FD_0 by Iordache Doru-Ioan

SUMAR

ROMÂNIA

Iulie 2007

ROMÂNIA ANALIZĂ

ROMÂNIA

8 EXISTĂ RESURSE PENTRU PLATA DATORIILOR Companiile românești au acum suficiente resurse finaciare ACTIVELE IMOBILIARE

În interior DECIZII

ALE COMPANIILOR 10 MAI ACTIVI PE PIAȚA DE începe după pagina 48 FUZIUNI ȘI ACHIZIȚII Antreprenorii români și-au schimbat stilul de a face afaceri după aderarea la UE 12 FUZIUNEA HVB-BANCA ȚIRIAC Costurile integrării a două bănci într-o singură entitate 14 SUNT DIRECTORII FINANCIARI RESPONSABILI? Implicațiile juridice ale acestei funcții

COVER STORY

DIRECTORII FINANCIARI ȘI „STINGEREA INCENDIILOR”

Majoritatea directorilor financiari sunt mult prea ocupaţi cu problemele cotidiene ale firmei pentru a se mai gândi la obiectivele pe termen lung. Este necesar însă să fie stabilit un mecanism, care să le permită directorilor financiari să se concentreze asupra măsurilor pe care trebuie să le ia pentru a ajuta cu adevărat compania.

VREMURI INTERESANTE

Să lucrezi la Microsoft România este astăzi o mare şansă. Să fii directorul financiar al unei companii care încheie anul fiscal cu o creştere a vânzărilor de peste 50% este o reuşită. Directorul financiar al companiei, Bogdan Bulacu, le bifează pe amândouă. Anul 2007 este unul de referinţă pentru compania din România. În februarie, fondatorul Microsoft, miliardarul Bill Gates, a venit la Bucureşti pentru a deschide Centrul Global de Suport Tehnic, care va ajuta clienţii din această regiune a Europei să-şi rezolve problemele importante. Noul centru înseamnă şi o creştere substanţială a activităţii pentru Microsoft România.

OPINII

18 SERVICII EXCELENTE - DE CÂND? Rolul RU în oferirea unor produse și servicii de calitate 40 AMORTIZAREA FISCALĂ A MIJLOACELOR FIXE Ce primează? Codul Fiscal sau normele de aplicare ale unei legi? 43 CÂȚI BANI FACE O MARCĂ? uns Se poate găsi un răspuns ebare? simplu la această întrebare? 46 CUM SE EVITĂ DUBLA IMPUNERE

RUBRICI PERMANENTE RMANENTE

ASIGURĂ-ȚI CONTINUITATEA ACTIVELE IMOBILIARE ALE COMPANIILOR suplimentul începe după pagina 48

2 EDITORIAL ITORIAL A se lăsa la îndemâna directorilor financiari

Deşi multe firme sunt convinse că au investit în sisteme rezistente, de fapt cele mai multe nu au planuri potrivite pentru a se proteja de dezastre naturale sau erori umane. 45

6 ACTUAL Ultimele evenimente notabile 72 TREND În căutarea profitului

Iulie 2007

78 SPECIAL Investiții în „mamele“ marilor companii

2007 IULIE

SUMAR

ROMÂNIA Iulie 2007

ANALIZĂ

8 EXISTĂ RESURSE PENTRU PLATA DATORIILOR Companiile românești au acum suficiente resurse financiare 10 MAI ACTIVI PE PIAȚA DE FUZIUNI ȘI ACHIZIȚII Antreprenorii români și-au schimbat stilul de a face afaceri după aderarea la UE 12 FUZIUNEA HVB-BANCA ȚIRIAC Costurile integrării a două bănci într-o singură entitate 14 SUNT DIRECTORII FINANCIARI RESPONSABILI? Implicațiile juridice ale acestei funcții

COVER STORY

DIRECTORII FINANCIARI ȘI „STINGEREA INCENDIILOR”

VREMURI INTERESANTE

OPINII

18 SERVICII EXCELENTE - DE CÂND? Rolul RU în oferirea unor produse și servicii de calitate 40 AMORTIZAREA FISCALĂ A MIJLOACELOR FIXE Ce primează? Codul Fiscal sau normele de aplicare ale unei legi? 43 CÂȚI BANI FACE O MARCĂ? Se poate găsi un răspuns simplu la această întrebare? 46 CUM SE EVITĂ DUBLA IMPUNERE

RUBRICI PERMANENTE

ASIGURĂ-ȚI CONTINUITATEA ACTIVELE IMOBILIARE ALE COMPANIILOR suplimentul începe după pagina 48

2 EDITORIAL A se lăsa la îndemâna directorilor financiari

Deşi multe firme sunt convinse că au investit în sisteme rezistente, de fapt cele mai multe nu au planuri potrivite pentru a se proteja de dezastre naturale sau erori umane. 45

6 ACTUAL Ultimele evenimente notabile 72 TREND În căutarea profitului

78 SPECIAL Investiții în „mamele“ marilor companii

2007 IULIE

EDITORIAL

A SE LĂSA LA ÎNDEMÂNA DIRECTORILOR FINANCIARI

GABRIEL NIȚULESCU XXXXXXXXXXXXXXXX

Dacă tocmai aţi început să lecturaţi această revistă şi trebuie să o lăsaţi din mână pentru a rezolva o problemă urgentă de servici atunci păstraţi-o la îndemână. Va trebui să citiţi imediat ce vă eliberaţi de sarcinile urgente ce vă revin, articolul nostru principal despre „stingerea incendiilor”. Şi dacă veţi face acest lucru, cu siguranţă că după aceea, veţi avea destul timp pentru a putea participa la lansarea numărului unu al revistei Financial Director Romania, din luna septembrie şi apoi, pentru a-l citi în linişte din „scoarţă în scoarţă”. Acum însă, la acest „număr zero” vom veni cu o promisiune: vom face tot posibilul pentru a fi cât mai aproape de dumneavoastră, domnilor şi doamnelor Directori Financiari. Pentru aceasta, cu fiecare articol pe care îl scriem, cu fiecare rubrică pe care am înfiinţat-o sau pe care o vom înfiinţa vom încerca să ieşim în întâmpinarea nevoilor şi curiozităţilor dumneavoastră. Cu siguranţă, nu va fi un lucru uşor, într-o piaţă nu foarte transparentă şi în perpetuă schimbare, aşa cum este piaţa românească. Partea plină a paharului este că o astfel de piaţă nu ne va lăsa niciodată în pană de subiecte. Cu cele aproape 30 de teme generale pe care le-am identificat ca fiind de interes pentru dumneavoastră şi pe care le vom avea regulat sau punctual în paginile revistei Financial Director Romania - printre care enumerăm managementul financiar, contabilitatea, IT-ul, resursele umane, guvernarea corporatistă, finanţările, legislaţia, pieţele de capital, macroeconomia, taxele etc. - vom încerca să ne constituim într-un real ajutor în munca dumneavoastră de zi cu zi. Studiile și analizele din paginile revistei vor fi completate de o serie de evenimente: Financial Director Summit, mese rotunde și simpozioane ce abordează subiecte financiare de maxim interes. Paginile site-ului - www.financialdirector.ro - (a cărui lansare va avea loc în luna septembrie) vă vor sta, de asemenea la dispoziție, cu o mulțime de informații de specialitate. Ne vor veni în ajutor în realizarea acestui ţel şi cei aproape 22 de ani de experienţă ai Financial Director din Marea Britanie, „sora” noastră mai mare. Echipa de la Londra, va fi alături de noi, împărtăşindu-ne know-how-ul care să ne ajute să cuprindem acest domeniu, de nişă, dar atât de vast pe de altă parte. Reînnoind încă o dată promisiunea de a vă fi alături în strângerea de informaţii necesare activităţii dumneavoastră, vă asigurăm că: Ţinem aproape. Echipa Financial Director România

În acest număr Vreţi să ştiţi ce schimbări a adus aderarea României la Uniunea Europeană în comportamentul antreprenorilor români? În paginile 10-11 veţi ve-

IUNIE 2007

dea cum şi în ce fel au ieşit aceştia dintr-o perioadă de mai puţin intensă activitate. Este competitivă economia românească, în momentul de faţă? Puteţi afla răspunsul în articolul de la rubrica

Analiza Performanței din paginile 34-38. Doriţi să ştiţi câţi bani face marca pe care firma dumneavoastră o comercializează? Atunci nu treceţi prea repede peste paginile 43-44.

2007 IULIE

ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

Redactor-şef adjunct Bogdan Bârligea bogdan.barligea@bpgroup.ro

Colaboratori Roxana Arghiroiu, Mihai Mătieş

DTP Secretar general de redacţie Desene Coperta Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

Alexandra Crăciun, Diana Maria Nestor, Doru Iordache Laura Mancaş Bogdan Dumitrescu Guliver / Getty Images Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Diana Zlatianu diana.zlatianu@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

Pre-press Rompit Tipărit la

Publicaţie lunară editată de:

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel. : 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group. Financial Director este tipărită în 12.000 de exemplare.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved. Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

IULIE 2007

22 de ani de jurnalism financiar Cu o istorie de 22 de ani, revista Financial Director UK este la acest moment una din prezenţele binecunoscute ale mediului financiar britanic şi internaţional. În prezent formatul Financial Director poate fi întâlnit în ţări de pe trei continente: Polonia, Rusia, China, Africa de Sud şi România (începând din septembrie 2007). Prestigiul publicaţiei este reliefat nu numai de elita formată de cititorii săi, ci şi de o echipă redacţională de prim rang, câştigătoare a numeroase premii pentru jurnalism de afaceri şi design media.

VĂ RECOMANDĂ

PENSIILE FACULTATIVE REDUC COSTURILE PACHETELOR SALARIALE Apariția sistemului pensiilor facultative în România reprezintă pentru directorii financiari ai companiilor o bună oportunitate de evaluare a costurilor pe care le implică introducerea noului instrument de fidelizare în pachetul salarial al angajaților

La o primă analiză a acestor costuri, rezultă faptul că, la aceeași sumă suportată suplimentar de angajator, pensiile facultative reprezintă o cheltuială anuală mai mică pentru companie decât bonusurile salariale. Un exemplu concret de calcul este oferit de ING, companie cu o experiență de peste 150 de ani în administrarea pensiilor private și liderul la zi al asigurătorilor de viață din România. Astfel, un angajator, care contribuie anual cu o sumă de 200 euro la pensia fiecăruia dintre cei 100 salariați, va face o economie de 5 % la fiecare contribuție plătită, comparativ cu cazul în care s-ar hotărî să acorde bonusuri salariale în locul pensiilor. Explicația constă în deducerea de 200 euro/an acordată de lege pentru plata contribuțiilor la pensiile fa-cultative, comparativ cu sistemul de taxare a veniturilor salariale. Economiile făcute astfel de com-

panie se pot folosi în acordarea altor tipuri de bonusuri sau în majorări de salarii, sporind veniturile personalului angajat sau dezvoltând alte proiecte ale firmei. În ceea ce privește beneficiile companiei, rezultate din participarea la plata contribuțiilor la pensii a angajatilor, cel mai important dintre acestea este creșterea gradului de fidelizare a personalului, adică rezolvarea uneia dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă în prezent companiile. Este știut faptul că un angajat care părăsește compania îl costă pe angajator mai mult decât unul nou venit. Conform cercetărilor de piață, în Europa de Est costul recrutării unui angajat se situează, în medie, în jurul a 600 euro. Suma include publicitatea necesară recrutării, tarifele percepute de agențiile de head hunting (care pot depăși 30.000 euro în cazul unor poziții de top mangement),

dar și alte costuri cum sunt cele de deplasare a recrutorilor sau cheltuielile logistice. La toate acestea se adaugă costurile legate de timp. Conform acelorași cercetări, o instituție are nevoie, în medie, de circa 27 zile pentru a găsi persoana ideală care să înlocuiască un angajat plecat la un alt loc de muncă. În tot acest timp, pentru că postul rămâne neocupat, compania pierde, direct sau indirect, bani. Spre deosebire de alte tipuri de beneficii oferite de angajatori (autoturism, tichete cadou, etc.), pensiile răspund unei nevoi de primă importanță pentru angajați, cea a asigurării unor venituri decente la vârsta retragerii din activitate. Dacă în urmă cu zece ani, mașina de serviciu sau o vacanță plătită de firmă reprezentau atracții de nerefuzat pentru angajați, astăzi preferințele lor se îndreaptă tot mai mult către instrumentele de protecție financiară de tipul asigurărilor de viață și pensiilor private. Nevoia de protecție asociată cu oportunitatea unor investiții profitabile au făcut ca programele employee benefit oferite de companiile de asigurări de viață să cunoască un succes deosebit în ultimii ani în rândul clienților persoane juridice. Schimbarea de priorități s-a datorat și modificărilor demografice din ultimile decenii. Fenomenul îmbătrânirii populației combinat cu scăderea natalității fac ca pensia din sistemul pu-

blic să nu mai poată asigura contribuabililor un venit decent la vârsta retragerii din activitate. Prognozele specialiștilor privind sistemul public nu sunt nici ele în măsură să aducă o notă de optimism situației. În următorii 35 de ani ponderea populației vârstnice (peste 60 de ani) va crește, în medie, cu circa 14% în țările dezvoltate, ajungând să re-prezinte 32-35% din total, în anul 2045. În același timp, numărul contribuabililor la sistemul public va rămâne scăzut, ca efect al ratei scăzute a natalității din prezent. Pensiile facultative se situează așadar în topul preferințelor angajaților. Formalitățile de aderare și modul de plată a contribuțiilor la fonduri presupun la rândul lor costuri minime pentru ambele părți. Angajatul completează un simplu formular de aderare, în timp ce rolul angajatorului este acela de a vira lunar contribuția către fondul de pensii ales de angajat, la aceeași dată cu contribuțiile la asigurările sociale. O dată cu autorizarea primului administrator de pensii facultative (ING), se estimează că circa 200.000 de contribuabili vor contribui în primul an la sistemul de pensii facultative. În anii următori, calculele arată o creștere progresivă a gradului de participare până la circa 1,5 milioane de participanți, majoritatea fiind angajați cu contract de muncă, în cadrul diverselor companii. ■ CONSTANTIN NĂSTASE 2007 IULIE

ACTUAL

TEHNIC VORBIND FĂRĂ TVA De la 1 ianuarie 2007, legislaţia privind TVA a suferit modificări considerabile faţă de anul 2006, în urma procesului de armonizare cu Directiva 6 a Uniunii Europene privind TVA. Potrivit noilor reglementări, nu toate tranzacţiile cu bunuri imobile sunt taxate cu TVA la cota de 19%. Începând cu 1 ianuarie 2007, vânzarea efectuată de orice persoană, de clădiri vechi/părţi de clădiri şi terenul aferent şi orice tip de teren va fi scutită de TVA cu drept de deducere. Această prevedere nu se aplică pentru clădirile noi, când se percepe TVA de 19%.

100 MILIOANE DE EURO PENTRU CERCETARE Renault Technologie Roumanie va investi aproximativ 100 milioane de euro în centrul de inginerie regională de la Titu, până la sfârșitului anului 2009, pentru birourile de studii de la București, uzina de inginerie, caroserie, montaj și activități mecanice, precum și pentru centrul de încercări. „Investițiile de 100 de milioane de euro reprezintă doar prima etapă a acestui proiect, însă nu putem spune la cât se vor ridica investițiile totale decât după doi-trei ani, când lucrurile vor deveni mai clare cu privire la evoluțiile pieței”, a declarat, într-o conferință de presă, Luc Alexandre Menard, președintele Automobile Dacia și director de Afaceri Publice al Renault.

> www.ey.com

RATING Fitch Ratings a confirmat vineri ratingul „A plus” acordat băncii UniCredito Italiano pentru datoriile pe termen lung, cu perspectivă pozitivă, precum și calificativele „F1” pentru împrumuturi pe termen scurt, „B” individual și ratingul de sprijin „1”, a anunțat agenția de evaluare financiară.

> Mediafax

ÎNSCRIERI Pe 29 iunie s-au încheiat înscrierile pentru programul „Deloitte Technology Fast 500 EMEA” care premiază anual companiile cu cel mai rapid ritm de dezvoltare, din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa, din domeniul tehnologiei, ritm stabilit în funcţie de rata de creştere raportată în ultimii cinci ani. În calitate de câştigătoare a acestei prestigioase competiţii, o firmă poate beneficia atât de publicitate media cât şi de recunoaştere naţională şi regională.

> www.deloitte.com

CORUPŢIE OECD a publicat un raport intitulat „Integritatea în achiziţiile publice”, în care se arată că “activitatea guvernamentală este cea mai vulnerabilă la corupţie”. În raport sunt oferite şi o serie de soluţii pentru combaterea corupţiei la nivel guvernamental: creşterea tramsparenţei achiziţiilor publice, crearea unor departamente specializate care să se ocupe de această activitate şi îmbunătăţirea procesului de înregistrare a datelor despre respectivele achiziţii.

> www.oecd.org

IULIE 2007

MEDIAFAX

PROIECTE ENERGETICE Președintele rus Vladimir Putin va sosi duminică la Zagreb, pentru a pleda în favoarea unei noi strategii energetice în Balcani, în cadrul unui summit regional, relatează AFP. Printre proiectele pe care Kremlinul vrea să le promoveze se numără oleoductul BurgasAlexandroupolis, care face legătura între țărmul bulgar al Mării Negre și Marea Mediterană, și conducta Drujba și Adria, care ar transporta petrolul rusesc tot spre Mediterana, cu un terminal pe coasta adriatică a Croației. Moscova vrea să-și promoveze și planurile de construcție a unei centrale nucleare la Belene, în Bulgaria. ■ MEDIAFAX

Ponderea PIB-ului României în PIB-ul UE-27. sursa: INS

208 mil. euro Investițiile rezidenților români în străinătate. sursa: BNR

CAPITALURI Intrările de capital speculativ în România se situează în jurul a 2-2,5 miliarde de euro, însă valoarea nu generează riscuri semniﬁcative, a declarat, vineri, președintele executiv al Băncii Comerciale Române, Nicolae Dănilă. „Banca Națională a României a adoptat un program echilibrat de acțiuni, astfel încât capitalurile speculative către România s-au menținut la un nivel mai redus. Valoarea, de 2-2,5 miliarde de euro, nu este atât de periculoasă”, a spus Dănilă. El a arătat însă că dacă anumite tensiuni se vor menține, precum cele politice, atunci aceste capitaluri ar putea ieși. ■ Mediafax

XXXXXXX

NEGOCIERI Comitetul pentru Negocieri Comerciale al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) s-a întrunit de urgență pentru a găsi o modalitate de reluare a negocierilor de liberalizare a comerțului, în cadrul rundei de la Doha, după eșecul discuțiilor între patru state importante, transmite Reuters. Reprezentanții statelor G4, respectiv UE, SUA, India și Brazilia, s-au reunit pe 19 iunie în Germania, în încercarea de a ajunge la un consens privind negocierile internaționale, care să permită reluarea rundei de la Doha. SUA nu au acceptat încă să diminueze considerabil subvențiile agricole, iar solicitările adresate UE și Japoniei se referă, în principal, la liberalizarea piețelor produselor agricole. În ceea ce privește statele emergente, aceastea ar trebui să reducă barierele co-merciale existente pentru bunurile industriale și servicii. ■ Mediafax

FONDURI Cotația titlurilor fondului de investiții american Blackstone Group a crescut cu peste 20%, în prima zi de tranzacționare la Bursa din New York, după ce prețul de listare s-a plasat la limita superioară a intervalului estimat, de 31 dolari, transmite Reuters. Acțiunile Blackstone au avansat la 37,49 euro, în debutul tranzacțiilor, cu 21% peste prețul de listare. Oferta publică inițială a Blackstone a fost cea mai mare tranzacție de acest tip derulată în ultimii cinci ani de o companie americană, respectiv a șasea cea mai mare din istorie. Surse apropiate situației au declarat că oferta a fost suprasubscrisă de circa șapte ori, ceea ce indică o cerere puternică din partea investitorilor. Unii analiști avertizează însă că listarea prezintă riscuri la momentul actual, în condițiile în care Senatul american solicită majorarea impozitelor plătite de fondurile de investiții. ■ Mediafax

PARTENERIAT Grupul geman de asigurări Allianz și banca franceză Société Générale analizează posibilitatea de a stabili un parteneriat, inclusiv printr-un schimb de acțiuni, potrivit publicației germane de afaceri WirtschaftsWoche, citată de Reuters. Potrivit unor surse din interiorul celor două grupuri, informațiile au

fost conﬁrmate de un membru al consiliului de supraveghere al Allianz. În baza acestei colaborări, Allianz ar putea prelua operațiunile de asigurări din Franța ale Société Générale, în vreme ce grupul francez ar obține o participație la divizia bancară a Allianz, Dresdner Bank, se arată în articol. Banca franceză este prezentă

MINIMUL SALARIULUI MINIM În ianuarie 2007, 20 din cele 27 de state membre ale UE au stabilit prin lege un nivel minim al salariului pe economie. Ca valoare nominală, acesta variază de la 92 euro pe lună în Bulgaria, la 1.570 euro pe lună în Luxemburg, adică de aproximativ 17 ori mai mult. Dacă însă luăm în calcul diferențele de prețuri de pe piețele celor două țări (utilizând paritatea puterii de cumpărare), disparitatea se reduce la de doar șapte ori, Luxemburgul rămânân statul cu cel mai mare salariu minim pe economie (1.503 PPC pe lună), țara cu cel mai mic salariu minim pe economie, raportat la puterea de cumpărare ﬁind de această dată România (204 PPC). De notat este și faptul că ponderea angajaților care primesc salariul minim pe economie, în 2005 a fost

în România prin BRD-Groupe Société Générale, precum și prin alte activități, cum ar ﬁ leasing sau brokeraj. Allianz a intrat pe piața românească în anul 2000, când a cumpărat un pachet de 51,6% din acțiunile societății Asigurări Ion Țiriac. După tranzacție, compania și-a schimbat denumirea în Allianz-Țiriac Asigurări. ■ Mediafax

de 2% sau mai puțin în țări precum Spania (0,8%), Malta (1,5%), Slovacia (1,7%), Marea Britanie (1,8%) și Cehia (2,0%), și de peste 10% în state precum Franța (16,8%), Bulgaria (16,0%), Letonia (12,0%), Luxemburg (11,0%) și Lituania (10,3%). În SUA, 1,3% dintre angajați primesc salariul minim pe economie. În 2005 salariul minim pe economie reprezenta - pentru țările pentru care existau date disponibile - între o treime din salariul mediu pe economie în Estonia, România, Letonia, Polonia și Slovacia, și jumătate din salariul mediu pe economie în Irlanda, Luxemburg, Malta și Bulgaria. În SUA, salariul minim pe economie reprezintă 32% din salariul mediu pe economie. ■

SALARIUL MINIM PE ECONOMIE ȚARA

euro

PPC

Moneda națională

% salariaților care primesc salariul minim

Salariul minim pe economie exprimat ca % din salariul mediu din industrie și servicii (2005)

Belgia

1 259

1 203

1 259

Bulgaria

216

180

Cehia

288

465

8 000

Estonia

230

362

3 600

4.8

Grecia

668

768

668

Spania

666

724

666

0.8

Franța

1 254

1 150

1 254

16.8

Irlanda

1 403

1 141

1 403

3.3

Letonia

172

310

120

Lituania

174

324

600

10.3

Luxemburg

1 570

1 503

1 570

Ungaria

258

423

65 500

Malta

585

805

251

1.5

Olanda

1 301

1 244

1 301

2.2

Polonia

246

389

936

2.9

Portugalia

470

546

470

4.7

România

114

204

390

9.7

Slovenia

522

701

522

2.8

Slovacia

217

351

7 600

1.7

Anglia

1 361

1 292

916

1.8

Turcia

298

498

563

SUA

676

779

893

1.3

Sursa: Eurostar

2007 IULIE

ACTUAL

EXISTĂ RESURSE PENTRU PLATA DATORIILOR Un şoc pe rata dobânzii (interne sau externe) poate afecta companiile româneşti, dar moderat. Şocul cu cele mai mari implicaţii negative este cel pe cursul de schimb, deoarece valoarea expunerilor acoperite natural este mică. Riscurile în sectorul companiilor s-au păstrat la nivel moderat. Performanţa s-a îmbunătăţit de la data Raportului anterior, consolidând capacitatea sectorului real de a face faţă unui şoc sistemic. Cel mai probabil, şocul cu cele mai mari implicaţii negative este cel pe cursul de schimb, deoarece valoarea expunerilor acoperite natural este mică. Riscul de credit indus în sectorul bancar se păstrează moderat. Rentabilitatea şi lichiditatea companiilor au continuat să se îmbunătăţească de la data Raportului anterior, consolidând capacitatea sectorului real de a face faţă unui şoc sistemic. Eficienţa activităţii de exploatare are însă evoluţii mixte. Rentabilitatea capitalurilor (ROE) a crescut la nivel agregat de la 13,4% în 2005 la 14,9% în 2006. În structură, ROE este concentrat în două intervalele de profitabilitate (0 %,10%) şi peste 50%. Principala explicaţie pentru ultimul interval rezidă în nivelul

Motorul creşterii ROE în 2006 a provenit din sectorul bunurilor tranzacţionabile, datorită îmbunătăţirii rotaţiei activelor şi a eficienţei utilizării resurselor.

Managerii sunt optimişti Constrângerile de lichiditate s-au diminuat şi în 2006, activele curente depăşind cu 7% datoriile curente la nivel agregat. Rata imediată se păstrează constantă la 0,18, iar lichidităţile bancare reprezintă aproape 5% din bilanţ, peste valorile companiilor din zona euro. Eficienţa activităţii de exploatare a avut evoluţii mixte. S-a deteriorat în sectorul bunurilor netranzacţionabile şi s-a îmbunătăţit în industria prelucrătoare şi sectorul energetic. Marja operaţională redusă în contextul unei profitabilităţi (ROE) în creştere se explică printr-un rulaj mai mare al activelor şi prezenţa efectului de levier. Companiile cu credite au profitabilitate şi eficienţă a

îmbunătăţit în al doilea semestru al anului 2006, în special în construcţii şi servicii. Ne aşteptăm ca situaţiile financiare ale companiilor la sfârşitul anului 2006 să confirme aceste evoluţii. Numărul companiilor nou înfiinţate este superior numărului de falimente înregistrate, contribuind la creşterea numărului de agenţi economici din economie (înregistraţi la Registrul Comerţului). Numărul companiilor active este mai redus, pentru că doar 540.000 de firme au raportat rezultatele activităţii la MFP (iunie 2006).

Capacitatea de rambursare a datoriilor bancare Riscul de credit indus în sectorul bancar de către companii se păstrează moderat. Pe de o parte, capacitatea de onorare a serviciului datoriei s-a diminuat, iar gradul de concentrare a cre-ditelor a crescut. Pe de altă parte, probabilitatea de ne-

Pe lângă importantele resurse băneşti, companiile au acces la linii de credit neutilizate de 7,5 miliarde RON, adică 35% din totalul disponibilităţilor la vedere ale acestora redus de capitalizare al companiilor mici, acestea deţinând o poziţie semnificativă în cadrul economiei. Ponderea companiilor cu rentabilitate pozitivă finanţate de bănci este însă în scădere (de la 79,2%în 2005 la 74,3%în 2006). La nivel sectorial, companiile care produc bunuri netranzacţionabile (non-tradables) au cea mai mare profitabilitate, dar în scădere. 8

IULIE 2007

costurilor inferioare companiilor fără o asemenea îndatorare. Cele mai importante diferenţe sunt în sectoarele bunurilor netranzacţionabile. Această situaţie ar putea fi favorabilă stabilităţii financiare pentru că extinderea bazei de creditare către aceste companii nu ar conduce la creşterea riscurilor. Sentimentul de încredere al managementului în dinamica activităţii economice s-a

rambursare este în scădere şi percepţia creditorilor cu privire la riscul de credit s-a îmbunătăţit. Capacitatea de onorare a serviciului datoriei interne s-a diminuat uşor în 2006, datorită creşterii mai lente a profitabilităţii (EBIT) comparativ cu serviciul datoriei. Totuşi, există suficiente resurse pentru plata datoriilor. Pe lângă importantele resurse băneşti, companiile au acces la linii de credit neutilizate de 7,5

miliarde RON, reprezentând 35% din totalul disponibilităţilor la vedere ale acestora (decembrie 2006). Concentrarea instituţională a creditelor bancare către companii a crescut în 2006, însă se situează sub pragul critic. Concentrarea creditării este mai ridicată în cazul corporaţiilor comparativ cu IMM-urile. Percepţia sectorului bancar asupra capacităţii companiilor de a-şi onora serviciul datoriei s-a îmbunătăţit, concretizându-se în reducerea primei de risc, în special la creditele în RON (de la 560 la 260 puncte de bază). Totuşi, această evoluţie trebuie interpretată şi ca efect al creşterii concurenţei şi sporirii rolului veniturilor bancare altele decât din dobânzi. Riscul de nerambursare s-a diminuat în ultimii ani pe toate cuantilele, ca urmare a îmbunătăţirii majorităţii determinanţilor probabilităţii de nerambursare: cheltuielile cu dobânzile în total venituri din exploatare şi rata restanţelor s-au redus, rentabilitatea activelor, rata utilizării activelor şi lichiditatea s-au îmbunătăţit, iar moneda naţională s-a apreciat. Un şoc pe rata dobânzii (interne sau externe) poate afecta companiile româneşti, dar moderat. Şocul pe curs de schimb poate avea implicaţii negative mai mari pentru că valoarea expunerilor acoperite natural la un asemenea risc este mică. Pe partea costurilor, şocurile cu cheltuielile pentru salarii sau utilităţi pot deveni importante doar în cazul unor sectoare ale economiei, dar care de regulă nu induc riscuri sistemice. ■ Sursa: BNR

XXXXXXX

MAI ACTIVI PE PIAȚA DE FUZIUNI ȘI ACHIZIȚII Aderarea României la Uniunea Europeană a adus schimbări în comportamentul economic al antreprenorilor români: unii dintre ei au ales creşterea competitivităţii companiilor lor prin parteneriate de afaceri cu instituţii financiare sau investitori strategici, alţii au luat în considerare opţiuni de ieşire din piaţă, iar alţii au început să se intereseze de achiziţii în ţările învecinate În 2006, economia României şi-a continuat performanţa impresionantă din anii precedenţi, cu o creştere a PIB estimată la 7,7% în 2006. Inflaţia şi-a continuat trendul descrescător, valoarea finală oficială de 4,87% pentru decembrie 2006 situându-se mai jos decât predicţia oficială iniţială de 5%. Această perioadă prelungită de rezultate economice solide, care a început în 2000, a fost un puternic catalizator în creşterea încrederii investitorilor locali şi străini faţă de oportunităţile existente. Ca urmare a acestei încrederi sporite, investiţiile directe au ajuns la 9,1 miliarde EUR în 2006, o creştere impresionantă de 75 de procente faţă de anul precedent. Conform Băncii Naţionale a României (în raportul din cel de-al patrulea trimestru al anului 2006), companiile străine care şi-au finanţat subsidiarele locale au reprezentat o treime 10

IULIE 2007

din total, în timp ce investiţiile de capital (incluzând profitul reinvestit) au reprezentat celelalte două treimi. Aderarea României la Uniunea Europeană a adus schimbări în comportamentul economic al antreprenorilor români: unii dintre ei au ales creşterea competitivităţii companiilor lor prin parteneriate de afaceri cu instituţii financiare sau investitori strategici, alţii au luat în considerare opţiuni de ieşire din piaţă iar alţii au început să se intereseze de achiziţii în ţările învecinate.

Piaţa de fuziuni şi achiziţii În 2006, din surse publice, a fost identificat un număr de 134 de tranzacţii finalizate în sectorul privat, reprezentând o creştere de peste 15% în comparaţie cu 2005 (117 de tranzacţii în 2005, 42 în 2004 şi 33 în 2003). Cu referire la valoarea totală a

pieţelor de fuziuni şi achiziţii, România a fost plasată pe locul cinci în topul celor 11 ţări CEE/ CIS evaluate, după Rusia, Polonia, Ungaria şi Cehia. Pe parcursul anului, valoarea totală a tranzacţiilor a atins 5,2 miliare USD, o mică scădere faţă de 2005 când a ajuns la 5,8 miliarde USD (procentul tranzacţiilor cu valori făcute publice fiind de 80%), luând în considerare tranzacţii cu capital străin investit în România şi capital românesc investit în companii străine. Însă datele fundamentale ale pieţei s-au schimbat radical: în timp ce în 2005 o singură tranzacţie (achiziţionarea Mobifon-Connex de către Vodafone) a reprezentat aproximativ jumătate din volumul pieţei, în 2006 un număr din ce în ce mai mare de tranzacţii cu valoare medie au fost încheiate. În 2006, tranzacţia medie făcută publică a fost în jurul sumei de 45 de milioane USD, o cifră mai mică decât în 2005, când

s-a înregistrat un maxim de 65 de milioane USD. Această descreştere este însă înşelătoare întrucât media este afectată de tranzacţia Vodafone din 2005. Luând în considerare acest lucru, putem concluziona că, în fapt, tranzacţia medie a crescut în 2006. Implicarea investitorilor străini (92% din valoarea fluxurilor investiţionale atrase de tranzacţiile din România) a fost mai intensă decât în 2005 şi mai mare în comparaţie cu media CEE/CIS (per volum), indicând potenţialul competitiv al economiei româneşti, care atrage mereu mai mulţi investitori. Pe de altă parte, aceasta este o dovadă a potenţialului oferit de activitatea spectaculoasă ce a avut loc în lumea afacerilor în anii precedenţi pe teritoriul României, susţinută de eficienţă şi entuziasmul oamenilor de afaceri români. În ceea ce priveşte fluxurile investiţionale

ANALIZĂ

atrase de tranzacţiile din România, Austria ocupa primul loc ca valoare investită (868 milioane USD), capitalurile dinspre Marea Britanie şi Statele Unite menţinându-se între primele cinci, dar cu volume de investiţii mai scăzute decât în anul precedent, urmate de investiţiile indiene (Ranbaxy – 324 milioane USD) şi româneşti (aproape 8% din valoarea de piaţă). În ceea ce priveşte volumul de piaţă/numărul de tranzacţii, investitorii austrieci (cu 10 tranzacţii), englezi (15) şi americani (11) au fost cei mai activi investitori, cu excepţia investitorilor autohtoni (41 de tranzacţii), care conduc topul. Cel mai dinamic sector de fuziuni şi achiziţii în 2006 a fost cel de producţie, cu 21 de tranzacţii, menţinându-şi poziţia de lider pe parcursul ultimilor patru ani, urmat îndeaproape de construcţii (inclusiv sectorul imobiliar) cu 20 tranzacţii, serviciile financiare cu 17 tranzacţii, media cu 13, industria produselor farmaceutice şi serviciile, fiecare cu câte 12 tranzacţii. Cele mai semnificative achiziţii de companii autohtone din acest an au fost achiziţia de către

servicii

farma

media

21 20 17 13 12 12 11 8

construcții servicii

4 2

Erste Bank a participaţiei de 7,2% deţinută de angajaţii BCR, estimată la aproximativ 543 de milioane USD, şi achiziţia de către Ranbaxy a companiei Terapia pentru o sumă de aproximativ 324 de milioane USD. Cele mai importante achiziţii de către companii româneşti ale unor companii străine în 2006 au fost achiziţia de către Cuprom a RTB Bor (complex de mine şi topitorii în Serbia) pentru o sumă de 400 milioane de USD şi achiziţia de către Petrom a reţelei de benzinării OMV din Bulgaria pentru 284 milioane de USD. Pentru 2007 se aşteaptă o creştere a numărului de tranzacţii de tipul fuziunilor şi achzițiilor, în timp ce valoarea medie a tranzacţiilor ar putea fi mai scăzută datorită unor schimbări structurale ale tranzacţiilor mari din sectoarele de telecomunicaţii şi bancar la tranzacţii medii în diverse sectoare, cum ar fi dezvoltările imobiliare, construcţiile, IT, media, industria alimentară şi distribuţia de produse farmaceutice. Toate datele indică o singură concluzie: o dată cu îmbunătăţirea economiei, un număr din

servicii

producție

transporturi

utilități telecom

comerț industria alimentară

Coreea de Sud

Austria

Germania

IPO

România

transporturi

CAPITAL INVESTIT PE INDUSTRII

producție

NUMĂR DE TRANZACȚII PE SECTOARE

utilități

CAPITAL INVESTIT PE ȚĂRI

ce în ce mai mare de investitori îşi îndreaptă atenţia şi resursele către România. Ca o dovadă suplimentară a sustenabilităţii economiei, o dată cu reorientarea investiţiilor străine dinspre sectorul privatizărilor către companii private, fuziunile şi achiziţiile devin uzuale.

Privatizări Activitatea în privatizare a scăzut în 2006 după o valoare maximă atinsă în 2005. Unele din motivele-cheie pentru această scădere sunt: stadiul avansat al procesului (început în 1993), întârzierile neaşteptate apărute în procesul de privatizare al companiei Electrica Muntenia Sud şi amânarea privatizării CEC. Pe parcursul anului au existat 11 tranzacţii, cu o valoare totală de aproximativ 113 milioane de dolari americani. Sectorul de utilităţi a atras cele mai mari investiţii datorită listării la bursă a companiei Transelectrica, o acţiune care s-a dovedit a fi un real succes. Până la sfârşitul anului 2006, preţul acţiunilor aproape s-a dublat la Bursa Română de

Valori. Investiţii semnificative au fost atrase de către sectoarele de producţie şi transporturi, în timp ce sectoarele de servicii şi construcţii s-au confruntat cu tranzacţii având valori mai puţin substanţiale. În 2006, capitalul românesc a fost un factor care a impulsionat privatizările. Angajamente relevante au fost atrase din partea investitorilor austrieci, germani şi sud-coreeni. Cu toate acestea, previziunile pentru 2007 sunt mai optimiste referitor la valoarea privatizărilor. În această privinţă, doar privatizarea companiei Electrica Muntenia Sud se aşteaptă a fi încheiată la o valoare peste 800 milioane EUR (ea s-a realizat în luna precedentă - iunie 2007- la o valoare de 820 milioane EUR, n.r.). Privatizări majore a căror lansare este asteptată în viitorul apropiat sunt: cele trei complexe energetice (Craiova, Rovinari şi Turceni), cei trei distribuitori de energie electrică (Electrica Transilvania Nord, Electrica Transilvania Sud şi Electrica Muntenia Nord), CFR Marfă, Poşta Română şi Compania Naţională de Radiocomunicaţii. Privatizarea CEC a fost amânată şi se aşteaptă relansarea procesului la o dată ulterioară. În 2007, ne aşteptăm ca sectorul privat, susţinut de oportunităţile generate prin recenta aderare la UE, să devină stâlpul de rezistenţă al pieţei de fuziuni şi achiziţii. Consolidarea, în cazul unor sectoare ale industriei, este încă într-o fază iniţială, în timp ce în altele este deja în derulare, generând un potenţial semnificativ pentru tranzacţii pe măsură ce piaţa devine mai matură şi mai eficientă. ■

Sursa: Studiu PriceWaterhousCoopers privind fuziunile şi achiziţiile în Europa Centrală şi de Est şi Comunitatea Statelor Independente în 2006

2007 IULIE

ANALIZĂ

FUZIUNEA HVB – BANCA ŢIRIAC A DESCHIS DRUMUL INTEGRĂRII ÎN SISTEMUL BANCAR

Foto: Photoland / Corbis

Cât mai costă azi o fuziune? Integrarea a două bănci într-o singură entitate e un proces interesant, dar poate fi şi destul de costisitoare. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

Piaţa bancară românească a urmărit, timp de aproape 2 ani, prima triplă fuziune din sistem, în urma căreia Banca Comercială „Ion Ţiriac” (BCIT), HVB Bank Romania şi UniCredit Romania au format UniCredit Ţiriac Bank. Operaţiunea din România este printre primele încheiate în regiunea Europei Centrale şi de Est, după fuziunea internaţională dintre Grupurile UniCredit şi HVB. Particularitatea procesului de fuziune din România este dată de introducerea în ecuaţie a BCIT. Acordul de fuziune între banca controlată de omul de afaceri Ion Ţiriac şi HVB Bank Romania, al 12

IULIE 2007

cărei acţionar majoritar era Bank Austria Creditanstalt, membră a grupului german HVB, a fost perfectat în septembrie 2005. În urma unei tranzacţii de 252,8 milioane de euro, Bank Austria Creditanstalt a devenit acţionarul majoritar al noii bănci rezultate în urma fuziunii. Abia după ce procesul care a dat naştere noii entităţi - HVB Ţiriac Bank – a fost finalizat, s-a trecut la a doua etapă, fuziunea cu UniCredit Romania. Tripla fuziune a fost finalizată abia la 1 iunie 2007, dând naştere unei bănci care ocupă locul trei în sistemul bancar, cu o cotă de piaţă de aproximativ 8%.

Analiză la rece Procesul de fuziune dintre HVB şi Banca Ţiriac este interesant de analizat, în special pentru că este primul de asemenea anvergură în sistemul bancar românesc. Specialiştii din cele două bănci au trebuit să conceapă şi să pună în aplicare un proces plin de necunoscute, într-un timp cât mai scurt şi cu costuri cât mai mici. De ce? Pentru că noua entitate trebuia să-şi păstreze suficiente resurse şi pentru cea de-a doua fuziune, cu UniCredit. Procesul în urma căruia HVB

Bank Romania şi Banca Ţiriac au fuzionat sub numele de HVB Ţiriac Bank a durat un an. După ce s-a tras linie, concluzia a fost că operaţiunea a fost un succes. Costurile? Nimeni nu vorbeşte deschis despre ele. Fac parte din „bucătăria financiară” a procesului şi sunt greu de cuantificat. Însă toată lumea e curioasă să ştie cât costă să pui sub acelaşi nume două bănci de locurile 5-10 în clasament şi să faci o bancă de locul 4? Sau cum sunt influenţate costurile de fuziunea a două bănci cu clientelă complementară?

Costul înseamnă doar bani? Atunci când fuziunea dintre HVB şi Banca Ţiriac s-a încheiat, toată lumea a vrut să ştie cât a costat acest proces. “Costurile sunt de circa zece milioane de euro şi includ cheltuieli cu consultanţii, organizarea de activităţi şi sectorul IT”, spunea în septembrie 2006 Dan Pascariu, preşedintele HVB Tiriac Bank. Cheltuielile de integrare a celor două bănci s-au reflectat, evident, în rezultatele operaţionale ale HVB Ţiriac Bank pe 2006. Veniturile totale ale băncii au crescut cu 11,2% faţă de 2005, atingând 580 de milioane de lei, iar veniturile operaţionale au crescut cu 7% faţă de anul precendent, ajungând la 275 de milioane de lei. Activele totale au atins 8.750 de milioane de lei, în scădere cu 8,3% faţă de sfârşitul anului 2005. Costurile fuziunii s-au reflectat în valoarea profitului, trecându-l de pe plus pe minus. Profitul brut a fost de 195 de milioane de lei, cu 11,8% mai mic decât în anul precendent. Fără a se lua în considerare însă efectele costurilor nerecurente legate de fuziune şi de integrare, s-ar fi

DIMENSIUNILE UNICREDIT GROUP ■ 35 de milioane

de clienţi ■ 7.000 de unităţi ban-

care în 20 de ţări ■ active totale de 846,4 miliarde de euro ■ active totale nete de 3,7 miliarde de euro ■ capitalizarea de piaţă este de 70 de miliarde de euro ■ în Europa Centrală şi de Est grupul derulează operaţiuni în Azerbaijan, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina

înregistrat o creştere a profitului brut cu 21,9%. Indicatorul ROE după impozitare a fost de 16,9%, cu un raport al costurilor operaţionale / venituri de 52,6%. Noua entitate avea la sfârşitul anului trecut 526.000 de clienti (3.400 de companii şi 522.600 persoane fizice), cu 26.000 mai mulţi faţă de cifrele raportate la sfârsitul trimestrului al 3-lea din 2006. Dincolo de toate aceste cifre se află şi alte costuri conexe, care completează nota de plată a fuziunii. Cea mai dificilă componentă a procesului de fuziune a fost considerată cea legislativă. Cele două bănci făceau primii paşi pe un drum confuz, presărat de numeroase neclarităţi şi goluri legislative. „Până în septembrie 2005, data demarării acestui proces, în sistemul bancar românesc nu mai existase o fuziune între două bănci mari din România, astfel că, în ceea ce priveşte aspectele juridice, s-au întâmpinat diverse dificultăţi. Legislaţia românească nu este suficient de clară în materie de fuziuni”, spunea recent Răsvan Radu, preşedintele executiv al UniCreditŢiriac Bank. Discuţiile cu reprezentanţii Băncii Naţionale a României (BNR) şi cu ceilalţi factori din domeniul legislativ vor fi însă utile pentru armonizarea prevederilor care reglementează fuziunile în sectorul bancar. Specialiştii băncilor HVB şi Ţiriac au „scormonit” luni de zile în legislaţia existentă, pentru a găsi lămuririle necesare finalizării acestui proces. Iar asta a dus la costuri suplimentare. O altă componentă importantă a procesului de fuziune, integrarea tehnică, a fost mai simplu de aplicat. S-a făcut întâi o evaluare a diferenţelor dintre sistemele existente la HVB şi la Banca Ţiriac, fiind stabilită apoi o platformă informatică şi un set de proceduri comune. Respectarea termenelor nu a fost însă un lucru atât de simplu, specialiştii IT petrecând multe nopţi la

birou pentru a face sistemul să funcţioneze. Un astfel de proces are efecte şi asupra angajaţilor. Confruntaţi pentru prima dată cu o fuziune de asemenea anvergură în sistemul bancar românesc, o parte dintre angajaţi s-au speriat în faţa unei perspective nesigure şi au ales să plece la alte bănci. Fuziunea a făcut victime şi la nivelul top managementului. Selcuk Saldirak, preşedinte al Băncii Ţiriac şi Haluk Kurcer, CEO în cadrul aceleiaşi bănci, au părăsit instituţia la finalizarea procesului. Manuela Plăpcianu, numită iniţial Managing Board Member şi responsabilă de divizia de Retail Banking a noii entităţi a plecat la scurtă vreme, pentru a ocupa postul de director general al Bancpost. La nivelul produselor şi serviciilor bancare a contat foarte mult faptul că cele două bănci erau complementare. HVB era în acel moment o bancă specializată pe segmentul „top end”, având mulţi clienţi în zona multinaţionalelor şi a companiilor mari din România. Banca Ţiriac era orientată către mass market, având o cotă importantă pe segmentul clienţilor persoane fizice şi chiar a IMM-urilor. Expertiza celor două bănci pe aceste segmente a făcut ca oferta HVB Ţiriac Bank să fie foarte vastă şi atractivă. Chiar dacă cele două bănci au dorit să nu facă simţite efectele fuziunii şi dincolo de ghişeu, au existat efecte secundare şi la nivelul clienţilor. Unele conturi au fost blocate după încheierea fuziunii, pentru că au fost semnalate conturi deţinute de persoane cu coduri numerice personale identice, dar cu nume diferite. S-a constatat apoi că nu e vorba de fraudă, ci de persoane care şi-au deschis un cont înainte de căsătorie şi altul după căsătorie, când şi-au schimbat numele. Trecerea aproape imediată la cea de-a doua etapă a fuziunii,

cea cu UniCredit a creat o oarecare confuzie la nivelul clienţilor, care, abia obişnuiţi cu entitatea HVB Ţiriac Bank, au descoperit că în câteva luni şi aceasta se transformă în UniCredit Ţiriac Bank.

Învăţăminte pentru a doua etapă Fuziunea dintre HVB şi Banca Ţiriac a fost un bun „antrenament” pentru etapa următoare. Dacă primul proces a durat un an, fuziunea HVB Ţiriac Bank cu UniCredit s-a încheiat după 9 luni. „Am tras multe învăţăminte din experienţa fuziunii dintre HVB Bank şi Banca Ţiriac, ceea ce ne-a ajutat mai ales în privinţa managementului proiectului de fuziune şi a centralizării operaţiunilor”, a spus Răsvan Radu. Despre costurile celei de-a doua fuziuni nu s-a spus încă nimic, dar e posibil ca ele să fie mai mici decât cele din prima etapă, tocmai datorită experienţei acumulate. Complementaritatea a avut şi aici un cuvânt important de spus, având în vedere că UniCredit a venit în această fuziune cu produse şi expertiză pe segmentul clienţilor din zona companiilor medii româneşti, neacoperit suficient de celelalte două bănci. Când vor fi prezentate costurile finale ale acestei triple fuziuni, vom putea vedea care a fost eficienţa acestui proces. Pe de altă parte, băncile care vor trece prin procese similare în viitor vor avea un reper şi vor beneficia de experienţa acestei fuziuni încheiate cu succes. ■

UNICREDIT ŢIRIAC BANK ÎN CIFRE: ■ 600.000 de clienţi per-

soane fizice şi juridice ■ 134 de sucursale ■ 350 de ATM-uri ■ 3,7 miliarde euro active ■ locul 3 în sistemul ban-

car cu o cotă de piaţă de 8% în funţie de active

2007 IULIE

ANALIZĂ

SUNT DIRECTORII FINANCIARI RESPONSABILI? Funcţia de director financiar nu înseamă doar o poziţie bună în top managementul unei companii, ci şi numeroase răspunderi. Unele de natură juridică. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA Când o companie se prăbuşeşte neaşteptat, deşi rapoartele financiare prezentate ultima dată arătau minunat, directorul financiar cade o dată cu directorul general. Acest lucru se întâmplă aproape de fiecare dată. Fiind în prima linie, directorul financiar nu are prea multe şanse să scape de focul încrucişat care vine din partea creditorilor şi chiar al angajaţilor. În România, ca în multe alte ţări, legislaţia care stabileşte răspunderea juridică a directorului financiar trebuie adaptată continuu la noile schimbări ale pieţei. Sistemul trebuie îmbunătăţit, pentru a stabili într-o proporţie cât mai exactă, gradul de răspundere al fiecărei persoane din top managementul unei companii. Deşi în România nu există o lege specială pentru directorii financiari, răspunderea juridică a acestora, fie de natură penală, fie de natură civilă, este prevăzută în mai multe acte normative.

pe diverse temeiuri. În funcţie de situaţie, aceste răspunderi se pot cumula. „Răspunderea juridică a directorilor financiari poate fi angajată atât din punct de vedere penal sau contravenţional, cât şi din punct de vedere civil (sub aspectul solicitării de daune – interese în vederea acoperirii pagubelor cauzate societăţii prin conduita sa frauduloasă)”, spune Alexandra Necatu, avocat asociat în cadrul firmei de avocatură Boştină şi Asociaţii. Prin stabilirea obligaţiei plăţii unor daune, legiuitorul a creat în mod expres o formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societăţii de către managementul unei companii, care prin activitatea neloială a adus societatea în stare de insolvenţă şi, ca o consecinţă a acestei stări patrimoniale, s-a produs o reducere în valorea reală a creanţelor pe care o aveau creditorii faţă de societate. Categoria de creditori ai societăţii cuprinde atât creditorii cu creanţe comerciale, cât şi creditorii cu creanţe civile sau de muncă. De asemenea, în funcţie de raporturile juridice care se stabilesc între societatea comercială şi directorul financiar, nu trebuie omisă răspunderea disciplinară și sancţiunile pe care aceasta le presupune, inclusiv desfacerea contractului de muncă sau rezilierea contractului de management, după caz. Ambiguităţi procedurale Răspunderea juridică apare în momentul în care se constată un prejudiciu adus societăţii comerciale de către cei care asigură managementul. Însă pentru a angaja o formă de răspundere civilă trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii. Trebuie constatată existenţa unui prejudiciu, trebuie să existe o faptă ilicită a unuia sau mai mulţi membri ai conducerii acelei societăţi, trebuie dovedit raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi, în sfârşit, trebuie ca fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăţie precizate în lege.

Răspunderea juridică a directorilor financiari poate fi angajată atât din punct de vedere penal sau contravenţional, cât şi din punct de vedere civil

IULIE 2007

Existenţa concomitentă a tuturor acestor factori nu este, însă, uşor de dovedit, legea lăsând multe aspecte la latitudinea organelor de cercetare şi a celor de judecată. În cazul în care la producerea prejudiciului concură mai multe fapte ilicite ale aceleiaşi persoane sau ale mai multor persoane din conducere, raportul de cauzalitate este complex, fără a se putea stabili cu exactitate care dintre aceste activităţi reprezintă cauza exclusivă a producerii prejudiciului şi care dintre acestea reprezintă doar o cauză conjuncturală. Pe de altă parte, trebuie stabilit cu exactitate gradul de vinovăţie al directorului ﬁnanciar, în comparaţie cu gradul de vinovăţie al celorlalţi membrii ai conducerii. În cazul unor companii unde gradul de decizie al ﬁecărui membru al top managementului nu este foarte clar stabilit, nici gradul de răspundere, în cazul unui prejudiciu, nu este o sarcină uşoară. ▼

Cele mai importante prevederi sunt cele din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată. Fără a face referiri exprese la directorii financiari, legea reglementează faptele săvârşite de directorii şi directorii executivi ai societăţilor comerciale, care reprezintă infracţiuni sau contravenţii, după caz. Directorul financiar este asimilat categoriei administratorilor societăţilor comerciale, fie că e vorba de cele cu capital de stat sau cu capital privat. În doctrina juridică această categorie de administratori sau directori ai societăţilor comerciale este considerată periculoasă atât pentru companie, cât şi pentru terţe persoane (creditori sau salariaţi), fapt care necesită stabilirea unui regim specific de răspundere juridică. Acest regim specific de răspundere dă posibilitatea de a angaja în sarcina administratorului sau directorului unei societăţi comerciale mai multe forme de răspundere, bazate

Reguli mai stricte pentru companiile listate O situaţie aparte apare în cazul companiilor listate la Bursă. Chiar dacă, nici aici, legislaţia românească nu stabileşte reglementări speciale, care să îi vizeze pe directorii financiari, acestea se pot deduce din celelalte reglementări destinate pieţei de capital. „Postura de societate listată la Bursa de Valori Bucureşti aduce un regim juridic special consacrat prin legislaţia pieţei de capital, regim juridic special care vizează ansamblul activităţii societăţii comerciale şi care se răsfrânge implicit şi asupra directorilor financiari. Avem în vedere aici seria de raportări cu conţinut financiar care trebuie făcute de societăţile listate, regulile speciale de aprobare a actelor juridice de valoare semnificativă, regimul încheierii tranzacţiilor cu persoanele afiliate, regimul modificărilor de capital social ş.a.m.d.”, spune avocatul Alexandra Necatu. Lucrul cu cifrele nu este o sarcină facilă. Multe acţiuni depind de un raport financiar semestrial sau anual. Cifrele îi fac pe acţionari să decidă dacă se extind agresiv sau consolidează încă un an afacerile companiei, Rezultatele seci cresc sau scad cu câteva puncte cotaţiile acţiunilor. Voit sau nu, directorii financiari joacă un joc periculos al cifrelor, decizând uneori soarta companiei. Orice raport care poartă semnătura lor se plăteşte. Într-un fel sau altul. ■

Foto: Photoland / Masterfile

ANALIZĂ

SITUAŢIILE ÎN CARE DIRECTORUL FINANCIAR POATE FI INCRIMINAT Analizând legea 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, pot fi enumerate fapte penale sau contravenţionale, după caz, care pot să ducă la răspunderea jurudică a directorului financiar: ■ prezentarea, cu rea-credinţă, în prospectele, rapoartele şi comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societăţii ori asupra condiţiilor economice ale acesteia sau ascunderea, cu rea-credinţă, în tot sau în parte, a unor asemenea date; ■ folosirea, cu rea-credinţă, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, în-tr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect; acordarea de împrumuturi sau avansuri asupra acţiunilor societăţii; ■ nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la anularea acţiunilor neachitate; răspândirea de ştiri false sau întrebuinţarea altor mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce îi aparţin, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii; ■ încasarea sau plata dividendelor, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţie financiară sau 16

IULIE 2007

contrarii celor rezultate din aceasta; ■ îndeplinirea hotărârilor adunării generale referitoare la schimbarea formei societăţii, la fuziunea ori la divizarea acesteia sau la reducerea capitalului social, înainte de expirarea termenelor prevăzute de lege; ■ bancrută frauduloasă, constând în una dintre următoarele fapte: ■ falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor societăţii ori ascunderea unei părţi din activul societăţii, înfăţişarea de datorii inexistente sau prezentarea în registrul societăţii, în alt act ori în situaţiile financiare a unor sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşită în vederea diminuării aparente a valorii activelor; ■ înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăţi, a unei părţi însemnate din active. Avocatul Alexandra Necatu mai spune că, dacă faptele prevăzute în Legea 31/1990 constituie, potrivit Codului penal (în cazurile de gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită) sau a unor legi speciale (precum prevederile din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei), infracţiuni mai grave, acestea se pedepsesc în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute de aceste acte normative.

ANALIZĂ

Optând pentru achiziţionarea unuia sau mai multor automobile în leasing şi nerecurgând la credit, cu siguranţă că ne-am făcut o serie de calcule financiare care ne-au arătat până la final avantajele acestui tip de tranzacţie. Faptul că ratele la leasing sunt mai mici decât cele la credit, prin faptul că la sfârşitul contractului va trebui să plătim valoarea reziduală (stabilită prin lege la 20% din valoare iniţială), spre deosebire de credit, unde această valoare reziduală nu există, ne poate ajuta la echilibarea cash-flow-ului. Cei care se bazează pe obţinerea unor venituri mai consistente în viitor pot prefera leasingul tocmai din acest motiv al eşalonării diferite al plăţii. Ne-am gândit însă la toate costurile suplimentare ce apar în cursul derulării unui contract de leasing? O recapitulare a lor ar putea fi nimerită. Costul principal Dobânda este cel mai vizibil cost al unui contract de leasing, ea fiind trecută separat şi în scadenţarul ce însoţeşte contractul de leasing. Partea mai puţin vizibilă este însă modul în care aceasta poate evolua ulterior, pentru că majoritatea companiilor de leasing lucrează cu dobânzi variabile. Legarea dobânzii la un indice cunoscut de piaţă (LIBOR, BUBOR, EURIBOR) ne oferă deplină transparenţă cu privire la modul în care aceasta poate să scadă sau să crească. Şi totuşi, în contract pot fi strecurate o serie de clauze care să influenţeze evoluţia acesteia. Spre exemplu, se poate ivi precizarea că „reducerea dobânzii – în cazul unei evoluţii favorabile a pieţei – nu se va putea produce în timpul oricărei nerespectări a contractului de leasing de către utilizator”. Practic, şi o întârziere de una-două zile a plăţii unei rate ne poate greva de beneficiile unei astfel de măsuri pentru o perioadă de câteva zile sau chiar câteva săptămâni. Alte cheltuieli Alte costuri legate de un contract de leasing sunt comisioanele de acordare şi de administrare a contractului (1-3% din valoarea maşinii), cheltuielile de import şi înmatriculare (100-300 EUR), taxa specială pentru autovehicule (de la câteva sute de euro la câteva mii de euro în funcţie de tipul şi vechimea maşinii), costurile de prefinanţare a TVA, costurile de asigurare a autovehicolului (RCA şi CASCO), precum şi costul legat de taxa de drum (câteva zeci de euro). În total ele pot ajunge la 7-10% din valoarea autovehiculului (dacă automobilul provine din afara UE, mai adăugăm alte 10 procente din preţul CIP al maşinii, reprezentând taxa vamală). De o explicitare ar fi nevoie poate în cazul costurilor de prefinanţare a TVA: dacă locatorul este nevoit să plătească furnizorului TVA, costurile de prefinaţare a taxei

COSTURI SUPLIMENTARE Comisioanele, costurile de prefinanţare şi diferențele de curs de schimb, și alte câteva costuri sunt cheltuielile ce apar la un contract de leasing în afara dobânzii pe valoarea adăugată se calculează zilnic prin aplicarea la TVA a ratei dobânzii valabile pentru prima rată de leasing. Acest cost este de obicei inclus în prima rată de leasing. Cât de mare este cursul de schimb? Iar la aceste costuri se mai adaugă unul suplimentar: cel legat de cursul de schimb utilizat de firma de laesing. Cursul de schimb luat în considerare în derularea contractului de leasing diferă destul de mult de la o companie de leasing la alta. Foarte multe societăţi de leasing utilizează cursul de vânzare al băncii cu care lucrează, la care adaugă sau nu un anume procent (0-1% din cotaţia cu care banca vinde euro în schimbul leilor). O altă formulă pentru calculul cursului de schimb la care se efectuează plăţile prevăzute în contractul de leasing este şi cea care, pornind de la cursul comunicat zilnic de BNR, adaugă un procent de 0-1,5% din respectiva cotaţie pentru obţinerea rezultatului final. Diferenţa obţinută este de câteva sute de lei între cotaţia cea mai împovărătoare şi cea mai puţin împovărătoare. La 10.000 de euro însă, ea este de circa 6 milioane de lei, adică aproximativ 150 de euro. Momentul luat în calcul la stabilirea cursului de schimb este şi el important prin influenţa pe care o poate avea asupra costurilor (creştere sau scădere cu câteva zeci sau sute de euro). De obicei, în contracte, momentul efectuării plăţii de către utilizatorul bunului este cel practicat uzual, riscul de curs de schimb fiind preluat în acest mod de firma de leasing. Există însă societăţi de leasing care transferă riscul de curs de schimb, datorat evoluţiei raportului leu-euro în timp, asupra celui ce achiziţionează bunul în leasing, considerând ca moment al calculării cursului de schimb data în care banii utilizatorului au ajuns în contul său. Diferenţele apărute între momentul momentul facturării şi cel al realizării plăţii apar în următoarea factură emisă utilizatorului de către firma de leasing. ■

2007 IULIE

RESURSE UMANE

SERVICII EXCELENTE – DE CÂND? De mult prea multe ori auzim colegi, prieteni, cunoştinţe sau rude care se plâng de calitatea serviciilor din România. A mai tuturor serviciilor.

MIHAI MĂTIEȘ

De la atitudinea penibilă a unor chelneri care se uită la clientul proaspăt aşezat la masă ca la un intrus care le-a stricat plăcuta stare de lene, la instalatorul care „repară” de trei ori ţeava până o nimereşte sau mecanicul care înainte de a-ţi repara maşina începe cu invariabilul „cine naiba ţi-a lucrat aici dom’le?” şi până la funcţionarul public care îţi returnează dosarul cu indiferent ce petiţie ai, manifestând o bucurie viscerală deoarece îţi „mai lipseşte o copie” după nu ştiu ce act sau o viză ori ştampilă a unei instituţii, situate întâmplător la capătul celălalt al oraşului, ofertanţii de servicii din România, ﬁe că e vorba de ﬁrme particulare sau instituţii de stat, îşi dezamăgesc continuu clienţii. Profund, şi uneori cu consecinţe grave pentru starea psihică a celui despre care se spune că „are întotdeauna dreptate”. Dacă am sta să analizăm de ce am ajuns aici am face greşeala majoră care traversează societatea românească de la începutul secolului 20 încoace: trăim în trecut, ne hrănim cu trecutul şi analizăm numai ceea ce s-a petrecut cândva, când totul „era mai bine”. Propunerea mea este să dezvoltăm o cultură a serviciilor bine făcute acum, în prezent. În România. Bineînţeles că eforturile aici trebuie duse pe mai multe paliere: la nivel

SERVICIILE FAC DIFERENȚA Sondajele arată că românilor nu le place în ţara lor în principal din cauza serviciilor pe care le primesc. Când e vorba de concedii, cei cu bani aleg străinătatea. La fel pentru cei care au nevoie de servicii medicale. Când întrebi românii despre experienţele lor în relaţia cu un ofertant privat de servicii, exemplele real-pozitive sunt în marea lor majoritate din străinătate. Sau foarte rare. Când e vorba să muncească, prima alegere a românilor e întotdeauna „Europa, frate” sau America. Sau oriunde altundeva. Dacă asculţi prea mulţi patroni de la noi vei auzi numai laude la adresa birocraţiei anglo-americane, a sistemului de taxare din anumite insule sau a duratei necesare pentru deschiderea unei firme în Luxemburg: despre serviciile publice similare din România, cuvintele pe care le auzi din partea lor nu figurează în DEX.

IULIE 2007

individual – printr-o exigenţă sporită a fiecăruia dintre noi faţă de calitatea serviciilor primite, la nivelul organizaţiilor şi companiilor private - printr-o continuă preocupare pentru a atinge şi a menţine excelenţa în servicii şi nu în ultimul rând în cadrul instituţiilor publice care trebuie nu doar să conştientizeze, ci să şi acţioneze după principiul „contribuabilul îmi plăteşte salariul, de aceea merită atenţia şi grija mea”. Aş vrea să ne oprim deocamdată asupra primelor 2 nivele: cel individual şi cel al organizaţiilor şi companiilor private. La nivel individual, ar trebui să nu mai acceptăm să fim trataţi prost şi fără o minimă decenţă. Nici în restaurante, nici în „Servis”, nici acasă şi nici la ghişeu. Să plecăm pur şi simplu. Să nu plătim pretinsul „serviciu”. Să atragem atenţia celui care greşeşte şi să-i spunem nemulţumirea direct, creionându-i un tablou sumbru despre consecinţele actelor sale asupra noastră şi a clientelei sale. Abia după ce vom deveni mai exigenţi cu noi înşine vom putea cere să fim trataţi mai bine. Din ce în ce mai bine. Vi se pare greu? Aşa şi este, dar recompensele nu se vor lăsa aşteptate. Încasări mai mari cu 50% La nivelul companiilor sarcina e mai dificilă şi mai complexă. Dirijorii sunt aici departamentele de Resurse Umane. E necesar ca specialiştii respectivi să realizeze ei înşişi cât este de important ca firma să creeze şi să pună în practică un sistem al excelenţei în servicii. E important, pentru că serviciile bine livrate aduc creşteri în profitul companiilor, loializează clienţii şi constituie motorul principal al mult-căutatei şi mult-iubitei „promovări a imaginii”. Nu odată, şi prin asta cred că am trecut foarte mulţi dintre noi, am spus că prefer să plătesc mai mult unei companii care mă tratează cu drag, decât unui servant ieftin şi meschin pentru care nu contez deloc. Departamentul de Resurse Umane dintr-o companie poate şi trebuie să fie catalizatorul acestor schimbări în bine. În exterior, el acţionează ca un motor de căutare a talentelor în domeniul serviciilor de calitate şi apelează la ajutorul altor companii sau experţi. În interior, se preocupă să pregătească programele necesare de instruire a angajaţilor şi să le ofere acestora cele mai bune soluţii pentru a le dezvolta competenţele necesare şi a-i menţine pe cei buni în organizaţie. Adică „atrage-i, dezvoltă-i şi menţine-i!”. În ambele direcţii, exigenţa directorilor de RU trebuie să fie maximă. Pentru că ne îndreptăm în sfârşit către statutul de piaţă matură, unde concurenţa este cel mai mare factor al progresului. Pentru că studiile arată că putem avea încasări mai mari cu până la 50%, numai prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor. Nu în ultimul rând, singurul diferenţiator pe piaţa serviciilor comerciale este grija faţă de client şi dezvoltarea unor programe de sprijinire a clienţilor pe termen lung, prin crearea unor experienţe pozitive memorabile pentru aceştia. De ce? Pentru că tehnologie vor avea în curând aproape toţi, fonduri aşişderea, strategii si tactici de business, cât încape: un singur lucru nu vor avea toţi – oameni pricepuţi şi cărora să le facă plăcere să servească un client pentru că aşa simt şi aşa au fost învăţati să facă. Cei care-i vor avea vor câştiga! ■ Mihai Mătieş este Senior Consultant HR

RAPORT FINANCIAR

număr total de 10.431 de firme aflate în diverse stadii ale procedurii de faliment, dintre care 4.604 se aflau în procedura de faliment deschisă, 1.625 se aflau în reorganizare judiciară, 3.710 şi-au închis procedura de reorganizare şi faliment, iar 492 şi-au închis procedura de reorganizare sau faliment din lipsă de active, se arată într-un studiu realizat de Coface Romania. Au fost luate în evidenţă firmele aflate în faliment, reorganizare judiciară şi firmele pentru care s-a închis procedura de faliment, indiferent de anul deschiderii acestor proceduri.

Comerţul şi agricultura – sectoarele cele mai riscante Ca şi în anii precedenţi, sectorul comercial rămâne cel mai riscant sector de activitate din România. Această ramură a înregistrat un procent ridicat de 37% din totalul falimentelor anului 2006, în creştere faţă de 2005 când avea o pondere de 34,9%. În 2006 retailul a depăşit comerţul en-gross, care se situa pe prima poziţie în 2005, această tendinţă confirmând evoluţia din ultimii ani potrivit căreia comerţul se concentrează în prezent către marii retaileri de tip hypermarket, supermarket, cash & carry şi complexe comerciale de tip mall. Marii retaileri şi-au majorat numărul de magazine în 2006 cu 40% faţă de 2005, ajungând ca la sfârşitul lui ianuarie 2007 să fie un număr de 263 de unităţi pe întreg teritoriul României. Rata insolvenţei din sectorul comerţului cu amănuntul a înregistrat cea mai mare creştere în 2006 faţă de 2005, mărindu-se cu 6,25%, astfel accentuându-se practic numărul de falimente în cadrul micilor comercianţi, cererea migrând în mod sistematic către marii retaileri. La mică distanţă după comerţul cu ridicata şi amănuntul se situează agricultura, cu un număr de 1.382 firme insolvente, adică 13,25% din total. Deşi în creştere faţă de anul trecut, agricultura românească este încă departe de a deveni un sector competitiv. Totuşi, continuarea reformelor în acest domeniu şi absorbţia fondurilor europene puse la dispoziţie agriculturii pot duce la accelerarea dezvoltării acestui sector şi pot trezi interesul investitorilor. Pe a patra poziţie în clasament se situează

DISTRIBUȚIA REGIONALĂ A FALIMENTELOR Zona de vest 9% Zona de sud-vest 11%

București 18%

Zona de sud-est 14%

Zona de nord-est 12%

Zona de nord vest 12%

Zona de sud 12% Sursa: Coface Romania

Centru 12%

PRESIUNEA UE Noua legislaţie armonizată cu cea a UE va face victime în rândul societăţilor mici, cu un management şi o situaţie financiară precare. industria alimentară şi a băuturilor, totalizând 10,8% din numărul falimentelor. Sectorul construcţiilor, care în 2005 ocupa poziţia a zecea, acum se situează pe locul 5 din punct de vedere al ponderii insolvenţelor în totalul celor înregistrate în 2006, cu 5,6% din total. Cu toate că sectorul construcţiilor îşi continuă ascensiunea din ultimii ani, fiind o ramură în plină dezvoltare ce atrage un grad ridicat de investiţii, totuşi rămâne un sector riscant, unde plăţile se fac cu dificultate, cu un număr mare de firme insolvente, mai ales în cadrul celor de talie mică şi medie care livrează materiale de construcţii. În sectorul de producţie confecţii textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte se menţine aceeaşi rată a insolvenţei, multe din firmele care lucrau exclusiv în lohn închizându-se ca urmare a creşterii salariilor şi în acest sector. Reorientarea lor către piaţa românească întâmpină dificultăţi datorită costurilor de producţie destul de ridicate, în comparaţie cu alte produse similare de pe piaţa asiatică, iar multe firme de confecţii nu găsesc resursele necesare pentru a-şi construi o imagine, pentru a pătrunde pe anumite nişe din piaţă prin deschiderea de magazine proprii, prin participarea la târguri şi expoziţii de profil etc.

Riscuri mici în servicii La polul opus, sectoarele în care se înregistrează cea mai scăzută rată a falimentelor aparţin în special serviciilor. Ca şi în anii precedenţi se remarcă sectorul IT, al intermedierilor financiare, poşta şi telecomunicaţiile, sectorul energetic, tranzacţiile imobiliare, fiecare având ponderi sub 1% din totalul falimentelor. „Este firesc ca în sectorul energetic şi al telecomunicaţiilor să se înregistreze un număr infim de falimente şi aceasta deoarece în domeniul furnizării de energie piaţa este practic neconcurenţială, în ciuda liberalizării acesteia anul trecut, iar sectorul comunicaţiilor rămâne extrem de consolidat, barierele de intrare în piaţă rămânând foarte ridicate din punct de vedere financiar. În ceea ce priveşte companiile de intermediere financiară şi din piaţa de sănătate, acestea activează pe pieţe aflate încă în stadiul de formare, nivelul de dezvoltare al acestor sectoare fiind încă mult sub nivelul celorlalte ţări europene. IT-ul rămâne un sector extrem de dinamic, cu creşteri substanţiale în 2006, fiind unul dintre sectoarele de elită ale economiei româneşti şi un principal motor de creştere în România. Deschiderea pieţei UE pentru companiile româneşti în 2007 va consolida performanţele acestora şi le va face atractive pentru investitorii străini, gradul lor de risc fiind minim” explică Cristian Ionescu, director general Coface Romania. ▼

La sfârşitul anului 2006 erau înregistrate un

2007 IULIE

RAPORT FINANCIAR

UE grăbeşte falimentul Numărul companiilor româneşti aflate în procedura de faliment deschisă (excluzând firmele aflate în reorganizare judiciară sau pentru care s-a închis procedura de faliment) la sfârşitul lui 2006 a crescut cu un procent de 45% faţă de 2005, ajungând la un număr total de 4.604 companii în 2006 faţă de 3.171 de firme la sfârşitul lui 2005. Totalul firmelor aflate în reorganizare judiciară în 2006 cuprinde 1.625 de firme. Creşterea semnificativă a numărului de proceduri de insolvenţă din 2006 faţă de anul 2005 a fost puternic influenţată de efectele pozitive ale noii proceduri simplificate a legii insolvenţei. Creşterea semnificativă a numărului de falimente din 2006, faţă de anul 2005, a fost puternic influenţată de efectele pozitive ale noii proceduri simplificate a legii falimentului, prin care creditorul poate iniţia mult mai uşor procedura de faliment împotriva unui debitor. „Numărul companiilor româneşti aflate în procedura de faliment la sfârşitul lui 2006 a crescut cu un previzibil procent de 45% faţă de 2005. Aceasta se datorează în special efectelor pozitive induse de noua lege a insolvenţei promulgată în iulie 2006, dar şi efectelor colaterale produse de investiţiile semnificative în domeniul marilor retaileri. În 2007 mă aştept ca evoluţia creşterii numărului de companii româneşti care vor intra în faliment să continue în acelaşi ritm rapid de 50% pe an, având ca principală cauză noua legislaţie armonizată cu cea a

UE, care va face victime în rândul societăţilor mici, cu un management şi o situaţie financiară precare” consideră Cristian Ionescu. Din punct de vedere geografic, ponderea cea mai mare în totalul insolvenţelor o deţine Bucureştiul - cu 18,5%, adică 1.931 de firme, din care 466 de cazuri sunt în procedură de faliment deschise în decursul anului 2006. Acest lucru este explicabil datorită faptului că Bucureştiul este cea mai dezvoltată regiune economică a României, iar numărul firmelor înregistrate aici este mult mai mare. Bucureştiul este urmat de regiunea de S-E, în principal datorită numărului de falimente înregistrate în judeţele Galaţi şi Constanţa. De remarcat este distribuţia relativ echilibrată a cazurilor de insolvenţă între regiunile de dezvoltare economică a României, cele mai puţine înregistrându-se în zona de vest a ţării. Pe locul doi în clasament stă zona de S-E a ţării, cu 1.478 de falimente, în timp ce partea de vest a ţării este cea mai stabilă zonă, înregistrând 914 companii în faliment în 2006. Judeţele cu cel mai mare număr de falimente sunt: Bihor, Braşov şi Galaţi, iar cele mai puţine falimente se regăsesc în Călăraşi, Bistriţa Năsăud şi Giurgiu. Cea mai favorabilă evoluţie din punct de vedere al scăderii numărului de falimente în 2006 comparativ cu 2005 o întâlnim în Olt, în Neamţ şi în Gorj. La polul opus găsim Bucureştiul, Suceava şi Argeşul. ■ Analiză Coface Romania

PONDEREA SECTOARELOR ECONOMICE ÎN TOTALUL FALIMENTELOR ÎN ROMÂNIA 2006 FAȚĂ DE 2005 Sursa: Coface Romania

Sectorul de activitate

% din total 2005

Comerț cu ridicata și distribuție

18,3

22,6

Comerț cu amănuntul

18,5

12,33

Agricultură, silvicultură, vânătoare și pescuit

13,2

16,4

Industria alimentară și a băuturilor

10,8

11,6

Construcții

5,5

5,0

Fabricarea lemnului și a produselor din lemn

5,5

6,0

Fabricarea produselor textile, a articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte

5,4

Transporturi

3,6

3,2

Industria metalurgică

3,4

Alte activități de servicii prestate în principal întreprinderilor

3,3

3,2

Hoteluri și restaurante

3,1

2,3

Alte activități de servicii personale

1,4

0,9

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

1,2

2,4

Asanarea și îndepărtarea gunoaielor; salubritate și activități similare

1,1

0,6

Industria de mașini de echipamente

1,1

0,8

Activități recreative, culturale și sportive

0,8

0,9

Industria extractivă

0,6

0,4

Tranzacții imobliare

0,5

0,8

Informatică și activități conexe

0,5

Intermedieri financiare

0,5

0,6

Poștă și telecomunicații

0,4

0,3

Sănătate și asistență socială

0,2

Producția și funrnizarea de energie electrică și termică, apă și gaze Total

% din total 2006

IULIE 2007

0,2

100,00

100

MANAGEMENT

SFATURI PENTRU FAMILIE Stabilirea unor relaţii instituţionale la nivelul familiei vor salva slujba directorului financiar, care de obicei este prima ţintă a familiei aflate la conducere. TEXT GABRIEL NIȚULESCU Deşi companiile de familie reprezintă aproximativ două treimi din economia europeană, ele beneﬁciază de prea puţină consultanţă de specialitate în domeniul guvernării corporatiste, atunci când au nevoie, se arată într-un studiu realizat de un grup de cercetători spanioli, la începutul acestui an. Una din cele mai importante concluzii ale studiului este aceea că este necesară aplicarea unor reguli clare de management corporatist nu numai la nivelul companiei, ci şi la nivelul familiei. Aspecte precum detaliile legate de modul de asociere a membrilor familiei în cadrul ﬁrmei, de procedura de transfer a acţiunilor către alţi membri de familie (inclusiv către cei intraţi în familie prin alianţă) etc. ar trebui foarte clar reglementate. De cele mai multe ori astfel de probleme sunt discutate doar de principiu, la o reuniune de familie, sau

sunt total ignorate, în condiţiile în care firma funcţionează mulţumitor. Directorii financiari ar trebui să ia notă cu privire la această situaţie, mai ales că aceştia de obicei (în proporţie de 70-80%) nu fac parte din familie. Transparenţa şi claritatea sarcinilor lor legate de „job-ul” lor vor beneficia de pe urma existenţei unui astfel de consiliu de familie bine organizat. În plus, de multe ori asemenea relaţii instituţionale la nivelul familiei vor salva slujba directorului financiar, care de obicei este prima ţintă a familiei aflate la conducere, atunci când lucrurile nu merg aşa cum ar trebui în companie. De asemenea, directorii financiari ar trebui să ţină seama şi de faptul că doar 10% din afacerile de familie supravieţuiesc pe o durată mai mare de trei generaţii. Unele, însă, se bucură de o durată de viaţă peste măsură de mare. Profesorul William O’Hara, autorul cărţii Centuries of Success („Secole de succes”) a întocmit un clasament al celor mai mai vechi 100 de afaceri de familie din lume. Toate au peste 225 de ani, iar patru au chiar peste 1.000 de ani. Cele mai mari 250 de afaceri de familie ale lumii înregistrează fiecare venituri anuale de peste 1,2 miliarde de dolari pe an. Multe din ele domină propriile economii naţionale, dar altele au o prezenţă multinaţională. Din cele 250, 130 sunt americane, 17 franceze, 16 germane. Dar doar şapte companii americane sunt în top 25 al celor mai mari afaceri de familie din lume, în vreme ce Coreea de Sud are trei companii în top 11. ■

TOP 10 AL CELOR MAI VECHI AFACERI DE FAMILIE KONGO GUMI Domeniul de activitate: construcţia de temple; Sediul: Osaka, Japonia Anul înfiinţării: 578 40 generații www.kongogumi.co.jp

HOSHI RYOKAN Domeniul de activitate: hanuri Sediul: Komatsu, Japonia Anul înfiinţării: 718 46 generații www.ho-shi.co.jp/jiten/Houshi

CHÂTEAU DE GOULAINE Domeniul de activitate: producător de vinuri, muzeu Sediul: Haute Goulaine, Franţa Anul înfiinţării: 1.000 http://chateau.goulaine.online.fr

IULIE 2007

FONDERIA PONTIFICIA MARINELLI Domeniul de activitate: producători de clopote Sediul: Agnone, Italia Anul înfiinţării: cca. 1.000

BARONE RICASOLI Domeniul de activitate: producători de vin şi ulei de măsline Sediul: Siena, Italia Anul înfiinţării: 1.141 www.ricasoli.it

BAROVIER & TOSO Domeniul de activitate: producători de sticlă Sediul: Murano Veneţia, Italia Anul înfiinţării: 1295 www.barovier.com

HOTEL PILGRIMHAUS Domeniul de activitate: hanuri Sediul: Soest, Germania

Anul înfiinţării: 1.304 www.pilgrimhaus.de RICHARD DE BAS Domeniul de activitate: producător de hârtie Sediul: Ambert d’Auvergne, Franţa Anul înfiinţării: 1.326 www.richarddebas.fr

TORRINI FIRENZE Domeniul de activitate: bijuterii Sediul: Florenţa, Italia Anul înfiinţării: 1.369 www.torrini.com

ANTINORI

Domeniul de activitate: producători de vin Sediul: Florenţa, Italia Anul înfiinţării: 1.385 www.antinori.it

TOP 10 AL CELOR MAI MARI AFACERI DE FAMILIE WAL-MART STORES 1 Numele familiei /deţineri: Walton/38% Sediul: Bentonville, Arkansas, SUA Sectorul de activitate: comerţ cu amănuntul Venituri: $244,5 miliarde Nr. angajaţi: 1,4 milioane FORD MOTOR CO. 2 Numele familiei /deţineri: Ford/40% Sediul: Dearborn, SUA Sectorul de activitate: industria auto Venituri: $163,4 miliarde Nr. angajaţi: 350.321 SAMSUNG 3 Numele familiei/deţineri: Lee/ 22% Sediul: Seul, Coreea de Sud Sectorul de activitate: conglomerat Venituri: $98,7 miliarde Nr. angajaţi: 175.000 LG GROUP 4 Numele familiei/deţineri: Koo, Huh/ 59% Sediul: Seul, Coreea de Sud Sectorul de activitate: conglomerat Venituri: $81 miliarde Nr. angajaţi: 130.000 CARREFOUR GROUP (5) 5 Numele familiei /deţineri: Defforey/pachetul de control Sediul: Paris, Franţa Sectorul de activitate: comerţ cu amănuntul Venituri: $72,035 miliarde Nr. angajaţi: 396.662 FIAT GROUP (7) 6 Numele familiei /deţineri: Agnelli / 30% Sediul: Torino, Italia Sectorul de activitate: auto (Fiat, Alfa Romeo, Ferrari, Maserati), construcţie de echipamente, asigurări, aviaţie, editură Venituri: $61,014 miliarde Nr. angajaţi: 186.492 IFI ISTITUTO FINANZIARIO INDUSTRIALE 7 S.P.A. (6) Numele familiei /deţineri: Agnelli / 50% Sediul: Torino, Italia Sectorul de activitate: holding Venituri: $59,239 miliarde Nr. angajaţi: 198.764 PSA PEUGEOT CITROËN S.A. 8 Numele familiei/deţineri: Peugeot/42% Sediul: Paris, Franţa Sectorul de activitate: auto Venituri: $57,054 miliarde Nr. angajaţi: 198.600 CARGILL INC. (8) 9 Numele familiei /deţineri: Cargill, MacMillan / 85% Sediul: Minneapolis, SUA Sectorul de activitate: comerţ internaţional Venituri: $50,8 miliarde Nr. angajaţi: 97.000 / www.cargill.com BMW 10 Numele familiei /deţineri: Quandt/47% Sediul: München, Germania Sectorul de activitate: auto, moto, software Venituri: $44.315 miliarde Nr. angajaţi: 101.395

STRATEGIE IT

IT DE ÎMPRUMUT ? Echipamentele IT sunt indispensabile în activitatea companiilor. Calea prin care acestea ajung pe birourile angajaţilor e decisă de directorul financiar Ce face un director financiar al unei firme atunci când află că trebuie cumpărate 5 calculatoare noi, împreună cu softul necesar? De cele mai multe ori, cere mai multe variante de preţ şi, după o analiză pragmatică, plăteşte cash. Ce face însă un director financiar al unei companii de calibru, care e informat că trebuie achiziţionate echipamente IT şi software de 300.000 de euro? În niciun caz, nu scoate 300.000 de euro din bancă. Diferenţele de abordare în privinţa achiziţionării de echipament IT ţin, în principal, de costul acestei operaţiuni. Computere, telefoane, servere, imprimate, copiatoare… Toate fac parte din peisajul unei companii, asigurând comunicarea şi restul activităţilor zilnice. Fie că e vorba de hardware sau de software, metoda de achiziţionare e, fie cumpărarea, fie leasingul. Oricare dintre variante necesită o analiză atentă din partea directorului financiar. Hardware efemer Echipamentele de hardware au o viaţă din ce în ce mai scurtă. Salturile tehnologice din industria IT fac aproape imposibil efortul de a ţine ritmul cu noile performanţe atinse de aceste echipamente. Performanţele unui computer de ultimă generaţie cumpărat astăzi vor ajunge să fie insuficiente peste doar doi ani, fără un upgrade. Asta înseamnă noi cheltuieli, uneori mai mari decât cumpărarea unui echipament nou. În cazul serverelor care gestionează reţele întregi de computere, lucrurile nu se schimbă atât de rapid, dar o viaţă mai lungă înseamnă şi o investiţie iniţială mai mare. Ciclul de viaţă redus al multor echipamente IT presupune schimbarea destul de frecventă a acestora. În acest caz, leasingul operaţional este o soluţie potrivită. Mai ales în cazul unor companii, precum băncile, care au sisteme IT cu sute de componente. Leasingul dă angajaţilor companiei dreptul să se folosească de aceste echipamente pentru o anumită perioadă, după care acestea revin la cel care le-a închiriat. Deşi vorbim de o procedură utilizată foarte mult în ţările occidentale, privind cifrele din România, vedem că aici nu se bucură de prea mult succes. Evoluţia leasingului de echipamente IT în România este legată de evoluţia economică. Majoritatea companiilor au investit timid şi treptat în sistemele IT, iar atunci când au facut-o au ales să plătească tot echipamentul la început, 24

IULIE 2007

fie din resurse proprii sau apelând uneori la un împrumut bancar. Avantajul leasingului este însă că permite achiziţionarea echipamentelor fără indisponibilizarea unei sume mari de bani şi, uneori, la costuri mai mici decât în cazul împrumuturilor bancare. În contractul de leasing se poate prevede obligaţia furnizorului de echipamente de a asigura instalarea, asigurarea, întreţinerea şi un eventual upgrade al sistemelor. După încheierea ciclului de viaţă echipamentele cumpărate sunt, de obicei, aruncate, utilizatorii neavând experianţa necesară pentru a recupera măcar o parte din investiţia iniţială. O parte din furnizorii de echipamente IT revând echipamente folosite de companii prin contracte de leasing. Numite „produse IT refurbished” (produse recondiţionate de producător, nu mai vechi de 2 ani), acestea au preţuri mult mai mici şi mai pot fi folosite câţiva ani. Licenţe în rate Companiile care folosesc software specializat pot cheltui mai mult pe aceste programe decât pe echipamentele hardware. Aplicaţiile de business uşurează foarte mult viaţa companiilor, procesând eficient un mare volum de informaţii şi gestionând procesele decizionale. Spre deosebire de hardware, aplicaţiile software au un ciclu de viaţă mai lung şi pot fi tranferate de pe un sistem pe altul fără costuri suplimentare. Updatarea se face, în mai toate cazurile, online şi intră, de obicei, în costul iniţial al licenţei. În alte cazuri, versiunile mai noi ale unei aplicaţii necesită anumite costuri suplimentare. Ce se întâmplă însă dacă o companie nu mai poate să achite licenţele pentru softul cumpărat? Cum îşi recuperează compania de leasing banii? Chiar dacă vorbim de un produs care nu are valoare reziduală, companiile de leasing pot recupera licenţele şi le pot valorifica pe o piaţă secundară, dar numai dacă e vorba de aplicaţii nepersonalizate. La nivel mondial, dar timid şi în România, mari producători de software, precum Microsoft, SAP sau IBM, au lansat diferite formule de a ajuta clienţii corporate să cumpere sau să închirieze aplicaţiile necesare în afacerea pe care o desfăşoară. Leasingul începe să fie luat în calcul de tot mai multe companii, care văd în această variantă cea mai bună cale de a-şi pune la punct sistemele IT. Între timp apar şi alte formule care dau utilizatorilor posibilitatea de a utiliza diverse aplicaţii. Recent Microsoft a lansat în România un proiect pilot, prin care oferă clienţilor de business, dar şi celor individuali, aplicaţia Microsoft Office Professional 2007 într-un sistem prepaid, asemănător celui folosit de operatorii de telefonie mobilă. Utilizatorii trebuie să cumpere iniţial un card de activare a aplicaţiei, urmând ca, la fiecare trei luni, să achiziţioneze un card de reînnoire, pentru prelungirea licenţei. Produsul se adresează în special companiilor aflate la început de activitate sau companiilor cu activitate sezonieră, care doresc să plătească licenţa pentru Office Professional doar pentru perioada în care folosesc aplicaţia. ■

MACROECONOMIE

Semnalele pe care ni le oferă PIB-ul potențial sunt multiple. Spre exemplu, estimările cu privire la evoluţia viitoare a PIB real şi potenţial ne pot da informaţii despre evoluţia inflaţiei, dar şi despre nivelul veniturilor bugetare şi implicit al taxelor în următoarea perioadă. Iată, de altfel, ce ne spun câteva din datele cuprinse în ultimul raport asupra inflaţiei realizat de BNR: „Impulsul transmis de politica fiscală asupra deviaţiei PIB este mai puternic în anul 2008, comparativ cu 2007. Aceasta se datorează estimării unui deficit ciclic (i.e. determinat de fluctuaţiile PIB faţă de nivelul său potenţial) mai mic al bugetului consolidat din anul 2008, comparativ cu proiecţia anterioară, ceea ce implică un nivel mai ridicat al bazei de impozitare în anul 2008, faţă de aceeaşi referinţă, din care derivă încasări superioare la buget. Dat fiind că deficitul total este suma dintre deficitul ciclic şi cel structural, menţinerea la acelaşi nivel a ţintei de deficit total pentru anul 2008, aşa cum se presupune în scenariul de bază, în paralel cu un deficit ciclic mai redus, implică un deficit structural mai mare. Întrucât deficitul structural reprezintă acea parte a deficitului total determinată discreţionar de autoritatea fiscală, un nivel mai ridicat al acestuia semnifică un impact mai expansionist al politicii fiscale”. „Supraîncălzirea” economiei cu toate posibilele efecte colaterale sunt un alt eveniment semnalat de PIB-ul potenţial. Scenariul de bază al unui studiu BNR cu privire la evoluţia economiei româneşti în următorii ani, considerat a fi unul conservator, în care autorităţile nu implementează integral programul de reforme, iar investiţiile publice au un ritm redus arată că rata de creştere sustenabilă pe termen lung a PIB real este în medie de 5% pe an pentru perioada 2006-2015.

PIB-UL POTENŢIAL Este o variabilă ce nu poate fi observată în mod direct din datele statistice (neobservabilă), calcularea nivelului său fiind o problemă dificilă. Conceptul de PIB potenţial a primit definiţii variate în literatura de specialitate. Una din acestea defineşte PIB-ul potenţial ca reprezentând nivelul PIB real care poate fi produs de economie fără a genera presiuni inflaţioniste. În această abordare, ritmul de creştere a PIB potenţial poate varia pe termen mediu, abătându-se temporar de la valoarea de echilibru pe termen lung. Deviaţia PIB sau excesul de cerere reprezintă diferenţa procentuală dintre PIB real efectiv şi cel potenţial, fiind un indicator agregat sintetic al presiunilor inflaţioniste din economie. Ca urmare, excesul de cerere este o variabilă relevantă pentru stabilirea conduitei politicii monetare, care pe parcursul orizontului de prognoză urmăreşte să direcţioneze inflaţia către ţinta stabilită, prin gestionarea cererii agregate, din acest motiv PIB-ul potenţial fiind foarte important în politica de ţintire a inflaţiei.

URMĂRIND INFLAŢIA, ALTFEL Ne poate ajuta un indicator „exotic”, cum ar fi PIB-ul potenţial, în luarea unor decizii financiare sau în definirea unor strategii legate de venituri, cheltuieli sau investiţii? Varianta optiomistă În scenariul optimist, creşterea economică sustenabilă pe termen lung este de 7,5% pe an pentru aceeaşi perioadă, iar în scenariul pesimist de 3 % pe an. Deviaţii, de la aceste valori, sunt semnalul apariţiei unor probleme la nivelul economiei. Rezultatele respectivului studiu BNR indicau o creştere medie anuală a PIB potenţial pentru perioada 1996-2006 de 3,2%, cu o accelerare a ritmului anual de creştere a PIB potenţial de la o medie de 3-4% în perioada 2000-2002, până la valori situate în jurul nivelului de 6% în perioadele recente (media pentru 2003-2006 este de 5,6%). Dinamica PIB potenţial a înregistrat în ultimii ani valori semnificativ superioare celor înregistrate în perioadele de creştere puternică de noile state membre ale Uniunii Europene din Europa Centrală şi de statele din sudul Europei 11. Faptul că economiile înregistrează o tendinţă centrală de creştere pe orizonturi îndelungate de timp a dus la formularea conceptului de PIB potenţial, al cărui ritm de creştere pe termen lung este determinat de factori fundamentali: organizarea economiei, capacitatea productivă a acesteia determinată de tehnologie, factori demografici şi educaţionali care afectează forţa de muncă etc. Acesta corespunde valorii de echilibru pe termen lung a ratei de creştere a economiei din modelele neoclasice şi, de regulă, se modifică pe perioade de timp relativ îndelungate şi numai ca urmare a schimbărilor semnificative şi de durată ale condiţiilor fundamentale ale economiei. Majorarea productivităţii totale a factorilor de producţie, una dintre principalele surse ale creşterii PIB potenţial, reflectă diferenţe în eficienţa utilizării factorilor. ■

GABRIEL NIȚULESCU

Gabriel Nițulescu este redactor-șef al „Financial Director“

PIB-UL POTENŢIAL ȘI PIB-UL REAL 9

PIB potențial 7

PIB real

-1

2007 IULIE

COVER STORY

STINGEM INCENDII? Majoritatea directorilor financiari sunt mult prea ocupaĹŁi cu problemele cotidiene ale firmei pentru a se mai gĂ˘ndi la obiectivele pe termen lung.

de Sarah Perrin 26

IULIE 2007

COVER STORY

comunicare eficientă cu investitorii interesaţi, precum şi cu creditorii. „La modul ideal, un director financiar trebuie să construiască un protocol de comunicare eficace şi bine administrat, astfel încât să existe o bază solidă atunci când informaţiile ar trebui să apară, precum şi un punct de contact, agreat în prealabil, pentru dialogul zilnic cu acţionarii – intermediat adesea de consilierii companiei. Este nevoie de un mecanism bine uns, care să le permită directorilor financiari să se concentreze asupra măsurilor pe care trebuie să le ia pentru a ajuta cu adevărat compania să parcurgă eficient procesul”. Ia-o de la capăt! Uneori directori financiari nou-numiţi îşi preiau slujba plini de entuziasm, până când apare o surpriză neplăcută. „Nu este ceva neobişnuit să dai peste un departament contabil plin de persoane care se tem să utilizeze computerele şi privesc cu suspiciune tabelele”, observă Jeremy Willmont, asociat la Moore Stephens, specializat în redresare corporatistă. „Aceste persoane sunt deseori angajaţi vechi, consideraţi de încredere. Însă există o prăpastie între ceea ce fac ei şi ce ar trebui să facă pentru companie”. Din nefericire, reeducarea personalului şi îmbunătăţirea sistemelor necesită timp şi pot crea o situaţie de criză în perioada interimară. Aşadar, este de înţeles faptul că directorii financiari se simt în momentul actual între ciocan şi nicovală. „Povara reglementărilor este azi în continuă creştere”, declară Vaughan Thomas, asociat în divizia de consultanţă privind îmbunătăţirea performanţelor a PricewaterhouseCoopers. „În prezent, directorii financiari fac o adevărată echilibristică pentru a rezolva însărcinări foarte solicitante şi divergente; ei îşi aduc contribuţia la strategia globală de afaceri, adaugă valoare «activităţilor de rutină» într-un mediu de afaceri tot mai dificil, făcând faţă unor presiuni legislative crescânde, servilismului şi conducerii. Fiecare dintre aceste probleme cere ca funcţia de Chief Financial Officer (CFO) şi cea de director financiar să aibă o arie de cuprindere mult mai mare ca înainte. La toate acestea se mai adaugă şi presiunile exercitate asupra acestui departament decizional pentru a deveni mai servil faţă de conducere şi mai zgârcit. Şi, de cele mai multe ori, directorul financiar nu are o mulţime de contabili juniori

▼

Foto: Photoland / Masterfile

Eşti un director financiar specializat

în rezolvarea situaţiilor de criză sau altfel spus în „stingerea incendiilor” ? Eşti cumplit de ocupat cu controlul fluxului de numerar, cu încercarea de a găsi modalităţi eficiente de reducere a costurilor, cu administrarea unor proiecte deosebite, cu remodelarea sistemelor IT, cu monitorizarea comenzilor sau cu sprijinirea propriilor subordonaţi, astfel încât nu mai reuşeşti să faci o pauză pentru a respira şi a gândi strategic, pe termen lung? Dacă da, atunci opreşte-te. E timpul să devii mai sever cu colegii tăi, cu echipa ta şi chiar cu tine însuţi. Sindromul „stingerii focului” poate fi cauzat de o sumedenie de factori. „Dacă o afacere se dezvoltă rapid, ea tinde să genereze situaţii de criză, din pricina nevoii de a produce numerar care să finanţeze afacerea şi a necesităţii de a dezvolta sisteme care să monitorizeze noile activităţi”, afirmă Mark Blayney, un experimentat consultant specializat în „repararea” companiilor. „Începi să alergi pentru a ţine pasul cu aceste probleme. Pe de altă parte, dacă o afacere a intrat pe o pantă descendentă, ea poate cauza de asemenea „incendii”. Dacă întreprinderea produce mai puţini bani, bilanţul începe să se erodeze, întâmpini dificultăţi în a-ţi plăti creditorii, iar banca începe să îţi ceară mai multe informaţii financiare... Dacă intru într-o companie şi descopăr că directorul financiar e în concediu de boală, ştiu că acolo există o problemă reală”. Paul Brice, unul dintre asociaţii însărcinaţi cu proceduri de restructurare, din cadrul KPMG, lucrează cu directori financiari şi directori generali în momente de criză. „În timpul unei restructurări financiare, ceea ce îi surprinde cel mai mult pe oameni este cât de mult timp le ia întregul proces”, spune el. „De obicei, directorii financiari sunt nevoiţi să menţină în mişcare un număr mare de angrenaje ce se învârt, pe lângă cele care constituie activitatea lor zilnică. Procesul de restructurare poate dura între două şi şase luni. Dacă ei nu pun la bătaie resursele şi mecanismele necesare pentru a se ocupa de aceste noi cerinţe, pot fi copleşiţi”. Abordarea unor asemenea situaţii solicită o acceptare grabnică a existenţei respectivelor probleme şi nu o negare a lor, pentru a continua apoi cu căutarea sprijinului suplimentar adecvat rezolvării lor. Brice îi mai sfătuieşte pe directorii financiari să dezvolte o strategie de

2007 IULIE

COVER STORY

▼

care să roiască în jurul său, şi cărora să le poată delega astfel de sarcini. Pentru a ţine piept tuturor acestor probleme, funcţia financiară din companie trebuie redesenată, astfel încât să reflecte noua realitate”. „Doctorul de companii” George Moore de la Resolution Inc consideră că mulţi directori financiari ajung în situaţii de criză deoarece primesc prea multe responsabilităţi. În funcţie de mărimea companiei, ei pot fi însărcinaţi cu rapoarte privind protecţia mediului, pot îndeplini funcţia de secretar, pot administra resursele umane, departamentul IT, relaţiile cu acţionarii şi/ logistica de birou. „Acesta este motivul pentru care directorul financiar obişnuit aleargă mereu de colo-colo”, spune Moore. „Un director financiar tipic trebuie să fie capabil să negocieze de la bun început resursele de care are nevoie sau să se elibereze de unele dintre responsabilităţile care n-ar trebui să-i revină lui. Cea mai bună oportunitate este atunci când te angajezi într-un nou loc de muncă. Sfatul meu: pasează mai departe, în departament, responsabilităţile suplimentare sau pur şi simplu refuză-le”. Învaţă să delegi! Ca viitor preşedinte de companie, Moore ştie cu precizie ce aşteptări are de la directorul său financiar. „Eu îţi spun că nu mai eşti responsabil cu resursele umane, relaţiile cu acţionarii, logistică de birou, IT sau proiecte speciale. Oferă-i rolul de secretar al companiei altcuiva din departamentul tău. Trebuie să înveţi să delegi pe alţii şi să să-i laşi să-şi îndeplinească singuri sarcinile”, declară Moore. Dar nu este întotdeauna aşa uşor. „Ai nevoie de timp pentru a delega persoana potrivită”, spune Moore. „E greu de găsit acea jumătate de zi în care să înveţi pe altcineva cum să fie secretarul companiei. Însă trebuie s-o faci, n-ai încotro”. Moore adaugă că directorii financiari ar trebui să încerce să delege sarcini atât subordonaţilor, cât şi superiorilor. „Relaţiile cu acţionarii sunt responsabilitatea preşedintelui”, zice el. Directorii financiari mereu în luptă cu situaţiile presante („care ard”) ar putea să reducă şi volumul de informaţii raportate. „Adesea primeşti stive de rapoarte detaliate despre cine sunt clienţii companiei şi care sunt produsele cel mai bine vândute, segmentate după marje de profit şi alţi parametri”, spune Moore. „Singurii care au nevoie de informaţii atât de amănunţite sunt oamenii din vânzări. Aşa că învaţă-i să găsească aceste date şi să le obţină singuri. Alteori primeşti numeroase analize specializate pe probleme de productivitate, informaţii care ajung apoi la toată lumea. Este o pierdere de timp să le acorzi prea multă atenţie. Majori28

IULIE 2007

tatea angajaţilor nici nu se uită la ele şi n-au habar ce înseamnă. Aşa că descoperă care sunt parametrii-cheie şi limitează-ţi raportul la ei. Concentrează-te asupra lucrurilor pe care trebuie neapărat să le faci”. Administrează-ţi timpul! Moore este de neclintit cu orice director financiar în luptă cu „focul care arde gazul la birou până târziu”. „Nu vreau ca angajaţii mei să lucreze în biroul lor până la ora 9 sau 10 seara”, afirmă el. „Mă duc la ei şi îi întreb: ce ai pe birou? Şi arunc hârtiile la coş, spunându-le: dacă e ceva important, va reveni”. Directorii financiari care se zbat să-şi administreze cât mai bine timpul, cei care par mereu să stingă incendii, ar putea reprezenta o parte a problemei. „Unor oameni le place să stea pe muchie de cuţit”, observă Alistair Nee, instructor executiv de resurse umane în cadrul companiei Penna. „Ei nu au nici un interes să-şi facă planuri în avans”. Alte persoane ar putea să se menţină ocupate pentru a evita alte sarcini. Cei care „nu au o soluţie pentru cadrul larg” ar putea avea un motiv să fie mereu ocupaţi cu detaliile mărunte, explică Nee. „Stingerea focului nu este neapărat o surpriză. Acest sindrom poate fi planificat, chiar dacă inconştient”. Alison Ringrow, instructor pentru manageri de top la firma Penna, crede că directorii financiari care încearcă mereu să stingă incendiile ar putea să beneficieze de pe urma instruirii, îmbunătăţindu-şi astfel propriile abilităţi de administrare a timpului, de delegare şi de conducere. Prin dezvoltarea unei inteligenţe emoţionale (EQ) ridicate, ei au mai multe şanse de a-i înţelege pe ceilalţi şi de a obţine rezultate mai bune. „O dată cu dezvoltarea inteligenţei emoţionale, se construiesc şi relaţii mai puternice cu persoanele cu care lucrezi şi care îţi dau raportul”, spune Ringrow. Dacă directorii financiari îşi amplifică capacităţile de instruire, ei şi-ar putea ajuta membrii propriei echipe să-şi dezvolte abilităţile de administrare mai bună a timpului, de delegare sau de rezolvare a problemelor – astfel, ei îl susţin mai eficient pe directorul financiar. „Totul începe cu conştiinţa de sine a directorului financiar ca individ”, afirmă Ringrow. „Doar atunci, după ce ei înşişi şi-au modelat propriile personalităţi, îşi pot extinde influenţa asupra celor din jur”. Externalizarea Presupunând că bugetul le-o permite, directorii financiari ar putea recurge şi la sprijinul extern, sub forma unor consilieri sau consultanţi. Externalizarea ar putea reprezenta şi ea o soluţie,

COVER STORY

deşi nu e exclus ca ea să aducă noi provocări. „Problema principală este să fii pregătit pentru externalizare”, spune Chris Beer, director general al Resources Global Professionals UK, o firmă de servicii profesionale care oferă experţi focalizaţi asupra unui anumit proiect. „Dacă procesele curente nu sunt în stare bună şi încerci să te descotoroseşti de ele pentru că îţi dau dureri de cap, vei avea cu siguranţă dureri şi mai mari. Nici măcar un bun expert extern n-ar dori probabil să-şi asume aceste probleme”. Dacă procesele necesită îmbunătăţiri, această problemă s-ar putea rezolva prin aducerea în companie a unor ajutoare specializate, angajate pe termen determinat. În general, consilierea internă pentru o perioadă scurtă ar putea fi o bună opţiune pentru directorii financiari în situaţii de criză, sugerează Beer. „Dacă ai o platformă în flăcări şi cunoşti cauza de la rădăcina incendiului, ai putea angaja un expert care să înfrângă focul. Poţi lua un specialist, pentru o perioadă de timp determinată, ca să-ţi rezolve problema”. Cunoştinţele obţinute astfel pot fi transferate, pe durata procesului, către organizaţie, îmbunătăţindu-i astfel rezistenţa viitoare la astfel de probleme.

Directorii financiari care supravieţuiesc unor situaţii de criză pot ieşi din ele mai bine pregătiţi, putând face faţă mult mai bine pe viitor unor astfel de evenimente. „Este un proces din care înveţi o sumedenie de lucruri”, afirmă Paul Woodley, care beneficiază de o experienţă îndelungată ca şi consultant. „În mod ciudat, este şi foarte amuzant pentru toţi cei implicaţi, deoarece ei descoperă că locul lor de muncă a căpătat o semnificaţie mai mare decât în trecut. Trebuie să lucrezi continuu pentru a rezolva problemele. E necesar să lucrezi cu colegii pentru a implementa recomandările şi să ai o mare încredere în oameni”. De exemplu, procesul prin care se încearcă intensificarea controlului costurilor poate solidariza echipa de manageri. „Aduni într-o încăpere mulţi directori operaţionali şi discuţi cu ei care sunt priorităţile pentru cheltuirea numerarului”, spune Woodley. „Îi faci pe directorul de magazin, pe directorul de vânzări şi pe alţii să lucreze laolaltă pentru a decide unde să fie alocat numerarul. Astfel, ajungi să construieşti o echipă mult mai unită. O dată ce a ieşit din dificultăţi, echipa asta va merge mai departe şi va obţine multe succese”. ■

Foto: Photoland / Masterfile

STINGĂTORUL DE INCENDII Steven Bertram, director financiar şi director general în funcţie la Ramco, companie de petrol şi gaze cu sediul în Aberdeen, a ieşit recent dintr-o perioadă grea de luptă cu focul. În urmă cu vreun an şi jumătate, Ramco a intrat în dificultate, atunci când zăcământul de gaze Seven Heads din Marea Celtică, din care deţinea o parte importantă, s-a dovedit dezamăgitor. „Încercam să obţinem producţie în primul nostru zăcământ de gaze”, explică Bertram. „I-am dat drumul depăşind cu puţin bugetul şi la timpul potrivit, însă geologia terenului nu era aşa cum ne aşteptam, aşa că nu s-au produs atâtea gaze cât trebuia. Banii rezultaţi erau mai puţini. Făcusem un împrumut pentru achiziţia zăcământului, aşa că banca ne sufla în ceafă”. Amintindu-şi de acele vremuri, Bertram zice: „Este important să nu-ţi pierzi cumpătul, să ai sfătuitori buni şi să analizezi toate opţiunile pe care le ai la dispoziţie. Ia lucrurile pas cu pas”. Managementul Ramco a evaluat mai întâi potenţialele soluţii tehnice, precum forarea mai multor

puţuri. Apoi s-a luat decizia vinderii terenului şi a altor câtorva active, pentru a scăpa de datorie. Procedând astfel, Ramco se poate concentra acum asupra intereselor sale de explorare. Bertram vede şi câteva aspecte pozitive în această experienţă. „Unii investitori mi-au spus că ar susţine mai degrabă o echipă de manageri care are experienţă şi este percepută ca fiind puternică şi şlefuită”, explică el. „Iar un coleg care a tras din greu la rezolvarea crizei a descris ultimul an şi jumătate de lucru ca o perioadă intensă «care îţi zideşte caracterul». Trecând prin astfel de perioade anevoioase, înveţi inevitabil lucruri noi, iar posibilitatea de a-ţi repeta greşelile în viitor se reduce substanţial”. Necesitatea de a delega unele sarcini de rutină poate fi benefică atât echipei, cât şi indivizilor. „Membrii novici ai echipei au astfel şansa de a-şi extinde şi dezvolta propria experienţă profesională”, observă Bertram. „Aşa că există şi aspecte pozitive, însă numai în cazul în care reuşeşti să ieşi la liman”. 2007 IULIE

INTERVIU

MICROSOFT RULEAZĂ BINE ÎN ROMÂNIA Să lucrezi la Microsoft România este astăzi o mare şansă. Să fii directorul financiar al unei companii care încheie anul fiscal cu o creştere a vânzărilor de peste 50% este o reuşită. Bogdan Bulacu le bifează pe amândouă. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

Din punct de vedere al veniturilor sau al numărului de angajați, Microsoft România este doar o mică parte din puzzle-ul care alcătuiește corporația Microsoft. Totuşi, ritmul de creştere pe care Microsoft România l-a înregistrat în fiecare din cei 11 ani de existenţă este printre cele mai mari din cadrul corporaţiei americane. Anul 2007 este unul de referinţă pentru compania din România. În februarie, fondatorul Microsoft, miliardarul Bill Gates, a venit la Bucureşti pentru a deschide Centrul Global de Suport Tehnic, care va ajuta clienţii din această regiune a Europei să-şi rezolve problemele importante. Noul centru înseamnă şi o creştere substanţială a activităţii pentru Microsoft România. Tot cu ocazia vizitei lui Bill Gates a fost lansat în România şi sistemul de operare Windows Vista, noua vedetă a Microsoft. Directorul financiar al Microsoft România, Bogdan Bulacu, a simţit efectele acestor evenimente importante, reflectate în cifrele companiei. „Este unul dintre cei mai buni 30

IULIE 2007

ani, din cei aproape cinci de când sunt eu la Microsoft România. Anul fiscal 2007, pe care îl vom încheia la 30 iunie, va înregistra un ritm de creştere a veniturilor de peste 50% faţă de anul fiscal anterior”, spune Bulacu. Afişând un aer relaxat, atât în ţinută, cât şi în atitudine, tânărul director financiar, de doar 32 de ani, priveşte în biroul său ultimele cifre şi se pregăteşte să tragă linie după anul fiscal 2007. Ţinând cont de contextul extraordinar în care s-a aflat compania la începutul anului, ar trebui să savureze îndelung aceste cifre, fiindcă s-ar putea să nu se mai întâlnească prea curând cu unele similare. Reîntors la conducerea Microsoft România, după ce mai bine de 3 ani a fost şeful afacerilor Microsoft în regiunea Europei de Sud-Est, Silviu Hotăran estimează pentru anul fiscal 2008 un ritm de creştere de doar 25-30%. Având în vedere investiţiile pe care compania trebuie să le facă în următorii ani în extinderea activităţilor şi în afara Bucureştiului, dezvoltarea serviciilor oferite şi creşterea numărului de angajaţi, aceste previziuni par foarte realiste.

Un altfel de model de business Veniturile Microsoft România nu vin, aşa cum s-ar crede, din vânzarea de software. Acesta este vândut prin intermediul distribuitorilor şi al resellerilor. Divizia de servicii este cea care realizează venituri directe pentru Microsoft România. În cei 11 ani de existenţă pe piaţa românească Microsoft şi-a dezvoltat o reţea importantă de parteneri. Fiecare dintre aceştia intră în una din cele trei categorii stabilite de Microsoft – Gold Certified, Certified şi Partener comercial. În prezent există 81 de firme Gold Certified, 161 de firme Certified şi 340 de Parteneri comerciali. Toţi aceştia colaborează direct cu Microsoft România. Numărul resellerilor de produse Microsoft este mult mai mare, fiind de ordinul miilor în toată ţara. Bogdan Bulacu spune că „veniturile realizate de divizia de servicii sunt estimate în acest an fiscal la 4,65 milioane de dolari, în creştere cu 24% faţă de anul precedent.” Şi în cazul Microsoft, clienţii cei mai râvniţi

INTERVIU

DATE STATISTICE Microsoft Corporation 35

03 ian 16 ian 1 feb 15 feb 3 mar15 mar 2 apr 16 apr 1 mai 15 mai 1 iun 15 iun

sursa: Interactive Data

37,7 miliarde USD

Veniturile după primele 9 luni ale anului fiscal 2007

14,5 miliarde USD

Venituri operaţionale înainte de taxe

11, 03 miliarde USD

Venituri nete după primele 9 luni

291,98 miliarde USD

Capitalizarea bursieră (18 iunie)

Produse cu succes de piaţă Când vorbeşte de produsele de succes ale Microsoft, directorul financiar scoate în evidenţă noile aplicaţii software pentru sistemele desktop (Windows Vista şi Microsoft Office 2007), dar şi de cele pentru servere, precum Exchange Server 2007. Windows Vista, a cărui lansare autohtonă din februarie a fost considerată de către oficialii companiei „cel mai important moment pentru Microsoft România din ultima decadă”, are deja vânzări importante. „Ne bucurăm să primim rapoarte de la distribuitorii noştri care ne arată că Windows Vista a fost bine primit în piaţă. În primele două luni de la lansarea Windows Vista în România, s-au vândut cam de 5 ori mai multe licenţe Windows Vista decât s-au vândut la două luni de la lansarea Windows XP”, spune Bogdan Bulacu. Interesant, din punctul său de vedere, este că aproximativ 13% din vânzările de Windows Vista în segmentul de retail au fost de Windows Vista Ultimate – cel mai avansat şi cel mai scump sistem de operare Windows Vista. Pentru a completa oferta de produse, Microsoft a lansat în a doua parte a lunii iunie varianta ▼

sunt companiile mari. „Clienţii care aduc cele mai mari venituri provin din zona enterprise, din verticalele de servicii financiar-bancare, din comunicaţii, utilităţi”, afirmă directorul financiar al Microsoft România. Prin Microsoft Business Solutions (MBS), divizia de aplicaţii de business, corporaţia americană începe să privească tot mai serios către clienţii importanţi, marile companii, intrând în luptă cu liderii acestui segment de soluţii, SAP şi Oracle. Aşa cum spunea recent, la Copenhaga, Klaus Holse Andersen, vicepreşedinte MBS pentru vânzări şi operaţiuni, divizia de aplicaţii a înregistrat în 2006 venituri de 919 milioane de dolari. Aplicaţiile de tip ERP – Microsoft Dynamics AX şi Microsoft Dynamics NAV - împreună cu aplicaţia destinată managementului relaţiei cu clienţii, Microsoft Dynamics CRM, sunt cele mai cunoscute soluţii de business promovate de Microsoft. „Însă, observă Bogdan Bulacu, în România, împărţirea pe segmente de business arată că zona întreprinderilor mici şi mijlocii este cel mai dinamic sector de activitate, cu cea mai mare contribuţie la realizarea cifrei de afaceri.”

„ESTE UNUL DINTRE CEI MAI BUNI ANI, DIN CEI APROAPE CINCI DE CÂND SUNT EU LA MICROSOFT ROMÂNIA” 2007 IULIE

INTERVIU

în limba română a Windows Vista. De la lansarea Windows Vista din 30 ianuarie, compania americană a vândut peste 40 de milioane de copii ale noului sistem de operare. Vânzările Vista au depășit așteptările companiei, fiind de două ori mai mari decât cele înregistrate la vremea lansării sistemului de operare Windows XP. Microsoft a anunţat că vânzările de licenţe Vista au condus la creşterea profitului net aferent trimestrului trei cu 65%, până la valoarea de 4,93 miliarde de dolari. Eficienţa directorului financiar În activitatea de zi cu zi, Bogdan Bulacu a beneficiat din plin de aplicaţiile Microsoft. După o activitate de 5 ani ca şi consultant într-o mare firmă de specialitate, a venit ca director financiar la Microsoft România, unde a descoperit că existau aproximativ 50 de aplicaţii interne pe platforma creată de corporaţia americană. „Acestea mă ajută semnificativ în explicarea variaţiilor de business, şi în procesul de prognozare şi bugetare. Am reuşit

CURRICULUMVITAE Nume

Bogdan Bulacu

Vârsta

Pregătire profesională

Finanțe-contabilitate

Experiență

Director financiar,

2003 - prezent

Microsoft România

1998 - 2002

Consultant și auditor, KPMG România

ZONA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII ESTE CEL MAI DINAMIC SECTOR DE ACTIVITATE, CU CEA MAI MARE CONTRIBUȚIE LA REALIZAREA CIFREI DE AFACERI să implementez la Microsoft România multe din aceste aplicaţii şi astfel am devenit foarte eﬁcienţi”, crede Bulacu. Dovada e faptul că din cei 160 de angajaţi ai Microsoft România (incluzând şi personalul din Centrul de Suport), numai patru lucrează în departamentul ﬁnanciar. Goana după personal calificat Unul dintre obiectivele importante ale Microsoft România este asigurarea personalului pentru Centrul Global de Suport Tehnic (GTSC), inaugurat în februarie de Bill Gates. Însă recrutarea unor specialişti în acest domeniu nu este nici rapidă, nici ieftină. Un studiu al agenţiei de consultanţă Stanton Chase arată că un sfert din investiţiile companiilor româneşti de IT se duc în recrutarea de personal, în

special de programatori. Pentru a recruta câteva zeci de oameni, companiile din România sunt nevoite să cheltuiască câteva sute de mii de euro, apelând la companii de recrutare, anunţuri în presă sau pe site-urile specializate. Costurile suportate pentru atragerea unui specialist într-o poziţie cheie pot varia de la 2-3.000 de euro pâna la 20-30.000 de euro. Campania de recrutare pentru Centrul Microsoft a început imediat după anunţul de stabilire a locaţiei, în iunie 2006. Primele angajări s-au facut în octombrie 2006, iar Centrul a devenit operaţional la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, când inginerii au preluat contractele de suport ale clienţilor. „Pentru recrutare, lucrăm cu companii specializate, dar mergem şi noi în centrele universitare, la târgurile de joburi, la zilele carierei pen-

tru a ne întâlni cu tineri care doresc să lucreze la Microsoft. Avem o campanie de advertising în presa scrisă şi o campanie online. Apreciem că suntem în graﬁc pentru a împlini obiectivul acestui an: 100 de angajaţi pentru Centrul de Suport”, spune directorul ﬁnanciar al Microsoft România. Angajaţii urmează în primele luni după recrutare un program de training pentru formarea aptitudinilor tehnice, dar şi a celor de comunicare. În prezent există mai mulţi români care lucrează pentru Microsoft în străinătate, decât pentru reprezentanţa de la Bucureşti. În timp ce în diverse birouri Microsoft din lume, în special din SUA, lucrează 300 de specialişti români, pentru Microsoft România lucrează puţin peste 160 de oameni. Curând însă, lucrurile se vor echilibra. ■

CENTRUL GLOBAL DE SUPORT TEHNIC DE LA BUCUREŞTI În februarie 2007, Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft, a inaugurat la Bucureşti Centrul Global de Suport Tehnic. Tot atunci au fost lansate în Romania sistemul de operare Windows Vista şi programele Office 2007 şi Exchange Server 2007. „Sunt foarte fericit să fiu aici la prima vizită în România şi să particip la deschiderea unui centru care va ajuta clienţii să rezolve probleme importante”, a spus fondatorul Microsoft. „Ne gândim la soluţii prin care software-ul să fie mai uşor de folosit, să ajutăm oamenii să utilizeze mai uşor

IULIE 2007

tehnologia. Software-ul poate fi folosit acum peste tot, în maşină, la televizor şi, evident, pe calculatorul personal. Sperăm ca investiţiile în România să fie tot mai importante acum, după aderarea la UE şi ca Guvernul să investească în proiecte informatice, pentru o comunicare mai eficientă şi mai transparentă”, a mai spus Bill Gates. Realizarea Centrului de Suport Tehnic vine la patru ani după ce Microsoft a cumpărat tehnologia RAV - un antivirus 100% românesc - de la compania GECAD, pentru o sumă estimată de surse din piaţă la aproximativ 19 milioane de dolari.

ANALIZA PERFORMANȚEI XXXXXXX

RAPORT DE COMPETITIVITATE În România, perspectivele favorabile se menţin şi în continuare, previziunile analiştilor UniCredit indicând o creştere medie anuală a economiei româneşti de peste 5% în anii care vin. TEXT GABRIEL NIȚULESCU De la începutul anilor 2000, România a realizat o importantă stabilizare macroeconomică, reuşind o puternică relansare a activităţii economice şi o creştere medie anuală de 5,1%. Consumul privat robust (deşi în pierdere de viteză) şi investiţiile în creştere continuă să fie principalele motoare ale expansiunii economice. În 2006, condiţiile legate de realizarea investiţiilor s-au îmbunătăţit considerabil, o serie de progrese realizate la nivel instituţional fiind făcute în ceea ce priveşte autorizarea construcţiilor, legislaţia muncii şi tranzacţiile transfrontaliere. Mediul economic favorabil a fost impulsionat şi de introducerea taxei unice de 16%, îmbunătăţirea infrastructurii şi de creşterea productivităţii muncii. Evoluţii încurajatoare sunt aşteptate pe termen mediu şi lung pe baza integrării în UE şi a fluxurilor susţinute de investiţii străine directe, care joacă un rol semnificativ în creşterea integrării industriei româneşti şi în modificarea structurii comerţului intern şi internaţional. Între 2007–2013, România va primi aproximativ 31 de miliarde de euro sub forma fondurilor structurale. Deşi există o serie de temeri legate de eficienţa utilizării acestor fonduri, ele reprezintă un stimulent pentru autorităţi şi mediul de afaceri, pentru creşterea investiţiilor în următorii ani. 34

IULIE 2007

Sectoarele cele mai performante Industria lemnului şi a produselor din lemn reprezintă unul din sectoarele cele mai promiţătoare, România beneficiind încă de importante resurse naturale în domeniu, în condiţiile în care pădurile acoperă peste un sfert din suprafaţa ţării. Exporturile sunt cel mai important motor al dezvoltării acestei industrii, buştenii, furnirele, cheresteaua, plăcile şi placajele din lemn fiind principalele produse cerute de pieţele externe. De altfel, înclinaţia spre export a acestui domeniu este una din cele mai înalte din cadrul industriei prelucrătoare. În schimb, fluxurile de investiţii străine către acest sector s-au menţinut la un nivel scăzut, în condiţiile în care exploatarea pădurilor se află încă în mâinile statului. O nouă legislaţie este însă în discuţie, ea putând aduce o mai mare flexibilitate a cadrului instituţional şi a pieţei, precum şi mai multă transparenţă cu privire la preţul şi cantitatea tranzacţiilor cu cherestea. Companiile internaţionale domină subsectorul furnirelor, iar în anii următori este posibilă o creştere a investiţiilor străine şi în alte subsectoare din industria lemnului. Deja există o serie de proiecte pe cale de a demara, cum ar fi cele ale firmelor austriece Holzindustrie Schweighofer şi Fritz Egger. Luând în considerare potenţialul sec-

torului de a atrage noi investiţii străine şi de a dezvolta producţia cu valoare adăugată mai mare, precum şi legătura existentă între industria lemnului şi sectorul construcţiilor, este de aşteptat ca această ramură industrială să crească în următorii ani, impulsionată atât de cererea de pe piaţa externă, cât şi de cererea internă. Beneficiind de resurse naturale importante de lemn, industria mobilei (componenta principală a categoriei de produse neclasificate ale industriei prelucrătoare) are perspective promiţătoare pentru anii următori, în condiţiile în care este puternic orientată spre export. România continuă să reprezinte o importantă bază de producţie pentru marii jucători internaţionali, care sunt de altfel prezenţi pe această piaţă, avantajată de costul scăzut al forţei de muncă şi de apropierea de ţările bogate din vestul Europei. Nici potenţialul pieţei interne nu este de neglijat. Companii internaţionale precum IKEA Group din Suedia ori Groupe Parissot din Franţa şiau extins de curând prezenţa în România, prin construirea unor reţele de retail. Ele concurează cu marile companii locale precum Elvila, Silvarom sau Mobexpert. Însă, în condiţiile în care la ora actuală activează în domeniu peste 3.000 de IMM-uri, vom asista cu siguranţă la un proces de concentrare, proces care va cunoaşte inevitabil şi falimente, o dată cu integrarea în UE. Pentru a putea rămâne competitive firmele româneşti vor trebui să se reorienteze spre fabricarea de produse cu valoare adăugată mare şi în acelaşi timp să-şi îmbunătăţească strategia de marketing şi designul. Comparativ cu alte ţări cu mână de lucru ieftină, din Extremul Orient, România va putea profita şi pe mai departe de avantajul proximităţii faţă de piaţa ţărilor din zona euro. Sectorul produselor neclasificate ale industriei prelucrătoare va fi impulsionat însă nu numai de

ANALIZA PERFORMANȚEI XXXXXXX

▼

industria mobilei, ci şi de evoluţia domeniului materialelor reciclabile. Cum România va trebui să se alinieze cerinţelor UE şi în acest domeniu, există un imens potenţial. Cererea de spaţii de birouri venită din partea companiilor multinaţionale, dar şi a firmelor locale, creşterea standardelor legate de suprafaţa locuinţelor, precum şi marile proiecte de infrastructură, demarate de autorităţi (străzi, autostrăzi, utilităţi) vor contribui la expansiunea sectorului construcţiilor. Analiştii UniCredit Group previzionează o expansiune susţinută a acestui domeniu pentru viitorul apropiat: începând cu 2007, statul român are un program ambiţios, pe termen lung, pentru reabilitarea şoselelor şi autostrăzilor, program cofinanţat în parte de către Uniunea Europeană. În plus, investiţiile anunţate de către segmentul de retail (centre comerciale, sucursale de companii şi apartamente) şi de cel de corporate pentru depozite şi birouri vor contribui la expansiunea semnificativă a sectorului construcţiilor (peste 10% creştere a valorii adăugate în 2007 şi 2008). Impulsionate de performanţele ramurii construcţiilor, industria prelucrătoare şi cea a produselor minerale nemetalice au înregistrat şi ele performanţe notabile. Aceasta din urmă a constituit de altfel o principală ţintă pentru preluări, pentru grupurile internaţionale, încă de la jumătatea anilor ’90, România beneficiind atât de resurse naturale, cât şi de capacităţi de producţie. Începând cu HeidelbergCement (Germania, producător de ciment), Wienerberger (Austria, cărămizi), Lasselsberger (Austria, plăci ceramice), Carmeuse (Franţa, lianţi) ori SaintGobain (Franţa, sticlă), companiile străine au intrat pe piaţa românească, fie prin achiziţia unor companii locale, fie prin dezvoltarea unor proiecte de la zero. Dezvoltarea susţinută a sectorului construcţiilor din anii următori va avea un puternic efect de antrenare şi asupra industriei produselor nemetalice. Pe termen scurt, am putea asista şi la crize legate de cererea prea mare şi oferta limitată, dar autorităţile sunt dispuse să ofere noi cariere pentru concesionare. Lipsa

lucrătorilor calificaţi ar putea constitui un alt impediment pentru expansiunea acestui sector. Industria producătoare de echipamente electrice & optice este unul din sectoarele în expansiune din industria românească. Relansarea acestui domeniu, cu un ritm mai lent în anii ’90 şi unul extrem de rapid între 2003 şi 2005, atât din punctul de vedere al producţiei, cât şi al exporturilor (orientate preponderant spre piaţa UE) este legată de intrarea pe piaţă a unor investitori străini de calibru, mai ales în sectoare precum cel al echipamentelor electronice de măsură şi control şi cel al echipamentelor pentru telecomunicaţii. O serie de întreprinzători locali produc PC-uri (importând componente IT), fiind competitivi pe piaţa locală. În anii următori, piaţa va continua să se dezvolte, în special pe seama implicării capitalului străin, care ar putea să se implice în cercetare şi dezvoltarea de produse înalt tehnologizate. Forţa de muncă ieftină şi tradiţia în domeniu continuă să fie pincipalele atuuri ale industriei producătoare de echipamente de transport. Anumite subsectoare au evoluţii foarte bune (construcţiile navale şi cele de motoare pentru autovehicule), în vreme ce în altele situaţia nu stă deloc „pe roze” (industria aviatică şi cea a producerii de echipament feroviar). Sectorul producţiei de automobile este cel mai important. În afara Renault (care a achiziţionat marca locală de automobile, Dacia), multe alte companii internaţionale producătoare de piese şi subansamble pentru industria auto au venit în România, investind în proiecte „greenfield”. Orientată către export, industria auto românească a înregistrat rezultate uimitoare în ultimii ani. În ceea ce priveşte alte segmente ale industriei producătoare de echipament de transport, nu putem să nu remarcăm evoluţia domeniului construcţiilor navale, care a beneficiat de practicile internaţionale de ma-

nagement introduse de noii acţionari (Akker Brattvaag – Norvegia, Damen Shipyard Group – Olanda, Daewoo International Co. – Coreea de Sud). Expansiunea economiilor asiatice şi, în special a Chinei, au avut şi ele un efect pozitiv asupra industriei navale româneşti, cererea pentru transportul unor produse industriale fiind în creştere, precum şi aceea pentru vapoare noi, care să respecte noile condiţii de siguranţă impuse de reglementările internaţionale. În cazul industriei producătoare de material rulant, doar Astra Vagoane Arad (achiziţionată de Trinity Rail Group- USA) poate fi considerată o privatizare de succes. Aceasta, alături de industria aeronautică au încă nevoie de modernizare şi restructurare. Comunicaţiile oferă investitorilor un potenţial imens de dezvoltare într-o ţară cu o populaţie numeroasă, ce obţine venituri din ce în ce mai mari şi care doreşte îmbunătăţirea propriilor condiţii de trai. Sectorul a fost parţial privatizat, urmând ca procesul să continue şi în anii următori Atât statul, cât şi firmele private deţin active în cadrul companiilor Poşta Română (servicii poştale), Radiocomunicaţii Naționale (broadband) şi Romtelecom (principalul operator de telefonie fixă). Piaţa de telefonie mobilă este deja împărţită între mari jucători internaţionali, precum grupul britanic Vodafone, France Telecom şi cel grec Cosmote, dar oferă încă un potenţial imens în termeni de penetrare şi dezvoltare în oraşele mici şi mediul rural. Acest lucru este adevărat şi pentru companiile de CATV (cablu TV) şi Internet, care au încă o acoperire teritorială slabă. Piaţa de telefonie fixă prezintă de asemenea o mulţime de oportunităţi, firmele de CATV/Internet, furnizând deja astfel de servicii, în ciuda faptului că Romtelecom, operează ca un monopol. Creşterea salariului mediu net şi dezvoltarea creditării favorizează dezvoltarea comerţului engros şi cu amănuntul. Concentrându-se pe segmentul comerţului de retail şi al FMCG (fast moving consumer goods – bunuri de consum

FORŢA DE MUNCĂ IEFTINĂ ŞI EDUCATĂ CONTINUĂ SĂ FIE PINCIPALUL ATU AL INDUSTRIEI ROMÂNEȘTI 2007 IULIE

ANALIZA PERFORMANȚEI XXXXXXX

▼

curent) companiile din domeniu se dezvoltă sub forma discounter-ilor (magazine de reduceri), discounter-hypermarket-urilor (magazine mari cu preţuri reduse), supermarketuri ori magazinelor cu produse ieftine în oraşele mici, în vreme ce mari centre comerciale apar în oraşele cu peste 200.00 de locuitori. Jucători europeni precum Lidl & Schwarz/Germania, REWE Zentral AG/Germania, Auchan/Franţa, Tengelmann/Germania, Real/Germania şi Spar/ Olanda se luptă pentru a ocupa o parte din piaţa de retail. Pe de altă parte, firme precum Delhaize Louis Groupe/Belgia şi Hyparlo/Franţa doresc să îşi extindă reţeaua deja existentă. Chiar şi magazinele mari de tipul „do-it-yourself ” (BauMax/Austria, Mr. Bricolage/Franţa) ţintesc un loc pe piaţa românească. Sectorul instituţiilor financiare, al companiilor de asigurări, al agenţiilor imobiliare şi al firmelor ce prestează servicii către companii prezintă, de asemenea, bune perspective de dezvoltare pentru următorii ani. Sectorul bancar, aflat în marea majoritate în mâinile băncilor străine (88%), va trece printr-o nouă fază de consolidare, acum, o dată cu aderarea României la UE. Analiştii UniCredit Group prognozează pe termen mediu o creştere sănătoasă a acestui domeniu, consumul populaţiei fiind principalul motor. În plus, zona rurală are încă un imens potenţial de dezvoltare în condiţiile în care penetrarea bancară este încă scăzută în aceste reguni. Dominată de băncile comerciale, piaţa leasingului prezintă, de asemenea, un potenţial notabil de dezvoltare, în special, prn creşterea segmentelor imobiliar şi al ehipamentelor care acum au o pondere de doar 20% în totalul pieţei. Analiştii UniCredit Group prognozează o evoluţie pozitivă şi pentru domeniul asigurărilor pornind de la premiza lansării în 2008 a sistemului de pensii administrate privat şi a obligaivităţii asigurării tuturor locuinţelor. În schimb, slaba capitalizare a pieţei bursiere şi variantele de investire puţin numeroase vor face ca piaţa fondurilor de investiţii să se dezvolte la fel de puţin spectaculos ca şi până în momentul de faţă. Sectoarele cu performanţe slabe În ciuda eforturilor Ministerului Economiei şi Finanţelor de a creşte producţia de cărbune, pentru a compensa în parte importul în creştere de gaze naturale, ca urmare a consumului intern susţinut, de resurse energetice, perspectivele sectorului de extracţie nu sunt prea bune. Calitatea slabă a cărbunelui românesc, investiţiile uriaşe necesare creşterii eficienţei economice şi datoriile financiare istorice ale acestui 36

IULIE 2007

sector îl fac prea puţin eligibil pentru a fi susţinut prin finanţări publice. Conform programului comun convenit între România şi Banca Mondială minele neperformante au fost închise încă din 1998, în vreme ce pentru exploatările miniere viabile de cărbune sau minereu, statul caută parteneri. În sectorul extracţiei de petrol şi gaze naturale, lucrurile stau însă diferit. Privatizarea în aceste sectoare este în curs, ţinta fiind aceea a creării unei pieţe mult mai competitive. Extracţia şi producerea de materiale de construcţii a fost şi ea trecută în administrare privată, eficienţa economică şi financiară a acestui domeniu fiind mai mult sau mai puţin legată de dezvoltarea accelerată a sectorului construcţiilor. Per total, însă, industria extractivă nu beneficiază de perspective prea bune de dezvoltare pe termen lung, datorită profitabilităţii scăzute şi a lipsei de competitivitate pe pieţele internaţionale. În ciuda unei îndelungate tradiţii, a gamei largi de produse şi a forţei de muncă înalt calificate, industria textilă românească străbate o perioadă grea, ca urmare a competiţiei pe care i-o fac produsele textile asiatice. Domeniul, însă, este competitiv încă pe piaţa internaţională, deşi există o serie de ameninţări ce îşi au originea în faptul că o mare parte din producţie este în sistem lohn, mai ales pe segmentul confecţiilor. Ca o consecinţă, importurile textile sunt reprezentate de materii prime şi materiale intermediare cum ar fi fibrele şi firele, iar exporturile consistă în produse finite, cum sunt confecţiile. De asemenea, valoarea investiţiilor străine este scăzută. În condiţiile în care ţările din Extremul Orient au devenit din ce în ce mai atractive pentru marii jucători internaţionali din domeniu, care sunt dispuşi să-şi relocheze capacităţile de producţie spre aceste zone, industria textilă românească va avea de suferit. Sectorul se confruntă, de asemenea, cu creşterea preţului utilităţilor, cu migrarea forţei de muncă spre pieţe mai bine plătite şi cu aplicarea noilor standarde de mediu cerute de Uniunea Europeană. Fără a reduce dependenţa de importuri a industriei textile româneşti prin dezvoltarea propriei industrii de fibre şi fire, acest sector prezintă perspective negative de evoluţie pe termen mediu şi lung. Industria pielăriei şi a produselor din piele se află în aproximativ aceeaşi situaţie ca industria textilă şi a confecţiilor. Consumatorii locali preferă încălţămintea ieftină şi produsele

din piele importate din Asia. Mărcile intenaţionale de top sunt şi ele prezente în România, dar în special pe partea de producţie în lohn, producţie ce este exportată spre ţările din vestul Europei. Şi în acest caz, material prim - pielea este importată aproape în totalitate, deoarece România nu mai deţine o industrie a tananţilor (produse chimice folosite la prelucrarea pielii). Făcând faţă competiţiei şi unei cereri în creştere de produse mai bune calitativ şi mai diversificate, industria pielăriei va trebui în plus să se adapteze criteriilor de mediu impuse de UE. Investiţiile străine directe şi privatizarea Procesul de privatizare, combinat cu nivelul redus de taxare (16% începând cu 2005), cu o politică monetară strictă, cu scăderea inflaţiei (de la 54,8% în 1999 la 8,6% în 2005) şi cu oportunităţile legate de fructificarea resurselor naturale şi a forţei de muncă înalt calificate şi ieftine au atras multe investiţii străine directe în special în intervalul 2004-2006. Privatizarea a reprezentat principala unealtă utilizată pentru restructurarea şi creşterea eficienţei economiei româneşti. Activele deţinute de stat au fost transferate către sectorul privat, în special în sectoare precum industria metalurgică, a materialelor de construcţii, în domeniul serviciilor bancare şi al utilităţilor publice. Integrarea în UE Aderarea României la UE va avea un impact semnificativ asupra tuturor sectoarelor economice. Dacă domeniul construcţiilor va putea beneficia de pe urma fondurilor structurale ce vor veni de la UE, iar sectorul serviciilor financiare va putea fructifica imensul potenţial al pieţei, multe din domeniile economice tradiţionale ar putea fi afectate de creşterea competitivităţii. Unele din companiile ce activează în sectorul agricol sau în industria alimentară vor trebui să lupte pentru supravieţuire, în încercarea de a se adapta standardelor sanitare şi de siguranţă alimentară, cerute de UE. Spre exemplu, măsurile tranzitorii ce interzic exportul de produse de origine animală fără origine certificată ar putea cauza probleme pe termen scurt în domeniul agricol şi în industria alimentară, deşi, pe termen lung, perspectivele rămân pozitive. Costul mâinii de lucru, precum şi standardele de mediu ale UE vor constitui o povară importantă pentru industria textilă şi a pielăriei. ■

PENTRU EXPLOATĂRILE MINIERE VIABILE STATUL CAUTĂ PARTENERI

ANALIZA PERFORMANȚEI XXXXXXX

ROMÂNIA - INDICATORI STRUCTURALI (2004)

Sursa: UniCredit Group

Detalii sectoriale

Structura pieței

Nr. firme

Nr. angajați

Top 5 CA / per total CA* %

Nr. total IMM-uri

VA IMM / VA** %

Pondere în total %

Înclinația spre export %

Importuri/ AC

Pondere în total investiții străine (2005) %

Atractivitate pentru ISD %

Valoarea investițiilor străine în total pasive %

Intensitatea capitalului (2003)%

Total

410.945

4.169.583

408.469

46.1

100.0

35.2

46.3

100.0

100.1

12.6

24.1

Agricultură, silvicultură, vânătoare și pescuit

11.794

140.253

23,6

11.754

51,9

14.3

16.2

23.1

0.2

Industria extractivă

616

144.497

584

3.2

1.7

1.4

49.3

7.3

105.3

20.8

Extracția și producerea combustibililor

113

117.022

93.5

1.2

1.1

0.0

47.2

Extracția și producerea altor materiale

503

27.475

38.3

486

24.1

0.6

19.4

66.5

Industria prelucrătoare

55.305

1.669.145

54.080

36,2

23,7

54,2

64,2

37,3

134,8

22,5

52,3

Alimente, băuturi și tutun

10.917

203.578

14,5

10.792

38,5

7,1

4,0

17,7

6,5

167,9

22,1

Textile și confecții

8.174

405.490

9,7

7.820

42,1

2,3

155,9

205,2

2,6

15,5

17,3

Piele și produse din piele

2.057

109.880

12,3

1.970

52,9

0,6

187,1

329,8

2,6

15,5

17,3

Lemn și produse din lemn

7.280

89.444

15,8

7.240

67,1

1,1

58,4

31,5

2,8

111,9

18,2

Celuloză, hârtie & editare și tipărire

4.790

50.392

14,4

4,769

68,6

0,9

11,8

35,7

2,8

111,9

18,2

Petrol, produse petroliere și combustibili nucleari

8.671

94,6

6,0

1,0

57,5

42,8

4,1

74,5

7,5

Produse chimice & fibre și fire sintetice

1.221

55.722

47,2

1.180

34,9

1,1

40,4

75,0

4,1

74,5

7,5

Cauciuc și mase plastice

2.237

44.001

28,3

2.213

48,4

0,8

35,0

64,2

4,1

74,5

7,5

Alte produse minerale nemetalice

2.360

70.761

26,6

2.292

27,9

1,1

16,1

28,6

3,2

173,9

37,3

Metale și produse metalurgice

5.729

163.311

46,7

5.368

23,6

2,1

57,4

52,7

8,2

236,5

41,8

26,3

Mașini și echipamente neclasificate

1.469

124.647

24,7

1.348

24,9

1,2

75,5

89,6

1,6

83,1

13,1

396,9

Echipamente electrice și optice

2.423

90.324

19,1

2.353

30,7

1,3

113,3

113,8

1,8

124,8

26,4

179,8

Echipamente de trasnsport

947

125.919

42,1

856

13,3

2,0

47,0

64,7

5,1

194,1

27,2

228,2

Alte produse manufacturate neclasificate

5.678

127.005

11,0

5.594

59,4

1,3

44,6

34,0

1,4

75.8

14,5

26,0

Electricitate, gaze și apă

478

162.842

43,0

364

4,2

2,8

1,0

4,2

Construcții

25.389

376.938

5,8

25.199

87,3

6,7

0,8

20,2

1,1

165,9

Comerț, hoteluri și restaurante

208.436

898.889

208.290

81,8

12,0

15,2

82,8

9,7

Comerț

191.196

797.608

5.8

191.077

83,0

10,2

15,0

88,4

10,3

Hoteluri și restaurante

17.240

101.281

10,9

17.213

67,9

1,8

0,2

14,3

1,8

Transport, depozitare și comunicații

25.119

350.700

25.015

22,1

11,1

12,2

79,4

12,5

Transport și depozitare

22.705

268.589

24,0

22.620

35,4

7,7

1,3

13,8

1,7

Comunicații

2.414

82.111

76,4

2.395

6,4

3,4

10,9

156,5

35,6

Finanțe, asigurări, servicii prestate firmelor & imobiliare

65.402

324.276

65.269

84,2

13,2

22,2

176,7

27,2

7,2

Instituții financiare

2.579

14.055

31,0

2.577

93,8

2,1

14,5

637,6

80,6

Asigurări

1.603

1.821

25,5

1.603

100,0

2,1

14,5

637,6

80,6

Servicii prestate firmelor & imobiliare

61.220

308.400

5,2

61.089

82,0

11,1

0,0

0,1

7,7

72,1

11,6

8,8

Servicii sociale, comunitare și personale

17.956

102.043

28,8

17.923

62,6

17,4

0,9

3,7

2007 IULIE

ANALIZA PERFORMANȚEI

ROMÂNIA - INDICATORI STRUCTURALI (2004) (CONTINUARE)

Sursa: UniCredit Group

Constrângeri

Competitivitate RCA (2005) %

Productivitatea muncii (anuală, RON)

Costul mediu al personalului (anuală, RON)

Salariile ajustate cu productivitatea muncii

Total datorii %

Datorii către bănci (exclusiv IMM-uri) %

Total

100,0

22.379

11.621

2,0

69,8

10,8

Agricultură, silvicultură, vânătoare și pescuit

127,7

14.266

8.574

1,66

88,2

10,7

Industria extractivă

1,8

49.960

22.553

2,22

45,9

2,0

Extracția și producerea combustibililor

0,0

56.392

23.864

2,36

43,6

2,0

Extracția și producerea altor materiale

15,4

22.564

16.972

1,33

76,6

2,6 12,2

Industria prelucrătoare

115,1

18.964

10.644

1,78

68,0

Alimente, băuturi și tutun

26,6

20.126

9.601

2,10

72,1

19,3

Textile și confecții

191,9

11.070

7.894

1,40

69,0

14,1

Piele și produse din piele

206,2

10.362

7.620

1,36

66,8

5,8

Lemn și produse din lemn

411,7

14.127

6.578

2,15

82,7

38,7

Celuloză, hârtie & editare și tipărire

29,3

26.971

11.884

2,27

67,2

12,4

Petrol, produse petroliere și combustibili nucleari

610,2

35.328

26.580

1,33

107,7

4,6

Produse chimice & fibre și fire sintetice

60,4

31.324

16.238

1,93

73,2

15,1

Cauciuc și mase plastice

51,5

26.595

10.740

2,48

63,0

27,4

Alte produse minerale nemetalice

55,0

30.395

11.885

2,56

44,9

7,2

Metale și produse metalurgice

163,7

31.816

14.223

2,24

53,1

7,1

Mașini și echipamente neclasificate

71,2

16.421

13.605

1,21

73,1

7,5

Echipamente electrice și optice

78,1

23.889

13.461

1,77

61,9

8,4

Echipamente de trasnsport

79,3

21.832

14.915

1,46

62,7

9,2

Alte produse manufacturate neclasificate

288,8

14.042

8.058

1,74

70,3

10,9

Electricitate, gaze și apă

286,7

35.756

14.976

1,99

44,7

8,6

13.515

9.786

1,38

94,3

9,4

Construcții Comerț, hoteluri și restaurante

18.463

8.004

2,31

79,9

12,1

Comerț

19.231

8.115

2,37

80,7

10,4

Hoteluri și restaurante

12.419

7.135

1,74

68,4

31,9

Transport, depozitare și comunicații

39.225

16.349

2,40

69,6

12,5

Transport și depozitare

27.683

13.689

2,02

82,2

12,5

Comunicații

76.980

25.051

3,07

42,6

12,5

Finanțe, asigurări, servicii prestate firmelor & imobiliare

27.701

11.309

2,45

70,2

31,3

Instituții financiare

118.457

16.274

7,28

81,1

52,0

Asigurări

13.686

2.978

4,59

52,6

Servicii prestate firmelor & imobiliare

25,0

23.647

11.132

2,12

67,1

14,4

Servicii sociale, comunitare și personale

50,4

21.432

10.784

1,99

72,7

9,5

Notă: *Cifra de afaceri a celor mai mari cinci companii din domeniu raportată la cifra de afaceri totală a sectorului **Valoarea adăugată produsă de IMM-uri raportată la valoarea adăugată a ramurii

IULIE 2007

CONTABILITATE

Prevederile punctului 71 alineatul (5) din Normele de aplicare sunt practic emise fără o bază legală

DIANA MARIA NESTOR

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, prevederile alineatului (15) al articolului 24 din Codul Fiscal au fost modificate prin prevederile articolului I punctul 18 din Legea nr. 343/2006. Una dintre modificări este eliminarea prevederii exprese a faptului că deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul „orice reevaluare contabilă” a mijloacelor fixe. Această modificare, coroborată cu prevede-rile punctului 71, alineat (5) din Norme, pare a indica intenţia legiuitorului de a include, începând cu data de 1 ianuarie 2007, în valoarea fiscală a mijloacelor fixe şi rezultatele eventualelor reevaluări ale valorii contabile a mijloacelor fixe, fie ele efectuate în perioada 2004 - 2006 sau după 1 ianuarie 2007 - în contextul în care iniţiatorul

▼

AMORTIZAREA FISCALĂ A MIJLOACELOR FIXE

modificării legislative respective a fost Guvernul României, prin Ministerul Finanţelor Publice, autoritatea care a elaborat şi Normele aprobate prin Hotărâre de Guvern. Cu toate acestea, menţionăm că această interpretare nu pare a fi în concordanţă cu prevederile Codului Fiscal. Astfel, textul alineatelor 7 şi 8 ale articolului 24 privind amortizarea fiscală din Codul Fiscal prevede că amortizarea fiscală se stabileşte pe baza valorii de intrare a mijlocului fix amortizabil (cu excepţia, de strictă interpretare, a mijloacelor fixe existente în patrimoniu la data de 31 decembrie 2003, menționată expres în textul alineatului (15) al articolului 24 din Codul Fiscal). Valoarea de intrare a mijloacelor fixe este definită la alineatul (5) al aceluiaşi articol 24 din Codul Fiscal şi anume: după caz, costul de achiziţie, costul de producţie sau valoarea de piaţă, aceasta din urmă numai pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit. Cu alte cuvinte, deducerile de amortizare nu iau în calcul reevaluările contabile ale mijloacelor fixe, acestea nefăcând parte din costul de achiziţie sau producţie sau din valoarea de piaţă la data dobândirii. Mai mult, punctul 33 al articolului 7 alineat (1) din Codul Fiscal defineşte valoarea fiscală a mijloacelor fixe în mod similar bazei de calcul a amortizării, şi anume „costul de achiziţie, producţie sau valoarea de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit sau constituite ca aport, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru calculul amortizării fiscale”. Această prevedere confirmă interpretarea conform căreia eliminarea textului „orice reevaluare contabilă” din textul alineatului (15) al articolului 24 din Codul Fiscal reprezintă, de fapt, eliminarea unui text redundant în economia textului legal. Din stricta interpretare a prevederilor Codului Fiscal rezultă că includerea în valoarea fiscală a mijloacelor fixe a diferenţelor de reevaluare înregistrate în contabilitate cu ocazia reevaluării valorii contabile a mijlocelor fixe este interzisă. În acest context, prevederile punctului 71 alineatul (5) din Norme ar fi emise fără o bază legală şi, fiind un

REEVALUĂRILE CONTABILE NU AR TREBUI LUATE ÎN CONSIDERARE Mijloacele fixe reprezintă o categorie de active care contribuie la realizarea de venituri de-a lungul unei perioade de timp mai mare decât exerciţiul fiscal anual. Prin urmare, similar prevederilor contabile, şi din punct de vedere fiscal costul de achiziţie al mijloacelor fixe se deduce la calculul profitului impozabil de-a lungul unei perioade de timp mai mari decât un an, recunoscându-se fiscal participarea mijloacelor fixe la realizarea veniturilor pe parcursul mai multor exerciţii fiscale. Totuşi, perioada de timp pe parcursul căreia se deduce fiscal costul de achiziţie este stabilit de către legea fiscală şi nu de către contribuabilul care utilizeaza mijlocul fix. În ceea priveşte reevaluările contabile, acestea reprezintă plusuri sau minusuri faţă de costul de achiziţie al mijlocului fix, recunoscute ca urmare a modului în care contribuabilul decide să îşi recunoască activele. Din punct de vedere fiscal, ca urmare 40

IULIE 2007

a principiului neutralităţii impunerii, asemenea reevaluări contabile nu ar trebui să fie luate în calcul, diferenţele din reevaluarea contabilă reprezentând plusuri sau minusuri de valoare de natura profitului, respectiv pierderii, care ar trebui impozitate, respectiv reportate. Asemenea impunere se realizează prin nededucerea fiscală a plusurilor din reevaluare, orice venit realizat de contribuabil din folosinţa în orice mod a mijlocului fix respectiv fiind supus impunerii. Acest mod de impunere a veniturilor din utilizarea mijloacelor fixe prevăzut de Codul Fiscal a fost recent modificat, permiţând contribuabililor o amânare a plăţii impozitului pe profit în ceea ce priveşte plusurile de valoare corespunzătoare reevaluărilor contabile, care introduce şi o impunere diferită a unor contribuabili aflaţi în situaţii similare, dar care aplică metode contabile diferite de recunoaştere a activelor.

CONTABILITATE

▼

act normativ cu putere juridică mai mică decât Codul Fiscal nu îl pot modifica, în sensul adăugării de dispoziţii, dispoziţiilor acestuia. Dată fiind însă lipsa unei jurisprudenţe relevante şi dat fiind precedentul altor erori de redactare cuprinse în Legea nr. 343/2006 (fiind posibile „corecţii” ulterioare ale legii în sensul dorit de către Ministerul de Finanţe), unii contribuabili aleg să aplice prevederile punctului 71 aliniatul (5) din Norme şi să includă în valoarea fiscală a mijloacelor fixe diferenţele de reevaluare a mijloacelor fixe. Atât aceşti contribuabili, cât şi contribuabilii care nu adoptă interpretarea Ministerului Finanţelor Publice şi nu aplică prevederile punctului 71, aliniatul (5) din Norme se confruntă cu riscul unei posibile dispute fiscale pe care nu îl putem estima. Rămâne astfel la latitudinea dumneavoastră să obţineţi consiliere juridică de specialitate şi să luaţi o decizie într-un sens sau altul. Din modul de redactare a punctului 71, aliniatul (5) din Norme nu este clar dacă „partea rămasă neamortizată din

DISPOZIŢIILE PUNCTULUI 71, ALINIATUL (5) DIN NORME Conform prevederilor punctului 71, aliniatul (5) din Norme, valoarea fiscală a mijloacelor fixe existente în patrimoniu la data de 31 decembrie 2006 se compune din: ■ baza fiscală a acestora la data de 31 decembrie 2006 şi anume, după caz: ■ costul de achiziţie, pentru mijloacele fixe cumpărate cu titlu oneros după data de 1 ianuarie 2004; ■ costul de producţie pentru mijloacele fixe construite sau produse după data de 1 ianuarie 2004; ■ valoarea de piaţă pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit după data de 1 ianuarie 2004; ■ valoarea rămasă neamortizată la data de 31 decembrie 2003 pentru mijloacele fixe dobândite înainte de data de 1 ianuarie 2004. partea rămasă neamortizată din reevaluările contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 şi 31 decembrie 2006. 42

IULIE 2007

reevaluările contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004 şi 31 decembrie 2006” priveşte amortizarea contabilă a diferenţei de reevaluare (singura care se determină înainte de 1 ianuarie 2007, întrucât reevaluările contabile efectuate în perioada 1 ianuarie 2004-31 decembrie 2006 nu se amortizau/deduceau fiscal) sau amortizarea fiscală (nulă în perioadă, dar singura care face obiectul reglementării prin Codul Fiscal şi Norme). Din prevederile alineatului 3 al punctului 71, aliniatul (5) din Norme înţelegem însă că s-a avut în vedere amortizarea contabilă a diferenţelor de reevaluare înregistrate în perioada 2004-2006. Astfel, înţelegem că diferenţele dintre sumele reprezentând amortizarea contabilă înregistrată în perioada 2004-2006 a diferenţelor de reevaluare rezultând din reevaluări efectuate în perioada 2004-2006 (fie ele pozitive sau negative) rămân ca diferenţe dintre amortizarea contabilă şi fiscală care nu se includ în calculul amortizării fiscale în perioada de după 1 ianuarie 2007. Cu alte cuvinte, diferenţele nededuse în anii 2004-2006, nu se deduc pe calea amortizării fiscale; totuşi, la scoaterea din evidenţe a mijloacelor fixe sau, după metoda aleasă de contribuabil, pe durata utilizării, această sumă nu se include în calculul profitului impozabil ca elemente taxabile, întrucât nu a fost dedus; prin contrast, sumele reprezentând diferenţe pozitive din reevaluările efectuate în perioada 2004 - 2006 care vor fi deduse pe calea amortizării fiscale începând cu anul 2007, vor deveni taxabile la momentul utilizării părţii din rezerva de reevaluările corespunzătoare la data la care partea respectivă din rezervă este distribuită sub orice formă către participanţi. În acest context, menţionăm că, în conformitate cu prevederile OMFP nr. 1088/2004, transferul sumelor din rezerva de reevaluare în rezultatul reportat provenind din rezerve de reevaluare nu este considerat ca distribuire a acesteia, care atrage impozitarea sumelor respective. În concluzie, doar partea rămasă neamortizată contabil din diferenţele din reevaluare înregistrate în anii 2004-2006 se va amortiza fiscal începând cu anul 2007 (în continuare pot exista diferenţe între cheltuielile cu amortizarea lunară contabilă şi deducerile lunare de amortizare fiscală, de exemplu ca urmare a diferenţelor dintre durata de viaţă normală recunoscută fiscal şi durata de viaţă utilizată la calculul amortizării contabile). ■

FINANȚE VS MARKETING

Capitalul de marcă Ce este atunci brand equity? Cel mai simplu răspuns ar fi: inerţia cu care s-ar cumpăra în continuare Coca-Cola atunci când un investitor nebun ar achiziţiona marca, iar în locul faimoasei băuturi ar turna în sticle ceai de mentă. Un alt tip de răspuns ar fi cel dat de David Aaker. Pentru el, capitalul de marcă - sau, altfel spus, brand equity reprezintă un set de „active şi pasive legate de o marcă, un simbol sau un nume ce pot adăuga sau, dimpotrivă, pot diminua valoarea unor produse sau servicii oferite către o altă firmă sau/şi către consumator.” Problema este însă cum să calculezi aportul acestor „active şi pasive intangibile”, care garantează până la urmă vânzarea produselor tale. Aici sunt de fapt două perspective. Una este cea care are ca sursă marketingul şi al cărei exponent este şi autorul pe care tocmai l-am citat, iar cealaltă perspectivă este cea de tip strict financiar şi care are în vedere modul în care numele unei mărci influenţează veniturile unei companii. Este clar însă că cele două direcţii în evaluarea brandului sunt interconectate. Pentru că, până la urmă, capitalul de notorietate trebuie să se traducă în vânzări. Este adevărat că unele companii, precum Interbrand Group - cea care furnizează cel mai cunoscut top al brandurilor preluat de revista Business Week, - au generat abordări mixte în care atribute precum notorietatea brandului, calitatea percepută, asocierile pe care consumatorul le face atunci când se gândeşte la un brand sau loialitatea sunt corelate cu factori precum stabilitatea, potenţialul internaţional, posibilităţile de extindere a portofoliului sau locul ocupat pe

MAI MULTE ABORDĂRI Nu există o perspectivă unitară de calcul pentru capitalul de marcă, ci mai multe abordări, dintre care cele mai cunoscute sunt: ■ evaluarea bazată pe costurile de cercetare-dezvoltare, în care sunt incluse şi cheltuielile de marketing şi publicitate; ■ evaluarea bazată pe preţul premium are la bază analize ale preţurilor de pe un segment de piaţă sau studii legate de

comportamentul de consum; ■ evaluarea bazată pe preţul de piaţă ce permite estimări ale valorii brandurilor în timp şi comparaţii între companii; ■ evaluarea bazată pe preferinţele consumatorilor ce măsoară atitudinea acestora în raport cu marca. ■ evaluarea bazată pe potenţialul mărcii raportat la valoarea prezentă.

CÂȚI BANI FACE O MARCĂ? Se poate găsi rezolvare la „cum să calculezi aportul acestor „active şi pasive intangibile”, care garantează până la urmă vânzarea produselor tale? Cu siguranță, da! piaţă, etc. Cert este că după acest model, cel mai mare capital de marcă era deţinut, în 2006 de Coca-Cola, cu o valoare estimată la 67 miliarde USD, în scădere cu un procent faţă de valoare capitalului din anul precedent. La o distanţă considerabilă, de aproximativ 10 milioane USD, se aﬂă Microsoft, cu o valoare estimată al 56,93 miliarde USD. Şi Microsoft a înregistrat o scădere, cu 5% faţă de 2005, în comparaţie cu un alt brand din zona IT, ce ocupă locul al treilea în top, IBM, care a înregistrat o creştere a capitalului mărcii, de la 53,38 miliarde USD, la 56,2 miliarde USD în 2006. Cea mai spectaculoasă creştere înregistrată anul trecut a fost consemnată, conform topului Interbrand, de către Google, care a reuşit să se transforme într-un substantiv comun, „to google” devenind pentru „o armată de utilizatori ai Internetului echivalantul verbului a „căuta”. Revenind însă la partea superioară a topului constatăm că există o singură invariabilă. Prezenţa Coca Cola în vârful ierarhiei, lucru ce a rămas neschimbat de când au început evaluările capitalului de marcă.

ALEXANDRA CRĂCIUN

Altă metodologie de calcul, alte rezultate. Brand Finance, o altă agenţie specializată în evaluarea brand equity, estimează valoarea băuturii inventate în 1888 la doar 43,15miliarde USD, dublu faţă de rivalul Pepsi, care, conform studiului Brand Finance, nu ar valora decât 23,95 miliarde dolari. Cuantiﬁcările diferite duc la alte ierahii. Astfel Brand Finance include Citi şi Wall Mart înaintea IBM în clasamentul celor mai valoroase branduri, ignorând criteriul ▼

Cel mai cunoscut specialist în branding din spaţiul francofon, Jean-Nöel Kapferer, spunea că „marca reprezintă memoria unui produs” şi, iată că, după anii ‘80, s-a constatat că această memorie costă. Aşa a apărut, după 1991, termenul de brand equity şi, o dată cu el, moda de a cuantiﬁca valoarea mărcii. De atunci, venerabile instituţii de audit nu pregetă să măsoare valoarea intangibilă a mărcii, adică exact ce părea a nu se putea măsura.

TOP BRANDURI ÎN 2006 CONFORM BRAND FINANCE 1

Coca-Cola

Microsoft

Citi

Wall-Mart

IBM

HSBC

General Electric

Bank of America

Hewlett-Packard

Marlboro

Sursa Brand Finance

2007 IULIE

FINANȚE VS MARKETING

▼

Interbrand, conform căruia nu pot intra în top decât mărci ale căror venituri provin din alte ţări decât cea de origine, în proporţie de o treime. De asemenea, topul Brand Finance include şi branduri ale companiilor aeriene pe care, datorită parteneriatelor şi zborurilor cobranded, Interbrand nu le ia în calcul. Dincolo de acest clasament, ceea ce ni se pare intersant, însă, este faptul că Brand Finance încearcă să determine aportul brandului la valoarea totală a companiei, generând o ierarhie dominată de Nike. Chiar şi un nespecialist ar putea să intuiască faptul că topul acesta va ﬁ dominat de brandurile de cosmetice şi modă. În sfârşit, cifre Dar ceea ce trebuie să reţinem este faptul că, în medie, atunci când vorbim despre companii mari, cu reţele globale, capitalul mărcii reprezintă în jur de 18% din valoarea totală a acestora. Mult, veţi spune, probabil. Dar acest fapt nu este decât o dovadă că noi cumpărăm mai degrabă branduri decât produse, chiar dacă în ultima vreme specialiştii remarcau o reorientare a consumatorilor către produsele low cost.

VALOAREA BRANDULUI CA PROCENT DIN VALOAREA COMPANIEI

Nike

84%

Prada

77%

Acer

71%

Avon

68%

Bulgari

68%

Chanel

66%

Estée Lauder

61%

Quicksilver

60%

Calvin Klein

58%

Adidas

56%

IULIE 2007

Nu constituie o surpriză atunci faptul că acelaşi studiu Brand Finance arăta că într-un top al celor mai scumpe 250 de branduri, cel mai bine reprezentat este sectorul financiar bancar, cu o valoare totală estimată la 327 miliarde USD. Locurile imediat următoare sunt ocupate de domenii precum industria producătoare de maşini - şi aici vorbim în special despre brandurile de automobile - şi retail, în condiţiile în care brandingul în aceste sectoare dominate de lărgiri ale portofoliului şi prin mărci de distribuitor, devine extrem de important. Cel mai interesant, din punctul de vedere al conţinutului capitalului de marcă, este însă sectorul media. În cazuri precum Disney sau Time Warner, drepturile de proprietate intelectuală, licenţele drepturile de distribuţie însumează adesea în jur de 90% din întreaga valoare a companiei. Este clar că, dacă însă luăm în calcul investiţiile „intangibile”, sectorul media devine lider în materie. Iată deci că, în funcţie de specificitatea companiei, avem de-a face cu un conţinut diferit al capitalului de marcă. Constanta însă vine din capacitatea acestuia de a genera profit. Chiar dacă, aşa cum am arătat, modurile de a calcula valoarea brandului sunt extrem de diferite, chiar dacă evaluările capitalului de marcă pentru acelaşi brand pot permite aproximaţii de zeci de milioane USD, brand equity-ul însemnă până la urmă stabilitate. Stabilitate în relaţia cu clienţii, cu investitorii, coerenţă în gestionarea propriei identităţi. Şi tocmai această stabilitate face din Coca-Cola cuvântul pe care probabil şi-l amintesc cei mai mulţi muritori, fie că ştiu, fie că nu ştiu dacă în compoziţia sa sunt sau nu E-uri. ■

Alexandra Crăciun este Lector Univ. Dr. la Universitatea din Bucureşti, Departamentul de Comunicare şi Relaţii Publice, Facultatea de Litere

SECURITATE IT

Multe organizaţii trăiesc cu iluzia periculoasă că nu vor suferi niciodată o pagubă majoră în ceea ce priveşte sistemele IT sau că un asemenea prejudiciu va avea un impact relativ scăzut, avertizează un studiu întocmit de Institutul Britanic de Standardizare (BSI). Documentul consultativ „Specificaţii disponibile public” (PAS) al BSI, care tratează codul de practică managerială privind continuitatea serviciilor IT (nr. 77/2006), conturează un tablou aspru al calamităţii potenţiale ce le stă în faţă organizaţiilor prost pregătite. BSI avertizează că, deşi multe firme sunt convinse că au investit în sisteme rezistente, de fapt, în cele mai multe cazuri, nu au planuri potrivite pentru a se proteja de dezastre naturale sau erori umane. Directorii financiari pot fi iertaţi pentru convingerea lor că riscurile ridicate de sistemele IT inadecvate pentru redresarea după dezastre au fost exagerate în ultimul timp. De ceva vreme, ei sunt supuşi unei presiuni constante prin rapoarte apocaliptice (varianta IT a lui Bin Laden), iniţiate de vânzătorii de tehnologie. Este, de asemenea, corect să precizăm că amintitul cod de practică al BSI a fost conceput în parteneriat cu Adam Continuity, Dell Corporation, Unisys şi SunGard.

Redresarea după dezastre Raportul indică faptul că, în timp ce evenimente majore, precum atentate cu bombe, incendii şi inundaţii, ajung ştiri de prima pagină, majoritatea incidentelor ţinând de domeniul IT se încadrează în categoria „calamităţi tăcute”, care afectează doar un individ sau un grup mic din cadrul unei organizaţii. Alte exemple de astfel de incidente includ furtul unui laptop al unui angajat, eşecul unei aplicaţii de business sau divulgarea unor date importante sau confidenţiale. Aceste incidente au potenţialul de a afecta imaginea de marcă sau reputaţia unei organizaţii, precum şi de a-i influenţa negativ veniturile sau serviciile pentru clienţi. BSI sfătuieşte companiile să se asigure că îşi corelează strategia şi structurile IT cu planurile de continuitate a serviciilor IT (ITSC) şi strategiile ITSC. Strategia IT ar trebui să definească politicile-cheie ale unei organizaţii în ceea ce priveşte tehnologia informaţiei, sistemele şi serviciile. Din această perspectivă, strategia ITSC poate fi astfel concepută încât să garanteze faptul că politicile şi standardele ITSC sprijină direct şi explicit obiectivele stabilite în strategia IT. Apoi, această asigurare permite organizaţiilor să-şi definească structura generală IT pe baza cerinţelor şi obiectivelor expuse în strategia IT şi în strategia ITSC. Odată conturată această structură, organizaţia îşi poate defini planuri ITSC viabile pentru fiecare element al acestei structuri. Totuşi, managementul ITSC nu reprezintă doar o problemă tehnică şi trebuie definit ca o serie de politici, standarde, procese şi instrumente prin care organizaţiile îşi pot îmbunătăţi abilitatea de a reacţiona în cazul apariţiei unor erori de sistem majore, precum şi capacitatea de redresare după incidente grave. Managementul ITSC

ASIGURĂ-ŢI CONTINUITATEA Multe organizaţii nu sunt îndeajuns de pregătite în faţa riscurilor legate de lipsa unui plan de continuitate IT, în eventualitatea unui dezastru TEXT ROBERT JAQUES trebuie asumat cu o înţelegere completă şi detaliată a politicilor, standardelor, proceselor şi serviciilor de suport ale organizaţiei în ceea ce priveşte managementul continuităţii afacerii (BCM), incidente majore şi crize ale managementului, conducerea corporatistă şi managementul riscului, administrarea IT, securitatea informaţiei şi protecţia datelor. Managementul ITSC ar trebui, de asemenea, să aibă o influenţă importantă asupra strategiei IT, pentru a identifica sistemele de informaţii şi serviciile care solicită nivele ridicate de mobilitate, disponibilitate şi capacitate. Înainte de a iniţia orice program ITSC, ar trebui să existe o bună înţelegere a potenţialelor riscuri şi efecte.

Evaluarea riscurilor Este necesară analizarea punctelor critice ale afacerii şi evaluarea riscurilor, pentru a identifica activităţile critice şi, în ce măsură, ele sunt dependente de IT. Conform BSI, managementul continuităţii afacerii (BCM) trebuie să fie capabil să facă faţă acestor riscuri, pentru a se asigura că organizaţia poate continua în orice moment să funcţioneze la un nivel minim predeterminat. Procesul BCM presupune reducerea riscurilor la un nivel acceptabil şi planificarea redresării proceselor business, în cazul în care s-ar materializa vreun risc sau ar apărea vreo subminare a afacerii. Managementul ITSC trebuie să fie o parte din planul general de continuitate a afacerii, nicidecum să fie tratat izolat. Atunci când îşi stabilesc planurile ITSC, organizaţiile sunt sfătuite să urmărească un set de documente simplu, limpede, fără ambiguităţi şi atotcuprinzător, care să definească acţiunile necesare pentru a restabili serviciile IT după orice eveniment neplăcut.Pentru a complica şi mai mult lucrurile, BSI consideră că planurile IT&C trebuie repetate, actualizate, modificate şi îmbunătăţite constant. Documentul consultativ avertizează că, chiar şi în cazul organizaţiilor care îndeplinesc toate cerinţele codului de practică al continuităţii serviciilor, nu există momente de relaxare. BSI observă că afacerile sunt, prin natura lor, dinamice şi în continuă schimbare. Schimbările aduc cu ele noi pericole: nu numai riscul eşecului, dar şi riscul de a destabiliza politicile şi strategiile existente. De aceea, strategiile şi planurile IT&C eficiente trebuie să fie elastice în caz de schimbare, pragmatice şi adaptabile. ■ 2007 IULIE

LEGISLAȚIE

CUM SE EVITĂ DUBLA IMPUNERE Multe companii româneşti se gândesc la problemele create de dubla impunere fiscală. Nu toate ştiu, însă, că aceasta poate fi evitată

ROXANA ARGHIROIU

În contextul evoluţiei economice din ultimii ani, se vorbeşte tot mai des despre dubla impunere fiscală internaţională, atât în discuţiile cu partenerii externi, cât şi în cele purtate cu organele administraţiei fiscale (mai ales cu ocazia derulării unui proces de inspecţie fiscală). Ca şi noţiune, „dubla impunere fiscală internaţională” reprezintă supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile şi pentru aceeaşi perioadă de timp, de către două autorităţi fiscale din ţări diferite. Aceasta se poate manifesta (i) fie ca dublă impunere economică, respectiv supunerea, în cadrul unei ţări, a aceluiaşi venit sau a aceleiaşi averi la mai multe impozite, (ii) fie ca dublă impunere juridică, respectiv impunerea aceleiaşi materii impozabile, de două ori, în ţări diferite. Trebuie reţinut faptul că dubla impunere fiscală internaţională poate apărea numai în cazul impozitelor directe, respectiv a impozitelor pe venit şi a celor pe avere, deoarece pentru mărfurile şi serviciile cumpărate de cetăţenii unei ţări din altă ţară, ei nu mai plătesc în ţara lor impozite indirecte similare cu cele incluse în preţul de cumpărare al mărfurilor sau serviciilor respective. Care ar putea fi motivul apariţiei dublei impuneri fiscale internaționale? Răspunsul la această întrebare ar fi modul în care sunt aplicate criteriile care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii. Astfel, în practica fiscală internaţională, criteriile care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii şi a căror modalitate de aplicare poate conduce la dubla impunere sunt (i) criteriul rezidenţei (sau al domiciliului fiscal), potrivit căruia impunerea veniturilor sau a averii se realizează de autoritatea fiscală din ţara căreia aparţine rezidentul, indiferent dacă veniturile sau averea care fac obiectul impunerii sunt obţinute sau se află pe teritoriul acelei ţări sau în afara acesteia, (ii) criteriul naţionalităţii, potrivit căruia o ţară impune rezidenţilor săi, care realizează venituri sau posedă avere din (în) ţara respectivă, indiferent dacă aceştia locuiesc sau nu în ţara lor, (iii) criteriul originii veniturilor (teritorialităţii), potrivit căruia impunerea se efectuează de către organele fiscale din ţara pe al cărui teritoriu s-au realizat veniturile sau se află averea, indiferent de rezidenţa sau naţionalitatea beneficiarilor de venituri. IULIE 2007

Convenţii pentru evitare dublei impuneri Organismele internaţionale de specialitate au ajuns la concluzia că soluţia optimă pentru evitarea dublei impuneri o reprezintă încheierea unor convenţii bilaterale sau multilaterale între state, dispoziţiile acestora urmând să clarifice situaţia rezidenţilor care sunt implicaţi în diverse activităţi economice în alte state şi, în acelaşi timp, să asigure aplicarea de către toate aceste state a unor soluţii comune cazurilor similare de dublă impunere. Punctul de plecare în adoptarea unor prevederi comune în ceea ce priveşte dubla impozitare îl reprezintă anul 1955, când Consiliul Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică a adoptat prima recomandare în acest sens. La acea dată existau încheiate între state ce ulterior au devenit membre ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, 70 de convenţii generale bilaterale. Prin urmare, soluţia impusă de către statele membre ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică a fost redactarea şi adoptarea unei Convenţii Model (în anul 1963), care să asigure reglementarea mijloacelor de stabilire, pe o baza unitară, a celor mai întâlnite probleme apărute în materia dublei impozitări internaţionale. Altfel spus, Convenţia Model căuta, acolo unde este posibil, să precizeze, pentru fiecare situație, o singură regulă. Cu toate acestea, în anumite puncte, a fost necesar să se lase reglementărilor din Convenţie o oarecare flexibilitate, compatibilă cu o implementare eficientă a acesteia. Statele membre se bucură de o anumită libertate în ceea ce priveşte stabilirea cotei de impunere, prin reţinere la sursă, asupra dividendelor şi dobânzilor, alegerea metodei pentru eliminarea dublei impuneri şi, cu îndeplinirea anumitor condiţii, repartizarea profiturilor unui sediu permanent prin distribuirea proporţională a profitului total al companiei. Mai mult decât atât, pentru anumite situaţii, sunt menţionate în comentariile Convenţiei Model dispoziţii alternative sau suplimentare. În ceea ce priveşte importanţa Convenţiei Model, aceasta nu trebuie măsurată numai prin numărul mare al convenţiilor încheiate între statele membre ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, ci şi prin prisma faptului că impactul acestei Convenţii s-a extins, devenind document de referinţă în negocierea atât între statele membre cu cele ne-membre ale Organizaţiei, cât şi între statele nemembre. Acest fapt se reflectă şi în includerea în cuprinsul Convenţiei Model a unei secţiuni ce prezintă poziţia unor state nemembre faţă de prevederile acesteia. Situaţia României România nu este membră a Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, însă negocierea şi semnarea convenţiilor privind evitarea dublei impuneri s-a făcut şi se face pe baza Convenţiei Model. Totodată, ţara noastră participă alături de statele membre şi ne-membre ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică la dezbaterile privind negocierea, aplicarea şi interpretarea convenţiei cadru, având libertatea şi posibilitatea să-şi exprime dezacordul cu anumite dispoziţii ale acesteia, dar şi cu interpretările date de către Comisia Fiscală din cadrul

Foto: Photoland / Corbis

LEGISLAȚIE

Importanța Convenției Model Având în vedere că am facut vorbire anterior despre comentariile Convenţiei Model, trebuie reţinut faptul că acestea au o importanţă deosebită în dezvoltarea legislaţiei ﬁscale internaţionale, cu atât mai mult cu cât acestea au fost redactate şi agreate de către experţii statelor membre, numiţi în Comisia Fiscală din cadrul Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Aceste comentarii n-au fost redactate pentru a fi anexate la convenţiile negociate şi semnate de către state, ci pentru a fi un instrument internaţional de asistenţă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor acestor convenţii şi, în particular, de soluţionarea oricărei dispute născute din aplicarea lor. Administraţiile fiscale din statele membre, în oferirea de soluţii contribuabililor, acordă o importanţă majoră comentariilor Convenţiei Model, consultându-le în mod obişnuit. În mod similar, contribuabilii acestor state, în contextul stabilirii strategiilor de dezvoltare a afacerilor, fac apel, în mod extensiv, la comentariile referite. În ceea ce priveşte abordarea generală a interpretării convenţiilor fiscale, trebuie subliniat faptul că doctrina fiscală consideră că aceste convenţii au o dublă natură (i) pe de-o parte ele sunt tratate internaţionale angajate între guverne pentru repartizarea jurisdicţiei fiscale, (ii) iar pe de altă parte ele devin parte a legislaţiei fiscale a fiecărui stat contractant. Totodată, aceste convenţii primesc din ce în ce mai multă atenţie din partea instanţelor judecătoreşti. Având în vedere natura normelor de drept internaţional, experţii în materie opinează că interpretarea convenţiilor fiscale se poate realiza de către tribunalele şi curţile internaţionale sau de organele unor organizaţii internaţionale, iar pe plan intern ea se realizează în mod unilateral de către fiecare stat, fie la nivel guvernamental, fie de tribunale interne, cu ocazia soluţionării unor cauze cu care sunt sesizate. Însă trebuie subliniat faptul că această interpretare internă nu este opozabilă celeilalte ori celorlalte părţi ale tratatului.

▼

organizaţiei. Având în vedere importanţa sporită pe care o acordă statele nemembre, inclusiv România, Convenţiei Model, dar şi comentariilor acesteia, statele membre au permis includerea în cuprinsul comentariilor a unei secţiuni care să prevadă poziţia acestor state (în număr de 23) referitor la dispoziţiile Convenţiei. Practic, pentru ﬁecare articol al Convenţiei Model este indicată poziţia statului respectiv, punctându-se locul din text unde există dezacord. Cu titlu de exemplu, România îşi rezervă dreptul: să includă în noţiunea de „impozite vizate” impozitele stabilite în numele unităţilor administrativ-teritoriale; să taxeze redevenţa la sursă; să trateze comisioanele, printr-o prevedere distinctă, în cadrul articolului ce reglementează impunerea redevenţelor ș.a. În general, așa cum arătam mai sus, statele nemembre au agreat atât conţinutul Convenţiei Model, cât şi comentariile privind interpretarea şi aplicarea acesteia, existând pentru ﬁecare stat doar câteva puncte în care abordarile sunt diferite.

2007 IULIE

LEGISLAȚIE

▼

Se observă atenţia sporită acordată, din punct de vedere juridic, convenţiilor bilaterale privind dubla impunere, instanţele, în soluţionarea diferendelor, folosind din ce în ce mai des comentariile Convenţiei Model. Informaţiile culese de către Comisia Fiscală din cadrul Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică arată că respectivele comentarii au fost menţionate în marea majoritate a hotărârilor pronunţate de către instanţele statelor membre în speţe fiscale. În multe dintre aceste hotărâri, comentariile au fost citate şi analizate în mod extensiv, având un rol important în procesul deliberării instanţelor specializate. Abordări diferite Cu toate acestea, sunt situaţii în practică când instanţele fiscale abordează diferit interpretarea convenţiilor asupra dublei impuneri. De exemplu, Curţile din Canada şi din Australia au optat pentru o abordare largă în interpretarea convenţiilor asupra dublei impuneri, pe când cele din Statele Unite, utilizează în interpretarea convenţiilor fiscale Memorandumul Tehnic întocmit de Trezoreria S.UA.. În Franţa, instanţele pot interpreta o convenţie numai dacă întelesul este clar, în toate celelalte cazuri Ministerul Afacerilor Străine fiind autoritatea competentă pentru emiterea interpretărilor care devin obligatorii pentru instanţele judecătoreşti. Prin urmare, convenţiile fiscale sunt supuse simultan regulilor de interpretare aplicabile dreptului public internaţional şi intern, recunoscându-se, în general, în caz de litigii, prioritatea regulilor dreptului internaţional public. De asemenea, se poate vorbi de faptul că aceste convenţii fiscale afectează reglementările fiscale din dreptul fiscal

IULIE 2007

intern al statelor contractante, deoarece prevăd categoriile de impozite din dreptul intern care urmează a se aplica în anumite condiţii şi limite pentru rezidenţii statelor părti ale convenţiilor şi în ce proporţie va beneficia de aceste impozite fiecare jurisdicţie fiscală. În nici un caz nu se poate concluziona că aceste convenţii de evitare a dublei impuneri stabilesc impozite şi taxe şi înlocuiesc legislaţia fiscală internă. Singurul scop al încheierii acestor convenţii este partajarea dreptului de impunere între statul de rezidenţă şi cel de sursă (convenţiile încheiate de România prevăd partajarea dreptului de impunere între statul de rezidenţă al beneficiarului de venit şi statul de sursă, în speţă România, în anumite proporţii). România, prin legislaţia internă, aplică măsuri legislative unilaterale pentru evitarea dublei impuneri internaţionale atât prin instituţia creditului fiscal (prin care legislaţia română ia în considerare impozitele plătite de rezidenţii români în străinătate pentru unele venituri realizate în statul sursă al acestora, deducându-le din impozitul datorat), cât şi prin norma de trimitere la convenţii fiscale (art. 118 din Codul fiscal, privind coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenţiilor de evitare a dublei impuneri). Pornind de la importanţa acordată convenţiilor de evitare a dublei impuneri în evoluţia legislaţiei fiscale internaţionale, totuşi, nu trebuie să se facă confuzie cu sistemul fiscal aplicabil. Altfel spus, convenţiile de evitare a dublei impuneri prezintă limitele permise ale sistemului fiscal, nu însuşi sistemul fiscal aplicabil. ■ Roxana Arghiroiu este Avocat partener la firma de avocatură Boştină şi Asociaţii

DECIZII

Iulie 2007

ACTIVELE IMOBILIARE ALE COMPANIILOR

Foto: Photoland / Corbis

BIROURILE BINE AMPLASATE SUNT LA MARE PREȚ STRATEGII IMOBILIARE PENTRU DIRECTORII FINANCIARI SCHIMBĂRI ÎN LEGISLAȚIA FISCALĂ SPAȚIILE INDUSTRIALE ȘI INFRASTRUCTURA

STRATEGII IMOBILIARE

Multă vreme

SUMAR STRATEGII IMOBILIARE

SPAȚII DE BIROURI

DEPOZITE INDUSTRIALE

SCHIMBĂRI LEGISLATIVE

INVESTIȚII IMOBILIARE

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF, DECIZII Bogdan Bârligea REDACTOR-ŞEF, FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Laura Mancaş ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Diana Zlatianu MARKETING DIRECTOR Andreea Ranja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecel © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written

50 DECIZII - IULIE 2007

Mare parte din atenţia unui director financiar se îndreaptă asupra activelor imobiliare ale companiei. Eficientizarea acestora devine, uneori, un scop destul de dificil de atins Administrarea activelor imobiliare

Bogdan Bârligea

permission from Incisive Media is prohibited.

RĂZBOIUL DIRECTORILOR FINANCIARI este în prezent una din marile preocupări ale unui director financiar de companie. În trecut, multe companii îşi îmbogăţeau portofoliul cu tot felul de imobile, mai mult sau mai puţin utile pentru activitatea de bază. Hale de producţie, depozite, spaţii de birouri pentru personalul administrativ, hoteluri, baze de recreere a angajaţilor, sedii regionale, alcătuiau în perioada comunistă „zestrea imobiliară” a întreprinderilor de stat. După 1990, multe companii cu capital de stat au păstrat aceste active în portofoliu. Chiar şi unele companii care s-au privatizat au reuşit să preia un hotel la malul Mării Negre sau o bază de recuperare la munte. Pentru multe dintre aceste companii, mediul economic capitalist din ultimii 17 ani a fost prea dur. Zestrea imobiliară nu a putut fi întreţinută, valoarea activelor a scăzut, iar directorii financiari s-au trezit cu nişte pietre de moară atârnând de bilanţul anual. Companiile multinaţionale venite în

România au fost mult mai pragmatice. Cele care au mizat pe anumite tipuri de investiţii imobiliare, care, în timp, şi-au sporit valoarea, au pus pe picioare un portofoliu profitabil. Altele s-au limitat în a închiria tot ce aveau nevoie, alegând să fie flexibile şi adaptabile la schimbările mediului de afaceri local şi la redimensionările propriilor afaceri. La nivel mondial se practică mai multe scheme de rentabilizare a activelor imobiliare. Închiriere, leaseback, leasing operaţional, management activ, outsourcing sau chiar vânzarea activelor, sunt cele mai întâlnite variante pe care un director financiar le studiază, în eforturile de rentabilizare a companiei. Fiecare dintre variante are avantaje şi dezavantaje. Provocarea directorului financiar este să găsească cea mai potrivită soluţie pentru fiecare dintre activele imobiliare, ţinând cont de o mulţime de factori interni şi externi. ▼

asimilare de active imobiliare în portofoliul unei companii era o activitate obişnuită şi considerată profitabilă. Atunci când aceste active produc mai multe pierderi decât câştiguri, e nevoie de o schimbare. Mingea e în terenul directorului financiar. În noua realitate economică companiile tind să se concentreze pe afacerea principală, evitând să consume timp, bani şi energie pentru a administra clădiri. Directorii financiari trebuie să intre în război cu activele păguboase (pagina aceasta) şi să aleagă una dintre soluţiile ce le stau la dispoziţie (pag. 51). Pe piaţa românească ofertele de închiriere pentru spaţiile de birouri sau pentru spaţiile logistice se înmulţesc, oferind o soluţie din ce în ce mai completă companiilor care caută noi locaţii. Datorită numeroaselor proiecte ce s-au finalizat în ultimii doi ani, stocul de birouri de clasa A se apropie de 500.000 de mp (pag. 56). Piaţa autohtonă urmează tendinţele europene şi mondiale de dezvoltare (pag. 66), mai ales după îmbunătăţirea cadrului legislativ, care aduce mai multă claritate (pag. 62). Într-un asemenea mediu directorii financiari au mari şanse să transforme cărămizile în bani.

FINANCIAL DIRECTOR

DISTRIBUȚIA INVESTITORILOR Fuga de active în Vest… În ţările occidentale, companiile au tendinţa de a-şi goli, pe cât posibil, portofoliul de active imobiliare. După 11 septembrie 2001, nu mai este deloc ieftin să fi proprietarul unei clădiri de birouri într-un mare centru economic. Costurile de asigurare a clădirii au crescut foarte mult. Crizele imobiliare şi perioadele mai puţin faste, pe care le traversează anumite sectoare economice, pot să dea lovituri mortale unor deţinători de active imobiliare mai puţin prevăzători. Fluctuaţiile de personal şi tendinţa întâlnită în anumite sectoare de a lăsa angajatul să lucreze acasă, contribuie şi ele la procentul costurilor de exploatare nejustificate. Pentru companiile din Occident, care construiesc şi apoi închiriază spaţii de birouri, afacerile nu sunt întotdeauna înfloritoare. Deşi chiriile sunt uneori exorbitante (vezi Londra sau Tokio), randamentele sunt scăzute, piaţa fiind aproape saturată.

…goana după câştiguri în România În această zonă a Europei lucrurile sunt puţin diferite. Piaţa spaţiilor de birouri şi a celor

PIAŢA DE INVESTIŢII ÎN ROMÂNIA România a devenit destinaţia favorită a investitorilor activi în estul Europei. Fondurilor austriece, care până nu demult dominau piaţa investiţiilor imobiliare, li s-au alăturat fonduri din Marea Britanie, Germania şi chiar Australia. Pe fondul scăderii randamentelor, 2006 a fost anul în care s-a consemnat prima tranzacţie de peste 200 de milioane de euro în acest sector. „În 2007 este aşteptată o comprimare a randamentelor investiţiilor în toate sectoarele pieţei imobiliare până la un nivel comparabil cu cel din ţările vecine, membre ale Uniunii Europene: 6% pentru clădirile de birouri de clasa A şi în jurul valorii de 6,5% pentru centre comerciale”, se precizează într-un studiu al companiei Colliers International. Volumul investițiilor se va dubla în 2007 față de anul precedent, datorită interesului tot mai mare pentru piața imobiliară din România. În încercarea de a-și maximiza randamentul, din ce în ce mai multe fonduri se vor îndrepta către parteneriate sau chiar către dezvoltări de proiecte proprii.

(în funcție de valoarea tranzacțiilor) 9% Germania

Hotelurile de la mare au trecut în administrare separată, unele reuşind să şi producă bani, după o infuzie serioasă de capital. Clădirile de birouri din cărămidă şi fără ventilaţie au fost treptat părăsite, oamenii trecând în spaţii de birouri din sticlă şi oţel, cu aer condiţionat.

3% altele 41% Austria

12% Australia

Deciziile directorului financiar

35% Marea Britanie Sursa: Colliers International

industriale e departe de a fi ajuns la maturitate. Dezvoltarea economică mai accelerată susţine creşterea acestui sector, asigurând şi câştiguri importante. În România, fondurile de investiţii din Austria, Marea Britanie, Germania sau Australia concurează cu dezvoltatori locali în lansarea unor noi proiecte, care să satisfacă cererea tot mai mare de astfel de spaţii. Cu preţuri de achiziţie a terenurilor încă accesibile şi cu o forţă de muncă locală nu foarte scumpă, dezvoltatorii reuşesc să-şi asigure în România profituri cu 15-20% mai mari decât în ţările din Europa Centrală. Mulţi directori financiari din companiile care au venit să dezvolte proiecte imobiliare în Bucureşti şi-au frecat mâinile de bucurie anul trecut, reuşind tranzacţii foarte avantajoase. Valoarea totală a tranzacţiilor imobiliare a fost anul trecut de 850 de milioane de euro şi se preconizează că se va dubla în acest an. Multe proiecte se vând chiar înainte de a fi terminate, trecând de la un fond de investiţii la altul pentru câteva zeci de milioane de euro în plus. Asta chiar în condiţiile în care aderarea României la Uniunea Europeană a redus randamentele de la valori de două cifre (cât erau în 2004), la 6-8% în prezent. Companiile româneşti cu zestre, despre care scriam la începutul articolului, au reuşit, în mare parte, să scape de activele păguboase. În Bucureşti multe platforme industriale au fost dărâmate, în locul lor fiind ridicate mall-uri sau ansambluri rezidenţiale.

Companiile care încă mai păstrează active imobiliare trebuie să ia o decizie. Există, desigur, situaţii în care companii cu anumite activităţi trebuie să deţină mai multe active imobiliare de diferite tipuri. Marii retaileri sau băncile care activează în România preferă să dețină locaţiile în care activează. Pentru celelalte companii există, din fericire, mai multe opţiuni. Din nefericire, alegerea uneia nu este facilă. Primul lucru pe care un director financiar ar trebui să îl facă este să comande un audit detaliat al proprietăţilor înregistrate în portofoliul companiei, pentru a vedea despre ce clădiri este vorba, în ce stare sunt şi cât costă întreţinerea acestora. Contribuie acea clădire la afacerea companiei, astfel încât să merite blocarea unei părţi de capital într-un mijloc fix? Auditul ar putea să-i furnizeze directorului financiar răspunsul la această întrebare şi la multe altele. E o greşeală să consideri că, dacă nu plăteşti chirie şi eşti proprietar al unei clădiri, aceasta nu te costă nimic. Dacă un activ imobiliar sau altul nu contribuie la afacerea unei companii, poate fi vândut, obţinându-se, astfel, un plus de lichiditate. Sau se poate alege o schemă de leaseback, prin care clădirea este împrumutată unei societăți de leasing, care va încheia un contract de leasing pentru acel imobil cu un terț, cu obligația de răscumpăra ulterior acest activ. Dacă e vorba de un spaţiu de birouri sau un depozit, închirierea e o soluţie bună, mai ales pe piaţa autohtonă, unde chiriile aduc încă un profit ridicat. Oricare ar fi soluţia aleasă, rezultatul trebuie să fie unul eficient pentru companie, care trebuie să se concentreze pe activitatea de bază, fără a se gândi la rentabilizarea unor active conexe. ■ Bogdan Bârligea

RATE MEDII DE RECUPERARE A INVESTIȚIEI ÎN 2006 Birouri (clasa A)

Spații comerciale

Industrial

Rezidențial

Hotel

7,1

10,25

13,2

Sursa: Colliers International

FINANCIAL DIRECTOR

2007 IULIE - DECIZII 51

Foto: Photoland / Corbis

SPAȚII DE BIROURI

52 DECIZII - IULIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

BIROURI CU VEDERE EUROPEANĂ Dinamica pieţei spaţiilor de birouri a crescut semnificativ în ultimii ani. Randamentele sunt printre cele mai mari din Europa, bazate pe o cerere susţinută din partea companiilor nou intrate pe piaţa românească sau cele aflate în proces de relocare Momentul intrării României în Uniunea Europeană a fost precedat de intrarea pe piaţa autohtonă a unor mari companii multinaţionale, care au simţit oportunităţile de după 1 ianuarie 2007. Creşterea volumului afacerilor în România a coincis cu apariţia primelor clădiri importante de birouri, de calitate superioară. În ultimii ani, şi companiile care îşi începuseră afacerile în clădiri vechi din centrul oraşelor, pe care le-au renovat şi le-au transformat în spaţii de birouri, au început să se multe în clădiri de birouri de calitate net superioară. Cu o cerere tot mai puternică, evident că au apărut şi dezvoltatori de proiecte care să satisfacă aceste cerinţe. Majoritatea spaţiilor sunt ocupate înainte de finalizarea construcţiei, mai ales dacă sunt de calitate superioară. Anul 2006 a fost un an dominat de preînchirierea spaţiilor de birouri. Dacă majoritatea clădirilor de birouri de clasa A livrate pe piaţă în 2006 au fost pre-închiriate încă din 2005, această tendinţă a tranzacţiilor a continuat şi anul trecut, când majoritatea contractelor de închiriere s-au semnat pentru

a cererii în anul 2006, totalizând împreună aproximativ 50% din spaţiile închiriate. 27% din totalul tranzacţiilor au fost încheiate de companii din sectorul financiar, iar 22% în sectorul IT. Acestea au fost urmate de sectoarele auto și farma, cu 10% şi, respectiv, 6%. Spaţiile de birouri din centrul Capitalei au fost depăşite, în a doua parte a anului trecut, în topul preferinţelor chiriaşilor atât de cele din zona de nord, cât şi de cele din zona de vest a oraşului. Tranzacţiile în clădirile din nord au reprezentat 51% din totalul birourilor de clasa A închiriate în 2006, în comparaţie cu 27% în clădirile din vest şi doar 22% în clădirile din centru. Marea problemă a Bucureştiului este lipsa unui Centru tradiţional de afaceri (CBD). „Dezvoltarea în centru, între Piaţa Unirii şi Piața Romană, suferă din cauza traficului greu şi a lipsei locurilor de parcare”, se spune într-un studiu UniCredit. Pe de altă parte, arată documentul, „clădirile de birouri sunt împărţite între Piaţa Victoriei şi zona Băneasa. Aceste zone sunt uşor accesibile transportului public şi

Decizia de a construi, cumpăra sau închiria spaţii de birouri ţine de experienţa companiei, de profilul ei sau de bugetul de care dispune

FINANCIAL DIRECTOR

sunt plasate pe drumul spre aeroportul Henri Coandă. Ministerele şi ambasadele sunt şi ele situate în zona de nord a oraşului, fapt care îi sporeşte atractivitatea.

Tranzacţii de top Cea mai importantă tranzacţie a primului semestru din 2006, închirierea a 8.000 de mp de către compania Petrom, în cadrul proiectului Bucharest Corporate Center, a fost depăşită în cea de-a doua jumătate

▼

spaţii de birouri în clădiri ce vor fi livrate în perioada 2007 – 2008, spune un recent studiu publicat de Colliers International România. Anul trecut a înregistrat un nou volum record de tranzacţii de închiriere pentru spaţii de birouri de clasa A din Bucureşti, cu aproape 163.000 mp, împărţiţi în mod egal pe cele două semestre ale anului. Potrivit datelor Colliers, sectorul financiar şi industria IT au reprezentat principala sursă

2007 IULIE - DECIZII 53

▼

SPAȚII DE BIROURI XXXXXXX

Accesul, specificaţiile tehnice sau locurile de parcare vor fi în continuare elemente cheie în alegerea unei clădiri de birouri secundare, ce cuprind cartiere ca Pipera, Militari sau Muncii. Chiria medie pentru spaţiile de birouri din clădirile terminate în zona principală a fost de 18,6 euro/mp, în timp ce pentru birourile din zonele secundară a fost de 15,2 euro/mp. Cei care au semnat contracte de pre-închiriere au obţinut reduceri de 2-3 euro pe mp. Chiria pentru locurile de parcare a rămas similară cu cea din 2005. Astfel, pentru clădirile din zonele principale, chiria pentru un loc în parcarea subterană a fost între 100 şi 150 euro/loc/lună, în timp ce un loc de parcare în exterior s-a închiriat cu 60–80 euro/loc/lună. În zonele secundare, parcarea subterană a fost taxată cu chirii între 40 şi 60 de euro/loc/lună, iar cea exterioară cu 30–45 euro/loc/lună.

Foto: Photoland / Masterfile

a anului de două tranzacţii de peste 10.000 de mp. Astfel, cea mai mare tranzacţie din 2006 a constat în închirierea a 10.500 de mp de către Credit Europe Bank (fostă Finansbank) în clădirea Anchor Plaza. Potrivit datelor din studiul Colliers, anul trecut au fost semnate 10 tranzacţii de peste 5.000 de mp şi 28 de tranzacţii de peste 2.000 de mp. A crescut semnificativ mărimea medie a suprafeţei într-o tranzacţie, ajungând la 2.800 de mp, cu 40% mai mare decât în 2005. Tranzacţiile de pre-închiriere pentru spaţii de birouri în clădiri ce vor fi terminate anul acesta şi în 2008 au reprezentat 73%, faţă de doar 27%, cât au reprezentat tranzacţiile în clădiri existente. Rata de neocupare extrem de mică, mai ales în Bucureşti, încurajează chiriaşii să-şi planifice relocarea cu mult timp înainte de mutarea efectivă. La totalul celor 163.000 de mp de spaţii de birouri ocupat anul trecut, 70.000 de mp, reprezentând 43%, au fost închiriaţi, în zona principală a Bucureştiului, ce se situează între Piaţa Presei Libere, Bd. Barbu Văcărescu, Piaţa Operei şi Piaţa Unirii, în timp ce restul de 93.000 de mp au fost contractaţi în zonele

Majoritatea birourilor se închiriază

LOCALIZAREA CENTRELOR DE BIROURI ÎN BUCUREȘTI

ZONELE DE DEZVOLTARE A SPAȚIILOR DE BIROURI Centrul Tradițional de Afaceri (CBD) Centru-Nord Nord Nord-Est

Sursa: King Sturge

54 DECIZII - IULIE 2007

Din punct de vedere financiar, companiile care activează în România aleg să închirieze spaţiile de birouri de care au nevoie. Cu toate că pot obţine un randament foarte bun încă, directorii financiari consideră că, în multe cazuri, investiţia iniţială într-un asemenea activ nu se justifică. Dinamismul afacerilor, care presupune ajustări permanete ale activităţii, şi timpul relativ lung în care se amortizează investiţia sunt cei mai importanţi factori care determină companiile să prefere statutul de chiriaşi. Decizia de a construi, cumpăra sau închiria spaţii de birouri ţine de experienţa companiei, de profilul ei sau de bugetul de care dispune. „În cazul construirii unei clădiri de birouri, compania trebuie să-şi permită un interval de aproximativ 2 ani pentru finalizarea ei, dar şi bugetul corespunzător. De asemenea, după finalizarea proiectului, poate apela la o procedură de tip «leaseback», pentru a acoperi şi costul finanţării. Cumpărarea unei clădiri de birouri implică ori un buget corespunzator, ori o finanţare de la bancă. În schimb, închirierea unui spațiu de birouri oferă cea mai mare flexibilitate unei companii, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punctul de vedere al mobilităţii. Dacă vorbim de o companie în expansiune, care va necesita un spaţiu suplimentar de birouri, închirierea FINANCIAL DIRECTOR

XXXXXXX

Însă, din cauza locaţiilor, chiria cerută pentru aceste proiecte poate ajunge cu până la 30% mai mică faţă de proiectele din zonele principale, constituind astfel o soluţie foarte bună pentru companiile care caută spaţii de calitate, flexibile şi la bugete reduse. Calitatea spaţiilor de birouri influenţează şi durata medie pe care se încheie contractele de închiriere. Astfel, perioada medie de închiriere pentru birourile de clasele A şi B este de 3-5 ani, în timp ce pentru birourile din clădirile modernizate durata scade la 2-3 ani.

poate oferi cea mai flexibilă soluţie”, e de părere Horaţiu Florescu, vicepreşedinte Colliers International Romania. La fel de importantă este şi alegerea locului birourilor. „Alegerea unui loc pentru spaţiile de birouri depinde atât de profilul companiei, cât şi de destinaţia biroului (sediu central sau back-office). În majoritatea cazurilor, accesibilitatea şi o reţea de transport în comun bine dezvoltată (inclusiv metrou), reprezinta un atu”, mai spune Horaţiu Florescu. Elemente-cheie în alegerea unui spaţiu de birouri sunt însă şi specificaţiile tehnice sau locurile de parcare.

Rata de neocupare se menţine la un nivel scăzut

Standarde internaţionale pentru clasa A

FINANCIAL DIRECTOR

Potrivit datelor furnizate de Colliers, anul trecut au fost livraţi în Bucureşti 130.000 de mp de birouri, în 14 clădiri. Stocul total de spaţii de clasa A a ajuns astfel la 430.000 de mp. Cea mai mare parte a spaţiilor de birouri (100.000 de mp) au fost finalizate în a doua parte a anului. Mărimea medie a clădirilor livrate în 2006 în zona principală a Capitalei a fost de 6.000 de mp, în timp ce în zonele secundare suprafaţa a fost de 12.000 de mp. Cea mai mare parte a spaţiilor finalizate sunt deja ocupate. Rata de neocupare a clădirilor din zona principală a atins la sfârşitul anului 2006, un minimum istoric de doar 1,5%, în timp ce pentru zona secundară aceasta a fost de 14%. Nordul Capitalei rămâne în topul preferinţelor dezvoltatorilor, aproape jumătate din totalul numărului de metri pătraţi livraţi anul trecut fiind în această zonă. Restul a fost împărţit, în mod aproape egal, între zonele de centru şi de vest ale oraşului. În ciuda dezvoltării dinamice din ultimii ani, raportul dintre spaţiul total de birouri şi numărul de ocupanţi este relativ scăzut (0,37 mp/ocupant). Preconizatele proiecte, care ar trebui să mai aducă pe piaţă aproximativ 450.000 de mp, aproape că vor dubla raportul, care se va menține totuşi scăzut, în comparaţie cu valorile europene. Efectul, se spune într-un studiu UniCredit, se va resimţi totuşi la nivelul chiriilor, care, pentru spaţiile de calitate, ar trebui să rămână stabil pe termen scurt. Deja pentru spaţiile din clasa B se observă o tendinţă de scădere a chiriilor.

Proiecte numeroase la orizont Proiectele de spaţii de birouri anunţate pentru perioada următoare arată că piaţa va creşte în continuare şi va avea randamente bune. Interesul crescând al dezvoltatorilor a dus la o reducere a randamentelor pe ▼

Foto: Photoland / Masterfile

Companiile solicită standarde tot mai ridicate pentru spaţiile de birouri pe care doresc să le închirieze. Din păcate, nu foarte multe dintre cele existente pe piaţa românească se ridică la înălţimea aşteptărilor. Specialiştii de la Colliers susţin că „deocamdată nu există standarde internaţionale care să definească criteriile pe baza cărora o clădire de birouri ar putea fi clasificată în clasa A sau în clasa B. În momentul de faţă, experţii pieţei imobiliare locale clasifică proiectele de birouri în funcţie de clase, dar fără existenţa unor criterii generale clare şi acceptate, această clasificare va fi întotdeauna subiectivă şi disputată.” Standardele de calitate se îmbunătăţesc continuu. Deşi nu în totalitate, dezvoltatorii încearcă să respecte standardele BOMA (Asociaţia Proprietarilor şi Managerilor de Clădiri), privind împărţirea birourilor între clasele A şi B. „Birourile de clasa A, care respectă toate standardele, sunt încă puţine, iar dezvoltarea altor spaţii este împiedicată de procedurile complicate şi costisitoare de obţinere a tuturor autorizaţiilor necesare”, se spune într-un studiu UniCredit. Spaţiile de foarte bună calitate sunt preînchiriate înainte de a fi terminate. Chiriaşii sunt, de obicei, subsidiare ale companiilor internaţionale de comunicaţii, companii industriale sau companii care vor să se mute în birouri mai mari şi mai bune.Proiectele de clasa A dezvoltate în zonele secundare ale Bucureştiului au, în general, caracteristici similare cu proiectele din zonele principale, având suprafeţe mari pe etaj, specificaţii tehnice foarte bune, sisteme de IT şi HVAC (încălzire, ventilaţie şi/sau aer condiţionat) moderne, locuri suficiente de parcare, precum şi un bun acces la liniile de transport în comun.

2007 IULIE - DECIZII 55

SPAȚII DE BIROURI XXXXXXX

▼

această piaţă. Dacă în 2003 nivelul acestora era de 12%, acum a scăzul la 7% şi tinde să se alinieze la nivelul randamentelor din celelalte ţări Central şi Est-Europene. Analiştii de la DTZ Echinox afirmau însă recent că un investitor, care intră acum pe piaţa imobiliară din România, ar putea obţine profituri cu 15-20% mai mari decât în alte ţări din regiune. Studiul Colliers arată că, până la sfârşitul anului 2008, a fost anunţată livrarea a încă 500.000 de mp de birouri de clasa A. „Dintre aceştia probabil un sfert vor avea întârzieri şi livrările din următorii 2 ani vor ajunge la 400.000 de mp, ceea ce va aduce stocul total de spaţii de birouri de clasa A, la sfârşitul anului 2008, la aproape 800.000 de mp. Există voci care susţin chiar că va exista o supraproducţie de spaţii de birouri pentru Bucureşti. Specialiştii de la Immorent, divizia de leasing a Grupului Erste Bank, afirmă într-o analiză că această supraproducţie va apărea în perioada 2008-2009. Capitala va reuşi însă să absoarbă noile proiecte în decurs de câţiva ani, ceea ce va alinia Bucureştiul la nivelul altor capitale europene, cum ar fi Viena, Praga şi Budapesta, se mai spune în analiza Immorent. E de aşteptat ca numărul relativ mare de proiecte anunţate spre livrare în acest an şi în 2008 să determine o creştere a ratei de neocupare a spaţiilor de birouri de clasa A, precum şi o ușoară scădere a chiriilor, însă doar pentru contractele de pre-închiriere. „Clădirile centrale din Bucureşti, ce vor oferi spaţii de birouri existente, vor menţine şi chiar vor creşte nivelul chiriilor”, spune vicepreşedintele Colliers International România. Creşterea ratei de neocupare nu va avea efecte asupra proiectelor de calitate, care se vor bucura în continuare de un grad ridicat de ocupare. Oferta din 2006 pe acest

CHIRIILE BIROURILOR ÎN EUROPA 0

Paris Praga Munchen Varșovia

euro / mp / lună

Viena Sofia București Budapesta Frankfurt Belgrad Berlin

Terenul pentru construcţii creşte constant

Bratislava Sursa: UniCredit Group

ÎMPĂRȚIREA PE ZONE A TRANZACȚIILOR DIN BUCUREȘTI

VEST 27%

51%

NORD 22%

CENTRU Sursa: Colliers International

TOP 10 TRANZACȚII BIROURI CLASA A Chiriaș

Activitate

Clădire

Suprafață (mp)

Finansbank

Financiar

Anchor Plaza

10.500

Renault

Auto

North Gate

9.900

Petrom

Petrochimie

Bucharest Corporate Center

8.000

Oracle

Florescu Plazza

7.600

Dacia / Renault

Auto

West Gate Park

6.300

Novo Park E

6.200

IBM

Global Business Center

6.000

Millennium BCP

Financiar

City Gate

6.000

Siveco

Victoria Park

5.289

Zapp

Telecomunicații

Sema Park

5.000 Sursa: Colliers International

56 DECIZII - IULIE 2007

segment fiind redusă, multe companii şi-au amânat relocarea pentru 2007–2008, ceea ce va asigura ocuparea imediată a proiectelor viitoare. Accesul, specificaţiile tehnice sau locurile de parcare vor fi în continuare elemente-cheie în alegerea unei clădiri de birouri, ducând la o rată de neocupare mai ridicată pentru clădirile care nu pot oferi aceste facilităţi. Deşi în prezent e greu să vorbim de o piaţă a spaţiilor de birouri în provincie, dezvoltarea economică a determinat apariţia unor zone de business importante şi în afara Bucureştiului. Oraşe mari precum Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Iaşi sau Constanţa, devenite şi importante centre de afaceri, sunt pe lista dezvoltatorilor de proiecte de spaţii de birouri.

Preţurile terenurilor din Bucureşti vor continua să crească în acest an într-un ritm similar celui din 2006, cu o medie de 20-40%, avansul putând ajunge chiar şi la 100% în zonele mai puţin dezvoltate, estimează analiştii companiei Colliers. Cererea va rămâne în continuare ridicată, chiar şi pentru zonele considerate neinteresante până acum. „Zone considerate în trecut ca fiind neatractive, precum nord-vest - Bucureştii Noi, Chitila şi Odăi, centru-est - Gara Obor, Sălăjan şi sud - Rahova şi chiar Ferentari, pot să ofere potenţial mare pentru dezvoltare. O dată cu intrarea în UE, ne aşteptăm ca paleta investiţiilor să se diversifice”, se arată în raportul Colliers. Preţurile terenurilor au crescut încet, dar constant, pe tot parcursul anului trecut. La sfârşitul anului 2006, estimările Colliers arătau o creştere medie a preţurilor cu 30-40% faţă de începutul anului, cu variaţii de la o zonă la alta. Pentru tranzacţiile mari, de peste şase hectare, preţul mediu s-a situat în jurul valorii de 400-500 euro/mp. Suprafaţa totală de teren tranzacţionată în Bucureşti în 2006, dacă sunt luate în considerare doar tranzacţiile de peste 10.000 de metri pătraţi, se situează la circa 500.000 de metri pătraţi. Această suprafaţă include doar terenurile din interiorul zonei construibile a oraşului, achiziţionate pentru dezvoltare imediată şi nu în scopuri speculative. Cele mai scumpe terenuri sunt cele destinate dezvoltărilor de clădiri de birouri şi proiecte rezidenţiale, în zona de nord şi centrală, putând ajunge până la 3.000 de euro pe metru pătrat. ■ FINANCIAL DIRECTOR

FINANCIAL DIRECTOR

Dezvoltarea segmentului de spaţii industriale ţine pasul cu ritmul creştere înregistrat de spaţiile pentru birouri. Cererea e şi ea, tot mai mare, chiar şi în provincie, deşi Bucureştiul rămâne atracţia dezvoltatorilor. ▼

Foto: Photoland / Corbis

SPAŢIILE LOGISTICE SUNT LEGATE DE INFRASTRUCTURĂ 2007 IULIE - DECIZII 57

DEPOZITE INDUSTRIALE

Perioada comunistă a lăsat întreprinzătorilor un stoc de spaţii de depozitare învechit şi limitat. Apariţia unor spaţii noi, moderne, adaptate noilor cerinţe ale companiilor s-a făcut simţită la început doar în jurul Capitalei. Locul nu este întâmplător, având în vedere faptul că depozitele depind într-o mare măsură de infrastructura existentă în zonă. Şi în România, ca în alte ţări occidentale, majoritatea depozitelor şi a spaţiilor industriale au apărut în apropierea autostrăzilor şi şoselelor importante. Potrivit unui studiu prezentat recent de Colliers International, Bucureştiul este cel mai cunoscut loc pentru dezvoltările logistice datorită poziţiei strategice. În plus, se asteaptă aici o creştere economică mai rapidă decât în alte regiuni ale ţării. În ultimii doi ani au apărut şi alte zone de interes pentru centre logistice sau parcuri industriale. Dezvoltarea economică din aceste zone a determinat şi nevoia de spaţii de depozitare moderne. „Timişoara, Cluj, Braşov şi Sibiu sunt locaţiile cele mai solicitate pentru dezvoltarea de proiecte industri-

ale”, spune Viorel Opaiţ, consultant industrial la Colliers International. Indiferent însă de locaţie, apariţia spaţiilor industriale noi este strict legată de dezvoltarea autostrăzilor, noile proiecte urmând să schimbe multe pe această piaţă.

Proprietar sau chiriaş? În domeniul spaţiilor de depozitare, companiile preferă, în marea majoritate, să închirieze, decât să cumpere sau să construiască cu resurse proprii. „Găsirea celei mai bune soluţii depinde de mai multe lucruri precum: politica firmei, domeniul de activitate, timpul pe care îl au la dispozitie, posibilitatea de finanţare a unui eventual proiect etc. Multe companii locale preferă să deţină proprietăţile, însă în cazul unui business în creştere rapidă, acest lucru înseamnă bani blocaţi în active şi nu investiţi în dezvoltare”, spune Viorel Opaiţ. În astfel de situaţii, dacă firma nu îşi calculează bine necesarul pentru expansiune, se poate găsi în situaţia de fi nevoită să se mute pentru că spaţiul nu mai este suficient. „Închirierea oferă o flexibilitate mai

AMPLASAREA SPAȚIILOR INDUSTRIALE ÎN ZONA BUCUREȘTIULUI

LOCAȚII EXISTENTE SAU ÎN CONSTRUCȚIE 1 IRIDE Business&Industrial Park 2 Atlas (Frans Maas) 3 Rostock 2000 4 Karl Heinz Dietrich 5 Metav 6 Bucharest Distribution Park 7 Geodis 8 ACT-Cold Storage 9 Mega Distribution Centre/ KLC 10 Cefin 11 Phoenix Business Park 12 Mercury Logistic Park 13 Prologis Bucharest Park A1 14 Bucharest Industrial Park 15 Bucharest Logistic Centre 16 Bucharest West Light Industrial & Logisitic Park 17 Piața de Gros 18 Apollo 19 Astra Sursa: King Sturge

58 DECIZII - IULIE 2007

bună, însă, nu trebuie neglijate nici aspectele financiare, chiria fiind deductibilă, pe când clădirea amortizează pe o perioadă lungă de timp”, mai crede reprezentantul Colliers International. Companii, precum cele de retail, preferă să se concentreze pe businessul principal, nefiind interesate de eventuale câştiguri speculative cu spaţiile de depozitare pe care le folosesc. Construcția sau cumpărarea spaţiului este totuşi destul de des folosită în cazul unor facilităţi de producţie sau logistice importante.

Spaţii puţine, proiecte promiţătoare Echilibrul dintre cerere şi ofertă este foarte fragil. Concurenţa pe acest segment al pieţei imobiliare a crescut o dată cu apariţia de noi proiecte importante. La sfârşitul anului trecut existau în zona Bucureşti 260.000 de mp de spaţii industriale moderne. Alţi 155.000 de mp au fost livraţi în primele 6 luni ale anului, ducând astfel stocul total la 415.000 mp, potrivit datelor furnizate de Colliers International. Pe piaţa spaţiilor industriale se aşteaptă ca, în acest an, stocul din Bucureşti să crească cu 434.000 de mp, dacă sunt finalizate toate proiectele anunţate. „Deşi 19% din aceste spaţii sunt deja închiriate, credem că, pentru prima oară, oferta va depăşi cererea pe piaţa industrială”, spun specialiştii Colliers. Pe termen mediu, specialiştii UniCredit anticipează că stocul de spaţii industriale din România ar putea atinge 1 milion de mp în 2010, adică dublu faţă de cei aproape 500.000 de mp existenţi acum. Dacă toate proiectele de astfel de spaţii vor fi finalizate, chiriile ar putea scădea cu 5-10% în acest an. Majoritatea spaţiilor industriale care ar trebui construite în 2007 au între 25.000 şi 30.000 de mp. „IMM-urile locale sau cele internaţionale vor fi tot mai interesate să cumpere spaţii de depozitare decît să le închirieze, ca urmare a decalajului între cerere şi ofertă de pe piaţa imobiliară. Din acest motiv preţurile de vânzare ar putea să crească uşor în 2007”, se spune în studiul UniCredit. Centrele logistice şi de distribuţie construite până acum au atras investiţii de aproximativ 300 de milioane de euro, potrivit companiei de consultanţă imobiliară DTZ Echinox. Pe segmentul centrelor logistice, cea mai importantă tranzacţie a fost semnată de filiala locală a companiei Frans Maas, la sfârşitul anului 2006. Compania a FINANCIAL DIRECTOR

DEPOZITE INDUSTRIALE

FINANCIAL DIRECTOR

neocupare a spaţiilor industriale rămâne sub 2%, abia spre sfârşitul acestui an fiind şanse să crească puţin. Suprafaţa medie a unităţilor industriale vândute este de aproximativ 3.500 de mp. Locaţiile preferate de dezvoltatorii de parcuri logistice sunt cele din zonele accesibile aflate în apropierea Bucureştiului şi cele din preajma şoselelor importante.

3.000 de mp) au oscilat între 4,8 şi 5 euro/ mp. De menţionat că, în cadrul proiectelor de mai sus, pe lângă chiria efectivă se mai plătește o taxă de servicii, care variază, în funcţie de proiect, de la 0,4 la 0,7 euro/mp” se spune în studiu. Această taxă acoperă cheltuielile pentru managementul parcului, de la asigurarea curăţeniei şi iluminatul

Centrele logistice şi de distribuţie construite până acum au atras investiţii de aproximativ 300 de milioane de euro Presiune pe costurile de ocupare Gradul mic de neocupare pe segmentul spaţiilor industriale a ţinut până acum chiriile la un nivel relativ ridicat. Studiul Colliers Internaţional notează că tendinţa de scădere a chiriilor s-a menţinut in 2006 în special în a doua jumătate a anului, când mai multe proiecte estimau că vor livra spaţii noi. „Contractele mari (peste 10.000 de mp) s-au încheiat, în general, în intervalul 4-4,25 euro/mp, în timp ce chiriile pentru spaţiile mici (sub

spaţiilor comune, la securitate perimetrală, îndepărtarea zăpezii, întreţinerea drumurilor sau asigurarea clădirilor. Dacă, într-adevar, proiectele demarate vor livra la timp clădirile promise, chiria ar trebui să-şi continue trendul descendent, însă având experienţa anilor trecuţi, când multe proiecte au întârziat livrarea spaţiile promise pentru începutul anulului viitor, este de asemenea posibil să se stabilizeze la nivelul actual. ▼

pre-închiriat 27.000 de mp de spaţii de depozitare şi 2.000 de mp de spaţii de birouri în cadrul proiectului industrial Bucharest West, dezvoltat de Portland Trust în apropiere de autostrada Bucureşti-Piteşti. Tranzacţia, estimată la 8,5 milioane euro, pe o perioadă de 5 ani, a stabilit un nou record pe piaţa locală de specialitate. Cererea a avut un trend ascendent, multe companii luând decizia de relocare în spaţiile nou apărute pe piaţă. Altele se află în plină extindere, datorită evoluţiei pozitive a afacerilor. Potrivit unui studiu publicat de Colliers International, se caută depozitele cu suprafeţe flexibile şi ușor de compartimentat, cu înălţimi de minimum 9 metri, dotate cu rampe hidraulice, pentru scurtarea timpilor de încărcare/descărcare şi sisteme moderne de protecţie şi stingere a incendiilor. Se poate spune că, la nivelul cererii, 2006 a fost anul companiilor logistice, care au dominat piaţa atât prin numărul tranzacţiilor, cât şi uitându-ne la suprafeţele închiriate. Rata de ocupare a spaţiilor industriale existente depăşeşte 95%, în timp ce spaţiile noi şi de bună calitate sunt imediat închiriate. Potrivit unui studiu King Sturge, rata de

2007 IULIE - DECIZII 59

DEPOZITE INDUSTRIALE

ABSORBȚIA SPAȚIILOR DE DEPOZITARE PE INDUSTRII 7% FMCG

4% altele

2% farma

terenurilor variază între 35 şi 50 de euro pe mp în zona de vest a Bucureştiului, la mai puţin de 20 de km de centrul oraşului. La distanţe mai mari de centrul oraşului, preţurile sunt între 12 şi 25 pe mp. În provincie preţurile variază între 5 şi 20 de euro pe mp.

9% retaileri

Agitaţie pe segmetul retailerilor

77% logistică și distribuție Sursa: Colliers International

Terenuri ieftine mai sunt doar în provincie Şi în privinţa preţului terenurilor, zonele strategice ale oraşelor dictează preţul. Cea mai mare parte a spaţiilor de depozitare sunt amplasate în nordul şi vestul Bucureştiului. Locaţiile cele mai bune au acces direct către reţeaua de drumuri. Pentru locaţiile secundare, aflate la distanţă de şosea, preţul terenurilor e mic. Asigurarea utilităţilor (electricitate, apă, gaze, telefon, Internet etc.) trebuie făcută de către dezvoltator, fapt care creşte costurile de construcţie. În prezent, preţul

Chiar dacă aleg să nu includă în activele companiei un depozit, directorii financiari din firmele de retail comercial au destule bătăi de cap cu găsirea centrului comercial în care vor activa. Studiul Colliers International arată că piaţa de retail din România este caracterizată de continua expansiune a dezvoltatorilor către noi spații. Diversele tipuri de centre comerciale (fie centre mai vechi renovate, mall-uri, parcuri de retail) ies din Bucureşti şi sunt din ce în ce mai prezente şi în oraşele din provincie. O analiză de ansamblu asupra pieţei din provincie arată amploarea pe care a luat-o fenomenul centrelor comerciale în România. Fără a marca vreun eveniment notabil în Capitală, anul 2006 a fost dominat de deschiderea mai multor centre comerciale în restul ţării: European Retail Park (Sibiu), Magnolia Center (Brașov), River Plaza (Râmnicu Vâlcea), Tom (Constanţa). Lucrurile nu par să se oprească aici. Noua ofertă din 2007, conform celor anunţate de către dezvoltatori, va fi cel puțin

dublă, aducând stocul total la sfârşitul anului la aproximativ 350.000 de mp închiriabili. Toate marile oraşe, inclusiv zonele urbane mai mici, sunt vizate de către dezvoltatori şi retaileri, în aceeaşi măsură. Terenul şi costurile de construcţie sunt încă avantajoase în provincie, iar randamentele foarte bune. Chiar dacă Bucureştiul nu este încă saturat, preţurile exorbitante la care a ajuns terenul necesar construirii unui centru comercial, dar şi atractivitatea pe care o oferă oraşele din provincie îi fac pe retaileri să îşi readapteze strategiile. Specialiştii Colliers International spun că în 2008–2009, toţi marii dezvoltatori vor începe ofensiva în afara Bucureştiului: GTC, Euromall, Mivan, Africa Israel, Riofisa şi TriGranit. Având în vedere interesul remarcabil ce vine din partea dezvoltatorilor, în viitorul apropiat, unele oraşe, precum Craiova, Cluj sau Arad, se vor confrunta cu o supraofertă de centre comerciale. Rata de neocupare în centrele comerciale din Bucureşti a atins 3,16%, în 2006, în principal datorită disponibilităţilor de spaţii în Unirea Shopping Center, City Mall şi Jolie Ville, în timp ce în restul ţării a atins un nivel mai ridicat, de 9,24%, se spune în studiul Colliers. Standardele centrelor comerciale sunt ajustate gradual, pentru a ajunge la nivelul celor occidentale.Cererea pentru spaţiile moderne este foarte mare, pe acest

PROIECTE AFLATE ÎN DERULARE: ■ Mercury Logistic Parc – situat la km 23 pe autostrada

■ A1 Logistic Park – început în urmă cu doi ani, pro-

Bucureşti-Piteşti, proiectul avea la sfârsitul anului trecut 24.000 de mp construiţi şi închiriaţi către miniMax (14.000 mp), respectiv Delamode (10.000 mp). Expansiunea proiectului va continua, construcţia a încă 10.000 mp fiind începută.

iectul, dezvoltat tot de grupul Cefin, s-a concentrat pe cerinţele mici şi medii, oferind spre închiriere spaţii de până la 4.000 de mp. Dacă până de curând clădirile construite puteau fi cumpărate de companiile interesate, politica proiectului s-a schimbat, preferându-se doar închirierea. În 2007, A1 Logistic Park are în plan livrarea a 60.000 de mp de spaţii industriale în mai multe clădiri independente.

■ Bucharest West – localizat la km 14 pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Bucharest West a livrat prima clădire de 42.000 mp în prima jumătate din acest an, o parte importantă fiind închiriată deja. Pentru 2007 mai sunt în plan alți 55.000 de mp, jumătate din aceasta ofertă fiind închiriată de Frans Maas. Noile cladiri vor fi disponibile începând cu sfârşitul verii. ■ Cefin Logistic Park – pe lângă cei 78.000 de mp deja

construiţi, Cefin a finalizat încă două clădiri, adăugând alţi 47.000 de mp proiectului dezvoltat la km 14 al autostrăzii spre Piteşti. ■ ProLogis Park Bucharest – are acces direct din autostrada Bucureşti-Piteşti prin ieşirea de la km 23. ProLogis a finalizat deja 56.000 de mp, a doua faza de încă 56.000 de mp, fiind prognozată pentru decembrie 2007.

60 DECIZII - IUL IE 2007

■ Equest Logistic Center – după ce au achiziţionat 12

hectare de teren în cadrul proiectului Bucharest West, britanicii de la Equest au în plan construirea, în primă fază, a 18.000 mp de depozite până la sfârşitul verii. Deja o treime din această clădire este închiriată companiilor din grup. ■ Bucharest Distribution Park – aparţinând fondului de

investitii austriac Immoeast, Bucharest Distribution Park a început lucrările pentru prima fază de dezvoltare, care va avea 40.000 de mp şi care se estimează a fi finalizată în scurt timp. Proiectul este situat în zona de nord a centurii Bucureştiului, la intrarea în Mogoşoaia.

FINANCIAL DIRECTOR

segment neexistând îndeajuns de multe spaţii disponibile. În cadrul fiecărui segment de retail se poate vedea apropierea competiţiei internaţionale. Retailerii deja prezenţi pe piaţă încearcă să îşi asigure locaţii în vederea întăririi cotei lor de piaţă înainte de sosirea competiţiei. Cererea cea mai mare pe piaţă spaţiilor comerciale aparţine şi în acest an băncilor, farmaciilor şi operatorilor IT&C. Recent au apărut noi competitori pe piaţă, în principal din categoria brandurilor de lux, dar şi a restaurantelor şi cafenelelor. Deoarece una dintre condiţiile de bază în obţinerea francizelor pentru brandurile de lux o reprezintă asigurarea celor mai bune locaţii, din ce în ce mai multe companii încearcă să-şi securizeze cele mai bune spaţii disponibile pe piaţă. Spaţiul închiriat a variat anul trecut între 100 şi 200 mp, dar chiriaşii mari încep să îşi arate interesul pentru piaţa autohtonă, solicitând spaţii mai vaste. Datorită cererii foarte mari de pe piaţă, proprietarii au început să organizeze licitaţii pentru închirierea spaţiilor care devin disponibile în zonele comerciale principale ale oraşului. „Procesul de licitaţie a determinat creşteri ale chiriilor, existând cazuri în care proprietarii au obţinut cu aproape 50 de procente mai mult decât nivelul de pornire”, afirmă specialiştii Colliers. Retailerii mai mici încearcă să obţină o poziţie mai bună în oraş, căutând spaţii comerciale stradale

TOPUL CHIRIILOR ÎN DOMENIUL LOGISTIC Orașe

Costuri maxime de închiriere; Proiecte de peste 5.000 de mp; Euro/an/mp

cât mai avantajoase. Având în vedere nivelul ridicat al cererii pentru spaţiile stradale, proprietarii continuă să beneficieze de o poziţie privilegiată, primind numeroase oferte pentru acelaşi spaţiu şi având posibilitatea de a alege între mai mulţi potenţiali chiriaşi. În asemenea cazuri, din ce în ce mai des în Bucureşti, competiţia dintre retaileri pentru închirierea spaţiilor comerciale este tot mai puternică, chiar dacă aceste spaţii nu oferă condiţiile din spaţiile comerciale moderne. În 2006, chiriile pentru spaţii stradale au crescut în medie cu 20–30% şi chiar mai mult în zonele periferice.

Moscova

112

Copenhaga

Chirii în scădere

Zürich

Belgrad

Atena

Madrid

Amsterdam

Viena

București

Praga

Roma

Varșovia

Berlin

Budapesta

Paris

Bratislava

Bruxelles

Anul trecut, chiria medie a centrelor comerciale din Bucureşti a fost între 25 şi 28 de euro/mp/lună, ceea ce a însemnat o scădere cu aproape 9% faţă de anul 2005. Ameninţaţi de noile proiecte care au fost anunţate pe piaţă, proprietarii centrelor comerciale deja deschise au încercat să-şi îmbunătăţească conceptul şi să-şi întărească poziţia pe piaţă prin atragerea de noi branduri internaţionale. Acestea, spun specialiştii, obişnuiesc să plătească chirii mai mici decât companiile locale, ducând astfel la scăderea chiriei medii a acestor centre comerciale. În centrele comerciale din provincie nivelul chiriei medii se situează între 18 şi 25 de euro/mp/lună. În cazul proiectelor care sunt bine administrate, au un concept bun şi chiriaşi puternici,

FINANCIAL DIRECTOR

proprietarii pot să obţină chirii între 22 şi 25 de euro/mp/lună. Marea majoritate a proiectelor planificate să se deschidă în Bucureşti pe parcursul anului 2007 au fost amânate pentru 2008– 2009. Din acest motiv, 2007 nu va beneficia de o creştere semnificativă a stocului de centre comerciale în Capitală. Situaţia este diferită în ceea ce priveşte celelalte oraşe, chiar dacă livrările din acest an nu vor satisface pe deplin cererea tot mai mare de spaţii comerciale moderne. Datorită finalizării proiectelor previzionate pentru perioada 2008–2009 şi a tranziţiei către o piaţă a chiriaşilor, se aşteaptă ca şi contractele de închiriere să se semneze la un nivel mai scăzut al chiriilor. „În funcţie de calitatea centrelor comerciale, nivelul chiriei ar putea înregistra o scădere cu 10 până la 25%”, spun reprezentanţii Colliers International. Competiția între centrele comerciale va permite retailerilor să impună condiţiile lor în cadrul negocierilor. Una dintre cerinţele cele mai importante este operarea centrului comercial de către o companie profesionistă. Un management profesionist dă retailerilor o mai mare încredere că respectivul centru comercial va funcţiona bine şi după inaugurare. Mai mult decât atât, o companie profesionistă poate controla mai eficient costurile de operare, astfel încât cheltuielile de întreţinere plătite de către chiriaşi vor fi mai mici. ■ 2007 IULIE - DECIZII 61

SCHIMBĂRI LEGISLATIVE

LEGI MAI CONSTRUCTIVE DIN 2007 Regimul fiscal aplicabil sectorului imobiliar a suferit, după ianuarie 2007, mai multe modificări. Încă având un grad redus de transparenţă, reglementările din România se apropie încet de cele europene, stimulând investiţiile în spaţii de birouri sau în depozite. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

62 DECIZII - IULIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

şi la nivelul legislaţiei care reglementează piaţa imobiliară. Modificările vizează în special regimul proprietăţii asupra terenurilor şi clădirilor, precum şi regimul fiscal. Recentele schimbări privesc în mare parte regulile aplicate cetăţenilor şi firmelor din statele membre ale UE, care vor să deţină o proprietate în România. Scopul este simplificarea afacerilor pe segmentul imobiliar, prin stabilirea unor reguli mai clare şi mai simple. Piaţa imobiliară autohtonă rămâne însă în mare parte guvernată de reglementările naţionale, fapt care afectează gradul de transparenţă. Într-un studiu referitor la transparenţa pieţelor imobiliare, publicat anul trecut de Jones Lang LaSalle, România se află pe locul 48, în zona ţărilor cu o transparenţă scăzută. Potrivit studiului, deşi nu există restricţii privind achiziţia de proprietăţi imobiliare de către persoanele juridice, dreptul de proprietate rămâne un subiect delicat.

Noi reglementări De la 1 ianuarie 2007 a intrat in vigoare Legea 312/2005, care dă dreptul rezidenţilor din statele membre ale UE şi companiilor cu sediul într-un stat membru să cumpere teren în România. Legea prevede, totuşi, o perioadă de tranziţie de 7 ani. În această perioadă, există încă interdicţii şi condiţii speciale de îndeplinit în cazul rezidenţilor şi companiilor străine pentru a obţine dreptul de proprietate asupra terenurilor. Este prevăzută şi o categorie de rezidenţi care, în timpul perioadei de tranziţie, au dreptul să deţină în proprietate terenuri şi

proprietari, în prezent rezidenţi străini. Astfel, potrivit reprezentanţilor firmei de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, citaţi într-un studiu Colliers International, foştii proprietari, recâştigându-şi dreptul de proprietate asupra imobilelor în baza Legii 10/2001, au acum posibilitatea să tranfere liber aceste proprietăţi. O parte din aceste clădiri sunt cumpărate pentru a fi transformate în spaţii de birouri de clasa B sau C, având avantajul că sunt amplasate în zone centrale. „Legea menţionată mai sus ar trebui sa aibă un impact important asupra pieţei imobiliare din Bucureşti, cea mai interesantă zona din România din perspectiva tranzacţiilor cu imobile restituite foştilor proprietari”, se spune în studiu. De la 1 ianuarie 2007, asiguratorii din ţările membre UE au dreptul să opereze pe piaţa din România fără a fi obligaţi să se conformeze reglementărilor legislaţiei locale, instituite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Astfel, o dată ce asigurătorii specializaţi pe asigurări de titluri vor pătrunde pe piaţa românească, acest tip de asigurare va fi mult mai accesibilă dezvoltatorilor imobiliari interesaţi. Acest tip de asigurare va garanta o mai bună securizare a tranzacţiilor imobiliare.

Aspecte fiscale specifice Integrarea României în UE a produs modificări şi la nivelul aspectelor fiscale ale cumpărării, deţinerii sau vânzării activelor imobiliare. Tranzacţiile de vânzare-cumpărare de imobile în România sunt supuse taxelor notariale şi, în anumite cazuri, taxei de timbru.

Piaţa imobiliară autohtonă rămâne însă în mare parte guvernată de reglementările naţionale, fapt care afectează gradul de transparenţă păduri, dacă respectă următoarele reguli: îşi stabilesc domiciliul în România, practică agricultura pe o bază independentă, nu schimbă destinaţia terenului achiziţionat pe toată durata perioadei de tranziţie. A fost, de asemenea, reglementată situaţia delicată a proprietăţilor imobiliare luate abuziv de către statul român în timpul regimului comunist. Legea 456/2006 a eliminat dreptul de preempţiune acordat statului pentru cumpărarea acestor proprietăţi, acestea fiind redate foştilor FINANCIAL DIRECTOR

Taxa de timbru este percepută ca un procent din valoarea tranzacţiei (cota marginală este de aproximativ 1% pentru tranzacţii a căror valoare depăşeste suma aproximativă de 55.000 EUR), în timp ce o taxă notarială se poate situa la 0,5% din valoarea tranzacţiei. În cazul înstrăinării drepturilor de proprietate asupra unor clădiri sau terenuri, plătitorii de taxe trebuie să prezinte un certificat fiscal emis de autoritatile locale, care să ateste plata tuturor taxelor locale. Potrivit reprezentanţilor companiei Ernst&Young,

citaţi de un recent studiu al Colliers International, începând cu 1 ianuarie 2007, legislaţia în privinţa TVA s-a schimbat semnificativ comparativ cu anul 2006, datorită alinierii la Hotărârea a 6-a a UE asupra TVA. Conform noii legislaţii, nu toate tranzacţiile cu bunuri imobiliare sunt supuse unui TVA de 19%. Din acest an, o tranzacţie cu clădiri vechi sau părți ale clădirilor, împreună cu suprafaţa de teren aferentă, la fel ca orice alt tip de teren, este scutită de plata TVA. În orice caz, orice persoana plătitoare de taxe ce efectuează o astfel de tranzactie poate opta pentru aplicarea cotei de 19% TVA vânzarii acestor imobile. „Trebuie avut în vedere faptul că excluderea menţionată mai sus nu va fi valabilă, în mod normal, în cazul vânzării de către o persoană plătitoare de taxe a unei clădiri noi/ părţi a unei clădiri noi sau terenurile pe care sunt ridicate aceste clădiri. În acest caz, se va aplica o cotă normală a TVA”, mai spun consultanţii de la Ernst&Young.

Achiziţiile imobiliare şi finanţarea lor Compania care cumpără şi dezvoltă proprietăţi imobiliare poate fi finanţată fie prin împrumuturi, fie prin aport de capital. Finantarea prin aport de capital ar fi în mod normal neutră din punct de vedere fiscal, în timp ce în cazul unei finanţări prin împrumut urmatoarele implicaţii fiscale trebuie luate în considerare. „Din perspectiva impozitului pe profit, conform regulilor de limitare a deductibilităţii dobânzilor, sunt prevăzute anumite restricţii cu privire la deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzi şi a pierderilor de curs de schimb aferente”, precizează reprezentanţii Ernst&Young. În mod normal, cheltuielile cu dobânzile înregistrate de companii sunt supuse următoarelor limitări: ■ Gradul de îndatorare a capitalului – cheltuielile cu dobânzile sunt deductibile, dacă gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3:1. În cazul în care acest grad este mai mare decât limita menţionată mai sus, cheltuielile cu dobânzile sunt nedeductibile în scopul impozitului pe profit şi pot fi reportate până când sunt integral deductibile în aceleaşi condiţii. De asemenea, diferenţa dintre pierderile şi veniturile din diferenţele de curs valutar, legate de împrumuturile pe termen lung, este tratată ca şi o cheltuială cu dobândă şi este supusă limitării gradului de îndatorare a capitalului. ■ Rata dobânzilor (pentru împrumuturile acordate de companii, altele decât instituţii

▼

Aderarea României la Uniunea Europeană a produs o serie de schimbări

2007 IULIE - DECIZII 63

▼

SCHIMBĂRI LEGISLATIVE

financiare), cheltuiala cu dobânda este deductibilă în următoarele limite: ❍ Rata de referinţă a dobânzii stabilite de BNR pentru ultima lună a trimestrului, pentru împrumuturile în lei (în prezent este de 7,25%); ❍ Rata anuală a dobânzii pentru împrumuturi contractate în valută – nivelul acestei rate este actualizat periodic prin Hotărâre de Guvern. Partea nedeductibilă a cheltuielii cu dobânda nu poate fi reportată. Cheltuielile cu dobânzile, precum şi diferenţele de curs valutar legate de împrumuturile obţinute de la bănci române sau internaţionale sau alte entităţi legale care pot acorda credite în conformitate cu legea nu sunt supuse regulii de limitare a deductibilităţii dobânzii. „În cazul finanţărilor între societăţi din cadrul aceluiaşi grup, afirmă consultanţii de la Ernst&Young, regulile privind preţurile de transfer trebuie să fie observate în ceea ce priveşte nivelul ratei dobânzii”. Dacă împrumutul este obţinut din străinătate, impozitul prin reţinere la sursă, de 16%, se va aplica venitului din dobândă realizat de nerezidenţii din România. Acest impozit poate fi redus (chiar şi până la 0), potrivit prevederilor unor tratate de evitare a dublei impuneri semnate între România şi alte ţări, în cazul în care plătitorul român al venitului deţine un certificat de rezidenţă fiscală al beneficiarului venitului, la momentul efectuării plăţii impozitului. De asemenea, prevederile Hotărârii privind dobânzile şi taxele, adoptată de legislaţia României începând cu 1 ianuarie 2007, ar trebuie luate în considerare. În urma acestor prevederi, încorporate în Codul Fiscal şi care sunt supuse

standard de impozit pe profit de 16% şi li se va permite să amortizeze fiscal proprietatea imobiliară, pe baza preţului de achiziţie. Terenul însă nu poate fi amortizat, dar costurile cauzate de îmbunătăţirile aduse pot fi amortizate din perspectiva fiscală (amortizare liniară pe o perioadă de 10 ani). Amortizarea fiscală poate fi diferită de amortizarea contabilă. Orice reevaluare a proprietăţii imobiliare este luată în considerare în scopul calculului amortizării fiscale sau în scopul stabilirii valorii fiscale a terenului. Perioada normală a amortizării pentru clădiri este de la 40 la 60 de ani. Deşi închirierea proprietăţilor imobiliare situate în România este scutită de plata TVA fără drept de deducere, legea permite proprietarului să opteze pentru aplicarea TVA la facturile de chirie, spun specialiştii Ernst&Young în studiul Colliers International. Închirierile scutite de plata TVA pot afecta în mod negativ dreptul de deducere a TVA înregistrat de proprietar la achiziţia sau construcţia proprietăţii imobiliare datorită ajustării retroactive a TVA. Separat, proprietarul unui imobil trebuie să plătească un impozit anual pe clădiri către autorităţile locale. Pentru persoane juridice acest impozit pe clădiri variază între 0,25% şi 1,5% din valoarea contabilă a clădirii. Impozitul pe clădiri poate creşte până la 10% dacă imobilul nu a fost reevaluat în ultimii 3 ani. Autorităţile locale pot acorda scutiri de taxe pentru clădire şi teren entităţilor legale care realizează investiţii de minimum 500.000 de euro, pe o perioadă de 5 ani, consecutiv.

Autorităţile locale pot acorda scutiri de taxe entităţilor care realizează investiţii de minim 500.000 de euro, pe 5 ani, consecutiv unei perioade de tranziţie până la 31 decembrie 2010, plata dobânzilor va fi scutită de plata taxelor aferente în România, cu condiţia îndeplinirii anumitor criterii (deţinerea a 25% din acţiunile unei entităţi româneşti, pe o perioadă de cel puţin 2 ani, la data plăţii impozitului pe profit). Pe durata perioadei de tranziţie, rata taxei aferentă dobânzilor va fi de 10%, cu condiţia îndeplinirii aceloraşi criterii.

Statutul veniturilor din închiriere Din perspectiva impozitului pe profit, entităţile locale vor impozita venitul din închiriere a proprietăţii imobiliare cu cota 64 DECIZII - IULIE 2007

Împozitarea veniturilor din vânzare Pentru a vinde o investiţie imobiliară în România, un investitor străin îşi poate vinde filiala locală, sau filiala locală poate să vândă direct proprietatea imobiliară. Conform prevederilor in vigoare ale Codului Fiscal, persoanele juridice nerezidente sunt impozabile în România la cota standard a impozitului de 16% pentru câştigurile de capital realizate prin vânzarea dreptului de proprietate asupra unei companii locale. „Legislaţia pune un accent deosebit pe aplicarea regulii de impozitare mai sus

menţionate pentru profiturile sau câştigurile obţinute din transferul acţiunilor sau titlurilor de participare în companiile, unde 50% sau mai mult din valoarea totală a activelor reprezintă, direct sau indirect, proprietăţi imobiliare aflate pe teritoriul României. Separat, profiturile realizate din vânzările directe de proprietăţi imobiliare în România sunt de asemenea impozitate la cota standard de 16%”, precizează consultanţii Ernst&Young. Câştigurile de capital ce provin din eliberarea de acţiuni în companiile locale sunt supuse unui impozit de 16%. Această rată a impozitului se reduce la 1% pentru acţiuniile deţinute pe o perioadă de peste 365 zile în anumite companii. Câştigurile de capital ce provin din vânzarea clădirilor cu terenuri sau a terenurilor fără construcţii, vândută la mai puţin de 3 ani de la data achiziţiei sunt supuse unui impozit de 3% pentru tranzacţii a căror valoare este mai mică de 200.000 de lei (aproximativ 57.000 EUR) şi o rată marginală a impozitului de 2% pentru diferenţa ce depăşeşte această valoare. Pentru câştiguri provenite din vânzarea clădirilor cu terenuri sau a terenurilor fără construcţii deţinute pe o perioadă mai mare de 3 ani, rata impozitului este de 2% pentru tranzacţiile de până la 200.000 de lei şi o rată marginală a impozitului de 1% pentru diferenţa ce depăşeşte această sumă. Totuşi, conform celor mai multe tratate de evitare a dublei impozitări încheiate de România cu alte state, venitul din vânzarea acţiunilor sau a titlurilor de participare unei companiii româneşti este, în general, supus impozitării doar în statul în care vânzătorul este rezident, chiar dacă cea mai mare parte din activele companiei sunt reprezentate de proprietăţi imobiliare. Venitul din vânzarea directă a proprietăţilor imobiliare nu beneficiază în mod normal de protecţie în baza tratatelor. Vânzarea directă de proprietăţi imobiliare este supusă taxelor notariale şi, posibil, taxelor de timbru, în timp ce transferul de acțiuni sau titluri de participare într-o companie românească nu este supus la astfel de taxe.

Taxe prea mari? Există analiști care susţin că fiscalitatea din România nu favorizează companiile să acumuleze active imobiliare. Impozitele aplicate în România pe clădirile deţinute de companii sunt foarte ridicate comparativ cu alte state din Europa Centrală şi de Est şi ar putea să FINANCIAL DIRECTOR

constituie un motiv de descurajare a investitorilor, aprecia recent firma de consultanţă KPMG. „Nivelul disproporţionat de mare al taxelor locale din România va constitui un motiv de descurajare a investitorilor, care vor fi tentaţi să-şi mute afacerea în ţările învecinate, unde aceste rate sunt mai rezonabile”, a declarat Patrick Leonard, Tax Partner la KPMG România. Pornind de la valoarea actuală a clădirilor, de 1.000 - 2.000 de euro pe mp, impozitul aplicat în România variază între 15 şi 30 de euro pe mp, în timp ce în statele învecinate aceste impozite nu depăşesc cinci euro pe mp. Reprezentantul KPMG spune că cele mai mari sume sunt plătite pentru

“Condiţiile în care firmele pot beneficia de această scutire nu sunt clar definite, ceea ce generează un potenţial de corupţie considerabil. Deşi normele încearcă să ofere o oarecare clarificare, procedurile impuse prin acestea sunt încă vagi şi deschise interpretărilor. Chiar dacă există argumente pentru descentralizare în procesul decizional din cadrul guvernării locale, lucru încurajat de UE, aceasta ar trebui să se producă doar în condiţiile unui cadru legal bine definit”, a precizat oficialul KPMG. El susţine că autorităţile locale nu ar trebui sa aibă puteri discreţionare în a acorda stimulente fiscale. Oricare stimulent în legătură cu taxele locale ar trebui acordat de către agenţii independente, cu o structură bine definită, care să le permită evaluarea în mod obiectiv a fiecărei propuneri. Potrivit KPMG, este încă neclar care sunt cheltuielile eligibile pentru a stabili dacă este atins pragul de 500.000 euro, acest aspect fiind slab definit chiar şi în normele metodologice. În al doilea rând, nu se specifică documentaţia necesară pentru a solicita aceste stimulente, decizia părând a rămâne în totalitate la latitudinea autorităţii locale. Consultanţii de la KPMG consideră că impozitul nu ar trebui să se calculeze pe baza valorii contabile a clădirii, ci pe baza unei cote pe metrul pătrat. Acesta ar fi un sistem mai simplu şi mai transparent, şi ar alinia taxa percepută persoanelor juridice la cea impusă persoanelor fizice. KPMG propune ca un astfel de sistem să se aplice diferenţiat, iar companiile situate în zone mai scumpe să plătească în continuare

Impozitele aplicate în România pe clădirile deţinute de companii sunt foarte ridicate şi ar putea descuraja investitorii construcţiile noi, întrucât impozitul se aplică la valoarea contabilă. Deşi prin Codul Fiscal se permite autorităţilor locale posibilitatea de a acorda scutiri sau reduceri de la ratele standard ale taxelor locale (de 0,25% până la 1,5% pentru clădiri) şi scutiri sau reduceri ale taxelor locale pe teren pentru investiţiile de peste 500.000 de euro, pe perioade de timp limitate, Patrick Leonard consideră această soluţie ineficientă. FINANCIAL DIRECTOR

mai mult, eliminând însă complicaţiile asociate taxei pe valoarea contabilă, cota pe metru pătrat urmând să fie determinată de către autorităţile statului. În al doilea rând, reprezentanţii KPMG propun reducerea semnificativă a nivelului taxelor locale pe clădiri, pentru a fi adus mai aproape de cel din celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est. „Dacă urmează sa fie acordate stimulente pentru anumiţi investitori, acestea trebuie să fie transparente şi clar definite şi să fie însoţite de controlul independent corespunzător”, conchide reprezentantul KPMG. ■ 2007 IULIE - DECIZII 65

INVESTIȚII IMOBILIARE

ZONE

Cele mai ai d dinamice inam in m pieţe pentru clădiri rile ri le e de birouri includ iimportante ort or capitale europene, e, L Londra fiind pe primul primu ul lo loc. Creşterea ocupării sp spaţiilor de birouri spa în 2006 a dus în du us lla o presiune u ne pentru u creşterea cr c costurilor de ocupa are. re Pest Pe ste e 50 50% % di din n to tot otalul spaţiilorr d ota de bir birou ourrrii au în înregistrratt costuri urii în creştere, cr creştere, r ş , în timp m ce 43% % şi-au şi a menţin nut preţul de îînc nchiriere, hiriere, e, se se sspune pune une într-u în r-u un stust diu King g Sturge. Cele mai int nteresante nt nte e loc oca oc caţii aţii p pen nttrru ru spaţiile e in ndustriiale sunt in n Spania, ţă ţăril rile e no nordi ordice ordi ce şii F Franţa..

România Piaţa spaţiilo or de birouri şii a celor lor industri industrial a e evoluează în Româ mânia mân similar mila cu piieţţele din regiune regiune, fiind d în plină exp xp pansiune. Num p meroşi şi dezdezvoltatori oltato inte ern naţionali onali au lans lansat în 2006 pro proiect c e de anvergu ură ă, stimulaţi de ran randame enttele foarte rte bune pe c care le îînreg gistrea istrează închirie erea acestor spa aţii. a Volumu ul u tranza acţiilor imobiliare are e a fos fost anul ttrecu c t de 850 de milioan ilioane ilioa an d eu de uro,, urmând să aju j ng gă în aces cest an la 1,7 ces ,7 miliarde de euro,, po otrivit analiştilor al de la a Colliers. Buc ucureş cureştiul şi zonele din jurul capitaleii atrag c ce cele eem mai multe proiecte, provincia a nefiin ind d decât de foa arte puţină vreme ea attra act activă din acest punct de veder ve ere e. Oraşele marri din zona de ce entru şi cea de vest a ţării (Timişoara a, a Cluj u , Ar A ad, Sibiu, Braşov) devin attra active pen entr ntru tr de d zvoltatori zvoltatorii de proiect cte ct logistic ce. Ace celaşi lucru se obse ervă şi cu zon nele e di din jurul Constanţei sau Iaşului.

Constanţţa Principalul ora aş de la a malul ma ul Mării Negre m egre a are e unul din cele ele mai mari porturi portu rtu din ac cea astă regi regiune e a Eu uropei, fiind i plasat la întretăierea ru rute elor dintre Euro opa a, Orientul Mijlociu ociu şi A As Asia.. De ase aseme en nea a, po ortul Co onsstan nţa este plasat foarte e aproape ap a roape de re evă ărsarrea Dun nării, un important canal de tr t ansport fluvi uvial către ce ent ntrrul Eu uropei.

66 DECIZII - IULIE 2007

Timişoara a Zonele din vesst stul şi nord-vestul României suntt con considerate atractive, co datorită legătur u ilor foa oa arte rt bune pe care le au cu Europ pa occid dent de entală. tală. T tală. Timişoara este es te o ţintă imp m ortantă ăp pen pe ntru u investiţii i in imob im obililia iare re,, av a ân ând d un med ediu iu u de e af afac acer erii în plină dezvo oltare. Mai multtte e parcu curi ind dustriale au fost finalizate te e în n ul u tiimi miii ani, alte e proiecte fiind în derul ular are. O Ora raşele e A ad şşi Oradea Arad e , afl flate ate tot t t la gr graniţa de e vest stt a ţării,, vvor intra curân rând d pe lista dezvoltat atttorilo ato torilor torilor. o

I şi Ia „C Cap a itala” Mol olldoveii esste atract ctiv ivă penttru proiec tele de sp paţ a ii indus ustriale, us ri dato da tori rită tă conexxiunilo or cu cu Rusia şi Ucraiina a, dar şi pentru for forţa a de muncă mu unc n ă ieftină şi un prreţ al terenului înc că d destul de e accesibil.

FINANCIAL DIRECTOR

FIERBINȚI Centrul ora C aşului

Buc ucureşti uc Afl flat fla a în parte ea sudică a ţării, Bu ucureştiul este e considerat un centru impo ortant de aface eri şi de d transpor t rt pentru Europa de Es st. În lipsa unui centru de afacerri tradiţional, majoritatea spa aţilor de birourri sunt aflate în zon na centrului geogr g afic şi în partea de nord a Bucure eşttiului, bene be nefifici ne ciin ind in d de d o inf inf nfra rast ra stru st ruct ru ctur ct ură ma ur maii de dezv zvol zv olta ol tată ta tă şi de u un n standard de via aţă ridicat. Oraşul e situat la intersecţia a trei coridoare de e transport pan-europen ne, la 225 de km de e Marea Neag gră ă şi de portul Consta anţţa şi la 850 de e km de capitala aU Ungariei, Budapesta.

Zona centra ală a Bucureştiullui,, care se apropie cel mai mult de sta atutul de Centru Tradițio onal de Afaceri (CBD), este localiza at între Piaţa Rom mană şi Piaţa Victoriei, cu clădiri de birouri amplasate de-a lungul bu ulevardelor Ma agheru, Nico Ni cola lae e Bă Bălc lc cesscu cu,, I.C C. Bră Brătitiian anu u şi ş C Cal alea ea a Victoriei. Ace este locaţii se con onfruntă cu lipsa spa aţiilor de parcare e, trafic aglomerat şii lip psa unor spaţţii necesare dezvoltării biro ourilor. Clienţii ce ei mai întâlniţi în ac cesste locaţii suntt băncile şi casele de avvocatură, care au nevoie de o mai mare viz zibilitate.

Sudul şi Estul Bucureşttiului Este zona ce ea mai puţin inte ere esantă a capita ale ei, fiind departe de cen ntrrul oraşului sau de cele două aeroporturi. Partea de esst a Bucureştiulu ui se va dezvolta a în nsă după fifina naliliza zare za rea re a au a to tost stră st răzi ră ziiiii c zi căt ătre ăt re Con o st stan a ţa an ţa,, fiin ind d co onssid ider e at er ată ă interesantă ma mai ales pentru pro oiectele de sp paţţii logistice. Dacă infrasttru uctura se va mod derniza şi în pa arttea de sud, zona poate de eveni interesan ntă ă, mai ales că se e află destul de aproape de e graniţa cu Bulg garia.

FINANCIAL DIRECTOR

Nordul Buc uc cureştiului Partea de no ord d a orașului esste e cea mai pop pulată de spaţii de birou uri şi spaţii logisttice. Accesul la DN1 şi, implicit, la a aeroportul inte ern naţional Henri Co oandă, infrastructurra de metrou şi existenţa a nume ero oase restaurante şi alte facilităţi sun nt principalele e atuuri ale zonei. Existenţa ţ unei vaste zone verzi şi a unor cartiere rezidenţiale se electe e conside derată foarte po otrivită pentru amplasarea a unor spaţii de birouri. Preţurile de e ocupare sunt ridicate e, tendinţa pentrru perioada următo oare fiind de creştere. Infrastructurra bine dezvolta ată a atras şi imp porrtante proiecte de sp paţii logistice, zo ona devenind ap proape saturată.

Vestul Buc ucureştiului Zona este fo oarte atractivă pen ntru spaţiile e lo ogis stice e, fiind pla asa ată de-a lungul autosstră ăzii Bucurreş e ti-Piiteştti. Acce esul către e centru ul orraşşului este rapid. Şose eau ua de ce entu ură ofe eră conexiu uni şi cu alte ma ari ora aşe aflate în n apropierea Bu ucureş eşttiului. Deo ocam mdată, dezzvo oltattorii de spaţii de e birouri nu sunt foarrte inte eresaţi de ac ceas stă zonă ă, con nsiderată mai de egra abă industrială.

2007 IULIE - DECIZII 67

INVESTIȚII IMOBILIARE

EVOLUȚII EUROPENE Marea Brritan a ie Londra, Ma L adrid d, Paris şi Mo osc cova sunt loca aţiile cele mai so olic citate pe piaţa închiriierii de birouri. Chiriile în Lo ondra depăşesc c cu mult nivelul din alte capitale e, plasând capitala Ma arii Britanii pe primu mul loc într-un to op mondial, înainte ea unor oraşe precum um Tokio sau Hong g Kong. Spaţiille de birouri din West End şi City au costturri de ocupare care au ajuns şi la a 1.965 de euro o pe mp.

Spania Spania a fo ost şi în 2006 una a dintre ntr nt tre c ce ele mai dinamice ce pieţe. Cu o piaţţă în sschim-bare, o cere ere e tot mai mar mare şii nu nume numeumeroase proiec cte e de e dezvolta dezv dezvoltare de sspaţii aţii logistice în de erulare, a e, nivel ar are, nivelul chiri chiriilor ch hiri r a înregi g strat te tend ndinţe ţ cr crescătoa are. În jjur urul ur ul V Val alen al e ci ciei ei se se vo vvorr fifina naliza liza num mai îîn n acest an cin nci mari proiecte proiecte cte e lo llogistice. log og ce. Chiriile ar pute ea să creas crească ă în n zona na B Barcelonei, din cauza lipsei un norr stocuri ri de spaţii logistiice e noi. Acum valo oare ea anuală este de apro oximativ 115 de e euro/mp. uro/mp. ro/mp.

Paris Capitala Franţei a înregistrat în 2006 un record în privinţa ocupării spaţiilor de birouri. Cele mai importante spaţii ocupate au fost în cladiri noi sau renovate. Gradul de neocupare scade continuu, punând presiune pe nivelul chiriilor. Valoarea anuală este de 757de euro pe mp, plasând Parisul pe locul 3 în Europa.

Germania Cererea de spaţii industriale a crescut anul trecut în Germania, datorită revigorării economice. Nemţii au beneficiat de extinderea UE, atrăgând câteva companii importante, care au închiriat spaţii de distribuţie. Datorită unor subvenţii, chiar şi în partea de est a Germaniei au fost înregistrate creşteri ale activităţii pe acest sector. Nivelul chiriilor a rămas stabil anul trecut, la 54 de euro pe mp, dar se aşteaptă să crească în acest an.

68 DECIZII - IULIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

Țăr ărrile nordice Ora O ra aşe e din nordul Europe ur e ei, pr p ec cum m Stockolm şi Gotheeborg b bor rg din S Suedi d a, sun sunt co onside on era ate ca având perspective i de cr creştere te a costu turi tu urilo lorr de e ocupare pe se egmentul spaţiilor industtriale ale. ale e C Clă lădiril rile ril l de birouri renova ate din Sttoc o kholm au dus n niv ivel elul ul chiriiilor la 499 de eur u o pe mp. În c cap apitital ala a fifin nlan n ande an deză ăH Hel elsssink el in i ex exis istă tă un in inte tere es cr cres escut al invesstito to orilor pentru p piaţa a industrială, ma ai ales că deschiderea a, în 2008, a po ort r ullui Vuo osa saar arii va produc uce schimbări im mporta po orta rtante în se sec ctorul ul logistic. P Pe e seg segmen gm men e tul spaţiilor de birrouri, i,, chiriile chirii d din in n capitala apitala finl nlan nde eză cresc res din nou, dup pă trei an n d ni de scă ăd ă de ere.

Moscova Piaţa spaţiilorr industrile din zon Piaţ o a Moscovei a cresscu cutt semn m ificativ anul trec e ut, prin lansarea un norr pr proiecte ale uno nor dezvoltatori internaţţion nali. Dec eclarat pe entru al doilea an c con onse secu cutivv ce cell ma maii sc scum u p oraş al lumii, Moscova arre preţuri pe măs ăsu ură ă la c cap apititol olull spaţiilor de biirouri. Chiria pen ntru un met etru pătrat de biro ouri de clasă A este de 922 de euro şi nu sunt semne că ar urma să scadă în viittorrul apropiat.

Polo Polonia În Varşo şovia ovia o via şi în zo zon onele e din jurr exi xistă de trei or ori mai multe ulte sspaţ pa paţ aţii de birou aţi o ri decât â are acum Buc cureştiu ureş eştiu ştiul. ul. Din aces e t punct nct de e vedere, capitala a Po oloniei o ei este pe primul loc în rându pr ul ţărilor central şi est eu uropene. Locu cul unu c u es este ste d deţinut şi în î tr t -u un top regional nal a al chiiriilo or pentru spa paţiţiile de bi birouri, i cu u o valoare re de 336 de eu e ro/mp.

FINANCIAL DIRECTOR

Ce Cehia În privinţa spaţ pa iilor pentru birou uri şi a celor industriale, ca cap api pitala i Cehiei, Praga a stă foarte bine, reuşin nd să ofere companiilor un stoc suficient de e spaţi paţii come co merc me rciale rc cia iiale le. Ac le Aces estt lu lucr cru u se vede şi în nivelul se chiriilor, aflat la un nivel accesibil. În ca c pitala Cehiei, costurrile de ocupare ale sp s aţiilor de birouri de clasa s A sunt de 270 de euro/mp.

2007 IULIE - DECIZII 69

INVESTIȚII IMOBILIARE

Canada Canada anada a avvut ut în na an anul nul ul 20 2006 6 o piaţă mai ssta abilă. lă. În metropo metropola a Toronto Toro chiriile le ep pentru u birouri se a ap apropie ie de 420 de e euro/mp. Stocu Stocul de de birouri urri ri a scăzut cătrre 8,3%, în tim tiim mp ce în afara oraşu mp ulu ui acesta rămân âne la aproxima ativ v 10%.

SUA SU Piaţa iaţa Nord d Americană de biiro ouri are o evoluţie evo olu e bun oluţ nă ă, în ciuda perfo ormanţlor ma ai sscăzute ai că ute te ale economiei. Stocul de biro Stocu Stoc Sto ouri a scăzut atât pe coasta de Est, cât şi pe cea de Vesst. În c cen entr trul ul M Man nha hatt ttan an-ulu uluii st stoc ocul ul d de e birourii a scă bi ăzutt sub ăz b6 6% %, d du ucâ ând nivel ând i lull chiriilor la 490 de euro pe mp. Centrul de afa aceri al New York-ului este urmat îndea aprroape, într-un cla asament mondial al chirilor, de Wash hington şi San Francisco.

America ad de e Sud Un raport rtt pu ubl blicat licat c de e compan an nia Jones Lang LaS Sal Salle alle arată ăc că, că în anul 2006, inve in vest stiţiţiiiile le e imobi bililia are ar a e în A Ame merrica ca d de e No Nord rd d şşii Ameriica Amer ica de de S Sud ud au ffo ostt d de e ap apro roxi xima imatititivv 2 283 28 3 de miliarde d de e dolari. rii Țări precum M Mexic e şi Brazil Brazili Brazilia ad domină o America Lattină ă în pr privinţa vinţa inţa vvolu vo olu um mul ulu lui de investiţii atra ase e pentru u dez dezvo oltarea lta area proiectelor im mobiliare iindustria dustria ale sau au pent pentru p spaţii de biro ouri. Într-un top mon ndial al chiriil hiriilo iri or pentru ru sp paţţiile de biro ouri şi ş pentru entru spaţ aţiile iile indu industria tr iale ia le,, ca le capi pita pi tala Mex ta exic icul ic ullu uii se se cl c as asea ează ea ză ăp pe e ultimul loc, avâ ând cele e mai mic ci costuri costur d de ocupare.

70 DECIZII - IULIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

PRIVIRE GLOBALĂ In India ndia a şi şi Chiina Dezvoltarea D Dezvoltare zvo zv voltarea a sp pectaculoasă a sectorului ctorului IT din n oraşe indiene indiene precu rrec ecum Delhi h a dus la o cre hi creştere a chirriilor iilo pentru ssp paţiile ile de birouri birouri,, te endinţ e endinţă ndinţă care ar p care pute pu ea continua continua ntin şi în an niii viitori. Maril Marile e centre ntre econom econom mic ce din Beij g, Sha jing, Shangh Shangh Shang hai,, Gu Guangzhou u şi ş Hong Ho ong g Kong Kon ssu unt printre p cele mai performante mante nte din n Asia ia în priv ia pr privinţa privi ţ ra rand da amentelor mentelor ntelor imob iimo obiliare. liare. În n India I ia şi ş Chin na n a cerere cerer ce cere cererea erea e pe pent pent ntrru toate toa formele de e pr proprie proprietă prietăţi co omerciale ră ăm ămâ mâne mâ âne e rrid idic id idi icattă, c ic cer erer erea ea a fifiiiind nd n d mai maii mar are e de decâ câtt st cât sstoc ocur oc urilile ur le ed disp di isp spon nib ibilile e în multe ulte lte ed dintre intre ntre zo onele ele econ ele econom nomic mic ice e imp impo importante portante din portante din n cele ele două do ouă ţărri.i Zona Shanghai nghai gha aii a a at atra age ge cele c m mul mai ultte investiţii inves estiţii stttră ăin ne dir directe, ecte, llu uc cru u care se reflflflectă ectă şi în nu umeroasele mero m eroase proi roi oiiecte imobilia imobi obiliare are re e aflate te în derul rula are e. Aici Aic Aici, chiriile a ch anua anu ale pentru p pe entru n spaţiile ntru spaţiil iile e de b birouri aju ajun jung g la 300-350 50 de e euro/mp. ro/mp o/mp o/mp. Valoarea a e în însă mică m în co com mpa araţ aţie ie cu nive nivelu n ul chiriilor iriilor ir din d Ho ong Kong, care ajung unge la a 860 60 d de euro//mp p.

Aus ustralia În n Australia, A prrocentul mic de spaţii de birouri d u d dis sponibile a determ minat o creştere a ch hirriilor. În ciuda apa ariţţiei unor noi proiec e te, în Adelaide şi Ca amberra, nivelu ul chiriililor or răm rămân âne e ridi dica di catt. U Uşo şoar are e scăd ăder erii se aştea t ptă tă la niivellull chi hiriil iilor pentru birourile din cla asele B şi C. Sydney este ce el mai scump orraş australian, chiriille pentru spaţiile e de birouri apropiindu-s se de 370 de euro//mp.

Zo Zon ona Asia a Pacific În zzona na A Asia a Pacific, „evoluţ oluţiile luţiile iille su unt sinu sinuoase”, ”,, a așa așșșa a cu cum m rem emarcă m specialiştii spec ecialiştii aliiştii d al de e la King Stur St turrg ge e. Pe Pe ans anssa ambl am mblu u se observă bsserv bservă erv v oc cre reştere re e a costurilor uri urilor r rilor de de o ocupare, c cu în special ecial îîn ecia n segmentul birourilor rou orr d de e clasa A. Kuala al Lump ala a Lump purr d din Malaezia ae ezia şi ezia şi Ja akar arrta din Indonezia ne ezzia au u înreg g gistrat creşteri ale a ch chiriilor, pe fond fo ndul ul u unu nuii nive niv n ni ivve ell sc scăz căzut zut de sspa de paţiţiţiii indu industtri ria ialle. ial e Costurile de e ocupare în cele două ora aşe asiatice sunt de 201 1 şi, respectiv, 171 de euro o/m mp.

Info nformaţ formaţiile prezent zentate în cadrul grupajului pajului ulu „„Zone e fierbinţi” foloses folosesc folose date din din rec recente e ra apoarte oarte pu oart publicate de companiil paniile King paniil g Sturg rge ge şi Jones Lang LaSalle Salle. alle.

FINANCIAL DIRECTOR

2007 IULIE - DECIZII 71

TREND ROMÂNIA

Creșterea economică Ritmul creşterii economice se va menţine în continuare alert, chiar dacă proiecţia curentă prevede o decelerare în anul curent faţă de scenariul de bază din precedentul Raport asupra inflaţiei: 6% faţă de 6,4% anterior. Pentru anul 2008, creşterea economică prognozată este superioară celei din proiecţia anterioară – 4,9% faţă de 4,2%. Ipoteza privind creşterea PIB potenţial este menţinută la nivelul din proiecţia precedentă. Având în vedere efectul restrictiv al cursului real de schimb, anticipat să se menţină pe întreg intervalul de proiecţie, dinamica exporturilor nete va continua să exercite un impact nega-

tiv asupra creşterii economice. Totuşi, atenuarea preconizată a ritmului aprecierii reale a leului de-a lungul intervalului de proiecţie, precum şi eliminarea proiectată a excesului de cerere implică o reducere a diferenţei dintre ritmurile de creştere ale exporturilor şi importurilor de bunuri şi servicii până la sfârşitul intervalului. Deşi se menţin ridicate, ratele anticipate de creştere ale consumului privat se află într-o uşoară scădere faţă de valorile din anul trecut. În acelaşi timp însă, se anticipează că dinamica consumului va fi devansată, ca şi în anii trecuţi, de cea a formării brute a capitalului, un spor

substanţial al acesteia din urmă fiind în continuare susţinut de: (i) menţinerea creşterii alerte din sectorul construcţiilor, în condiţiile unei pieţe imobiliare efervescente şi ale începerii/continuării proiectelor de infrastructură programate, (ii) înregistrarea unor fluxuri substanţiale de investiţii străine directe , precum şi (iii) utilizarea de către o serie de firme cu capital autohton a fondurilor proprii de care dispun pentru dezvoltarea propriilor afaceri. Ultimele două tendinţe sunt impulsionate de potenţialul ridicat de creştere a cifrelor de afaceri şi a nivelului de profitabilitate. ■ Sursa: BNR, ultimul Raport asupra inflaţiei – mai 2007

Producția industrială Indicii producției industriale

Indicii volumului cifrei de afaceri în industrie

Indicii comenzilor noi din industria prelucrătoare*

Indicii prețurilor producției industriale

250

200

800

450

225

185

740

430

200

170

680

410

175

155

620

390

150

140

560

370

125

500

350

100

110

440

330

380

310

320

290

260

Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec Ian Feb Mar Apr

Industrie energetică Industria bunurilor de capital Industria bunurilor de folosință îndelungată Industria bunurilor intermediare Industria bunurilor de uz curent

200

Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr

Total industrie Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Energie electrică și termică

270

Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Noi Dec Ian Feb Mar Apr

Industria bunurilor de uz curent Industria bunurilor intermediare Industria prelucrătoare Industria bunurilor de consum Industria bunurilor de folosință îndelungată

250

Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Ian Feb Mar Apr

Total industrie Industrie extractivă Industrie prelucrătoare Energie electrică și termică, apă și gaze

Sursa: INS

Producția industrială realizată în luna aprilie 2007, comparativ cu luna precedentă, a înregistrat o scădere pe ansamblu cu 12,3%, datorată scăderii înregistrate în toate cele trei sectoare industriale: industria prelucrătoare (-12,3%), industria extractivă (-8,1%) și energia electrică și termică (-17,7%). În perioada 1.I-30.IV.2007, comparativ cu perioada corespunzătoare din anul precedent, producția industrială a fost mai mare cu 6,3%, creștere susținută de industria prelucrătoare (+8,1%). Industria extractivă și energia electrică și termică, gaze și apă au scăzut cu 1,6%, respectiv 5,1%. 72

IULIE 2007

Cifra de afaceri din industrie, în luna aprilie 2007, comparativ cu luna precedentă, a înregistrat o scădere pe ansamblu cu 20,2%, datorată scăderilor înregistrate de toate cele trei sectoare, astfel: industria energiei electrice și termice, gaze și apă (-27,4%), industria prelucrătoare (-19,9%) și industria extractivă (-5,0%). În perioada 1.I - 30.IV 2007, cifra de afaceri a fost mai mare cu 18,1%, creștere susținută de industria prelucrătoare (+23,9%) și industria extractivă (+3,5%). Industria energiei electrice și termice, gaze și apă a înregistrat o scădere cu 9,6%.

Comenzile noi din industrie, în luna aprilie 2007, comparativ cu luna precedentă, au înregistrat o scădere pe ansamblu cu 18,2%, datorată scăderilor înregistrate de industria bunurilor de uz curent (-25,2%), industria bunurilor de folosință îndelungată (-20,9%), industria bunurilor intermediare (-18,6%) și industria bunurilor de capital (-15,1%). În perioada 1.I - 30.IV 2007, comenzile noi din industrie au înregistrat o creștere pe ansamblu cu 26,8%, susținută de toate marile grupe industriale.

Prețurile producției industriale pe total (piața internă și piața externă) au înregistrat o creștere cu 1,16% comparativ cu luna precedentă. Pe sectoare de activitate prețurile produselor din industria extractivă au înregistrat o creștere cu 8,25%, iar cele din industria prelucrătoare și energie electrică și termică, gaze și apă o creștere cu 0,34%, respectiv cu 1,96%. Prețurile producției industriale au înregistrat o creștere pe total (piața internă și piața externă) cu 8,68% față de luna corespunzătoare din anul 2006.

Bătrânețe cu deficite „grele” însă, până în 2050 la doar 0,7, diminuând deficitul bugetului asigur[rilor sociale cu 3,1%. Presiunile fiscale determinate de îmbătrânirea populației nu sunt deloc de neglijat pentru următoarele decenii. Ele pot fi însă diminuate până la un nivel acceptabil dacă reformele necesare cor fi implementate, cât mai curând posibil. Un efort combinat care să conducă la creșterea vârstei de pensionare și în același timp să mărescă numărul de angajați din economie ar putea ține sub control deficitul fiscal.

NUMĂRUL PENSIONARILOR CE REVIN LA 1 PERSOANĂ ACTIVĂ 1.00 0.90

Scenariul de bază

0.80 Aplicarea reformelor

0.70 0.60 0.50 0.40 0.30

2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018 2020 2022 2024 2026 2028 2030 2032 2034 2036 2038 2040 2042 2044 2046 2048 2050

Confruntată cu scăderea și îmbătrânirea populației, România va trebui ca pe viitor să facă față unor probleme legate de administrarea sistemului de pensii. Cu un număr mare de pensionari și una din cele mai mari ponderi a contribuțiilor la asigurările sociale, în salarii (între 29% și 39% în funcție de condițiile de lucru) valoarea medie a pensiei este foarte mică, fiind aproximativ egală cu o treime din valoarea salariului minim pe economie. Chiar dacă în prezent veniturile și cheltuielile sunt oarecum echilibrate, modificările demografice prognozate de socilogi vor pune presiune în viitor, asupra bugetului pensiilor. În plus, reducerea contribuțiilor din 2008 ar putea să grăbească această criză, dacă nu vor fi găsite alte surse de venituri. Problemele demografice ale României, chiar dac_ sunt similare cu cele ale statelor vecine sunt mult mai acute decât în țările din vestul Europei. Cu doar 1,3 nou născuți la o femeie, rata totală a fertilității este printre cele mai scăzute din Europa și se află cu mult sub rata de înlocuire a populație (2,1 nașteri la o femeie). În plus, față de economiile mai dezvoltate, migrația netă este negativă. Speranța de viață la naștere - de 71,3 ani în prezent – este de așteptat să crească (în Germania ea aeste de 78,5 ani, iar în Franța de 80,2 ani). În plus, rata de ocupare este cu 14 puncte procentuale mai mică decât în economiile europene, situațiie ce poate fi explicată de vârsta mică de pensionare. Cu o rată de ocupare de 56%, raportul dintre populația în vârstă de pensionare și cea aptă de muncă este de 0,38, raport care în 2050 va ajunge la 0,95. Dacă rata de ocupare va crește la 75%, acest raport se va menține la valori apropiate celor actuale, crescând

Sursa: FMI

EFECTULUI DE ÎMBĂTRÂNIRE A POLPULAȚIEI ASUPRA FINANȚELOR PUBLICE (% ÎN PIB) Venituri Pensii

Altele

Cheltuieli Pensii

Sold

Educație Altele

Fără reformă

Creșterea vârstei de pensionare cu 1 an

Creșterea ratei de activitate la 75% până in 2050

2006

5.4

25.8

5.3

4.3

22.6

-0.9

2007

5.4

28.7

5.3

4.8

24.0

0.0

2008

5.2

28.7

5.3

4.7

24.0

-0.2

2009

5.1

28.7

5.3

4.7

24.0

-0.2

2010

5.1

28.7

5.3

4.6

24.0

-0.2

2020

4.5

28.7

6.4

4.1

24.0

-1.3

-0.7

-0.8

2030

4.4

28.7

7.2

3.5

24.0

-1.6

-1.2

-0.6

2040

4.3

28.7

9.5

3.1

24.0

-3.7

-3.0

-1.8

2050

4.3

28.7

11.8

2.9

24.0

-5.7

-5.0

-2.6

Sursa: FMI

O soluție pentru România va fi dată și de coexistența pensiilor obligatorii și facultative, ultimele permițând contribuabililor să își ajusteze valoarea fondurilor strânse pentru perioada pensionării în funcție de propriile dorințe și posibilități, reducându-se astfel riscul sărăciei pentru persoanele de vârsta a treia. Decizia de a investi mai mult pentru perioada de pensionare va fi încurajată doar dacă administrarea fondurilor de pensii publice sau private va fi transparentă, iar viitoarele probleme ale sistemului de pensii vor fi cunoscute de publicul larg. ■

Forța leului În ultima parte a lunii iunie cursul de schimb a coborât sub pragul de 3,2 RON pentru un EUR, ajungând pe 22 iunie la valoarea de 3,1744 lei/euro. Cotațiile au coborât dupã ce guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat pentru agenția MNSI că instituția nu intenționează să intervinã pe piața valutară, decât în cazul în care ar fi “foarte îngrijorată”, transmite Reuters. “Comentariile vor fi reconfortante pentru speculatori, întrucât recent au existat zvonuri privind o posibilă intervenție a băncii centrale, având în vedere că rata de schimb continuă să atingă noi minime”, a spus un dealer de la Londra. Analiștii notează că leul este una dintre cele mai performate valute din statele emergente din acest an, apreciindu-se cu peste 6% față de euro, după intrarea puternică a investitorilor strãini, pe fondul aderării la UE. ■ MEDIAFAX

2007 IULIE

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

Standardul de viață din Europa Centrală și de Est continuă să se îmbunătățească Avuţia financiară a populaţiei din ECE a crescut la 583 miliarde euro în 2006, iar investiţiile în propria locuinţă devin principala preocupare a populaţiei din Europa Centrală şi de Est. În anul 2006, activele financiare ale populaţiei din Europa Centrală şi de Est au continuat să sporească, atingând o creştere de două cifre pentru al treilea an la rând, respectiv 583 miliarde euro (+14% faţă de 2005: 510 miliarde euro), sau 57% din PIB. Acesta este rezultatul evoluţiei economiilor din ECE, al unei puternice creşteri a preţului activelor şi a acumulării continue de fonduri de pensii. Acum, regiunea ECE reprezintă circa 1% din avuţia globală, aşteptată să atingă 81.000 miliarde euro în 2006. Diversificarea şi ritmul creşterii activelor populaţiei au fost depăşite de creşterea îndatorării populaţiei din Europa Centrală şi de Est. Anul 2006 a fost un an de creştere dinamică în activitatea de creditare

bancară, îndatorarea populaţiei crescând anual cu 33% (faţă de 2005: 43% faţă de 2001: 6%), până la aproape 180 miliarde euro. Ca proporţie din PIB, îndatorarea populaţiei pare să fie încă relativ scăzută în Europa Centrală şi de Est: în 2006, pasivele financiare ale populaţiei au atins nivelul de 17%, comparativ cu 54% în zona euro. „Aceasta ne arată faptul că, în pofida convergenţei rapide, încă există potenţial pentru creşteri viitoare în regiunea ECE,” a declarat Erich Hampel, director al diviziei ECE din UniCredit Group şi preşedinte executiv al Bank Austria Creditanstalt. Populaţia investeşte tot mai mult în active imobiliare; există cerere puternică pentru case finanţate prin credit. Oamenii continuă să facă economii, dar

le orientează treptat către piaţa imobiliară. „Populaţia din Europa Centrală şi de Est îşi adaptează obiceiurile de consum la noi standarde de viaţă. În acelaşi timp, oamenii investesc tot mai mult în propria locuinţă. Consumul în regiune este marcat de creşterea rapidă a veniturilor şi de un mai bun acces la piaţa creditului, care este în schimb sprijinit de o creştere a avuţiei financiare provenită dintr-o creştere a preţurilor la locuinţe,” a declarat Debora Revoltella, economist șef pentru regiunea ECE în cadrul UniCredit Group. Diferenţele regionale persistă întrucât fără îndoială, există diferenţe semnificative la nivelul regiunii. Investiţiile în active tangibile şi consumul nu au împiedicat până acum acumularea de avuţie financiară în Bulgaria,

EVOLUȚIA ESTIMATĂ A INDICATORILOR STRUCTURALĂ AI GOSPODĂRIILOR ȚĂRI

Bulgaria

Polonia

România

CEE

ANI

2006

2009

2006

2009

2006

2009

2006

2009

2006

2009

Averea financiară (md. EUR)

11,3

18,8

59,6

74,5

181,8

254.1

23,2

38,9

583,3

812,7

Pasivele financiare (md. EUR)

5,0

8,5

23,9

34,2

49,6

81,6

12,1

28,5

177,3

299,3

Averea financiară (% PIB)

45%

55%

64%

66%

72%

23%

29%

57%

61%

Pasivele financiare (% PIB)

20%

25%

26%

29%

18%

23%

12%

21%

17%

22%

Averea financiară netă (% PIB)

25%

30%

38%

34%

48%

49%

11%

40%

39%

Pasivele financiare (% în averea totală)

45%

10%

46%

27%

32%

52%

73%

30%

37%

Averea netă corectată (% PIB)

32%

42%

50%

47%

55%

60%

14%

12%

47%

48%

Averea financiare pe locuitor (EUR)

1.476

2.487

5.913

7.426

4.770

6.690

1.080

1.828

3.380

4.652

Pasivele financiare pe locuitor (EUR)

657

1.120

2.372

3.408

1.301

2.148

559

1.339

1.028

1.713

Averea netă financiară pe locuitor (EUR)

818

1.367

3.541

4.018

3.469

4.542

520

489

2.353

2.939

Sursa: UniCredit Group

Ungaria

IULIE 2007

Polonia, Slovenia şi, mai recent, în Croaţia, unde atât raportul dintre avuţia netă pe PIB, cât şi cel dintre avuţia netă corectată (măsurată ca avuţie financiară brută minus îndatorare exclusiv credite imobiliare şi ipotecare) pe PIB şi-au menţinut tendinţa de creştere. În România, Slovacia, Rusia şi Turcia se observă o tendinţă opusă. În aceste ţări, populaţia pare să fie extrem de hotărâtă să beneficieze de noile oportunităţi. Oamenii se bazează tot mai mult pe procesul de convergenţă a economiei reale pentru a-şi îmbunătăţi standardul de viaţă, beneficiind de perspective economice bune şi de creşterea peste aşteptări a preţului activelor. Merită remarcat faptul că, din cauza polarizării evidente a veniturilor în cazul Rusiei şi Turciei, e necesară multă atenţie înainte de a concluziona privitor la comportamentul mediu al populaţiei. În cazul populaţiei din Ungaria şi Republica Cehă, tendinţa de descreştere a proporţiei dintre avuţia netă (măsurată ca avuţie financiară brută minus îndatorare) ca procent din PIB este însoţită de o tendinţă ascendentă a avuţiei financiare nete corectate, ceea ce semnifică faptul că cererea puternică pentru locuinţe continuă să conducă trecerea de la economisire la acumularea de bunuri tangibile. Portofoliul financiar al populaţiei din Europa Centrală şi de Est devine tot mai sofisticat. În privinţa alocării activelor, schimbarea treptată de la instrumentele tradiţionale de economisire la cele specializate

a continuat să evolueze în regiunea ECE anul trecut. Această evoluţie a fost sprijinită de creşterile puternice ale preţurilor acţiunilor şi de creşteri puternice ale pieţelor financiare din fiecare ţară. Diversificarea sporită a activelor financiare deţinute de către populaţie reflectă în general niveluri scăzute ale dobânzilor la depozite, randamentele mari pe alte tipuri de investiţii, cum ar fi acţiuni listate la bursă şi fondurile mutuale. În vreme ce deţinerile de numerar au rămas aproape constante în timp, economiile păstrate în depozite bancare au continuat să piardă teren, scăzând la 51% ca procentaj din avuţia totală (faţă de 65% în anul 2000). Evident, declinul a fost mai vizibil în ţări cu pieţe financiare mai dezvoltate (ex: Polonia, Ungaria şi Republica Cehă), în timp ce depozitele continuă să joace un rol important în cazul României, Turciei, Croației şi Bulgariei, unde pieţele financiare încă tind să rămână bazate pe activitatea bancară şi nivelurile dobânzilor se păstrează relativ ridicate în special în România şi Turcia. Tendinţe similare sunt vizibile în Rusia, unde creşterea depozitelor este favorizată de schimbări în comportamentul părţii conservatoare a populaţiei, a cărei principală modalitate

de economisire era numerarul (în special valută străină) „sub saltea”. Mediul macroeconomic din ce în ce mai stabil a avut, de asemenea, un efect pozitiv asupra pieţei de asigurări, unde cererea pe segmentul asigurărilor de viaţă a depăşit creşterea veniturilor, în special în ţări unde încă nu există un sistem de pensii reformat (ex: România, Slovenia, Turcia, şi, într-o mai mică măsură, Republica Cehă). „Fondurile de pensii rămân de departe componenta cu cea mai promiţătoare şi rapidă creştere a activelor financiare”, a mai declarat Debora Revoltella. Fondurile de pensii şi-au triplat ponderea în total avuţie financiară atingând 9% la sfârşitul anului. În mod clar, participarea la fondurile de pensii administrate privat şi dimensiunea relativă a activelor acumulate este deja mare în primele ţări care au introdus al doilea pilon de pensii obligatoriu – în Polonia şi în Ungaria, cu o rată de participare de 83%, respectiv 68%, ca şi în Bulgaria şi Croaţia. Creşteri sunt de aşteptat în ţările unde al doilea pilon a fost implementat recent (Slovacia) sau în care va fi introdus în viitorul apropiat (România). Creditele ipotecare şi imobiliare au în continuare cel mai mare potenţial. În concordanţă cu evoluţia din zona euro, creditele

ipotecare şi imobiliare rămân principalul element care a determinat explozia creditului (depăşind creditele de consum în ceea ce priveşte ponderea în total pasive financiare). Creditele ipotecare şi imobiliare au sporit în medie cu 44% în perioada 2000-2006, alimentate atât de factori de natura cererii, cât şi de factori de natura ofertei. În ansamblu, însă, creditele ipotecare şi imobiliare reprezintă doar 7% din PIB în regiunea Europei Centrale şi de Est, semnificativ mai scăzut faţă de nivelul de 38% înregistrat în zona euro. „Aceste cifre indică potenţialul imens de creştere viitoare pe segmental creditului ipotecar pe termen lung”, a declarat Erich Hampel.

Perspective economice pozitive Perspectivele economice bune vor susţine şi în continuare acumularea avuţiei financiare a populaţiei la nivelul întregii regiuni. Îmbunătăţiri în privinţa poziţiei financiare a populaţiei din ECE vor contribui la creşterea gradului de penetrare a avuţiei financiare ca procent din PIB, previzionat să atingă 61% în 2009 (faţă de 57% în 2006). O creştere puternică (20 – 25% pe an) a avuţiei financiare este anticipată în ţări aflate în curs de dezvoltare rapidă ca Ru-

sia, Serbia, România, Bosnia şi Herzegovina. Creşterea susţinută pe partea activelor va fi însoţită de o expansiune chiar mai rapidă a îndatorării populaţiei, alimentată de creşterea tot mai mare pentru bunuri durabile, o piaţă imobiliară încă nesaturată şi competiţie puternică în sectorul financiar. Pe baza acestor factori, economiştii UniCredit Group din zona Europei Centrale şi de Est anticipează o creştere anuală medie de 19% în privinţa pasivelor financiare ale populaţei din această regiune în perioada 2007-2009, până la 22% din PIB în 2009 (faţă de 17% în 2006). Se previzionează că segmentul creditelor ipotecare şi imobiliare va avea cel mai mare potenţial, cu creşteri anuale de 22% care vor constitui şi cea mai mare pondere a creşterii îndatorării populaţiei din regiune. „Investiţiile în propria locuinţă vor rămâne principalul obiectiv al populaţiei. O pondere semnificativă din economiile populaţiei continuă să fie direcţionată către piaţa imobiliară, pe fondul unei pieţe a creditului ipotecar şi imobiliar care se dezvoltă rapid”, a mai declarat Debora Revoltella, Economist Şef UniCredit pe regiunea ECE. ■

Analiză UniCredit Group

ACTIVE FINANCIARE ȘI DEBITE PE CATEGORII (2006-2009) Bulgaria

Croația

Cehia

Ungaria

Polonia

România

Slovacia

Slovenia

Turcia

Medie ECE

Rusia

Valută

5,7%

6,1%

1,4%

7,3%

11,6%

6,8%

18,9%

15,5%

8,2%

4,5%

Depozite bancare

15,3%

7,1%

6,4%

5,7%

6,5%

20,8%

7,9%

3,0%

15,0%

9,5%

27,9%

Obligațiuni

9,2%

21,9%

8,0%

2,6%

9,0%

4,0%

3,7%

12,7%

8,0%

Acțiuni listate

21,6%

32,0%

5,5%

9,1%

4,4%

14,3%

26,7%

13,7%

12,0%

Fonduri mutuale

54,1%

13,3%

14,0%

10,2%

18,6%

60,5%

16,0%

20,3%

15,5%

16,4%

40,8%

Asigurări

45,1%

15,3%

10,0%

11,6%

17,4%

30,7%

11,4%

18,8%

13,6%

15,5%

22,2%

Fonduri de pensii

36,9%

27,6%

18,3%

17,4%

15,2%

43,2%

24,6%

20,5%

18,9%

23,5%

Total active financiare

18,4%

12,3%

8,5%

8,1%

10,8%

19,1%

12,3%

12,5%

15,0%

11,7%

25,3%

Venit net

18,1%

9,5%

2,8%

4,5

8,3%

-2,2%

7,7%

11,2%

12,5%

8,1%

11,1%

Sursa: UniCredit Group

2007 IULIE

TREND

Exuberanţa iraţională persistă în ciuda riscurilor majore Piaţa continuă să fie exuberantă, deşi economia americană dă semne de slăbiciune. Creşterea dobânzilor în afara SUA ameninţă cu redirecţionarea excesului de lichidităţi, pe baza unui optimism exagerat.

Ultimele rezultate economice comunicate pentru economia SUA s-au dovedit a fi mai puţin bune decât anticipaţiile. Estimările preliminare cu privire la PIB-ul realizat în trimestrul I din 2007 indică o creştere economică anualizată de doar 1,3%, cu mult sub nivelul obişnuit. Piaţa imobiliară a avut de asemenea o evoluţie slabă, la fel şi piaţa forţei de muncă unde numărul locurilor de muncă a crescut lent, în vreme ce şomajul a evoluat în ritm mult mai alert. Chiar dacă nu există pericolul unei recesiuni, creşterea economică în SUA şi-a încetinit ritmul, iar situaţia ar putea persista pe o perioadă mai lungă de timp. Piaţa internaţională ignoră însă, la acest moment, semnalele venite din SUA, în parte şi datorită credinţei într-o decuplare a restului lumii (Japonia, zona euro, China şi India) faţă de economia SUA. Deşi teoretic posibil acest scenariu, decuplarea nu pare a fi o soluţie realistă, în condiţiile în care o mare parte a exporturilor economiior din alte părţi ale lumii merg spre America. În plus, explozia preţurilor pe piaţa imobiliară din China şi Europa ar putea ameninţa creşterea economică din aceste regiuni. În concluzie, şi în viitorul apropiat, SUA va continua să joace un rol major în economia mondială. Dobânzi. În ciuda ritmului lent al expansiunii economice şi al creşterii uşoare a inflaţiei, FED pare a fi determinat să nu intre într-o nouă cursă a reducerii dobânzilor. FOMC (Federal Open Market Committee) a decis pe 9 mai menţinerea nivelului dobânzii de referinţă la 5,25%. Piaţa încă aşteaptă scăderea nivelului dobânzii la 5% în acest an, dar nu mai devreme de august-septembrie. În zona euro, Banca Centrală Europeană (BEC) menţine rata dobânzii la 3,75%. Preşedintele BEC, Trichet, pleda pentru „o sporită vigilenţă” în controlul inflaţiei, semnalând astfel o posibilă creştere a dobânzii la 4%. Trichet mai spunea şi că este posibilă o mărire a nivelului ratei inflaţiei, după actuala descreştere a acestuia, întărind astfel aşteptările că rata dobânzii BEC ar putea să crească la 4,25% sau chiar la 4,5% până la sfârşitul anului. ■ David Kern lucrează în cadrul Kern Consulting și este consilier economic la Camerele britanice de comerț. Anterior a ocupat funcția de economist-șef în cadrul NatWest Group.

IULIE 2007

Sursa: Financial Director UK, Thomson Financial

2007 IULIE

SPECIAL Studiile lor ne arată că ... ACHIZIŢII AUTO... În anul 2006, proporţia românilor din mediul urban care au achiziţionat un autoturism a fost de

14%

Daedalus Consulting

... ŞI IMOBILIARE

Investiţi în „mamele” marilor companii din România OMV Group (AT.OMV), Erste Bank (AT.EBS) şi Raiffeisen International (AT.RIBH) sunt între primele nume care vin în mintea oricărui român când este vorba de companii austriece. Daca privim şi alte sectoare, vedem Wienerstaedtische (AT.WST) şi Uniqua în domeniul asigurărilor, precum şi Wienerberger AG (AT.WIE) – un competitor major pentru companiile româneşti producătoare de materiale de construcţii. Mai mult, grupuri austriece au intrat deja în multiple segmente din industrie şi din IT. Investiţia directă în acele „companii-mamă” oferă avantajul de a beneficia complet de profitul câştigat de întregul grup care investeşte, la rândul său, în ţările Europei de Est. Românii încep să se familiarizeze cu a deţine titluri austriece, iar aici ne referim la angajaţii BCR care şi-au convertit acţiunile în titluri Erste Bank. Cu toate că doar în decembrie 2007 expiră perioada de interdicţie la vânzare, ei pot acum monitoriza îndeaproape evoluţia deţinerilor lor şi se pot informa referitor la dezvoltarea întregului grup. Un alt aspect de considerat în a vedea oportunităţile bursei din Viena este că această piaţă oferă acces la fondurile din domeniul imobiliar care deja alocă sute de milioane de euro pentru România şi celelalte ţări din Est, oferind randamente bune într-un orizont mediu-lung. Immofinanz (AT.AII), Immoeast (AT.IEA), Sparkassen Immobilien – divizia imobiliară a grupului Erste (AT.SPI) şi CA Immo (AT.CAI) sunt deja implicate în câteva tranzacţii mari pe piaţa românească, fiind gata să investească alte sume importante în următorii câţiva ani. ■

Daedalus Consulting

SERVICII TRANSFRONTALIERE Dintre consumatorii UE, cumpără în prezent servicii financiare transfrontaliere la distanţă doar

Eurostat

FĂRĂ CONCEDII Proporţia românilor care nu şi-au luat nici o zi de concediu în 2006 este de

16%

Daedalus Consulting

Sursa: www.vanguard.ro

Tot în aceeaşi perioadă de timp, ponderea românilor care au iniţiat construcţia unei case sau au achiziţionat un apartament sau o casă în total populaţie a fost de

IULIE 2007

Sectorul financiar cere reducerea emisiilor ce produc modificări ale climei Şefii a peste 20 de instituţii financiare internaţionale au făcut un apel către oficialii ţărilor din G8 pentru reducerea accentuată a emisiilor ce afectează clima. Ei au atras atenţia asupra faptului că schimbările climatice ar putea conduce la dezastre cu „grave implicaţii sociale şi de mediu”, dezastre ce ar putea produce pierderi de peste 1.000 de miliarde USD, până în anul 2040. Modificările climatice ar putea avea ca efect reducerea PIB global cu echivalentul produs de marile conflagraţii ale secolului 20, după cum prognozează revista Stern. ■ Sursa: UniCredit Group

Un Bucureşti mai puţin “verde” Conform legislaţiei actuale, retrocedarea terenurilor din parcuri este interzisă. Cum în Bucureşti doar Cişmigiul, Herăstrăul şi Parcul Carol sunt clasificate ca parcuri, celelalte asemenea locaţii, ce au fost trecute în categoria “spaţiilor verzi”, au primit în mare parte aviz favorabil pentru a fi retrocedate. La ora actuală, parcul Bordei este “restituit” în întregime, din Parcul Verdi au fost restituite 46 de hectare de teren, în Parcul IOR s-au restituit deja 12 hectare din cele 48, în Parcul Copiilor sunt revendicate 28 de hectare, în Parcul Plumbuita sunt revendicate 3,8 hectare, iar în Parcul Floreasca sunt revendicaţi 1.000 mp din cei 6.830 mp. La ora actuală bucureştenii au la dispoziţie doar 3,5 mp de zone verzi pe cap de locuitor, în condiţiile în care normele internaţionale prevăd un minimum de 12 mp de spaţiu verde pe cap de locuitor. Faţa de 1989 suprafaţa zonelor verzi din Bucureşti s-a înjumătăţit. ■

NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

ABONAMENT PE ANUL 2007 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: ..................................................................................................................................... Adresă companie: .................................................................................................................................... Județ: .................................... Localitate: ................................................................................................. Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: ....................................... Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: ............................................. E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: Industrie

Construcții

Comerț

Servicii

Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail. București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27

Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților. Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici. Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți. Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.

Pentru a putea răspunde într-un mod mai eficient așteptărilor dvs., echipa revistei Financial Director vă roagă să completați acest sondaj de opinie.

Sondaj de opinie 1. Revista Financial Director v-a furnizat informații și articole: (Bifați cu x în dreptul răspunsului dumnevoastră.) Foarte utile

Utile

Puțin utile

4. Ce rubrici/articole considerați că ar trebui introduse în revistă?

Deloc utile

2. Ce tip de informație doriți să găsiți în următoarele numere ale revistei? .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... ....................................................................................................

.................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... .................................................................................................... ....................................................................................................

5. Câte persoane în afară de dumneavoastră mai citesc revista Financial Director? ................. persoane

6. Analizând con]inutul revistei, în ce măsură v-au plăcut următoarele? Bifați cu x în dreptul răspunsului dvs. Foarte bună

3. Ce părere aveți despre rubricile revistei Financial Director? Bifați cu x în dreptul răspunsului dvs. Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

7. Care este revista economică cel mai frecvent citită de dvs.? .................................................................................................... .................................................................................................... ....................................................................................................

Prenume: ............................................................................... Nume: .................................................................................. Domeniul în care activați: construcții

industrie

Bună

comerț

Ocupația: .................................................................................

servicii

alt domeniu: .................................................................................................. Completați sondajul Financial Director și trimiteți răspunsul dvs. pe adresa redacției Business Publishing Group Str. Constantin Noica nr. 136A Sect. 6 cod 060056 București sau fax: 021 311.94.27.

SUMAR

ROMÂNIA

Iulie 2007

ROMÂNIA ANALIZĂ

ROMÂNIA

8 EXISTĂ RESURSE PENTRU PLATA DATORIILOR Companiile românești au acum suficiente resurse finaciare ACTIVELE IMOBILIARE

În interior DECIZII

COVER STORY

DIRECTORII FINANCIARI ȘI „STINGEREA INCENDIILOR”

VREMURI INTERESANTE

OPINII

RUBRICI PERMANENTE RMANENTE

ASIGURĂ-ȚI CONTINUITATEA ACTIVELE IMOBILIARE ALE COMPANIILOR suplimentul începe după pagina 48

2 EDITORIAL ITORIAL A se lăsa la îndemâna directorilor financiari

Deşi multe firme sunt convinse că au investit în sisteme rezistente, de fapt cele mai multe nu au planuri potrivite pentru a se proteja de dezastre naturale sau erori umane. 45

6 ACTUAL Ultimele evenimente notabile 72 TREND În căutarea profitului

Iulie 2007

78 SPECIAL Investiții în „mamele“ marilor companii

2007 IULIE