putin, a demonstrat încă o dată că dreptul de proprietate nu interesează pe nimeni în Rusia. „După căderea Yucos, nimeni nu s-a mai simţit în siguranţă”, a mărturist proprietarul unei fabrici de rafturi pentru bucătărie din Kaluga. „În loc să susţină aplicarea legilor, aşa cum promisese de fapt Putin, Rusia a rămas supusă legii cuţitarilor”, mai adaugă Illarionov. Ceea ce a urmat nu se poate numi naţionalism, ci seamănă mai mult cu serie de raiduri asistate de poliţie şi preluări de firme private de către noii oligarhi. „Victimele” nu au fost doar companiile petroliere şi cele din industria gazului, dar şi o companie producătoare de titan, un administrator de aeroport şi alte afaceri mici şi profitabile. Cotidianul „Vedomosti” scria „Practica este atât de răspândită, că este imposibil de enumerat toate cazurile”.

Pânzele corupţiei Andrei Sharonov, un adept al reformelor liberale care a părăsit anul trecut Ministerul Economiei, declara că a subestimat impactul deciziilor birocratice arbitrare: „Am întors spatele competiţiei loiale. Sistemul îi recompensează pe cei care sunt mai aproape de nucleul puterii, nu pe cei care lucrează mai bine. Este mai uşor să bagi un competitor la închisoare decât să te întreci cinstit cu el”.

Oamenii de afaceri se plâng că fenomenul corupţiei, care luase un avânt exagerat încă din 1990, este în acest moment mai puternic şi are toate şansele să mai crească în viitor.

Corupţia este de două feluri, unul dintre acestea fiind practicat de firmele private şi de indivizi, care mituiesc oficialii pentru a obţine de la aceştia ignorarea legilor. Acest lucru face ca oamenii de afaceri să intre într-o reţea de interese şi de derogări de la lege. „Dacă toată lumea ar urma fiecare lege din Rusia, această ţară s-ar zdruncina

din temelii”, spune Naishul.

Cel de-al doilea tip de corupţie vine direct din Kremlin şi de el beneficiază oficialii şi prietenii lor, de multe ori aflaţi în postura de oameni de afaceri. Ambele categorii fac rău ţării, dar a doua este mult mai periculoasă.

Deteriorarea instituţiilor din Rusia a fost remarcată de Banca Mondială, Transparency International, Forumul Economic Mondial şi Freedom House.

Nivelul corupţiei din Rusia este asemănător cu cel din Togo. Cu toate acestea nivelul investiţiilor interne şi străine continuă să crească, odată cu credibilitatea de creditor a Rusiei. Un studiu efectuat anul trecut asupra a 106 companii străine din Rusia a evidenţiat un nivel de satisfacţie şi încredere în climatul investiţional de 82%.

Asta demonstrează că deşi oamenii de afaceri ruşi sunt nemulţumiţi, străinii nu contenesc să investească. În 2007, investiţiile de capital fix au crescut cu un procent record - 21%, făcându-i pe câţiva

economişti să se gândească la un boom investiţional. O scurtă privire asupra politicii de taxare în domeniul firmelor mici care comercializează oxigen lichid elucidează paradoxul. Fiscul a venit chiar înaintea anului nou să ceară 5 milioane de ruble, aproximativ 204.550 dolari pentru aşa zisele abateri din conturile acestora. Proprietarii au pus în mişcare pârghiile locale şi după o scurtă negociere, au redus suma la 500.000 ruble. Ei au plătit, omul Fiscului a plecat şi toată lumea a fost mulţumită. „A fost neplăcut, dar nu ne-a durut foarte tare. Profiturile noastre lunare se ridică la 800.000 ruble, aşa că mita a fost puţin mai mult decât jumatăte din încasările pe o lună. Dacă nu plăteam, Fiscul ar fi fost încă aici şi am fi pierdut mai mult”, a declarat unul dintre proprietari. „Nepotrivirea dintre competiţia politică şi lipsa de libertate a presei se vor face simţite mai târziu. Deocamdată sunt destule pere mălăieţe pentru toată lumea”, spune Christo-

pher Granville, un analist de la firma de cercetare Trusted Sources. Costul real ar fi acela al oportunităţilor pierdute. O creştere de 7% sună bine, dar este departe de potenţialul adevărat al Rusiei. În ultimii ani, Rusia a fost părăsită de fostele republici socialiste Ucraina şi Georgia, care nu au rezerve de petrol. Dacă în Rusia s-ar fi aplicat legea şi ea nu s-ar fi grăbit de fiecare dată să reprime monopoluri ineficiente aidoma Gazpromului, pentru care a avut căi sigure de acţiune, creşterea sa, graţie boom-ului petrolier, ar fi putut cu siguranţă să fie de două cifre.

Structura economiei ruseşti rămâne neomogenă, fiind împărţită între câţiva giganţi, majoritatea fiind creaţii ale perioadei post-comuniste. Întreprinderile mici şi mijlocii contribuie cu mai puţin de 15% în structura PIB-ului. Costul deschiderii unei noi afaceri este mai mare decât în multe alte ţări şi, potrivit Băncii Mondiale, doar 5% dintre firmele ruseşti au fost create în ultimii MARTIE 2008

17

▼

ANALIZĂ

ANALIZĂ

▼

zece ani. Totodată, afacerile noi nu par să împingă în sus productivitatea, semn clar al unei competiţii slabe. Îngrijorător este şi faptul că, în contrast cu anii ‘90, jumătate din tinerii ruşi vor să lucreze în aparatul de stat, mai mult decât în sectorul privat.

Climatul de afaceri din Rusia şi birocraţia alterează potenţialul noilor investitori. Deşi investiţiile străine directe s-au dublat în 2007, ajungând la 27,8 miliarde dolari, aceasta înseamnă doar 2,2% din PIB, adică jumătate din nivelul atins de Ucraina.

Jumătate din aceste investiţii au fost atrase de sectorul resurselor minerale şi doar o parte au fost sută la sută străine (paradisurile fiscale se menţin încă cei mai mari investitori din Rusia).

Preferinţe periculoase Aportul petrolului şi gazelor naturale în PIB-ul Rusiei a crescut, potrivit Institutului de Analiză Economică, de la 12,7% în 1999 la 31,6% în 2007. Resursele naturale totalizează 80% din exporturile Rusiei. Aidoma unui drog foarte puternic, banii din petrol maschează suferinţa adusă de Kremlin economiei naţionale. Deşi muşamalizată, durerea, boala rămâne şi se agravează.

Pentru a avea o idee aspra impactului pe care îl au banii obţinuţi din petrol asupra economiei ruseşti, e de-ajuns să comparăm creşterea reală de 7% a PIB-ului cu creşterea exprimată în preţurile internaţionale. Exprimată în dolari, spune Rory MacFarquhar de la Goldman Sachs, economia Rusiei a crescut cu 27% pe an din 2000, mai repede decât orice altă mare economie în acest interval. Valul de petrodolari antrenează un boom consumerist, făcând din Rusia a şasea mare piaţă a Europei. Veniturile disponibile consumului, mai ales al celui din sectorul de retail, au crescut de două ori mai repede decât PIB-ul.

Problema este că Rusia nu reuşeşte să transmită stimu18

MARTIE 2008

lul producţiei petroliere şi în producţia bunurilor de consum, aşa cum remarcă Peter Aven, directorul Alfa Bank. Importurile cresc mult mai repede decât industria internă. Rapida apreciere a rublei îi afectează pe producătorii din Rusia şi multe dintre bunurile autohtone sunt de slabă calitate. De aceea Algeria doreşte să returneze cele 15 avioane cu reacţie achiziţionate de la statul rus.

Productivitatea Rusiei rămâne în urma multor ţări dezvoltate. În primii ani de după criza din 1998, eficienţa forţei de muncă şi a capitalului au crescut cu 5,8% pe an. Dar aceste performanţe au fost atinse folosind capacităţile de producţie existente din vremurile sovietice.

Sustenabilitatea are nevoie de mai multe investiţii. În tot acest timp, economia, incapabilă să digere toţi banii aduşi de boom-ul petrolier şi al gazelor, se supraîncălzeşte.

Inflaţia a atins procente de două cifre la sfârşitul lui 2007, determinată printre altele de o infuzie puternică de capital atras de rezervele mari şi de rubla puternică. Spre deosebire de veniturile din petrol, care pot fi canalizate spre rezervele de stat, aceşti bani nu pot fi uşor absorbiţi.

Aşa cum susţine şi Kirill Rogov, de la Institutul pentru Economiile în Tranziţie, în majoritatea pieţelor emergente grosul intrărilor de capital se face sub forma investiţiilor străine directe. În Rusia, ele iau forma împrumuturilor. Investitorii preferă să împrumute bani companiilor ruseşti, mai ales dacă acestea sunt controlate de către stat. În esenţă, investiţiile străine directe în alte sectoare decât cel energetic au scăzut de la 1,6% din PIB în 1999, la 0,65% în 2007, potrivit lui Illarionov.

Datoria sectorului corporatist rusesc se ridică la 400 miliarde de dolari, puţin mai mică decât rezervele oficiale străine. După estimările unora, jumătate din datorie a fost acumulată

de băncile şi companiile din sectorul de stat, ca Gazprom şi Rosneft, în momentul efectuării achiziţiilor din sectorul privat şi, în cazul Gazprom, pentru achiziţia de capacităţi generatoare de electricitate. Ele nu au folosit banii pentru îmbunătăţirea afacerii sau pentru creşterea productivităţii. Mai multe companii de stat au iniţiat acţiuni de lobby pe lângă Kremlin ca să fie ajutate cu plata datoriei. Creditul ieftin de la băncile străine a uşurat apariţia şi dezvoltarea ulterioară a capitalismului de stat în Rusia. Dar acest model economic are la bază banii obţinuţi uşor şi creşterea preţurilor petrolului.

Oficialii au încercat să se convingă pe ei înşişi şi pe alţii că Rusia este o oază de stabilitate într-o mare de probleme economice. Dar Ygor Gaidar, economist liberal şi fost prim-ministru, spune că economia rusă este foarte sensibilă la mişcările economiei mondiale. Când creşterea globală se încetineşte, preţurile metalelor şi al petrolului scad şi banii pleacă de pe pieţele emergente (în ianuarie, Rusia a simţit pe propria piele ieşirile de capital).

Când preţul petrolului este imprevizibil şi inflaţia are deja două cifre, nu e înţelept să cheltuieşti mulţi bani. Cu toate acestea, este exact ceea ce face acum Rusia. După ani buni de diciplină fiscală, bugetul de anul trecut a mărit cheltuielile cu 20% în termeni reali. În ultimii opt ani, consumul aparatului birocratic şi al agenţiilor de execuţie juridică s-a dublat ca procent în PIB şi numărul funcţionarilor a cescut de la 522.000 la 828.000.

Principalii beneficiari ai creşterii cheltuielilor din 2007 au fost nou-createle corporaţii de stat, incluzându-le pe cele implicate în nanotehnologie şi organizarea Olimpiadei din 2014 şi pe acei birocraţi, maeştri ai propriei înavuţiri. Rusia ocupă locul patru în lume la ritmul cu care creează milionari. Un

Bentley nou şi strălucitor, zărit recent în faţa unui restaurant de lux din Moscova, avea un card special pe parbriz, semnalizând apartenenţa posesorului la Înalta Curte de Justiţie.

Timpul întrebărilor grele Nu-i de mirare că discrepanţa dintre primii 10% şi ultimii 10% din populaţie creşte permanent, odată cu perpetuarea nedreptăţii. Ruşii au închis ochii la toate acestea datorită veniturilor care au continuat să crească, dar dacă tendinţa se inversează, ar putea începe să-şi pună multe întrebări.

Ce se va întâmpla în continuare depinde doar de flexibilitatea guvernului, care ar putea să scoată bani de la rezervele naţionale sau din fondurile de stabilitate. Dacă aventura petrolului se opreşte şi guvernul continuă să cheltuiască în ritmul actual, rezervele Rusiei vor mai ajuge cel mult trei-patru ani, e de părere Gaidar. O soluţie ar fi liberalizarea economiei, întărirea drepturilor de proprietate şi fărâmiţarea Gazprom. Dar cu hotărârea lui Putin, căruia i s-a promis postul de prim-ministru al lui Medvedev, această ultimă parte e puţin plauzibilă.

Evgheni Gavrilenkov, economist şef la Troika Dialog, spune că jocurile din balanţa de plăţi a Rusiei concentrează toată atenţia liderilor. În acest moment ei îşi pot permite să fie aroganţi şi agresivi, dar dacă preţul petrolului se stabilizează şi banii nu mai intră în ţară, Kremlinul ar putea deveni un loc mai prietenos. După o perioadă de creştere, Rusia este încă în urma nivelului atins după căderea URSS-ului. Un lucru este sigur: ea nu va atinge prosperitatea lumii întâi, aşa cum au promis şi Putin şi Medvedev, atâta timp cât are instituţii de lumea a treia. Pentru ca Rusia să-şi continue ascensiunea, trebuie demolat pentru început sistemul anarhic creat de Putin. ■ Material preluat din revista „The Economist“

ANALIZĂ

LEGĂTURI PERICULOASE În organizaţiile care fuzionează, timpul de numire a unei noi echipe de management durează în medie 74 de zile, potrivit unui studiu al firmei de consultanţă în management Hay Group.

Fuziunile şi achiziţiile întrerup operaţiunile principale ale unei companii timp de peste doi ani, în timp ce fuziunile de dimensiuni medii au nevoie de 19 luni pentru a se integra, sunt concluziile studiului Hay Group. Potrivit analiştilor britanici, doar o fuziune din zece reuşeşte să atingă obiectivele strategice.

Astfel, în organizaţiile care fuzionează timpul de numire a unei noi echipe de management durează în medie 74 de zile, conform declaraţiilor managerilor seniori cu experienţă în fuziuni şi achiziţii.

Aceştia consideră perioada ca fiind foarte îngrijorătoare, întrucât întârzierea lasă companiile nou fuzionate fără lideri şi fără o direcţie strategică. Însă, cel mai alarmant efect al fuziunilor, potrivit Hay Group, este dat de faptul că repercusiunile operaţiunilor continuă să se facă simţite încă mult timp după această perioadă.

Conform analiştilor, fuziunile întrerup operaţiunile principale pentru mai mult de doi ani şi jumătate.

Una din patru firme studiate au reuşit să obţină o integrare totală chiar şi la trei ani după ce afacerea a fost încheiată. Printre companiile analizate, care au realizat o integrare completă, timpul mediu a fost de peste un an şi jumătate.

Întârzieri costisitoare Fuziunile corporatiste eşuează în îndeplinirea obiectivelor strategice, care au stat încă de la început la baza afacerii, în 91% din cazuri, au arătat lideri din

business, participanţi la studiul Hay Group. În plus, mai mult de trei sferturi dintre organizaţiile studiate erau încă departe de a genera valoare nou adăugată în urma unei operaţiuni de fuziune sau de achiziţie.

Grupul britanic a analizat peste două sute dintre cele mai mari fuziuni şi achiziţii din Europa începând cu anul 2003. „Leadershipul reprezintă lucrul vital care lipseşte în fuziunile şi achiziţiile europene. Capacitatea de a integra în mod eficient organizaţiile fuzionare se află în primul rând în mâinile echipei din conducere”, este de părere directorul responsabil pentru studiul Fuziuni şi Achiziţii îi zona EMEA din cadrul Hay Group, David Derain.

Potrivit acestuia, firmele pierd prea mult timp pentru a pune în ordine noile echipe manageriale, iar acest lucru are un efect devastator aupra operaţiunilor şi a capacităţii de livrare.

Mai mult de jumătate dintre companiile care au achiziţionat alte firme nu au reuşit să evalueze capacităţile de leadership

ca fiind parte integrantă din procesul de evaluare a achiziţiei, în vreme ce un sfert dintre companii au considerat alegerea unei noi echipe manageriale ca fiind o prioritate post tranzacţie.

Companiile care au avut ca prim obiectiv identificarea capacităţii de leadership, în etapa de evaluare a achiziţiei, au avut un success de patru ori mai mare în atingerea ţintelor fuziunii.

Mai mult decât atât, companiile care au realizat evaluări de leadership au raportat o creştere a nivelurilor motivaţionale ale angajaţilor cu până la 10% peste medie, în vreme ce un sfert dintre companiile care nu au studiat capacităţile de leadership au înregistrat o scădere a nivelului de implicare în rândul angajaţilor.

Schimbarea climatului organizaţional Mai mult de două treimi (67%) dintre companiile care au înscris printre priorităţi procesul de evaluare a leadershipului au fost mulțumite de climatul organizaţional din noua entitate rezultată.

Aproape jumătate dintre companii (47%) au descris primele o sută de zile ca fiind „o lume nouă şi interesantă, plină de oportunităţi”, în vreme ce o cincime (20%) au spus că nu au experimentat nimic neobişnuit.

Prin contrast, aproape jumătate dintre organizaţiile care au neglijat evaluarea capacităţilor de leadership s-au lovit de un climat destructiv. Un sfert (24%) dintre acestea au descris noul climat ca fiind un „un şoc cultural”, iar acelaşi procent a mers atât de departe încât l-a comparat cu adevărate „tranşee de război”. „Lecţia pentru fuziunile corporatiste este limpede. Leadershipul trebuie să fie un factor cheie al procesului de evaluare a achiziţiei înainte ca fuziunea să se nască şi trebuie să i se acorde cea mai înaltă prioritate o dată ce procesul integrării a început, dacă se doreşte ca achiziţia şi fuziunea să fie un succes deplin”, a comentat Davis Derain. ■ Material realizat de Dana Dobre

MARTIE 2008

19

MEDIU

COMPANIILE BĂTRÂNULUI CONTINENT ŢINUTE ÎN CEAŢĂ DE UNIUNEA EUROPEANĂ Liderii marilor corporaţii, aflaţi la European Business Summit, au transmis Uniunii Europene un apel la transparenţă: lipsa de claritate în privinţa măsurilor luate pentru a asigura competitivitatea companiilor europene în eventualitatea în care nu se ajunge la un acord global asupra mediului forţează companiile să amâne luarea deciziilor referitoare la investiţii. În cadrul ediţiei 2008 a European Bussiness Summit, reprezentanţii marilor companii din sectorul european al industriei oţelului, industriei chimice şi industriei petroliere au cerut Comisiei să le pună la dispoziţie cu o mai mare claritate regimul climatic cu care se vor confrunta după 2013.

Principalele chestiuni pe care aceştia doresc să le lămurească se referă la: • o definire concretă a ceea ce planurile UE numesc „industrie mare consumatoare de energie”; • mecanismele de sprijin ce vor fi puse la dispoziţie în ajutorul sectoarelor considerate cu „risc mare al scurgerilor de carbon”, de exemplu în cazurile relocării 20

MARTIE 2008

în terţe ţări unde acţionează legi mai permisive în ceea ce priveşte protecţia mediului.

Comisia a afirmat că nu va lua hotărâri în aceste chestiuni până în 2010 sau 2011, când se vor clarifica rezultatele regimului climatic în urma negocierilor internaţionale de la Kyoto.

Suspendarea investiţiilor Jean-Pierre Clamadieu, CEO al producătorului chimic francez Rhodia, a subliniat că fabricantul francez de ciment Lafarge a fost obligat să suspende investiţiile la fabricile sale de ciment din Europa din cauza unei lipse de vizibilitate în ceea ce priveşte costul limitelor permisibile de CO2 dupa 2013. Clamadieu

susţine că este foarte probabil ca firma pe care o reprezintă cât şi altele să înceapă să se confrunte cu situaţii similare: „Este foarte important să avem vizibilitate cât se poate de curând. În caz contrar, cred că se vor înregistra mari întârzieri în proiectele de investiţii sau investiţiile se vor face în alte regiuni ale lumii”.

Michel Wurth, membru în consiliul de administraţie al celui mai mare producător de oţel din lume ArcelorMittal, susţine că firmele sunt „în ceaţă”. El a declarat că în timp ce compania sa nu a fost încă nevoită să amâne vreun proiect major de invesţii, nu ştie ce se va petrece după 2012. Totodată, el a mai

subliniat decizia companiei sale de a-şi menţine instalaţiile din oraşul belgian Liege până în 2012, când va lua o decizie asupra menţinerii sale în funcţiune. „Acesta este un bun exemplu de limitare a sistemului prezent”, a mai adaugat el.

Directorul general al departamentului pentru comerţ din cadrul Comisiei, David O’Sullivan, a apărat propunerea executivului european de suspendare a oricărei decizii asupra tratamentului special acordat companiilor mari consumatoare de energie, declarând că „este foarte înţelept să nu se meargă cu bâta la negocierile globale.

Trebuie ca ţările în curs de dezvoltare să ni se alature […]

MEDIU

întrucât ameninţările nu constituie un răspuns”, recunoscând totuşi că „firmele răspund prompt la semnalele clare publice” şi că UE trebuie să le asigure un „mediu stabil rezonabil.”

tuite, iar cele mai slabe performante sunt penalizate, creâduse astfel ceea ce el numeşte „un cerc virtuos”.

Taxele pe carbon – o altă opţiune

Companiile au mai cerut UE să accelereze acordarea de finanţare pentru cercetarea în domeniul tehnologiilor şi produselor inovatoare eficiente energetic. După cum a subliniat vicepreşedintele Shell Renewables şi totodată membru al Consiliului Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă (WBCSD), Graeme Sweeney, tehnologiile de captură şi stocare a carbonului reprezintă „o parte importantă a soluţiei” dar acestea rămân foarte scumpe, cel puţin în prezent. „Este firesc să aşteptăm, dar timpul este un lux pe care nu-l avem”, a declarat acesta, insistând asupra faptului că parteneriatele publice-private sunt necesare pentru validarea tehnologiilor în următorii cinci ani. „Dorim promisiunea Comisiei de a investi

„Măsurile de ajustare la frontieră” vor fi întotdeauna o alternativă, a subliniat O’Sullivan la convenţia reprezentanţilor din afaceri, care au susţinut că ar fi preferabilă o soluţie globală, chiar şi asimetrică. „Dacă la acest proces participă numai Europa, problema va fi rezolvată prin exportul de locuri de munca”, susţine Wurth, insistând asupra necesităţii fie a unei alocări gratuite, fie a unei taxe transfrontaliere – „care nu reprezintă principalul nostru obiectiv”.

La rândul său, Clamadieu afirma că „Nu putem susţine un mare handicap competitiv.

Trebuie să punem la punct un mecanism simplu care să permită, dacă nu un tratament egal, măcar unul mai echilibrat.”

Este necesară mai multă cercetare

mai mult în cercetare, pentru ca industriile mari consumatoare de energie să beneficieze de dezvoltarea soluţiilor inovatoare şi eficiente, având în vedere potenţialul uriaş pe care acestea îl au”, a conchis Wurth.

Pe 23 ianuarie 2008 Comisia a prezentat planurile de aplicare a sistemului de limitare şi schimb de carbon. Conform acestor propuneri, instalaţiile industriale ar urma să îşi mai reducă emisiile cu încă 21% faţă de nivelul din 2005, până în 2020. În timp ce Comisia confirmă ca planurile sale riscă să pună companiile europene în dezavantaj faţă de cele din ţările cu legislaţie mai permisivă în materie de protecţie a climatului, cum ar fi Statele Unite, China şi India, ea spera totuşi să adreseze aceasta ameninţare încercând să convingă aceste ţări să introducă măsuri similare.

Totuşi, în eventualitatea unui eşec al negocierilor internaţionale, executivul european ar lua în considerare introducerea de măsuri compensato-

URMĂTORII PAŞI • 2010: Comisia urmează să determine care din industriile mari consumatoare de energie prezintă riscul „scurgerilor de carbon” şi care vor primi permise gratuite până la 100%.

• 2011: În lumina rezultatelor negocierilor internaţionale, Comisia urmează să determine dacă va realiza un „sistem de egalizare a carbonului” în vederea neutralizării efectelor distorsionante ale importurilor din ţările cu legislaţie de mediu mai permisivă.

• 2013: Ar trebui să intre în vigoare Mecanismul Revizuit European al Comercializării Emisiilor. rii, cum ar fi alocarea gratuită a unor permise de poluare pentru sectoarele consumatoare de energie, acorduri sectoriale sau „mecanisme de ajustare la frontiere”.

Sursa: www.euractiv.ro

Sunt acordurile sectoriale mai propice afacerilor?

Wurth a insistat asupra faptului că acordurile sectoriale ar putea constitui o soluţie. În opinia sa „soluţia nu constă într-o abordare individuală, ci într-una sectorială. Dacă vrem să fim ambiţioşi, atunci să încheiem un acord sectorial pentru a putea lucra împreună la găsirea celor mai bune tehnologii şi apoi a modalităţilor de finanţare a lor”.

El a remarcat că în sectorul oţelului, acest proces ar implica încheierea unui acord numai între UE şi ceilalţi nouă mari producători de oţel din Statele Unite, China, Rusia, India şi Brazilia – care ar acoperi peste 90% din producţia mondială.

El crede că asemenea acorduri ar trebui să se bazeze pe o limitare a emisiilor, în care cei mai buni sunt răsplătiţi, mai ales prin permise suplimentare graMARTIE 2008

21

Foto: Gulliver/Getty Images

MANAGEMENT FINANCIAR

CONTABILITATEA SUB PRESIUNE Procesul de decizie va pune mai mult accentul pe estimarea şi alocarea costurilor.

Practica a dovedit că firmele ai căror manageri adoptă noile metode de calculaţie a costurilor şi de control, în adiţie la planificarea strategică, integrând rezultatele şi răspunsurile rapide la schimbările de mediu, au mai multe şanse de supravieţuire pe piaţă. Cu toate acestea, există o presiune imensă pentru schimbarea conceptelor, metodelor şi tehnicilor specifice contabilităţii de gestiune. De exemplu, integrarea instrumentelor de măsurare a rezultatelor financiare cu cele non-financiare.

Contabilitatea de gestiune a început să pună accentul pe colectarea şi raportarea informaţiilor non-financiare calitative sau cantitative și asupra variabilelor cheie necesare unei firme capabile să supravieţuiască pe pieţe puternic concurenţiale.

Astfel de variabile pot fi calitatea, încrederea, satisfacţia consumatorilor, timpul de răspuns, performanţa livrării şi furnizării etc. În plus, este necesar un accent mai mare pe controlul materialelor şi al semifabricatelor achiziţionate din afara întreprinderii.

22

MARTIE 2008

Schimbarea rolului managementului

Modelul de funcţionare a întreprinderii utilizat pentru organizarea şi conducerea angajaţilor este specific celui de-al doilea val şi încă predomină în întreprinderile moderne. Managementul gândeşte şi planifică activităţile, în vreme ce armatele de lucrători urmează regulile şi acţionează după cum li se cere. În industriile din societatea cunoaşterii, aşa cum fusese previzionat de Toefler încă din anii ‘80, lucrătorii foarte bine educaţi şi formaţi sunt organizaţi în echipe care au nevoie de informaţii şi autoritate pentru a acţiona în cel mai bun interes al întreprinderii şi pentru a obţine succesul. Rolul managerilor se schimbă astfel, de la direcţionarea şi previzionarea performanţelor la acela de antrenori individuali şi animatori de echipă.

Totuşi, au fost cazuri în care întreprinderi mari, din vârful valului, au căzut în capcana majoră pe care această schimbare de rol o implică: menţinerea controlului, eficienţei şi productivităţii concomitent cu acordarea

de libertăţi subordonaţilor în sensul de a fi creativi, flexibili şi inovativi. Întreprinderi care au acordat prea multă autonomie angajaţilor (ex. Sears, din Statele Unite) au fost duse în pragul falimentului - angajaţii care se bucurau de destulă independenţă au fost capabili să desfăşoare activităţi uneori ilicite, iar când acest tip de comportament a fost scos la iveală, firmele au înregistrat nu doar pierderi financiare, ci şi pierderea reputaţiei internaţionale.

Una dintre metodele de prevenire a unor astfel de incidente ar constitui-o reîntoarcerea la modelul birocratic specific anilor ‘50-’60, când angajaţilor li se dădeau instrucţiuni specifice despre modul de realizare a sarcinilor, fiind supravegheaţi în permanenţă de controlori. În lumea modernă, acest tip de conducere a fost cu desăvârşire abandonat, cu excepţia industriilor care se caracterizează prin standardizarea şi repetiţia activităţilor (ex. linii de asamblare) şi, cu atât mai mult, el nu se pretează la întreprinderile din cel de-al treilea val. Indiferent însă dacă sunt sau nu în acest val, în cele mai multe dintre industrii managerii pur şi simplu nu au timp să supravegheze pe toată lumea în acelaşi timp. Ei trebuie să găsească modalităţi prin care să îi încurajeze pe subordonaţii lor să gândească pe cont propriu, să creeze noi procese şi metode, menţinând, în acelaşi timp, controlul asupra acestora. În acest sens, au fost concepute patru niveluri de control menite să balanseze independenţa angajaţilor şi controlul asupra lor: • sisteme de control diagnostic; • sisteme de limitare (de stabilire a unor standarde minime); • sisteme de control interactiv; • sisteme de valori.

Integrarea şi operaţionalizarea primelor trei niveluri de control constituie provocarea la care contabilitatea de gestiune trebuie să răspundă, în conformitate cu noul rol al managementului.

Teoria mandatului, dezvoltată în managementul ştiinţific, a generat noi direcţii de evoluţie în contabilitatea de gestiune. Aplicabilitatea acestei teorii se rezumă la tehnici care utilizează modele de comportament ce implică două persoane într-o singură perioadă de timp. Teoria mandatului a ajutat contabilitatea de gestiune prin evidenţierea conflictului de interese dintre manageri şi proprietari şi orientarea informaţiei contabile spre realizarea controlului de către proprietari asupra managerilor şi de către manageri asupra angajaţilor.

Teoriile situaţionale sau de contingență

Teoriile situaţionale sau de contingență reprezintă abordările dominante de la sfârşitul anilor ‘60 şi până în prezent. Acestea s-au dezvoltat pornind de la teoriile sistemice, având la bază

MANAGEMENT FINANCIAR

următoarele ipoteze: a) design-ul organizaţional, tipul, forma şi stilul concret de management sunt dependente de o multitudine de factori şi parametri situaţionali interni şi externi; b) cei mai importanţi parametri situaţionali sunt mediul extern, tehnologia, competenţele şi motivaţia personalului; c) nu există stil managerial „bun” sau „rău” prin definiţie, ci numai stil managerial adecvat sau inadecvat la situaţia concretă.

Teoria contingenţei influenţează contabilitatea de gestiune prin încercarea de a defini aspecte specifice sistemului contabil ce pot fi aplicabile anumitor seturi de circumstanţe situaţionale. Cercetările realizate s-au concentrat pe legătura între sistemul contabilităţii de gestiune, factorii organizaţionali specifici firmei (mărimea, tehnologia şi stilurile de management practicate) şi mediul în care aceasta acţionează (nivelul incertitudinii şi al complexităţii).

Legătura s-a realizat prin intermediul Modelului celor 6C, ca aplicaţie a teoriei contingenţei în contabilitatea de gestiune. Din ce în ce mai mult, firmele dezvoltă strategii care se concentrează mai degrabă pe elementele comportamentale decât pe cele tehnice, în special prin recunoaşterea rolului semnificativ pe care resursa umană îl joacă în contabilitatea costurilor. Pentru aceasta, este nevoie ca întreprinderea să îşi schimbe filosofia de la conducerea pe baza cifrelor contabile (orientate spre activităţile din trecut), la conducerea pe baza unui angajament de perfecţionare continuă. Principalul rol este de identificare a oportunităţilor şi de monitorizare a progresului spre perfecţionarea continuă. Elementele comportamentale privesc, îndeosebi, oamenii şi cultura care reprezintă mijloacele de conducere a activităţilor, respectiv comportamentele generatoare de costuri. În acest sens, a fost dezvoltat „Modelul celor 6C” utilizat în administrarea activităţilor generatoare de costuri.

Cei 6C ce sunt cultura, campionul, angajamentul (commitment), procesul schimbării (change), controlul, compensarea şi continua educaţie. Teoria contingenţei aplicată în contabilitatea de gestiune, presupune regândirea sistemului contabilităţii responsabilităţii prin luarea în considerare a faptului că informaţia contabilă utilizată în reflectarea rezultatelor obţinute de managerii de centre este influenţată de incertitudinea mediului extern şi de relaţiile interdepartamentale.

Cercetările efectuate au relevat distanţa mare care există între teoria şi practica contabilităţii de gestiune şi faptul că, deşi există o multitudine de teorii şi modele în literatura de specialitate, în practică, cel mai adesea, se utilizează doar tehnici simple. De aceea, se aşteaptă o reorientare a ştiinţei contabilităţii de la o abordare normativă (ce ar trebui făcut) spre una pozitivistă (ce se

face), cum ar fi armonizarea, conectarea evoluţiei contabilităţii de gestiune la evoluţiile înregistrate în modul de organizare şi în baza tehnicomaterială a producţiei din întreprinderile moderne. Principiile şi conceptele contabilităţii de gestiune nu s-au schimbat dramatic din anii 1920 - când Ford a introdus pentru prima oară linia de asamblare era nevoie de controlul costurilor - şi până în prezent.

De atunci, au avut loc schimbări majore în ceea ce priveşte structura şi modul de utilizare a resurselor materiale şi umane ale întreprinderii, schimbări care impun o presiune crescândă asupra modificării metodelor, tehnicilor şi procedurilor contabile. Contabilitatea de gestiune a revenit la adevărata sa misiune - aceea de susţinere a procesului de luare a deciziilor în cadrul unei firme. S-a constatat că informaţiile generate de contabilitatea de gestiune sunt utilizate în alte scopuri decât cele economice, legate de luarea deciziilor. În primul rând, managerii se folosesc de contabilitatea de gestiune în mod formal, preponderent pentru a convinge diversele grupuri de interese cu privire la raţionalitatea activităţilor pe care ei le conduc. În al doilea

rând, ei utilizează informaţia contabilă în scopuri politice, de lobby, ca pe un instrument cheie în alocarea resurselor deficitare. În al treilea rând, managerii folosesc informaţia contabilă cel mai adesea pentru a justifica deciziile pe care deja le-au luat din motive sociale sau politice. În toate aceste cazuri, contabilitatea de gestiune este întrebuinţată pentru legitimarea şi raţionalizarea retroactivă a deciziilor şi nu în procesul de luare efectivă a acestora. Există, aşadar, o presiune foarte mare exercitată în sensul schimbării sistemului actual al contabilităţii de gestiune datorită noilor tendinţe manifestate atât în mediul concurenţial, cât şi în structura internă a întreprinderilor competitive din zilele noastre.

Pornind de la principalele neajunsuri ale sistemului contabilităţii de gestiune actual şi de la caracteristicile dezirabile pe care sistemul viitor trebuie să le deţină, iată mai jos într-o formă comparativă şi sinoptică trăsăturile principale pe care sistemul contabilităţii de gestiune al viitorului trebuie să le îndeplinească pentru a deveni un instrument util de luare a deciziilor manageriale. ■ Material realizat de dr. Cristina Leca

SISTEMUL ACTUAL AL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE VERSUS SISTEMUL VIITOR ACTUAL

VIITOR

1. Obiectul costului îl reprezintă produsul final.

Se va concentra pe fluxuri de materiale şi componente; pe măsură ce materialele înaintează de-a lungul procesului de producţie, sistemul trasează costurile la nivelurile operaţionale; costurile sunt acumulate în celule, procese sau compartimente.

2. Compunerea costului din elemente directe şi indirecte.

Nu se concentrează asupra consumului de materiale.

Se pune accentul pe costurile materiale şi de producţie, clasificate astfel: costuri cu materialele directe; costuri bazate pe activitatea forţei de muncă şi pe resursele necesare acesteia; costurile bazate pe resurse şi pe activităţile maşinilor şi echipamentelor automatizate;costurile bazate pe activităţi şi pe resursele necesare susţinerii producţiei.

3. Costurile indirecte sunt tratate ca o masă amorfă, fiind alocate după chei de repartiţie ce nu au legătura cu modul lor de generare, de obicei prin intermediul cheilor de repartiţie calculate pe baza volumului activităţii, precum salariile directe.

Alocarea costurilor va fi ajustată pentru a se adapta la noile schimbări tehnologice. Se pleacă de la premisa ca o mare parte din costurile generate de forţa de muncă (cantina, compartimentul de resurse umane, utilităţile etc) sunt fixe şi nu depind de numărul de angajaţi.

4. Nu face distincţie între cauzele care generează funcţiunile şi procesele care nu aduc plus de valoare de cele ale funcţiunilor şi proceselor generatoare de plus valoare.

Timpul de depozitare, reglare a instalaţiilor şi a maşinilor, fluxurile fizice şi timpul de inspecţie sunt costuri ce nu aduc valoare directă produsului, iar sistemul contabil al viitorului trebuie să găsească si să individualizeze cauzele ce generează aceste costuri.

5. Informaţia contabilă reflectă rezultatele după ce acestea s-au produs deja.

Procesul de decizie va pune mai mult accentul pe estimarea şi alocarea costurilor. Procesul de luare a deciziilor se va caracteriza prin reacţii rapide ce nu pot aştepta să treacă timpul necesar culegerii datelor referitoare la costuri.

MARTIE 2008

23

COVER STORY

ROTAȚIA BANILOR Un punct important de diferenţiere în competiţia dintre firme poate deveni viteza de rotaţie a banilor.

Cu cât aceasta este mai mare, cu atât companiile vor avea la dispoziţie mai multe resurse ce pot fi folosite la dezvoltarea afacerii. TEXT: GABRIEL NIȚULESCU

Trecerea de la teoria la practica optimizării managementului capitalului de lucru nu este un lucru foarte uşor. Principii precum: „mai multe disponibilităţi sunt cu siguranţă mai indicate decât mai puţine, aşa că ţine preţurile sus şi costurile cât mai jos”; „numerarul existent azi e mai folositor decât numerarul încasat mâine şi deci încasează cât poţi de repede şi plăteşte cât mai târziu cu putinţă”; „numerarul sigur este recomandat celui riscant – deci nu te lăsa orbit de câştiguri mari şi riscante”, sunt bine cunoscute de toţi cei din domeniul financiar.

Dar cum spuneam, aplicarea lor în practică nu este deloc uşoară. Şi aceasta în condiţiile în care presiunea asupra departamentului financiar pentru optimizarea capitalului de lucru este din ce în ce mai mare, mai ales din partea acţionarilor.

Companiile trebuie să facă faţă unui număr din ce în ce mai mare de provocări legate de administrarea capitalului de lucru, creşterea dimensiunilor companiei, expansiunea pe noi pieţe sau pe noi segmente de piaţă, achiziţiile sau finanţarea cheltuielilor de cercetare şi 24

MARTIE 2008

dezvoltare fiind tot atâtea motive de „perturbare” a fluxurilor obişnuite de capital. Îmbunătăţirea capitalului de lucru şi a fluxurilor de numerar în Europa Centrală şi de Est şi în fostele ţări sovietice (CIS), poate fi văzută a se derula pe patru direcţii principale, după cum o arată un studiu realizat de ABN Amro, în colaborare cu o firmă de cercetare a pieţei.

Prima este centralizarea unor operaţiuni, mai

ales prin constituirea unor centre specializate la nivelul companiei pentru anumite activităţi.

A doua tendinţă este legată de standardizarea parcticilor de trezorerie în ţările în care aceste multinaţionale sunt prezente.

A treia tendinţă ce îşi aduce contribuţia la îmbunătăţirea capitalului de lucru şi a fluxurilor de numerar este legată de liberalizarea reglementărilor legate de piaţa valutară. Nu în ultimul rând, automatizarea unor procese accelerează operaţiunile de trezorerie şi oferă directorului financiar o perspectivă largă şi mult mai amănunţită asupra tuturor fluxurilor şi a operaţiunilor de trezorerie. Fără îndoială, multe dintre companiile din regiune beneficiază sau vor beneficia de toate aceste avantaje. Incertitudinile totuşi rămân. Cât de rapide şi de răspândite sunt aceste schimbări? Şi cine va rămâne în urmă?

Două treimi din respondenţii studiului realizat de ABN Amro pe un grup de firme multinaţionale prezente în Europa Centrală şi de Est şi în fostele ţări sovietice (CIS) cred că în ultimii cinci ani administrarea fluxurilor de numerar şi a operaţiunilor de trezorerie au

COVER STORY

CARE ESTE PRINCIPALUL OBIECTIV ÎN DOMENIUL ADMINISTRĂRII FLUXURILOR DE NUMERAR PENTRU URMĂTOARELE 12 LUNI (a) Reducerea cheltuielilor cu barierele de intrare a şi taxele

31%

(b) Încasarea mai eficientă b a banilor de la creditori

26%

(c) Îmbunătăţirea managementului stocurilor

c

(d) Îmbunătăţirea administrării fluxurilor de numerar transfrontaliere

d

10%

(e) Optimizarea circuitului plăţilor

e

10%

f

10%

(f) Obţinerea unei imagini clare cu privire la fluxurile de numerar şi lichidităţi produse de anumite componente ale afacerii (g) Optimizarea administrării fluxurilor de numerar produse pe o anumită piaţă locală

g 0

11%

3%

10

20

30

40

Sursa: ABN Amro Bank

Strategii legate de schimbarea structurii organizaţiei Un alt studiu realizat în iunie 2007 de compania engleză Aberdeen Group, pe un eşantion de 1.000 de firme europene arată că majoritatea companiilor se concentrează pe reducerea stocurilor şi pe scurtarea perioadei ce se derulează între momentul în care produsul iese din fabrică şi momentul în care este achiziţionat de client. De multe ori, aceste performanţe se realizează pe baza îmbunătăţirii unor procese interne, iar

rezultatul este disponibilizarea unor sume de bani pentru nevoi operaţionale sau pentru susţinerea unor noi iniţiative de afaceri.

Pentru aceasta se formează echipe multidisciplanare (financiar, producţie, distribuţie etc), care caută soluţii de optimizare a capitalului de lucru sau optează pentru utilizarea unor tehnologii ce permit vizualizarea de către toţi cei implicaţi (financiar, producţie, distribuţie etc.) a costurilor, ulterior căutânduse în comun soluţii de reducere a cheltuielilor pentru una sau mai multe faze ale afacerii. Iar unele companii reuşesc performanţe remarcabile, realizând o scurtare a perioadei ce se derulează între momentul în care produsul iese din fabrică şi cel în care este achiziţionat de client, de 5-6 ori mai mică, comparativ cu media pieţei respective (o medie de doar 11 zile a vitezei de rotaţie a capitalului de lucru faţă de 54 de zile în cazul mediei obţinute de toate firmele respondente).

Studiul respectiv arată că, în general, firmele cele mai performante în optimizarea capitalului de lucru se confruntă mai puţin cu pobleme legate de asigurarea finanţării pe termen scurt a proceselor legate de derularea afacerii şi mai mult cu probleme legate de asigurarea suportului financiar pentru expansiune sau achiziţii, concluzia fiind aceea că cele dintâi reuşesc să asigure mult mai eficient acoperirea finanţării operaţiunilor de

bază. Un sprijin important în realizarea acestui obiectiv este dat şi de faptul că respectivele firme se concentrează mult mai mult, decât media, pe cunoaşterea cererilor clienţilor şi pe calitate (returnarea mărfii este mult mai rară în cazul lor).

Centralizare Grzegorz Skorek, CFO la Siemens IT Services în Cehia, vede centralizarea ca pe unul din punctele cheie ale optimizării managementului trezoreriei şi fluxurilor de numerar.

Din momentul în care operaţiunile de trezorerie au fost centralizate de către sediul central din München, staff-ul local poate să aloce mai mult timp pentru dezvoltarea afacerii, nemaifiind nevoit să se gândească, spre exemplu, la obţinerea în condiţii cât mai avantajoase a unor linii de credit.

Centralizarea oferă oportunităţi pentru obţinerea unor prognoze mai exacte cu privire la o serie de indicatori legaţi de activitatea companiei, o mai mare putere de negociere cu băncile, dar şi atragerea unor profesionişti în sediile centrale.

Există însă şi o serie de provocări. Nu întotdeauna subsidiarele locale sunt încântate să cedeze o serie de responsabilităţi către sediile centrale.

Nevenka Cerovsky, directorul departamentului pentru relaţii cu investitorii şi ex-CFO la

FIRMELE CELE MAI PERFORMANTE ÎN OPTIMIZAREA CAPITALULUI DE LUCRU SE CONFRUNTĂ MAI PUŢIN CU POBLEME LEGATE DE ASIGURAREA FINANŢĂRII PE TERMEN SCURT MARTIE 2008

25

▼

cunoscut îmbunătăţiri, atât în cadrul propriilor companii, cât şi în general, în statele ECE şi în cele foste sovietice. Printre cauzele unei asemenea evoluţii pot fi enumerate centralizarea operaţiunilor de trezorerie, relaxarea condiţiilor de creditare, datorită concurenţei din ce în ce mai mari pe piaţa bancară, şi aplicării unor noi tehnologii. O treime din respondenţi crede însă că administrarea fluxurilor de numerar şi a operaţiunilor de trezorerie s-au deteriorat în ultimii cinci ani, aceştia „beneficiind” de cheltuieli bancare mai mari, de acces mai puţin facil la tehnologii şi de bariere legislative mai mari la intrarea pe anumite pieţe naţionale.

Putem spune, în aceste condiţii, că ultimii cinci ani s-au dovedit foarte buni pentru o serie de companii şi mai puţin buni pentru altele.

COVER STORY

CARE ESTE PRINCIPALUL OBIECTIV ÎN DOMENIUL ADMINISTRĂRII FLUXURILOR DE NUMERAR ŞI AL OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE PENTRU URMĂTOARELE 12 LUNI? Îmbunătăţirea sistemului decisional

CUM S-A MODIFICAT CALITATEA ADMINISTRĂRII FLUXURILOR DE NUMERAR ŞI A OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE ÎN CADRUL COMPANIEI DUMNEAVOASTRĂ ÎN ULTIMII CINCI ANI?

28%

15%

Reducerea cheltuielilor bancare Îmbunătăţirea administrării riscului de management inclusive al riscului valutar Îmbunătăţirea managementului capitalului de lucru

0

4%

34%

32%

S-a înrăutăţit semnificativ S-a înrăutăţit A rămas la fel Este mai bună Este cu mult mai bună Sursa: ABN Amro Bank

18% 13%

Generarea mai eficientă de lichidităţi la nivel regional Furnizarea unor prognoze mai bune cu pricire la evoluţia fluxurilor de numerar Realizarea unui control mai eficient asupra rezultatelor din bilanţ, la nivel regional Îmbunătăţirea relaţiei cu băncile Îmbunătăţirea modului de prezentare şi raportare financiară

15%

21%

8%

CARE ESTE CEA MAI MARE PROVOCARE PENTRU COMPANIA DUMNEAVOASTRĂ ÎN DOMENIUL ADMINISTRĂRII FLUXURILOR DE NUMERAR ŞI AL OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE PE PIAŢA ECE ŞI A STATELOR EX-SOVIETICE?

5% 3% 2%

Construirea „coşului” optim de valute pentru derularea afacerii

2% 10

20

30

40

32%

25%

Riscurile politice

Sursa: ABN Amro Bank

▼

firma croată Atlantic Group, spune că „dimensiunea contează”. De exemplu, Atlantic Group, unul din cei mai mari producători şi distribuitori de vitamine, băuturi energizante şi produse de îngrijire personală, cu un volum mare de vânzări - şi cifră de afaceri pe măsură - își permite să investească în standardizare şi automatizare.

Alte companii din domeniu nu sunt la fel de norocoase, iar multe din firmele mici folosesc proceduri şi tehnologii de mult depăşite.

Conducerea de la sediul central a operaţiunilor financiare este cea mai utilizată metodă de organizare a trezoreriei, 40% dintre participanţii la studiu agreând această formă. Centralizarea pe regiuni este agreată de 20% din firmele respondente.

Trezoreria de la nivelul sediului central ia toate deciziile strategice cu privire la mangementul fluxurilor de numerar şi al plăţilor, precum şi cu privire la politicile de plasare a surplusului de lichidităţi.

Subsidiarele mari, chiar dacă au directori financiari, acţionează doar în conformitate cu liniile directoare stabilite de trezoreria centrală. Toate companiile intervievate folosesc internetul pentru a face plăţi şi a încasa facturi, accesând softurile de administrare a numerarului puse la dispoziţie de bănci. Ele emit şi rapoarte zilnice cu privire la situaţia fluxurilor de numerar. Aceste date, consolidate la nivel de grup,intră în alcătuirea unui raport referitor la lichidităţile firmei, care conţine şi recomandări de investire, în funcţie de tendinţele pieţei şi de calendarul plăţilor.

Coroborând aceste informaţii cu cele le26

MARTIE 2008

Atragerea/păstrarea profesioniştilor din domeniu

20% 0

10

20

30

40

Sursa: ABN Amro Bank

gate de registrele contabile, de planificare a bugetelor şi de cele ce arată situaţia stocurilor, se pot lua decizii care să conducă la reducerea costurilor şi la minimizarea capitalului de lucru.

Centre de oferire a serviciilor de trezorerie Centrele de servicii (CS) au apărut pentru prima oară în SUA în ani ‘80 şi au fost aduse în Europa de firme multinaţionale precum Intel, Whirlpool şi Volvo. Acestea și-au găsit aplicabilitatea în domenii precum IT, resurse umane şi financiare, inclusiv de trezorerie.

Unii văd aceste centre de oferire de servicii (financiare şi de management în cazul de faţă) ca pe o cale de a creşte controlul şi eficienţa pentru anumite activităţi, în vreme ce alţii privesc CS ca pe un prim pas spre externalizarea acestor operaţiuni.

Deşi au pătruns sau sunt pe cale de a intra în companiile mari din ECE, serviciile de trezorerie oferite de aceste centre creează dezbateri despre punctul în care acestea trebuie să se afle: în interiorul regiunii respective sau în afara ei.

Tehnologia actuală permite localizarea acestor centre la sediile centrale ale marilor companii sau în apropierea acestora, în Europa de Vest sau chiar SUA, dar adversarii unei astfel de alegeri argumentează că un rol mult mai important este cunoaşterea condiţiilor lo-

COVER STORY

CUM SUNT STRUCTURATE FUNCŢIILE LEGATE DE ADMINISTRAREA FLUXURILOR DE NUMERAR ŞI A OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE ACUM ŞI PESTE CINCI ANI? 39% 41%

Centralizate

0

Raporturile cu personalul băncii

10% 8% 8% 7% 10

Acum 20

Sursa: ABN Amro Bank

54%

Accesul la alte produse bancare

19% 18%

Centralizate pe regiuni

Centralizate la nivel regional, dar cu o anumită autonomie locală

Comisioanele percepute

23% 25%

30

21%

15% 0

10

30

40

50

60

Peste cinci ani 40

50

Sursa: ABN Amro Bank

cale ale mediului de afaceri. Costul mai mic cu forţa de muncă este, de asemenea, un alt argument folosit de cei ce văd utile astfel de centre în interiorul regiunilor de unde le vin datele pe care le prelucrează.

Strategii legate de managementul stocurilor O altă cale de a optimiza nivelul capitalului de lucru acţionează asupra activităţilor de achiziţii, depozitare şi distribuţie.

O mai bună colaborare cu clienţii şi furnizorii permite îmbunătăţirea capitalului de lucru, printr-o mai bună prognoză a vânzărilor şi necesarului, ceea ce conduce la micşorarea stocurilor. Firmele cu cele mai bune performanţe în domeniu îşi îmbunătăţesc capacitatea de prognoză a fluxurilor de materii prime, materiale şi produse finite, precum şi rutele pe care acestea circulă.

Un rol important în atingerea unor astfel de obiective îl joacă bineînţeles tehnologia, rezultatele concretizându-se în reduceri ale stocurilor cu 10-30%.

Softurile de optimizare a administrării stocurilor permit companiilor să calculeze cantitatea exactă, astfel încât să nu existe stocuri prea mari care să ţină blocate sume importante de bani, dar nici să nu existe pierderi de venituri ca urmare a lipsei produsului finit la vânzători. Utilizându-se sisteme de vizualizare a stocurilor se pot optimiza livrările de mărfuri. Companiile ce se bucură de o cerere mare pentru produsele lor, cele care au produse cu ciclu scurt de viaţă sau cele

20

care au reţele întinse de distribuţie sau un proces de producţie ce implică multe componente şi furnizori au cele mai multe beneficii în urma aplicării unor astfel dec metode de îmbunătăţire a capitalului de lucru.

Amcor, o companie mondială de producere a ambalajelor, a reuşit, prin implementarea unui sistem care a îmbunătăţit vizibilitatea stocurilor şi colaborarea cu furnizorii şi vânzătorii, o reducere cu 20% a nivelului capitalului de lucru.

Strategii financiare Îmbunătăţirea managementului capitalului de lucru poate fi realizată şi cu ajutorul strategiilor financiare. Cele mai importante strategii de acest tip sunt optimizarea gradului de acurateţe al bugetelor operaţionale,

îmbunătăţirea managementului fluxurilor de numerar (creşterea veniturilor rezultate din investiţiile pe termen scurt, utilizarea mai eficientă a disponibilităţilor), micşorarea numărului de zile dintre momentul livrării şi cel al încasării sau creşterea numărului de zile dintre primirea mărfii şi cea a plăţii furnizorului.

Firmele cu cele mai bune practici în domeniu s-au orientat în special asupra găsirii de metode de reducere a numărului de zile dintre momentul livrării şi cel al încasării şi pe creşterea acurateţii bugetelor operaţionale. Totodată, acestea recurg la scoaterea în afara bilanţului a stocurilor şi apelarea la terţi pentru finanţarea necesarului de capital pentru stocuri.

Pentru a pune în practică toate aceste metode este însă nevoie de instrumente pereformante de lucru în cadrul trezoreriei.

Tehnologia folosită în cadrul departamentelor de trezorerie şi în administrarea fluxurilor de numerar este un domeniu perfect pentru investiţii, după cum o arată studiul ABN Amro şi CFO Europe Research Services. Peste tot în statele ECE şi CIS există un interes puternic pentru îmbunătăţirea instrumentelor de lucru utilizate în managementul fluxurilor de numerar şi în realizarea de investiţii în noi tehnologii. În anumite cazuri aceasta poate fi doar o încercare de a micşora decalajul şi eventual de a prinde din urmă companiile din Vest, pentru a putea astfel concura cu aceastea pe pieţele globale. În alte cazuri, se va produce un adevărat salt, fiind adoptate tehnologiile cele mai noi de trezorerie. Interesul cel mai

CELE MAI BUNE PRACTICI ÎN DOMENIU S-AU ORIENTAT ASUPRA REDUCERII NUMĂRULUI DE ZILE DINTRE LIVRARE ŞI ÎNCASARE ŞI PE CREŞTEREA ACURATEŢII BUGETELOR OPERAŢIONALE. MARTIE 2008

27

▼

Centralizate în general, dar cu o anumită autonomie locală

Autonomie locală în cadrul unei structuri descentralizate

CARE ESTE PRINCIPALA CARACTERISTICĂ CE O LUAŢI ÎN CONSIDERARE LA APRECIEREA MODULUI DE LUCRU CU O BANCĂ SAU ÎN ALEGEREA UNEIA NOI? (PRIMELE TREI OPŢIUNI)

COVER STORY

CENTRALIZARE

ÎN CE TIPURI DE TEHNOLOGII VEŢI INVESTI ÎN URMĂTOARELE 12 LUNI? Infrastructura necesară aplicării SEPA

17%

50%

Portal de investiţii

18%

45%

Platformă de tranzacţionare pe piaţa valutară

Modul de trezorerie non-ERP

40%

Sisteme de reconciliere a conturilor bancare ale firmei Sistem de vizualizare în timp real al numerarului, investiţiilor şi datoriilor Sistem electronic de emitere a facturilor şi chitanţelor

36%

20%

41%

21%

Sisteme de optimizare a circuitului plăţilor

39%

27%

Soluţii integrate de adminstrare a capitalului de lucru

39%

Soluţii de adminstrare a flxurilor de numerar

39%

42%

15%

45% 38% 34%

22%

39%

21%

40% 11%

54% 40

Voi investi

Sursa: ABN Amro Bank

40% 42%

19%

39% 39%

20

41%

23%

Automatizarea operaţiunilor de back-office (AP sau AR)

0

38%

19%

40%

Soluţii de adminstrare a lichidităţilor

43%

19%

44%

Reţele

41%

21%

36%

Administrarea riscurilor financiare

34% 36%

20%

39%

Modul de trezorerie ERP

34%

19%

47%

60

Probabil

35% 80

100

Nu voi investi

NE DORIM CA OFERTA BĂNCII CU CARE LUCRĂM SĂ FIE UNA BOGATĂ. ▼

mare se manifestă în acest moment pentru instrumente de automatizare a activităţii de back-office, de vizualizare a informaţiilor despre încasări, plăţi şi lichidităţi şi de analiză şi management a riscului financiar.

Cea mai mare provocare pentru managementul operaţiunilor de trezorerie este administrarea conturilor denominate în mai multe valute. Există însă şi alte provocări pentru departamentul financiar al unei firme mari accesul companiei la piaţa internaţională de capital, listarea la una sau mai multe burse naţionale şi internaţionale etc. De asemenea, o altă provocare este şi investirea cât mai eficientă a excesului de lichiditate. Noile tehnologii destinate activităţilor de trezorerie vor ajuta la sesizarea mai multor oportunităţi în acest domeniu.

rea a adus un mare număr de bănci străine pe piaţă. „Serviciul de online banking este doar vârful aisbergului atunci când ne gândim la metode ce au îmbunătăţit administrarea operaţiunilor de trezorerie. Iar dacă acum vorbim fără probleme de opţiuni, contracte forwards şi futures sau factoring, produse din ce în ce mai mult folosite în prezent, în urmă cu cinci ani era ca şi cum povesteam de tehnologie spaţială,” declară Kresimir Bracic, CFO şi membru al consiliului de conducere la firma croată de IT&C, Span.

Aproape toate companiile intervievate au menţionat că deţin conturi la cel mult cinci instituţii bancare, fapt care s-a menţinut neschimbat în ultimii cinci ani. Numărul mediu al băncilor la care o firmă are deschise conturi nu s-a modificat în ultimii cinci ani şi este de

Administrarea operaţiunilor de trezorerie şi a fluxurilor de numerar la Dogan Yayin Holding, cel mai mare grup turc de media, nu este un lucru ușor pentru cei mai puţin cutezători.

Deţinând 100 de subsidiarie şi o cotă de 44% din piaţa de publicitate din Turcia, Dogan Yayin Holding a intrat recent şi pe piaţa Europei Centrale şi de Est. Administrarea operaţiunilor de trezorerie şi a fluxurilor de numerar a cunoscut o îmbunătăţire semnificativă în ultimii cinci ani, iar directorul financiar al Dogan Yayin Holding, Soner Gedik, crede că există încă potenţial de optimizare şi inovare în ceea ce priveşte încasarea facturilor.

Dogan Yayin este una din primele companii din Turcia care a implementat metodele occidentale de încasare a facturilor, folosind factoringul, fapt care a condus la întărirea relaţiilor cu partenerii de afaceri şi la un mai bun control al riscurilor. Acesta reprezintă un lucru deosebit de important pentru companie, în condiţiile în care aceasta doreşte extinderea pe pieţe în curs de dezvoltare.

Compania de factoring, numită Dogan Factoring AS, colectează facturile de la celelate firme din grup, pentru un comision mic şi furnizează capital la dobânda pieţei pentru a acoperi necesarul de finanţare al subsidiarelor grupului. În acest fel, grupul a impus o disciplină strictă a încasărilor şi a beneficiat, în plus, de informaţii consolidate cu privire la comportamentul de plată al clienţilor. „Dacă un client întârzie cu plata, el nu mai poate lucra cu nici una din companiile grupului,” explică Soner Gedik. Înfiinţarea companiei de factoring nu a re-prezentat o iniţiativă singulară a grupului, ea înscriindu-se într-un trend centralizator la nivel de grup. Alte şase echipe aflate în subordinea lui Soner Gedik, cu un total de 450 de angajaţi supervizează activităţile de finanţare, de investiţii pe piaţa de capital, de raportare financiară, de audit intern şi de relaţii cu investitorii, fiind responsabile de toate operaţiunile de trezorerie şi de management al fluxurilor de numerar din grup.

Relaţia cu băncile „Administrarea fluxurilor de capital şi a operaţiunilor de trezorerie s-au îmbunătăţit semnificativ – prin unificare, automatizare şi aplicarea de modele matematice. Ca urmare deciziile sunt mai puţin în-căr-cate de subiectivism”, a declarat Kristina Siimar, CFO la Hansabank din Estonia. În plus, competiţia de pe piaţa bancară a condus la creşterea calităţii serviciilor bancare şi a ofertei acestor instituţii, fapt valabil şi pentru Polonia sau România, unde privatiza28

MARTIE 2008

aşteptat ca nici în următorii ani să nu se modifice. Deşi nivelul comisioanelor continuă să fie principalul argument în alegerea unei bănci, accesul la alte produse bancare a devenit al doilea motiv principal de alegere a unei instituţii de credit.

COVER STORY

„Ne dorim ca oferta băncii cu care lucrăm să fie una bogată. Dacă noi colaborăm cu o instituţie de credit pe partea de administrare a fluxurilor de numerar ne aşteptăm să putem obţine şi o linie de credit, soluţii de plată a salariilor şi alte tipuri de produse,” declara directorul financiar al unei companii franceze ce s-a extins în Europa de Est. „Poate unele produse nu sunt aşa de sofisticate precum cele din Vest, dar modul de operare, tehnologia şi calificarea personalului sunt printre cele mai bune. Eu cred că noile tehnologii trec foarte uşor graniţele,” continua acesta.

Impactul aderării Reglementările care guvernează operaţiunile de trezorerie şi fluxurile de numerar au cunoscut fără îndoială îmbunătăţiri în Europa Centrală şi de Est. Legislaţia cu privire la raportări este mai strictă, iar în multe ţări, barierele impuse transferurilor de fonduri au fost eliminate sau sunt în curs de a fi eliminate.

Dar, aşa cum arată studiul ABN Amro, eliminarea restricţiilor şi îmbunătăţirea legislaţiei legate de operaţiunile de trezorerie şi fluxurile de numerar nu au ajuns atât de departe pentru a fi pe placul tuturor. Aproximativ jumătate din respondenţi consideră că mediul legislativ din domeniu este încă restrictiv şi doar o treime îl etichetează ca liberal. Privind spre viitor, jumătate din respondenţi cred totuşi că mediul legislativ specific se va îmbunătăţi, 20% din participanţii la studiu fiind convinşi că aceasta se va întâmpla chiar în mod semnificativ. Împotriva unei astfel de păreri există o puternică opoziţie, o treime din respondenţi afirmând că evoluţia legislaţiei referitoare la operaţiunile de trezorerie va evolua întrun sens negativ. Această situaţie a fost influenţată bineînţeles şi de aderarea la Uniunea Europeană. Administrarea automatizată a conturilor denominate în mai multe valute, ale unei companii, era aproape imposibilă în Polonia înainte de aderarea la UE, dar după acest moment reglementările au devenit mai relaxate pentru a fi în linie cu cele din Europa Occidentală.

Pentru alţii însă, aderarea la UE s-a dovedit de fapt a nu fi neapărat un panaceu.

Câţiva directori financiari intervievaţi sugerau chiar că, pentru statele care au aderat recent la Uniunea Europeană, reglementările care guvernează operaţiunile de trezorerie şi fluxurile de numerar au devenit mai restrictive. „Legislaţia este din ce în ce mai asemănătoare cu cea din UE şi deci mai restrictivă decât în trecut. Dar cred că este mult mai bine din punctul de vedere al controlului fluxurilor de numerar”, declara Grzegorz Skorek. ■

REDUCERI LA DOBÂNZI ŞI COMISIOANE BANCARE Cele 30 de subsidiare europene ale grupului ceh Unipetrol’s 30 constituiau o mare problemă pentru CFO-ul Wojciech Ostrowski.

La un moment dat, sistemul software al companiei petrochimice cu o cifră de afaceri de 3,5 miliarde euro, nu putea să furnizeze informaţii integratoare despre întregul grup. „Noi avm nevoie să putem privi operaţiunile de trezorerie şi fluxurile de numerar din punctul de vedere al grupului şi nu din perspectiva fiecărei subsidiare,” declara Wojciech Ostrowski. „Una din subsidiare poate întâmpina probleme cu un client care întârzie cu plata, iar celelalte nu ştiu de acest lucru pentru a o ajuta. Acesta este un lucru foarte important”, arăta reprezentatul Unipetrol’s.

Wojciech Ostrowski, care supervizează şi departamentul de IT al companiei, doreşte să înlocuiască actualul program de management al fluxurilor de numerar, dezvoltat de departamentul de IT al companiei, cu unul mai performant.

Alegerea uneia din cele trei oferte rămase în

cursă, depinde de posibilitatea noului sistem de a pune la dispoziție date pentru întregul grup, de rapiditatea sa şi de compatibilitatea acestuia cu programe precum Excel sau platforma de informaţii financiare oferită de Reuters.

Iniţial compania petrochimică cehă de stat Unipetrol a fost privatizată în 2004, fiind preluată de grupul PKN Orlen, cea mai mare companie poloneză şi cea mai mare firmă petrolieră din Europa Centrală, în 2005.

De la momentul privatizării, managementul financiar al companiei a implementat o serie de schimbări precum separarea gestionării capitalului de lucru de administrarea creditelor pe termen lung şi îmbunătăţirea sistemului de informaţii despre fluxurile de capital dintre subsidiare şi grup.

Printre beneficiile obţinute, Wojciech Ostrowski menţionează obţinerea unor rate mai avantajoase la creditele pe termen scurt şi lung şi a unor comisioane mai mici în relaţia cu băncile, ca urmare a cooperării dintre subsidiare.

COSTURI MAI MICI CU 25% Traiectoria de dezvoltare rapidă şi de reducere a cheltuielilor operaţionale a UniCredit Ţiriac Bank (UniCredit Romania la vremea respectivă - martie 2007) a fost susţinută de implementarea cu succes a soluţiei Cisco Unified Communications. Această soluţie a redus durata de deschidere a sucursalelor noi şi a furnizat flexibilitate mai mare de funcţionare în reţea, gestionarea centralizată a sistemului permiţând adaptarea mai bună a sistemului de comunicaţii al băncii la obiectivele sale comunicaţionale şi de afaceri.

Dezvoltarea rapidă a structurii de personal - importantă mai ales într-o perioadă de extindere – constituie un beneficiu evident. „Când doream să conectăm un angajat nou la un mediu de lucru bazat pe partajarea resurselor, era necesar să apelăm la serviciile unui furnizor extern. Acum, avem toate informaţiile la îndemână şi este uşor să facem acest lucru în reţeaua internă.

Durează aproximativ un sfert de oră,” declara Bogdan-Mihai Zamfir, Telecommunications and Security Senior Officer la UniCredit Romania, la momentul implementării respectivei soluţii. Îmbunătăţirea comunicaţiilor între sucursale a contribuit la creșterea calității serviciilor oferite de bancă clienţilor şi la fidelizarea acestora.

Această soluţie de comunicare a pus capăt unui sistem de numerotare greoi şi complex pentru sucursale, întrucât soluţia oferită de Cisco permite accesul la un director (listă de contacte) comun, centralizat. Această caracteristică asigură timpi de conexiune mai mici între sucursale şi sediul central al companiei, contribuind astfel la îmbunătăţirea eficienţei angajaţilor băncii.

Soluţia Cisco a reprezentat, de asemenea, o rezolvare de succes a problemei costurilor mari de telefonie ale băncii.

Apelurile interne între sucursale sau între sediul central şi sucursale se efectuează prin reţeaua IP, neexistând astfel costuri pentru transferul prin reţele externe. Chiar şi soluţia temporară mixtă, care utilizează echipamente PABX tradiţionale, realizează economii. „Economisim 20-25% din costurile operaţionale aferente comunicaţiilor între sucursale şi aproximativ în aceeaşi măsură reducem din costurile apelurilor telefonice între sediul central şi sucursale.

Principala noastră problemă era reprezentată de costurile de telefonie, dar datorită Cisco, avem acum posibilitatea să urmărim costurile apelurilor telefonice în sucursale şi să ne gestionăm mai eficient toate costurile,” declara Bogdan-Mihai Zamfir.

MARTIE 2008

29

INTERVIU

30

MARTIE 2008

INTERVIU

UN CFO ASIGURAT

Să lucrezi cu indicatori ce au orizonturi de timp destul de îndepărtate, să investeşti mult acum, pentru câştiguri viitoare importante, să ai responsabilităţi foarte mari, dar să simţi şi fiecare procent de plus valoare pe care îl generezi. Sunt lucruri care definesc destul de bine activitatea Emiliei Bunea, CFO al ING Asigurări de Viaţă. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

CURRICULUMVITAE NUME VÂRSTA

Emilia Bunea 38

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ:

absolventă a Institutului Politehnic

Este o mişcare îndrăzneaţă şi riscantă să schimbi echipa în mijlocul unor evenimente atât de importante, când toată lumea trebuie să interacţioneze foarte eficient şi să cunoască foarte bine obiectivele care trebuiesc atinse. Iar pentru liderul pieţei româneşti a asigurărilor de viaţă, obiectivele pentru campania de adeziune la Pilonul II au fost extrem de ambiţioase. Locul I şi peste un milion de clienţi. Trăgând linie la finalul campaniei ING Asigurări de Viaţă poate spune că şi-a atins obiectivele propuse. Însă toate au un preţ. În acest caz a fost vorba de profit.

- Facultatea de Automatică şi Calculatoare. Absolvent al cursurilor

Sacrificarea profitului

programului Executive MBA,

2007 a fost un an dificil pentru companiile de asigurări. Creşterea valorii daunelor pe segmentul auto şi lansarea pensiilor private au fost factorii care au afectat profitabilitatea companiilor din acest sector. Demararea reformei sistemului de pensii a stat multă vreme sub semnul întrebării, iar momentul septembrie 2007 nu a fost luat în calcul la data stabilirii bugetelor pentru anul trecut. Și ING s-a aflat într-o asemenea situaţie. „Ne-am atins ţinta de venituri din asigurări de viaţă, deşi la momentul bugetării anului 2007 nu luasem în calcul startul pensiilor obligatorii, care desigur au cerut resurse şi atenţie deosebită, atât din partea echipei operaţionale, cât şi din partea consultanţilor noştri”, spune Emilia Bunea. „Profitul a scăzut, în parte datorită investiţiilor făcute în pensii,

organizat de către ASE Bucureşti în parteneriat cu Universitatea din Washington.

EXPERIENȚĂ septembrie 2007 – prezent

Director financiar al ING Asigurări de Viaţă

2005 - 2007

Vicepreşedinte al Interamerican

2000 – 2007

Director financiar al Interamerican

octombrie 2001

obţine titlul de Chartered Financial Analyst (CFA). În prezent este membru al CFA Institute din SUA şi membru în Comitetul Director al asociaţiei CFA România

şi în parte deoarece producţia nouă a fost peste aşteptări, aceasta ducând la o valoare adăugată crescută pentru companie, însă la un profit contabil, în primul an, mai redus, din cauza cheltuielilor de achiziţie”, mai spune directorul financiar al companiei.

Dacă în 2006 ING Asigurări de Viaţă a înregistrat cel mai mare profit brut al unei companii de asigurări de pe piaţa românească - 14 milioane de euro - anul trecut valoarea profitului (încă neanunţat oficial n.r.) a fost decisiv afectată de investiţiile în atingerea obiectivelor legate de pensii. Campaniile de marketing pentru pensiile obligatorii, creşterea substanţială a forţei de vânzări sau capitalizarea diviziei de pensii private facultative au anulat aproape integral profitul ING Asigurări de Viaţă în 2007.

Clasamentul făcut la finalul campaniei iniţiale de aderare la Pilonul II arată că eforturile, în special financiare, ale ING Asigurări de Viaţă au adus şi rezultatele aşteptate. Este singura din cele 18 companii participante care a reuşit să-şi atingă ţinta propusă - 30% din numărul de potenţiali contributori, respectiv un milion de participanţi atraşi.

Cifrele comunicate de Casa Naţională de Pensii şi alte Asigurări Sociale (CNPAS) arată că, în perioada 17 septembrie 2007 - 17 ianuarie 2008, ING Asigurări de Viaţă a înregistrat 1,28 milioane de participanţi, ceea ce înseamnă o cotă de piaţă de 32%.

Emila Bunea a trăit într-un mod aparte

▼

La scurtă vreme după lansarea campaniei pentru pensiile private obligatorii ING Asigurări de Viaţă şi-a schimbat directorul financiar. Din septembrie 2007 această poziţie este ocupată de Emilia Bunea.

MARTIE 2008

31

INTERVIU

ÎN MAJORITATEA INDUSTRIILOR SE APLICĂ AXIOMA «CASHFLOW-UL ESTE CEL MAI IMPORTANT», ÎN TIMP CE ÎN ASIGURĂRI ACEASTA AXIOMĂ AR DUCE PE TERMEN SCURT LA REZULTATE DEZASTRUOASE ▼

startul reformei sistemului de pensii. Ca vicepreşedinte şi director financiar al Interamerican, a contribuit la strategia acestei companii pentru campania de aderare la pensiile private obligatorii, însă a gestionat din punct de vedere financiar strategia ING Asigurări de Viaţă. „Este o navigare «furtunoasă» între a menţine rigoarea financiară, şi controlul tuturor riscurilor financiare, şi a permite suficientă flexibilitate pentru decizii rapide (de exemplu cu privire la costurile de achiziţie) atunci când dinamica pieţei o cere”, povesteşte Emilia Bunea. „Mai mult, adaugă ea, ţine de strategia fiecărei companii unde se poziţionează echilibrul între cele două, iar strategiile celor două companii cu care am lucrat în această perioadă au fost diferite, ducând însă, în ambele cazuri, la rezultate peste aşteptări”. Este, fără îndoială, o experianţă prin care nu foarte mulţi directori financiari au şansa să treacă.

Reaşezarea lucrurilor Apartenenţa la un grup financiar de anvergura şi tradiţia ING contează foarte mult în situaţiile în care miza este foarte mare.

Suportul oferit de grup este mare, bugetele sunt şi ele semnificative, ca şi resursele de orice altă natură, atunci când este nevoie.

Luat puţin pe nepregătite, ING Asigurări de Viaţă vrea ca în acest an să gestioneze mult mai bine activităţile legate de pensii şi cele legate de asigurări de viaţă.

Primul pas va fi separarea totală a celor două tipuri de produse. Anul trecut a fost creat ING Fond de Pensii S.A., care adminstrează pensiile private obligatorii, în timp ce pensiile facultative au rămas în subordinea ING Asigurări de Viaţă. „Intenţionăm să consolidăm administrarea pensiilor (atât facultative, cât şi obligatorii) în aceeaşi entitate, respectiv ING Fond de Pensii”, ne-a spus Emilia Bunea.

Anul acesta are deja o altă miză. „2007 a fost anul pensiilor obligatorii. Anul acesta va fi anul pensiilor facultative, şi intenţionăm să le acordăm întreaga noastră atenţie.

Pensiile noastre facultative sunt un produs foarte atractiv, care răspunde unei nevoi a clienţilor potenţiali diferită de cea căreia i se adresează produsele de asigurare unit 32

MARTIE 2008

linked”, crede Emilia Bunea. CFO-ul ING Asigurări de Viaţă crede că acum e rândul românilor să ia mai în serios un plan suplimentar de pensii. „Guvernul a facut primul pas în stimularea economisirii pentru pensie, prin introducerea pensiilor obligatorii, însă orice român responsabil îl va face pe urmatorul, acela al suplimentării pensiei obligatorii (pentru care contribuţia este din păcate mult limitată, faţă de totalul contribuţiei pentru pensii şi asigurări sociale), cu o pensie facultativă, pentru a-şi asigura un standard de viaţă la pensie conform aşteptărilor”, crede Emilia Bunea.

Previziunile financiare pentru 2008 arată pentru ING Asigurări de Viaţă o creştere a afacerilor similară cu cea a pieţei, în general. Emilia Bunea susţine că există planuri concrete pentru ca procentul de creştere de 25% să fie atins la sfârşitul anului. „Este o creştere ambiţioasă, aşa cum sunt toate ţintele companiei”.

Formule diferite de calcul Stabilirea ţintelor de profit şi randament într-o companie de asigurări are anumite specificităţi. Pentru cineva care lucrează de peste 7 ani în acest domeniu nuanţele sunt clar definite. „În timp ce marea parte a afacerilor se măsoară prin profit şi prin randamentul capitalului (ROE), asigurările necesită indicatori care să ia în calcul întreaga perioadă a contractelor de asigurare, care cuprinde adeseori 20-30 de ani”, explică Emilia Bunea. Aceşti indicatori sunt, în principal, Valoarea producţiei noi („Value of New Business”) şi Valoarea întregului portofoliu de contracte („Embedded Value”), ambele reprezentând valori nete prezente. „Şi profitul este important, mai ales prin prisma percepţiei pieţei, iar realizarea unui echilibru între cei doi indicatori cu orizonturi de timp diferite, şi adeseori cu evoluţii conflictuale, nu este un lucru uşor pentru managementul companiilor de asigurări”, subliniază CFO-ul ING Asigurări de Viaţă. În asigurări timpul capătă alte dimensiuni. Profitul înregistrat pe hârtie acum se poate concretiza abia peste câţiva ani de zile. „În majoritatea industriilor, spune Emilia

Bunea, se aplică axioma «cashflow-ul este cel mai important», în timp ce în asigurări aceasta axiomă ar duce pe termen scurt la rezultate dezastruoase. Este adevărat că, pe termen lung, axioma «ţine» şi în companiile de asigurări, însă este vorba de analizarea unor fluxuri de numerar pe orizonturi de timp foarte lungi.” Asigurările nu lucrează cu stocuri, nu au „producţie în curs”, nu au clienţi rău-platnici. „În schimb, managementul investiţiilor şi managementul riscurilor (în special al riscurilor acoperite de contractele de asigurare) sunt mult mai prezente”, mai spune Emilia Bunea.

INTERVIU

Goana după specialişti Anul trecut ING Asigurări de Viaţă, dar şi celelalte companii de asigurări, au investit foarte mult în suplimentarea forţei de vânzări. ING Asigurări de Viaţă vrea să ajungă în acest an la o cifră de 3.000 de consultanţi financiari. În fiecare an costurile salariale în industria de asigurări au crescut, iar resursele umane sunt din ce în ce mai reduse. Un alt motiv de îngrijorare pentru un director financiar, dar şi un motiv în plus de a eficientiza activităţile.

“Costurile salariale în industria de asigurări au crescut în ultimii ani peste media salariilor din România, cu o medie de 15-18% pe an.

La acestea se adaugă costurile pregătirii şi retenţiei specialiştilor în asigurări, care şi ele răspund unor cerinţe din ce în ce mai sofisticate. Acestei presiuni pe costuri, şi implicit pe profitabilitate, îi răspundem cu progrese continue în productivitate, fiecare pas din procesele companiei (de vânzare, operaţionale, de investiţii) fiind încontinuu re-examinat şi eficientizat”, explică Emilia Bunea.

Dificilă este şi pregătirea oamenilor din departamentul financiar. „Constatăm că ne este din ce în ce mai dificil să găsim cursuri specializate pentru finanţe de asigurări, la standardele ING, în România,

răspunsul rămânând cursurile şi specializările organizate de ING Group”, spune CFO-ul companiei.

Abilităţile unui manager financiar nu ţin doar de stăpânirea cunoştinţelor de specialitate. Capacitatea de a forma, conduce şi motiva echipe performante este printre cele mai dificil de dobândit calităţi ale unui bun manager, fiind adeseori subestimate de specialiştii cu cunoştinţe tehnice de înaltă clasă. „Cred că o minte deschisă şi abordarea cu umilinţă a fiecărei zile ca fiind o ocazie pentru a învăţa în acest domeniu, ne pot duce foarte departe”, crede Emilia Bunea. ■ MARTIE 2008

33

ANALIZA PERFOMANȚEI

PERSPECTIVE DE CREŞTERE ÎN CONSTRUCŢII ŞI COMUNICAŢII În industria prelucrătoare sectoarele cele mai promiţătoare se dovedesc a fi cel al prelucrării lemnului, al fabricării de produse minerale nemetalice şi cel al fabricării de echipamente electrice şi de transport. TEXT GABRIEL NIȚULESCU În ciuda scăderii ritmului de creştere a consumului şi a deteriorării poziţiei exportului net, viitorul economiei româneşti nu este prea întunecat. Activitatea investiţională este de aşteptat să câştige teren, susţinută fiind de importantele proiecte de infrastructură, finanţate şi prin intermediul fondurilor structurale provenite de la Uniunea Europeană. Aşteptările analiştilor UniCredit Group cu privire la creşterea PIB se cifrează la valori de peste 5% pentru 2008 şi 2009. O serie de motive de îngrijorare apar însă atunci când privim datele legate de creşterea productivităţii şi a salariilor (10,3% în primele trei trimestre din 2007, pentru productivitatea muncii şi 14% pentru salarii pentru acelaşi interval de timp)

Sectoarele cele mai performante Investiţiile masive şi activităţile de construcţii sprijină creşterea într-o serie de sectoare mediu şi slab tehnologizate. Sectorul comunicaţiilor va performa, de asemenea, în domeniul serviciilor.

Industria lemnului şi a produselor din lemn este unul din domeniile cu un ritm foarte rapid de creştere. În primele trei trimestre din 2007 expansiunea sectorului (date anualizate) s-a ridicat la 21,4% (faţă de 9,5% în anul anterior), iar această evoluţie este de aşteptat să continue, stimulată şi de existenţa bogatelor resurse naturale (pădurile acoperă peste 25% din teritoriu). Industria lemnului este puternic orientată către piaţa externă, 4% din totalul exporturilor româneşti fiind realizate de acest sector. Aceste performanţe explică interesul investitorilor străini pentru domeniu. Un exemplu este firma Kronospan and Holzindustrie Schweighofer, din Austria, unul din cei mai mari investitori străini din România. Holzindustrie Schweighofer intenţionează creşterea capacităţii de producţie şi construirea a două centrale de producere a energiei electrice. În plus, Kronospan a anunţat o majorare cu 15 milioane de euro a investiţiilor, sumă care se adaugă celor 250 milioane de euro investite 34

MARTIE 2008

deja în România.

Potenţialul de dezvoltare a industriei a atras, de asemenea, şi una din cele mai mari investiţii de tip „greenfield” din România, realizată de Egger Group, unul din cei mai importanţi actori europeni din industria lemnului.

Industria produselor minerale nemetalice, ramură mediu tehnologizată, beneficiază de pe urma delocalizării. Dezvoltarea explozivă a sectorului construcţiilor a impulsionat sectorul fabricării materialelor de construcţii, a cărui expansiune a fost de 18% (anualizat) în primele trei trimestre ale lui 2007, şi este de aşteptat că acest impuls va exista şi în viitor. România beneficiază în acest domeniu şi de resurse naturale şi de capacităţi de producţie în exces. Dintre marii jucătorii de talie internaţională care îşi desfăşoară activitatea în România îi putem menţiona pe Holcim (Elveţia, ciment), Lafarge (Franţa, ciment), HeidelbergCement (Germania, ciment), Wienerberger (Austria, cărămizi), Lasselsberger (Austria, plăci ceramice), Carmeuse (Franţa, var, mortar), Saint-Gobain (Franţa, sticlă) şi Yioula Glassworks (Grecia, sticlă). De asemenea, o serie de producătorii locali activează în domeniul materialelor de construcţii. Ţinând cont de valoarea investiţiilor în infrastructură ce urmează să se deruleze, analiştii UniCredit Group sunt de părere că există o serie de oportunităţi, în special pentru companiile producătoare de bitum, aditivi pentru bitum sau pentru alte produse folosite la construcţia de drumuri. Aceste oportunităţi au fost de altfel sesizate deja de o serie de jucători internaţionali prezenţi deja pe piaţa locală, precum Bechtel (SUA) sau Astaldi (Italia).

Industria echipamentelor optice şi electro-

nice este una din cele mai importante industrii exportatoare (13% din exporturile totale din 2006) şi principala candidată la creşterea prezenţei României pe pieţele externe. Nokia, cel mai mare producător de telefoane mobile şi-a anunţat intenţia de a deschide un „sat” Nokia, de data aceasta în România. Investiţiile totale în ceea ce va deveni în fapt un adevărat parc industrial se vor cifra la 200 milioane de euro. Nokia va contribui cu o investiţie de 60 milioane de euro, iar restul va reprezenta sumele atrase prin intrarea pe piaţa românească a furnizorilor de componente ai Nokia, cum ar fi de exemplu firma chineză BYD care anunţat deja investiţii într-o fabrică ce va produce pentru Nokia baterii şi componente IT pentru telefoanele mobile. Ericsson, Foxconn şi Emerson şi-au declarat de asemenea intenţia de a deschide linii de producţie în apropierea fabricii Nokia. Şi este posibil ca de acest entuziasm să fie cuprinsă şi compania coreeană Samsung, care ar dori să producă LCD-uri, precum şi firma Fujitsu-Siemens, care are în plan să deschidă o fabrică de calculatoare în Europa de Est. În competiţia pentru stabilirea viitoarei locaţii se află România şi Ucraina. În 2007, industria echipamentelor optice şi electronice era în mare parte privatizată. Alt sub-sector, al acestei industrii, IT-ul, cunoaşte o expansiune rapidă: peste 50% din computerele şi laptop-urile vândute pe piaţa românească dunt produse în ţară. Ţinând însă cont de faptul că majoritatea componentelor de calculatoare din toată lumea sunt fabricate în Asia, producţia românească de computere se rezumă de fapt la asamblare.

Fabricile de produse de iluminat include importante companii internaţionale precum

INDUSTRIA ECHIPAMENTELOR OPTICE ŞI ELECTRONICE ESTE PRINCIPALA CANDIDATĂ LA CREŞTEREA PREZENŢEI ROMÂNIEI PE PIEŢELE EXTERNE

Luxten, Alstom, 3M, Moeller, Schneider şi Siemens. Piaţa românească este dominată însă de producătorul local ELBA, cu o experinţă de 85 de ani în domeniu. Perspectivele industriei de echipamente optice şi electronice sunt foarte atrăgătoare, stimulate într-o foarte mare măsură de sosirea unor importanţi jucători internaţionali, în special în domeniul echipementelor electronice şi de telecomunicaţii.

Evoluție favorabilă în industria navală Atractivitatea mare pentru investiţiile străine directe - creştere a producţiei exprimată prin două cifre (21% în 2006) - şi înclinaţia puternică spre export (11% din totalul exporturilor româneşti, în 2006) poziţionează sectorul de producţie al echipamentelor de transport printre cele mai performante ramuri ale economiei româneşti.

Conform Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS), 44 de fabrici au fost construite de la zero sau preluate de investitorii străini, atraşi în principal de forţa de muncă ieftină.

Noul model Logan, lansat în 2004, s-a dovedit a fi un succes pentru Automobile Dacia, care a produs 188.000 de unităţi. Producţia totală de automobile a României se ridică la 202.000 de unități. În plus, Ford şi-a exprimat intenţia de a cumpăra fabrica de automobile de la Craiova, negocierile fiind însă îngheţate de către Comisia Europeană care a decis să examineze posibilitatea existenţei ajutorului de stat în tranzacţie.

Comisia a iniţiat o investigaţie pentru a vedea dacă statul român a vândut către Ford cu un preţ mai mic în schimbul promisiunii din partea companiei americane de a menţine un nivel al producţiei şi un număr minim de salariaţi. Decizia finală va fi comunicată în primăvara acestui an.

Analiştii UniCredit Group au o perspectivă favorabilă şi asupra evoluţiei industriei navale. Daewoo Mangalia Heavy Industries a semnat contracte în valoare de peste 800 milioane de euro cu trei dintre cei mai importanţi armatori din lume. Şi în ciuda fenomenului de convergenţă a salariilor şi a creşterii competiţiei din partea altor economii în dezvoltare, experţii UniCredit Group se aşteaptă la o creştere mai rapidă a productivității muncii, ca urmare a investiţiilor realizate în ultimii ani.

România. Expansiunea cu 19% din 2006 a fost cu mult depăşită de rezultatul din prima jumătate a lui 2007, când a fost înregistrată o creștere de 32%. Aproximativ 50% din investiţiile realizate în economie s-au concretizat în construcţii noi. În 2006, au fost date în folosință 38.000 de locuințe, în creştere cu 16% faţă de 2005. Volumul echivalează cu 1,7 locuinţe terminate la 1.000 de locuitori și reprezintă unul din cele mai scăzute nivele din regiune. Media pentru Europa Centrală şi de Est (ECE) este de 2,8 locuințe, iar pentru zona euro, de 6 locuinţe la 1.000 de locuitori. Previziunile pozitive cu privire la mărirea veniturilor şi accesul din ce în ce mai facil la credite va stimula cererea de locuinţe şi în viitor. Multe dintre companiile din domeniul construcţiilor se bazează pe capital autohton.

Este de așteptat ca domeniul construcţiilor să rămână sectorul cu cea mai rapidă creştere din economia românească.

Perspective bune are, de asemenea, sectorul comunicaţiilor. Piaţa românească de telefonie a experimentat o creştere robustă, în 2006, care s-a accelerat în primele trei trimestre din 2007 (până la un ritm de 60% faţă de aceaşi perioadă a anului trecut). În ciuda gradului ridicat de penetrare al telefoniei, alte patru milioane de noi numere de telefonie mobilă au intrat în uz, ceea ce înseamnă că pe acest segment există aproape 17 milioane de clienți, în timp ce populaţia României este 21,6 milioane de locuitori. Între primele zece cele mai mari companii româneşti, trei sunt din sectorul comunicaţiilor - Orange România, cel mai mare operator de telefonie mobilă, urmat de competitorul Vodafone. Al treilea operator, Romtelecom, deşi în pierdere de cotă de piaţă şi înregistrând o scădere a cifrei de afaceri în 2006, rămâne actorul dominant al pieţei de telefonie fixă. Cosmote, cel de-al treilea jucător de telefonie mobilă a

Sectorul construcțiilor se bazează pe capitalul autohton Cererea în creştere pentru spaţii comerciale, hoteliere şi de birouri, stă la baza evoluţiei spectaculoase a domeniului construcţiilor în MARTIE 2008

35

▼

ANALIZA PERFOMANȚEI

ANALIZA PERFOMANȚEI

ROMÂNIA – INDICATORI STRUCTURALI (2006) Sectoare

Pondere în total TVA

Înclinația spre export %

Import/ Consum aparent %

Pondere în total ISD %

Atractivitatea pentru Investiții Străine (ISD)

Intensitatea capitalului % (2005)

TOTAL

100

14,1

32,8

100

100

26,6

Agricultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit

11,3

19

20,2

-

-

0,6

Industria extractivă

1,4

1.1

56,2

6,1

513,8

-

Industria prelucrătoare

23,4

50.7

63,1

34,2

159,6

56,3

Industria alimentară, a băuturilor şi tutunului

6,7

3.5

20

5,5

97,6

-

Industria textilă

2,1

133.9

164,8

2,1

99,6

-

Industria pielăriei

0,5

160.8

224,230,7

-

-

-

Industria prelucrării lemnului*

1,1

49.1

34,6

2,5

138

-

Industria celulozei, hârtiei; edituri

0,9

7.9

43,5

-

-

-

Industria petrochimică şi a combustibililor

0,9

73.5

77,2

4,5

165,5

-

Industria chimică şi de fibre şi fire sintetice

1

50.7

63,8

-

-

-

Industria cauciucului

0,8

34.6

28,3

-

-

-

Alte minerale nemetalice

1,1

10

55,9

3,1

298,5

-

Industria siderurgică

2,1

52.1

98,3

8,3

385,5

26,3

Maşini şi echipamente neclasificate

1,2

89.1

98,6

1,2

135,7

393,6

Industria optică şi electronică

1,6

89.9

70,3

1,8

113,5

189,6

Industria echipamentelor de transport

2,3

56.3

32,8

4,1

220,7

214,8

Alte produse manufacturate neclasificate

1,2

34.4

0,4

1,1

118,1

33,8

Electricitate, gaz și apă

2,6

1.6

-

3,7

164

-

Construcţii**

7.1

-

-

6,4

11,3

172,4

Comerţ. restaurante și hoteluri

13.6

-

-

13

111,9

-

Comerţ en-gros şi en-detail

11.4

-

-

12,2

131,4

-

Restaurante și hoteluri

2.2

-

-

0,8

9,2

-

Transporturi și comunicaţii

11.4

-

-

9,3

107,3

-

Transport și depozitare

7.8

-

-

1,1

16,6

-

Comunicaţii

3.5

-

-

8,2

308,2

-

Finanţe. Asigurări.

Imobiliare și servicii prestate firmelor

14.1

-

-

26,3

157,4

5,7

Instituţii financiare

2.5

-

-

22,2

577,4

-

-

-

-

-

-

Asigurări Imobiliare și servicii prestate firmelor**

11.6

0

0,1

4,1

66.4

6,9

Servicii comunitare. Servicii sociale sau personale***

15.3

0,7

2,8

1

-

-

*) ISD referitoare la sectorul lemn și produse din lemn include de asemenea și industria mobilei. **) Pentru calcularea indicatorului „Pondere în total ISD“, datele folosite corespund anului 2006; tranzacțiile din Sectorul Imobiliar sunt incluse în Sectorul Construcții. Atractivitatea ISD este calculată pe baza datelor din 2005; ISD în sectorul imobiliar sunt incluse în sectorul Imobiliare și servicii prestatea firmelor ***) Administrația publică și apărare; sectorul securitate socială obligatorie nu este inclus în sectorul Servicii comunitare. Servicii sociale sau personale Sursa: Institutul Naţional de Statistică, BNR, UniCredit Ţiriac Bank – Economic Research

36

MARTIE 2008

ANALIZA PERFOMANȚEI

Intensitatea energetică (kg de echipavalent petrol) raportat la valoarea adăugată brută (mil. euro) (2005)

Ponderea în total exporturi/pondere în total în importuri

Productivitatea muncii (ind. prelucrătoare=100)

Cheltuieli cu personalul/număr de salariați (ind. prelucrătoare = 100)

Productivitatea muncii ajustată cu salariul (ind. prelucrătoare = 100)

2.991,3

100

124

104,5

118,6

343,2

159,1

70,5

80,1

88

12.800,8

2

369,2

271

136,2

6.904,3

113,6

100

100

100

2.006,9

26,8

114,2

92,9

122,8

1.229,5

202,2

52,9

67,7

78,3

748,2

217,7

52

67,6

77

2.737,8

417,6

68,1

63,5

107,2

4.402,2

27,4

127,5

108,8

117,2

19.678,8

598

204,1

253,8

80,4

35.670,7

56,8

176.5

161,2

109,5

2.817,3

56,9

122,1

99

123,4

17.258,6

47,8

187

119,2

156,9

22.997,8

149,1

145,7

133,3

109,3

6.884,9

70

87,1

124

70,3

-

90,5

98,1

119,1

82,4

-

88,2

139,4

124,9

97,5

1.379,2

258

73,1

76

96,1

6.512,6

741,2

233,1

200,7

116,1

787,3

-

93,8

93,9

99,8

-

-

102,9

78,8

130,7

-

-

107,4

80,7

133,2

-

-

67,9

64

106

-

-

194,6

140,8

138,2

7.821,3

-

137,2

124,7

110

-

-

386

194,4

198,6

-

-

142,5

102,1

139,6

-

-

380,2

161

236,1

-

-

179,4

67,1

267,5

-

29,3

131,3

99,6

131,8

-

38,4

148

90

164,39

MARTIE 2008

37

ANALIZA PERFOMANȚEI

▼

fost preluat de grupul grecesc OTE, care a reuşit creșterea portofoliului de clienţi de la 20.000 în 2005, la 2 milioane de utilizatori, în aprilie 2007.

Pentru următorii ani, analiştii UniCredit Group se aşteaptă la o evoluţie pozitivă a sectorului. Sub presiunea creşterii competiţiei pe segmentul de voce este de aşteptat ca plusul de profit să vină mai ales din sectorul non-voce.

Diversificarea serviciilor alternative şi mărirea numărului de utilizatori de Internet vor sta la baza creşterilor în anii care vor veni. În plus, o serie de companii de succes precum RCS & RDS, ar putea pătrunde pe alte pieţe din regiune. RCS & RDS intenţionează totodată să intre pe piaţa de telefonie mobilă, achiziţionând deja de la autorităţile române două licenţe 3G pentru a lansa servicii de generaţia a treia. Romtelecom şi-a propus de asemenea să investească 500 milioane de euro într-o reţea de viitoare generaţie.

Industriile cel mai puţin performante Sectorul minier şi de extracţie a petrolului este una din industriile care s-au aflat în continuă recesiune în ultimii ani. Totuşi o serie îmbunătăţiri ar putea să se producă în urma stabilirii noii strategii energetice pentru 2007-2020. Industria energetică nucleară intenţionează să utilizeze rezervele locale de uraniu şi thoriu. Mai mult, centralele termoelecrice pe bază de cărbune, având încă o pondere însemnată în producţia de energie (în scădere însă de la 39% în prezent la 35% în 2020, după cum este prognozat), sunt alimentate într-o proporţie din ce în ce mai mare cu cărbune din ţară. Această situaţie ar putea avea ca urmare o posibilă reorganizare şi modernizare a sub-ramurii, fapt care va necesita însă importante investiţii.

Cel mai puţin performat sub-sector al industriei este cel care se ocupă de extracţia de metale preţioase, care a fost puternic afectat de decizia BNR, din 2000 de a nu mai cumpăra aur de pe piaţa locală. Situaţia

este mai bună în sub-sectorul extracţiei de petrol şi gaze. Petrom, deţinută de OMV Austria, este principala companie de extracţie a petrolului, din România. Romgaz, cel mai important producător român de gaze naturale din România, ce s-a dovedit a fi extrem de profitabil anul trecut, are în intenţie realizarea unor investiţii viitoare. În concluzie, perspectivele sectorului minier şi de extracţie a petrolului nu sunt îmbucurătoare, datorită lipsei de competiţie. În acelaşi timp, sectoare tradiţionale ale industriei prelucrătoare precum industriile textilelor şi pielăriei, deşi deţin încă o pondere importantă (peste 10% din valoarea adăugată), vor pierde teren şi în viitor.

Avantajul costului mic continuă să joace un rol important în atractivitatea României pe plan internaţional, dar competiţia unor ţări cu mână de lucru foarte ieftină începe să se simtă. Industria textilelor şi a pielăriei sunt exemple clare, datorită faptului că salariile au crescut foarte rapid (20% pe an, în septembrie 2007, comparativ cu septembrie 2006), iar în aceste domenii cheltuielile cu forţa de muncă au o pondere foarte mare în totalul costurilor. Cum, în general, aceste industrii s-au bazat foarte mult pe contracte în sistem lohn, jucătorii străini, ce deţin controlul asupra bazei de clienţi, a designului şi a fazelor de producţie cu valoare adăugată mare pot ieşi uşor de pe piaţa românească, cu costuri mi-nime, migrând spre state unde mâna de lucru este mai ieftină. Ţări precum Ucraina, Moldova, state din Extremul Orient pot beneficia de pe urma acestor mişcări din piaţă.

Evoluţiile negative ale acestor industrii s-au putut observa în ultimii ani, producţia scăzând cu 7% în industria textilă şi cu 12% în industria pielăriei, în 2006 şi în primele trei trimestre din 2007. Însă, în ciuda acestor aspecte, exporturile de produse textile şi de pielărie deţin încă o pondere însemnată în totalul bunurilor româneşti ce ajung pe pieţele externe, deţinând 20% din exporturile României şi o treime din valoarea totală a exporturilor care se îndreaptă spre statele UE.

SECTOARELE CELE MAI PERFORMANTE ŞI CELE MAI PUŢIN PERFORMANTE Performante

Mediu performante

Slab performante

Lemn şi produse din lemn

Agricultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit

Minerit

Alte produse minerale nemetalice

Alimente, băuturi, tutun

Textile şi produse textile

Echipamente optice şi electronice

Celuloză, hârtie, editare, imprimare

Piele şi produse din pielărie

Echipamente de transport

Petrol şi produse petroliere

Construcţii

Produse chimice

Comunicaţii

Cauciuc şi mase plastice Metale de bază şi produse metalice Maşini şi utilaje Produse neclasificate ale industriei prelucrătoare Electricitate, gaze, apă Comerţ en-gros şi en-detail Restaurante şi hoteluri Transport şi depozitare

INVESTIŢIILE STRĂINE ÎN ROMÂNIA

Instituţii financiare

Anul

Participaţii la capital (milioane EUR)

Profit reinvestit (milioane EUR)

Credite intra-grup (milioane EUR)

Total (milioane EUR)

Asigurări

2005

2.688

1.164

1.361

5.213

Imobiliare şi servicii pentru companii

2006

4.159

2.673

2.227

9.059

2007 (ian-sept)

2.507

2.506

5.013

-

Sursa: UniCredit Ţiriac Bank

38

Deşi uşoare îmbunătăţiri ar putea să aibă loc, în urma unor transformări structurale care să dea o mai mare prioritate activităţilor cu valoare adăugată mai mare, analiştii UniCredit Group îşi menţin perspectiva negativă pe termen mediu, asupra evoluţiei respectivelor domenii. ■ Sursa: UniCredit Ţiriac Bank

Servicii personale, sociale şi comunitare Sursa: UniCredit Ţiriac Bank

MARTIE 2008

CONTABILITATE

CONTABILITATEA CENTRELOR DE RESPONSABILITATE (CCR). APLICARE METODA STANDARD-COST Din punct de vedere metodologic, în cazul în care se optează pentru metoda standard-cost sau pentru controlul bugetar (pe baza întocmirii bugetelor) trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte: ■ în cazul metodei standard-cost, toate costurile vor fi evaluate la standardele stabilite; ■ costurile standard sunt incluse în conturile din cartea mare, în vreme ce bugetele constituie înregistrări de date în afara cărţii mari; ■ costurile standard sunt stabilite ca şi costuri unitare, în vreme ce bugetele stabilesc costul total al produselor.

Metoda standard-cost este utilizată numai atunci când produsele sau producţia au caracter de rutină, în vreme ce controlul bugetar, mai larg ca arie de aplicare, poate fi utilizat pentru toate activităţile în care se pot face previziuni cu privire la costurile şi veniturile realizate, utilizarea bugetării flexibile fiind chiar recomandabilă centrelor de cost.

Ţintele constituie expresia numerică a indicatorilor cheie de performanţă. Indicatorii cheie de performanţă reprezintă obiective măsurabile, asupra cărora s-a căzut de acord în prealabil, ce reflectă factorii critici de succes ai întreprinderii, pe termen lung. Aceşti indicatori diferă de la o întreprindere la alta, fiind rezultatul exclusiv al percepţiei subiective pe care salariaţii şi managementul o au relativ la mediul în care întreprinderea lor funcţionează. Ei diferă, însă, şi în funcţie de tipul industriei: o universitate privată se poate concentra pe creşterea numărului de studenţi care obţin licenţa, în vreme ce o întreprindere poate stabili procentul de venit rezultat de la clienţii fideli. Aceşti indicatori se pot schimba o dată cu organizaţia sau când s-a atins scopul respectiv.

De exemplu, dacă o întreprindere îşi propune să devină „cea mai profitabilă din industrie, atunci printre indicatorii cheie se vor afla, cu siguranţă, şi profitul brut sau capitalul acţionarilor.

Modul de implementare al sistemului CCR variază de la o firmă la alta, în funcţie de tipul de organizaţie, de tipul de centre de responsabilitate pentru care se optează, precum şi de gradul dezirabil de descentralizare.

Metodologia de implementare a CCR presupune parcurgerea următorilor paşi, asa cum au fost definiţi de Michael Armstrong: Pasul 1 Întreprinderea este divizată şi subdivizată în centre de responsabilitate, conform următoarelor criterii şi reguli: ■ zona geografică: ţară, provincie, oraş rezultă centre de investiţii sau de profit, în cazul în care unitatea de afaceri are personalitate juridică, sau de cost, în cazul în care nu are ■ criterii organizatorice sau funcţionale compartimente de producţie, marketing etc.

- este recomandabil să rezulte numai centre de cost ■ linia de produse: bomboane, ciocolată etc - pot fi organizate ca centre de profit în cazul în care deţin propriul compartiment de MARTIE 2008

39

▼

Etapa esenţială a implementării centrelor de responsabilitate la nivelul unei întreprinderi o constituie delimitarea funcţional-contabilă a acestora.

TEXT: Dr. Cristina Leca

CONTABILITATE

ÎN PREZENT, TOATE DIVIZIILE/FILIALELE/UNITĂŢILE DE AFACERI STRATEGICE ALE SOCIETĂŢILOR MULTINAŢIONALE SUNT ORGANIZATE PE CENTRE DE COST, PROFIT SAU INVESTIŢII ▼

marketing - vânzări, sau în centre de cost ■ clienţi - grup de clienţi direcţi, de angrosişti - de obicei, se organizează astfel filialele marilor companii multinaţionale, fiind, în funcţie de anvergura delegării, centre de profit sau de investiţii.

Procesul de divizare poate merge până la cea mai mică componentă organizatorică din cadrul întreprinderii, pentru care se pot însuma costurile rezultate din activitatea ei. Nu există o reţetă general valabilă, gradul de segmentare pentru care se optează rămânând la latitudinea managementului superior. Trebuie însă ţinut seama de faptul că un număr prea mare de centre ar duce la creşterea complexităţii şi, implicit, a costului sistemului.

Pasul 2 Sunt identificaţi managerii care vor fi făcuţi res-

ponsabili pentru rezultatele atinse în cadrul centrului de responsabilitate pe care îl conduc. Aceştia sunt, cel mai adesea, şefii de compartimente, de secţii sau de servicii din cadrul subdiviziunilor organizatorice pentru care s-a optat să devină centre de responsabilitate individuale. În cazul în care se deleagă o parte din activităţile unui compartiment, atunci se vor selecta şi numi persoanele ce vor conduce centrul respectiv.

Pasul 3 Se stabilesc obiectivele, standardele, ţintele şi bugetele asupra cărora s-a căzut de acord în întreaga organizaţie, ca întreg şi pentru fiecare centru de responsabilitate în parte.

Obiectivele afacerii sunt stabilite la nivel central şi detaliate pentru fiecare centru de responsabilitate în parte, împreună cu managerii de centre.

Trebuie alocate câteva luni necesare culegerii informaţiilor în vederea generării de date pentru stabilirea standardelor, în cazul în care se optează pentru metoda costului standard în controlul bugetar.

Contabilitatea Centrelor de Responsabilitate utilizează două tipuri de standarde. Standardele normale sunt utilizate în sistemul CCR, dar şi ca bază de evaluare a stocurilor şi de determinare a preţului de vânzare al produselor. Pentru eliminarea caracterului static al acestor standarde, în vederea orientării activităţii viitoare, este necesară actualizarea lor în funcţie de condiţiile în care urmează să se desfăşoare producţia, precum şi alte elemente previzionate. Standardele reale sunt determinate pentru a fi folosite pe perioade scurte de timp, în anumite condiţii date și se utilizează, uneori, în analiza abaterilor. ■

METODOLOGIE DE PROIECTARE ŞI IMPLEMENTARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL CCR În cazul în care întreprinderea este de dimensiuni mai mici poate fi utilizata următoarea metodologie de proiectare şi implementare a sistemului informaţional al CCR. Etapa 1: Configurarea platformei tehnice ■ Examinarea proiectului şi a documentaţiilor de suport aferente noii structuri organizatorice care include centrele de responsabilitate şi relaţiile dintre acestea ■ Evaluarea stării de fapt şi a capacităţii existente ■ Proiectarea cerinţelor de sisteme hardware ■ Proiectarea cerinţelor de comunicare între diferitele sisteme ■ Proiectarea cerinţelor de reţea ■ Proiectarea sistemelor software ■ Întocmirea documentaţiilor planului platformei tehnice ■ Examinarea şi aprobarea planului platformei tehnice Etapa 2: Dezvoltarea aplicaţiilor de sistem ■ Examinarea documentaţiilor de suport ■ Evaluarea capacităţii sistemului ■ Proiectarea aplicaţiilor de sistem ■ Dezvoltarea aplicaţiilor de sistem ■ Testarea aplicaţiilor de sistem şi a bazelor de date ■ Examinarea şi aprobarea aplicaţiilor de sistem Etapa 3: Dezvoltarea structurii bazelor de date ■ Examinarea documentaţiilor de suport ■ Examinarea cerinţelor managementului

40

MARTIE 2008

■ Realizarea activităţii de administrare a

bazelor de date ■ Proiectarea structurii bazelor de date ■ Testarea bazelor de date pe aplicaţiile software dezvoltate mai sus ■ Întocmirea documentaţiilor aferente structurii bazelor de date ■ Examinarea şi aprobarea structurii bazelor de date Etapa 4: Construirea sistemului informatic ■ Pregătirea testului sau a site-ului pilot pentru asamblarea sistemului ■ Încărcarea fişierelor de testare şi a bazelor de date ■ Dezvoltarea proiectului manualelor sistemului informaţional ■ Formarea (training-ul) personalului, specializată în utilizarea sistemului ■ Testarea de acceptare ■ Dezvoltarea planului de culegere a datelor ■ Examinarea/revizuirea proiectului şi a documentaţiilor de suport aferente noii structuri organizatorice care include centrele de responsabilitate şi relaţiile dintre acestea ■ Dezvoltarea pachetului final cu documentaţii ■ Dobândirea/dezvoltarea funcţională/tehnică de training tehnic de sistem ■ Conducerea testelor de audit şi acceptare Etapa 5: Implementarea sistemului informaţional ■ Funcţionarea proceselor şi a subsistemelor informatice

■ Monitorizarea performanţei acestora ■ Identificarea/clasificarea/rezolvarea pro-

blemelor şi a situaţiilor ■ Întreţinerea proceselor şi a documentaţiilor

de sistem ■ Formarea continuă a personalului din cadrul

centrelor de responsabilitate ■ Furnizarea de rapoarte regulate cu privirea la

funcţionarea sistemului informaţional.

Etapa 6: Instituirea de proceduri de analiză a rapoartelor de control, în vederea întreprinderii acţiunilor necesare şi a furnizării de informaţii asupra rezultatelor.

Impactul motivaţional al rapoartelor de performanţă este foarte important. În cazul în care acestea sunt utilizate pentru a învinovăţi managerii de centre şi a-i „pune la stâlp”, există pericolul ca ei să încerce să obţină bugete supraevaluate, pentru ca apoi să genereze subperformanţă în speranţa ca aceleaşi bugete să le fie atribuite şi în viitor. De aceea, rapoartele de performanţă trebuie să fie utilizate numai pentru monitorizarea activităţilor şi identificarea celor care nu s-au îndeplinit conform planului. Informaţiile cuprinse în rapoarte trebuie să ajute managerii de centre în investigarea cauzelor ce au generat discrepanţa dintre plan şi rezultate, pentru a putea oferi explicaţii detaliate, în scris, către managerul superior ierarhic, conform principiilor managementului prin excepţii.

Foto: Gulliver/Getty Images

CONTABILITATE

CUM SE REFLECTĂ ÎN CONTABILITATE MODIFICAREA CAPITALULUI SOCIAL O problemă aparent banală, dar

Soluţia

care a dat şi dă numeroase bătăi de cap administratorilor şi contabililor este aceea a reflectării în contabilitate a modificării capitalului social. Acesta este unul din acele subiecte despre care profesioniştii domeniului preferă să vorbească puţin sau deloc.

Pe de o parte, legea lasă loc multor interpretări pro şi contra anumitor decizii. Pe de altă parte, operaţiunile contabile sunt „delicate” şi nu se prea învaţă în facultate sau la cursuri. Cum puteţi rezolva simplu şi eficient această problemă, atunci când acţionarii decid să modifice capitalul social?

Aşadar, modificarea capitalului social se face pentru un S.R.L. - societate cu răspundere limitată sau pentru un S.A. - societate pe acţiuni. Capitalul social al firmei reprezintă aportul acţionarilor acesteia (al asociaţilor, dacă ar fi fost S.R.L.) şi este înscris în statutul şi contractul de societate al firmei înregistrat la Registrul Comerţului. Capitalul social a fost constituit la înfiinţarea firmei, ca o condiţie a existenţei şi funcţionării acesteia şi a fost realizat prin aportul proprietarilor.

La societatea în cauză, capitalul social este reprezentat de 4.000 acţiuni emise (părţi

sociale, pentru S.R.L.), care înmulţite cu valoarea lor nominală de 50 lei per acţiune dau o valoare totală de 200.000 lei a capitalului social. Capitalul social reprezintă sursa pe termen lung cea mai stabilă în ciclul de finanţare al firmei.

Din punct de vedere juridic, Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind societăţile comerciale, are prevederi exprese cu privire la capitalul social, inclusiv referitor la modificarea prin majorare sau diminuare a acestuia. În ceea ce priveşte reflectarea în contabilitate, capitalul social al firmei este înregistrat MARTIE 2008

41

▼

Despre reflectarea în contabilitate a modificării capitalului social, profesioniștii preferă să vorbească puțin sau deloc. Cum puteţi rezolva simplu şi eficient această problemă, atunci când acţionarii decid să modifice capitalul social?

XXXXXXXXX CONTABILITATE

▼

în contul 101 Capital social. Contabilitatea capitalului social constituie partea principală a contabilităţii capitalului propriu.

Situaţia înainte de modificarea capitalului social Contabilitatea constituirii capitalului social la înfiinţare, în februarie 2005: 1. Subscrierea capitalului social a fost făcută în baza actelor de constituire ale firmei, ca documente justificative.

456

=

(Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul)

1011

=

456

190.000 lei 40.000 lei

212 (construcţii)

30.000 lei

5311(casa)

20.000 lei

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr.

31/1990 actualizată la zi, aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.

Aporturile în natură au fost evaluate din punct de vedere economic, după care au fost vărsate prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi prin predarea efectivă către firmă a bunurilor aflate în stare de utilizare.

Bunurile constituite ca aport în societate au devenit proprietatea firmei chiar din momentul înmatriculării ei în Registrul Comerţului. Nu a fost cazul de aporturi în creanţe, care au acelaşi regim juridic cu aporturile în natură, chiar dacă sunt legale (aporturile în creanţe nu sunt admise la societăţile pe acţiuni constituite prin subscripţie publică, la societăţile în comandită pe acţiuni şi la S.R.L.-uri).

3. Evidenţierea capitalului social subscris vărsat în baza documentelor justificative privind vărsămintele: (Capital social subscris nevărsat)

=

1012

190.000 lei

(Capital social subscris vărsat)

Contabilitatea analitică a capitalului social este ţinută pe fiecare acţionar în parte (pe asociaţi, în cazul S.R.L.). Capitalul social este menţinut din punct de vedere contabil la 42

Denumirea elementului

200.000 lei

211 (terenuri)

1011

2005

MARTIE 2008

Sold la începutul exerciţiului financiar

Creşteri

Reduceri

Sold la sfârşitul exerciţiului financiar

Total din c.

Prin transfer

Total din c.

Prin transfer

0

1

2

3

4

5

6

Capital subscris

200.000

-

-

-

-

200.000

Sold la începutul exerciţiului financiar

Creşteri

(Capital subscris nevărsat)

Firma a respectat astfel prevederile O.M.F. nr. 1.752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, prin care la pct. 200, alin. (2) se menţionează: Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.

2. Vărsarea parţială a capitalului social subscris: %

EXTRAS DIN SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU PE ANII 2005, 2006, 2007 ŞI 2008

2006 Denumirea elementului

Reduceri

Sold la sfârşitul exerciţiului financiar

Total din c.

Prin transfer

Total din c.

Prin transfer

0

1

2

3

4

5

6

Capital subscris

200.000

-

-

19.800

-

200.000

Sold la începutul exerciţiului financiar

Creşteri

2007 Denumirea elementului

Reduceri

Sold la sfârşitul exerciţiului financiar

Total din c.

Prin transfer

Total din c.

Prin transfer

0

1

2

3

4

5

6

Capital subscris

180.200

-

-

15.000

-

165.200

Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii

-

-

-

-

-

Pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii

-

-

-

7.500

-

-

2008 (în condiţiile aprobării repartizării profitului net realizat în 2007 de 20% la dividende şi 50% la majorarea capitalului social) Denumirea elementului

Sold la începutul exerciţiului financiar

Creşteri

Reduceri

Sold la sfârşitul exerciţiului financiar

Total din c.

Prin transfer

Total din c.

Prin transfer

0

1

2

3

4

5

6

Capital subscris

165.200

30.430

-

-

-

195.630

costul istoric, deoarece legea nu permite reevaluarea acestuia. În baza acţiunilor deţinute (părţi sociale în cazul S.R.L.), acţionarii firmei (asociaţi, în cazul S.R.L.) au dreptul de a primi

dividende, care sunt plătite proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, cuantumul acestuia fiind stabilit în adunarea generală a acţionarilor. Toate modificările de

CONTABILITATE

capital social se înscriu în mod obligatoriu în Registrul Comerţului.

Reducerea capitalului social

acţiunilor proprii din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art.

103.1, art. 104, art. 109 şi art.183.

În 2006 Adunarea Generală a Acţionarilor a hotarât reducerea capitalului social subscris prin: 1) Reducerea numărului de acţiuni (părţi sociale pentru S.R.L.) Deoarece unul din acţionari nu a vărsat capitalul social aferent celor 200 acţiuni subscrise, a fost necesară retragerea acestuia din firmă şi concomitent a fost operată reducerea capitalului social.

1091

1011

(Pierderi legate de răscumpararea instrumentelor de capitaluri proprii)

=

(Capital social subsris nevărsat)

456

10.000 lei

=

121

9.800 lei

=

117

9.800 lei

(Rezultatul reportat)

1012

(Capital social subscris vărsat)

(Rezultatul reportat)

şi concomitent: 1011

5311

22.500 lei

Costul de achiziţie pe acţiune este de 75 lei faţă de 50 lei valoarea nominală a unei acţiuni.

Anularea acţiunilor proprii răscumparate şi micşorarea capitalului social: %

=

1091

22.500 lei

1012

15.000 lei

149

7.500 lei

(Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul)

În această situaţie, capitalul social a scăzut de la 200.000 lei la 190.000 lei.

2) Acoperirea pierderii contabile din primul an de funcţionare (2005) de 9.800 lei. În cursul primului an de la înfiinţare, datorită unei conjuncturi nefavorabile, firma a înre-gistrat pierderi semnificative. În acest caz, valoarea activului net al patrimoniului social a ajuns să fie mai mică decât valoarea capitalului nominal al firmei. Pentru asigurarea echilibrului între activul şi pasivul patrimonial al firmei, Adunarea generală a acţionarilor a decis reducerea capitalului social la nivelul activului existent. Prin reducerea capitalului social determinată de pierdere s-a urmărit o asanare financiară.

Astfel acţionarii şi-au retras excedentul de capital pentru a-l folosi în alte scopuri.

117

=

(Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt)

=

1012

9.800 lei

În 2007, firma a constatat că mărimea capitalului social a fost supradimensionată în raport cu volumul de activitate desfăşurată.

Aceasta a condus la reducerea randamentului financiar al acţiunilor prin reducerea mărimii dividendelor ce se pot acorda pe acţiune. Pentru a nu se retrage acţionarii, firma doreşte să restituie o parte din valoarea aporturilor la capital prin răscumpararea a 300 acţiuni în valoare totală de 15.000 lei.

Prin această operaţiune se realizează o creştere a randamentului financiar al acţiunii.

Preţul de răscumpărare al acţiunilor a fost mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor. Prin această operaţiune se anulează cele 300 acţiuni răscumpărate de la acţionari.

Conform punctului 20 şi conform Anexei (Capitolul VII Funcţiunea conturilor) la O.M.F. nr. 2374/12.12.2007 privind modificarea şi completarea O.M.F. nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene a fost introdusă în Planul de conturi (după contul 138) grupa 14: Câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii.

Din această grupă fac parte: Contul 141 Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii; Contul 149 Pierderi legate de emiterea, răscumpararea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anula-rea instrumentelor de capitaluri proprii Ca urmare a introducerii acestei grupe noi de conturi, la pct. 23 din O.M.F. nr.

2.374/2007, se aduc modificări la pct. 278 din O.M.F. nr. 1.752/2005 prin adăugarea la Situaţia modificărilor capitalului propriu a două noi elemente: câştiguri legate de instrumentele de capitaluri proprii şi pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii. Conform O.M.F. nr. 1.752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, pct. 205, acţiunile proprii răscumpărate sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu.

Majorarea capitalului social Răscumpărarea şi plata acţiunilor proprii Înainte de a lua decizia de răscumpărare a acţiunilor proprii, societatea a studiat prevederile referitoare la răscumpărarea

În cursul anului 2008, societatea intenţionează să majoreze capitalul social, având la dispo-ziţie mai multe variante, cum ar fi: subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni; încorporarea re-zervelor, cu excepţia

rezervelor legale; încorporarea beneficiilor, deoarece legea nu prevede obligativitatea de a repartiza profitul sub forma de dividende şi de aceea poate fi reţinut pentru reinvestire; încorporarea primelor de emisiune; compensarea creanţelor lichide şi exigibile asupra firmei.

Majorarea capitalului social prin încorporarea beneficiilor Anul 2007 a fost încheiat de către firmă cu un profit considerabil (cu mult mai mare decât cel realizat în 2006) de 57.000 lei, care urmează a fi repartizat în Adunarea Generală a Acţionarilor în 2008 atât pentru dividende (20% din rezultatul reportat din contul 117), cât şi pentru majorarea capitalului social (50%).

Operaţiunea de majorare a capitalului social în loc de acordarea de dividende prezintă multe avantaje. În acest fel se renunţă la varianta angajării unui împrumut bancar, care ar duce la emiterea de garanţii şi chiar controlul firmei, plăţi la scadenţă şi dobânzi ridicate. De asemenea, nu mai este necesară nici efectuarea de împrumuturi obligatare.

Astfel, acţionarii consolidează capitalul firmei şi nu sunt îngrijoraţi în privinţa incertitudinii rambursării în condiţiile angajării unui împrumut prin emiterea de obligaţiuni.

Creşterea capitalului social din profitul realizat an precedent: 117

=

(Rezultatul reportat)

1012

28.500 lei

(Capital social subscris vărsat)

Majorarea capitalului social prin încorporarea rezervelor, operaţiune denumită capitalizare a rezervelor şi considerată o operaţiune de autofinanţare: 1068

=

(Alte rezerve)

1012

1.930 lei

(Capital social subscris vărsat)

În această situaţie are loc doar o creştere scriptică a capitalului social, deoarece capitalurile proprii au rămas neschimbate.

Deşi societatea nu se încadrează în categoria firmelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3 (1), din O.M.F. nr. 1.752/2005 de a avea active care să depăşească 3.650.000 euro, cifra de afaceri netă de peste 7.300.000 euro şi un număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar 2007 peste 50, aceasta a optat pentru întocmirea situaţiei modificărilor capitalului propriu, chiar dacă întocmeşte bilanţ prescurtat. ■

Sursa: www.contabilul.ro

MARTIE 2008

43

ASIGURĂRI

ASIGURARE PENTRU DECIZII GREȘITE Falimentele, fuziunile sau achiziţiile, ajustările situaţiilor financiare, investigaţiile cu privire la tranzacţiile cu acţiuni aduc în prim plan directorii şi membrii consiliilor de administraţie.

O decizie greşită a board-ului de conducere a unei companii, care afectează fie un client, fie angajaţii sau acţionarii, poate aduce prejudicii importante firmei respective.

Asigurarea de răspundere a personalului de conducere (D&O Liability) reprezintă o formă de protecţie împotriva falimentului personal al managerilor. „Este mai convenabil să ai parte de o asigurare bună şi să dormi liniştit decât să realizezi prea târziu că litigiile te vor aduce în stare de faliment înainte de a-ţi salva numele”, se

arată într-un studiu realizat de cea mai mare companie de consultanţă şi intermediere în asigurări Marsh, în colaborare cu Economist Corporate Network şi Economist Intelligence Unit. În Statele Unite şi în ţările Europei de Vest, când este angajat un director, asigurarea de răspundere a manage-rilor este negociată în cadrul pachetului salarial. „Directorul solicită companiei să îi pună la dispoziţie o anume acoperire şi se stabileşte o limită de despăgubire. Această asigurare este foarte importantă pentru că

protejează directorul şi averea sa personală.

Pentru că degeaba primeşti un salariu considerabil, dacă la cea mai mică greşeală trebuie să plăteşti, să zicem, de o sută de ori, salariul negociat”, a declarat Mihai Lucanu, underwriting manager al companiei QBE Insurance (Europe) Sucursala România.

suferit pierderi în urma deciziei respective.

expunerea asigurătorului? Cel mai probabil va fi de 50 milioane euro şi este posibil ca tratatele de reasigurare să nu acopere acest caz de acumulare.

■ Problema 5 Un angajat care a fost dat afară pe nedrept acţionează firma în judecată. Acest risc poate fi acoperit printr-o extensie a poliţei, dacă asigurarea a fost achiziţionată de companie. Dacă poliţa a fost cumpărată direct de către manager, firma este bună de plată.

■ Problema 6 Teoretic, o persoană care lucrează la o companie mare, listată la bursă, ar trebui să plătească o primă de asigurare sensibil mai mare, pentru că are o limită şi o expunere mai mare, deşi face exact acelaşi lucru ca şi la o companie de dimensiune mai mică.

Corect este ca expunerea suplimentară generată de firmă să fie suportată de către aceasta.

■ Problema 7 Dacă o persoană acţionează în două sau mai multe consilii de administraţie, ar trebui să îşi cumpere mai multe poliţe?

Soluţia naturală la toate aceste probleme o reprezintă încheierea unei poliţe unice pentru tot managementul firmei, care să fie contractată şi plătită de companie.

România, o piaţă atipică Asigurarea D&O Liability este o formă de protecţie foarte specializată, care acoperă răspunderea directorilor şi membrilor consiliilor de administraţie pentru erori şi

D&O PE PIAȚA LOCALĂ Se presupune că, în cazul unui consiliu de administraţie format din cinci membri, fiecare a contractat poliţa D&O, după cum urmează: Membrul 1, poliţă la compania de asigurare A, în condiţiile firmei A - fără daune din practici legate de angajare şi activitate la bursă, cu limita A, franşiza A şi pentru cereri de despăgubire în România.

Membrul 2, poliţă la compania de asigurare B, în condiţiile firmei B -cu daune din practici de angajare şi activitate la bursă, cu limita B, franşiza B şi pentru cereri de despăgubire oriunde pe teritoriul Uniunii Europene.

Membrul 3, poliţă la firma C, în condiţiile acesteia - cu daune din practici de angajare şi activitate la bursă, cu limita C, franşiza C şi pentru cereri de despăgubire oriunde în lume.

Membrul 4, poliţă la compania D, în condiţii firmei D - fără daune din practici de angajare şi activitate la bursă, cu limita D, franşiza D şi pentru cereri de despăgubire în România.

Membrul 5, poliţă la firma E, în condiţiile firmei E - fără daune din practici angajare şi activitate la bursă, cu limita E, franşiza E şi pentru cereri de despăgubire în România.

Se presupune că acest consiliu de administraţie adoptă în unanimitate o dezizie culpabilă şi toţi cei cinci membri sunt daţi în judecată în Franţa, de un partener din Uniunea Europeană, care a

44

MARTIE 2008

Ce se poate întâmpla: ■ Problema 1 Deoarece doar doi dintre manageri au o poliţă care îi acoperă în Franţa, doar aceştia vor putea beneficia de acoperirea pe care au achiziţionat-o. Ce se întâmplă cu ceilalţi?

■ Problema 2 Asigurătorul B acceptă să plătească dauna fără proces, pe când asigurătorul C doreşte proces.

De obicei, când doi se ceartă, al treilea câştigă şi, probabil, cazul va fi ca şi pierdut, iar acest lucru se va evidenţia în istoricul managerilor.

■ Problema 3 Dacă un manager pleacă din firmă, apare o schimbare în risc şi asigurătorul va dori să reflecte acest lucru atât în condiţiile contractuale cât şi în preţ. Şi asta pentru că, este o mare diferenţă între a lucra pentru un birou de vânzări, reprezentanţă a unei multinaţionale, şi a fi manager la o firmă de top de pe piaţa locală, listată la bursă, cu 10.000 de angajaţi şi active de 1.000 milioane de euro.

■ Problema 4 Dacă toţi cei cinci membri din consiliul de administraţie au încheiat câte o poliţă D&O la acelaşi asigurător, fiecare cu o limită de 10 milioane euro,.în cazul unei daune, cât este

ASIGURĂRI

EXEMPLE DE RĂSPUNDERE D&O, CARE SE APLICĂ TUTUROR COMPANIILOR ■ Directorii şi administratorii răspund pen-

tru daunele aduse companiei din cauza incompetenţei, a acţiunilor neautorizate sau ilegale, inclusiv pentru prezentarea de interpretări frauduloase ale situaţiei financiare a companiei, sau a neglijenţei. De obicei, doar compania poate da în judecată directorii, dar dacă respectiva companie refuză, acţionarii minoritari pot iniţia acționarea în judecată. Reclamanţii au dificila sarcină de a demonstra eşecul membrilor consiliului de a-şi îndeplini responsabilităţile. În Letonia, de exemplu, sarcina de a dovedi contrariul revine acuzaţilor.

■ Directorii şi administratorii răspund pentru

neplata taxelor sau a datoriilor firmei în cazul continuării operaţiunilor după ce ar fi trebuit să demareze procedurile de declarare a falimentului.

■ În mod obişnuit, procesele civile şi reclamaţiile care au ca obiect recrutarea, sănătatea şi securitatea, protecţia consumatorului şi a mediului trebuie mai degrabă incriminate companiilor şi mai puţin directorilor şi administratorilor. Excepţiile apar în cazul în care aceştia nu execută ordinele administrative impuse asupra companiei.

Sursa: MARSH

Acoperirea individuală nu este o soluţie În cazul membrilor unui consiliu director sau de administraţie, care aleg să încheie poliţa în mod individual, aşa cum de altfel se întâmplă frecvent în România, o eventuală daună va fi foarte greu de soluţionat. „Pentru că legea nu spune cine şi cum trebuie să se asigure, s-a ajuns ca în piaţă să existe companii care oferă fie poliţe pentru un singur manager, fie poliţe globale cu limită pentru fiecare manager. După părerea mea, în caz de daună este foarte dificil să stabileşti partea de culpă a fiecăruia atâta timp cât deciziile se iau în comun de către membrii board-ului director, consiliului de administraţie. În cazul în care fiecare manager este asigurat pentru o altă limită, la o altă companie, în alte condiţii şi decizia a fost luată în comun şi partea de vinovăţie este conform codului civil, răspunderea este solidară. Astfel, în cazul în care nu se poate stabili contribuţia fiecăruia, ei răspund în mod egal. Răspund în mod egal ei, dar poliţele de asigurare nu vor fi egale”, a precizat Ioana Băniceru.

Practica internaţională În ţările cu pieţe mature de asigurări, poliţa D&O reprezintă un supliment MARTIE 2008

▼

Foto: Gulliver/Getty Images

neglijenţă. În România, acest tip de asigurare reprezintă însă o raritate, chiar dacă prin modificările aduse legii societăţilor comerciale a fost instituită obligativitatea unei astfel de poliţe pentru managerii companiilor pe acţiuni. „Cred că mai există o singură ţară în lume în care acest produs este obligatoriu. Practic este foarte greu să mai faci o selecţie a riscului, atâta timp cât produsul este obligatoriu.

Nu orice companie este asigurabilă şi nu managementul oricărei companii este asigurabil. Nu poţi să răspunzi în orice situaţie prevederii legale de obligativitate”, a declarat şeful diviziei de Riscuri Speciale din cadrul companiei Allianz-Ţiriac, Ioana Băniceru.

Aceasta a precizat că pentru un asigurător este destul de greu să ofere acoperire unei companii cu management neperformant, care are pierderi de ani de zile. „Pe de altă parte, trebuie să ne obişnuim cu ideea că este obligatorie şi aşa va rămâne. Poate legiuitorul se va gândi să prevadă nişte limite minime, pe care să le impună, dar nu văd cine ar putea face acest lucru, pentru că este foarte dificil de impus nişte limite pentru companii care activează în domenii diferite, unele sunt publice, altele sunt private”, a arătat Băniceru.

45

ASIGURĂRI

PIAȚA AMERICANĂ DE D&O SE AFLĂ ÎN FAȚA UNOR CERERI DE DAUNE ÎN VALOARE DE 3,6 MILIARDE DE DOLARI. PÂNĂ ACUM AU FOST DESCHISE 191 DE PROCESE ÎN CARE ACȚIONARII UNOR COMPANII ACUZAU MANAGEMENTUL CU PRIVIRE LA INVESTIȚIILE DE PE PIAȚA IMOBILIARĂ. ▼

motivaţional oferit board-ului de conducere. Poliţa internaţională D&O se încheie între asigurător şi o companie contractantă, asiguraţi fiind managerii acelei companii. „În aceste poliţe, sunt asigurate persoanele care au fost, sunt sau vor fi în poziţia de manager la compania care cumpără poliţa, pe perioada contractuală”, spune Băniceru. „Pe plan european sau în Statele Unite, cel care încheie asigurarea este aproape întotdeauna compania, pentru că managerii vin şi pleacă, dar compania rămâne. Important este ca poliţa să ofere o acoperire adecvată şi permanentă, chiar dacă managementul se schimbă.

Asigurarea nu trebuie achiziţionată în funcţie de persoane, ci în funcţie de business”, a declarat Eduard Simionescu, manager al departamentului Finpro&Credit din cadrul companiei de onsultanţă şi intermediere în asigurări Marsh România Acesta a precizat că un alt motiv pentru care companiile preferă să încheie asigurarea este acela că doar astfel pot să achiziţioneze limite acoperitoare. „Pentru o companie cu o cifră de afaceri de un miliard de euro probabil că suma asigurată ar trebui să fie de ordinul milioanelor sau zecilor de milioane de euro, iar un manager nu-şi va putea permite să plătească din propriul buzunar o primă de asigurare consistentă”, a arătat Simionescu.

Acesta a explicat că, în România, Marsh a primit solicitări de la companii care doreau să asigure doar o persoană anume sau două. „Am încercat să le sugerăm să încheie o asigurare globală pentru toţi managerii, nu doar pentru o parte dintre ei. Uneori am reuşit, alteori a trebuit să facem cum a dorit clientul”, a precizat Simionescu.

Preţul poliţei Suma asigurată şi costul poliţei, respectiv prima de asigurare, se stabilesc în urma unei analize economico-financiare foarte riguroase, realizată de către compania de asigurare. „La Allianz-Ţiriac, analiza se realizează pe ultimii trei ani de activitate a companiei solicitante. Acest lucru înseamnă cifră de 46

MARTIE 2008

afaceri, profitabilitate, productivitate, grad de îndatorare. În afară de acestea, se analizează actele juridice, statutul, actul de societate al companiei respective, informaţii nonfinanciare, din mass-media, internet, despre prestaţia managerilor respectivi, situaţia litigiilor şi calitatea companiei în litigiile respective. Încheiem contracte doar cu companii, niciodată cu o singură persoană, niciodată cu companii doar pentru un anumit număr de membri ai boardului de conducere”, a explicat Ioana Băniceru.

Compania Allianz-Ţiriac a impus o valoare minimă a sumei asigurate de 100.000 euro, chiar de la lansarea produsului, întrucât riscul asumat este mare. „ La o limită mică, colectezi o primă mică şi te expui la producerea unui risc mult mai mare. Prima minimă este de 2000 de euro, dar în acelaşi timp, la 100.000 de euro, putem să ajungem la dublul acestei prime minime, în funcţie de numărul managerilor. Valoare maximă nu prea există, teoretic.

Practic, există nişte condiţii impuse nouă de către reasigurători. Cu toate acestea putem ceda în reasigurare, prin acceptul reasigurătorilor, şi sume de zeci de milioane de euro”, a arătat Băniceru.

Pentru a se stabili o sumă asigurată optimă în cazul răspunderii manageriale se iau în considerare mai mulţi factori, spune şi Eduard Simionescu. „În primul rând, contează mărimea companiei şi domeniul în care activează. Apoi, trebuie luat în calcul elementul listării la bursă, acolo unde el există.

Contează foarte mult dimensiunea afacerii, unde este localizat business-ul, dacă are legătură şi cu alte ţări, adică dacă are clienţi internaţionali.

Dacă firma respectivă are legătură cu Statele Unite, prezintă un risc foarte ridicat, în condiţiile în care au fost cazuri când instanţele americane au judecat companii europene conform legilor locale, care sunt mult mai stricte.

Practic este o legislaţie total diferită de cea europeană. Un alt criteriu ar fi o comparaţie cu firme care au activitate similară. Ar trebui văzut cam la ce limite se asigură aceste companii

similare. Studiile sunt realizate de brokeri, de companii de cercetare specializate, care ştiu foarte clar că o firmă care activează în domeniul nuclear, de exemplu, se asigură între valoarea X şi valoarea Y. Practic, o cercetare de piaţă în privinţa sumelor asigurate.

Un alt indicator ar fi istoricul daunelor sau proceselor în care a fost implicată compania.De regulă, clienţii devin mai interesaţi de asigurare după ce au trecut printr-o experienţă neplăcută. Iar în cazul în care au rezistat unui proces legat de management şi compania nu a dat faliment, cu siguranţă compania sau acţionarii vor cere majorarea limitei asigurate”, a explicat Eduard Simionescu.

Criza subprime şi efectul pe piaţa D&O Preţul poliţei este dat de activitatea firmei şi nu de cea a managerului. „În perioadele de creştere economică, piaţa asigurărilor D&O nu este foarte lovită, pentru că nu au fost probleme vizibile. În schimb, atunci când apar probleme, ca în cazul crizei subprime, piaţa D&O este lovită, iar preţurile poliţelor încep să crească, pentru a urma evoluţia daunelor”, a arătat Mihai Lucanu.

De altfel, compania Marsh - cel mai mare broker de asigurări la nivel mondial, avertiza sectorul de servicii financiare din Europa, în vara anului trecut, asupra unei expuneri mult sporite la daunele ce vor decurge din asigurările D&O. „Sectorul european al serviciilor financiare realizează, treptat, implicaţiile problemei creditelor ipotecare subprime în afara continentului nordamerican. Companiile de asigurări europene, fondurile de hedging, băncile şi agenţiile de rating trebuie să evalueze, în continuare, riscurile la care criza americană supune diferitele sectoare de economie şi să examineze cu atenţie expunerile asigurărilor D&O, dar şi a celor de răspunderi pentru erori şi omisiuni E&O”, declara Siobhan O’Brian, senior vicepresident în cadrul Marsh’s Financial Institutions Practice. ■ Material realizat de Dana Dobre

STRATEGIE IT

LINUX PENTRU BUSINESS Comisia Europeană a impus, la sfârșitul lunii februarie o nouă amendă record, de 899 milioane euro, gigantului american Microsoft.

Penalizarea companiei lui Bill Gates, care a fost acuzată de nenumărate ori de monopol pe piaţa de software, ne reaminteşte că aplicaţiile open-source sau sistemul de operare Linux încep să fie din ce în ce mai auzite.

Chiar şi în România, unde nucleul opensource este departe de a fi închegat, companiile au început să realizeze că sistemul de operare Windows, produs de Microsoft, nu este de neînlocuit.

Drept dovadă, Red Hat, unul dintre cei mai importanţi furnizori mondiali de Linux şi de programe software open-source, a înregistrat anul trecut cea mai mare creştere a vânzărilor din Europa, de peste 50%. „Red Hat a înregistrat cea mai mare creştere a vânzărilor în România, mai mult decât în alte ţări din Europa, datorită cererii tot mai mari pentru sistemele de operare Linux şi JBoss” a declarat directorul regional Red Hat pentru Europa de Est, Paul Holt.

Organizaţiile mari, precum Orange, Vodafone şi Romtelecom, dar şi instituţiile din administraţia publică, care au strategii bine definite de reducere a cheltuielilor şi îmbunătăţire a fluxurilor de afacere, se numără printre clienţii Red Hat în România. „În sectorul public am crescut şi datorită directivelor Uniunii Europene pentru adoptarea de software open source. Linux a devenit un jucător stabil pe piaţa sistemelor enterprise” spune Dragoş Mănac, Lead Operations System Network Solutions la Red Hat.

Care versiune de Linux?

Unul dintre primele lucruri care trebuie înţelese este că nu există un standard de implementare pentru Linux. Există mai multe sisteme de operare Linux, în general numite distribuţii, disponibile de la un număr mare de dezvoltatori software. Unele din aceste distribuţii de Linux sunt dezvoltate pentru utilizarea lor pe un desktop PC, iar altele pentru utilizarea pentru servere. Altele, numeroase şi ele, pot fi folosite pe ambele tipuri de maşini.

De asemenea, nivelurile de suport tehnic variază, de la suportul primit din partea unei comunităţi, în care problema utilizatorului Linux este rezolvată cu ajutorul experienţei altor utilizatori, până la suportul comercial, asigurat de către o firmă prin contracte tehnice, bine definite.

Alegerea unei distribuţii poate fi o sarcină grea, mai ales pentru începători. Un prim pas de plecare poate fi portalul online www.distrowatch.com, unde se găseşte o listă completă a distribuţiilor de Linux, cu informaţii detaliate despre fiecare versiune în parte. Trebuie ţinut însă cont că majoritatea versiunilor de Linux sunt create de către şi pentru utilizatori entuziaşti şi doar câteva sunt dedicate activităţii de business a unei companii. În alegerea unei versiuni de Linux, companiile mici ar trebui să opteze pentru cele dedicate segmentului de business, pentru că sunt mult mai stabile şi nu au nevoie de update-uri lunare, aşa cum se întâmplă deseori cu distribuţiile create de către pasionaţii de software. În plus, dezvoltatorii de aplicaţii sunt mult mai motivaţi să lucreze pentru versiuni de Linux pentru business, iar în aceste cazuri se asigură un nivel ridicat de suport

tehnic, atât din partea companiei de software, cât şi din partea comunităţii Linux.

Cel mai cunoscut furnizor şi dezvoltator al sistemului de operare Linux este Red Hat, care acum câţiva ani a decis să-şi concentreze eforturile în jurul versiunii de business Red Hat Enterprise Linux (RHEL). A fost una dintre primele companii care a perceput o taxă pentru suportul tehnic, asigurând update-urile de software şi accesul la suportul online al Red Hat. Cel mai mare rival al companiei Red Hat este Suse, acum parte din Novell, care dezvoltă distribuţii de Linux atât pentru utilizatorii finali, cât şi pentru companii. Utilizatorii de business folosesc versiunea Suse Linux Enterprise 10, care poate fi implementată atât pe staţii de lucru de tip desktop, cât şi pe servere. Ca şi în cazul Red Hat, utilizatorii trebuie să plătească o taxă anuală prin care li se asigură updateuri şi servicii specifice de suport. Chiar dacă se percepe un abonament plătit, Linux poate fi mult mai ieftin decât sistemul de operare Windows, mai ales când se ia în calcul utilizarea sistemului pe servere.

Alţi dezvoltatori, cu produse destinate micilor companii, implementează versiuni precum Ubuntu, care poate fi utilizată şi pe PC-uri şi pe servere şi dispune de servicii comerciale de suport din partea dezvoltatorului Canonical. Spre deosebire de versiunile Red Hat şi Suse, în cazul Ubuntu nu este nevoie de contract folosirea software-ului.

Mandriva (www.mandriva.com) este un alt dezvoltator care oferă distribuţii Linux pentru companii. Firmele care nu au mai folosit până acum aplicaţii software open-source trebuie să înţeleagă că la optarea unei

CHIAR ŞI ÎN ROMÂNIA, UNDE NUCLEUL OPEN-SOURCE ESTE DEPARTE DE A FI ÎNCHEGAT, COMPANIILE AU ÎNCEPUT SĂ REALIZEZE CĂ SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS, PRODUS DE MICROSOFT, NU ESTE DE NEÎNLOCUIT. MARTIE 2008

47

▼

Companiile sunt deseori încurajate să privească dincolo de Windows.

Dar care este punctul de plecare cu Linux?

STRATEGIE IT

▼

alternative la produsele Microsoft nu este obligatorie folosirea unei versiuni Linux dezvoltată anume pentru business. Poate fi folosită orice distribuţie de Linux, toate fiind construite în jurul aceluiaşi nucleu, dar în cazul celor dedicate pentru companii suportul tehnic poate scuti de multe bătăi de cap managerii IT. Linux, de sine stătător, nu semnifică cine ştie ce, dar aplicaţiile software dezvoltate pentru a fi folosite în cadrul acestui sistem de operare asigură toate nevoile de business pe care le poate avea o companie: posibilitatea de a găzdui un server web pe Internet sau în reţeaua internă, servicii de e-mail sau baze de date de tip SQL. Unul dintre cele mai mari avantaje ale Linux faţă de Windows este că toate aceste aplicaţii software sunt incluse în versiunea sistemului de operare Linux.

Tot ce puteţi avea nevoie Ceea ce poate fi obţinut cu ajutorul aplicaţiilor software incluse în Linux depinde de la o versiune la alta, dar există anumite componente comune.

Uneltele de dezvoltare software sunt aproape universale, aşa cum este implementarea de Samba, care permite unui server 48

MARTIE 2008

Linux folosirea serviciile de printare sau file sharing într-o reţea Windows. Apache, unul dintre cele mai populare servere web pentru Internet, este un alt standard inclus în Linux.

Majoritatea distribuţiilor de Linux includ, de asemenea, mici programe, numite add-ons, pentru folosirea de tehnologii pentru servere web, precum Active Pages sau PHP, astfel încât chiar nu mai contează dacă o companie foloseşte Linux şi Apache sau Windows şi IIS (Internet Information Server – Microsoft).

Linux oferă multe tipuri de aplicaţii pentru servere de e-mail şi baze de date de tip SQL, precum MySQL sau PostGRE SQL. Totuşi, trebuie avut în vedere faptul că nu este suficientă o simplă instalare a sistemului Linux. Unele aplicaţii software vor fi gata configurate, dar altele nu, iar după implementarea platformei Linux s-ar putea să fie nevoie de numeroase configurări pentru a le pune în aplicare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul serverelor Windows, dar compania plăteşte sensibil mai multe faţă de cazul în care ar folosi aplicaţii open-source pentru Linux.

Aplicaţiile reale Există multe aplicaţii pentru Linux dedicate utilizatorilor companii. Pentru că Linux este

deja considerată o platformă matură, marile companii dezvoltatoare de software suportă din plin acest sistem. IBM, Novell, Oracle sau SAP sunt doar câteva exemple. Alţi dezvoltatori, de calibru mai mic, oferă o mulţime de aplicaţii populare.

Un astfel de exemplu Gordano Messaging Suite (www.gordano.com), care poate fi folosită pe servere Linux şi Windows sau Open-Xchange (www.open-xchange.com) şi Zimbra (www.zimbra.com, achizitionaţă recent de către Yahoo), care pot fi folosite ambele în locul serverului de e-mail Microsoft Exchange.

De asemenea, există şi aplicaţii pentru partea de content management, precum Joomla (www.joomla.org), care poate ajuta o companie mică sau mijlocie să creeze şi să menţină un website.

Sunt de menţionat şi programele software de tip Customer Relationship Management (CRM), precum SugarCRM (www.sugarcrm. com), disponibile împreună cu soluţii de securitate dedicate sistemului Linux. Mai există şi VMWare Server, care poate crea, edita şi opera maşini virtuale.

Virtualizarea Xen este disponibilă pe majoritatea versiunilor de Linux. Xen este un

STRATEGIE IT

LINUX ESTE UN SISTEM DE OPERARE OPEN-SOURCE, CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ ÎI POATE FI MODIFICAT CODUL SURSĂ, ŞI NU O PLATFORMĂ PROPRIETARĂ, PRECUM WINDOWS. software care permite funcţionarea mai multor sisteme de operare în acelaşi timp pe aceeaşi configuraţie hardware.

Linux, ca alternativă la sistemul de operare Windows Linux este cel mai des întrebuinţat pentru servere, dar poate fi folosit şi ca sistem de operare în locul obişnuitului Windows, având disponibile o multitudine de aplicaţii.

Openoffice.org este o astfel de aplicaţie şi oferă funcţionalităţi echivalente suitei Microsoft Office, fără a fi nevoie de plata unei licenţe.

Asemănător cu pachetul Microsoft, Openoffice oferă programe de editare text, calcul tabelar, prezentări sau bază de date. Are incluse chiar şi funcţionalităţi de corecţie gramaticală a cuvintelor sau generare de grafice.

Utilizatorii nu trebuie să-şi facă probeleme în ceea ce priveşte standardele de utilizare.

Documentele create în Microsoft Office pot fi folosite şi în cadrul Openoffice şi viceversa, utilizatorul având la dispoziţie o arie largă de formate compatibile. În cazul în care nu se foloseşte sistemul de operare Linux, există o variantă de Openoffice care poate fi folosită şi pe Windows. IBM are în portofoliu un pachet software similar, numit Lotus Symphony. În ceea ce priveşte browser-ele de Internet majoritatea versiunilor de Linux pun la dispoziţia utilizatorilor o arie bogată de programe, cele mai populare fiind Mozilla Firefox şi Opera, care pot fi descărcate gratuit de pe Internet, inclusiv cu versiuni pentru sistemul de operare Windows.

Programul pentru serviciul de e-mail Microsoft Outlook poate fi înlocuit cu uşurinţă de Mozilla Thunderbird sau Evolution, dezvoltat de Novell, care, de asemenea, pot fi descărcate gratuit prin intermediul Internetului.

Alte programe de larg interes incluse în Linux sunt cititorul de documente cu extensia .pdf, Adobe Acrobat, sau unelte software pentru printare, editoare de imagini digitale, programe de inscripţionare pentru CD-uri şi DVD-uri, playere de fişiere audio şi video.

Toate există în Linux şi sunt gratuite.

Ce tip de hardware necesită Linux?

Nu există nicio cerinţă specială de hardware pentru a opera sistemul Linux. De fapt, este

cunoscut faptul că Linux este mai puţin exigent în ceea ce priveşte echipamentele hardware decât Windows.

De aceea furnizorii de PC-uri şi laptopuri se feresc să-şi vândă produsele preinstalate cu sistemul de operare Linux. În schimb, în cazul serverelor, majoritatea furnizorilor de echipamente hardware, care oferă soluţii clienţilor companii, oferă Linux preinstalat, ba chiar, opţional, sevicii de implementare a celor mai cunoscute aplicaţii software pentru sistemul de operare open-source sau servicii comerciale de suport tehnic.

Toate platformele hardware ale IBM, unul dintre cei mai dedicaţi furnizori pentru Linux, suportă acest sistem de operare. Red Hat şi Novell/Suse sunt distribuţiile preferate ale IBM, care oferă o largă arie de servicii de instalare, migrare şi servicii de suport pentru Linux.

Hewlett Packard (HP), printre cei mai mari producători de hardware din lume, are, de asemenea, parteneriate cu Red Hat şi Novell/ Suse. Compania americană dezvoltă şi produse software pentru platforma Linux.

Dell oferă Red Hat Enterprise Linux pe toate serverele sale din gama Poweredge. Recent, compania Dell a început să ofere sistemul de operare Ubuntu ca opţiune pentru unele din modele sale de PC-uri sau laptopuri. Dell a şi dezvoltat un website dedicat comunităţii Linux (http://linux.dell.com) şi oferă servicii de instalare Linux şi suport tehnic pentru clienţii săi.

Compania Sun, pe lângă sistemul său de operare Solaris 10, oferă sistemul de operare Linux pentru toate echipamentele sale Ultrasparc sau pentru serverele cu procesoare AMD Opteron. În plus, Solaris 10 permite funcţionarea de aplicaţii Linux în mod nativ, iar Sun este creatorul programelor Java Desktop şi Staroffice.

Linux: bune şi rele Linux este un sistem de operare open-source, ceea ce înseamnă că îi poate fi modificat codul sursă şi nu este o platformă proprietară, precum Windows. În consecinţă, poate fi schimbat şi recompilat, i se pot adăuga funcţionalităţi şi dezvolta noi aplicaţii, de către oricine. Singura cerinţă restrictivă este ca versiunile modificate să fie

disponibile oricui în mod gratuit.

Deşi majoritatea programelor sofware dezvoltate pentru platforma Linux sunt distribuite în mod gratuit, spre deosebire de Windows şi Unix care sunt sisteme de operare proprietare, este de reţinut însă că şi software-ul open-source poate fi licenţiat.

Un alt avantaj pe care îl are Linux faţă de sistemele proprietare este diversitatea aplicaţiilor software, care acoperă toată gama de activităţi pe care le poate avea o companie. În ceea ce priveşte securitatea, există cu mult mai puţini viruşi informatici, faţă de mediul folosit în Windows.

Dezavantajul sistemului Linux este elitismul pe care îl implică utilizarea lui. Dacă în Windows utilizatorul nu are nevoie de cunoştinţe tehnice pentru a instala şi folosi programele, în cazul Linux situaţia este diferită. În această ipostază poate fi un minus, mai ales pentru companiile mici, care nu dispun de personal specializat. Disponibilitatea aplicaţiilor poate fi un alt dezavantaj. Chiar dacă majoritatea aplicaţiilor de business sunt disponibile în Linux, există anumite programe care nu pot rula în acest sistem. ■

Material realizat de Alan Stevens, Personal Computer World şi Emilian Nedelcu, Financial Director România

CE ESTE UN SOFTWARE OPEN-SOURCE Un program open-source nu este proprietatea unui singur furnizor, ci este dezvoltat şi îmbunătăţit în mod predominant de către programatori voluntari, care îşi împărtăşesc între ei munca şi o fac publică, fără a impune obligaţii financiare proprietare.

Cât despre ce înseamnă mai exact opensource, „source” se referă la codul sursă, iar „open” indică faptul că acest cod sursă este disponibil în mod gratuit oricui. Dacă se regăseşte în domeniul public, codul sursă poate fi văzut, folosit, modificat sau distribuit de către oricine. Totuşi, dacă este licenţiat, în majoritatea cazurilor sub termenii General Public Licence, codul sursă poate fi supus anumitor restricţii etice.

MARTIE 2008

49

LEGISLAȚIE

PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL Companiile sau persoanele fizice care doresc să utilizeze date cu caracter personal trebuie să respecte legislaţia foarte strictă care reglementează aceste activităţi

IRINA CORCOVEANU

Prelucrarea datelor cu caracter personal reprezintă orice operaţiune de colectare, înregistrare, organizare, stocare, adaptare, modificare, extragere, consultare, utilizare, dezvăluire către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturare ori combinare, blocare, inclusiv ştergere sau distrugere a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate.

Sunt considerate date cu caracter personal: numele şi prenumele, numele şi prenumele membrilor de familie, sexul, data şi locul naşterii, cetăţenia, semnătura, date din actele de stare civilă, date din permisul de conducere/certificatul de înmatriculare, numărul dosarului de pensie, numărul asigurării sociale/asigurării de sănătate, caracteristici fizice/antropometrice, telefon/fax, adresa (domiciliu/reşedinţă), e-mail, profesie, loc de muncă, formare profesională - diplome - studii, situaţie familială, situaţie militară, situaţie economică şi financiară, date privind bunurile deţinute, date bancare, obişnuinţe/ preferinţe/comportament, imagine şi orice alte date prin care o persoană fizică este identificată sau identificabilă.

Persoana fizică sau juridică care prelucrează, sub orice formă, date cu caracter personal poartă denumirea de operator de date cu caracter personal şi are obligaţia de a efectua aceste prelucrări numai în deplină conformitate cu prescripţiile legale în materie şi cu respectarea drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate.

Cadrul general de reglementare

Orice prelucrare de date cu caracter personal poate fi efectuată numai cu respectarea cadrului legal de reglementare constituit din: Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date; Legea nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal; Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice; 50

MARTIE 2008

Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 60/2006, privind stabilirea unor formulare tipizate ale notificărilor prevăzute de Legea nr. 677/ 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date; Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 90/2006 privind cazurile în care nu este necesară notificarea prelucrării unor date cu caracter personal; Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 89/2006, privind stabilirea categoriilor de operaţiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal, susceptibile de a prezenta riscuri speciale pentru drepturile şi libertăţile persoanelor; Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 91/2006, privind cazurile în care este permisă notificarea simplificată a prelucrării datelor cu caracter personal; Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 167/2006, privind stabilirea clauzelor contractuale standard în cazul transferurilor de date cu caracter personal către un împuternicit stabilit într-un stat a cărui legislaţie nu prevede un nivel de protecţie cel puţin egal cu cel oferit de legea română; Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 28/2007, privind transferurile datelor cu caracter personal către alte state; Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 100/2007, privind stabilirea cazurilor în care nu este necesară notificarea prelucrării unor date cu caracter personal; Decizia Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nr. 105/2007, cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidenţă de tipul birourilor de credit; Ordinul Avocatului Poporului nr. 52/2002, privind aprobarea Cerinţelor minime de securitate a prelucrărilor de date cu caracter personal; Ordinul Avocatului Poporului nr. 75/2002, privind stabilirea unor măsuri şi proceduri specifice care să asigure un nivel satisfăcător de protecţie a drepturilor persoanelor ale căror date cu caracter personal fac obiectul prelucrărilor.

Principiile prelucrărilor de date cu caracter personal

Orice prelucrare de date cu caracter personal se face cu respectarea următoarelor principii fundamentale: prelucrarea cu bună-credinţă şi în conformitate cu legislaţia aplicabilă, colectarea în scopuri determinate, explicite şi legitime.

Scopul prelucrărilor se aduce la cunoştinţa persoanelor vizate şi se notifică întocmai autorităţii competente în supravegherea prelucrării datelor cu caracter personal. Prelucrarea adecvată, pertinentă şi neexcesivă prin raportare la scopul în care sunt colectate şi ulterior prelucrate. Spre exemplu, în practică, este apreciată a fi excesivă prelucrarea codului numeric personal al participanţilor la loterii publicitare, chiar dacă aceştia îşi exprimă consimţământul în acest sens; confidenţialitatea şi securitatea prelucrărilor datelor cu caracter personal.

LEGISLAȚIE

Condiţii de legitimitate a prelucrării datelor cu caracter personal

Dincolo de respectarea principiilor anterior menţionate, una dintre condiţiile de legitimitate a prelucrării datelor cu caracter personal o reprezintă consimţământul expres şi neechivoc al persoanelor vizate prin respectiva prelucrare. În mod exceptional, consimţământul persoanei vizate nu este necesar în cazurile în care: prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizata este parte; prelucrarea este necesară în vederea protejării vieţii, integrităţii fizice sau sanătăţii persoanei vizate ori a unei alte persoane ameninţate; prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului; prelucrarea este necesară în vederea aducerii la îndeplinire a unor măsuri de interes public sau care vizează exercitarea prerogativelor de autoritate publică cu care este învestit operatorul sau terţul căruia îi sunt dezvăluite datele; prelucrarea este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate; prelucrarea priveşte date obţinute din documente accesibile publicului, conform legii; prelucrarea este facută exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, iar datele rămân anonime pe toată durata prelucrării.

Legislaţia în materie reglementează condiţii suplimentare de legitimitate a prelucrării datelor cu caracter personal în ceea ce priveşte aşa-numitele „date cu caracter special”.

Sunt incluse in categoria „datelor cu caracter special” următoarele tipuri de informaţii: date cu caracter personal legate de originea rasială sau etnică, de convingerile politice, religioase, filozofice, de apartenenţa sindicală; date cu caracter personal privind starea de sănătate sau viaţa sexuală; date cu caracter personal referitoare la fapte penale sau contravenţii săvârşite de persoana vizată; date genetice, biometrice şi a datelor care permit localizarea geografică a persoanelor prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice; datele cu caracter personal prin mijloace electronice, având ca scop evaluarea unor aspecte de personalitate, precum competenţa profesională, credibilitatea, comportamentul sau alte informaţii asemănătoare; datelor cu caracter personal prin mijloace electronice în cadrul unor sisteme de evidenţă având ca scop analizarea solvabilităţii, a situaţiei economicofinanciare, a faptelor susceptibile de a atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală a persoanelor fizice; operaţiunile de prelucrare a datelor cu caracter personal ale minorilor, colectate prin intermediul internetului sau mesageriei electronice sau prelucrate în cadrul activităţilor de marketing direct.

Obligaţiile operatorilor de date cu caracter personal

În măsura în care procesarea datele cu caracter personal este efectuată cu respectarea principiilor şi condiţiilor referite mai sus, operatorilor de date cu caracter personal le revin, în plus, următoarele obligaţii legale: I. Obligaţia de notificare a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Notificarea ANSPDCP se realizează prin completarea şi transmiterea formularului F1 sau F2, după caz, aprobate prin Decizia ANSPDCP nr. 60/2006.

Precizăm că formularul F1 cuprinde Notificarea generală, Notificarea simplificată şi Notificarea pentru transferul datelor în strainătate, iar formularul F2 cuprinde Notificarea pentru prelucrarea de date cu caracter personal, efectuată în cadrul activităţilor de prevenire, cercetare şi reprimare a infracţiunilor şi de menţinere a ordinii publice, precum şi al altor activităţi desfăşurate în domeniul dreptului penal, în limitele şi cu restricţiile stabilite de lege.

Menţionăm că operatorii de date cu ca-racter personal înregistraţi la ANSPDCP anterior intrării în vigoare a Deciziei 60/2006 au avut obligaţia reconfirmării (prin folosirea noilor formulare de notificare), până la data de 31.12.2006 a tuturor prelucrărilor înregistrate, precum şi a celor care urmau a fi efectuate ulterior acestei date. Deşi prin Decizia 60/2006 nu au fost instituite şi sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiei de reconfirmare în termenul prescris, iar operaţiunea de reconfirmare a continuat şi după 31.12.2006, în practica au existat şi opinii în sensul că prelucrarile de date cu caracter personal înregistrate înainte de intrarea in vigoare a Deciziei 60/2006, neconfirmate până la 31.12.2006 şi care au continuat şi ulterior acestei date, pot fi considerate prelucrari de date efectuate cu încălcarea obligaţiei de notificare a autorităţii de supraveghere şi sanctionate în consecinţă. În ceea ce priveşte termenul în care operatorul are obligaţia de a notifica prelucrarea datelor cu caracter personal, deşi nu există dispoziţii exprese în acest sens (cu excepţia prelucrării datelor cu caracter special, reglementate de Decizia ANSPDCP nr. 89/2006, care prevede un termen de cel puţin 30 de zile calendaristice anterior începerii prelucrării), menţionăm că orice prelucrare se notifică autorităţii de supraveghere înainte de începerea acesteia şi, preferabil, într-un termen rezonabil, de natură a permite ANSPDCP analizarea informaţiilor cuprinse în notificare, pentru a se evita constatarea ulterioară a unor eventuale încălcări ale dispoziţiilor legale incedente respectivei prelucrări. În practică, autoritatea de supraveghere recomandă notificarea oricărei prelucrări de date cu caracter personal cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea efectivă a prelucrării care formează obiectul notificării. Începând din luna mai 2007, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. 67/2007, pentru abrogarea Legii nr. 476/2003, privind MARTIE 2008

51

LEGISLAȚIE

aprobarea taxei de notificare a prelucrărilor de date cu caracter personal, operatorul nu mai are obligaţia de a plăti taxa de notificare a prelucrării de date cu caracter personal.

Prelucrarea de date cu caracter personal notificată de operator va primi un număr de înregistrare. Precizaăm că este necesar a se face distincţie între numărul de înregistrare a operatorului de date cu caracter personal şi numărul de înregistrare a fiecărei prelucrări.

Potrivit practicii recente a autoritatii de supraveghere, este obligatorie mentionarea pe toate actele prin care datele sunt colectate, stocate sau dezvăluite datele cu caracter personal a numărului de înregistrare a prelucrării respectivelor date (iar nu a numărului de operator, cum ar rezulta într-o interpretare ad literam a dispoziţiilor art. 24 din Legea 677/2001 şi cum, de altfel, se proceda până de curând).

Nu este necesară notificarea prelucrării datelor cu caracter personal doar în cazurile expres prevăzute de actele normative incidente şi anume: când prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la petiţionari este efectuată de autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, companiile şi societăţile naţionale, societăţile comerciale de interes judeţean sau local şi regiile autonome, în vederea îndeplinirii unor obligaţii legale; când prelucrarea datelor cu caracter perso-nal referitoare la propriii angajaţi şi la colaboratorii externi este efectuată de entităţile de drept public şi de drept privat, în vederea îndeplinirii unor obligaţii legale; când prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la proprietarii sau chiriaşii unui imobil folosit în comun este efectuată de către asociaţiile de proprietari sau de locatari, în exercitarea drepturilor şi obli-gaţiilor stabilite prin lege, în scopul administrării acelui imobil; Notificarea nu este necesară nici în următoarele situaţii: când prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată de compartimentele/persoanele competente ale entităţilor de drept public şi privat, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege, pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii proprii curente de gestiune economico - financiară şi administrativă; când prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la propriii angajaţi este efectuată în vederea subscrierii de acţiuni în interesul angajaţilor; când prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la persoanele fizice înscrise la concursuri sau examene este efectuată în vederea ocupării locurilor de muncă vacante; când prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în formularul de curriculum vitae trimis, în mod voluntar, de persoanele fizice este efectuată de către entităţi de drept public şi privat, în calitate de potenţiali angajatori; când prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la participanţii la seminarii, conferinţe şi alte 52

MARTIE 2008

evenimente similare este efectuată exclusiv în scopul organizării acestor evenimente, cu condiţia ca prelucrarea să se refere numai la datele necesare desfăşurarii acestor evenimente; când prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la persoanele de contact ale entităţilor de drept public şi privat este efectuată de alte entităţi de drept public şi privat, exclusiv în scopul desfăşurării activităţii profesionale şi de protocol, prin ţinerea unei evidenţe a datelor de contact; când prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la propriii membri este efectuată de către asociaţii, fundaţii sau orice alte organizaţii fara scop patrimonial, exclusiv în vederea realizarii specificului activitatii organizaţiei, cu condiţia ca datele să nu fie dezvaluite unor terţi fără consimţământul persoanei vizate; când prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată de cultele şi asociaţiile religioase recunoscute potrivit legii, exclusiv în vederea realizării specificului activităţii acestora; când prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată de cercetatorii acreditaţi de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu privire la persoanele fizice ale căror date se afla în arhiva acestuia, exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice, statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică; când prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată de persoanele fizice care au acces la propriul dosar aflat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în vederea constatării, exercitării şi apărării unui drept în justiţie sau în scopuri jurnalistice, literare, artistice ori statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică; când prelucrarea datelor cu caracter personal este efectuată exclusiv în scopuri jurnalistice, literare sau artistice.

II. Obligaţia de respectare a tuturor drepturilor persoanei vizate Drepturile persoanei vizate sunt prevăzute expres în art.

12-18 din Legea 677/2001. Astfel, operatorul are în primul rând obligaţia de a informa persoana vizată cu privire la scopul prelucrării, destinatării datelor, existenţa drepturilor prevăzute de lege pentru persoana vizată, precum şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate. Pe lângă dreptul de informare, persoana vizată are şi următoarele drepturi: Dreptul de acces la date, la cerere şi în mod gratuit pentru o solicitare pe an; Dreptul de intervenţie asupra datelor; Dreptul de opoziţie al persoanei vizate în orice moment din motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa particulară sau în mod nejustificat pentru prelucrările de date în scop de marketing direct; Dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale. ■ Pagini realizate de Irina Corcoveanu, avocat colaborator la Boştină&Associates

Martie 2008

Foto: Gulliver/Getty Images

PENSIILE PRIVATE FACULTATIVE STIMULENTE FISCALE INVESTIȚII ȘI RISCURI TENDINȚE INTERNAȚIONALE

BENEFICII VS. DEZAVANTAJE

a reuşit să devină realitate, după un travaliu de peste zece ani. Segmentul facultativ, aşa-numitul Pilon III, va reprezenta în viitor miza administratorilor de fonduri, chiar dacă astăzi atenţia este concentrată asupra pensiilor private obligatorii (Pilonul II), apendice al sistemului de pensii de stat.

Angajatorii, pe ajutorul cărora se bazau planurile de afaceri ale companiilor de administrare de pe Pilonul III, stau în expectativă. Unii dintre ei se pare că nu au înţeles beneficiile acestui sistem, în timp ce o parte nu vor să își însușească prevederile care guvernează această piaţă. Alţii, deşi destul de puţini, au inclus deja în pachetul salarial un astfel de produs, în timp ce mare parte dintre companii se află încă în stadiul de analizare a ofertei. Stimulentul fiscal, de doar 200 de euro, este unul neatrăgător atât pentru companii cât şi pentru salariaţii acestora. În ţările din vestul Europei se caută soluţii pentru finanţarea deficitelor fondurilor de pensii create pe sistemul beneficiilor definite. Statele dezvoltate încearcă o translatare de la acest sistem către unul bazat pe contribuţii definite şi, în plus, încearcă să stopeze investiţiile fondurilor de pensii în instrumente financiare riscante.

Dana Dobre

PERSPECTIVA FISCALĂ

56

INVESTIȚII

59

STRATEGII

64

TENDINȚE

66

RISCURI

70

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF, DECIZII Dana Dobre REDACTOR-ŞEF, FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Carmen Grigore ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Livia Pană MARKETING DIRECTOR Andreea Ranja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecel © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written

54 DECIZII - MARTIE 2008

ANGAJATORII, FĂRĂ APETIT PENTRU PILONUL III Angajatorii, cei pe care administratorii de fonduri de pensii facultative mizau pentru formarea portofoliilor, nu par convinşi de utilitatea acestui instrument de HR. TEXT DANA DOBRE

SUMAR

permission from Incisive Media is prohibited.

Foto: Gulliver/Getty Images

Sistemul de pensii private

Pensiile private facultative – Pilonul III – au luat pe nepregătite angajatorii, care încă nu se arată interesaţi de un astfel de instrument de motivare a personalului. În plus, o bună parte dintre angajatorii care au angajați înscriși la unul dntre fondurile de pensii facultative active pe piață nu și-au însușit prevederile legale, care spun că sunt obligaţi să reţină contribuţiile salariaţilor și să le vireze în conturile indicate de aceștia.

Pentru majoritatea angajatorilor, anul 2008 va fi unul în care eforturile principale vor fi îndreptate spre supraviețuirea companiilor și mai puțin pe loializarea angajaților, din cauza înrăutățirii parametrilor economici -

inflație, deficit bugetar, deficit comercial, curs valutar. În cazul angajatorilor care nu au inclus în pachetele motivaţionale un produs de pensie facultativă, dar care au salariaţi înscrişi la unul dintre cele şapte fonduri de pe piaţă, aceştia sunt obligaţi să reţină şi să vireze către administratori contribuţiile angajaţilor.

“Ordonanţa de Urgenţă nr. 112/2007, în vigoare deja, dar care în prezent se află în dezbatere la Camera Deputaţilor pentru a putea deveni lege, prevede foarte clar că angajatorii sunt obligaţi să realizeze această operaţiune, de reţinere şi transfer a contribuţiilor la fondurile de pensii

FINANCIAL DIRECTOR

BENEFICII VS. DEZAVANTAJE

facultative. Cei care nu îşi însuşesc prevederile legii care guvernează piaţa pensiilor facultative sunt supuşi sancţiunilor, atât pecuniare cât şi penale”, a declarat directorul general al Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), Cristian Roşu.

Colectarea contribuţiilor de la angajaţii instituţiilor de stat pare că este principala problemă a administratorilor.

Directorul general al Allianz-Ţiriac Pensii Private declara că „există numeroase semnale din partea unor clienţi care se plâng că angajatorul nu poate efectua plata către fondul de pensii, invocând lipsa unui modul specializat în aplicaţia soft pentru evidenţierea sumei reţinute şi transferul contribuţiei”.

Legea privind pensiile facultative prevede că orice angajat, funcţionar sau persoană care exercită o profesiune liberală poate stabili cuantumul propriei pensii, prin contribuţia la un fond în limita lunară a 15% din salariul brut.

Contribuţiile angajaţilor beneficiază de o deducere fiscală de 200 euro pe an din impozitul pe venit. În acelaşi timp, angajatorii care aleg să contribuie alături de salariaţi la unul dintre fondurile de pe piaţă beneficiază de aceeaşi deducere fiscală din impozitul pe profit.

Beneficii şi dezavantaje pentru companii Pensia privată facultativă poate fi folosită ca instrument al politicii de resurse umane, pentru motivarea angajaţilor.

Administratorii fondurilor private de pensii facultative speră că, în timp, produsul va fi inclus şi în România în pachetele salariale, care vor deveni din ce în ce mai complexe şi mai atractive. Pe de altă parte, cotizarea alături de angajaţi la un fond de pensie are efect şi asupra imaginii unei companii şi a modului în care este percepută de către salariaţii actuali, dar şi de cei potenţiali.

Numeroasele studii realizate de companii de profil au relevat că în rândul angajatorilor persistă o confuzie între produsele de asigurări de viaţă cu capitalizare sau cu componentă investiţională şi produsele de pensii private facultative.

Până la startul reformei pensiilor, companiile de asigurări din România au dezvoltat produse care pot fi folosite foarte bine pentru obţinerea unui venit suplimentar la pensie.

Confuzia angajatorilor porneşte de la faptul că aceste produse au fost lansate şi vândute

FINANCIAL DIRECTOR

sub denumirea de pensii private. De altfel, în România există companii care oferă angajaţilor, pe lângă asigurări de sănătate, şi asigurări de viaţă cu capitalizare sau componentă investiţională. Un studiu realizat în vara anului trecut de către compania de consultanţă ConsulTeam releva că 17 companii din 21 intervievate au luat în calcul includerea în pachetele salariale a pensiilor facultative, începând cu anul 2008.

Cu toate acestea, numărul participanţilor la sistemul de pensii private facultative este departe de estimările iniţiale cu privire la primul an de funcţionare. În luna martie 2007, preşedintele CSSPP, Mircea Oancea, declara că se aşteaptă ca sistemul să atragă 200.000 de participanţi, în primul an de funcţionare.

La finele anului trecut, portofoliul total al celor şapte fonduri depăşea cu puţin 55.000 de clienţi.

Deşi la prima vedere, pensia facultativă poate părea un instrument de fidelizare a angajaţilor, în realitate lucrurile arată puțin altfel. Motivul este foarte simplu – contribuţia, atât cea plătită de angajat cât şi partea angajatorului, intră în contul personal al salariatului. În momentul în care un angajat îşi schimbă locul de muncă, compania pierde partea din contribuţia plătită pentru persoana respectivă. Mai departe, angajatul poate plăti singur întreaga sumă sau poate conveni

cu noul angajator participarea acestuia la contribuţie.Pentru companiile care au inclus pensia facultativă în pachetele salariale ar fi mult mai simplu ca, în contractele individuale să includă clauze cu privire la sumele pe care le plătesc alături de angajat, în cazul în care acesta părăseşte compania.

Pensia facultativă din perspectiva angajatului Contribuţiile acumultate în fondurile de pensii facultative sunt proprietatea participantului şi a urmaşului nominalizat al acestuia.

Angajaţii sunt încă sceptici cu privire la soluţia economisirii pe termen lung în fonduri, din cauza incertitudinii privind rentabilitatea şi siguranţa sistemului. Pensiile private, atât cele facultative cât şi cele obligatorii, nu au avut parte de campanii reale de informare, astfel încât sintagma „fond de pensii” este asimilată încă celei de „fond de investiţii tip FNI”.

Un alt aspect deloc de neglijat este toleranţa scăzută la risc a angajaţilor din România, element care nu poate fi remediat prin prevederile legale, dar care poate fi micşorat prin performanţele investiţionale ale administratorilor.

Pe de altă parte, comisioanele şi taxele aferente pensiilor facultative - de administrare, de depozitare, de tranzacţionare, bancare sau de audit - sunt multe şi complicate, cu impact direct asupra randamentului anual, chiar dacă nu au niveluri mari. ■

SIMULARE SCUTIRE DE IMPOZIT PENTRU ANGAJATOR Compania plăteşte bonusuri pentru angajaţi 100 angajaţi bonus anual pe angajat - 700 lei (aproximativ 200 euro)

Compania contribuie pentru angajaţi la un fond de pensii facultative 100 angajaţi bonus anual pe angajat - 700 lei (aproximativ 200 euro)

Profit&pierdere

000 lei

profit&pierdere

000 lei

Venit total

1.000

Venit total

1.000

Alte cheltuieli

500

Alte cheltuieli

500

Bonusuri plătite ca şi salarii către angajaţi

70

Contribuţia pentru angajaţi la fondul de pensii facultative Cheltuieli salariale cu bonusuri Cheltuieli totale

70

Impozit pe salariu 21,21 Cheltuieli totale 591,21

91.21 570

Profit înainte de taxare

408,8

Profit înainte de taxare

430

Impozit pe profit

65,4

Impozit pe profit

68,8

Profit după taxare

343,4

Profit după taxare

361,2

+5%

Sursa: ING

MARTIE 2008 - DECIZII 55

Foto: Gulliver/Getty Images

PERSPECTIVA FISCALĂ

56 DECIZII - MARTIE 2008

FINANCIAL DIRECTOR

PERSPECTIVA FISCALĂ

PILONUL III ARE NEVOIE DE STIMULENTE FISCALE SERIOASE Nivelul de deductibilitate aferent pensiilor facultative, de 200 de euro, este aproape nesemnificativ în România comparativ cu alte ţări, unde acesta se situează la 2.000-3.000 euro. TEXT DANA DOBRE

FINANCIAL DIRECTOR

PENSIILE FACULTATIVE, ÎN CIFRE ■ 6 ADMINISTRATORI

ING Asigurări de Viaţă Allianz-Ţiriac Pensii Private Aviva Asigurări de Viaţă BCR Asigurări de Viaţă OTP Garancia Raiffeisen Asset Mangement ■ 7 FONDURI

ING Clasic ING Optim AZT Moderato AZT Vivace Pensia Mea BCR Prudent OTP Strateg

■ 4 DEPOZITARI

BRD BCR Bancpost ING

■ 4 AUDITORI

Ernst&Young Assurance Services Deloitte Audit KPMG Audit PricewaterhouseCoopers Audit ■ ACTIVE NETE

aproape 20 milioane lei ■ PARTICIPANŢI

peste 60.000 de persoane ■ FORȚĂ DE VÂNZARE

peste 10.000 de agenţi avizaţi ■ BROKERI

36 de companii autorizate

departe mult mai importante decât pierderile pe care le-ar înregistra bugetul de stat, prin necolectarea impozitului pentru acele sume”, consideră Radu Vasilescu. Potrivit acestuia, nivelul de deductibilitate pentru contribuţiile aferente pensiilor facultative ar trebui să crească la 1.000 de euro anual, pentru ca această sumă să devină relevantă pentru participanţii la sistem. „România are nevoie de creşterea gradului de economisire şi doar depozitele bancare nu sunt suficiente pentru a atinge această ţintă. În plus, produsele bancare sunt instrumente pe termen scurt, cu scadenţe de până la un an. Pe când banii investiţi într-o pensie facultativă rămân în fondul ales de participant pe termen lung”, a precizat Vasilescu.

Cine plăteşte contribuţia În cazul în care un angajator alege să folosească pensia facultativă ca instrument de motivare a angajaţilor, contribuţiile pot fi plătite fie în numele angajaţilor, fie împreună cu aceştia. Decizia depinde de înţelegerile dintre angajatori şi sindicate sau chiar de ceea ce se stabileşte prin negociere directă cu fiecare salariat. „Apare însă o altă problemă în cazul în care una dintre părţi nu contribuie. Firesc ar fi ca, dacă per total – angajat şi angajator - sunt deductibili fiscal 400 de euro, atunci cel care alege să contribuie singur ar trebui să beneficieze de întreaga deductibilitate fiscală”, a arătat Vasilescu.

▼

Reticenţa angajatorilor de a contribui la fondurile de pensii facultative (Pilonul III), fie în numele salariaţilor, fie alături de aceştia, este motivată de o serie întreagă de factori, dintre care cel mai important ţine de nivelul deductibiliăţii fiscale. „Stimulentul fiscal pentru pensiile facultative nu este atât de atractiv, astfel încât să intereseze angajatorul să facă acest lucru. Pentru că, atunci când va decide să contribuie la un fond, el îşi va lua o obligaţie operaţională faţă de angajaţi. Deductibilitatea fiscală este atât de redusă, încât mulţi dintre angajatori consideră că salariaţii nu vor fi interesaţi de o sumă atât de mică”, a explicat directorul general al ING Fond de Pensii, Radu Vasilescu.

Conform legislaţiei, atât angajatorul, cât şi angajatul beneficiază de deductibilitate în limita a 200 de euro anual la calculul impozitului pe profit, respectiv pe venit.

Potrivit reprezentantului subsidiarei de pensii private a grupului ING, în alte ţări est europene, stimulentul fiscal depăşeşte de peste zece nivelul stabilit în România. „Toţi banii care pleacă din buzunarele participanţilor către fondurile de pensii facultative contribuie la creşterea gradului de economisire. Sunt bani care pleacă din zona de consum în cea de economisire, cu efecte benefice asupra întregii economii, mai ales într-un an ca 2008, în care problemele legate de creşterea ratei inflaţiei sunt destul de acute. Efectele unei deductibilităţi fiscale mai mari sunt de

MARTIE 2008 - DECIZII 57

PERSPECTIVA FISCALĂ

▼

În opinia acestuia, ar trebui prevăzută şi o perioadă minimă în care angajatul trebuie să rămână la angajatorul plătitor de contribuţii la un fond de pensii facultative. Dacă salariatul alege un alt loc de muncă, în această perioadă minimă, stabilită de comun acord cu angajatorul, atunci va trebui să returneze acestuia sumele plătite ca şi contribuţie.

O astfel de măsură ar creşte interesul companiilor pentru produsele de pensii facultative, este de părere reprezentantul ING Fond de Pensii. „Astfel, angajatorul va avea certi-

tudinea că plăţile efectuate pentru Pilonul III îi determină pe salariaţi să rămână în cadrul societăţii un anumit interval de timp, mai ales dacă acesta alocă fonduri în pregătirea şi perfecţionarea profesională a angajatului”, a arătat Radu Vasilescu. Legislaţia care reglementează pensiile facultative ar trebui modificată în sensul relaxării limitelor investiţionale şi introducerea altor tipuri de instrumente financiare, cum ar fi obligaţiunile ipotecare, a explicat reprezentantul ING Fond de Pensii. Nivelul de deductibilitate în

sistemul pensiilor facultative (pilonul III) ar putea creşte de la 200 de euro la 500-600 euro într-o primă fază, pentru ca tot mai mulţi angajaţi să beneficieze de pensii facultative, a declarat preşedintele Comisiei de BugetFinanţe a Senatului României, Aron Popa. „Nivelul de deductibilitate în ce priveşte pensiile facultative este foarte mic în România comparativ cu alte ţări, unde acesta se situează la nivelul de 2.000-3.000 euro. Prin urmare, este nevoie de o creştere a acestei deductibilităţi”, a declarat Popa. ■

BENEFICIILE SUPLIMENTARE OFERITE DE ANGAJATORI MOTIVAȚIA COMPANIILOR PENTRU PACHETELE DE FIDELIZARE:

Se confruntă cu o criză a „angajaților valoroși”/a specialiștilor

Sunt mai profitabile datorită deducerilor fiscale

CE BENEFICII SUNT OFERITE? ■ Bonuri de masă ■ Abonamente medicale ■ Asigurări de viață+sănătate/de accidente ■ Abonamente fitness

recent... pensii private Sursa:GfK România

CUM PERCEP ANGAJATORII PENSIA PRIVATĂ FACULTATIVĂ?

INFORMARE

PROFITABILITATE

Nu au suficiente informații despre Pensia Facultativă Privată

Suma deductibilă este extrem de mică 200 euro/an este:

Confundă Pilonul 3 cu Pilonul 4;

■ Nemotivantă pentru angajat; ■ Neprofitabilă pentru angajator.

Refuză să vireze contribuția individuală pentru că: ■ Nu cunosc legea ■ Cei care cunosc legea

O valoare mai mare a sumei deductibile ar putea face pensiile private la fel de populare ca bonurile de masă.

PROCEDURĂ Nu sunt de acord cu Legea privin obligația angajatorului de a efectua plata contribuției individuale ■ Munca în plus și costuri suplimentare; ■ Plata comisioanelor de transfer bancar.

■ Situație critică*: când un număr mare de angajați aderă la mai multe Fonduri. * Riscul ca angajatorul să „sugereze“/impună angajaților un anumit Administrator de fond = concurență neloială.

Sursa:GfK România

58 DECIZII - MARTIE 2008

FINANCIAL DIRECTOR

Foto: Gulliver/Getty Images

INVESTIȚII

ADMINISTRATORII MIZEAZĂ PE RISC MODERAT Fondurile de pensii sunt clasificate, ca şi fondurile de investiţii, în trei categorii de risc - scăzut, mediu şi ridicat. Criteriul de departajare este ponderea activelor investite în acţiuni.

Încadrarea fondurilor de pensii facultative în categorii de risc se realizează de către Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), care foloseşte criterii mult mai conservatoare decât cele uzitate în piaţa fondurilor mutuale.

Astfel, un fond de pensii facultative cu grad de risc moderat, privit din perspectiva administratorilor de fonduri de investiţii, este, de fapt, unul cu grad scăzut de risc. Oferta de pe Pilonul III, privită comparativ cu instrumentele de investire la modă, poate părea neatractivă.

Studii ale companiilor de consultanţă au relevat că tinerii sunt mult mai interesaţi de investiţiile imobiliare, de exemplu, decât de un sistem în care ar trebui să economisească o FINANCIAL DIRECTOR

perioadă îndelungată, la finele căreia ar urma să primească beneficiile.

Investiţiile administratorilor de fonduri de pensii facultative au fost îndreptate, până acum, spre depozite bancare. Companiile care au reuşit să treacă însă de pragul de un milion lei în active sunt obligate ca, în trei luni, să înceapă alinierea la portofoliul ţintă de investiţii, asumat prin prospectul schemei de pensii.

Riscul mediu face piaţa Pilonului III Cinci din cele şapte fonduri de pensii facultative, active pe piaţă, au un profil de risc mediu, conform clasificării CSSPP. Fondul BCR Prudent, administrat de compania BCR

Asigurări de Viaţă, este încadrat în categoria de risc scăzut, în timp ce AZT Vivace, cel de-al doilea fond lansat de Allianz-Ţiriac Pensii Private, are un profil de risc ridicat.

ING Asigurări de Viaţă gestionează două fonduri - ING Clasic şi ING Optim - ambele cu risc moderat.

Diferenţa dintre cele două produse este dată de garantarea contribuţiei nete, în cazul produsului ING Optim. Cu alte cuvinte, ING va plăti participanţilor banii economisiţi de aceştia mai puţin comisioanele de administrare, în cazul în care, la finalul perioadei de contribuire, valoarea conturilor s-ar situa sub nivelul sumelor nete. Allianz-Ţiriac Pensii Private administrează, de asemenea, două fonduri - AZT Moderato şi AZT Vivace, dar

▼

TEXT DANA DOBRE

MARTIE 2008 - DECIZII 59

INVESTIȚII

Titlurile imobiliare, în atenţia administratorilor Reprezentanţii companiilor ING Fond de Pensii şi Allianz Ţiriac Fond de Pensii, primii doi administratori de pe piaţa pensiilor private obligatorii (Pilonul II), prezenţi şi pe segmentul de pensii facultative, declarau la finele anului trecut că sunt interesaţi de creşterea pragului de investiţii în titluri imobiliare şi fonduri mutuale. Pe Pilonul II sunt active 18 fonduri, dintre care doar produsul gestionat de Generali are un profil de risc ridicat. Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), Mircea Oancea, arăta că, în condiţiile în care toţi administratorii adoptă un profil de risc mediu, există riscul ca în patru-cinci ani randamentele acestor fonduri să nu fie satisfăcătoare, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria. „Trebuie să câştigăm încrederea în sistem, astfel încât administratorii să folosească toate mijloacele investiţionale în condiţii de risc controlat. Fondurile de pensii trebuie să aibă în vedere diverse oportunităţi de investiţii, precum titlurile imobiliare sau private equity”, declara Oancea. Totodată, reprezentanţii fondurilor de private equity (fonduri de investiţii cu capital de risc) au solicitat extinderea gamei de active unde pot fi plasate sumele din pensii private, inclusiv în fonduri de capital de risc.

Cu toate acestea, marii administratori de fonduri de pensii se simt atraşi mai mult de investiţii în titluri imobiliare, decât în private equity.

60 DECIZII - MARTIE 2008

Foto: Gulliver/Getty Images

▼

cu profil de risc diferit. Dacă în cazul AZT Vivace, plasamentele fondului vor fi îndreptate, în cea mai mare parte, în instrumente financiare cu potenţial de a aduce randamente mai mari, AZT Moderato mizează pe instrumentele cu venit fix, către care fondul va aloca între 40% şi 90% din active. Produsul Pensia Mea, al companiei Aviva Asigurări de Viaţă, va investi între 30% şi 70% din activul gestionat în titluri de stat, iar între 5% şi 20% plasamentele vor fi orientate către instrumente ale pieţei monetare.

Produsul Aviva este clasificat, de asemenea, ca având grad de risc mediu. OTP Strateg, produsul asigurătorului OTP Garancia, parte a grupului ungar OTP, are ca ţintă investiţională plasarea unei ponderi de 60% din active în instrumente financiare cu venit fix, iar în conturi curente şi depozite – 20%.

Singurul fond de pe piaţă cu un grad de risc scăzut este BCR Prudent, al cărui administrator va investi 90% din activ în instrumente financiare cu venit fix (minim 70%) şi pe piaţa monetară (maxim 20%).

„Nu văd oportună varianta investiţiilor în fonduri private equity, e prematur să ne gândim la această variantă. Acest tip de investiţie nu este compatibil cu un fond activ pe piaţa pensiilor private obligatorii. Mult mai atractive sunt investiţiile în titluri imobiliare şi mărirea pragului pentru investiţii în fonduri mutuale”, a declarat directorul general al ING Fond de Pensii, Radu Vasilescu. „Fondurile private equity nu sunt un instrument atractiv pentru un fond de pensii din cauza gradului mare de risc al investiţiei şi a inexistenţei unei pieţe reglementate. Pentru Allianz Ţiriac un instrument atractiv pentru investiţii sunt, pentru viitor, titlurile imobiliare”, a precizat directorul general al Allianz-Ţiriac Pensii Private, Crinu Andanuţ.

Rolul băncii depozitare Companiile de administrare a fondurilor de pensii, atât pe segmentul facultativ cât şi pe cel obligatoriu, vor primi contribuţiile

participanţilor în conturile deschise la băncile depozitare. Practic, banii nu ajung la administratori, ci la băncile depozitare.

Potrivit regulilor care guvernează piaţa pensiilor private, băncile depozitare vor calcula în fiecare zi valoarea activelor nete ale fondurilor şi valoarea unităţilor de fond. În plus, depozitarii au rolul de a certifica realitatea şi corectitudinea investiţiilor administratorilor.

Toate ordinele de vânzare şi de cumpărare ale administratorilor, care sunt companii distincte faţă de fondurile de pensii, se transmit băncii depozitare, care poate executa sau poate refuza acest lucru dacă se constată că nu sunt îndeplinite regulile de prudenţialitate. În cazul în care o tranzacţie este prea riscantă, banca depozitară blochează operaţiunea respectivă şi anunţă Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii private şi administratorul, explicând de ce nu poate realiza ordinul respectiv. CSSPP a avizat ca bănci depozitare pentru fondurile FINANCIAL DIRECTOR

INVESTIȚII

INVESTIŢIILE FONDURILOR DE PENSII, CONFORM LEGII 204/2006 INSTRUMENTELE PIEŢEI MONETARE, inclusiv conturile şi depozitele în lei, deschise la bănci din România, - maximum 20% din valoarea totală a activelor unui fond de pensii.

TITLURI DE STAT, emise atât de Ministerul Finanţelor cât şi de alte state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European - maxim 70%.

OBLIGAŢIUNI ŞI ALTE VALORI MOBILIARE emise de autorităţile administraţiei publice locale din România sau din statele membre ale Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European – maximum 30%.

ACŢIUNI tranzacţionate în România, în alte state statele membre ale Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European maximum 50%.

TITLURI DE STAT ŞI ALTE VALORI MOBILIARE emise de state terţe - maximum 15%.

OBLIGAŢIUNI ŞI ALTE VALORI MOBILIARE, tranzacţionate pe pieţe reglementate, emise de autorităţile administraţiei publice locale din state terţe – maximum 10%.

OBLIGAŢIUNI ŞI ALTE VALORI MOBILIARE ale organismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la bursă şi îndeplinesc cerinţele de rating - cel mult 5%.

TITLURI DE PARTICIPARE emise de organisme de plasament colectiv în valori mobiliare din România sau din alte ţări - nu mai mult de 5%.

FINANCIAL DIRECTOR

în contul participanţilor unităţile de fond aferente sumelor colectate şi se operează transferurile între fonduri • Calculează numărul unităţilor de fond • verifică transformarea sumelor colectate în unităţi de fond şi certifică numărul total de unităţi de fond

Rentabilitatea fondurilor După primii doi ani de activitate, adică după acumularea unui nivel semnificativ de contribuţii, CSSPP va calcula trimestrial randamentul fiecărui fond şi va realiza o medie a pieţei.

Fondurile nu vor putea coborî sub un randament minim stabilit de Comisie. „Intenţionăm să stabilim ca nici un fond să nu poată coborî mai mult de trei-patru puncte procentuale sub randamentul mediu al pieţei. O altă variantă ar fi să nu coboare la mai mult de jumătate din randamentul mediu. Dacă vor fi operatori care se vor plasa

sub acest randament minim, compania de administrare intră în procedura de supraveghere specială. Dacă într-o perioadă de un an de zile fondul respectiv nu ajunge la randamentul minim se retrage autorizaţia companiei de administrare, iar participanţii au posibilitatea de a se muta la un alt fond, fără costuri suplimentare”, a explicat preşedintele CSSPP, Mircea Oancea.

Modul în care se va calcula nivelul minim de performanţă a fondurilor de pensii încă nu a fost stabilit.

Potrivit normelor emise de CSSPP, administratorii fondurilor de pensii facultative au obligaţia să anunţe, în cel mult zece zile lucrătoare de la încheierea unui trimestru, valoarea ratei de rentabilitate a fondului. Totodată, administratorii transmit săptămânal, către CSSPP, informaţii despre participanţii la fondul de pensii facultative, precum şi situaţia activelor şi a obligaţiilor fondului. Zilnic, se transmit Comisiei

▼

de pe segmentul facultativ - Pilonul III, cele mai mari bănci din România - BCR, BRD, ING şi Bancpost. Aceste instituţii de credit au îndeplinit condiţia de a avea capitaluri proprii de peste 100 milioane de euro, sunt supravegheate de Banca Naţională şi sunt avizate de CSSPP, de Depozitarul Central de pe piaţa de capital şi de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) pentru activitatea de custodie a activelor.

Obligaţiile depozitarului: • Depozitarea activelor fiecărui fond separat de activele proprii şi de ale altor entităţi • Păstrarea în custodie a activelor financiare tranzacţionabile pe pieţe locale şi externe • Gestionarea operaţiunilor post-tranzacţionare • Evaluarea activelor şi obligaţiilor fondului • Calculează şi certifică zilnic valoarea activului net (VAN) şi valoarea unitară a activului net (VUAN), pe baza căruia se alocă

MARTIE 2008 - DECIZII 61

INVESTIȚII

Performanţele din 2007, sub aşteptări La finalul anului trecut, fondul ING Optim înregistra cea mai bună performanţă. Valoarea unitară a activului net a fondului a atins 10,68 lei, în creştere cu 6,8% faţă de preţul iniţial al unei unităţi de fond, de 10 lei.

La polul opus, se află fondul OTP Strateg, care a închis anul la o valoare unitară a activului net de 5,52 lei, în scădere cu peste 4% faţă de valoarea iniţială a unei unităţi de fond. Explicaţia este dată de faptul că administratorul ING a ales să susţină din banii companiei taxa de audit, până în momentul în care activele celor două fonduri gestionate vor atinge nivelul de 7 milioane lei, astfel încât valoarea unitară a activului net să nu fie afectată. În plus, fondul OTP Strateg avea în portofoliu, la data de 28 decembrie 2007, doar 219 participanţi, în timp ce la ING Optim contribuiau 4.036 de persoane, iar la ING Clasic erau înscrişi 7.737 de plătitori de contribuţii.

Dimensiunea unui fond, ca număr de participanţi şi valoare a contribuţiilor acestora, are un efect direct asupra valorii unităţii de fond. Şi acest lucru se întâmplă pentru că, fiecare investiţie realizată de către administrator este comisionată. În plus, la fondurile de pensii facultative, diferenţele sunt date nu doar de comisioanele de administrare ci şi de taxele de auditare, comisioanele de tranzacţionare şi depozitare. Cea mai mare taxă de audit, respectiv 5.000 de euro pe an, este plătită de fondul OTP Strateg. Fondul administrat de 62 DECIZII - MARTIE 2008

Foto: Gulliver/Getty Images

▼

informaţii despre valoarea activului total, valoarea activului net, valoarea unitară a activului net şi numărul de unităţi de fond. În plus, administratorul trebuie să publice pe pagina proprie de Internet raportările anuale şi semestriale, valoarea ratei de rentabilitate a fondului/fondurilor de pensii facultative, elemente privind valoarea activului total, valoarea activului net, valoarea unitară a activului net şi numărul unităţilor de fond, precum şi numărul de participanţi pentru ultima zi lucrătoare a săptămânii încheiate. În prima zi lucrătoare a fiecărei luni, banca depozitară a fiecărui fond va transmite Comisiei, valoarea provizionului tehnic existent. Evaluarea acestuia se va face pe baza aceloraşi principii care stau la baza evaluării activului net al fondului de pensii.

Depozitarul va transmite zilnic CSSPP informaţii despre valoarea activului total, valoarea activului net, valoarea unitară a activului net şi numărul de unităţi de fond.

Aviva (Pensia Mea), precum şi cel gestionat de BCR Asigurări de Viaţă (BCR Prudent) plătesc anual, fiecare, o taxă de audit în valoare de 1.000 de euro. În cazul Aviva, administratorul suportă acest cost pînă în momentul în care activul net al fondului atinge valoarea de un milion lei. Compania BCR Asigurări de Viaţă a decis să suporte costul taxei de audit până în momentul în care activul net total al fondului atinge valoarea de 2 milioane euro.

Prospectele schemelor de pensii AZT Moderato şi AZT Vivace, fonduri gestionate de Allianz-Ţiriac Pensii Private, includ o taxă de audit între 2.000 şi 3.500 euro pe an plus TVA.

Pensia privată va fi impozitată Toate costurile suportate de participanţi vor fi încunante la finalul perioadei de contribuţie

prin impozitarea pensiei private. În timp ce nivelul contribuţiei a fost stabilit prin lege la maximum 15% din venitul brut lunar, nivelul impozitului pe venit de peste 10, 15 sau 20 de ani nu poate fi estimat. În plus, este posibil ca entitatea care va efectua plata pensiilor să fie alta decât administratorul. Legea privind furnizorii de pensii trebuie să fie emisă în primii trei ani de la intrarea în vigoare a legilor care guvernează sistemul privat de pensii. Prin urmare, după perioada de cotizare, trebuie încheiate noi contracte, de astă dată cu furnizorii de pensii. Aceştia vor avea ca obiect exclusiv de activitate fie administrarea fondurilor de pensii, calculul şi plata pensiilor, fie doar calculul şi plata pensiilor private. Este posibil ca mare parte dintre administratorii prezenţi pe piaţă să fie interesaţi, atunci când va fi posibil, de a prelua şi sarcina de plată a pensiilor. ■ FINANCIAL DIRECTOR

INVESTIȚII

VENITURI ȘI CHELTUIELI ALE FONDULUI PE PENSII FACULTATIVE

OFERTA ACTUALĂ DE FONDURI PE PILONUL III ■ PENSIA MEA Administrator: Aviva Asigurări de Viaţă Limita minimă a contribuţiei: 60 lei/lună.

Depozitar: BRD - Groupe Societe Generale Auditor: Ernst & Young Assurance Activities SRL . Aviva este al şaselea jucător din piaţa locală de asigurări de viaţă şi este subsidiara celui mai mare operator din industria de asigurări din Marea Britanie.

■ AZT VIVACE

Administrator: Allianz Ţiriac Pensii Private Limita minimă a contribuţiei: 50 lei/lună Depozitarul: BRD Groupe Societe Generale Auditorul: S.C. KPMG Audit ■ AZT MODERATO Administrator: Allianz-Ţiriac Pensii Private Limita minimă a contribuţiei: 50 lei/lună Depozitarul: BRD Groupe Societe Generale Auditorul: S.C. KPMG Audit Allianz-Ţiriac este liderul industriei de asigurări din România, cu o cotă de piaţă de 17,18% la finele primelor trei trimestre din 2007.

■ ING CLASIC

Administrator: ING Asigurări de Viaţă.

Compania a solicitat CSSPP să treacă administrarea fondului în sarcina subsidiarei ING Fond de Pensii.

Limita minimă a contribuţiei: 45 lei/lună.

Depozitarul: BRD – Groupe Societe Generale Auditorul: Ernst & Young ■ ING OPTIM Administrator: ING Asigurări de Viaţă.

Compania a solicitat CSSPP să treacă administrarea fondului în sarcina subsidiarei ING Fond de Pensii.

Limita minimă a contribuţiei: 45 lei/lună.

Depozitarul: BRD – Groupe Societe Generale Auditorul: Ernst & Young ING Asigurări de Viaţă este lider pe segmentul asigurărilor de viaţă din România, din care deţinea controlul a peste 35%, la finele lunii septembrie 2007.

Compania este subsidiara ING Groep NV, unul dintre cele mai mari grupuri financiare din lume, cu o experienţă de peste 150 de ani în administrarea fondurilor de pensii.

■ contribuţiile nete convertite

în unităţi de fond ■ drepturile cuvenite în calitate de beneficiar

şi nerevendicate în termenul general de prescripţie ■ dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate la termen ■ sumele provenite din investirea resurselor CHELTUIELI SUPORTATE DE FONDUL DE PENSII FACULTATIVE ■ comisionul de administrare ■ comisionul de depozitare ■ comisioanele de tranzacţionare ■ comisioanele bancare ■ taxele de auditare a fondului

VENITURILE ADMINISTRATORULUI ■ comision de administrare ■ penalităţi de transfer ■ tarife pentru servicii de informare supli-

mentare, la cerere ■ OTP STRATEG

■ BCR PRUDENT Administrator: BCR Asigurări de Viaţă Limita minimă a contribuţiei: 35 lei/lună Depozitarul: BRD - Groupe Societe Generale Auditorul: Ernst & Young BCR Asigurări de Viaţă, subsidiară a Grupului Banca Comercială Română, înfiinţată în octombrie 2005, şi-a adjudecat, la 30 septembrie 2007, poziţia a cincea în clasamentul asigurătorilor de viaţă din România.

EVOLUȚIA ACTIVELOR FONDURILOR DE PENSII FACULTATIVE ÎN 2007 14.371.809

mii lei

Administrator: OTP Garancia Asigurări Limita minimă a contribuţiei: 15 lei/lună.

Depozitarul: BRD - Groupe Societe Generale Auditorul: Deloitte OTP Garancia Asigurări este cea de-a cincea filială de asigurări a OTP Group, unul dintre cele mai importante grupuri financiare din Europa Centrală şi de Est. Acţionarii majoritari sunt OTP Garancia Biztositó ZRT şi OTP Bank România.

CONSTITUIREA COMISIONULUI DE ADMINISTRARE ■ deducerea unui cuantum din contribuţiile plătite, dar nu mai mult de 5%, cu condiţia ca această deducere să fie realizată înainte de convertirea banilor în unităţi de fond ■ deducerea unui procent din activul net total al fondului de pensii facultative, dar nu mai mult de 0,2% pe lună, stabilit prin prospectul schemei de pensii facultative

EVOLUȚIA LUNARĂ A NUMĂRULUI DE PARTICIPANȚI ÎN 2007

STRUCTURA PERTICIPANȚILOR PE GRUPE DE VÂRSTĂ

60000

100

14.000

19%

50.887

50000

12.000 10.000

31%

33%

31%

32%

32%

31%

49%

47%

49%

48%

50%

49% 30-44 de ani

20%

20%

20%

20%

17%

39.019

40000 8.443.201

46%

8.000

30000

50

6.000 21.240

20000

4.000

14.543

3.137.840 2.000

0

peste 45 de ani

1.863.085 892.044 328.704 58.703 iunie

august

octombrie

10000

decembrie Sursa: CSSPP

FINANCIAL DIRECTOR

35%

8.092 2.683

0

111 iunie

august

octombrie

decembrie Sursa: CSSPP

0

iunie

august

octombrie

16-29 20% de ani

decembrie Sursa: CSSPP

MARTIE 2008 - DECIZII 63

STRATEGII

MIZA PARIURILOR

Ţinta directorilor financiari şi administratorilor de fonduri din Marea Britanie, în ceea ce priveşte fondurile de pensii, este obţinerea unui câştig maxim fără a creşte riscul investiţiilor.

TEXT CHARLOTTE MOORE (Financial Director Marea Britanie) Administrarea unei companii de pensii s-a transformat, în ultimii zece ani, dintr-o sarcină dificilă într-un coşmar. Companiile se află astăzi faţă în faţă cu decalaje ale fondurilor şi cu bilanţuri volatile, ca urmare a apariţiei unei trinităţi păgâne, formată dintr-o legislaţie nouă şi dură a contabilităţii, scăderea randamentelor investiţiilor şi creşterea speranţei de viaţă.

Dar, nu este totul pierdut. Industria de investiţii a răspuns dilemelor companiilor prin folosirea unor instrumente financiare sofisticate şi prin teorii investiţionale, astfel încât angoasele directorilor financiari să poată fi liniştite.

Experţii sunt de părere că cel mai bun mod în care un director financiar poate urmări angajamentele privind pensiile angajaţilor este gestionarea directă a acestora, în loc să lase decizia pe mâna administratorului de fond. „În trecut, administratorii de fonduri luau deciziile cu privire la investiţii, fără a se consulta cu compania. Astăzi, îi sfătuim pe directorii financiari să trateze schemele de pensii ca pe orice alt activ sau pasiv al companiei”, a spus şeful diviziei de consultanţă în investiţii din cadrul KPMG, Patrick McCoy. Administratorii şi directorii financiari trebuie să lucreze împreună. „Este foarte important ca administratorii de fonduri şi directorii financiari să stea la aceeaşi masă şi să încerce să ajungă fiecare la înţelegerea punctului de vedere al celuilalt cu privire la riscuri, randamente şi obiective investiţionale”, a arătat şeful European pension solutions group din cadrul Credit Suisse, Paul Bourdon. Al doilea pas crucial care ar trebui realizat constă în acela în care admin64 DECIZII - MARTIE 2008

istratorii şi directorii financiari pun pe hârtie câteva ţinte clare de investiţii şi nu încearcă doar o semirezolvare a problemei. „Este important ca cei doi - administrator şi director financiar – să fie de acord cu un obiectiv investiţional care să se potrivească, să răspundă cerinţelor companiei”, a explicat Bourdon.

Consultanţii de pensii sunt primii care admit că nu există o singură soluţie pentru toate companiile. Companii diverse au probleme diferite şi au nevoie de soluţii diferite. Contextul actual este mult mai complicat decât era în trecut, atât pentru directorii financiari cât şi pentru administratorii de fonduri. Înţelegerea strategiilor de investiţii din ce în ce mai sofisticate poate aduce directorilor financiari un viitor fără prea mari dureri de cap.

Strategia high-alpha Scăderea ratelor dobânzilor pe termen lung şi creşterea speranţei de viaţă sunt principalele surse de nelinişte pentru directorii financiari de astăzi. Angajaţii trăiesc mai mult, dar dimensiunea fondurilor de pensii nu creşte atât de rapid astfel încât să furnizeze suficienţi bani pentru pensiile foştilor şi actualilor salariaţi. Acest lucru a creat deficite în fondurile de pensii ale multor companii.

Astfel, aceste fonduri nu sunt proporţionale ca dimensiune cu angajamentele asumate pentru viitorii pensionari. În această era a performanţelor investiţionale în scădere, directorii financiari şi administratorii de pensii trebuie să depună mai mult efort pentru a obţine rate de profit mai mari, astfel încât fondurile de pensii să fie îndestulătoare. Una dintre primele reguli este aceea că un randament mai bun se obţine în condiţii de risc mai ridicat. Directorii

financiari se află astfel în faţa unei dileme - investirea pentru randamente mai mari cu riscuri mai mari, care pot afecta întregul portofoliu.

Această problemă a fost exacerbată de introducerea unor reglementări mai stricte a fondurilor şi de apariţia noilor standarde de contabilitate FRS 17, care cer companiilor să combine toate activele deţinute pe piaţă.

Directorii de investiţii au venit cu soluţia strategiilor high-alpha. Filosofia acestora este întoarcerea la o altă regulă financiară - minimizarea riscului şi maximizarea câştigurilor prin diversificarea portofoliului de investiţii. Atracţia unui portofoliu diversificat este uşor de înţeles.

Teoria tradiţională a administrării fondurilor de investiţii spune că diversificarea se obţine prin alocarea banilor în diverse regiuni geografice şi divizarea între diverse instrumente financiare - acţiuni, bonduri, numerar şi, uneori, prorietăţi comerciale. Astăzi, teoria este o elegantă variaţie pe aceeaşi regulă de aur. Alături de acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat şi numerar, active alternative sunt adugate mixului investiţional. Activele alternative pot include private equity (fonduri de investiţii cu capital de risc), hedge funds (fonduri speculative), valute sau mărfuri.

Adoptarea unei strategii care mizează pe FINANCIAL DIRECTOR

STRATEGII

FINANCIARE folosirea acestei clase de active alternative poate avea ca efect fie creşterea câştigurilor pe acelaşi nivel de risc, fie păstrarea randamentului în condiţii de minimizare a riscului.

Experţii spun că decizia cu privire la proporţiile investiţiilor în fiecare clasă de active trebuie stabilită de companie, în linie cu fundamentele acesteia şi cu toate obiectivele sale investiţionale. Pentru ca strategia highalpha să producă efectele scontate, companiile trebuie să se asigure că au repartizat banii în proporţii destul de largi fiecărei clasă de active, altfel nu vor putea culege roadele acestei noi filosofii investiţionale. Directorii financiari trebuie să fie conştienţi că activele certe sunt mai puţin lichide decât altele, aşa încât este nevoie de stabilirea unui orizont de

timp investiţional optim.

Investiţiile în private equity, de exemplu, ar trebui realizate pe perioade de peste zece ani, pentru că atât investirea cât şi ieşirea dintr-un astfel de fond necesită timp.

Consultanţii în investiţii spun că este destul de dificil să-i facă pe managerii de fonduri să investească în hedge funds. Dacă au de ales între derivate şi hedge funds, mare parte dintre administratori aleg prima variantă.

Există o aversiune faţă de hedge funds pe care consultanţii nu o înţeleg şi o consideră eronată.

Alte strategii investiţionale, cum ar fi managementul activ al valutelor, par a avea un „gust prea ciudat” pentru unii administratori de fonduri, deşi valoarea tranzacţiilor şi lichiditatea sunt elementele de atractivitate ale pieţei valutare.

pe rata dobânzii şi pe inflaţie pentru a gestiona acest risc. În mod trandiţional, fondurile de pensii folosesc obligaţiunile pentru a obţine protecţie împotriva acestui risc, dar opţiunile oferă câteva avantaje în plus. „Folosind opţiunile, nu este necesar ca o parte dintre din fondul de pensii să fie investit în active care nu vor aduce o creştere a capitalului. Opţiunile furnizează scheme cu mult mai mare flexibilitate”, a arătat Paul Bourdon.

Folosind LDI, companiile cumpără practic o asigurare împotriva oricărei mişcări viitoare a ratei dobânzii sau a inflaţiei, fiind acoperite de surprizele neplăcute care pot veni din această direcţie.

Strategia LDI nu va redresa însă problema legată de deficitul legat de pensii, care trebuie acoperit în prealabil. ■

Filosofia LDI Strategia LDI – liability driven investment, presupune plasarea activelor astfel încât să se obţină un câştig care să egaleze, cel puţin, costul capitalului. Această filosofie investiţională ajută companiile să gestioneze expunerea la schimbările factorilor economici, în mod special cele legate de rata dobânzii şi de inflaţie. Orice modificare a acestor doi indicatori are un efect dramatic asupra valorii nete curente a obligaţiilor companiei în ceea ce priveşte pensiile. LDI foloseşte opţiunile

„IDEEA FILOSOFIILOR INVESTIŢIONALE SOFISTICATE CRED CĂ ESTE TOTAL GREŞITĂ ŞI IRESPONSABILĂ, ÎN CAZUL FONDURILOR DE PENSII. LE PROPUN CONSULTANŢILOR ÎN INVESTIŢII SĂ CUNOASCĂ OAMENI ALE CĂROR FONDURI DE PENSII AU FOST DISTRUSE ŞI CARE ASTĂZI TRĂIESC DIN PENSIA MINIMĂ OFERITĂ DE STAT” Richard Graham, şeful diviziei de afaceri instituţionale din cadrul Barings FINANCIAL DIRECTOR

MARTIE 2008 - DECIZII 65

TENDINȚE

66 DECIZII - MARTIE 2008

FINANCIAL DIRECTOR

TENDINȚE

CONTRIBUȚII DEFINITE VS BENEFICII DEFINITE

FINANCIAL DIRECTOR

Planurile cu beneficii definite, caracteristice statelor cu economii dezvoltate, sunt organizate de obicei la nivelul unei companii sau al unei ramuri industriale.

Prin urmare, pensia este o parte definită din salariul beneficiarului.

Riscul legat de investiţii este suportat, în acest sistem, de fondul de pensii şi, implicit, de angajator, pe când cel legat de inflaţie este suportat de către beneficiar. În cazul planurilor de pensii cu contribuţii definite (DC), sistem implementat începând de anul trecut şi în România, singurul element stabilit în avans este dimensiunea contribuţiei.

Participantul la sistem preia, astfel, riscurile legate de investiţiile fondului şi de inflaţie. Schemele cu contribuţii definite

sunt, în esenţă, vehicule de economisire pe termen lung. Din acest motiv, nivelul viitor al pensiei depinde în mod direct de randamentele obţinute în perioada de economisire.

Tendinţe La nivelul statelor membre ale Uniunii Europene se observă, în ultimii ani, o tendinţă de translatare a sistemului de pensii ocupaţionale într-unul de tip DC, dar natura, dimensiunea şi ritmul acestei mişcări diferă de la o ţară la alta.

Un studiu recent, realizat de Watson Wyatt Worldwide, relevă că în ultimii zece ani (1997-2007), activele fondurilor de pensii bazate pe contribuţii definite au înregistrat o rată de creştere de 10% pe an, faţă de una de 5% pe an, în cazul fondurilor de pensii

▼

Foto: Gulliver/Getty Images

Ţările Europei de Vest, care până mai ieri mizau pe planurile de pensii cu beneficii definite (defined benefit - DB), caută soluţii de translatare către sistemul bazat pe contribuţii definite (defined contribution - DC). TEXT DANA DOBRE

MARTIE 2008 - DECIZII 67

TENDINȚE

LA NIVELUL STATELOR MEMBRE ALE UE SE OBSERVĂ, ÎN ULTIMII ANI, O TENDINŢĂ DE TRANSLATARE A SISTEMULUI DE PENSII OCUPAŢIONALE ÎNTR-UNUL DE TIP DC, DAR NATURA, DIMENSIUNEA ŞI RITMUL ACESTEI MIŞCĂRI DIFERĂ DE LA O ŢARĂ LA ALTA. ▼

bazate de beneficii definite. Această variaţie a proporţiilor activelor în scheme DC şi DB reflectă tendinţa globală de translatare către sistemul de contribuţii definite, deşi activele din sistemul de beneficii definite continuă să reprezinte mai mult de jumătate din totalul activelor fondurilor de pensii.Realizatorii studiului au precizat că nu au luat în consideraţie unele produse noi de tip DC, ceea ce micşorează ponderea acestor scheme în totalul activelor fondurilor de pensii.

Statele cu cea mai redusă proporţie a activelor în scheme de contribuţii definite sunt Japonia şi Olanda, urmate de Canada şi Mariea Britanie.

Cu toate acestea, cel puţin în Marea Britanie, se observă o creştere a activelor corespunzătoare schemelor DC de la 12% în 2002 la 34% la sfârşitul anului 2007.

De altfel, sustenabilitatea sistemului public de pensii din Marea Britanie este un

PONDEREA SISTEMULUI DC ÎN ACTIVE TOTALE ALE FONDURILOR DE PENSII

ACTIVE DB/DC ÎN MAREA BRITANIE 100

100

DB

90

90

80

80 70

56%

58%

66%

70

60

60

50

50

40

40

30

66%

96%

88%

30

DC 20

44%

42%

34%

20

10

34%

10

0

dec. 1997 dec. 2002 Sursa: Watson Wyatt Worldwide

12% 4% dec. 2002 dec. 1997 Sursa: Watson Wyatt Worldwide 0

dec. 2007

fenomen atât de îngrijorător, încât guvernul a decis introducerea unei scheme de pensii naţionale obligatorii de tip DC, pentru suplimentarea celei publice şi în comple-

dec. 2007

tarea fondurilor ocupaţionale. Acest sistem va începe să funcţioneze cel mai devreme în 2012. Într-un raport realizat anul trecut de Aon Consulting UK, se preciza că, în Marea

ALOCAREA ACTIVELOR ȘI STRUCTURA SISTEMELOR DE PENSII ÎN 2007 obligațiuni

acțiuni

altele 25%

16%

58% 52%

DB (beneficii definite)

15%

33%

30%

18%

52%

28%

Australia

6%

64%

23%

62%

20%

46%

13% 18%

47%

33%

16% 29%

38% 64% 59% 56%

Sursa: Watson Wyatt Worldwide

24% 23% 28%

87%

Canada

75%

Germania Hong Kong

25% 35%

65% 20%

80% 18%

82%

Japonia

99%

1%

Olanda

99%

1%

Elveția 11%

15%

85%

Irlanda 7%

43%

41%

13%

Franța

65%

DC (contribuții definite)

Marea Britanie

17%

SUA

16%

Total

55%

45% 66%

34% 55%

45% 57%

43%

TENDINȚE

Foto: Gulliver/Getty Images

Britanie, gradul de adecvare al pensiei de stat s-a menţinut la cel mai slab nivel din Europa. „Un angajat cu câştiguri medii care se pensionează în 2007 în Marea Britanie va realiza o rată de înlocuire a câştigului prin pensia publică de 30%, ceea ce este mult sub media europeană de 60%”, se arăta în raportul Aon. „Muncitorii imigranţi au sprijinit sistemul de pensii din Anglia din punct de vedere demografic, dar acest lucru nu este o măsură sustenabilă şi poate masca anumite probleme reale ale sistemului de pensii din Marea Britanie.

Trebuie să se facă mai mult pentru a creşte încrederea în schemele private de pensii și pentru a creşte volumul contribuţiilor, deoarece populaţia nu poate să se bazeze pe pensia de stat, care este una dintre cele mai scăzute din Europa.

Presiunea crescândă a unei populaţii care îmbătrâneşte asupra cheltuielilor guvernamentale poate fi soluţionată prin încurajarea de către stat a reformei sistemului de pensii în favoarea pensiilor finanţate astăzi de către viitorii beneficiari, pentru ei înşişi şi nu pe baza contribuţiilor generaţiilor viitoare”, explica actuarul şef al Aon Consulting UK, Donald Duval.

Active de 25.000 miliarde dolari, în 11 ţări Potrivit studiului Watson Wyatt, activele fondurilor de pensii din 11 state – Australia, Canada, Franţa, Germania, Hong Kong, Irlanda, Japonia, Olanda, Elveţia, Marea Britanie şi SUA- totaliazau, la finele anului trecut, 24.932 miliarde USD, valoare în creştere cu 8,7% comparativ cu 2006 şi care reprezintă 82% din Produsul Intern Brut (PIB) al acestor economii.

Cele mai mari pieţe de pensii sunt în Statele Unite, Japonia, Marea Britanie şi Canada. În 2007, media alocărilor în instrumente investiţionale a fost de 56,4% în acţiuni, 27,7% - obligaţiuni, iar restul în alte clase de active. Investiţiile în alte clase de active au crescut constant în ultimii zece ani, o evidenţă a faptului că experimentarea altor instrumente investiţionale a captat atenţia managerilor de fonduri. Ţările cu cea mai mare pondere din active alocată în instrumente mai riscante sunt SUA, Marea Britanie şi Australia, în timp ce strategiile investiţionale cele mai conservatoare – mai multe obligaţiuni şi mai puţine acţiuni şi instrumente alternative – se regăsesc în Japonia şi Olanda. ■

VALOAREA ACTIVELOR FONDURILOR DE PENSII ȘI PONDEREA ÎN PIB Țara

Active totale (mld. $) 1997

Active totale (mld. $) 2007 (estimare)

Australia

193

Canada

Activele fondurilor de pensii ca % din PIB 1997

2007 (estimare)

Evoluție

934

46%

105%

58,8%

517

1.030

81%

73%

-7,9

Franța

72

170

5%

7%

1,7%

Germania

192

364

9%

11%

2,3%

Hong Kong

17

73

10%

36%

26,3%

Irlanda

37

124

45%

49%

3,3%

Japonia

1.901

2.973

45%

68%

23,8%

Olanda

365

993

94%

131%

37,2%

Elveția

294

600

111%

145%

33,9%

Marea Britanie1

1.050

2.646

79%

96%

17,4%

SUA2

7.893

15.026

95%

109%

13,9%

Total ($)

12.531

24.932

64%*

82%*

17,1%*

* media ponderată 1

fără activele fondurilor de tip DC inclusiv conturile individuale pentru pensie (IRA) Sursa: Watson Wyatt Worldwide 2

MARTIE 2008 - DECIZII 69

RISCURI

FONDURILE DE PENSII INVESTESC ÎN „DATORII TOXICE” Administratorii de fonduri de pensii cumpără tranşa de „datorii toxice” a emisiunilor de obligaţiuni colaterale debitelor, deşi aceste instrumente investiţionale sunt cele mai riscante şi nu sunt evaluate de agenţiile de rating. TEXT DANA DOBRE În vara anului trecut, cea de-a cincea companie de securities din Statele Unite – Bear Stearns Cos, scotea la vânzare, către fondurile publice de pensii, cea mai importantă şi riscantă emisiune de obligaţiuni colaterale debitelor - collateralized debt obligations (CDO). Tranşele CDO permit nu doar multiplicarea investiţiilor pe un portofoliu de credite ci şi preluarea de către investitori a expunerii corespunzătoare la riscul de încetare a plăţii. În cadrul unei prezentări, la care au participat 50 de administratori ai fondurilor publice de pensii din Statele Unite, Jean Fleischhacker, senior managing director la Bear Stearns, spunea că tranşa inferioară a titlurilor CDO ar putea aduce un randament anual de 20%.

Vânzările globale de CDO, care sunt pachete de titluri susţinute de obligaţiuni, ipoteci şi alte împrumuturi – au început să ia avânt în 2003, crescând de cinci ori în patru ani, până la un nivel de 503 miliarde de dolari.

cauza creanţelor nerecuperabile, tranşa de equity, în care pot intra acţiuni, tranzacţii pe piaţa valutară, dar şi alte instrumente cu venit fix sau variabil legate de rata inflaţiei, de exemplu.

De asemenea, numesc această clasă de instrumente financiare ca fiind aceea de datorii toxice, din cauză că tot mai mulţi finanţatori sunt expuşi riscului de neplată a creditelor acordate.

Din acest motiv, prima tranşă a CDO este şi prima expusă pierderilor.

Fleischhacker susţinea că nu asociază această primă tranşă cu aceea de datorii toxice. Fondurile de pensii din Statele Unite au cumpărat această tranşă de CDO în eforturile de creştere a randamentelor.

Administratorii de fonduri de pensii cumpără tranşa de „datorii toxice”, deşi aceste instrumente investiţionale nu sunt evaluate de agenţiile de rating Fitch, Moody’s sau Standard&Poor’s. De exemplu, sistemul public de pensii din California, cel mai mare fond de pensii american, a investit 140 milioane de dolari în tranşe primare de CDO.

Tranşa equity Bancherii numesc secţiunea inferioară a CDO, cea mai vulnerabilă la pierderi din 70 DECIZII - MARTIE 2008

O piaţă fără transparenţă Întrucât conţinuturile CDO sunt secrete,

administratorii de fonduri nu pot urmări foarte uşor valoarea componentelor care intră în acest pachet financiar. „Este foarte important să monitorizezi fiecare colateral al investiţiilor pentru a fi sigur că nu eşti expus riscurilor”, a spus Satyajit Das, autor a peste zece cărţi de analiză a crenaţelor şi fost bancher la Citigroup. În jur de jumătate din titlurile CDO vândute în Statele Unite, în 2006, sunt legate de debitele ipotecare subprime, potrivit Moody şi Morgan Stanley. De când administratorii CDO pot schimba componentele acestor instrumente după ce le-au vândut, investitorii nu mai pot cuantifica riscul subprime la care sunt expuşi. O emisiune standard de CDO, în valoare de 500 milioane de dolari necesită o tranşă neevaluată de equity, în valoare de 40 milioane de dolari.

Chris Street, trezorier al districtului Orange, California, al cincilea ca populaţie din Statele Unite, spune că fondurile publice de pensii nu ar trebui să investească în tranşele equity.

Acesta a arătat că administratorii de fonduri ignoră responsabilităţile fiduciare pe care le au dacă investesc chiar şi un cent în cea mai riscantă tranşă CDO. „Administratorii doresc un mare grad FINANCIAL DIRECTOR

RISCURI

de rentabilitate, iar Wall Street îl vinde.

Frumuseţea este că Wall Street ştie să ambaleze frumos o bombă cu ceas”, a arătat Chris Street.

Fondurile publice de pensii din Statele Unite au cumpărat, în ultimii cinci ani, titluri CDO – tranşa equity, în valoare de mai mult de 500 milioane de dolari.

Satyajit Das a arătat că băncile au fost bine intenţionate atunci când au creat CDO, dar că acestora le lipseşte controlul asupra efectelor creditelor subprime şi a altor datorii îndoielnice.

Pe de altă parte, Darrell Duffee, profesor de finanţe la Stanford Graduate School of Business, spune că este îngrijorat de faptul că administratorii de fonduri sunt consiliaţi cu privire la CDO de către bănci, adică de cei care vând astfel de titluri şi nu de consultanţi independenţi, aşa cum ar fi normal.

Piaţa CDO aproape că nu are transparenţă, spun oponenţii acestor titluri financiare complexe, atât preţul curent cât şi componentele fiind aproape imposibil de aflat, a arătat Frank Partnoy, profesor de Drept la Universitatea San Diego. Natura întunecată a pieţei CDO reprezintă un pericol FINANCIAL DIRECTOR

pentru investitorii nevigilenţi şi un mediu total nepotrivit pentru fondurile de pensii. „Când te uiţi la piaţa CDO nu vezi destule informaţii, astfel încât să poţi lua decizia investiţională corectă”, a precizat Partnoy. Cu toate acestea, fondurile de pensii nu şi-au stopat investiţiile în astfel de instrumente cu grad ridicat de risc.

Principiile CDO Emisiunile CDO variază ca structură şi active de bază, dar principiile esenţiale sunt aceleaşi în toate cazurile. CDO reprezintă o entitate corporate construită pentru a deţine active ca şi colateral şi pentru a vinde investitorilor pachete de fluxuri financiare.

Construcţia este următoarea: o entitate CDO achiziţionează un stoc de active. Acivele universale includ ipoteci, carduri de debit, credite. Entitatea CDO vinde drepturile fluxurilor financiare aferente stocului de active împreună cu riscul asociat.

Drepturile vândute se numesc tranşe şi, în conformitate cu fluxurile financiare şi regulilor de transfer al riscurilor, sunt departajate astfel: tranşa senior, cu rating AAA, este plătită prima; tranşa mezanin, cu ratinguri cuprinse

între AA şi BB; tranşa equity, fără calificativ.

Un investitor CDO preia o poziţie într-o entitate care a fost definită de risc şi câştig, dar nu direct în activele de bază. Aşadar, investiţia este dependentă de calitatea sistemului de atribuire folosit pentru definirea riscului şi randamentului tranşei respective.

Emitentul CDO este, de regulă, o bancă de investiţii, care câştigă comisioane de administrare pe durata de viaţă a emisiunii CDO. O investiţie în titluri CDO reprezintă o investiţie în fluxurile financiare ale activelor şi nu una directă în colateralul principal.

Pierderea din principalul unui investitor se transferă în sens invers ratingului, adică tranşa evaluată AAA va suporta cea mai mică pondere, în timp ce către tranşa fără calificativ va fi transferată cea mai semnificativă parte.

CDO este termenul vast care se referă la câteva tipuri diferite de produse, care pot fi clasificate în mai multe moduri, dintre care cele primare sunt următoarele: după sursa fondurilor – cash flow versus valoarea de piaţă; motivaţia – arbitraj versus bilanţ; asigurarea fondurilor - cash versus împrumut sintetic etc. ■ MARTIE 2008 - DECIZII 71

XXXXXXX TREND ROMÂNIA

Preţurile producţiei industriale Economia românească va urca, în 2008, cu 6,1% pe fondul unei creşteri considerabile a productivităţii, care va susţine exporturile.

Decelerarea suferită de consumul final, pe de o parte, şi ritmul record consemnat de formarea brută de capital fix în perioada analizată (32,2%), pe de altă parte, au generat, pentru prima oară, preluarea de către investiţii a rolului de segment cu cea mai importantă contribuţie la dinamica PIB (9,2 puncte procentuale).

Deşi cele mai alerte rate de creştere au continuat să fie înregistrate pe componenta „construcţii” – atât lucrări pentru obiective noi (39,3%), cât şi reparaţii capitale (circa 34%) –, merită remarcată şi intensificarea ritmului aferent achiziţiilor de utilaje (inclusiv mijloace de transport), până la 26,6%. În ceea ce priveşte sursele de finanţare a investiţiilor, acumulările de capital realizate în trimestrul III au

fost susţinute, în bună măsură, de extinderea în continuare a veniturilor proprii ale agenţilor economici şi ale populaţiei, în timp ce aportul alocaţiilor de la buget a fost inferior celui din trimestrul precedent (decelerare de circa 7 ori a dinamicii reale anuale).

Fondurile împrumutate din surse interne şi-au menţinut traiectoria ascendentă, atât în cazul finanţării acordate de băncile comerciale– pentru cumpărări de echipamente (soldul creditelor cu această destinaţie a crescut cu 42,6%, în termeni reali) şi pentru investiţii imobiliare (66,2%) –, cât şi în cel al achiziţiilor în sistem leasing, în cadrul căruia, după primele 9 luni, segmentele „echipamente” şi „imobiliar” şi-au păstrat ponderile înregistrate la jumătatea

INVESTIȚII REALIZATE Total

Din perspectiva pieţelor de provenienţă, tendinţa consemnată pe segmentul „bunuri de capital” pare a fi similară celei observate în cazul bunurilor de consum, oferta externă majorându-şi aportul la satisfacerea cererii de investiţii.

Traiectoria este sugerată de menţinerea unui decalaj negativ pronunţat între ritmul de creştere al cifrei de afaceri corespunzătoare producţiei de bunuri de capital (inclusiv mijloace de transport) destinate pieţei interne (10%) şi cel aferent volumului fizic al importurilor10 (categoriile de bunuri de capital identificabile pe baza Nomenclatorului Combinat sunt „maşini şi aparate mecanice şi electrice” şi „mijloace de transport”, care au înregistrat creşteri cu 28,9% şi respectiv 50,7%).

RATA DE INVESTIRE ȘI RATE DE ECONOMISIRE Anii

I

II

III

IV

40

2006

10,8

15,1

15,8

18,4

35

rata de investire internă

2007

23,9

29,8

32,4

-

30

rate de economisire internă

25

lucrări

2006

23,5

11,6

20,2

18,7

de construcții noi

2007

27,8

32,8

39,3

-

utilaje

2006

2,6

20,8

6,2

12,4

2007

20,2

22,8

20,6

-

2006

4,8

-9,6

54,7

55,8

2007

27,1

42,9

22

-

alte cheltuieli*

anului (21%, respectiv 7% din valoarea totală a contractelor încheiate). În schimb, fondurile externe par să-şi fi diminuat contribuţia la expansiunea investiţiilor – dată fiind aprecierea monedei naţionale în ultimele 12 luni; indiciul cel mai relevant al acestei evoluţii este furnizat de ritmurile de creştere aferente influxurilor exprimate în euro: dinamica anuală a creditelor pe termen mediu şi lung acordate sectorului real s-a diminuat din nou (până la +42,4%, reprezentând mai puţin de jumătate din nivelul consemnat în trimestrul I), iar intrările pe primele trei trimestre sub forma investiţiilor directe ale nerezidenţilor adresate sectorului nebancar au fost cu 20% mai scăzute decât în aceeaşi perioadă a anului anterior.

* plantații de vii, pomi, împăduriri, cumpărări de animale, servicii legate de transferul de proprietate asupra mijloacelor fixe existente și terenurilor preluate cu plată de la alte unități sau de la populație

20 15 10 5 0 2006 II Sursa: BNR

I

III

IV

2007 II

I

III

Notă: Rata de investire internă este calculată ca raport între formarea brută de capital și PIB, iar rata de economisire internă este calculată ca diferență între PIB și consum final, raportată la PIB. Sursa: BNR

XXXXXXX TREND ROMÂNIA

Cererea externă netă Ritmul de creştere a volumului exporturilor de bunuri şi servicii a pierdut încă 0,7 puncte procentuale, în trimestrul III din 2007, ajungând la doar 1,7%. Merită însă făcută precizarea că revizuirea PIB va releva probabil o substanţială ajustare în creştere a indicelui de volum pentru această componentă, având în vedere diferenţa semnificativă dintre deflatorul utilizat în actuala versiune de conturi naţionale (100,4%) şi cel determinat folosind indicele valorii unitare (IVU) aferent exporturilor de bunuri (94,7%).

Practic, calculele efectuate pe baza datelor din balanţa de plăţi şi a IVU indică o triplare a dinamicii anuale a volumului fizic al vânzărilor de bunuri pe pieţele externe, până la +9% în trimestrul III. Contribuţia cea mai importantă a revenit exporturilor de „maşini şi echipamente” şi de „mijloace de transport”, aceste două grupe de mărfuri cunoscând intensificări apreciabile de ritm comparativ cu trimestrul II (până la 30,3%, respectiv 45,3%) şi menţinându-

CONTRIBUȚIA CERERII EXTERNE NETE LA DINAMICA PRODUSULUI INTERN BRUT 0

şi trendul ascendent în privinţa ponderii în valoarea totală a exporturilor (până la 33% în trimestrul III). La extremitatea opusă s-a situat industria uşoară, care a suferit o nouă restrângere a volumului exporturilor (cu circa 14%). Evoluţia s-a datorat pierderilor de competitivitate, pe fondul aprecierii şi mai puternice a monedei naţionale (+9,5%, faţă de +7,1% în trimestrul II; variaţii anuale) şi al înrăutăţirii în continuare a costului unitar cu forţa de muncă17. Pe o traiectorie descrescătoare s-au plasat şi livrările externe de energie electrică (scădere de volum cu peste 40%), cauza fiind însă de natură conjuncturală – limitarea acestora la onorarea contractelor cu partenerii tradiţionali, în contextul unui an secetos.

Piaţa muncii În a doua parte a anului 2007, presiunile exercitate de evoluţiile salariale asupra costurilor de producţie şi a achiziţiilor de bunuri şi servicii s-au menţinut ridicate, fiind alimentate, pe de o parte, de stimulente trimestriale şi de aplicarea celei de a treia

VOLUM FIZIC AL EXPORTURILOR 15

10

puncte procentuale

mijloace de transport metale comune

-1

5

-2

produse ale industriei chimice dispozitive mecanice mașini, aparate și echipamente electrice

-3 -4

0

-5 -6 -7

combustibili

-5 2005 2006 2007

-8 -9 -10 I

etape de majorare a salariilor în sectorul bugetar22, iar pe de altă parte, de primele acordate în funcţie de realizări şi de negocieri salariale în sectorul privat. Astfel, în perioada iulieoctombrie 2007, ritmul anual de creştere a salariului mediu net pe ansamblul economiei a atins 23 la sută în termeni nominali (+0,9 puncte procentuale faţă de trimestrul II 2007); în termeni reali însă, accelerarea ratei anuale a inflaţiei a determinat o atenuare a dinamicii salariale (-1 punct procentual). În luna decembrie, negocierile între guvern, patronate şi sindicate s-au încheiat prin stabilirea unui nivel unic al salariului minim brut pe economie de 500 lei începând cu ianuarie 2008 (comparativ cu cel de 390 lei garantat de guvern şi, respectiv, cel de 440 lei stabilit prin Contractul colectiv de muncă la nivel naţional în 2007), urmând ca acesta să fie revizuit la 540 lei la jumătatea anului, în cazul în care evoluţia indicatorilor macroeconomici o va permite. În plus, agenţii economici din mediul privat, companiile de recrutare şi

alte exporturi

cele de consultanţă avertizează asupra deficitului de specialişti în domeniile aflate în dezvoltare (IT, sistem bancar şi asigurări, sector imobiliar) şi anticipează creşteri salariale de peste 10-15 la sută. Lipsa de personal se resimte şi în cazul muncitorilor calificaţi şi necalificaţi (construcţii, industria uşoară).

Având în vedere şi contextul preelectoral, se anticipează că în anul 2008 dinamica salarială va continua să fie sursa unor riscuri semnificative la adresa stabilităţii preţurilor.

Din perspectiva costurilor unitare cu forţa de muncă, sectorul industrial se confruntă în continuare cu presiuni inflaţioniste şi pierderi de competitivitate, dinamica salariilor brute în termeni nominali rămânând de peste două ori mai rapidă decât cea a productivităţii munci.

Pe partea cererii, datele referitoare la dinamica anuală a venitului disponibil real indică o reluare a tendinţei de accelerare a acesteia de la un nivel de circa 15 la sută în trimestrul III la peste 20 la sută în primele două luni ale trimestrului IV. Inversarea de trend a fost imprimată de transferurile din străinătate25 şi de veniturile bugetare şi extrabugetare, în timp ce veniturile salariale şi-au menţinut creşterea anuală de circa 20 la sută.

Prin urmare, riscurile inflaţioniste asociate acestor evoluţii rămân semnificative, presiunile asupra cererii de consum putând fi ge-nerate în mod direct, prin achiziţii immediate de bunuri şi servicii, precum şi indirect, prin creşterea potenţialului de angajare de credite de consum. ■

-10 II

Sursa: BNR, calcule BNR

III

IV

2006 2007 II I III IV II I III

Sursa: BNR, calcule BNR

Sursa: BNR

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

tracţia cehă

Cehia reprezintă una din destinaţiile preferate din Europa Centrală şi de Est pentru investiţiile străine directe. După Estonia, Cehia a atras cele mai mari investiţii pe locuitor din regiune, în ultimul deceniu, valoarea acestora cifrându-se la 5.280 EUR în 2006 (faţă de 5.465 EUR în Estonia şi 4.310 EUR în Ungaria – locul trei în această ierarhie). În prima parte a anilor ’90 în timpul tranziţiei la economia de piaţă, investitorii străini au venit aici, atraşi de oportunităţile oferite de primele mari privatizări din regiune. După 1998, un al doilea val de investiţii străine directe a apărut, atras fiind de pachetele de facilităţi oferite. Majoritatea investitorilor vin din Germania, “inima” industrială a Europei, aceştia având şi avantajul proximităţii geografice.

O serie de factori au atras şi continuă să atragă investitorii străini, chiar dacă Cehia este o ţară mică în termeni de mărime

a populaţiei (10,3 milioane de locuitori, faţă de 380 milioane de locuitori în ECE). Pe de altă parte ţara este caracterizată printr-un cost relativ ridicat al forţei de muncă comparativ cu alte state din Europa de Est sau din Extremul Orient: salariul mediu brut al unii ceh este de 713 EUR faţă de o medie de 638 EUR pentru ţările din ECE care au aderat la UE în primul val sau faţă de Ucraina unde salariul mediu este de 164 EUR, dar totuşi mai scăzut decât în UE-15 (3.513 EUR).

Pe de altă parte Cehia se bucură de un foarte competitiv mediu de afaceri.

Luând în considerare cele mai cunoscute studii referitoare la competitivitate, elaborate de o serie de instituţii internaţionale, Cehia se plasează printre cele mai performante state din regiune în termeni de atractivitate a investiţiilor străine, situându-se în prima treime în ierarhia ţărilor lumii la capitolul competitivitate,

în faţa unor “surate” din ECE precum Polonia, Slovacia şi Ungaria, care pot fin considerate ca referinţe în domeniu. Mai mult, în anumite domenii, Cehia se poziţionează mai bine decât unele state vest-europene, precum Italia.

Companiile intervievate au menţionat printre punctele care au stat la baza alegerii Cehiei ca loc unde să investească, eficienţa şi rapiditatea cu care se obţin toate autorizaţiile pentru demararea unei afaceri.

Cehia are şi o lungă tradiţie în domeniul industriei prelucrătoare, în special în sectorul auto, al utilajelor şi echipamentelor industriale şi al industriei metalurgice. Mulţi investitori ce operează în aceste domenii sau în altele conexe cu acestea (precum industria optică şi electronică, cea a cauciucului şi maselor plastice) au sosit în ultimii ani orientând industria cehă spre producerea de bunuri mediu şi înalt tehnologizate. Un

exemplu în această direcţie vine din partea indutriei auto, una din cele mai importante ramuri industriale din Cehia. Faţă de prezenţa relevantă a brandului local Skoda, achiziţionat la începutul anilor ’90 de grupul VW, în prezent în Cehia întâlnim o serie de fabrici noi de automobile ridicate de constructori precum Toyota-Peugeot–Citroen şi Hyundai, dar şi de furnizorii de componente ai acestora, care au dorit să fie mai aproape de clienţii lor.

Poziţia strategică a Cehiei, în mijlocul Europei, este un alt factor important pentru atragerea investitorilor străini, în apropierea unor regiuni industriale cum ar fi fabricile din Polonia ce produc electrocasnice sau cele din Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria care fabrică componente pentru alte industrii. Cehia se află de asemenea în imediata proximitate a Germaniei, cel mai mare stat din UE, cu o puternică industrie.

Pentru ramurile industriale ce înglobează multe cunoştinţe inginereşti, Cehia dispune de un puternic potenţial de creştere.

Pentru sectoare cu un consum mare de forţă de muncă, pentru a fi competitive este foarte important să fabrice bunuri de foarte bună calitate. Alte companii străine operează în domeniul industrializării laptelui dar şi în sectoare tradiţional mari consumatoare de forţă de muncă, precum industria textilă şi a produselor textile, profitând de poziţia strategică a Cehiei, dar şi de costul mic al mâinii de lucru comparativ cu media Europei Occidentale. Aceşti din urmă investitori au venit în Cehia în anii ’90, când avantajul competitiv al Cehiei se baza pe costuri scăzute de operare. Acum însă,

XXXXXXX TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

respectivii investitori trebuie să facă faţă competiţiei în creştere din partea producătorilor asiatici, iar singura posibilitate de a rezista este aceea de a paria pe produse de foarte bună calitate şi pe creşterea eficienţei şi modernizarea fabricilor.

Dacă în ramurile mari consumatoare de forţă de muncă situaţia este mai puţin „roz” în domeniul comerţului en-gros şi en-detail lucrurile stau complet diferit. Creşterea veniturilor şi a standardului de viaţă, precum şi adaptarea la stilul occidental de trai (pe partea cererii) şi existenţa unei forţe de lucru educate (pe partea ofertei) fac sectoarele comercial şi al serviciilor foarte atractive pentru investitorii străini şi operatorii locali.

Este interesant de notat că unele companii au decis într-o primă fază să exploateze potenţialul de producţie al Cehiei, pentru ca acum să caute căi pentru a exploata mărtirea veniturilor şi îmbunătăţirea standardului de viaţă.

Cehia este cea mai bogată ţară din ECE, după Slovenia, cu un PIB/loc. de 11.070 EUR (faţă de o medie de 8.270 EUR pentru ECE-8, dar încă departe de media din UE-15). În plus, există mari diferenţe între regiunea Pragăi şi celelalte zone ale Cehiei: considerând PIB-ul mediu al Cehiei de 100, cel realizat de regiunea Pragăi este de 209, iar media celorlalte regiuni este de 86.

Printre activităţile din afara domeniului industrial, sectorul imobiliar se arată ca unul extrem de promiţător, în special pentru Praga, un oraş cu o bogată moştenire istorică, foarte apreciată de turişti, oraş care este un loc ideal pentru a investi sau a cumpăra o casă. Preţul

locuinţelor din capitala cehă a crescut în medie cu circa 10% pe an în ultimii, situându-se acum la circa 1.205 EUR pe m².

E drept că în urmă cu câţiva ani piaţa era mult mai intersantă.

Potenţialul de creştere este însă vizibil atât în Praga, cât şi în alte regiuni. Însumând toate aceste considerente, competitivitatea Cehiei la nivel internaţional se bazează în principal pe dezvoltarea ofertei de bunuri şi servicii ce înglobează mai multă tehnologie, domenii care vor atrage în continuare investitorii străini încântaţi să exploateze oportunităţile oferite de mediul de afaceri favorabil şi de expertiza locală. În plus, deşi Cehia este o ţară mică, dezvoltarea serviciilor este încurajată de veniturile relativ înalte, precum şi de oferta mai mult sau mai puţin bogată din anumite regiuni ale Cehiei.

Pe de altă parte, Cehia este în pierdere vizbilă de competitivitate în sectoare mari consumatoare de forţă de muncă, comparativ cu state din Europa de Est şi Asia.

Investiţiile străine directe, prin aducerea de know-how şi a unor practici verificate în economiile dezvoltate, au contribuit la îmbunătăţirea nivelului de productivitate, cu efect pozitiv asupra companiilor locale.

Deşi multe companii străine recunosc abilităţile cehilor în domeniul ingineriei în special, ele nu au decis şi mutarea activităţilor de cercetare-dezvoltare în Cehia. Alte companii au făcut însă şi acest pas: Bosch ori Mercedes Benz.

Nu în ultimul rând, orice efort ce va fi făcut de acum încolo de autorităţi pentru a îmbunătăţi mediul favorabil de afaceri, va fi binevenit. Introducerea euro va

fi bine primită de antreprenori, precondiţia pentru această mişcare fiind un mediu economic şi politic stabil. În plus, vrabilitatea cursului va dispărea în relaţia cu celelalte ţări din zona euro.

Inflaţia provoacă îngrijorare şi în ECE Creşterea costurilor cu mâna de lucru şi apreciarea monedei naţionale sunt cele mai importante ameninţări pentru competitivitatea economiei poloneze, declara la o conferinţă de presă Andrzej Slawinski, membru în Consiliul de Politică Monetară. „Creşterea costului cu forţa de muncă, ale cărei exemple extreme le putem vedea în Italia, Portugalia şi Spania este o ameninţare la fel de mare pentru competitivitatea economiei poloneze precum aprecierea zlotului,” declara Andrzej Slawinski.

Mărirea costurilor cu mâna de lucru a depăşit creşterea productivităţii, constituind un motiv de îngrijorare majoră în ultimele luni, pentru membri Consiliului de Politică Monetară.

Din aprilie 2007 şi până în prezent rata dobânzii de politică monetară a crescut cu 150 puncte de bază (1,5 puncte procentuale).

La sfârşitul lunii trecute rata dobânzii de referinţă era 5,50%, rata lombard la 7.00%, rata scontului la 5,75%, iar rata oferită la depozite de Banca Naţională a Poloniei, era de 4.00%.

Decidenţii politicii monetare poloneze conchid că la baza creşterii ratei inflaţiei au stat mai mulţi factori, existând totodată riscul amplificării acestui fenomen printr-un nou val de scumpiri provocat de primul val. „Creşterea temporară a

ratei inflaţiei a fost rezultatul aşteptatelor măriri de preţuri administrate, dar şi creşterii preţurilor la alimente şi combustibili, evoluţie care s-a manifestat la nivel global şi care a afectat şi piaţa poloneză,” se arăta în explicaţiile deciziilor Consiliului.

De asemenea, mărirea ratei inflaţiei – ce poate fi atribuită în principal creşterii preţurilor la alimente şi combustibili după cum am menţionat– a fost alimentată şi de mărirea preţului la utilităţi şi servicii.

Prognozele Consiliului de Politică Monetară arată că rata inflaţiei se va situa peste ţinta asumată şi în perioada următoarere, datorită aşteptatei măriri a preţurilor administrate.

Depăşire de ţintă şi în Ungaria În luna decembrie a anului 2007, inflaţia în Ungaria a ajuns la 7,1% (măsurată decembrie la decembrie prin indicele preţurilor consumatorului), în scădere însă faţă de luna noiembrie (7,4%). Încă o dată creşterea preţurilor s-a datorat în mare măsură evoluţiilor nefavorabile ale preţurilor la produsele alimentare (+12% pentru întregul an 2007) şi la combustibil. Costul energiei electrice pentru consumatorii casnici a crescut cu 12,3% în 2007. Rata inflaţiei în Ungaria s-a situat în acest an peste ţinta stabilită de Banca Naţională a Ungariei pentru anul trecut.

Reinflamarea inflaţiei, coroborată cu creşterea şomajului a oprit tendinţa de creştere a puterii de cumpărare, existând o scădere de 4,7 puncte procentuale a salariului real net pentru perioada ianuarie-noiembrie.■ Sursa: Economic Research groups in the UniCredit New Europe Network

TREND INTERNAȚIONAL

Politicile fiscale expansioniste nu au fost eficiente Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, în şedinţa din data de 7 februarie, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, ca ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate. Această decizie reflectă evaluarea Consiliului guvernatorilor conform căreia riscurile la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu sunt în sens ascendent, în contextul unei expansiuni extrem de puternice a creditului şi a agregatelor monetare. Actualele presiuni inflaţioniste pe termen scurt nu trebuie să continue şi pe termen mediu. Conform mandatului încredinţat, Consiliul guvernatorilor acordă o atenţie deosebită ancorării ferme a aşteptărilor inflaţioniste pe termen mediu şi lung.

Reevaluarea riscurilor În acest context, Consiliul guvernatorilor îşi menţine angajamentul privind prevenirea efectelor secundare şi a materializării riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu. Având în vedere că reevaluarea riscului pe pieţele financiare continuă, se menţine un grad deosebit de ridicat de incertitudine cu privire la impactul acesteia asupra economiei reale în ansamblu. Cu toate că fundamentele economice din zona euro sunt solide, datele recente au confirmat faptul că riscurile aferente perspectivelor privind activitatea economică sunt în sensul scăderii acesteia.

Privind în perspectivă, deşi

pierderea de ritm înregistrată de economiile anumitor parteneri comerciali importanţi ai zonei euro poate afecta creşterea PIB real în zona euro în anul 2008, se anticipează că atât cererea internă, cât şi cea externă vor contribui la menţinerea expansiunii economice. Această evaluare este, în ansamblu, în concordanţă cu proiecţiile disponibile la nivelul sectorului public şi al celui privat.

Fundamentele economice din zona euro se menţin solide.

Economia zonei euro nu prezintă dezechilibre majore.

Rentabilitatea întreprinderilor înregistrează un ritm susţinut, iar ratele şomajului au scăzut la niveluri record pentru ultimii 25 de ani. Ca urmare a ameliorării condiţiilor economice şi a temperării ritmului de creştere a salariilor, numărul persoanelor angajate şi rata de participare pe piaţa forţei de muncă au crescut semnificativ. Prin urmare, majorarea consumului ar trebui să contribuie în continuare la expansiunea economică, în concordanţă cu nivelul venitului real disponibil, fiind stimulată de persistenţa dinamicii investiţiilor.

Astfel, se menţine gradul deosebit de ridicat de incertitudine privind perspectivele creşterii economice şi se confirmă existenţa riscurilor în sensul scăderii asociate perspectivelor referitoare la activitatea economică. Riscurile se referă în principal la impactul potenţial mai amplu decât cel anticipat în prezent pe care evoluţiile de pe pieţele financiare l-ar putea avea

asupra condiţiilor de finanţare şi asupra percepţiei economice, exercitând o influenţă negativă asupra creşterii economice pe plan internaţional şi în zona euro.

Noi riscuri în sensul decelerării decurg din posibilitatea unor majorări suplimentare ale preţurilor petrolului şi altor materii prime, din preocupările legate de presiunile protecţioniste şi din eventualele corecţii abrupte determinate de dezechilibre la nivel mondial.

Evoluția prețurilor În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, estimarea preliminară a Eurostat indică faptul că în luna ianuarie 2008, rata anuală a inflaţiei măsurată prin IAPC s-a situat la nivelul de 3,2% în comparaţie cu 3,1% în decembrie 2007. Aceasta confirmă menţinerea presiunilor inflaţioniste semnificative pe termen scurt, generate mai ales de majorările considerabile din ultimele luni ale preţurilor materiilor prime, în special ale preţurilor petrolului şi alimentelor.

Privind în perspectivă, este foarte posibil ca rata anuală a inflaţiei IAPC să se menţină semnificativ peste nivelul de 2% în lunile următoare şi să înregistreze numai o moderare treptată în restul anului 2008.

Astfel, se confirmă anticipaţiile Consiliului guvernatorilor referitoare la o perioadă prelungită caracterizată de rate temporar ridicate ale inflaţiei. În plus, este important de subliniat faptul că moderarea ratei inflaţiei inclusă

în proiecţiile macroeconomice din luna decembrie 2007 realizate de experţii Eurosistemului se bazează pe ipoteza unei inversări parţiale a tendinţei recente de majorare a preţurilor materiilor prime, reflectată de preţurile contractelor futures.

Trebuie precizat că proiecţiile experţilor pornesc de la premisa că dinamica recentă a preţurilor petrolului şi alimentelor şi impactul acestora asupra inflaţiei IAPC nu vor exercita efecte secundare generalizate asupra comportamentului de stabilire a salariilor şi a preţurilor.

Pe termen mediu, se confirmă faptul că perspectiva referitoare la evoluţia preţurilor este supusă unor riscuri în sensul creşterii.

Aceste riscuri vizează posibilitatea unor majorări salariale peste aşteptări, având în vedere gradul ridicat de utilizare a capacităţilor de producţie şi condiţiile tensionate de pe piaţa forţei de muncă.

De asemenea, poziţia firmelor în procesul de stabilire a preţurilor, cu precădere pe segmentele de piaţă cu concurenţă scăzută, ar putea fi mai puternică decât se anticipase anterior. În acest context, este, prin urmare, imperios necesar ca toţi factorii implicaţi să manifeste un comportament responsabil şi să se evite efectele secundare generate de ratele actuale ale inflaţiei asupra stabilirii preţurilor şi salariilor. În opinia Consiliului guvernatorilor, evitarea acestor efecte este absolut esenţială în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi, prin urmare, a

TREND INTERNAȚIONAL XXXXXXX

puterii de cumpărare a tuturor cetăţenilor din zona euro. Consiliul guvernatorilor monitorizează cu deosebită atenţie derularea negocierilor salariale în ţările din zona euro şi, în acest sens, indexarea salariilor nominale în raport cu indicele preţurilor de consum ar trebui evitată. În cele din urmă, noile scumpiri ale petrolului şi produselor agricole, pe fondul menţinerii trendului puternic ascendent din ultimele luni, precum şi majorările preţurilor administrate şi ale impozitelor indirecte peste cele anticipate până în prezent generează riscuri în sensul creşterii la nivelul perspectivelor inflaţiei.

Analiza monetară Analiza monetară confirmă prevalenţa riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi lung. În pofida decelerării relative din luna decembrie, ritmul anual de creştere a M3 se menţine foarte alert (11,5%), în timp ce dinamica M1 se atenuează în continuare, reflectând impactul inhibitor exercitat de ratele mai ridicate ale dobânzilor. Este posibil ca dinamica agregatului monetar în sens larg din ultimele trimestre să fi fost influenţată de o serie de factori temporari, cu precădere aplatizarea curbei randamentelor, care au susţinut probabil un anumit grad de substituire în favoarea activelor monetare. În ansamblu, având în vedere aceşti factori specifici, o evaluare generalizată a celor mai recente date confirmă faptul că ritmul expansiunii monetare se menţine ridicat.

Această concluzie este susţinută de expansiunea alertă a împru-

muturilor acordate sectorului privat intern, care au înregistrat o rată anuală de 11,1% în luna decembrie.

Dinamica împrumuturilor Deşi dinamica împrumuturilor contractate de populaţie a consemnat o nouă moderare în ultimele trimestre, reflectând impactul majorărilor succesive ale ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE începând cu luna decembrie 2005 şi al atenuării tensiunilor pe pieţele imobiliare în anumite ţări din zona euro, ritmul de creştere a creditelor acordate societăţilor nefinanciare s-a menţinut foarte ridicat. Împrumuturile bancare contractate de societăţile nefinanciare din zona euro s-au situat la un nivel cu 14,4% mai ridicat la sfârşitul lunii decembrie 2007 decât cu un an în urmă.

Pentru moment, nu există suficiente dovezi cu privire la măsura în care turbulenţele de pe pieţele financiare, manifestate începând cu luna august 2007, au influenţat semnificativ dinamica agregatului monetar în sens larg şi a creditului. În special, conform datelor disponibile, volatilitatea sporită de pe pieţele financiare nu a condus la realocări semnificative de portofoliu în favoarea activelor monetare, aşa cum s-a întâmplat în perioada 2001-2003. În pofida înăspririi standardelor de creditare menţionate în sondajul asupra creditului bancar în zona euro, menţinerea creşterii puternice a volumului împrumuturilor sugerează faptul că oferta de credite bancare în zona euro nu a fost considerabil afectată, până în prezent, de turbulenţele financiare.

Sunt necesare date şi analize

suplimentare pentru a obţine o imagine mai cuprinzătoare a impactului exercitat de evoluţia pieţelor financiare asupra bilanţurilor băncilor, asupra condiţiilor de finanţare, precum şi asupra expansiunii agregatelor monetare şi a creditului. În concluzie, coroborarea informaţiilor identificate în cadrul analizei economice cu rezultatul analizei monetare confirmă evaluarea conform căreia există riscuri în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu, date fiind expansiunea foarte puternică a creditului şi a agregatelor monetare, precum şi fundamentele economice solide din zona euro.

Impactul exercitat de reevaluarea continuă a riscului de pe pieţele financiare asupra economiei reale prezintă încă un grad deosebit de ridicat de incertitudine. Datele cele mai recente confirmă faptul că riscurile aferente perspectivei privind activitatea economică sunt în scădere.

Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va monitoriza toate evoluţiile cu deosebită atenţie şi îşi menţine angajamentul privind evitarea efectelor secundare şi a materializării riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu.

Este esenţială menţinerea unei ancorări ferme a aşteptărilor inflaţioniste pe termen mediu şi lung, căreia Consiliul guvernatorilor îi acordă o atenţie deosebită conform mandatului încredinţat, la niveluri compatibile cu stabilitatea preţurilor.

Există numeroase dovezi potrivit cărora politicile fiscale expansioniste nu au fost eficiente în procesul de stabilizare a economiilor europene, conducând mai degrabă la creşteri susţinute ale ponderilor cheltuielilor şi ale datoriei publice în PIB. Cele mai importante contribuţii pe care politica fiscală le poate avea la stabilitatea macroeconomică sunt permiterea funcţionării libere a stabilizatorilor automaţi în ţările cu poziţii fiscale solide şi menţinerea pe termen lung a sustenabilităţii finanţelor publice.

Se recomandă ca ţările care se confruntă cu dezechilibre fiscale să ia măsuri pentru a înregistra noi progrese în direcţia consolidării, conform cerinţelor prevăzute în Pactul de stabilitate şi creştere.

Există riscul evident al nerespectării de către unele ţări a dispoziţiilor cu privire la componenta preventivă a pactului, erodând astfel credibilitatea acestuia.

Reformele structurale permit economiilor adaptarea la şocurile adverse, stimularea creşterii productivităţii, sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă şi intensificarea concurenţei, contribuind astfel la reducerea presiunilor inflaţioniste. În special, stimularea concurenţei în sectorul serviciilor şi în industria energetică, precum şi punerea în aplicare a unor măsuri adecvate la nivelul pieţei agricole din UE ar favoriza stabilitatea preţurilor în zona euro. ■

Politici fiscale În ceea ce priveşte politicile fiscale, ar trebui evitată relaxarea fiscală discreţionară în ţările membre UE.

Sursa: BNR, Buletin Lunar – Banca Centrală Europeană

SPECIAL Real Madrid rămâne în fruntea clasamentului

Studiile lor ne arată că... În 2007, PIB-ul României va fi potrivit variantei preliminare a prognozei de primavară de

Conform Football Money League, studiu realizat de către Deloitte, Manchester United urcă două poziţii în clasament până pe locul al doilea, iar Real Madrid continuă să fie clubul cu cele mai mari venituri din lume. Footbal Money League realizează clasamentul primelor 20 de cluburi din lume pe baza veniturilor raportate de către acestea. Statisticile prezentate în Football Money League au la bază informaţii referitoare la situaţiile financiare ale cluburilor de fotbal raportate în sezonul 2006/07.

Trei cluburi engleze se află în Top 5: Manchester United, Chelsea şi Arsenal. „Este pentru prima dată când o ţară ocupă trei poziţii în Top 5 Money League. Faptul că Arsenal s-a mutat pe stadionul Emirates a determinat anumite schimbări în ceea ce priveşte veniturile încasate de acest club iar veniturile încasate de Chelsea o readuc în Top 5”, a declarat Dan Jones, partener în cadrul Sports Business Group din Deloitte.

Real Madrid şi Manchester United sunt primele cluburi de fotbal care înregistrează într-un singur sezon venituri mai mari de 300 milioane Euro. Veniturile totale ale Real Madrid au crescut simţitor cu 20% ajungând la 351 milioane Euro (236 milioane £), în timp ce veniturile Manchester United înregistrează o creştere spectaculoasă până la valoarea de 315 milioane Euro (212 milioane £). „O dată cu apariţia drepturilor de televizare online pentru Premier League, sezonul 2007/08, Manchester United are şansa să reducă diferenţa dintre aceasta şi Real Madrid, iar rezultatele bune din Champions League pot face ca Real şi Manchester să concureze din nou pentru locul întâi.”, a adaugat Jones.

Fotbalul este un sport care evoluează în permanenţă.

Veniturile colective ale cluburilor din Top 20 au crescut în 2006/07 cu 11% atingând valoarea de 3,7 miliarde Euro (2.5 miliarde £) - cel mai alert ritm de creştere din 2002/03. Veniturile combinate ale cluburilor din Top 20 sunt de trei ori mai mari decât veniturile raportate în sezonul 1996/97 de către cluburile din Money League.

Top 20 este format în totalitate din cluburi europene de fotbal: şase cluburi engleze, patru cluburi din Germania şi Italia, trei cluburi din Spania , două din Franţa şi unul din Scoţia. ■

78

MARTIE 2008

470 mld.

lei,

Sursa: Comisia Naţională de Prognoză

Primele 5 companii din România care au realizat afaceri cu statul în baza unor contracte de achiziţii publice au obţinut în ultimele 14 luni 1,34 mld. lei adică

401,5 mil.

euro.

Sursa: Ziarul Financiar

Pierderile instituţiilor financiare din întreaga lume datorate crizei „subprime” se ridică la 140 miliarde de euro, potrivit unui reprezentant al autorităţii de reglementare din domeniul financiar din Japonia.

Din total, pier-derileînregistrate de companiile din Statele Unite au reprezentat aproximativ

Târg „judeţean” de investiţii Consiliul Judeţean Alba în parteneriat cu Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a judeţului Alba organizează în perioada 28 – 30 martie 2008, la Alba Iulia, zona Parcul Cetate, Târgul de investiţii „InvestAlba”.

Aflat la prima ediţie, „InvestAlba” îşi propune să creeze cadrul optim pentru contactele de afaceri specifice potenţialului economic al judeţului Alba, să atragă atenţia investitorilor străini asupra mediului economic al judeţului, să promoveze afacerile de succes, precum şi să ofere oamenilor de afaceri o platformă solidă pentru dezvoltarea proiectelor lor prin investiţii.

Vizitatorii vor descoperi în cadrul târgului o gamă variată de oportunităţi de investiţii adresate nu numai actorilor economici, marilor investitori, ci şi populaţiei, prin consultanţă şi informaţii privind oferta de pe piaţa imobiliară (terenuri, case, apartamente) - agenţii imobiliare; documentaţia necesară construirii unui imobil - instituţii publice, notariat; soluţii de creditare a acestora - bănci.

Expozanţii acestui eveniment sunt companii din următoarele domenii: prelucrarea lemnului, producţia mobilei, construcţii, maşini şi echipamente, piese şi accesorii automobile, industria alimentară, cercetaredezvoltare, producţia textilelor, alături de reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, băncilor, societăţilor de servicii de investiţii financiare, agenţii imobiliare, notari.

La „InvestAlba” sunt aşteptaţi reprezentanţi ai ambasadelor, cluburilor oamenilor de afaceri precum şi delegaţii din mediul economic din Ungaria, Franţa, Austria, Olanda, Germania şi China.

Această iniţiativă este prima de acest fel în România, organizată de un Consiliul Judeţean Mai multe informaţii se pot obţine de pe website-ul www.investalba.ro (informaţii despre program pot fi găsite accesând link-ul din pagina de intrare aflat în stânga jos, sub cursul de schimb). ■ Ofertă de cazare în stațiunea Rânca, jud. Gorj

55%

.

www.hotnews.ro

Oare au și sală de conferințe?!

NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

XXXXXXX

ABONAMENT PE ANUL 2008 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: .....................................................................................................................................

Adresă companie: ....................................................................................................................................

Județ: .................................... Localitate: .................................................................................................

Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: .......................................

Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: .............................................

E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: Industrie

Construcții

Comerț

Servicii

Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail.

București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27

Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților.

Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici.

Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți.

Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.

Foarte utile

Utile

Puțin utile

Deloc utile

Foarte bună

Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

Martie 2008

ROMÂNIA

În interior

DECIZII

PENSIILE PRIVATE FACULTATIVE începe după pagina 52

Martie 2008