FD_3

Noiembrie 2007

ROMÂNIA

CÂT CONTEAZĂ ERORILE DE PROGNOZĂ

EXPERIMENTEAZĂ CEEA CE VEZI!

www.panasonic.ro

Noiembrie 2007

Experimentează realitatea. Tehnologia unică V-Real Pro II te duce acolo: 68.7 miliarde de culori, negru profund, contrast 10.000:1 şi panou cu rată foarte rapidă de răspuns pentru imagini clare în mişcare, care te captivează. Televizoarele cu plasmă Viera Full HD - mai multă claritate, mai multă luminozitate, tehnologia viitorului.

În interior DECIZII FONDURI EUROPENE începe după pagina 48

SUMAR

ROMÂNIA Noiembrie 2007

ANALIZĂ

12 DILEMELE INVESTITORILOR Facilităţile acordate prin noua lege a investiţiilor pot creşte atractivitatea României.

14 FORMULA UNICĂ Firmele din UE doresc o formulă unică pentru calculul impozitului pe profit, reiese dintr-un studiu realizat de KPMG International.

OPINII

16 ȚINTA INFLAȚIEI VA FI DEPĂȘITĂ Se remarcă o inversare a tendinţei descrescătoare a ratei inflației.

28

COVER STORY

22

PREVIZIUNILE SUNT GREŞITE. CONTEAZĂ?

„Marile corporaţii cunosc foarte bine faptul că estimarea corectă a rezultatelor viitoare ale companiei este cheia unui management performant, precum şi calea potenţială de creştere a valorii afacerii şi a încrederii investitorilor, fapt confirmat şi de acest studiu.”

DEZVOLTAREA UNEI AFACERI CU C(H)ARISMĂ

Pentru directorul financiar al Casei de software TotalSoft, Costin Baicu, 2007 se va încheia cu rezultate foarte bune.

Soluţia de ERP Charisma şi aplicaţia de project management Primavera sunt cele două produse de succes ale TotalSoft, care asigură vânzări foarte bune și aduc noi clienți. Lipsa resurselor umane calificate pare să fie singura piedică în calea unei creșteri și mai rapide a TotalSoft. Extinderea regională a companiei pare să aibă șanse de reușită prin posibila achiziție a unei firme locale de soft, însă consolidarea pe piața internă este incertă din cauza unei lipse de maturitate a micilor dezvoltatori.

17 TVA ȘI INCOTERMS Livrarea de bunuri, care reprezintă o operaţiune supusă TVA-ului, este diferită de livrarea în sens comercial.

18 SCHIMBARE DE MACAZ O companie poate hotărî singură dacă preferă siguranţa oferită de o rată fixă sau dacă preferă ca o parte din dobândă să varieze.

21 CONTABILITATEA ECHIPAMENTELOR IT Supravegherea activelor tehnologice, din ce în ce mai dificilă.

RUBRICI PERMANENTE

2 EDITORIAL Inversare de trend ANALIZA PERFORMANȚEI

FONDURI EUROPENE suplimentul începe după pagina 48

FINANȚE VS MARKETING

PESTE GERMANIA LA PRODUCTIVITATE

CUM NE SCĂDEM COTA DE PIAȚĂ

În ramura de prelucrare a ţiţeiului, cocsificare a cărbunelui şi tratare a combustibililor nucleari, nivelul productivităţii multifactoriale din România îl depăşeşte pe cel din Germania.

Nu trebuie să gestionăm mai multe sub-branduri de pastă de dinţi decât numărul de dinţi pe care un utilizator ar trebui să îi spele cu produsul nostru.

32

44

8 ȘTIRI Ultimele evenimente notabile 46 LEGISLAȚIE Declararea stării de insolvenţă poate fi evitată dacă firma ajunsă în această situaţie apelează la procedura dării în plată.

73 TREND ROMÂNIA Risc de supraîncălzire

2007 NOIEMBRIE

1

EDITORIAL

INVERSARE DE TREND

GABRIEL NIȚULESCU XXXXXXXXXXXXXXXX

Ultimii trei ani au fost destul de liniştiţi pentru economia românească, dacă privim prin prisma, în primul rînd, a pieţei monetare şi mai puţin din aceea a pieţei valutare. Inflaţia, şi împreună cu ea, dobânzile la creditele şi depozitele în monedă naţională au fost pe un continuu trend descrescător. Leul, în ciuda nemulţumirii exportatorilor, a cunoscut o apreciere în toţi aceşti ani şi, chiar dacă au existat corecţii uneori chiar de mai mare amploare, acestea nu au adus moneda naţională la un nivel care să fie egal sau chiar să îl depăşească pe cel de la începutul anului (de obicei deprecierea contabiliza cel mult jumătate din aprecierea înregistrată de leu până la acel moment.

Iată, însă, că, în acest an, lucrurile stau într-un mod cu totul diferit. După ani de scădere continuă, inflaţia îşi reia trendul crescător, dând peste cap aşteptările BNR şi ameninţând să tragă în acelaşi sens şi dobânzile la lei, în special la credite. Leul, la rândul său, a pierdut în ultimele săptămâni absolut tot ce câştigase faţă de euro de la începutul anului. România a fost puternic influenţată de criza financiară izbucnită în Statele Unite în această vară, leul înregistrând o scădere semnificativă şi devenind cea mai vulnerabilă monedă dintre cele ale ţărilor în curs de dezvoltare, existând chiar perspectiva ca leul să se deprecieze cu 20%, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu circa trei ani, astfel încât euro să ajungă la nivelul de 4 lei. Şi, cu toate aceste schimbări de direcţie, produsele care ar putea să asigure o protecţie mai mare sau mică pentru firme (hedgingul, swap-uri pe dobândă şi pe cursul de schimb) sunt foarte puţin folosite de piaţă.

Cauzele sunt mai multe. În primul rând, conceptul de management al riscurilor este destul de puţin utilizat în România, de către companii. Un alt aspect este acela că avem un cerc vicios: neexistând foarte mulţi clienţi pentru aceste produse, piaţa este ilichidă, rezultatul transpunându-se în spread-uri mari şi deci în costuri mari pentru cei care ar fi interesaţi să apeleze la astfel de produse, cercul vicios închizându-se în acest fel.

Ca urmare, ceea ce rămâne de făcut managerilor şi directorilor financiari români este să găsească alte soluţii care să le protejeze activitatea în faţa acestor fluctuaţii: creşteri de productivitate, reduceri ale marjelor de profit etc).

O din ce în ce mai mare atenţie acordată managementului riscurilor de către companii ar putea fi însă primul pas pe drumul care să ducă la ruperea acelui cerc vicios de care pomeneam mai sus.

Gabriel Nițulescu, redactor șef gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

În acest număr Vreţi să aflaţi cum ar mai putea ca încrederea investitorilor în economia românească să crească. În pagina 15 veţi putea găsi un răspuns.

2

NOIEMBRIE 2007

Majoritatea litigiilor legate de concedierea salariaţilor sunt soluţionate în defavoarea angajatorilor tocmai pentru nerespectarea procedurilor.

Dacă vreţi să evitaţi asemenea neplăceri, citiţi articolul de resurse umane din pagina 36.

Vreţi să ştiţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre piaţa imobiliară românească şi cea bulgărească? În paginile 74-75 veţi descoperi o mulţime de detalii despre sectorul imobiliar al vecinilor noştri de la sud de Dunăre.

LINK-URI ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu Redactor-şef adjunct Colaboratori

DTP Secretar general de redacţie Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

gabriel.nitulescu@bpgroup.ro Bogdan Bârligea bogdan.barligea@bpgroup.ro Roxana Arghiroiu, Mihai Mătieş Alexandra Crăciun, Elvis Popovici Diana Maria Nestor, Doru Iordache Laura Mancaş Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Diana Zlatianu diana.zlatianu@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

Pre-press Rompit Tipărit la ISSN 1843-4819

Publicaţie lunară editată de:

RECOMANDAREA LUNII www.financialdirector.co.uk

Noul număr al Financial Director din Marea Britanie are ca temă principală subiectul iniţiativei financiare private (private finance initiative ori PFI prescurtat).

www.financialdirector.ro

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel.: 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group.

Financial Director este tipărită în 12.000 de exemplare.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved.

Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

4

NOIEMBRIE 2007

Continuăm să vă atragem atenţia asupra site-ului revistei Financial

Dând o căutare pe internet după aceste cuvinte sau iniţiale (cele din engleză), rezultatele obţinute nu sunt prea îmbietoare în termenii descrierii respectivei noţiuni, cele mai multe referinţe având ca temă scandalurile din domeniu. Totuşi, există între 600 şi 700 de proiecte PFI a căror valoare este de circa 55 de miliarde de lire sterline şi care în cadrul oricărui dialog sunt definite ca fiind definite ca adevărate povești de succes. Pentru a afla mai multe informaţii pe această temă, vă invităm să accesaţi website-ul revistei Financial Director din Marea Britanie și să citiți articolul „Road to success“.

Director România, unde puteţi accesa conţinutul primelor numere ale revistei, în cazul în care nu le-aţi citit deja. În momentul de faţă lucrăm la îmbogăţirea website-ului cu o serie de secţiuni noi, astfel că, nu peste mult timp, acesta va deveni mai atractiv, mai dinamic şi, credem noi, şi mai util.

Site-ul www.financialdirector.ro conţine şi linkuri către celelalte trei publicaţii ale Business Publishing Group, editorul Financial Director România: Piaţa, Food&Bar Magazine şi Pharma Business.

DE VIZITAT - Site-uri care ne-au fost de folos în această lună

i www.euractiv.ro EurActiv este o reţea de portaluri regionale dedicate afacerilor europene, care furnizează informaţii relevante din spaţiul UE.

www.mimmctpl.ro i l Portalul Ministerului pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale este o bună sursă privind proiectele şi licitaţiile legate de fonduri europene.

www.ier.ro i Site-ul Institutului European din România vă pune la dispoziţie o mulţime de informaţii, cele mai interesante fiind însă de departe studiile legate de impactul aderării la UE.

ÎN MIȘCARE

NOU CFO LA ROMPETROL GROUP NUME

POZIȚIA ANTERIOARĂ

NOUA POZIȚIE

NOTE

Adrian Petruș

Directorul diviziei de planificare şi management al performanţei, Rompetrol

Director financiar al Rompetrol Group

La 5 ani de la venirea în cadrul grupului Rompetrol, Adrian Petruş a fost numit CFO al uneia dintre cele mai mari companii care activează în România.

Director financiar la UniCredit Ţiriac Bank

Obiectivul noului CFO este acela de a reuşi împreună cu echipa de management şi cu toţi colegii din bancă să atingă ţintele de creştere rapidă fixate pentru următorii doi ani, să dezvolte o bancă bine poziţionată pe piaţă şi foarte profitabilă. Stanislav Georgiev a lucrat timp de 16 ani în cadrul UniCredit Bulbank, cea mai importantă bancă din sistemul bancar bulgar.

Director financiar la UniCredit Bulbank, Bulgaria Stanislav Georgiev

Director de Director financiar contabilitate şi buget la la Ipsos Interactive Eximbank Services

Noul CFO are o experienţă de peste 15 ani în managementul finanţelor, în cadrul unor instituţii precum Orange România şi Camera Deputaţilor. Carmen Patriciu este membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR), al Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR) şi al Camerei Consultanţilor Fiscali din România (CCFR).

Director financiar al JTI România

Director financiar al Grupului Altex

Alina Bulgariu are o experienţă de peste 12 ani în domeniul economic şi a deţinut funcţii importante în companii precum Coca Cola HBC România şi JTI România, unde a ocupat timp de trei ani poziţia de director financiar.

CFO al Companiei Naţionale de Telecomunicaţii din Polonia

Director financiar al A&D Pharma

De peste 12 ani Roger de Bazelaire a activat în companii importante din Europa Centrală şi de Est, precum Dresdner Kleinwort Capital, din Varşovia. Absolvent al Şcolii de Management HEC din Paris, noul CFO al A&D Pharma deţine şi o diplomă în filosofie de la Universitatea Sorbona.

Finance Manager la Pipelife România

Director financiar la Ringier România

La 38 de ani, Toth are o vastă experienţă în domeniul financiar, activând în companii multinaţionale precum Nestle, pentru care a lucrat în diferite ţări.

Carmen Patriciu

Alina Bulgariu

Roger de Bazelaire

Richard Toth

MANAGERII ROMÂNI CÂŞTIGĂ BINE ÎN IT ŞI RETAIL Cele mai mari salarii ale top managementului din companiile româneşti sunt în sectoarele de IT&C şi retail. Potrivit unui studiu realizat în acest an de firma de consultanţă în resurse umane Mercer, un general manager are un salariu de bază mediu brut de 12.000 de euro pe lună, un director financiar ajunge la 5.300 de euro, iar un director de marketing câştigă 5.600 de euro lunar. La aceste sume se mai adaugă diverse pachete de beneficii şi compensaţii. Studiul Mercer arată că venituri ridicate se înregistreză şi pentru posturile de director de resurse umane, director de dezvoltare şi director de vânzări.

Comparând câştigurile din România cu cele din ţările vecine, studiul Mercer subliniază că, pe anumite poziţii de management, românii câştigă mai mult decât omologii din ţări vecine. Un middle manager român dintr-o

6

NOIEMBRIE 2007

multinaţională importantă sau din domenii precum banking, retail sau IT câştigă, în medie, aproximativ 2.800 de euro pe lună, cu 37,4% mai mult decât un coleg bulgar dintr-o poziţie similară (1.750 de euro) şi cu 15,6% peste câştigul unuia maghiar (2.350 de euro).

Dacă diferenţa faţă de veniturile managerilor din Bulgaria este clară, în cazul comparaţiei cu veniturile celor din Ungaria, avantajul este conjunctural, fiind decis de impozitarea mai mare aplicată în ţara vecină. Comparaţia între veniturile brute este în favoarea maghiarilor.

Atunci când ne comparăm însă cu veniturile din ţările occidentale, diferenţele sunt clar în defavoarea managerilor români, la toate nivelurile. La nivel european, un middle manager dintr-o companie elveţiană câştigă 7.700 de euro, de trei ori mai mult decât unul român. Diferenţa este şi mai mare în cazul unui specialist senior, care în Elveţia câştigă de patru

Adrian Petruş a avut primul contact cu domeniul petrolier în 1998, când a început să lucreze pentru compania Arthur Andersen. Timp de 4 ani a răspuns de proiecte de audit pentru mari companii românești de petrol şi gaze.

Prima poziţie în cadrul Rompetrol a fost cea de controller al Grupului.

Din această poziţie Adrian Petruş răspundea de auditul extern, de măsurarea performanţelor, de proiecte financiare, de relaţia cu investitorii străini şi de procesele de rating. Petruş (33 ani) este absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale a Universitătii Al. I. Cuza din Iaşi şi membru al Asociaţiei Experţilor Contabili Autorizaţi (Chartered Certified Accountants) din Marea Britanie, din 2002.

Bogdan Bârligea Anunţurile pentru această rubrică pot fi trimise pe adresa bogdan.barligea@bpgroup.ro

ori mai mult decât unul din România (5.100 de euro faţă de 1.100 de euro lunar).

Middle managerii canadieni câştigă, potrivit datelor Mercer, de aproape două ori mai mult decât cei români, în timp ce un specialist senior are venituri de peste trei ori mai mari în Canada.

La nivel mondial, salariile pe diferite paliere de management au crescut în 2007 cu aproximativ 10% faţă de anul trecut. Cercetarea întocmită de compania citată arată că cele mai mari creşteri s-au înregistrat în asigurări (17%), retail (13,5%) şi în IT (11%). Studiul salarial realizat de Mercer a analizat pieţele din 60 de ţări, pentru 6 niveluri de salariaţi. Pe piaţa din România, au fost analizate salariile din 100 de companii, luând în calcul 250 de posturi din următoarele domenii: retail, IT, producţie, consumer, FMCG, transporturi, farmaceutice, asigurări, distribuţie şi servicii. ■

ȘTIRI

ROMÂNIA POATE AJUNGE, PÂNĂ ÎN 2025, LA ACELAŞI NIVEL CU MEDIA EUROPEANĂ A PIB-ULUI PE CAP DE LOCUITOR 50% din PIB-ul mediu al UE 100% dinPIB-ul mediu al UE

2025 2013

„Prognoza noastră arată că, în 2013, dacă nu apar turbulenţe externe sau interne deosebite, pe care nu le putem estima, am putea ajunge cam la 50% din media UE, iar între 2020 şi 2025 aproximativ la media europeană. De acolo, pot să mai treacă încă 40-50 ani să ajungem până la nivelul celei mai dezvoltate ţări din UE”, a explicat Ion Ghizdeanu, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP). El a arătat că, în general, procesul de reducere a decalajelor se discută în raport cu media. „Ţara cu cel mai ridicat nivel este Luxemburg, de exemplu, de aceea este dificil să te compari cu cea mai dezvoltată. Decalajele economice şi regionale sunt eliminate foarte greu. Şi în interiorul fiecărei ţări există decalaje care nu au fost rezolvate în Italia între zona de nord şi cea de sud, în Germania între est şi vest. Importantă este apropierea standardelor de viaţă; trebuie să reuşim, în 10-15 ani, să ajugem la niveluri comparabile cu cele din Spania sau Portugalia”, a mai spus şeful CNP. Sursa: NewsIn

COTAŢIE NOUĂ Începând cu data de 12 noiembrie 2007, Banca Naţională a României a operat modificări în lista cursurilor pieţei valutare, incluzând cursul indicativ al rublei ruseşti (RUB). Ca urmare, începând cu aceeaşi dată, băncile comerciale vor fi şi ele obligate să coteze moneda naţională rusă. La data de 15 noiembrie o rublă rusească echivala la BNR cu 0,0966 lei.

ABSORBŢIA FONDURILOR EUROPENE Un capitol considerat foarte important pentru dezvoltarea economiei româneşti în următorii ani îl reprezintă absorbţia fondurilor structurale, consideră Ion Ghizdeanu, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP). „Statisticile Ministerului Finanţelor arătau 8

NOIEMBRIE 2007

70%

din produsele importate de Ucraina sunt de contrabandă, afirmă preşedintele Viktor Iuşcenko.

Sursa: NewsIn

că, până în septembrie, a intrat în economie un miliard de euro din fondul de preaderare. În plus, a intrat şi acel avans pe fonduri structurale, pe o componentă de asigurare Schengen”, a spus el. „O absorbţie foarte bună este posibilă, deoarece România, ca şi Bulgaria, au cele mai multe posibilităţi pentru proiecte. Nu va fi o problemă să absorbim fondurile destinate infrastructurii, turismului sau dezvoltării regionale, poate doar în construcţia efectivă”, a adăugat şeful CNP. Oficialul a semnalat şi problemele care pot apărea în procesul de înglobare a fondurilor structurale în economia românească. „Fondurile structurale

diferă de cele de preaderare, vin pe parcursul implementării proiectelor, prin decontarea cheltuielilor eligibile. Deci, este foarte importantă implementarea proiectului, evidenţierea corectă a cheltuielilor eligibile, o contabilitate foarte corectă”, a explicat Ghizdeanu. „E o rigoare mult mai mare. Aici este posibil să apară probleme, deoarece deja avem în unele sectoare criză de forţă de muncă.

De asemenea, managementul este foarte important, mai ales că vor fi foarte multe proiecte în sectorul privat, în agricultură, de exemplu”, a mai spus şeful CNP. Sursa: NewsIn

ȘTIRI

Tratatului de la Maastricht. Tendinţa pe termen mediu este de uşoară apreciere şi evoluţia se va încadra în cerinţele tratatului”, a precizat el. „Nu e important dacă greşim noi prognoza cu nu ştiu cât, important este ca această oscilaţie lunară să nu mai fie atât de bruscă, pentru că exportatorii şi economia suferă, deoarece nu se pot adapta atât de repede. Evoluţia în dinţi

de ferăstrău dăunează, pentru că ei nu se pot adapta rapid, nu pot renegocia într-o lună un alt contract. Dacă exportatorul vede că o anumită evoluţie este constantă se poate replia, îşi poate îmbunătăţi competitivitatea, poate scădea costurile, însă oscilaţiile bruşte sunt problema”, a adăugat Ghizdeanu.

Guvernului. Guvernul este hotărât să angajeze acest nivel ca unul maximal al ofertei pe care o are. Vrem să facem un singur nivel: salariul minim negociat şi garantat în plată să fie o singură valoare, 500 de lei. Noi am căzut odată de acord cu ei, dar ne-au spus că sindicatele nu au avut mandat, aşa că reluăm luni discuţia. Eu garantez că în următoarea perioadă, sindicatele şi patronatele vor accepta nivelul maxim al

salariului minim pentru 2008 de 500 de lei”, a declarat Paul Păcuraru.

Ministrul a declarat că există două nivele alea salariului: unul negociat şi unul garantat în plată. Patronatele cu sindicatele discută salariul minim negociat pe contractul colectiv de muncă, în timp ce Guvernul discută salariul minim garantat în plată.

554 DE EURO PENTRU O NOUĂ AFACERE Ca să înfiinţezi o nouă întreprindere în Uniunea Europeană în anul 2007 îți trebuie 554 de euro, în medie. În 2004 era nevoie de 813 euro. De asemenea, acum, durata procedurilor birocratice pentru înfiinţarea unei noi companii a fost înjumătăţită faţă de 2004 – 12 zile. Comisia a făcut o evaluare a politicii comunitare pe întreprinderi mici şi mijlocii, la jumătatea mandatului Barosso, iar acestea sunt rezultatele relevate de această analiză. Evident, preţul introducerii unei noi companii pe piaţă şi durata procedurilor diferă de la un stat membru la altul, dar, per ansamblu, progresul este evident.

Reşaparea Agendei Lisabona la începutul mandatului actualei Comisii Europene a mutat accentul politicilor europene către obiectivul creştere economică. Cum întreprinderile mici şi mijlocii, cele care angajează mai puţin de 250 de persoane, sunt nu mai puţin de 23 de

milioane în Uniunea Europeană (adică 99% din întreprinderile europene), şi cum, ele reprezintă 57% din valoarea economiei UE, IMM-urile au fost plasate în centrul noii Strategii Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă. Principiul pe care se merge este „Think small first” („Mai întâi gândim la scară mică”).

Strategia Lisabona nu este o politică comunitară, aşa că de la Comisia Europeană nu pot veni decât recomandări pentru politicile naţionale ale statelor membre. Totuşi, statele UE şi-au adaptat politicile după principiile Lisabona, iar în ceea ce priveşte IMMurile au încercat să creeze un mediu cât mai atractiv pentru înfiinţarea şi dezvoltarea lor. Comisia a sprijinit statele membre în politicile lor pentru IMM-uri prin acţiuni ca analizarea şi publicarea a peste 250 de modele de bune practici din diferite state membre. În afară de politicile de facilitare pentru IMMuri din statele membre, acestea beneficiază de

multe fonduri puse la dispoziţie de Comisie. În perioada financiară 2007-2013 o parte importantă din fondurile structurale şi de coeziune se investesc pentru creşterea capacităţii IMM-urilor pentru cercetare şi inovare. De asemenea, mai mult de 1 miliard de euro au fost rezervaţi pentru instrumentele financiare dedicate din Programul Cadru pentru Competitivitate şi Inovare. O altă iniţiativă a Comisiei în favoarea IMM-urilor este reducerea poverilor administrative. Vestea bună pe care o aduce ultimul Eurobarometru în domeniu este că mai mult de jumătate din tinerii europeni doresc să îşi deschidă o companie proprie. 42% din tinerii europeni cred că este fezabil să îşi deschizi propria companie, iar educaţia joacă un rol primordial în construirea acestei concepţii. 44% din aceşti tineri (de la 15 la 24 de ani) au spus că educația din scoală i-a făcut să fie interesaţi în managementul de companie.

FĂRĂ RECONCILIERE SEC a eliminat obligativitatea reconcilierii rezultatelor financiare între IFRS şi GAAP pentru companiile străine înregistrate în SUA. Comisia Valorilor Mobiliare din SUA (Securities and Exchange Commission - SEC) a votat în unanimitate, pe data de 15 noiembrie, amendamentele prin care companiilor străine listate pe piaţa americană li se va permite să publice documente financiare pe teritoriul SUA, fără a mai fi necesară reconcilierea datelor conform standardelor americane de contabilitate US GAAP (US Generally Accepted Accounting Principles), dacă respectivele documente sunt alcătuite conform standardelor de contabili-

tate IFRS (International Financial Reporting Standards, standarde emise de International Accounting Standards Board - IASB).

SEC a explicat această decizie prin dorinţa de a încuraja folosirea standarului de con-tabilitate IFRS, în mod uniform, la nivel global, mai degrabă decât a unor seturi standarde divergente care să fie aplicate diferit la nivelul fiecărei ţări.

Amendamentele votate vor intra în vigoare la 60 de zile de la publicarea lor în Registrul Federal (Federal Register) şi se va aplica documentelor financiare care acoperă anii financiare ce se încheie după 15 noiembrie 2007. „Aplicarea unitară a standardelor

internaţionale de contabilitate va ajuta două treimi din investitorii străini din SUA, care deţin hârtii de valoare străine să înţeleagă şi să poate compara mai uşor opţiunile de investire, decât ar fi putut-o face prin aplicarea mai multor standarde naţionale de contabilitate,” a declarat Christopher Cox, preşedintele SEC. Cox a mai anunţat şi faptul că vor avea loc două runde dezbateri, pe 13 şi 17 decembrie 2007, în vederea acordării aceleiaşi facilităţi şi investitorilor locali

ADAPTABILITATE Ion Ghizdeanu, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP), avertizează că nu o anumită tendinţă a leului este riscantă, spre apreciere sau spre depreciere, ci oscilaţiile bruşte ale monedei. „La anul estimăm o stabilizare a cursului mediu în jurul a 3,30 lei/euro. O anumită marjă de variaţie a monedelor este prevăzută şi de un criteriu al SALARIUL MINIM Ministrul muncii, Paul Păcuraru, a declarat, că ultima ofertă a Guvernului în problema salariului minim pe economie este de 500 de lei şi ea va fi prezentată, luni, sindicatelor şi patronatelor. „Suma de 500 de lei înseamnă o creştere cu 28% faţă de nivelul din 2007 de 390 de lei. Asta înseană că productivitatea muncii a crescut cu 10%, inflaţia de 6% sunt acoperite în oferta

Sursa: NewsIn

Sursa: NewsIn

Sursa: www.infoeuropa.ro

Sursa: AccountancyAge.com, Accountancy Age

2007 NOIEMBRIE

9

ȘTIRI

TEHNIC VORBIND EMISII

▼

Reducerea de către CE a plafonului de emisii de dioxid de carbon pentru România, cu 10% pentru 2007 şi cu 20,7% pentru 2008-2012, implică o diminuare proporţională şi pentru agenţii economici, a anunţat, marţi, un oficial din Ministerul Mediului. „Decizia Comisiei Europene este la nivel naţional, fără a impune cota care revine fiecărui operator economic în parte. În cazul în care România va trebui să aplice decizia Comisiei, autorităţile au stabilit ca reducerea cotei să se aplice proporţional pentru toţi agenţii economici, astfel pentru fiecare dintre ei reducerea va fi de 10% pentru 2007 şi de 20% pentru perioada 2008-2012”, a declarat Dumitra Mereuţă, director pe probleme de schimbări climatice în cadrul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Directorul Direcţiei de Politici Energetice din Ministerul Economiei şi Finanţelor (MEF), Alexandru Săndulescu, a declarat, că reducerea plafonului de emisii de gaze propus de România pentru 2007 este o măsură retroactivă care transformă producătorii de energie în cumpărători de certificate de emisii de gaze. „Fiecare producător şi-a stabilit, la începutul anului 2007, un plan de producţie şi, implicit, de emisii în funcţie de propunerea pe care România a înaintat-o Comisiei. Având în vedere decizia CE anunţată în octombrie de reducere cu zece procente a plafonului pentru 2007, producătorii vor trebui să cumpere certificate pentru a acoperi această diferenţă”, a explicat Săndulescu.

Ministrul Mediului Attila Korodi, declara că Guvernul a discutat despre oportunitatea de a contesta decizia Comisiei Europene de reducere a nivelului de emisii de gaze pentru România şi a mandatat Departamentul de Afaceri Europene să înceapă demersurile pentru contactarea unor firme de avocatură în acest sens. Executivul urmează să decidă dacă va contesta decizia Comisiei, până pe 26 decembrie, termenul prevăzut de procedurile europene.

Forul european a decis, prin Planul

10

NOIEMBRIE 2007

PROCES CÂŞTIGAT Ungaria a câştigat un proces împotriva Comisiei Europene. Statul ungar a obţinut, la Tribunalul de Primă Instanţă al Comunităților Europene, anularea parţială a unui regulament UE în domeniul produselor agricole. Motivul îl reprezintă introducerea unui criteriu de calitate prea târziu pentru a putea fi respectat de agricultori.

Comisia a adoptat, în toamna anului trecut, un regulament care consolida criteriile de calitate existente pentru porumb şi, în plus, introducea un nou criteriu referitor la “greutate specifică”.

Regulamentul trebuia aplicat de la 1 noiembrie 2006, astfel încât noile criterii se aplicau pentru porumbul plantat deja în primăvara anului 2006 și recoltat în toamna anului 2006.

DECIZII DIFICILE Zona euro se confruntă cu un risc de încetinire a ritmului de creştere economică şi de accentuare a inflaţiei în 2008, ceea ce reprezintă o dilemă pentru Banca Centrală Europeană (BCE) în ce priveşte politica monetară, a spus marţi comisarul european pe probleme monetare, citat de Reuters.

Riscurile inflaţioniste s-au accentuat pe fondul scumpirii petrolului şi alimentelor, dar şi al nivelului salariilor, a declarat comisarul european pe probleme monetare, Joaquin Almunia, în faţa unui comitet al Parlamentului European. În acelaşi timp, creşterea volatilităţii cursurilor valutare, criza de pe piaţa financiară şi slăbirea economiei americane ar putea încetini creşterea economică de anul viitor, peste aşteptări. „Trebuie să recunoaştem că aceste riscuri nu încurajează optimismul. Riscurile sunt din ce în ce mai mari, iar previziunile pe care ne-am bazat ţintele inflaţioniste pentru anul următor

luau în calcul un nivel mai mic al preţurilor”, a adăugat acesta. „Dacă aceste riscuri se vor resimţi anul viitor, vom avea de înfruntat o situaţie destul de dificilă, o încetinire a creşterii economice şi o accentuare a inflaţiei. Toate acestea duc la îngreunarea deciziilor economice, în special a celor cu privire la politica monetară”, a mai spus Almunia.

BCE trebuie să menţină stabilitatea preţurilor, respectiv o rată anuală a inflaţiei imediat sub plafonul de 2%.

Almunia a mai spus că, pe fondul scăderii ratei şomajului, apare şi riscul unei majorări salariale incompatibile cu îngrijorarea Uniunii Europene de a controla scumpirile.

Uniunea Europeană a redus în această lună previziunile de creştere economică în 2008 pentru cele 13 state din zona euro, de la 2,6% la 2,2%.

4,5% este valoarea cu care s-au depreciat acţiunile Erste Bank ajungând la cel mai scăzut preţ din septembrie 2006, pe fondul îngrijorărilor legate de starea economiei româneşti, pe care Erste îşi bazează creşterea.

Sursa: NewsIn

Sursa: www.hotnews.ro

Sursa: NewsIn

15 ANI Deloitte România celebrează împlinirea a 15 ani de la deschiderea reprezentanţei pe piaţa locală. Cu o experienţă mondială de peste 150 de ani, Deloitte este una dintre primele companii de consultanţă din Big 4 care au pătruns pe piaţa locală după schimbarea regimului politic. În ultimii 15 ani, Deloitte România a înregistrat o creştere continuă, cu o puternică accelerare în ultimii ani, atingând o creştere anuală de peste 40% în anul fiscal 2006/2007. Pentru anul fiscal viitor, Deloitte România estimează o creştere a cifrei de afaceri cel puţin la fel de mare ca aceea obţinută în anul precedent şi majorarea cotei de piaţă la 30%, faţă de 20 % cât este în prezent.

Cele mai solicitate servicii ale Deloitte au fost cele de audit (aprox.

50%-55% din cifra de afaceri), urmate de serviciile fiscale şi juri-

dice (peste 20%), apoi de serviciile de consultanţă financiară şi de consultanţă de management.

Printre clienţii Deloitte, în toţi aceşti ani, se numără firme locale şi internaţionale de renume cum ar fi OMV Petrom, Vodafone, Mittal Steel, Rompetrol, ALRO, BNR (Banca Naţională a României), Fildas, A&D Pharma, SNR (Societatea Naţională de Radiocomunicaţii) şi mulţi alţii.

Piaţa serviciilor de consultanţă în România a cunoscut o rapidă expansiune în ultimii ani, fiind evaluată în 2005 la 280 milioane Euro, iar în 2006, la peste 330 milioane Euro, cu 20 de procente mai mult decât în anul anterior.

Companiile din Big 4 deţin o cotă de 90% din piaţa de consultanţă autohtonă. Cu toate acestea, în contextul dezvoltării generale a pieţei, creşteri semnificative se estimează că vor înregistra toţi jucătorii aflaţi în prezent pe piaţă.

ȘTIRI

STUART GRAHAM ANALIST LA MERRILL LYNCH. Sursa: NewsIn

NICIUN IMPACT „Criza de pe piaţa imobiliară din SUA nu a afectat şi nici în viitorul apropiat nu cred că va afecta piaţa din România care se află într-o continuă creştere. Economia românească merge destul de bine, iar analiştii economici susţin că indicatorii macroeconomici confirmă perioada de creştere înregistrată de piaţa imobiliară locală”, a spus Bogdan Georgescu, directorul companiei de consultanţă imobiliară Colliers International.

Potrivit lui Georgescu, piaţa de consultanţă imobiliară s-a dublat în 2007, urmând să treacă de 50 milioane de euro până la finele anului. Georgescu indică şi o altă perspectivă pentru creşterea pieţei, dând exemplu segmentul spaţiilor de birouri. “Raportul dintre suprafaţa de spaţii de birouri şi populaţia Bucureştiului este de 0,3 în timp ce, în celelalte pieţe din Europa Centrală şi de Est

COMPETITIVITATE MEDIE România ocupă locul 74 din 131 de ţări, mai jos cu o poziție, comparativ cu anul trecut, potrivit Raportului Competitivităţii Globale 2007-2008, dat publicităţii de Forumul Economic Mondial (FEM). Ţinând seama că raportul de anul trecut a inclus doar 122 de ţări şi că scorul obţinut a rămas neschimbat, se poate spune că România a stagnat în acest top.

La nivelul Uniunii Europene, România reuşeşte să întreacă doar Bulgaria. În raportul Forumului Economic Mondial, pe o scală de la 1 la 7, România a obţinut 4 puncte, situație similară cu cea înregistrată anterior.

Potrivit Grupului de Economie Aplicată (GEA), partenerul FEM în România, ţara noastră a înregistrat uşoare progrese la capitole precum eficienţa pieţei muncii (de la scorul 4,0 la scorul 4,1) şi gradul de sofisticare al pieţei financiare (de la scorul 3,9 la scorul 4,0).

La capitolul avantaje competitive, România se prezintă mai bine în ceea ce priveşte: datoria publică (locul 12); nivelul educaţiei terţiare (locul 45); calitatea educaţiei tehnice (locul 12); durata procedurilor necesare pentru demararea unei afaceri (locul 13); dimensiunea pieţei interne (locul 39).

România este trasă în jos la capitolul competitivitate de mai mulţi factori. Principalele dezavantaje competitive sunt: transparenţa

acest raport este de 1, iar în marile capitale financiare precum Londra sau Frankfurt acest raport ajunge la 6. Această analiză ne arată că suprafaţa de spaţii de birouri din Bucureşti ar trebui să se tripleze în următorii cinci ani, fapt semnalat şi de faptul că actuala rată de neocupare a ajuns la zero pentru clădirile de birouri de Clasa A”, a spus Georgescu. În prezent suprafaţa de spaţii de birouri de clasa A din Bucureşti este de 545.000 metri pătraţi, mult inferioară celei corespunzătoare Budapestei sau Varşoviei cu 1,45 milioane metri pătraţi şi, respectiv, 2,6 milioane metri pătraţi. Pentru perioada 2008-2009, Colliers estimează o reducere a chiriilor la spaţiile de birouri de la 20-22 euro/mp/lună în prezent, la 18-20 euro/mp/lună în centru şi de la 14-18 euro/mp/ lună în zonele secundare la 12-14 euro/mp/lună în celelalte locaţii.

Sursa: Colliers International

deciziilor guvernamentale (locul 126); risipa cheltuielilor publice (locul 116); protecţia drepturilor acţionarilor minoritari (locul 107); comportamentul etic al firmelor (locul 103); calitatea drumurilor (locul 123); rata de economisire (locul 101); intensitatea competiţiei locale (locul 82); povara fiscală (locul 108); existenţa tehnologiilor de ultimă generaţie (locul 93); cheltuielile private de cercetare-dezvoltare (locul 89); nivelul colaborării dintre mediul universitar şi mediul de afaceri (locul 90).

Cele mai importante probleme cu care se confruntă mediul de afaceri sunt nivelul fiscalităţii şi legislaţia fiscală. Corupţia, infrastructura inadecvată şi instabilitatea politică sunt şi ele printre obstacolele importante, în timp ce inflaţia nu mai apare ca o problemă prioritară.

Pe primul loc în Topul Competitivităţii Globale 2007-2008, se află în continuare Statele Unite ale Americii, urmate de Elveţia şi Danemarca. Printre primele 10 ţări la acest capitol, se mai află cinci ţări europene (Suedia, Germania, Finlanda, Marea Britanie, Olanda) şi două ţări asiatice ( Japonia şi Singapore).

Indicatorii calitativi din raport sunt obținuţi pe baza unui sondaj în rândul managerilor, în timp ce indicatorii cantitativi se bazează pe date statistice oficiale. ■ Surse: Raportul Competitivităţii Globale 2007-2008, euractiv.ro, Grupul de Economie Aplicată (GEA), HotNews.ro

TEHNIC VORBIND Naţional de Alocare de certificate de emisii de dioxid de carbon, o reducere cu 10% pentru 2007, respectiv cu 20,7% pentru perioada 2008-2012, faţă de nivelul propus de România.

Potrivit Comisiei Europene, schema garantează reducerea, cu cele mai scăzute costuri din punct de vedere economic, a emisiilor de gaze cu efect de seră produse în sectorul energetic şi cel industrial, ajutând astfel Uniunea Europeană şi statele membre să îşi ducă la îndeplinire angajamentele asumate prin Protocolul de la Kyoto.

Planurile naţionale de alocare stabilesc, pentru fiecare stat membru, plafonul sau limita din cantitatea de dioxid de carbon pe care o pot emite instalaţiile care intră sub incidenţa schemei de comercializare, precizând numărul exact de certificate de emisii pe care le primeşte fiecare instalaţie.

Conform Hotărârii de Guvern privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, un astfel de certificat reprezintă titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon, într-o perioadă definită. Potrivit prevederilor actului normativ, instalaţiile care intră sub incidenţa schemei de comercializare sunt cele din sectorul energetic, din domeniul producţiei şi prelucrării metalelor feroase, din industria mineralelor şi cele folosite pentru producerea de celuloză din lemn sau hârtie şi carton.

România a susţinut, în cadrul întâlnirii Consiliului de Mediu al UE, în luna februarie, la care delegaţia română a participat pentru prima dată ca membru deplin, angajamentul intern de reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, până în 2020, faţă de anul de referinţă prevăzut în Protocolul de la Kyoto - 1990.

▼

„Îngrijorările legate de România nu sunt o noutate, însă, având în vedere creşterea aversiunii faţă de risc din pieţele de capital, credem că situaţia macroeconomică nu poate decât să se înrăutăţească”.

DOBÂNZI ÎN „HAINE” NOI Începând cu 1 noiembrie 2007, denumirea ratei dobânzii de referinţă calculate de Banca Naţională a României se modifică pentru operaţiunile de atragere de fonduri din BUBID în ROBID şi pentru operaţiunile de plasare de fonduri pe piaţa interbancară din BUBOR în ROBOR Sursa: BNR

2007 NOIEMBRIE

11

ANALIZĂ

DILEMELE INVESTITORILOR Facilităţile acordate prin noua lege a investiţiilor pot creşte atractivitatea României, însă lipsa forţei de muncă persistă.

Bugetul de stat pe 2008 prevede majorarea investiţiilor directe cu peste 30% comparativ cu nivelul estimat pentru acest an, de 7 miliarde de euro. Scenariul este plauzibil de vreme ce investitorii ar putea beneficia de noile prevederi incluse în proiectul de lege al investițiilor.

Facilităţile de care vor beneficia companiile care investesc peste un milion de euro constau în bonificaţii de dobândă la credite şi în contribuţii financiare de la buget, cuprinse între 250 și 2.000 de euro pentru fiecare loc de muncă nou creat, în funcţie de zona de dezvoltare economică unde se desfăşoară investiţia. Măsurile de sprijin din partea statului, gândite pentru susţinerea ritmului de creştere economică, condiţionează menţinerea investiţiilor pentru o perioadă de până la 10 ani.

Valoarea contribuţiei financiare de la bugetul de stat pentru fiecare nou loc de muncă creat se acordă diferenţiat, în funcţie de categoria investiţiei, de nivelul ratei şomajului înregistrat în judeţul în care se realizează investiţia şi a PIB-ului pe locuitor din judeţ. Firmele beneficiare de ajutor din partea statului sunt cele care investesc în domeniul cercetării, în protecţia mediului, energie regenerabilă, industria prelucratoare şi infrastructură.

Potrivit calculelor oficialilor, România poate susţine un proces investiţional de până la 2 miliarde de euro în 2008. Investitorii străini vor putea să transfere integral în străinătate profiturile obţinute în România, după plata impozitelor si taxelor, prevederea fiind, de altfel, identică cu cea din actuala lege a investiţiilor 332/2001.

Deficit în zona forţei de muncă Mult aşteptata lege a investiţiilor, prin care se acordă facilitaţi fiscale investitorilor români şi străini care creează noi locuri de muncă, ar putea stimula iniţiativele de extindere de noi businessuri, însă problema cu care s-ar putea confrunta este aceea a deficitului de forţă de muncă calificată. Potrivit estimărilor oficiale, România se confruntă cu un deficit de forţă de muncă de 1,5 milioane de oameni, în condiţiile în care numărul muncitorilor români din străinătate se ridică la 3-4 milioane. „Prioritatea nostră este calificarea personalului. Dacă ne-ar spune ca ne oferă 2.000 de euro pentru trainingul şi calificarea personalului, înţeleg, dar dacă ne acordă această sumă pentru crearea de locuri de muncă în condiţiile în care nu există personal, nu are niciun sens”, cosideră Florin Pogonaru, preşedintele Asociației Oamenilor de Afaceri 12

NOIEMBRIE 2007

din România (AOAR). De altfel, principala problemă cu care se confruntă investitorii este aceea că salariile cresc mai rapid decât productivitatea muncii, în condiţiile unui deficit de personal calificat, avansul salariilor fiind aproape dublu în acest an, de 22%. În plus, calitatea slabă a infrastructurii din România, este, de departe, un argument pentru a amâna derularea unui business.

Potrivit Oxford Business Group, investiţiile în capitalul uman, infrastructură şi consolidarea instituţiilor statului vor îmbunătăţi nivelul mediu de trai şi vor face din România un loc mai sigur şi mai atrăgător pentru derularea afacerilor.

Creşterea atractivităţii României pentru investitorii străini, o dată cu statutul de mediu investiţional sigur şi profitabil, ar putea atrage un număr sporit de fonduri de investiţii, iar companiile multinaţionale ar putea proceda la relocarea unor segmente de dezvoltare în România.

Atractivitate mai redusă în 2007 De altfel, Comisia Națională de Prognoză estimează că până în 2013, investiţiile vor creşte, alimentate de finanţări interne şi externe, dar şi de oportunităţile create de finanţarea UE. Formarea brută de capital fix va creşte cu o rată anuală estimată la 11,1%. În aceste condiţii, rata investiţiilor va creşte de la 23,9% din PIB în 2006 la 31,5% în 2013 .

Atât ritmurile de creştere, cât şi rata investiţiilor se încadrează în valorile medii ale ţărilor europene cu expansiune economică accelerată sau cu grade ridicate de absorbţie a fondurilor structurale, precum Spania, Irlanda, Estonia, Letonia.

Pentru acest an, valoarea investiţiilor directe preconizată de Agenția Română pentru Investiţii Străine este de 7 miliarde de euro, în scădere comparativ cu anul 2006, când România a înregistrat investiţii de 9,1 miliarde de euro.

Nivelul investiţiilor străine directe, raportat pentru anul trecut, a fost influenţat pozitiv de privatizarea Băncii Comerciale Române, cea mai mare instituţie de credit din România, preluată de banca austriacă Erste printr-o tranzacţie 3,75 de miliarde de euro, din care statului i-au revenit 2,2 miliarde de euro.

De altfel, în 2006, România s-a plasat pe locul 2, după Rusia, în rândul statelor din Europa de Sud-Est şi Comunitatea Statelor Independente (CIS), în funcţie de investiţiile străine directe (ISD) atrase anul trecut, şi locul 7 la nivel mondial după numărul de proiecte de tip greenfield iniţiate.

Anul trecut, au fost iniţiate sau erau în derulare un număr de 362 de proiecte de investiţii de tip greenfield, nivel care situează România pe locul 7 în lume. În România, valoarea fuziunilor şi achiziţiilor în 2006 s-a ridicat la circa 5,4 miliarde de dolari, fiind pe poziţia a doua după Rusia în regiunea Europa de Sud-Est şi CIS. Potrivit unui studiu al Băncii Naţionale a României (BNR), industria prelucrătoare, intermedierea financiară şi asigurările au atras 56,4% din soldul investiţiilor străine directe raportat pentru anul 2006, de 34,5 miliarde euro, acesta reprezentând o pondere de o treime în produsul intern brut al României.

Comparativ cu anul 2005, soldul investiţiilor străine directe a urcat cu 58%, investitorii austrieci conducând

Foto: Gulliver/Getty Images

ANALIZĂ

topul celor mai mari investitori din România, cu o pondere de 23% în totalul ISD. Pe locurile următoare s-au situat Olanda, cu o pondere de 17,1%, Germania cu 10,1%, Franţa, cu 8% şi Grecia, cu 7,8%. Participaţiile la capitalul social s-au cifrat la 27 miliarde de euro, iar creditarea netă oferită de investitorii străini reprezintă 7,49 miliarde de euro, se arată în datele furnizate de BNR. Investiţiile greenfield au ajuns la 16,72 miliarde de euro, fiind orientate cu precădere către industria prelucrătoare, comerţ şi activităţile de intermediere financiară. Cifra de afaceri a întreprinderilor realizate prin investiţii străine directe, în sumă totală de 74,3 miliarde euro, reprezintă 43,2% din cifra de afaceri a firmelor din România. „Activitatea întreprinderilor de investiţie străină directă, în ansamblul ei, are un impact pozitiv asupra balanţei comerciale a României, contribuţia la exporturi fiind de 72,5%, în timp ce la importuri este de 58,6%”, potrivit BNR. Derapajele din economie alungă investitorii În situaţia în care volumul investiţiilor raportat de Banca Naţională pentru primele nouă luni se cifrează la 5 miliarde de euro, este hazardant să anticipam că, în ultimele trei luni ale anului, România ar putea înregistra investiţii de 2 miliarde, în condiţiile unui climat fragil.

Deficitul de cont curent s-a cifrat în primele nouă luni la 11,8 miliarde de euro, gradul de acoperire prin ISD fiind de doar 42,5%, faţă de 90% cât s-a înregistrat anul trecut. În fond, nu doar valoarea mai scăzuta a investiţiilor este îngrijorătoare, ci şi faptul că 50% din acestea reprezintă credite acordate filialelor din România.

Derapajele înregistrate de România, prin ratarea ţintei de inflaţie şi printr-un deficit de cont curent exacerbat, estimat la 14% din produsul intern brut, ar putea determina investitorii să reanalizeze iniţierea unui business. De altfel, riscurile ridicate macroeconomice au determinat reducerea portofoliilor deţinute de investitori pe pieţele financiare din România şi Bulgaria. Ieşirea capitalurilor speculative, estimate la începutul anului de specialişti la 5 miliarde de euro, au depreciat leul în raport cu euro până la paritatea minimă înregistrată în urmă cu 12 luni.

Cristian Pârvan, secretar general al AOAR, consideră că investitorii de talie mică ar putea fi cei mai influentaţi de aceste derapaje. „Proiectele mari de investiţii nu vor fi afectate, însă categoria investitorilor de talie mai mică ar putea amâna intrarea pe piaţa din România. Companiile mari ca Ford sau Nokia, care au strategii fixate pentru 5-10 ani, nu îşi schimbă planul de la un an la altul”, punctează Pârvan.

Rămâne de văzut dacă mult aşteptata lege a investiţiilor, preconizată să fie aprobată cel mai devreme la sfârşitul lunii noiembrie, va diminua din temerile investitorilor şi, astfel, România va putea marca rate ridicate de creştere ale investiţiilor. Încrederea că investitorii străini vor invada România s-ar putea dovedi iluzorie, de vreme ce accentuarea deficitelor ar putea determina investitorii noi să-şi reconsidere proiectele. Riscul major al reconsiderării de proiecte este amplificat de o posibilă retrogradare a ratingului de ţară de către agenţia S&P, ceea ce ar determina o reorietare clară a investitorilor către Ungaria, Bulgaria sau Ucraina. ■ Pagini realizate de Izabela Ştefănescu

2007 NOIEMBRIE

13

ANALIZĂ

FORMULA UNICĂ Firmele din UE doresc o formulă unică pentru calculul impozitului pe profit, reiese dintr-un studiu realizat de KPMG International.

Specialiştii în materie de impozite şi taxe din cele mai mari firme din Europa susţin propunerea Comisiei Europene pentru o formulă unică de calcul al bazei impozabile a profitului aplicată la nivel european, a reieşit dintr-un studiu recent realizat de KPMG International.

La studiu au participat directori financiari, directori şi manageri din domeniul fiscal din peste 400 de companii, incluzând câteva dintre cele mai mari firme din toate cele 27 de state membre UE şi din Elveţia. Sistemul propus de Comisie, cunoscut sub denumirea de Bază Unică Consolidată a Impozitului pe Profit (Common Consolidated Corporate Tax Base „CCCTB”), urmează a se aplica în paralel cu metodele de calcul existente în fiecare stat membru, companiile putând alege să adopte sistemul paneuropean sau să aplice în continuare regulile naţionale. Comisia speră ca noul sistem să fie pus la punct până în 2010.

Companiile care vor folosi formula unică valabilă în Europa vor calcula totalul profiturilor obţinute de pe întregul teritoriu al Uniunii Europene şi apoi le vor realoca ţărilor în care companiile au activitate economică, pentru a fi impozitate cu cota de impozit pe profit aplicabilă în ţările respective. O asemenea modificare ar facilita administrarea plăţii impozitului pe profit datorat de companiile care operează în UE, deoarece baza de impozitare ar fi calculată folosindu-se o metodă unică, şi nu separat, cum este calculată în prezent pentru fiecare ţară.

Niculae Done, Tax Partner la KPMG Romania, este de părere că „deşi s-au înregistrat progrese în reforma codului fiscal în ultimii ani, una din dificultăţile cu care se confruntă investitorii în România este birocraţia sistemului fiscal. Simplificarea acestui sistem este esenţială, astfel încât propunerea Comisiei UE ar fi un important pas înainte. Aceasta ar permite investitorilor care operează în mai multe ţări UE să aplice aceleaşi principii pentru calculul impozitului pe profit ca şi în alte state, ceea ce ar însemna că ar aloca mai puţin timp administrării fiscale şi mai mult timp dezvoltării afacerilor. Propunerea Comisiei ar stimula investiţiile în România, precum şi investiţiile transfrontaliere, în general, în întreaga Europă, încurajându-se astfel dezvoltarea economică.”

Ideea se bucură de sprijinul profesioniştilor fiscali din România, dintre care 90% au susţinut propunerea Comisiei Europene, comparativ cu 78% din totalul profesioniştilor din UE. Respondenţii din Republica Cehă, Danemarca şi 14

NOIEMBRIE 2007

Spania au fost cei mai entuziaşti, 100% din ei sprijinind iniţiativa. În Italia, 96% au fost în favoarea propunerii, în timp ce în Grecia, Luxemburg, Polonia, Slovenia şi Suedia s-a înregistrat o susţinere de 90%. Propunerea a fost susţinută de 84% dintre respondenţi în Germania şi de 80% în Austria, Finlanda, Ungaria şi Portugalia. Printre cele mai sceptice ţări s-a aflat Marea Britanie, cu un sprijin de numai 62% pentru planurile Comisiei, în timp ce în Irlanda şi Slovacia 50% dintre respondenţi s-au opus.

Comisia a subliniat că nu propune o cotă unică de impozit pe profit la nivelul Uniunii Europene. Dar 69% dintre respondenţi au spus că în plus faţă de o bază unică de impozit pe profit ar dori să aibă şi o cotă unică de impozit pe profit pentru întreaga Europă. Doar în Anglia, Cipru, Irlanda, Polonia şi Elveţia majoritatea respondenţilor a fost împotriva unei cote unice de impozit pe profit. În Danemarca răspunsurile pro şi contra s-au distribuit în mod egal, dar în toate celelalte ţări s-a înregistrat o susţinere puternică a acestei idei. Totuşi, introducerea unei cote unice de impozit pe profit la nivelul UE ar fi un eveniment controversat şi, probabil, ar întâmpina o opoziţie serioasă din partea publicului larg din multe state membre UE. Ar fi de asemenea, foarte dificil de implementat din punct de vedere politic. O cotă unică de impozit pe profit la nivelul UE ar avea de asemenea implicaţii negative pentru multe noi state membre UE, printre care şi România, care au o fiscalitate mai relaxată la nivelul societăţilor comerciale.

După cum explica Patrick Leonard, Tax Partner la KPMG România, „investitorii sunt în principal atraşi în România de nivelul redus de 16% al cotei impozitului pe profit. Armonizarea cu alte state membre UE ar însemna creşterea semnificativă a acestei cote şi, posibil, revenirea la un sistem progresiv, ceea ce ar genera o opoziţie puternică din partea guvernului şi a investitorilor. Prin urmare, introducerea unei cote unice de impozit pe profit la nivelul UE nu este realistă. Totuşi, propunerea Comisiei UE pentru o bază unică de profit impozabil, lăsând în continuare guvernelor naţionale libertatea de a-şi stabili propria cota de impozit pe profit, este pragmatică şi rezonabilă. Ar simplifica impozitarea profiturilor companiilor care desfăşoară activităţi pe teritoriul UE, fără a afecta concurenţa sau restricţiona libertatea guvernelor naţionale de a-şi stabili cote de impozit pe care acestea le consideră corespunzătoare”.

Numeroase companii din întreaga Europa au fost atrase de posibilităţile oferite de un sistem de impozitare mai clar şi de o mai bună planificare a afacerilor ce ar rezulta în urma aplicării unei astfel de formule la nivelul Uniunii Europene. Curentul de opinie puternic în favoarea propunerilor Comisiei a fost surprinzător şi majoritatea respondenţilor au fost de părere că nu va avea loc o creştere a costurilor companiilor. Dacă va fi implementată în România, această măsură va reprezenta un pas important în procesul de îmbunătăţire a mediului de afaceri, consolidând Piaţa Unică şi dând companiilor posibilitatea să desfăşoare activităţi în mai multe state membre, crescând astfel concurenţa. Avantajele acestei propuneri reies clar şi din susţinerea puternică de care se bucură din partea profesioniştilor fiscali români. ■ Pagină realizată din surse KPMG International

ANALIZĂ

Coface ar putea urca ratingul României la ‘A4’, de la ‘A4-’ în prezent, dacă în următoarele 18 luni deficitul de cont curent va coborî la 7-8% din produsul intern brut (PIB) al României, a spus, directorul general al Coface România, Cristian Ionescu.

Pentru acest an, deficitul de cont curent al României este estimat de cei mai mulţi analişti la 14% din PIB. Coface a anunţat luna trecută că a scăzut ratingul care măsoară capacitatea de plată a firmelor din România de la ‘A4’ la ‘A4-’, pe fondul vulnerabilităţii leului, a creşterii datoriilor în valută din sectorul privat şi încetinirii reformei din cauza instabilităţii politice.

Compania de rating a avertizat asupra riscurilor de apariţie, „în viitorul apropiat, a unei crize a cursului de schimb”, principalele semnale fiind adâncirea deficitului de cont curent, deprecierea leului, încetinirea creşterii economice şi a reformelor, din cauza instabilităţii politice. „Pentru ca să putem creşte ratingul României la ‘A4’, ar trebui ca deficitul de cont curent să se înjumătăţească în următoarele 18 luni până la 7-8%, după o politică strictă a cheltuielilor bugetare”, a precizat Cristian Ionescu.

El a menţionat că anul electoral nu trebuie să împingă Executivul la cheltuieli exagerate, cu caracter social sau mai degrabă “cu caracter electoral”. „O nouă analiză urmează să fie făcută în luna decembrie, însă nu vedem vreo modificare substanţială în acest sens”, a adăugat directorul general al Coface România.

Cristian Ionescu a spus că Guvernul a majorat pensiile cu scopul de a atrage voturi, iar aceste măsuri, care de altfel sunt binevenite, ar trebui făcute după nişte calcule economice clare, care să nu afecteze stabilitatea macroeconomimică. „Nu vedem cum ar putea fi îmbunătăţit acest rating decât prin reducerea deficitului de cont curent, printr-o politică fiscală şi monetară care să diminueze deficitul balanţei comerciale, principalul generator al deficitului de cont curent”, a explicat Ionescu.

El a menţionat că guvernul ar trebui să sprijine banca centrală, pentru ca exportatorii la rândul lor să fie sprijiniţi şi să devină competitivi pe piaţa internaţională. „Singura cale prin care putem reduce acest deficit este să exportăm cel puţin atât cât importăm, sau să creştem ponderea exporturilor”, a mai spus Ionescu. În caz contrar, va creşte necesitatea de valută pentru plata obligaţiile externe, vor fi tot mai puţine resurse financiare, iar această cerere de valută se va face pe seama creşterii cursului de schimb. Acesta este riscul ca leul să se deprecieze chiar cu 20%, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu circa trei ani, astfel încât euro să ajungă la nivelul de 4 lei.

Totodată, acesta este şi principalul risc al deficitului de cont curent, iar o depreciere puternică a leului va afecta toată economia din România, inclusiv inflaţia şi productivitatea companiilor româneşti, consideră Ionescu. În octombrie, compania comenta că „moneda românească se dovedeşte a fi într-o situaţie destul de riscantă comparativ cu celelalte ţări în curs de dezvoltare şi face ca economia să fie vulnerabilă în faţa unei crize de încredere în moneda naţională. Creşterea datoriilor în valută din sectorul privat reprezintă un motiv de teamă în privinţa

RATINGUL ROMÂNIEI AR PUTEA URCA Condiția este ca, în următoarele 18 luni, deficitul de cont curent să coboare la 7-8% din produsul intern brut (PIB) al României. deteriorării comportamentelor de plată ale companiilor”.

Reprezentanţii Coface mai spuneau atunci că o depreciere bruscă a leului ar putea atrage o scădere a activităţii economice a corporaţiilor.

Un alt factor care a determinat decizia Coface este instabilitatea de pe scena politică, respectiv „disputele la cel mai înalt nivel al statului, inclusiv al guvernării, care au încetinit procesul de reformă”.

Reprezentanţii Coface explicau, tot în luna octombrie, că „România este puternic influenţată de criza financiară izbucnită în Statele Unite în această vară, leul înregistrând o scădere semnificativă şi devenind cea mai vulnerabilă monedă dintre cele ale ţărilor în curs de dezvoltare”. În decembrie 2004, Coface a acordat României un rating de ţară ‘B’, după care, în iunie 2005, acesta a fost ridicat la ‘B+’, în decembrie 2005 a trecut pragul la ‘A4’, nivel de la care a fost coborât la ‘A4-’ în octombrie 2007.

Nivelul ‘A4’ de rating denotă un istoric al plăţilor mediu, ce se poate înrăutăţi din cauza unui mediu economic şi politic ce se deteriorează.

Ratingul de ţară acordat de Coface indică în ce măsură capacitatea de plată a companiilor dintr-o ţară este afectată de perspectivele politice, financiare şi economice ale statului respectiv şi măsoară riscul mediu al apariţiei incidentelor de plată pentru companiile dintr-o anumită ţară. ■ Sursa: NewsIn

2007 NOIEMBRIE

15

MACROECONOMIE

ŢINTA INFLAŢIEI VA FI DEPĂŞITĂ Începând din aprilie, se remarcă o inversare a tendinţei descrescătoare a ratei inflației, nivelul acesteia la finele lui octombrie fiind egal cu cel înregistrat în urmă cu un an.

LUCIAN-LIVIU ALBU

Conform estimărilor Institutului de Prognoză, în trimestrul al treilea şi în ultimul trimestru din 2007 creşterea economică va continua, deşi cu un ritm ceva mai redus faţă de perioada precedentă. Actualmente economia românească se află în faza descendentă a ciclului, caracterizat printr-o perioadă de 8-9 trimestre şi printr-o amplitudine de 4-5 puncte procentuale de ritm al PIB-ului. Această fază descendentă va continua cel puţin până la sfârşitul celui de-al doilea trimestru din 2008 (ritmurile anualizate de creştere a PIB-ului estimate de noi sunt de aproximativ +6,2% la sfârşitul trimestrului III din 2007, +5,3% la finele trimestrului IV din 2007 şi +5,2% la sfârşitul primului trimestru din 2008 şi la finele celui de-al doilea trimestru din 2008). După aceea, va urma probabil o perioadă de relansare a creşterii economice, care, în lipsa factorilor perturbatori, va urca spre ritmuri de peste 6%. În primele nouă luni din 2007, producţia industrială a sporit cu 5,8% faţă de perioada similară din 2006 (când sporul a fost de 7,1% faţă de perioada similară din anul 2005).

Dinamica favorabilă a economiei, în contextul programului de convergenţă, ar trebui reflectată şi de evoluţia inflaţiei, care, cu toată majorarea importantă de după luna martie (când se înregistrase minimul absolut de după perioada de tranziţie, 3,66% faţă de martie 2006), se speră că îşi va relua trendul descendent. Totuşi, pentru sfârşitul anului estimăm o valoare a inflaţiei anuale în jur de 6,8%. În primele nouă luni din 2007, faţă de sfârşitul anului 2006, numărul salariaţilor a sporit cu peste 3,7%, iar acela al şomerilor s-a diminuat cu

DINAMICA INFLAȚIEI ÎN PERIOADA 2006-2008 10 octombrie 2007 9 8 7 6 5 4 3 123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536 Inf_mint Inf_maxt Inf_Et

16

NOIEMBRIE 2007

peste 25%. La sfârşitul anului trecut rata şomajului ajunsese la 5,2%, comparativ cu 5,9% la sfârşitul lui 2005, iar, în septembrie 2007, aceasta a fost de doar 3,9%. Conform noilor date publicate de BNR, în 2006 economiile populaţiei s-au majorat cu aproape 29%, iar, la sfârşitul lui septembrie 2007, acestea erau mai mari cu aproape 33% faţă de nivelul înregistrat la finele anului trecut.

După diminuarea cu peste 3,7 puncte procentuale în 2006 (de la 8,6% la 4,87%), comparativ cu o reducere de doar 0,7 puncte procentuale în 2005 (de la 9,3% la 8,6%), trendul descendent al inflaţiei a continuat în primul trimestru din 2007, la sfârşitul căruia s-a înregistrat minimul istoric al perioadei de după octombrie 1990, și anume o valoare de doar 3,66%. Începând însă din aprilie, se remarcă o inversare a tendinţei, la finele lui octombrie din acest an ajungându-se la o rată anualizată a inflaţiei de 6,84%, ceea ce înseamnă întoarcerea la nivelurile înregistrate cu mai mult de un an în urmă. Ratele estimate de noi pentru ultimele două luni din 2007 vor duce, probabil, la reluarea procesului de reducere a inflaţiei, care, totuşi, cu greu ar permite ca pe ansamblul anului 2007 nivelul acesteia să se plaseze în jurul ţintei fixate iniţial de către BNR. Deşi există încă temeri privind persistenţa unor presiuni inflaţioniste şi în viitorul an (generate în special de creşterea salariilor, de necesitatea alinierii la standardele europene în materie de preţuri şi de eventualele şocuri pe piaţa externă a energiei), totuşi se poate spera ca cel puţin în 2008 să se îndeplinească ţinta fixată conform programului de convergenţă de către banca centrală. În figura de mai jos este redată dinamica inflaţiei anualizate, în procente, calculată la sfârşitul fiecărei luni din perioada ianuarie 2006 - octombrie 2007 (linia punctată) şi prognoza până la sfârşitul lunii decembrie din 2008 (linia marcată cu cercuri). De asemenea, pe grafic sunt redate curba valorilor minime şi cea a valorilor maxime care delimitează intervalul de încredere statistic (cele două linii întrerupte). Se observă că în perioada februarie-iulie din 2007 nivelul inflaţiei anualizate s-a situat sub pragul de 4%, ceea ce reprezintă un rezultat remarcabil, dacă luăm în considerare întreaga perioadă de după liberalizarea preţurilor produsă la începutul deceniului trecut. Din august, însă, acest prag a fost iarăşi depăşit semnificativ. ■ Pagină realizată de Lucian-Liviu Albu

FISCALITATE

TVA ŞI INCOTERMS Livrarea de bunuri, care reprezintă o operaţiune supusă TVA-ului, este diferită de livrarea în sens comercial, reglementată contractual printr-o condiţie Incoterms. internaţional de vânzare-cumpărare. Mi se cere adesea să arăt „unde scrie, negru pe alb” faptul că aplicarea scutirii de TVA pentru exporturi sau livrări intracomunitare nu depinde de condiţiile comerciale de livrare, ci de deplasarea fizică în afara graniţelor Uniunii Europene sau a statului membru de expediţie, după caz.

Două decizii recente ale Curţii Europene de Justiţie (CEJ), ambele din data de 27 septembrie 2007, oferă, pe lângă mai cunoscutul caz C-245/04, EMAG Handel Eder OHG vs Finanzlandesdirektion für Kärnten, răspunsul la o asemenea solicitare, mai ales că în speţele care au reprezentat punctul de pornire pentru intervenţia CEJ, livrările intracomunitare corespundeau unor tranzacţii derulate conform condiţiei de livrare EXW. În cazul C-245/04, EMAG Handel Eder OHG vs Finanzlandesdirektion für Kärnten, Curtea a stabilit că, atunci când două livrări successive privind aceleaşi bunuri, efectuate cu plata între persoane impozabile acţionând ca atare, determină o singură expediere intracomunitară sau un sin-

▼

Una dintre cele mai agasante întrebări pe care le aud cu o frecvenţă şi mai agasantă priveşte legătura dintre condiţiile comerciale de livrare şi regimul de TVA aplicabil tranzacţiei. Aud adesea consideraţii de genul: „întrucât condiţia de livrare prevăzută în contract este EXW sau FCA Constanţa (Incoterms 2000), atunci livrarea are loc în România şi, prin urmare, este supusă impunerii cu cota 19% de TVA, şi nu scutită de TVA, corespunzător unui export sau unei livrări intracomunitare, după caz”.

Reamintesc faptul că Incoterms reprezintă un set de reguli publicate de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris (International Chamber of Commerce – ICC) cu privire la obligaţiile vânzătorului şi ale cumpărătorului în derularea contractului de vânzare internaţională de bunuri. Mai precis, aceste reguli privesc locul şi modalitatea de livrare a bunurilor, repartiţia cheltuielilor, transferul riscurilor precum şi formalităţile documentare privind trecerea mărfurilor, de la vânzător la cumpărător în cadrul contractului internaţional de vânzare-cumpărare de bunuri.

Or, în materie de TVA, livrarea de bunuri care reprezintă o operaţiune supusă acestei taxe diferită de livrarea în sens comercial, reglementată contractual printr-o condiţie Incoterms. Livrarea de bunuri în sensul legislaţiei privind TVA are o definiţie specifică, prevăzută de art. 2 din Directiva europeană a TVA (Directiva 2006/112/CE), implementată în legislaţia românească prin prevederile art. 128 (1) Cod Fiscal: „este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar”. De asemenea, prin articolul 132 Cod Fiscal, se defineşte în mod expres care este locul livrării de bunuri în sensul legislaţiei privind TVA, (aici livrare cu sensul de operaţiune supusă TVA definită anterior), care este conceptual diferit de locul fizic al livrării bunurilor, indicat de condiţia Incoterms prevăzută în contractul

DIANA MARIA NESTOR

CAZUL C-245/04 EMAG HANDEL EDER OHG VS FINANZLANDESDIREKTION FÜR KÄRTEN Curtea Europeană de Justiţie Tranzacţii succesive („tranzacţii ce ţin lanţ”) sunt cele care dau naştere unei singure expedieri sau unui singur transport al bunurilor.

Decizia CEJ În cazul a două livrări succesive (n.t. - livrare în înţelesul dat de articolul 5 (1) din Directiva a 6-a, respectiv articolul 2 din noua Directiva europeană a TVA, implementat de articolul 128 (1) Cod Fiscal) privind aceleaşi bunuri, efectuate cu plata între persoane impozabile acţionând ca atare, care dau naştere unei singure expedieri intracomunitare sau unui singur transport intracomunitar al acelor bunuri, acea expediere sau acel transport nu poate fi atribuit decât uneia dintre cele două livrări, care va fi singura scutită de taxă, în aplicarea primului subparagraf al articolului 28c(A)(a) din Directiva a 6-a 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977, privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, cu modificarile aduse prin Directiva

95/7/CE a Consiliului din 10 aprilie 1995.

Această interpretare rămâne valabilă indiferent care dintre persoanele impozabile – primul vânzător, intermediarul care a cumpărat bunurile sau a doua persoană care a cumpărat bunurile – are dreptul de a dispune de bunuri pe durata acelei expedieri sau a acelui transport.

Numai locul livrării considerate a da naştere expedierii sau transportului intracomunitar al bunurilor se determină conform articolului 8(1)(a) din Directiva a 6-a 77/388/CE, cu modificările aduse prin Directiva 95/7; acest loc este considerat a fi în statul membru în care începe acea expediere sau acel transport.

Locul celeilalte livrări se determină conform articolului 8(1)(b) din aceeaşi directivă; acest loc este considerat a fi în statul membru în care începe acea expediere sau acel transport ori în statul membru în care se încheie acea expediere sau acel transport, după cum această livrare este prima sau a doua dintre cele două livrări succesive.

2007 NOIEMBRIE

17

rămân în așteptarea comentariilor dumneavoastră cu privire la utilitatea demersului meu. ■ Pagini realizate de Diana Maria Nestor

SCHIMBARE DE MACAZ O companie poate hotărî singură dacă preferă siguranţa oferită de o rată fixă sau dacă preferă ca o parte din dobândă să varieze.

O creştere rapidă şi neaşteptată a costului creditului i-a forţat pe directorii financiari britanici să ia mai serios în considerare utilizarea swap-ului pe dobândă pentru a-şi minimiza expunerea la riscul de creştere a dobânzilor şi a se proteja împotriva cheltuielilor legate de finanţarea datoriilor. Nimeni nu a prevăzut faptul că criza pieţei creditelor ipotecare din SUA ar fi putut conduce la falimentul unei bănci britanice, singurul în ultimii 100 de ani. Criza s-a manifestat prin creşterea rapidă a ratei de dobândă pe termen scurt pe o piaţă interbancară mribundă şi prin împingerea băncii engleze Northern Rock în pargul colapsului. Creşterea accelerată a ratei dobâzilor a fost un adevărat şoc pentru pieţele financiare. În ultimul deceniu Bank of England a construit un climat stabil, cu niveluri scăzute ale ratelor de dobândă, creşterile bruşte fiind considerate carcteristici ale trecutului. Mărirea rapidă a nivelului ratei dobânzii i-a determinat pe directorii financiari să analizeze care este cea mai bună cale de a se proteja de riscurile creşterii de 18

NOIEMBRIE 2007

dobândă. Inés de Dinechin, director al departamentului de management al riscurilor de dobândă la Société Générale, Londra, arăta că , “Din momentul crizei pieţei creditelor vedem tot mai multe companii care ne cer informaţii despre cum se pot proteja împotriva riscului de dobândă.” „Magazinul” de swap-uri Organizaţiile ce oferă credite ipotecare şi instituţiile bancare sunt familiarizate cu folosirea swap-ului pe dobândă ca instrument de hedging (de protecţie), dar utilizarea instrumentelor derivative ca o formă de asigurare împotriva riscului de dobândă poate fi făcută de orice companie de orice mărime, din orice domeniu de activitate. „Atunci când o companie vine să ne ceară sfatul despre felul în care s-ar putea proteja împotriva riscului de dobândă, prima întrebare pe care le-o adresez este următoarea: ‘Dacă rata dobânzii creşte brusc există vreun impact material asupra activităţii companiei?’ În cazul în care răspunsul este ‘da’, atunci ar putea să apeleze la hedging,” declară Nick Soper de la Investec Investment Bank. O mulţime de firme au contractat împrumuturi sub diverse forme. Dacă s-au împrumutat de la o bancă ele trebuie să plătească în general o dobândă variabilă. Dacă o rată mai mare a dobânzii ar putea să afecteze serios profitabilitatea firmei, atunci recurgerea la un swap (un schimb) pe dobândă care să transforme aceea dobânda într-una fixă va permite companiei să controleze nivelul ratei dobânzii. v Similar, o firmă care a emis obligaţiuni cu o rată fixă poate transforma acea dobândă într-una variabilă dacă este indicat pentru respectiva firmă să aibă o parte din disponibilităţile de plată la o rată fixă, iar o altă parte la

▼

▼

gur transport intracomunitar al acelor bunuri, expedierea sau transportul pot fi atribuite doar uneia dintre cele două livrări, aceasta urmând a fi singura scutită de TVA, fiind considerată intracomunitară, oricare ar fi identitatea persoanei care deţine dreptul de a dispune de bunuri pe parcursul expediţiei sau transportului (nota mea: drept reglementat conform clauzelor contractuale, care pot include şi Incoterms). Încă şi mai explicită este argumentaţia şi soluţia în cazul C-409/04 Teleos and Others vs Commissioners of Customs and Excise, realuată, de altfel, şi în soluţionarea cazului C-184/05 Twoh International BV v Staatssecretaris van Financiën. În aceste cazuri, exprimând „negru pe alb”, CEJ reţine că, pentru a fi aplicabilă scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri, este necesar ca dreptul de a dispune de bunuri ca proprietar să fi fost transferat de la vânzător către cumpărator, iar vânzătorul să constate că bunurile au fost expediate sau transportate într-un alt stat membru şi că, urmare a acelei expedieri sau a acelui transport, bunurile au părăsit în fapt teritoriul statului membru în care începe expediţia sau transportul bunurilor. Cu altă ocazie, voi prezenta şi traducerea acestor două decizii. În speranţa că cele de mai sus vor conduce la evitarea unei confuzii ce creează adesea discuții inutile cu ocazia negocierii contractelor internaționale de vânzare-cumpărare de bunuri,

MANAGEMENT

▼

o rată variabilă. „O companie poate hotărî singură dacă preferă siguranţa oferită de o rată fixă sau dacă preferă ca o parte din dobândă să varieze,” declară Colin Martin de la KPMG. „De obicei, este mai ieftin pentru o companie să contacteze o datorie la o rată fixă şi apoi să o transforme într-o dobândă variabilă.” Ultimii ani au fost martorii unei adevărate frenezii în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor în special prin implicarea fondurilor de investiţii care adesea, pentru aceste „cumpărături” se împrumutau semnificativ. „Multe din aceste firme ar putea să recurgă la hedging pentru a se proteja de riscul de dobândă conservânduşi astfel valoarea dividendelor obţinute,” explică de Dinechin. Dacă actuala criză va conduce la o diminuare importantă a procesului de achiziţii din partea fondurilor de investiţii, companiile ar putea să nu mai poată utiliza hedgingul pe dobândă la fel de mult ca în trecut.

Contabilitatea instrumentelor derivative Creşterea dobânzilor pe termen scurt determină companiile să ia în calcul posibilitatea de a apela la un swap pe dobândă pentru a menţine plata datoriilor într-un palier controlabil. Apelarea la instrumente derivative are însă şi implicaţii în contabilitatea firmei. Standardul de contabili-

tate IAS39 acoperă felul în care trebuie tratate instrumentele derivative utilizate în operaţiuni de hedging.

Este însă mult mai dificil de arătat cum un instrument complex protejează în mod efectiv şi, de aceea, companiile preferă să utilizeze instrumente mai simple.

Standardul contabil menţionat permite o operaţiune de hedging pentru cash-flow, dar este nevoie ca respectivele fluxuri de numerar să aibă o mare probabilitate de realizare. Utilizarea unui „pre-hedge” poate constitui o problemă. De exemplu, în cazul unei tranzacţii care nu mai are loc. Compania a iniţiat înainte ca tranzacţia să meargă mai departe o operaţiune de hedging.

Cum însă, ulterior o serie de motive au condus la nefinalizarea acelei tranzacţii, fluxurile de numerar aferente nu mai au nici ele cum să se realizeze şi ca urmare swap-ul nu mai îndeplineşte condiţiile cerute de standardul de contabilitate IAS39.Acest lucru înseamnă că operaţiunea de hedging se va închide pe piaţă, iar modificările valorii contabile vor fi incluse în contul de profit şi pierderi.

Experţii sunt de acord cu faptul că swap-ul pe dobândă poate fi extrem de util pentru controlul expunerii la riscul de dobândă, dar, de obicei, directorii financiari se hotărăsc extrem de greu să ia o astfel de decizie. ■ Articol realizat de Charlotte Moore

MACROECONOMIE

TRENDURILE ULTIMILOR 20 DE ANI Un studiu al unei companii britanice de consultanţă a pus în evidenţă schimbările majore care s-au petrecut de la criza financiară din 1987.

DAVID RAE

Criza recentă de lichiditate de pe pieţele financiare internaţionale poate duce la creşterea semnificativă a numărului de intrări în incapacitate de plată ale firmelor sau a proceselor de restructurare ale companiilor, deoarece abundenţa de bani de pe piaţă, din ultimele două decenii a acoperit ineficienţa unui mare număr de companii.

Firma de consultanţă în domeniul managementului riscului, Kroll a comisionat compania Penn, Schoen & Berland să realizeze o cercetare în rândul companiilor ale căror acţiuni intră în componenţa indicelui bursier britanic FTSE-250 şi a firmelor europene echivalente, asupra viziunii pe care acestea o au cu privire la ultimii şi următorii 20 de ani.

Raportul a dezvăluit pentru cei 20 de ani scurşi de la criza financiară din 1987 şase schimbări majore în economie, care au devenit surse de slăbiciune sau de putere pentru companii.

Stabilitate economică „Principala caracteristică a economiei britanice, începând cu jumătatea anilor ’90 a fost stabilitatea,” este concluzia raportului. „Economia a cunoscut începând cu 1993, o perioadă neîntreruptă de expansiune, fapt fără precedent din punctul de vedere al duratei, în evoluţia economiei britanice.” Totuşi, inflaţia scăzută şi dobânzile mici au condus în mod natural la încurajarea activităţii companiilor, uneori chiar în mod excesiv. „Falimentul este mascat de creşterea lichidităţii şi a fondurilor disponibile pe pieţele de capital,” declara unul dintre directorii uneia din companiile cuprinse în studiu.

Inovaţii financiare Ultimele nouăţi tehnologice şi apariţia de noi produse financiare au transformat lumea într-un loc mult mai mic în ultimii 20 de ani, în care instrumente financiare din ce în ce mai complexe au acţionat ca un lubrifiant, înlesnind un număr foarte mare de tranzacţii. Riscul aferent acestei evoluţii este însă acela că nimeni nu mai ştie cu adevărat ce fel de active financiare deţine în condiţiile unei volatilităţi financiare ridicate, precum cea care s-a manifestat în această vară.

20

NOIEMBRIE 2007

Globalizare Fluxurile masive de investiţii străine directe au ajutat foarte mult economiile occidentale să se dezvolte. „Exportul de deflaţie provenind din salariile mici din ţări precum China şi India au avut un impact semnificativ asupra modului de a face afaceri, al firmelor europene,” arată directori financiari ai companiilor de servicii ale căror acţiuni intră în calculul indicelui bursier FTSE-250. „Odată cu mutarea producţiei în Asia, companiile s-au găsit în situaţia de a concura cu firme care investeau mai puţin în cercetare şi dezvoltare bizuindu-se în dezvoltarea de produse în copierea competiţiei. Urmarea s-a concretizat şi pentru companiile din prima categorie (cele care nu copiau produsele altora, n.r.) în reducerea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare, astfel încât firmele să devină din ce în ce mai competitive ca preţ.”

Potenţial tehnologic Progresul tehnologic a avut un impact uriaş asupra mediului corporatist din întreaga lume, în ultimele două decenii, iar răspândirea internetului şi a comunicaţiilor mobile au reprezentat vârful de lance al acestor evoluţii. Aşa cum declara un director financiar: „Mulţi competitori de nivel global sunt conectaţi la ultimele noutăţi tehnologice (…) iar acei care nu au reinvestit în tehnologie au fost osândiţi la dispariţia de pe piaţă”.

Complexitate Dezvoltarea tehnologiilor şi accesul mult mai facil la finanţare al companiilor au crescut gradul de complexitate al afacerilor, făcând din acest aspect o problemă mult mai stringentă faţă de acum 20 de ani. Noile tehnologii şi finanţările au deschis cale spre noi pieţe atât din punct de vedere geografic, cât şi din punctul de vedere al abordării unor domenii conexe, generând în schimb un grad mai mare de complexitate. Aşa cum declara un director de audit intern dintr-una din companiile incluse în studiu: „Este mult mai dificil să înţelegi totalitatea riscurilor operaţionale aferente unei afaceri exposed (…) Recunoaşterea acestor riscuri şi minimizarea lor este cheia succesului.”

Cultura organizaţională şi procesele de fuziuni&achiziţii Cultura ultimilor 20 de ani, a devenit din ce în ce mai mult una pro-business.

Concretizându-se în dezvoltarea mai pronunţată spiritului antreprenorial acest fapt a produs atât un impact pozitiv, cât şi unul negativ. „Este mai uşor ca cineva să intre într-o afacere fără să conştientizeze toate riscurile aferente şi apoi să fie nepregătit pentru a le face faţă,” explica un manger de risc. Următorii 20 de ani furnizează o platformă solidă pentru o multitudine de schimbări ale mediului de afaceri. În aceşti ani tot mai multe provocări pentru firme se vor ivi.

Accesaţi www.kroll.com/2020vision pentru a descărca întregul raport. ■

David Rae este redactor șef adjunct, Financial Director, UK

SECURITATE IT

Aş vrea să-mi încep articolul cu o provocare.

Mai întâi, faceţi o listă cu toate computerele companiei, ce programe sunt instalate pe ele, unde se află, cât au costat şi, poate cel mai important, cât valorează. Acum încercaţi să faceţi acelaşi lucru cu propriul echipament IT. În ceea ce mă priveşte, am un computer de birou undeva pe lângă York (e o poveste lungă), trei dispozitive PDA, un laptop preistoric, un Macintosh şi mai preistoric şi două telefoane mobile. Însă nu prea am habar cât valorează aceste active tehnologice, iar informaţiile înmagazinate pe aceste computere s-au extins atât de mult, încât nu le mai pot ţine de mult sub control.

Pentru directorii financiari este foarte important să fie conştienţi de echipamentul IT al organizaţiei lor şi de ce programe sunt pe computere. În timp ce înţelegerea în detaliu a tehnologiei organizaţiei este responsabilitatea CIO-ului (Chief Information Officer) sau a directorului IT, trebuie să vă asiguraţi că aveţi mereu o privire analitică de ansamblu şi precisă; acest lucru este de importanţă crucială, din mai multe motive.

Lisa Hammond, CEO (Chief Executive Officer) şi membru fondator al Centrix, o firmă de consultanţă IT printre ai cărei clienţi se numără BMW, Vodafone, PricewaterhouseCoopers şi Shell, exemplifică importanţa activelor IT ale unei companii atât pentru profitabilitate, cât şi pentru conformitate cu normele.

Cheltuielile obişnuite pe tehnologie, precum conturile pe server, depăşesc două treimi din bugetul IT standard, declară ea, iar cum cele pentru IT oscilează de obicei între 3 și 5% din venituri, acestea reprezintă o sumă în numerar substanţială. Realizarea unui audit detaliat al tehnologiei companiei poate „descuia” cantităţi mari de putere IT, care până atunci nu fuseseră folosite.

Fără îndoială, este mai mult decât o problemă de costuri: să admiți că trebuie să fii conştient de activele pe care le deţine compania ta înainte de a investi în altele noi nu este o mare filosofie. Însă se pare că, atunci când vine vorba de tehnologie, procedurile tradiţionale de contabilitate sunt uitate.

Ne-am putea întreba cum ar reuși o companie să dea seama de activele tehnologice de pe balanţele sale contabile dacă nu prea ştie la ce servesc acele bunuri. Multe afaceri mai mari vor valorifica cheltuielile pe IT şi dezvoltare de software, dar câte dintre ele cunosc cu adevărat care le este valoarea? Pot pune prinsoare că foarte puţine ştiu ce deţin, nemaivorbind de cât valorează activele. În acest caz, cum ar putea să înregistreze aceste valori cu acurateţe? Concluzia este că, mai presus de bugetul general şi de problemele legate de costuri, directorii financiari au de rezolvat şi chestiunea conformităţii.

Aceasta este exemplificată bine de o conversaţie pe care am avut-o acum ceva timp. Povestea sună aşa: o organizaţie mare a fost solicitată de Autoritatea Serviciilor Financiare (FSA) să facă o listă cu câte servere deţine, ce se găseşte pe ele şi unde se află ele. Compania în chestiune s-a întors cu un răspuns năucitor: între 20.000 şi 40.000 de servere.

Pe lângă faptul că, făcând o socoteală nu foarte exactă, cheltuielile companiei pe aceste active IT se ridică la o sumă cuprinsă între 30 şi 60 de milioane de lire sterline, se ridică o problemă şi mai importantă. Pentru un asemenea tip de

CONTABILITATEA ECHIPAMENTELOR IT Supravegherea activelor tehnologice ale organizaţiei devine din ce în ce mai dificilă. Şi mai importantă. organizaţie, informaţiile de pe servere ar putea fi destul de sensibile. Şi, destul de previzibil, faptul că controlul asupra datelor s-a pierdut, i-a nemulţumit pe cei de la FSA. Normal, FSA a insistat să se realizeze un audit tehnologic detaliat.

Nu am niciun dubiu că această companie nu reprezintă un caz singular. Volumul efectiv de echipamente de computer, software şi date a atins proporţii biblice. Să verifici ce ai unde devine pe zi ce trece tot mai greu. Hammond subliniază şi ea acest fapt atunci când afirmă că, pentru fiecare 5.000 de angajaţi full-time dintr-o companie, vor exista active IT neautorizate în valoare de peste 1 milion de lire sterline.

Sub semnul hazardului Parametrii uimitori ai dezvoltării IT şi software face să fie extrem de dificilă menţinerea controlului şi evaluarea corectă. Drept rezultat, va exista întotdeauna un anumit procent de ghicit atunci când vine vorba de propunerea unor investiţii semnificative în IT. Conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), costurile necesare dezvoltării software-ul intern trebuie să fie capitalizate şi amortizate de-a lungul perioadei de viaţă a acestui software, în timp ce, potrivit Principiilor de Contabilitate General Acceptate (GAAP) din Marea Britanie, sumele respective erau pur şi simplu cheltuite pe parcurs. În raportul contabil pe 2005 al companiei HSBC, de exemplu, banca a afirmat că modificările au constat într-o reducere a cheltuielilor de 25 de milioane de lire sterline pentru anul fiscal de până la 31 decembrie 2004. Evident, acesta reprezintă un pas înainte, iar directorii financiari care nu activează în prezent sub rigorile IFRS ar face bine să adopte această tactică. Dar acesta este doar începutul.

Tehnologia, prin a sa natură, este greu de înţeles. Însă determinarea valorii exacte pe care o are ea pentru organizaţie este o informaţie-cheie. Pentru a ajunge la asta, trebuie să știi ce active deţii şi unde se află ele.

Hammond numește acest proces managementul activelor IT, susținând că informaţia însăşi este un bun de valoare.

Să cauţi informaţia şi să te asiguri că ea este reprezentată în mod corect pe bilanţul tău contabil înseamnă adevărata provocare pentru companiile de azi. ■ David Rae este redactor șef adjunct, Financial Director, UK

2007 NOIEMBRIE

21

COVER XXXXXXXXX STORY

PREVIZIUNILE SUNT GREŞITE. CONTEAZĂ?

Este mult mai important să ştim ce se va petrece mâine, decât să avem o contabilitate foarte exactă asupra a ceea ce s-a petrecut ieri. Peter van Rossum, director financiar la Unibail Rodamco TEXT GABRIEL NIŢULESCU, redactor-şef, Financial Director România 22

NOIEMBRIE 2007

COVER STORY

CE EFECT AU ERORILE DE PROGNOZĂ?

ÎN CARE DIN URMĂTOARELE SITUAȚII PROGNOZELE JOACĂ UN ROL IMPORTANT? % din respondenți

5,6% Efect de 16-20%

5,4%

0

Efect mai mare de 20%

20

40

Procesul de bugetare anuală

9%

23,7%

Efect de 11-15%

Niciun efect

45,4% 35,7% 17,6%

Stabilirea formală a câștigurilor Comunicarea cu investitorii

16,5%

Finanțarea datoriilor

12,5%

Stabilirea nivelului stimulentelor

36,2%

100

57,2%

Managementul fluxului de numerar

Efect de 6-10%

80

77,9%

Planificarea strategică Managementul performanței viitoare

20,1%

60

10,8%

Planificarea plății impozitelor

8,5%

Altele

0,4%

Efect mai mic de 5%

Sursa: Studiu KPMG International

Este mai bine oare să ne fixăm ţinte foarte ambiţioase pentru viitor şi, chiar dacă nu le vom atinge, vom putea fi mulţumiţi pentru că oricum performanţele anterioare au fost depăşite?

Contează oare, într-adevăr, dacă prognozele făcute de o companie, cu privire la evoluţia sa viitoare sunt inexacte? Influenţează acest fapt performanţele companiei?

Am răspunde mai degrabă cu „nu” la prima întrebare şi cu „da” la următoarele două.

Cifrele rezultate în urma unui studiu făcut de Economist Intelligence Unit, la cererea KPMG International, sugerează că previziunile inexacte aduc pierderi companiilor. Acest lucru poate fi cuantificat mult mai bine în cazul firmelor listate la bursă, cel mai bun indicator în acest sens fiind capitalizarea bursieră. Conform rezultatelor studiului menţionat, pierderile datorate erorilor de prognoză cu privire la activitatea viitoare a companiei au diminuat, pentru ultimii trei ani, în medie, cu circa şase procente, preţul acţiunilor respectivelor societăți, o sumă deloc

Sursa: Studiu KPMG International

Respondenți: 544

CARE DIN URMĂTOARELE SITUAȚII SE POTRIVEȘTE CEL MAI BINE COMPANIEI DVS.? % din respondenți 0

20

O singură prognoză cu detalii despre riscurile care ar putea-o influența

60

80

100

54,8%

Un singur document cu mai multe prognoze, fără a menționa nimic despre riscuri și incertitudini

16,4%

O singură prognoză fără detalii despre riscurile care ar putea-o influența

16%

Un set de prognoze pornind de la diferite ipoteze și scenarii

11,7%

Nu știu/Nu se aplică

40

1,1%

Respondenți: 538

Sursa: Studiu KPMG International

CARE SUNT CELE MAI IMPORTANTE BENEFICII ALE ELABORĂRII UNOR PROGNOZE EXACTE? % din respondenți 0

20

40

Identificarea oportunităților de creștere și de a acționa în consecință

54%

Identificarea îmbunătățirilor proceselor organizației

Îmbunătățirea relației cu furnizorii și partenerii de afaceri Altele

100

66,4%

Stabilirea de ținte pentru departamentele companiei

Îmbunătățirea relației cu clienții

80

67,5%

Identificarea riscurilor și posibilitatea de a le ierarhiza potrivit planului strategic

Îmbunătățirea relației cu investitorii

60

46, 5% 14,5% 9,9% 8,6% 2,2%

Respondenți: 544

neglijabilă dacă o raportăm la valoarea de piaţă a unei companii. Mai mult, firmele, care au realizat prognoze exacte, au beneficiat de creşteri ale valorii acţiunilor într-o proporţie mult mai mare decât acelea la care previziunile cu

privire la activitatea lor viitoare erau inexacte, deoarece analiştii şi investitorii reacţionează la diferenţele dintre prognoze şi rezultate.

Christian Mielsch, director administrativ la Metro Cash & Carry, Marea Britanie, arăta că

prognozele sunt „un lucru esențial în comunicarea cu investitorii”, mai ales atunci când compania este listată, iar Guy Rudolph, director de planificare a afacerii la Vodafone, Marea Britanie, descrie realizarea previziunilor ca un 2007 NOIEMBRIE

▼

Sursa: Studiu KPMG International

23

COVER STORY

▼

lucru „absolut fundamental”. Oricum, este mai bine să faci o prognoză care să fie depăşită de rezultate, decât să construieşti o prognoză care mai apoi nu este atinsă. Ewen Stewart, analist la ABN Amro din Londra, arată că „piaţa tinde să premieze acele organizaţii care fac prognoze conservatoare cu un rating mai bun”. Totuşi, după cum ne explică S.P. Kothari, profesor de management la MIT Sloan School, realizarea repetată a unor rezultate care se situează constant peste prognozele anterioare îi va face în timp pe investitori „să ajusteze respectivele prognoze cu diferenţele constatate de obicei în minus la acele previziuni”.

Dar, în afara impactului pe care prognozele bune îl au asupra valorii companiei şi a încrederii investitorilor, mai există o serie de avantaje.

Firmele care realizează prognoze de o mai mare acurateţe le folosesc cu succes pentru un management de succes. Mai mult, aceste companii reuşesc să sesizeze mai uşor oportunităţile şi riscurile de pe piaţă, identificând astfel şi căile de îmbunătăţire a activităţii lor, în concordanţă cu provocările care apar.

Conform studiului KPMG, companiile care au realizat prognoze mai exacte au avut o creştere a acţiunilor în ultimii trei ani de 46%, faţă de o creştere medie de doar 34% pentru firmele mult mai puţin exacte în previziuni. Chiar dacă respectivele diferenţe nu pot fi puse în totalitate pe seama unor mai bune estimări, rezultatele sugerează că există un puternic raport de corelaţie între realizarea unor prognoze de o mare acurateţe şi un bun management al companiei.

Peter van Rossum, director financiar la Unibail Rodamco, cea mai mare companie imobiliară din Europa pe segmentul comercial, explică faptul că acurateţea previziunilor este esențială, adăugând că „este mult mai important să ştim ce se va petrece mâine, decât să avem o contabilitate foarte exactă asupra a ceea ce s-a petrecut ieri”. Guy Rudolph, de la Vodafone, Marea Britanie, completează şi el: „prognozele ne arată în ce direcţie se îndreaptă afacerea noastră şi cât de mult trebuie să investim în clienţi şi în capital”.

Bjarte Bogsnes, manager de proiect ce a implementat la compania petrolieră norvegiană Statoil planificarea bazată pe prognoze în locul bugetării tradiţionale, comentează că rolul-cheie al previzionării în procesul de management al unei firme înseamnă să „fii extrem de onest, indiferent dacă ne place sau nu ceea ce vedem.”

Tehnologia – ajutor sau povară?

Atunci când au fost întrebaţi care ar fi modalitatea de a îmbunătăţi prognozele pe care le realizează, 42% dintre firmele respondente 24

NOIEMBRIE 2007

ERORILE DE PROGNOZĂ COSTĂ „Probleme apar când prognozele nu se adeveresc. Trebuie făcută însă o nuanţare, impactul erorilor de prognoză depinzând în mare măsură de firmă şi de sectorul în care aceasta activează. Există domenii de activitate unde, dacă vrei să obţii o creştere de 50% a cifrei de afaceri, va trebui să ai şi o creştere a cheltuielilor cu 20%, de exemplu.

Dacă previziunea se dovedeşte eronată şi firma nu înregistrează o creştere a cifrei de afaceri care să-i permită recuperarea respectivelor cheltuieli, atunci apar într-adevăr probleme. În schimb, dacă facem o prognoză cu privire la activitatea viitoare a unui cabinet de avocatură, impactul unor erori este mult mai mic, aici cheltuielile asociate dezvoltării activităţii fiind în general mult mai reduse. Riscurile într-un astfel de caz sunt de obicei de altă natură într-o asemenea afacere.

Condiţiile sunt foarte diferite de la sector la sector. Sunt domenii de activitate cu o mai mare flexibilitate, unde impactul unor erori de prognoză e mai scăzut şi altele unde impactul este major, cum sunt proiectele de infrastructură. În general, impactul erorilor de planificare este mai mare în domeniile ce presupun investiţii mari de capital. De altfel, majoritatea proiectelor de infrastructură au erori de prognoză uriaşe, celebru fiind cazul construcţiei Operei din Sydney.

Sydney Opera House (Casa Operei din Sydney), localizată în vârful unui promotoriu ce străjuieşte portul oraşului Sydney este una dintre cele mai distincte şi celebre clădiri ale secolului, dar şi simbolul unui oraş, al unei ţări şi al unui continent, Australia, mii de turişti neinteresaţi de operă vizitând-o săptămânal doar pentru a o admira.

Construcţia, începută în 1956, ar fi trebuit realizată în trei ani, cu un buget estimat iniţial de 7 milioane de dolari. Ea a fost terminată însă după 17 ani, cu un buget de aproape 15 ori mai mare (102 milioane de dolari). Şi nu se poate spune că cei care au realizat estimările nu erau specialişti.

Dacă nu ar exista aceste erori de previzionare, firmele s-ar finanţa mai uşor. Erorile de prognoză sunt înglobate în costul capitalului.

Ele influenţează fluxul capitalului şi valoarea acţiunilor.”

Aurelian Dochia, analist economic

au menţionat că tehnologia ar fi remediul. Răspunsul pare corect, dacă luăm în calcul faptul că doar 28% din firmele ale căror prognoze sunt exacte folosesc numai instrumente simple, cum ar fi programe de calcul tabelar (de genul Excel), faţă de ponderea de 40% în rândul companiilor care fac prognoze cu privire la activitatea viitoare. Şi totuşi, faptul că 28% dintre previziunile cu cea mai mare acurateţe au fost realizate cu ajutorul unor programe tabelare arată că prognozele exacte pot fi construite şi prin utilizarea unor „unelte” foarte simple. Adoptarea unor instrumente avansate este însă de dorit, companiile care obţin cele mai bune rezultate în acest caz fiind şi cele care utilizează astfel de instrumente (software sau tehnologii specializate). Interesant este şi faptul că 96% din companiile intervievate folosesc programe de calcul tabelar pentru anumite tipuri de prognoze. Acest rezultat, precum şi faptul că, în general, companiile folosesc mai multe instrumente de prognoză arată că firmele încă experimentează în ceea ce priveşte „unealta” cea mai potrivită pentru relizarea propriilor previziuni.

COVER STORY

CE METODE SUNT UTILIZATE ÎN COMPANIA DVS. PENTRU REALIZAREA PROGNOZELOR? % din respondenți 0

20

40

Tabele construite manual

60

80

100 2% 0.4% 0.8% 0.8%

96%

Sisteme de planificare a resurselor companiei

40%

Instrumente de planificare /prognozare de tip Cognos, Hyperion

37.3%

Instrumente de planificare/prognozare dedicate

12.3%

23.4%

16.7%

Software specializat de contabilitate (Sage)

11.7%

24.3%

11.6%

4.2% 8.4%

5.8%

14.2%

26.4%

39.2%

8.5%

9.8%

12.5%

24.7%

49.3%

19.7%

Utilizare curentă

Niciun plan

Plan pentru următoarele 12 luni

Nu știu/Nu se aplică în cazul nostru

Plan pentru următorii 1-3 ani

Sursa: Studiu KPMG International

Respondenți: 365 – 506

CE FEL DE DATE FOLOSIȚI ÎN ORGANIZAȚIA DVS. PENTRU ELABORAREA PROGNOZELOR? % din respondenți 0

20

40

Date financiare, istorice, interne Date nefinanciare, istorice, interne, indicatori de performanță

57,9% 40,1%

Evaluări probabilistice asupra riscurilor

34%

Date cu privire la riscurile neeconomice ce pot afecta operațiunile, rețeaua de distribuție sau piața Scenarii relevante cu privire la viitorul organizației generate de alte instituții

Nu știu/Nu se aplică în cazul nostru

100

58,8%

Rapoarte de piață și date despre competiție Prognoze guvernamentale sau din alte surse externe

Altele

80

66%

Scenarii bazate pe date interne

22,2% 18% 1,8% 0,6%

Respondenți: 544

Sursa: Studiu KPMG International

procesul de prognoză: specificitatea, arhitectura, integritatea, cotrolul şi acurateţea lor. Definirea standardelor cu privire la informațiile de la care se pleacă în elaborarea previziunilor, a structurii acestora, sunt alte etape în cadrul acestui al doilea pas.

Deşi majoritatea utilizează scenarii de prognoză care se bazează doar pe informaţii interne din anii precedenţi, 40% dintre companiile intervievate apelează şi la surse externe de date, cum ar fi analize guvernamentale sau

ale unor instituţii independente şi rapoarte economice ale competitorilor. Dar doar 20% dintre firmele participante la studiu iau în considerare riscuri din afara zonei economice, care însă ar putea avea un impact economic asupra pieţei sau a operaţiunilor companiei (date demografice, schimbări legislative etc.).

Mai degrabă decât să realizeze prognoze statice, detaliate, utilizând date interne care sunt relativ uşor de prognozat, companiile de top construiesc anticipat prognoze dinamice ce

▼

Datele de plecare sunt importante Folosirea instrumentelor avansate de prognoză nu garantează însă obţinerea celor mai bune rezultate. „Cel mai important lucru este acela de a porni de la date cât mai exacte şi de a avea un proces de prelucrare a acestora robust şi de încredere.”

Kothari sublinia faptul că acurateţea datelor şi a prognozelor este mai degrabă un proces de natură culturală, mai exact, de cultură corporatistă.

Primul pas al elaborării unor previziuni exacte este acela de a crea cadrul general al procesului de prognoză şi modul în care datele sunt folosite în procesul de management al firmei, stabilindu-se în cel fel aceste informaţii vor contribui la atingerea obiectivelor companiei. Al doilea pas este legat de datele de la care pleacă

60

81,6%

„MARILE CORPORAŢII CUNOSC FOARTE BINE FAPTUL CĂ ESTIMAREA CORECTĂ A REZULTATELOR VIITOARE ALE COMPANIEI ESTE CHEIA UNUI MANAGEMENT PERFORMANT, PRECUM ŞI CALEA POTENŢIALĂ DE CREŞTERE A VALORII AFACERII ŞI A ÎNCREDERII INVESTITORILOR, FAPT CONFIRMAT ŞI DE ACEST STUDIU.” Scott Parker, Director al Departamentului de Management Financiar - KPMG International 2007 NOIEMBRIE

25

COVER STORY

▼

se bazează pe informaţii din interiorul şi din exteriorul companiei şi care pot oferi managerilor date despre cerere, competiţie şi condiţii economice. Deşi mult mai greu de obţinut şi previzionat, astfel de informaţii aduc o mai mare valoare prognozelor şi, în consecinţă, sunt şi mai utile. Totuşi, multitudinea de surse favorizează apariţia unor inexactităţi, fiind necesar, în aceste condiţii, un control riguros al acurateţii acestor date. Provocarea cea mai mare este însă aceea de a găsi cele mai exacte informaţii, astfel încât introducerea lor în procesul de prognoză să conducă la rezultate cât mai bune.

Pentru a rezolva această problemă, companiile de top dezvoltă practici şi măsuri riguroase de control al predicţiilor. Sunt utilizate în acest scop analize de senzitivitate, metoda scenariilor, simulări. În plus, ele produc mai multe prognoze pentru acelaşi indicator, luând în calcul diverse aspecte şi riscuri ce pot să apară în timp (anticipând mai multe scenarii de evoluţie).

Una din şase companii merg însă pe un singur rezultat şi un singur scenariu de prognoză, fără a ține cont de posibilele riscuri ce pot să apară în timp, să-și modifice rezultatele. Iar în cazul majorităţii companiilor (55%), prognozele furnizează o singură valoare pentru un indicator, luând însă în calcul o serie de riscuri ce pot să influenţeze rezultatul previzionării.

Totuşi, parctica cea mai recomandată este aceea a utilizării scenariilor şi a obţinerii mai multor rezultate. Unul din beneficii este nu numai acela că sunt trecute în revistă mai multe riscuri legate de derularea afacerii, iar managerii şi analiştii vor avea la dispoziţie mai multe informaţii, obţinând în acest fel noi perspective legate de modul de operare al companiei. Scenariile pot părea, la prima vedere, între ele fără o prea mare legătură unul cu altul, dar tocmai acele legături care nu se văd de la început, pot fi foarte valoroase pentru deciziile viitoare ale mangerilor.

De asemenea, revizuirea periodică a prognozelor este una din cele mai bune metode de a-ţi adapta aşteptările legate de rezultatele viitoare ale companiei, cu modificările ce au loc în piaţă.

Revizuirea prognozelor obligă organizaţiile să fie la curent cu noile informaţii. „Dacă o companie manifestă rigiditate, ea nu va putea să facă ajustările impuse de noile condiţii ale pieţei, ceea ce face ca bugetul să devină, la scurt timp de la elaborarea sa, depăşit din punctul de vedere al datelor cuprinse în el. Construirea unor prognoze însă nu poate să înlocuiască alcătuirea bugetului. „Bugetul companiei nu este doar un instrument de planificare. El devine de asemenea, o declaraţie de intenţie, în 26

NOIEMBRIE 2007

MANAGERII ROMÂNI NU SE BAZEAZĂ PREA MULT PE PROGNOZE „O prognoză cât de cât serioasă implică o previzionare a elementelor din contul de profit şi pierderi, dar şi a unor elemente din bilanţ, în special a investiţiilor. Faptul că o eroare de prognoză se traduce într-un profit mai mic nu este o mare problemă.

Dacă însă faţă de prognoză o companie obţine venituri mai mici, atunci apar problemele.

O asemenea eroare afectează cash-flow-ul, veniturile obţinute ajungând să nu mai poată susţine cheltuielile curente şi investiţiile.

Dacă vorbim de o societate cotată la bursă, lucrurile se complică. În acest caz, orice prognoză referitoare la evoluţia unei companii, făcută publică e luată în considerare de analişti. Dacă faci erori, nu o dată, ci de mai multe ori, analiştii nu vor mai avea încredere în respectivele prognoze.

Acest lucru se va reflecta în piaţă, valoarea acţiunilor companiei diminuându-se; analiştii vor aplica un discount care să includă tocmai respectivele erori de prognoză. Lee Iacocca, fostul preşedinte al Ford şi apoi CEO al Chrysler (până în 1993) era renumit pentru acurateţea prognozelor sale, acţiunile companiei Chrysler funcţionând la un moment dat ca un fel de obligaţiuni. Astfel, pe baza prognozelor făcute de Lee Iacocca, preţul acţiunilor creştea, compania putând să utilizeze astfel surplusul de capital, ca şi cum ar fi emis obligaţiuni.

termeni de priorităţi şi sume alocate”, declară Tom Lewis, consilier al directorului Institutului de Finanţe Publice şi Contabilitate din Marea Britanie. Prognozele, chiar şi revizuite frecvent, nu pot înlocui bugetul prin intermediul căruia a fost autorizată realizarea unor cheltuieli în respectivul an financiar. Ele pot doar ajuta la recunoaşterea apariţiei unor schimbări şi la adoptarea unor măsuri în consecinţă.

Previzionarea activităţii viitoare a firmei capătă o importanţă din ce în ce mai mare.

Pentru companiile de top, prognozarea rezultatelor activităţii este o componentă esenţială a efortului de a crea valoare. De aceea, ele investesc timp şi resurse pentru realizarea acestor previziuni.

Totuşi, multe firme acordă o importanţă mică sau chiar neglijează această operaţiune, unii dintre directorii executivi, considerând că prognozarea ţine mai mult de latura financiară a activităţii companiei şi nu are o relevanţă

În ceea ce priveşte piaţa românească, mult timp a fost foarte dificil să se facă prognoze referitoare la evoluţia vitoare a activităţii unei companii, pentru că inflaţia era foarte mare.

De altfel, e mult mai uşor de făcut previziuni pentru un business matur, decât pentru unul dintr-o piaţă emergentă (în cazul primului ai o clientelă stabilă, ai o reţea de distribuţie formată). În plus, într-un business emergent dacă ai doi ani la rând creşteri de 30-40% nu înseamnă că şi în al treilea an va fi la fel.

Ca urmare, managerii români nu prea fac prognoze sau nu pun prea mare preţ pe ele, deciziile, de cele mai multe ori, neluându-se în funcţie de acestea. În schimb, ei lucrează, cu marje de protecţie foarte mari. De aceea, apar efecte de nefolosire a resurselor din companii sau, din contră, momente în care se simte o nevoie acută de resurse, obţinute însă la costuri mari. În plus, economia românească este însă mult mai permisivă, în ceea ce priveşte întârzierea plăţilor şi de aceea şi falimentul nu vine atât de repede ca într-o economie dezvoltată.

Societăţile mari dispun de încă un avantaj: au de obicei rezerve mari şi îşi permit să greşească.”

Florin Dolea, preşedinte Pioneer Asset Management SAI SA

prea mare pentru ciclul de producţie. Judecând în acest fel, companiile din această categorie greşesc de două ori: o dată pentru că nu utilizează o serie de informaţii care ar duce la creşterea performanţelor lor şi a doua oară pentru că o serie de investitori mai „sofisticaţi” nu vor putea fi atraşi să investească în aceea companie. ■

COVER STORY

CARE DIN URMĂTOARELE INFORMAȚII SUNT ADEVĂRATE PENTRU COMPANIA DVS? % din respondenți 0

20

40

60

Prognozele sunt integrate cu planificarea și bugetarea

80

100

94,8%

Prognozele intră în responsabilitatea managerilor regionali

4,8% 0,4%

82,3%

Prognozăm principalii indicatori din balanțele contabile

16,5%

19,3%

78,7%

Avem persoane desemnate pentru furnizarea de prognoze

77,9%

Previziunile noastre includ indicatorii non-financiari

19,1%

26,2%

71,2%

Folosim prognoze reviziuite periodic în completarea planificării bugetelor viitoare

68%

Folosim mai mult prognoze revizuite periodic decât sisteme de bugetare tradiționale

27,9%

2,1%

3%

2,6%

4,1%

3%

59%

38%

1,1%

Adevărat Fals Nu știu Respondenți: 532 – 540

Sursa: Studiu KPMG International

CÂT DE DES ORGANIZAȚIA DVS. REVIZUIEȘTE PROGNOZELE % din respondenți 0

10

Semestrial

6,8% 6,1% 4,1%

O dată cu producerea anumitor evenimente

3,3%

Zilnic

0,4%

Nu există o periodicitate

Sursa: Studiu KPMG International

50

8,9%

Anual

Nu se practică

40

33,2%

Lunar

Continuu

30

34,7%

Trimestrial

Săptămânal

20

2,6% 0%

Respondenți: 542

BENEFICIILE UNUI PROCES DE PROGNOZĂ PERFORMANT • Proiecţii exacte cu privire la activitatea viitoare a firmei • O mai mare abilitate de a răspunde schimbărilor ce apar într-un mediu de afaceri din ce în ce mai dinamic • Observarea unor noi oportunităţi

de afaceri • Îmbunătăţirea abilităţii de a controla riscul şi incertitudinile • Îmbunătăţirea dialogului cu acţionarii şi creşterea încrederii în companie • Creşterea valorii companiei

aceste proiecte sunt recompensaţi în funcţie de acurateţea prognozelor, previziunile referitoare la activitatea viitoare a companiei sunt utilizate în cadrul procesului de management vpentru atingerea respectivelor obiective; - sunt mult mai interesate de planificarea pe termen lung a activităţii companiei şi de realizarea unor analize de senzitivitate utilizează

mult mai des rapoarte externe şi date despre competiţie; prognozele sunt făcute de obicei de managerii operaţionali, care sunt mult mai aproape de activitatea pe care trebuie să o previzioneze; revizuiesc mult mai des propriile prognoze; estimările lor includ un număr mai mare de indicatori previzionaţi; utilizează mai des softuri specializate de prognoză

DIFERENŢE Doar 22% din firmele cuprinse în studiul KPMG au realizat în ultimii trei ani previziuni exacte (erorile nu au depăşit +/- 5%).

Pentru aceasta, ele au abordat în mod diferit o serie de aspecte legate de activitatea şi de prognoză, comparativ cu firmele mai puţin exacte în previziuni: ele au oameni sau departamente specializate în elaborarea prognozelor, managerii responsabili de

2007 NOIEMBRIE

27

INTERVIU XXXXXXXXX

28 28

NOIEMBRIE NOIEMBRIE2007 2007

INTERVIU XXXXXXXXX

O AFACERE CU C(H)ARISMĂ TotalSoft are ambiţia de a juca în „Liga Campionilor” companiilor producătoare de software de business. Costin Baicu se asigură în fiecare zi că TotalSoft este pregătită din punct de vedere financiar pentru acest nivel. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA mult programul directorilor financiari, care încep să centralizeze ultimele cifre din anul în curs şi să finalizeze planul financiar pentru anul următor. Pentru directorul financiar al Casei de software TotalSoft, Costin Baicu, 2007 se va încheia cu rezultate foarte bune. „Anul acesta rezultatele financiare vor fi şi mai bune decât anul trecut”, declară Costin Baicu. „Ne vom apropia de 14 milioane de euro cifră de afaceri, adică o creştere de 50% faţă de anul trecut. Comparativ, creşterea din 2006 faţă de 2005, a fost de 30%”, subliniază CFO-ul TotalSoft.

Compania are în portofoliu două produse de succes, care asigură vânzări foarte bune şi atrag clienţi importanţi: soluţia de ERP Charisma şi aplicaţia de project management Primavera pentru care TotalSoft este unic reprezentant autorizat în România. În acelaşi timp, compania activează într-o piaţă IT aflată în plină expansiune, lucru care face mai facilă obţinerea unor rezultate financiare foarte bune şi găsirea unor noi oportunităţi de dezvoltare. „Atâta timp cât piaţa este în creştere, cererea pentru soluţii de business este foarte mare, iar oportunităţile de dezvoltare sunt foarte

CURRICULUMVITAE Nume

Costin Baicu

Vârsta

32

Pregătire profesională

Absolvent al Facultăţii de FinanţeBănci din cadrul ASE Bucureşti

Experiență 2006 - prezent

Director financiar al TotalSoft

2005-2006

multe”, spune Costin Baicu. Cu peste 300 de soluţii de ERP implementate, TotalSoft continuă să dezvolte noi aplicații complementare pentru Charisma, care să completeze oferta pentru actualii clienţi, însă reuşeşte să și atragă noi clienţi importanţi.

Lipsa specialiştilor limitează dezvoltarea Oportunităţile pe acest segment sunt promiţătoare, dar există şi piedici. Şi nu este vorba de lipsa resurselor financiare, cum se întâmpla acum 10 ani. „Singurul lucru care ne limitează dezvoltarea este lipsa resurselor umane (programatori, implementatori etc.), care să asigure o creştere şi mai rapidă a noastră ca şi companie”, spune directorul financiar al TotalSoft.

Dincolo de criza de oameni din majoritatea sectoarelor economiei româneşti, care s-a agravat în ultimii ani, sectorul IT suferă parcă mai mult. Mulţi specialişti IT au plecat în Occident, pentru a lucra în mari centre IT, iar cei care au ales să rămână sunt „vânaţi” de marii jucători mondiali care au intrat pe piaţa autohtonă.

Tocmai de aceea, companiile de IT autohtone trebuie să fie atente la modul în care își recrutează şi își păstrează angajaţii. Una dintre soluţii este asigurarea unor programe de trainning eficiente. „Avem astfel de programe pentru toţi angajaţii şi susţinem perfecţionarea permanentă a acestora, pentru că ei sunt cei care dau valoarea companiei”, susţine Costin Baicu.

Productivitatea per angajat este un indicator la care se uită foarte atent mulţi

directori financiari, preocupaţi de eficienţă.

Cifrele arată că acest indicator este urmărit cu interes şi de managementul TotalSoft. În ultimii ani, valoarea productivităţii per angajat a fluctuat, dar pe un trend ascendent, ajungând anul trecut la 32.100 euro. Pentru o firmă precum TotalSoft, productivitatea per angajat trebuie privită nuanţat. „Este foarte important, spune Baicu, în ce zonă de business IT iei în calcul acest indicator.

Este relevat în privinţa consultanţilor, când se stabileşte procentajul orelor facturate din totalul orelor lucrate, dar atunci când dezvolţi produse pe bază de licenţiere, există o diferenţă între momentul dezvoltării şi momentul vânzării efective. În acest caz, cifra de afaceri are diverse influenţe, care ar trebui luate în calcul”, precizează directorul financiar al TotalSoft.

Miza pe extinderea regională TotalSoft nu produce soft doar pentru piaţa românească. Compania are clienţi în alte nouă ţări europene şi vrea să-şi consolideze poziţia în această zonă a Europei. Asta şi pentru că „veniturile mari se realizează pentru dezvoltările de soft customizat, mai ales pentru export și mai puţin pentru România”, spune CFO-ul TotalSoft.

Anul acesta compania a purtat mai multe discuţii pentru achiziţionarea unor firme de specialitate din Bulgaria. Negocierile continuă, dar până acum nu s-a finalizat niciun acord. „Targetul pentru TotalSoft este o firmă care să ofere servicii şi produse complementare la ceea ce avem noi acum”, spune Costin Baicu. Acest gen de com-

▼

Sfârşitul de an aglomerează şi mai

Controlor financiar la Medicarom Group

2002-2005

Director financiar al Auto Solution SRL

1999-2002

Semi-senior consultant la Arthur Anderson România

FUZIUNEA DINTRE TOTALSOFT ŞI O ALTĂ COMPANIE MARE, CARE NU ARE ACELAŞI MOD DE LUCRU SAU ACEEAŞI STRUCTURĂ, ESTE DESTUL DE GREU DE REALIZAT. 2007 NOIEMBRIE

29

INTERVIU XXXXXXXXX

SINGURUL LUCRU CARE NE LIMITEAZĂ DEZVOLTAREA ESTE LIPSA RESURSELOR UMANE (PROGRAMATORI, IMPLEMENTATORI ETC.). ▼

panie a fost dificil de găsit şi în România. „Piaţa este destul de fragmentată şi sunt foarte multe companii mici sau care nu au ajuns la o minimă maturitate pentru a putea fi preluate”, explică Baicu. Însă nici fuziunea cu o companie mare nu pare să fie o 30

NOIEMBRIE 2007

soluţie bună pentru TotalSoft. „Afacerile IT sunt foarte complexe, iar fuziunea dintre o companie mare, precum TotalSoft, şi o altă companie mare, care nu are acelaşi mod de lucru sau aceeaşi structură, este destul de greu de realizat şi nu aduce întotdeauna

plus valoare. Banii investiţi s-ar putea să nu se justifice”, crede Costin Baicu. Preluarea, în 2005, a 80% din companie de către fondul de investiţii elen Global Finance, a însemnat mai multă încredere. Sistemul de business a fost schimbat şi chiar dacă, pentru o vreme, veniturile au înregistrat o scădere, lucrurile au reintrat pe panta ascendentă. „Global Finance a însemnat mai mult un suport moral, care ne ajută să jucăm în „Liga Campionilor” în acest domeniu (...) Am reuşit

INTERVIU XXXXXXXXX

CHARISMA

EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI milioane €

15

12

9

6

3

0 *estimare sursa: TotalSoft

5

7

9

14

2004

2005

2006

2007*

EVOLUȚIA PRODUCTIVITĂȚII PER ANGAJAT € 33.000

30.750

28.500

26.250

24.000

2002

2003

2004

2005

2006

sursa: Ministerul Finanțelor

astfel să abordăm businessul cu mai mult curaj şi mult mai eficient”, spune directorul financiar al TotalSoft.

Între echilibru şi onestitate Aflat de un an în echipa TotalSoft, Costin Baicu recunoaşte că există anumite specificităţi ale activităţii de director financiar într-o companie de IT. „Trebuie să înţelegi cum se creează valoarea în zona softului customizat, cum se creează valoarea în zona

produselor licenţiabile, gen ERP, pentru că sunt lucruri diferite, costurile sunt diferite, dar şi modul în care se realizează profit pe cele două componente este altul”. Admite că sunt câteva atribute absolut necesare pe care un director financiar trebuie să le stăpânească. „Un director financiar trebuie să fie un om echilibrat, pentru că se află la confluenţa foarte multor factori de presiune (management, acţionari, angajaţi, clienţi, administraţii locale, fiscale etc.). Este foarte important să facă faţă tuturor acestor presiuni, să ştie să menţină ritmul şi să existe o stabilitate a tuturor acţiunilor. Nimeni nu-şi doreşte un director financiar exuberant sau unul negativist. Niciuna dintre extreme nu este bună”, crede Costin Baicu. Onestitatea este şi ea importantă. „Nu mă refer numai la cinste, ci şi la faptul că un CFO trebuie să fie onest cu el însuşi, cu cei din jur, oamenii trebuie să aibă încredere în ceea ce spune acesta.” În sfârşit, un director financiar trebuie să ştie să interacţioneze cu oamenii. „Într-un fel va trebui să comunice cu un director tehnic şi în alt fel cu un director de vânzări. Sunt abordări diferite ale oamenilor şi fiecare trebuie să fie tratat şi înţeles într-un context diferit”, mai crede Baicu. ■

Soluţia de ERP Charisma este cel mai important produs al companiei TotalSoft, contribuind cu aproximativ 50% la cifra de afaceri.

Charisma Enterprise este un sistem ERP destinat organizaţiilor din toate sectoarele de activitate: financiar-bancar, servicii, distribuţie, retail, sănătate, construcţii-proiectare, producţie, sectorul public. Soluţia integrează întreaga activitate într-un sistem unitar, luând în considerare necesităţile şi modul de organizare a fiecărei companii în parte. În 2006 Charisma Enterprise a obţinut din partea KPMG România certificarea funcţionalităţii aplicaţiei de prezentare a rapoartelor financiare în conformitate cu IFRS. Aplicația este deja implementată în companii din zece ţări europene: România, Polonia, Serbia, Grecia, Cehia, Ungaria, Rusia, Bulgaria, Albania şi Republica Moldova.

Sistemele ERP (Enterprise Resource Planning) integrează toate datele şi procesele din cadrul unei organizaţii într-un sistem unitar.

Soluțiile ERP moderne realizează integrarea tuturor funcţiilor de conducere ale unei companii, plecând de la planificare, asigurarea stocului de materii prime, definirea tehnologiilor, coordonarea proceselor de producţie şi, nu în ultimul rând, la realizarea gestiunii financiar contabile, a resurselor umane, a stocurilor de produse finite şi terminând cu dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor cu clienţii şi partenerii de afaceri.

Un astfel de sistem permite factorilor de decizie să creeze analize complete asupra realizării planului de afaceri.

PRIMAVERA

TotaSoft este unicul reprezentant autorizat al Casei de soft Primavera Systems, Inc. din SUA, pentru vânzare, asistenţă tehnică, consultanţă şi instruire pentru suita de aplicaţii de project management Primavera, în România, Bulgaria, Serbia şi Ungaria. În România, TotalSoft deţine în prezent o cotă de piaţă de 85% în domeniul aplicaţiilor de project management, soluţia Primavera fiind implementată în peste 550 de companii din domenii precum administraţie publică, construcţii, engineering, construcţii navale, militar, energie sau petrol. În centrul de instruire al TotalSoft s-au pregătit peste 4.000 de specialişti în managementul proiectelor, cu atestare recunoscută internaţional.

TotalSoft estimează că Divizia Primavera va reuşi să realizeze în acest an o cifră de afaceri de peste 2 milioane de euro.

2007 NOIEMBRIE

31

ANALIZA PERFORMANȚEI

PESTE GERMANIA LA PRODUCTIVITATE În ramura de prelucrare a ţiţeiului, cocsificare a cărbunelui şi tratare a combustibililor nucleari, nivelul productivităţii multifactoriale din România îl depăşeşte pe cel din Germania.

Conform unui studiu al BNR, publicat în septembrie 2007, în cazul productivităţii multifactoriale, raportul dintre România şi Germania era de aproximativ 66% în 2004, confirmând disponibilitatea mai redusă a sectorului manufacturier autohton (comparativ cu cel al Germaniei) pentru inovare şi cercetare-dezvoltare.

Rezultatele obţinute indică însă un progres important în industria prelucrătoare din România, ponderea productivităţii muncii pe salariat majorându-se în perioada 1994-2004 cu 12,5 puncte procentuale, până la un nivel de 31%, iar cea a productivităţii multifactoriale de la 55,8% până la 66,2% în acelaşi interval. În pofida progresului observat în cazul productivităţii muncii, este de menţionat faptul că o diferenţă dintre cele două ţări este dată de ponderea sectorului informal. Spre exemplu, în industria prelucrătoare din Germania numărul salariaţilor în totalul angajaţilor reprezenta în perioada 1995-2004 aproximativ 96%, în timp ce în România acest raport se situează la aproximativ 75%. Mai mult, există diferenţe semnificative între ramuri privind numărul angajaţilor fără forme legale (industria alimentară).

Plusul de producţie obţinut în industria prelucrătoare din România în perioada 1995-2004 s-a datorat, în principal, utilizării unei cantităţi mai mari de factori de producţie (capital, consum intermediar, muncă), confirmând astfel tiparul de creştere pentru ţările în dezvoltare formulat de teoria neoclasică a creşterii economice (inovarea şi activităţile de cercetare-dezvoltare au o pondere mult mai importantă în cazul ţărilor dezvoltate). În tot acest interval contribuţia factorului muncă a fost semnificativ negativă, indicând aportul restructurărilor de personal asupra nivelului şi dinamicii indicatorilor de productivitate.

Dintre factorii de producţie implicaţi, contribuţia decisivă la creşterea producţiei a revenit consumului intermediar, care explică aproximativ 65% din plusul de producţie obţinut în perioada 1994-2004. Legat de acest aspect, se impune precizarea că elementele de consum 32

NOIEMBRIE 2007

intermediar pot încorpora câştiguri de productivitate - de exemplu, în cazul externalizării unei activităţi sau al unui consum intermediar mai mare acoperit din importuri, orientarea companiilor va fi către elemente de o calitate superioară, care să înglobeze câştiguri de productivitate.

Tehnologia, impact nesemnificativ Pe parcursul acestei lucrări s-au efectuat atât calcule matematice pentru determinarea nivelului şi dinamicii productivităţii muncii şi a productivităţii multifactoriale la nivelul industriei prelucrătoare şi al principalelor ramuri, cât şi estimări econometrice pentru a identifica factorii determinanţi ai productivităţii (muncii şi multifactoriale) şi viteza de convergenţă a nivelului productivităţii sectorului industrial din România către cel din Germania. Alegerea acestei ţări ca proxy pentru zona euro a fost motivată de dimensiunea economiei germane, de relaţiile comerciale dezvoltate cu această ţară, precum şi de rezultatele bune în materie de productivitate multifactorială consemnate.

Analiza în structură relevă diferenţe între ramuri în ceea ce priveşte viteza lor de convergenţă, o contribuţie la această eterogenitate revenind şi relevanţei pe care industria respectivă o are în sectorul industrial din Germania. Prin urmare, valorile ridicate observate în unele situaţii trebuie interpretate cu precauţie. Astfel, nivelurile de peste 80% obţinute pentru ramura confecţiilor şi cea a pielăriei nu reflectă neapărat rezultate deosebite (dată fiind dinamica anuală sub media sectorului prelucrător), ci derivă mai degrabă din importanţa relativă redusă pe care acestea o au în sectorul industrial din Germania (cumulat reprezintă sub 1% din valoarea producţiei obţinute în sectorul prelucrător, faţă de 7% în cazul României). De asemenea, diferenţa faţă de situaţia consemnată în cazul productivităţii muncii (unde valorile sunt de sub 20%) se datorează în principal ponderii ridicate pe care consumul intermediar o deţine în valoarea producţiei (peste 70% în Germania, comparativ

cu aproximativ 50% în România). De menţionat că în cazul principalelor ramuri producătoare de bunuri de capital, nivelul productivităţii multifactoriale din România nu depăşeşte 50% din nivelul consemnat de Germania.

O situaţie specifică se consemnează în ramura de prelucrare a ţiţeiului, cocsificare a cărbunelui şi tratare a combustibililor nucleari, unde nivelul productivităţii multifactoriale din România îl depăşeşte pe cel din Germania. Rezultatul se datorează însă procesului de restructurare parcurs de industria cărbunelui din Germania începând cu anul 2000.

Deşi ar putea părea surprinzător, este plauzibil ca nivelul productivităţii multifactoriale din România exprimat ca pondere în cel al Germaniei să indice valori mai mari decât în cazul productivităţii muncii, întrucât cunoştinţele şi eficienţa se transferă mult mai uşor dintr-o ţară în alta comparativ cu capitalul sau elementele ce intră în componenţa consumului intermediar. În consecinţă, putem concluziona că transferul contemporan de tehnologie între România şi Germania are un impact redus, efectul de convergenţă fiind principala modalitate de transfer tehnologic.

Toate celelalte variabile considerate au impact semnificativ din punct de vedere statistic şi conform cu teoria economică. Astfel, creşterea înzestrării cu capital a salariaţilor cu 1% s-a reflectat într-un spor al productivităţii muncii cu circa 0,52%, ceea ce indică efectul benefic al procesului investiţional din sectorul industrial (intens în anumite ramuri). În ceea ce priveşte impactul pozitiv al reformelor, acesta este surprins prin relevanţa asociată ponderii cifrei de afaceri a companiilor cu capital majoritar privat în totalul cifrei de afaceri a companiilor: o creştere cu 1 punct procentual a acestei ponderi a condus la majorarea productivităţii muncii cu circa 0,37%.

Efect de convergență puternic În ceea ce priveşte competiţia crescută din exterior sau în exterior prima variabila testată (ponderea exporturilor directe în total cifră de afaceri) nu a fost găsită relevantă. Cursul real de schimb a fost găsit semnificativ (aprecierea reală a acestuia duce la creşterea productivităţii), însă, aşa cum am precizat, teoria indică faptul că productivitatea influenţează cursul de schimb şi nu invers. În consecinţă, acesta nu poate fi utilizat ca proxy pentru competiţia în/din exterior.

Rezultatele analizei au evidenţiat contribuţia pozitivă a productivităţii multifactoriale la performanţa sectorului industrial, dimensiunea şi dinamica acesteia aflându-se în strânsă legătură cu procesul de reformă a economiei şi cu cel de privatizare a sectorului industrial.

Având în vedere poziţionarea favorabilă a

României în comparaţie cu alte ţări în ceea ce priveşte dinamica productivităţii multifactoriale din industrie, precum şi faptul că acest sector consemnează la nivelul economiei cele mai ridicate ritmuri de creştere a productivităţii muncii,

se poate concluziona că o parte însemnată din aprecierea cursului de schimb real (chiar şi a celui nominal) este justificată de aceste evoluţii.

Spre deosebire de unele ţări în tranziţie (Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovenia), unde grupa bu-

nurilor de capital a consemnat cele mai bune rezultate din perspectiva productivităţii multifactoriale, în industria manufacturieră din România ramurile producătoare de bunuri intermediare şi cele producătoare de bunuri de folosinţă

CE ESTE ŞI CUM SE CALCULEAZĂ PRODUCTIVITATEA MULTIFACTORIALĂ Productivitatea multifactorială (MFP) permite identificarea distinctă a contribuţiei muncii, capitalului, consumului intermediar şi tehnologiei/ eficienţei la producţia obţinută. Din acest punct de vedere, este un instrument important în studiul tiparului de creştere economică şi în evaluarea potenţialului de creştere a economiei/ sectorului.

Spre exemplu toate camioanele dintr-un parc auto alcătuit din vehicule de aceeaşi vârstă şi aceeaşi generaţie au, teoretic, aceeaşi durată de viaţă. În realitate, ele se uzează fizic în mod diferit şi sunt scoase din circulaţie la termene diferite.

Trebuie menţionat însă că nu orice formă de progres tehnologic se reflectă în creşterea MFP. Legat de acest aspect, se impune a fi făcută distincţie între schimbările tehnologice sub formă corporală, care pot fi atribuite factorilor primari sau intermediari de producţie cu condiţia remunerării lor, şi cele sub formă necorporală, care nu incumbă ideea unei remuneraţii şi care nu pot fi legate fizic de niciunul dintre factorii de producţie; acestea din urmă pot fi rezultatul activităţii de cercetaredezvoltare şi inovare care duce la procese de producţie îmbunătăţite sau la crearea de produse noi prin efort propriu sau ca rezultat al imitaţiei. Această ultimă formă de progres tehnologic determină o creştere a volumului

maxim al producţiei ce poate fi obţinut cu o anumită cantitate de factori de producţie şi fără a modifica raportul dintre ei.

Similar celorlalte măsuri prezentate, productivitatea multifactorială poate fi calculată pentru diferite reprezentări ale procesului de producţie: - MFP pe baza producţiei totale, care permite evidenţierea separată a contribuţiei muncii, capitalului şi tehnologiei la producţia obţinută (în literatura de specialitate, acest tip de productivitate multifactorială mai este întâlnit şi sub denumirea de TFP (Total Factor Productivity); - MFP pe baza valorii adăugate brute reflectă contribuţia factorilor de producţie (capital, muncă, tehnologie) la valoarea adăugată brută; - MFP–KLEMS (capital-labour-energy-materialsservices) care permite evidenţierea separată a contribuţiei muncii, capitalului, consumului intermediar, precum şi a tehnologiei la producţia totală obţinută; din aceste motive, este considerată drept cea mai complexă măsură a eficienţei la nivelul industriei (în mod normal, pentru calculul acestei măsuri de productivitate este utilă defalcarea consumului intermediar în consum de energie, materiale şi servicii. Întrucât aceste date nu sunt disponibile pentru România, s-a utilizat consumul intermediar total furnizat de sistemul conturilor naţionale). În cazul utilizării pentru comparaţii internaţionale între economii, este de menţionat

că MFP-KLEMS elimină influenţele venite din ratele diferite ale şomajului între ţări, precum şi din obiectivele distincte ale politicilor guvernamentale (mai buna ocupare a forţei de muncă versus creşterea productivităţii muncii).

Una dintre principalele calităţi ale acestei măsuri de productivitate este faptul că permite examinarea performanţei la nivelul diferitelor ramuri industriale şi identificarea contribuţiei lor la creşterea agregată, în pofida eterogenităţii ridicate.

Pe aceste considerente, în 2003, în cadrul Uniunii Europene a fost demarat un program – EU KLEMS – care urmăreşte crearea unei baze de date unitare a măsurilor de productivitate multifactorială pentru toate ţările membre, din perspectiva mai bunei evaluări a competitivităţii, a modelelor de creştere economică şi a modificărilor intervenite în intensitatea utilizării resurselor şi în realocarea lor către sectoare mai profitabile. Meritul acestui demers este acela că utilizează informaţii detaliate privind producţia şi factorii de intrare: capital (K), muncă (L) şi consum intermediar sub formă de energie (E), materiale (M) şi servicii (S). Metodologia de calcul al ratelor de creştere a productivităţii multifactoriale datează din 1987 (Jorgenson, Gollop şi Fraumeni), dar aplicarea acesteia pe scară largă în Europa şi la nivelul industriei este de dată relativ recentă.

2007 NOIEMBRIE

33

▼

Foto: Gulliver/Getty Images

ANALIZA PERFORMANȚEI

ANALIZA PERFORMANȚEI

▼

îndelungată au relevat cele mai ridicate dinamici ale productivităţii multifactoriale. Acest tip de evoluţie confirmă rolul importurilor în procesul de retehnologizare a economiei.

Estimările econometrice au evidenţiat un puternic efect de convergenţă între măsurile de productivitate calculate pentru industriile prelucrătoare din România şi Germania, conducând la ideea că viteza de convergenţă este mult mai ridicată decât în cazul ţărilor dezvoltate şi comparabilă cu cea a Poloniei. Vite-

zele obţinute indică un timp de înjumătăţire a decalajului care variază între 4 şi 8 ani în cazul României, comparativ cu 4 şi 6 ani în cazul Poloniei; de precizat că viteza de convergenţă mai mare în cazul ţării noastre este justificată de decalajul mai mare ce trebuie recuperat de industria prelucrătoare autohtonă.

Este foarte probabil ca ritmul alert de convergenţă să se menţină, având în vedere decalajul semnificativ între nivelul productivităţii din cele două ţări. Potrivit rezultatelor obţinute, o influenţă

puternică asupra productivităţii muncii o are şi activitatea de cercetare-dezvoltare, însă în lipsa unor date detaliate care să permită cuantificarea acestui efort la nivelul fiecărei ramuri industriale, estimările reflectă măsura în care sectorul industrial în ansamblu contribuie la activitatea de inovare a economiei.

Activitatea de cercetare-dezvoltare influenţează semnificativ dinamica productivităţii multifactoriale; efectul acesteia este de aşteptat să fie mai accentuat în anii viitori, având în vedere

PRODUCTIVITATEA MULTIFACTORIALĂ ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE DIN ROMÂNIA VERSUS CEA DIN GERMANIA

PRODUCTIVITATEA MUNCII ÎN INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE DIN ROMÂNIA COMPARATIV CU CEA DIN GERMANIA PRODUCTIVITATEA MUNCII PE SALARIAT CALCULATĂ PE BAZA PRODUCȚIEI TOTALE RAMURA INDUSTRIALĂ

Industria prelucrătoare

SECȚIUNE/ DIVIZIUNE CAEN

D

DINAMICA MEDIE ANUALĂ ÎNTRE ANII 1995 ȘI 2004 (%)

NIVEL* 1994

2004

18,6

31

MFP-KLRMS RAMURA INDUSTRIALĂ

SECȚIUNE/ DIVIZIUNE CAEN

ROMÂNIA GERMANIA

9,3

4,3

Industria alimentară și a băuturilor

15

28,3

74,9

11

1,4

Fabricarea produselor din tutun

16

47,6

126,5

12,9

3,6

Fabricarea produselor textile

17

11,2

34,5

13,3

2,1

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; aranjarea și vopsirea blănurilor

18

12,9

11

4,6

6,4

Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și a marochinăriei, a harnașamentelor și încălțămintei

19

15,6

15,5

3,6

3,8

DINAMICA MEDIE ANUALĂ ÎNTRE ANII 1995 ȘI 2004 (%)

NIVEL*

1994

2004

ROMÂNIA GERMANIA

Industria prelucrătoare

D

55,8

66,2

1,4

0,8

Industria alimentară și a băuturilor

15

61,1

70,6

1,3

-0,3

Fabricarea produselor din tutun

16

68,5

68,8

0

1

Fabricarea produselor textile

17

47,2

60,3

2,8

0,3

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; aranjarea și vopsirea blănurilor

18

82,5

82

1,2

1,3

19

76

81

1,4

0,7

20

36

40

1,9

0,7

Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie, a harnașamentelor și încălțămintei

Fabricarea lemnului și a produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din împletitură de pai și alte materiale vegetale

20

14,1

26,6

9,7

3,5

Fabricarea lemnului și a produselor din lemn și plută cu excepția mobilei, fabricarea articolelor din împletitură de pai și alte materiale vegetale

Fabricarea celulozei, hârtiei și a produselor din hârtie

21

11,6

34,8

12,8

2

Fabricarea celulozei, hârtiei și a produselor din hârtie

21

47

61

2,9

0,3

Industria de prelucrare a țițeiului, cocsificare a cărbunelui și tratare a combustibililor nucleari

23

10,3

9,2

8,2

10,6

Industria de prelucrare a țițeiului, cocsificare a cărbunelui și tratare a combustibilor nucleari

23

68,9

105

-0,2

2,9

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

24

16,3

29,9

11,2

5,3

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

24

46,7

44,1

1,1

1,5

Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice

25

19,6

43,2

10,5

2,7

Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice

25

38,3

45

2,4

0,7

Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

26

21,5

45,9

9,9

2,3

Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

26

52,3

53,2

0,6

0,5

Industria metalurgică

27

19,4

36,1

12,8

7,1

Industria metalurgică

27

51,3

52,4

1,2

1

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal

28

13,4

26,8

8,8

1,9

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal

28

36,8

37,9

1,1

0,6

Industria de mașini și echipamente

29

9,1

18

10,6

3,9

Industria de mașini și echipamente

29

42,5

51

2,7

0,8

Industria de mașini și aparate electrice

31

10,3

16,6

7,8

3,2

Industria de mașini și aparate electrice

31

36,8

40,7

1,6

0,7

Industria de aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice și fotografie, ceasornicărie

33

21,3

32,4

8,4

4,4

Industria de aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice și fotografie, ceasornicărie

33

35

32,4

0,5

1,4

Industria mijloacelor de transport rutier

34

8,9

19,7

13,1

5,4

Industria mijloacelor de transport rutier

34

53,9

71

3,5

0,7

Industria altor mijloace de transport

35

14,2

14,2

6,5

7

Industria altor mijloace de transport

35

61,9

71,4

1,3

0,1

Producția de mobilier și alte activități industriale

36

11,8

23,1

9,8

3,1

Producția de mobilier și alte activități industriale

36

34

42,4

2,4

0,1

*Germania = 100 Sursa: INS, EU, KLEMS, calcule proprii

34

NOIEMBRIE 2007

*Germania = 100 Sursa: INS, EU, KLEMS, calcule proprii

ANALIZA PERFORMANȚEI

că nivelul acestei activităţi este mult mai redus în România comparativ cu Germania (acesta a fost relativ constant de 0,4% din PIB în perioada 1999-2004 faţă de circa 2,5% în Germania). Ţinând cont de decalajul existent între nivelul activităţilor de cercetare-dezvoltare din România şi Germania, este posibil ca impactul acesteia asupra productivităţii să se accentueze în viitor. În procesul de convergenţă atât rolul transferului contemporan de tehnologie, cât şi cel al recuperării decalajului, în cazul României, primul canal a avut o acţiune limitată, fiind dificil de crezut că nu a acţionat deloc. În această privinţă, analiza ar putea fi îmbunătăţită în viitor în măsura în care fondul de date disponibil va fi completat cu date privind activitatea de cercetare-dezvoltare pe ramuri. ■

RATA MEDIE ANUALĂ DE CREȘTERE A PRODUCTIVITĂȚII MULTIFACTORIALE (MFP-KLEMS) ÎN PERIOADA 1995-2004 LA NIVELUL RAMURILOR INDUSTRIALE 1 - Industria mijloacelor de transport rutier 2 - Industria celulozei, hârtiei și cartonului 1 3 - Industria textilă și a produselor textile 2 4 - Industria de mașini și echipamente 3 5 - Industria de prelucrare a cauciucului și a maselor plastice 4 6 - Producția de mobilier și alte activități industriale 5 7 - Industria de prelucrare a lemnului (exclusiv 6 producția de mobilă) 7 8 - Industria de mașini și aparate electrice 8 9 - Industria pielăriei și încălțămintei 9 10 - Industria alimentară și a băuturilor 11 - Industria altor mijloace de transport 10 12 - Industria metalurgică 11 13 - Industria confecțiilor 12 14 - Industria construcțiilor metalice și a 13 produselor din metal 14 15 - Industria chimică și a fibrelor sintetice și artificiale 15 16 - Industria altor produse din minerale 16 nemetalice 17 17 - Aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice 18 18 - Industria tutunului 19 19 - Industria de prelucrare a țițeiului, -0,5 0,0 cocsificarea cărbunelui și tratarea combustibililor nucleari

Sursa: Studiul „Productivitatea multifactorială: studiu de caz pentru industria prelucrătoare din România”, autori: Carolina Catrinel Oancea, Nicolaie Alexandru-Chideşciuc

RATA ANUALĂ DE AMORTIZARE A ACTIVELOR FIXE ÎN RAMURILE INDUSTRIEI PRELUCRĂTOARE (%)

%

0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 Media pentru industria prelucrătoare

3,0

3,5

4,0

CURSUL DE SCHIMB DETERMINAT CONFORM PARITĂȚII PUTERII DE CUMPĂRARE

RAMURA INDUSTRIALĂ

SECȚIUNE/ DIVIZIUNE CAEN

UE

ROMÂNIA

RAMURA INDUSTRIALĂ

SECȚIUNE/ DIVIZIUNE CAEN

ROMÂNIA

Industria prelucrătoare

D

10,5

9,5

Industria prelucrătoare

D

1,5

Industria alimentară și a băuturilor

15

10,8

13

Industria alimentară și a băuturilor

15

1,8

Fabricarea produselor din tutun

16

10,9

9

Fabricarea produselor din tutun

16

1

Fabricarea produselor textile

17

10,5

12

Fabricarea produselor textile

17

1,3

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; aranjarea și vopsirea blănurilor

18

11,4

13

Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte; aranjarea și vopsirea blănurlior

18

1,3

Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și a marochinăriei, a harnașamentelor și încălțămintei

19

10,8

13

Tăbăcirea și finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj și a marochinăriei, a harnașamentelor și încălțămintei

19

1,3

Fabricarea lemnului și a produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din împletitură de pai și alte materiale vegetale

20

10,9

11

Fabricarea lemnului și a produselor din lemn și plută, cu excepția mobilei; fabricarea articolelor din împletitură de pai și alte materiale vegetale

20

1,8

Fabricarea celulozei, hârtiei și a produselor din hârtie

21

9,9

10

Fabricarea celulozei, hârtiei și a produselor din hârtie

21

1,8

Industria de prelucrare a țițeiului, cocsificare a cărbunelui și tratare a combustibililor nucleari

22

11

8

Industria de prelucrare a țițeiului, cocsificare a cărbunelui și tratare a combustibililor nucleari

22

2,2

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

23

10,4

10

Fabricarea substanțelor și a produselor chimice

23

2

Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice

24

11,3

10

Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice

24

1,8

Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

25

11,2

9

Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

25

1,4

Industria metalurgică

26

9,9

7

Industria metalurgică

26

1,9

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal

27

11,3

10

Industria construcțiilor metalice și a produselor din metal

27

1,9

Industria de mașini și echipamente

28

10,7

9

Industria de mașini și echipamente

28

1,9

Industria de mașini și aparate electrice

29

10,1

10

Industria de mașini și aparate electrice

29

1,9

Industria de aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice și fotografie, ceasornicărie

30

11,7

14

Industria de aparatură și instrumente medicale, de precizie, optice și fotografie, ceasornicărie

30

1,9

Industria mijloacelor de transport rutier

31

11,2

12,5

Industria mijloacelor de transport rutier

31

1,9

Industria altor mijloace de transport

32

10,6

8,5

Industria altor mijloace de transport

32

1,9

Producția de mobilier și alte activități industriale

33

11,5

10

Producția de mobilier și alte activități industriale

33

1,8

Sursa: EU KLEMS, estimări autori

Sursa: EU KLEMS, estimări autori

2007 NOIEMBRIE

35

Foto: Gulliver/Getty Images

RESURSE UMANE

SARCINĂ IMPOSIBILĂ? În practică, majoritatea litigiilor legate de concedierea salariaţilor sunt soluţionate în defavoarea angajatorilor tocmai pentru nerespectarea procedurilor, fără a se mai ajunge, deci, la analiza fondului problemei.

36

NOIEMBRIE 2007

Concedierea unei persoane angajate cu contract individual de muncă constituie o problemă extrem de sensibilă în activitatea curentă a unei societăţi comerciale. Din perspectiva angajatorului, problemele se datorează regulilor extrem de restrictive, în contextul preocupării constante la nivel legislativ, de protejare a salariaţilor în raport de prezumptivele abuzuri sau presiuni la care ar putea fi supuşi. În acest sens, Codul Muncii reglementează în mod limitativ cazurile în care poate fi luată măsura concedierii salariatului, existând două categorii de motive: ce ţin de persoana salariatului (e.g. necorespundere profesională sau abateri disciplinare grave sau repetate etc.), respectiv, care nu ţin de persoana salariatului (desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii angaja-

RESURSE UMANE

UN ELEMENT CE COMPLICĂ PROCESUL DE CONCEDIERE A SALARIAŢILOR ESTE LEGAT DE PRACTICA INSTANŢELOR DE JUDECATĂ DIN ROMÂNIA, EXTREM DE PERMISIVĂ ŞI FAVORABILĂ SALARIAŢILOR. nulităţii absolute). În paranteză trebuie spus că, în practică, majoritatea litigiilor legate de concedierea salariaţilor sunt soluţionate în defavoarea angajatorilor tocmai pentru nerespectarea procedurilor, fără a se mai ajunge, deci, la analiza fondului problemei. În fine, un al treilea element ce complică procesul de concediere a salariaţilor este legat de practica instanţelor de judecată din România, extrem de permisivă şi favorabilă salariaţilor. În acest context, pentru evitarea unor consecinţe neplăcute (plata unor despăgubiri, reintegrarea salariatului concediat pe vechea sa poziţie etc.), angajatorul este obligat să îşi ia o serie de precauţii, încă din momentul încheierii contractului individual de muncă, care, chiar dacă nu îi rezolvă în totalitate dificultăţile, cel puţin îi pot conferi o serie de premise de optimizare a procedurii de concediere, în cazul în care aceasta s-ar dovedi necesară.

torului). Caracterul limitativ al acestor cazuri de concediere înseamnă că angajatorul nu va putea stabili alte situaţii, motive ori proceduri de concediere. Această concluzie este valabilă şi în cazul în care salariatul şi-ar da acordul prin contractul individual de muncă în legătură cu astfel de derogări (asemenea clauze ar fi lovite de nulitate absolută, prezumându-se că, dat fiind dezechilibrul dintre poziţiile celor două părţi la contractul individual de muncă, acceptarea unei asemenea clauze de către salariat este rezultatul unei presiuni din partea angajatorului).

O a doua limitare constă în procedura strictă ce trebuie urmată în anumite cazuri de concediere (de ex. în cazul concedierii pentru abatere disciplinară gravă sau repetată, trebuie efectuată o cercetare disciplinară prealabilă, decizia de concediere, la rândul ei, trebuie să conţină anumite clauze expres prevăzute de lege, sub sancţiunea

Pentru situaţii temporare, pot fi utilizate soluţii provizorii Astfel, un prim instrument ce poate fi folosit cu uşurinţă este perioada de probă, care este de 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere. În măsura în care, pe durata perioadei de probă, salariatul s-ar dovedi necorespunzător pentru poziţia în care a fost încadrat, pe durata sau la sfârşitul acesteia, angajatorul poate înceta contractul individual de muncă, printr-o simplă notificare. Pe de altă parte, trebuie precizat că, pe durata executării unui contract individual de muncă, nu poate fi

stabilită decât o singură perioadă de probă, astfel că acest instrument poate fi utilizat doar pentru împrejurări ce apar pe durata sa de valabilitate. În anumite cazuri, pentru situaţii temporare, pot fi utilizate soluţii provizorii, care nu implică constrângerile situaţiei clasice (de ex. contract individual de muncă pe durată determinată – cu precizarea că utilizarea acestuia nu poate fi extinsă pe scară largă, putând fi folosit strict limitat şi pentru anumite cazuri expres prevăzute de lege sau munca prin agent de muncă temporară, care nu exclude un raport juridic de muncă direct cu angajatul, ci doar un contract de prestări servicii (contract de punere la dispoziţie) încheiat cu agentul de muncă temporară). În fine, în practică, pentru a evita constrângerile concedierii pentru motive ce ţin de persoana salariatului, angajatorii au tendinţa de a invoca în mod formal concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, care, teoretic, implică restricţii mai puţine, fiind prezumată a se datora unor împrejurări obiective. Această practică trebuie abordată însă cu precauţie şi numai în acele situaţii în care se poate proba plauzibil realitatea reorganizărilor sau transformărilor ce au determinat desfiinţarea postului salariatului concediat.

O verificare a prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil pentru această situaţie este, de asemenea, recomandabilă, pentru a avea o imagine clară asupra indemnizaţiilor ce se datorează salariatului într-o astfel de situaţie. ■ Gabriel Valentin Udrea, Avocat, Societatea Civilă de Avocaţi „Markó & Udrea”

ALCĂTUIȚI DIN TIMP UN PROBATORIU ELOCVENT ȘI CREDIBIL Pentru preconstituirea unui probatoriu elocvent şi credibil, care să ateste, în caz de nevoie, eventuala necorespundere profesională a salariatului concediat, este recomandabilă redactarea unor prevederi clare şi complete în privinţa sarcinilor şi îndatoririlor salariatului (în fişa postului, în regulamentele interne de organizare şi funcţionare şi de ordine internă). Astfel de documente vor trebui să definească anumite noţiuni şi circumstanţe care îndreptăţesc angajatorul să dispună măsura concedierii salariatului (de ex. sensul noţiunii de abatere disciplinară gravă sau repetată etc.). În cazul salariaţilor cărora le este aplicabilă, este esenţială redactarea în scris a fişei de obiec-

tive, în care se menţionează expres atât obiectivele, cât şi termenele de îndeplinire. Aceste fişe vor trebui semnate de către salariatul în cauză. Toate aceste documente vor putea uşura sarcina angajatorului, în măsura în care salariatul respectiv se dovedeşte necorespunzător profesional pentru poziţia pe care o ocupă, astfel de probe preconstituite din timp, putând fi foarte utile în eventualitatea unui litigiu.

Pe de altă parte, aşa după cum am menţionat, este esenţială urmarea cu stricteţe a procedurii de concediere stabilită de lege, pentru cazul concret care este invocat, trebuind asigurată o comunicare permanentă între diversele departamente implicate (juridic, resurse umane etc.).

2007 NOIEMBRIE

37

SECURITATE IT

TELEFONUL MANAGERULUI Alegerea unui telefon este tot mai complicat: stilul business şi-a pierdut identitatea şi a preluat câte puţin din toate.

Irina, care conduce o mică firmă de software din Bucureşti, nu şi-a schimbat telefonul de mai bine de patru ani. N-a fost tentată de ultima modă dintr-un singur motiv: actualul îndeplineşte toate funcţiile de business.

Chiar dacă pe piaţă au apărut telefoane revoluţionare, dotate cu tehnologii şi caracteristici la care mulţi nici nu viseaza, ea a ramas consecventă. De ce este atât de special acest telefon, încât nu a simţit nevoie să-l schimbe cu altul nou? „Îmi satisface în totalitate nevoile de comunicare”, a venit răspunsul dezarmant al Irinei.

Cred că opţiunea ei este reprezentativă, în acest moment, pentru categoria oamenilor de afaceri, a managerilor, care sunt mereu u pe drumuri, au de luat decizii în orice moment nt al zilei, oriunde s-ar afla şi pentru care comuniunicarea vine pe primul loc. Această categorie rie de utilizatori preferă utilul frumosului.

Pe Irina n-o interesează că telefonul ei nu este dotat cu mp3-player sau că nu are cameră video de x megapixeli. O interesează sează faptul că îşi poate sincroniza telefonul cu u PC-ul, că îşi poate ţine evidenţa contactelor telor într-o manieră complexă, că poate trimite te e-mailuri de pe telefon oriunde s-ar afla,, că poate citi şi scrie documente sau că poate ate trimite fişiere de ordinul megabyţilor într-o -o perioadă scurtă de timp şi nu-şi face probleme că acestea nu ajung la destinatar. natar.

Bine, dar atunci se pune întrebarea: cu ce a rămas în urmă Irina? Un adolescent i-ar ar răspunde fără ezitare: „Nu ai un telefon cu pretenţii, care să fie cool!”.

Ce-şi doresc însă, cu adevărat, managerii agerii de la un telefon mobil? În primul rând, orice telefon mobil trebuie să fie dotat cu tehnolonologia pentru transfer de date wireless Blueetooth şi să aibă capacitatea de a recunoaşte oaşte comenzi vocale, atât de indispensabile pentru sistemele hands-free, adică în timpul mpul călătoriei cu automobilul.

Dacă telefonul are şi o cameră digitală, ă, cu 38

NOIEMBRIE 2007

posibilitatea înregistrării de fişiere video, cu atât mai bine. Orice manager este, înainte de toate, om, adică părinte, iubit(ă), prieten(ă) etc. Este imposibil să nu simtă nevoia să împărtăşească cu cei pe care-i iubeşte imagini, în diversele situaţii în care se află, din călătoriile sale etc. Totuşi, aceste caracteristici ţin mai mult de partea estetică a telefonului şi de latura personală a utilizatorului.

Când vine vorba de afaceri, conectarea la internet este poate cea mai importantă cerinţă pe care o poate avea un utilizator manager. Astfel, telefonul mobil trebuie să poată fi conectat la o reţea Wi-Fi de tip hotspot, de mare viteză. Şi cum astfel de reţele încep să apară ca ciupercile după ploaie, e musai ca telefonul să fie dotat cu tehnologia 3G (third generation).

Tehnologia wireless 3G permite telefoanelor mobile să se comporte ca nişte modemuri broadband, adică să atingă o viteză de transmisie a datelor pe internet apropiată de performanţele oferite prin cablurile de telefonie fixă (ADSL) sau TV. De ce altceva ar mai trebui să fie capabil un telefon? Ideal, să poată accepta aplicaţii software din surse terţe, adică diferite faţă de operatorul de telefonie mobilă la care este abonat utilizatorul. Această oţiune ţine atât de libertatea de alegere, cât şi de economii financiare. Din

păcate, operatorii de telefonie mobilă au creat o cultură dictatorială şi se fac că nu înţeleg că oamenii vor să acţioneze în funcţie de propriile lor interese, nu după unele impuse. Drept rezultat, există puţine aplicaţii software interesante pentru telefoanele mobile. Imaginaţi-vă că operatorul la care sunteţi abonat v-ar permite să descărcaţi aplicaţia Skype, care permite convorbiri telefonice gratuite prin intermediul internetului!

Pe scurt, un om de afaceri, aflat mereu în mişcare, are nevoie de un telefon care să-i permite conectarea la o reţea de internet de mare viteză şi care să poată accepta aplicaţii software provenite de la furnizori independenţi de operatorul mobil.

Ce oferă operatorii mobili din România? În materie de conectivitate, Vodafone România nu are în oferta sa decât două telefoane dotate atât cu 3G, cât şi cu Wi-Fi, cu HSDPA (High-Speed Downlink Packet Access), Bluetooth, infraroşu şi GPRS. E vorba de Nokia N95 (459 euro fără TVA) şi Nokia E90 (699 euro fără TVA). Cel din urmă, beneficiază şi de tastatură QWERTY (tipul de tastatură standard, cu care sunt dotate PCurile şi laptopurile), are GPS integrat, e-mail şi sincronizare cu PC-ul.

SECURITATE IT

Orange România are în oferta sa patru telefoane care sunt dotate cu Bluetooth, infraroșu, EDGE şi 3G – Nokia E65 (288 euro), Nokia 7390 (294 euro), Nokia E61 (322 euro) şi Nokia N95 (513 euro). Toate preţurile sunt fără TVA. Nefiind deţinătorul unei licenţe 3G, telefoanele mobile din oferta operatorului Cosmote România nu beneficiază de conexiune la internet de mare viteză. În ceea ce priveşte Zapp, tehnologia (CDMA) pe care se bazează serviciile acestei companii este diferită faţă de cea a celorlalţi operatori.

Serviciul EV-DO (Evolution-Data Only), care se bazează pe tehnologia folosită de Zapp, este asemănător 3G-ului, în mod teoretic utilizatorii putând înregistra viteze de descărcare a datelor de până la 600 Kbps. Totuşi, Zapp are o ofertă restrânsă de telefoane, care funcţionează doar în reţeaua operatorului.

iPhone, un telefon elegant şi supraapreciat În momentul în care revista Time a numit, la începutul lunii noiembrie, telefonul produs de Apple, iPhone, drept invenţia anului, jurnaliştii britanici au recunoscut și defectele

UN OM DE AFACERI ARE NEVOIE DE UN TELEFON CARE SĂ-I PERMITĂ CONECTAREA LA O REŢEA DE INTERNET DE MARE VITEZĂ ŞI CARE SĂ POATĂ ACCEPTA SOFTWARE PROVENIT DE LA FURNIZORI INDEPENDENŢI DE OPERATORUL MOBIL acestui dispozitiv mobil. În primul rând, ei au menționat dificultatea de a scrie folosind tastatura virtuală, dar şi dimensiunea prea mare a telefonului, lipsa mesageriei instant, incompatibilitatea cu majoritatea programelor de e-mail, lipsa 3G-ului şi, nu în ultimul rând, blocarea în reţeaua operatorului AT&T. Prestigioasa revistă britanică a indicat elementele care fac ca acest dispozitiv să fie special telefonul arată bine, ecranul de tip touchscreen depăşeşte calitativ tot ce s-a creat până acum, va genera îmbunătăţirea considerabilă a telefoanelor mobile. iPhone nu este un mobil, ci o platformă, fiind cel mai bun produs al companiei Apple de până acum, a mai scris Times.

Apple a lansat iPhone în Statele Unite în luna iunie 2007.

Operatorul mobil O2, deţinut de compania spaniolă Telefonica, a câştigat contractul furnizării exclusive în Marea Britanie a telefoanelor iPhone, alături de T-Mobile în te Germania şi France Telecom în Franţa.

G Apple a redus în Statele Unite preţul iPhone-urilor cu 200 de dolari, pentru variiP anta an de 8GB, disponibilă acum la 399 de dolari. d Telefonul nu este distribuit încă în mod oficial şi în Romania. Deşi canalele oficiale, reprezentate de IRIS – Apple IMC România, re distribuitorul oficial al terminalelor iPhone, d încă în nu s-au deschis şi nici nu există veşti concrete despre data lansării pe piaţa co românească, mulţi „mici întreprinzători” sunt ro deja în afaceri din vânzarea terminalului d râvnit de o bună parte a dependenţilor de râ modă şi nou. m Pe website-urile de anunţuri, telefonul poate fi găsit la preţuri între 400 de euro, p pentru versiunea de 4GB, care nu se mai p produce de la începutul lunii septembrie, şi p 600 60 de euro, pentru cea de 8GB. Pentru 2099,99 lei, magazinul online marketonline.ro comercializează iPhone-ul m oferind garanţie pentru o perioadă de de doi of ani an de zile. Fiind primul magazin care a început să vândă telefoane iPhone în România, ce reprezentanţii marketonline.ro şi-au atras re critici acide, atât din partea reprezentantului cr oficial Apple, cât şi din partea uneia dintre cele ce mai mari companii de comerţ online, www.emag.ro. w

Alternativa Linux Cu câteva luni înainte ca Steve Jobs să minuneze lumea cu iPhone-ul său, comunitatea Linux a dezvăluit publicului ceva uimitor de similar şi totuşi diferit – OpenMoko.

OpenMoko este o platformă Linux pentru telefoane mobile. Principala caracteristică a acesteia şi a telefoanelor pe care va rula este că dispozitivele nu sunt codate în vreo reţea anume, iar utilizatorii le pot popula cu orice aplicaţii software doresc. Proprietarii de telefoane mobile pot descărca o diversitate de aplicaţii şi nu vor avea în spate un furnizor care să le impute taxe lunare pentru diverse aplicaţii. Primul telefon OpenMoko, numit Neo 1973, va începe să fie comercializat din luna noiembrie, la un preţ de aproximativ 450 de dolari. Ca şi iPhone-ul, Neo oferă ecran tactil (touch screen), funcţii multimedia, capacităţi Wi-Fi şi tehnologia 2,5 G. Şi aici similarităţile cu telefonul lui Jobs se opresc.

Dotat cu un card SIM pentru stocarea fişierelor, cu patru frecvenţe radio GSM şi cu tehnologia GPRS (general packet radio service) pentru transmiterea datelor, Neo poate fi folosit oriunde în Europa, Africa, regiunea Asia-Pacific (inclusiv Japonia) şi America. În 2008, Neo va fi dotat cu tehnologia 3G şi va fi vândut pentru 300 de dolari.

Spre deosebire de iPhone, Neo este dotat cu hărţi GPS (global position) şi de navigare, cu un slot pentru un card de memorie de tip Smart Digital, un sistem software Linux pentru descărcare, încărcare şi adăugare/înlăturare aplicaţii software. De asemenea, are e-mail în stil BlackBerry, plus capacitatea de a fi conectat la PC. O serie întreagă de aplicaţii software produse de comunitatea Linux sunt disponibile gratuit în portalul openmoko.org.

Singura „slăbiciune” a acestui telefon este că, pentru a beneficia de servicii de voce, utilizatorii trebuie să se aboneze la un furnizor GSM. Dar vor plăti doar pentru internetul pe care-l folosesc, în acelaşi mod în care plătesc când îşi conectează modemul la laptop. Şi, cel mai bine, nu vor plăti acele taxe ridicole de roaming. Revoluţia open-source îi scapă de acest lucru. ■

Pagină realizată de Tudor Chirtoacă

2007 NOIEMBRIE

39

FISCALITATE

RECURS PENTRU CONTRIBUABIL Uitându-mă cu jind la legislatorii din Uniunea Europeană şi din statele membre ale acesteia, altele decât România, sperând şi eu într-o „molipsire” vindecătoare, dau cu brutalitate nas în nas cu realitatea fiscală românească. În Monitorul Oficial nr. 732 din data de 30/10/2007, a fost publicată Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5/2007 din 15 ianuarie 2007 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, republicată şi ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind aprobarea Codului fiscal, referitor la posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adăugată şi a diminuării bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit în cazul în care documentele justificative cuprind menţiuni incomplete, inexacte sau care nu corespund realităţii.

Citez dezlegarea în drept dată de Înalta Curte: „în aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (4) lit. f ) și ale art. 145 alin. (8) lit. a) si b) din Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, precum şi ale art.

6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, stabilesc: Taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea TVA. Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.”

Reamintesc că recursul în interesul legii, reglementat în art. 329 Cod de procedură civilă, reprezintă o cale extraordinară de atac care are ca scop realizarea unei jurisprudenţe unitare pe întreg teritoriul ţării. Exercitarea acestei căi de atac urmăreşte să fixeze jurisprudenţa asupra problemelor de drept care au fost soluţionate în mod diferit, în scopul de a asigura o interpretare şi o aplicare uniformă a legii, cu efecte numai 40

NOIEMBRIE 2007

pentru viitor, acordându-se un efect obligatoriu hotărârilor pronunţate de ÎCCJ în judecarea acestor recursuri. Intenţii bune... de pavat drumul spre iad...

Pentru că, neavând un caracter contradictoriu, procedura recursului în interesul legii poate conduce, cum este cazul de faţă, la adoptarea unei „dezlegări în drept” contrară legii supuse interpretării şi, în consecinţă, devine de facto izvor de drept, modificând textul legal supus interpretării. Şi asta spre necazul Curţii Constituţionale care constata, chemată fiind să examineze constituţionalitatea alineatului respectiv, ultima teză finală a art. 329 Cod de procedură civilă privind caracterul obligatoriu al deciziilor pronunţate în cadrul recursului în interesul legii, „că soluţiile interpretative date în recursul în interesul legii, denumite „dezlegări în drept”, nu pot fi considerate izvor de drept, în sensul obişnuit al acestui concept. Instituţia recursului în interesul legii conferă judecătorilor instanţei supreme dreptul de a da o anumită interpretare, unificând astfel diferenţele de interpretare şi de aplicare a aceluiaşi text de lege de către instanţele inferioare. Asemenea soluţii interpretative, constante şi unitare, care nu privesc anumite părţi şi nici nu au efect asupra soluţiilor anterior pronunţate, ce au intrat în puterea lucrului judecat, sunt invocate în doctrină ca „precedente judiciare”, fiind considerate de literatura juridică „izvoare secundare de drept” sau „izvoare interpretative” – Decizia CC nr. 93/2000.

Lăsând la o parte considerentele de ordin juridic revin la contribuabilul de rând, plătitor de impozit pe profit, eventual plătitor de TVA, supus reglementărilor Legii contabilităţii, care plăteşte „preţul” desfăşurării unei activităţi economice în România, majorat acum şi cu costul conformării la cerinţe şi mai împovărătoare în materie de „documente justificative”. Şi asta în timp ce legislaţia europeană flutură principii de reglementare cum ar fi cel al proporţionalităţii sau cel al eficienţei reglementărilor...

Poate că, în eventualitatea în care procurorul general şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-ar

Foto: Gulliver/Getty Images

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5/2007 este acum documentul justificativ al abuzurilor inspectorilor fiscali.

fi pus problema de bază: ce este acela un „document justificativ”, ce „justifică” acesta şi în faţa cui se face „justificarea”, dezlegarea în drept ar fi fost alta, mai aproape de realizarea justiţiei şi a scopului legilor fiscale.

Astfel, deşi citează în mod corect prevederile art. 6 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicată, care prevede, la alin. (1), că „Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”, iar la alin. (2) că „Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz”, Curtea le coroborează cu prevederi ale legilor fiscale, uitând însă că Legea contabilităţii are un domeniu specific de reglementare, independent de legea fiscală.

O decizie eronată La origini, în 1991, documentele justificative erau definite ca având scopul de a consemna efectuarea unor operaţii economico-financiare, realizarea acestora fiind cea care trebuie „justificată” în faţa asociaţilor, cu ocazia prezentării situaţiilor

FISCALITATE

financiare de către administratorul/administratorii mandataţi de către asociaţi să defăşoare astfel de operaţiuni în realizarea scopului comercial al asocierii/societăţii. În acest sens, normele de aplicare a Legii contabilităţii, începând cu anul 1994 (prin Hotărârea Guvernului 704/2003) şi până la 1 ianuarie 2006 (data la care au intrat în vigoare normele contabile conforme Directivei a IV-a a Comunităţilor Europene, aprobate prin OMFP 1752/2005) precizau în mod expres menţiunile sau informaţiile pe care trebuie să le conţină un document pentru a dobândi calitatea de document jusitifcativ. Nu pot să nu remarc faptul că ICCJ reţine în mod fals că „prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi cele ale regulamentului de aplicare a acesteia nu conţineau criterii de stabilire a menţiunilor sau informaţiilor ce trebuie să le conţină documentele justificative”, dovedind astfel o necunoaştere a legilor pe care pretinde să le interpreteze.

Pe de altă parte, coroborarea prevederilor fiscale cu privire la dreptul de a deduce, la calculul impozitului pe profit, cheltuielile efectuate pentru realizarea de venituri impozabile cu prevederile fiscale privind exercitarea dreptului de a deduce taxa pe valoarea adăugată corespunzătoare unor achiziţii de bunuri şi servicii destinate efectuării de operaţiuni impozabile cu TVA, dovedeşte

în primul rând faptul că legile fiscale nu sunt înţelese, impozitul pe profit şi TVA fiind impozite cu natură şi caracteristici foarte diferite – acesta fiind, în opinia mea, motivul pentru care instanţele judecătoreşti nu au avut o practică unitară, practică a cărei unificare se încearcă prin decizia ICCJ 5/2007. În al doilea rând, această coroborare şi interpretarea care rezultă din aceasta este contrară intenţiei legiutorului – dacă legiuitorul ar fi vrut ca cerinţele de deductibilitate în materie de impozit pe profit să fie aceleaşi şi în materie de TVA, ar fi inclus aceste cerinţe în titlul I al Codului fiscal, şi nu ar fi inclus, aşa cum este redactat Codul Fiscal astăzi, cerinţe specifice, în titlurile II si VI ale Codului Fiscal.

Probabil că unii vor gândi că dezlegarea în drept dată de ICCJ prin Decizia 5/2007 priveşte numai cazurile în care „documentele justificative cuprind menţiuni incomplete, inexacte sau care nu corespund realităţii”, cu alte cuvinte, „documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea TVA”. În acest punct, înţelegem însă că se lasă la dispoziţia inspectorului fiscal (căruia i se prezintă documentele justificative) aprecierea cu privire la suficienţa, exactitatea şi conformitatea cu realitatea a informaţiilor conţinute în documentele justificative prezentate de către contribuabil.

Instanțele nu aveau de interpretat cerințele legii Or, cazurile ajunse în faţa instanţelor de judecată, cele care au dat soluţiile contradictorii invocate de către Procurorul General în formularea recursului în interesul legii, provin tocmai din dezacordul dintre contribuabil şi inspectorii fiscali cu privire la suficienţa informaţiilor din documentele justificative prezentate – contribuabilii au considerat că documentele prezentate îndeplinesc cerinţele normelor contabile pentru a dobândi calitatea de document justificativ, acestea îndeplinindu-şi rolul justificator în faţa asociaţilor (adesea administratorii fiind deja descărcaţi de gestiune de către asociaţi prin aprobarea situaţiilor financiare, situaţii întocmite de experţi contabili şi/sau auditate de către auditori autorizaţi conform legii), inspectorii fiscali refuzând însă contribuabilului dreptul de a deduce cheltuielile înregistate în contabilitate pe baza acestor documente.

De fapt, cel mai adesea, instanţele nu aveau de interpretat cerinţele legii, ci doar de constatat suficienţa sau insuficienţa informaţiilor din documentele prezentate în raport de cerinţele legale

specifice fiecărui impozit în parte, cerinţe suficient de clare încât să nu determine interpretări diferite: În materie de impozit pe profit, documentele prezentate trebuie să fi dobândit calitatea de document justificativ conform Legii contabilităţii, mai precis să consemneze operaţiunile economico-financiare efectuate, indicând părţile şi alte elemente definitorii ale operaţiunii consemnate; În materie de TVA, documentele prezentate să fi dobândit calitatea de factură – aici merită remarcat că, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, orice document poate dobândi calitatea de factură dacă respectă conţinutul minim de informaţii cerut de Directiva europeană a TVA 112/2006/CE. Or, punând semnul egalităţii între factură şi documentul jusitificativ de înregistrare în contabilitate a unei achiziţii, putem ajunge la situaţia în care un administrator, în exercitarea cu bună credinţă şi în interesul societăţii a mandatului său privind efectuarea de operaţiuni economice nu poate înregistra cheltuieli în contabilitate (cu consecinţa că va răspunde patrimonial în faţa celor care l-au mandatat) în cazul operaţiunilor economice în care nu este obligatorie emiterea de facturi (pentru că există o multitudine de astfel de cazuri).

Ceea ce se scapă din vedere este faptul că, deşi nu are dreptul de a deduce TVA până la obţinerea unei facturi care să cuprindă elementele obligatorii ale unei facturi, un contribuabil ar putea fi în posesia unui document care consemnează operaţiunile economice efectuate şi, în eventualitatea că sunt îndeplinite şi alte cerinţe exprese privind deductibilitatea cheltuielilor, ar trebui să aibă dreptul de a deduce asemenea cheltuieli la calculul profitului impozabil. În ceea ce priveşte deducerea TVA corespunzătoare unei astfel de achiziţii, contribuabilul poate ajunge la concluzia că e mai costisitoate returnarea documentului primit şi solicitarea unei facturi, eventual riscând şi deteriorarea relaţiilor cu parteneri mai puţin formalişti, decât să nu deducă TVA. O interpretare contrară ar fi echivalentul binelui cu de-a sila (şi mai sunt cazuri în care legea fiscală impune binele cu de-a sila, cazuri pe care le voi comenta cu altă ocazie).

Până la modificarea legii, rămâne însă bine stabilit că, în cazurile în care achiziţiile de bunuri şi servicii sunt înregistrate pe baza unor documente care nu îndeplinesc condiţiile de a fi considerate factură, cel puţin în cazurile în care s-a emis o factură, cheltuielile corespunzătoare nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil. ■ Material realizat de Diana Maria Nestor

2007 NOIEMBRIE

41

BĂNCI

SCADE PROFITUL BĂNCILOR Competiţia pe piaţa largită a UE ameninţă profitabilitatea băncilor româneşti, însă există căi pentru diminuarea acestor efecte Potenţialul uriaş de creştere al pieţei bancare face ca România să fie atractivă pentru instituţiile financiare internaţionale, în ciuda anticipaţiilor privind reducerea ratei de profitabilitate a băncilor. Dacă pentru anul 2007 bancherii prognozează un profit cumulat al sistemului de un miliard de euro, respectiv 1% din produsul intern brut al României, ratele de creştere ale profitului par să se tempereze.

Majorarea ratei de profitabilitate estimată de bancherii români pentru acest an, de 15%, este similară cu prognoza grupului financiar UniCredit pentru regiunea Europei Centrale şi de Est. Experţii UniCredit Group anticipează că profitul din regiunea ECE va creşte cu 15,3% în perioada 2007-2009, în toate ţările, cu excepţia Cehiei şi Ungariei, acestea având rate de creştere sub 10%.

Reducerea marjelor de dobândă, cheltuielile masive legate de extinderea reţelelor şi costurile mai mari de finanţare anticipate pe fondul crizei internaţionale pun presiune pe rezultatele băncilor. În plus, miza majoră de câştig a bancherilor pentru acest an, respectiv flexibilizarea condiţiilor de creditare anticipată pentru începutul anului, pare să fi deturnat planurile de câştig ale instituţiilor financiare. Luna mai a adus primul aviz pentru condiţii de creditare flexibilizate pentru persoanele fizice, iar, în prezent, mai puţin de un sfert din băncile care activează în România pot oferi credite cu un grad de îndatorare majorat. În aceste condiţii, decalajul înregistrat faţă de statele dezvoltate rămâne semnificativă. Pentru acest an, bancherii estimează majorarea cu circa 25% a activelor bancare, față de nivelul

raportat anul trecut, de aproximativ 51 de miliarde de euro. Valoarea activelor preconizată pentru 2007 reprezintă puţin peste jumătate din produsul intern brut al României, ceea ce reflectă un grad de penetrare destul de redus. Gradul de intermediere financiară estimat de specialişti pentru acest an, calculat ca pondere a creditului neguvernamental în PIB, ar trebui să urce la 30%, de la nivelul de 27% raportat în 2006. Pentru comparaţie, la nivelul anului 2005, gradul de intermediere financiară era în UE 15 de 114,1%. Acest decalaj lasă loc de manevră băncilor pentru sporirea creditelor din portofoliu, şi, implicit, a câştigurilor din dobânzi şi comisioane.

Efectele crizei internaţionale Însă, cum creşterea activelor băncilor din România este finanţată, în mare parte, din surse internaţionale, riscurile în contextul crizei internaţionale de lichidităţi nu sunt neglijabile. Criza internaţională ar putea genera creşterea costurilor de finanţare şi pentru băncile din România, efectul urmând să fie suportat de clienţi, din cauza majorării costurilor împrumuturilor cu până la 1% în 2008. Cu toate acestea, experţii agenţiei de evaluare Fitch Ratings consideră că riscurile de refinanţare sunt limitate, fiind acoperite în mare parte de acţionari. Fitch recomandă pentru menţinerea unei baze de finanţare relativ stabile formarea unei baze solide a depozitelor pentru reducerea dependenţei de acţionari. În comparaţie cu statele din estul Europei intrate în UE, băncile din România se arată mai puţin profitabile, din punctul de vedere al randamentului mediu al fondurilor proprii.

EFICIENŢA SECTORULUI BANCAR DIN ROMÂNIA VA BENEFICIA DE PE URMA ECONOMIILOR LA SCALĂ, CARE AR TREBUI SĂ COMPENSEZE, ÎNTR-O ANUMITĂ MĂSURĂ, SCĂDEREA AŞTEPTATĂ A PROFITABILITĂŢII 42

NOIEMBRIE 2007

Potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, randamentul mediu al fondurilor proprii (ROE) este de 15,4% în România, în timp ce băncile letone au un randament de 27,1%, fiind urmate de Cehia şi Ungaria cu 25,2%, respectiv 25,1%. Profitabilitatea băncilor româneşti raportată la activele deţinute (ROA) a fost de 1,9% la finele anului 2005, România ocupând o poziţie medie în topul ţărilor din est în funcţie de acest criteriu.

Jucătorii din sistemul bancar românesc au raportat în 2006 un profit net de 650 de milioane de euro. Cu siguranţă, anul acesta profiturile înregistrate, în special de băncile mari, vor surclasa rezultatele aferente anului 2006. În primele nouă luni din 2007, deţinătoarele primelor două poziţii în topul băncilor în funcţie de active, BCR şi BRD au raportat profituri nete de peste 200 milioane de euro, suma cumulată fiind de 426 milioane de euro. Dacă în cazul liderului de clasament BCR, instituţie deţinută în pondere majoritară de Erste Bank, creşterea profitului a fost de 21% comparativ cu primele trei trimestre din 2006, BRD a raportat o majorare cu 43% faţă de rezultatul obţinut în primele trei trimestre de anul trecut. Desigur, rata de de creştere a profitului depăşește şi 50% în cazul băncilor de dimensiuni medii de pe piaţa românească. La polul opus, se situează băncile care anticipează o scădere a profitului comparativ cu anul trecut.

Marjele scad Pentru anii urmatori, analiştii privesc cu scepticism obţinerea unor profituri considerabile, de vreme ce performanţele sectorului bancar au fost afectate negativ din cauza scăderii ratelor dobânzii, în circumstanţele unei competiţii din ce în ce mai acerbe. „Atât pentru anul 2007, cât şi pentru 2008, profitabilitatea băncilor va fi mai redusă comparativ cu anii anteriori, pentru că marjele se strâng din cauza competiţiei”, consideră Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor.

Scăderea marjelor la dobânzile active şi pasive ar putea genera reducerea profitabilităţii băncilor cu până la 5%. La lei, marjele trebuie să urmeze dobânda de bază, iar acum, că avem baza la 10%, însemnă că marjele sunt de 2-3%, explică Gheţea.

Scăderea profitabilităţii va avea ca efect restructurarea sistemului bancar, dar nu imediat. Penetrarea serviciilor bancare în rândul populaţiei se află la un nivel destul de scăzut, astfel că instituţiile prezente în piaţă mizează pe creşterea organică. România se plasează pe ultimul loc în Uniunea

Foto: Gulliver/Getty Images

BĂNCI

Europeană în funcţie de accesul populaţiei la servicii de intermediere financiară, cu o pondere de 23% din numărul total al locuitorilor adulţi, pe primul loc fiind clasată Olanda, cu o pondere de 100%, potrivit raportului Finance For All publicat de Banca Mondială.

Băncile sunt cuprinse de febra extinderii teritoriale, astfel că numai la nivelul anului trecut numărul de unităţi bancare s-a majorat cu peste 1.000, la 4.350 de unităţi, ritmul de creştere fiind estimat să se menţină şi în acest an.

De altfel, profitabilitatea băncilor a fost anul trecut influenţată de preocuparea bancherilor pentru extindere, astfel că rata de creştere a profitului a fost de 14%. În timp, însă, piaţa ar putea trece printr-un proces şi mai amplu de fuziuni şi achiziţii, în special în sectorul băncilor de retail.

Efectele ar putea fi contracarate prin creșterea volumului de operaţiuni, revi-

zuirea prin politici de comisioane şi printr-o eficienţă ridicată a produselor bancare. Cert este că, în prezent, băncile nu au volumul necesar de operaţiuni pentru o reducere mai amplă a marjelor la dobânzi, iar presiunea masivă asupra marjelor ar afecta profitabilitatea sistemului bancar şi implicit, competitivitatea acestuia faţă de sistemul european. Însă, bancherii mai au suficient loc de manevră pe partea de comisioane, de vreme ce, în prezent, veniturile din comisioane reprezintă circa 33% din încasările băncilor, în timp ce ponderea medie în ţările UE este de peste 50%. „Eficienţa sectorului bancar va crește în urma economiilor la scală, care ar trebui să compenseze, într-o anumită măsură, scăderea aşteptată a profitabilităţii, în paralel cu îmbunătăţirea câştigului din comisioane”, precizează analistul Fitch, Gulcin Orgun. O dată cu alinierea marjelor nete ale dobânzilor la sistemul european, și cu

majorarea volumului operaţiunilor, bancherii vor fi preocupaţi de politica de costuri. Cum motorul de creştere a profitabilităţii este creditul, băncile româneşti nu sunt scutite de riscuri.Oficialii Băncii Naţionale spun că riscul principal la care sunt expuse acestea este cel de credit, mai ales că motoarele creditării în valută au fost din nou turate.

De altfel, şi analiştii Fitch avertizează că majorarea rapidă a creditelor ar putea crea probleme privitoare la calitatea activelor, pe măsură ce împrumuturile ajung la maturitate.

O privire de ansamblu relevă că valoarea restanţelor la creditele în lei a crescut cu 129% în luna septembrie, comparativ cu luna similară din 2006, la peste 210 milioane de euro, în timp ce avansul restanţelor la împrumuturile în valută a fost mai lent, de 97%, până la 86 de milioane de euro. ■ Material realizat de Izabela Ştefănescu

2007 NOIEMBRIE

43

FINANȚE VS MARKETING

CUM NE SCĂDEM COTA DE PIAȚĂ Nu trebuie să gestionăm mai multe sub-branduri de pastă de dinţi decât numărul de dinţi pe care un utilizator ar trebui să îi spele cu produsul nostru. TEXT ALEXANDRA CRĂCIUN numărul de dinţi pe care un utilizator ar trebui să îi spele cu produsul nostru. Şi referinţa directă era la Crest, liderul de piaţă în SUA pe domeniul pastei de dinţi, care după nenumărate extensii de linie, a reuşit să piardă cote însemnate de piaţă.

Asemănător este şi cazul General Motors, asupra căruia vom stărui puţin tocmai pentru că reprezintă o greşeală clasică de strategie bazată pe o previzionare eronată a dinamicii propriilor mărci.

Iată povestea Fondată în anul 1908 de către William Durant, GM era, din punct de vedere strategic, un conglomerat. În 1910, Durant a achiziţionat alte 17 manufacturi producătoare de automobile, între care şi Oldsmobile, Buick sau Cadillac, iar în anul 1911, investea în nou-înfiinţata companie a lui Louis Chevrolet, pe care o va achiziţiona în 1918.

Pe scurt, aşa cum arată Jack Trout într-un articol publicat în Harvard Business Review, în 1921 singurul scop al GM era să vândă, fără să îşi pună problema gestionării propriu-zise a mărcilor sale. Portofoliul GM la acel moment era unul haotic, în care brandurile se canibalizau reciproc, concurând pe segmente similare (a se vedea graficele).

Alfred Sloan este cel care, venind în calitate de vicepreşedinte executiv la GM, a refăcut întreaga strategie limitând numărul de modele la 5, bine individualizate ca preţ, oferind o imagine puternică fiecărei mărci, ceea ce a dus, implicit, la creşterea cotei de piaţă a GM. Rezultatul? În anul 1955, compania deţinea 57% din piaţa americană de automobile.

Aici a intervenit însă greşeala de strategie

„PE DE ALTĂ PARTE” „Există două tipuri de economişti: cei care nu pot să prezică viitorul şi ştiu că nu pot şi cei care nu pot să prezică viitorul şi NU ştiu că nu pot. După ce le-a cerut părerea mai multor economişti de orientări diferite, Harry Truman s-a declarat exasperat şi a cerut să stea de

44

NOIEMBRIE 2007

vorbă cu un economist care să nu aibă decât «o singură parte» - nu mai vroia să audă cuvintele «pe de altă parte»”! „Practic vorbind după ce ai de-a face cu economiştii, începi să-ţi schimbi în bine părerea despre astrologi.”

Philip Kotler

Foto: Gulliver/Getty Images

În 1947, Thomas J. Watson de la IBM mărturisea: „Cred că există o piaţă mondială pentru nu mai mult de cinci calculatoare”. Şi, pentru a nu se lăsa mai prejos, Ken Olson de la Digital Equipment Corporation afirma în 1977 şi el că „nu există niciun motiv ca omul să vrea un calculator la el acasă”. Ce să facem atunci cu cele 1,3 miliarde de calculatoare despre care spun analiştii - vor fi disponibile până în anul 2010. Greşeală de prognoză? Ei bine, da.

Totuşi, luând în considerare dinamica domeniului, previziunea nu pare atât de hilară ca cea legată de un producător de atutomobile care şi-a majorat producţia de maşini verzi după ce a remarcat o creştere a vânzărilor pe această categorie. Ceea ce nu observase însă era că mașinile verzi, nefiind vandabile, bieţii distribuitori micşoraseră drastic preţurile acestora tocmai ca să scape de ele.

Sunt nesfârşite exemplele de astfel de strategii bazate pe greşeli de previzionare, dar pentru că nu putem acoperi într-un articol toate tipurile de previziuni eronate ce duc la scăderea cotelor de piaţă, am vrea să ne oprim doar la una: cea legată de proasta gestionare a portofoliului de produse.

Visul oricărei companii este acela de a-şi lărgi portofoliul în aşa fel încât să ocupe zone cât mai largi din piaţă. Se pare însă că sunt foarte puţine companii cărora acest lucru le şi reuşeşte.

De ce? Jack Trout şi Al Ries, criticii extensiei de linie, dau vina pe studiile care arată că memoria noastră de scurtă durată lucrează bine cu maximum 7 obiecte. Prin urmare, aşa cum spunea unul dintre autori, nu trebuie să gestionăm mai multe sub-branduri de pastă de dinţi decât

inspirată de dorinţa directorilor financiari ai companiei de a face din GM o corporaţie din ce în ce mai rentabilă.

Sub numele de „badge engineering,” s-a încercat o uniformizare a producţiei, astfel încât GM reuşea să vândă, sub nume diferite, maşini identice ceea ce însemna, practic, că nu putea să utilizeze aceleaşi piese la mai multe modele, deci obținea costuri din ce în ce mai scăzute de producţie.

Rezultatul pe termen scurt?

Vânzări profitabile, costuri de producţie mici.

Consecinţa pe termen lung?

Pierderea identităţii mărcilor pe care Sloan le individualizase cu atâtea sacrificii.

FINANȚE VS MARKETING

INTERVALELE DE PREȚ LA MĂRCILE GM ÎN 1921 Chevrolet Oakland Oldsmobile Scripps-Booth Sheridan Buick Cadillac 0

$1.000

$2.000

$3.000

$4.000

$5.000 $6.000

REAȘEZAREA PREȚURILOR FĂCUTĂ DE A. SLOAN Chevrolet Pontiac Buick Oldsmobile Cadillac

0

$1.000

$2.000

$3.000

$4.000

INTERVALELE DE PREȚ LA MĂRCILE GM ÎN 2000 Saturn Chevrolet Pontiac Oldsmobile Buick Cadillac

0

$10.000

$20.000

$30.000

$40.000

$50.000

COTA DE PIAȚĂ A GM ÎN ULTIMII ANI An

JACK TROUT ŞI AL RIES, CRITICII EXTENSIEI DE LINIE, DAU VINA PE STUDIILE CARE ARATĂ CĂ MEMORIA NOASTRĂ DE SCURTĂ DURATĂ LUCREAZĂ BINE CU MAXIMUM 7 OBIECTE În consecinţă, după ce în anii ’80 cota de piaţă ajunsese la 46%, anul 2000 reconfigura aproape situaţia anului 1921, printr-un portofoliu haotic în care Chevroletul oferea vârfuri de gamă ce concurau Cadillacul, iar cota de piaţă a GM coborâse sub 30%. În aşteptarea unui alt Alfred Sloan, GM redeschidea în anul 2005 discuţia legată de numărul de branduri pe care ar trebui să le gestioneze şi

de identitatea lor, fără însă a consemna decizii notabile. Cuminte, Mark La Neve, sales vicepresident al GM, mărturisea la începutul anului, că şi o creştere de 1% în 2007 l-ar face fericit. Şi acesta, în ciuda faptului că actualul preşedinte, Rick Wagoner, vorbea în urmă cu câţiva ani despre „reîntoarcerea” la cota de piaţă de 30%, iar predecesorul său, Roger Smith, despre recâştigarea cotei de 40%.

Cota de piață a GM

1991

35,0

1992

34,1

1993

33,5

1994

33,2

1995

32,8

1996

31,5

1997

31,3

1998

29,4

1999

29,4

2000

28,2

2001

28,3

2002

28,6

2003

28,3

2004

27,5

2005

26,2

2006

24.7*

*11 luni / Sursa: Automotive News, Howard Business Review

După astfel de greşeli fatale de strategie, nu ai însă de spus decât ceea ce afima Kotler, în calitatea sa de economist: „Practic vorbind , după ce ai de-a face cu economiştii, începi să-ţi schimbi în bine părerea despre astrologi.” ■ 2007 NOIEMBRIE

45

LEGISLAȚIE

DAREA ÎN PLATĂ Declararea stării de insolvenţă poate fi evitată dacă firma ajunsă în această situaţie apelează la procedura dării în plată.

COSMIN GHEORGHE

În contextul actual al vieţii economice din România, caracterizat de cele mai multe de ori de imposibilitatea agenţilor economici de a face faţă datoriilor exigibile cu fondurile băneşti disponibile, darea în plată ar putea constitui – cel puţin în plan teoretic - un mijloc viabil de evitare a declarării stării de insolvenţă atât în raporturile comerciale, cât şi în raporturile juridice fiscale, ce dau naştere obligaţiilor de plată a impozitelor, taxelor contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Această modalitate este la îndemâna oricărui agent economic care, deşi nu dispune de mijloacele băneşti necesare pentru achitarea obligaţiilor devenite exigibile, are în patrimoniu suficiente bunuri mobile sau imobile care ar putea fi transmise în proprietatea creditorului, cu acordul expres al acestuia, în contul creanţei.

Pentru început, se impune a menţiona că darea în plată este o noţiune specifică dreptului civil român, fiind definită ca o modalitate de stingere a obligaţiilor care duc la realizarea creanţei creditorului, prin intermediul căreia debitorul execută către creditorul său o altă prestaţie decât aceea la care s-a obligat la încheierea raportului juridic obligaţional.

Dupa cum bine se ştie, regula generală în materia stingerii oricăror obligaţii o constituie „plata”, care, spre deosebire de sensul comun ce implică remiterea unei sume de bani, în limbaj juridic este definită drept executarea obligaţiei de către debitor, exact aşa cum ea a fost asumată la momentul naşterii raportului juridic obligaţional.

Aşadar, prin plată, părțile raportului juridic obţin rezultatul urmărit încă de la început, de la încheierea actului juridic, şi nu o prestaţie echivalentă, de aceeaşi valoare sau chiar mai mare, cum este cazul dării în plată.

Cadrul legal În raport cu plata, darea în plată ne apare ca fiind o operaţiune juridică ce se aplică cu titlu de excepţie în raporturile juridice şi numai cu acordul creditorului.

Caracterul său excepţional decurge din analiza dispoziţiilor art. 1100 Cod civil, conform cărora creditorul nu poate fi obligat să primească o altă prestaţie decât aceea care i se datorează, chiar dacă valoarea prestaţiei oferite este egală sau mai mare.

Această noţiune, specifică dreptului comun, a fost pentru prima dată împrumutată de dreptul procesual fiscal prin adoptarea O.U.G. nr. 113/1999, care a completat O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, prin

46

NOIEMBRIE 2007

introducerea art. 68, art. 1 ce reglementa expres posibilitatea stingerii creanţelor fiscale aflate în faza executării silite prin trecerea în proprietatea statului a bunurilor imobile ce aparţineau debitorului şi care erau supuse urmăririi. În prezent, darea în plată este consacrată de art. 175 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, drept modalitate de stingere a obligaţiilor fiscale, alături de alte modalităţi cu aplicabilitate mai largă, cum ar fi plata şi compensarea.

De la data introducerii ei în dreptul procesual fiscal românesc şi până în prezent, reglementarea dării în plată a suferit numeroase modificări printre care cele mai importante ar fi acelea care privesc momentul la care se poate aplica această modalitate de stingere şi sfera obligaţiilor fiscale asupra căreia ar fi aplicabilă.

Astfel, dacă la debutul reglementării, prin dare în plată puteau fi stinse numai obligaţii aflate în procedura de executare silită (optică ce a dăinuit o lungă perioadă de timp), după modificările recente ale O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, prin O.G. nr. 35/2006, aceasta modalitate de stingere poate fi aplicată şi în afara cadrului executării silite, cu îndeplinirea unor condiţii expres prevăzute de lege.

De asemenea, regimul juridic al acestei operaţiuni juridice, transpus în planul normelor procesual fiscale din anul 1999, a suferit modificări notabile în ceea priveşte sfera obligaţiilor ce pot fi stinse.

Astfel, în prezent sunt exceptate de la stingerea prin darea în plată obligaţiile cu reţinere la sursă şi accesoriile aferente acestora, precum şi creanţele bugetelor locale.

LEGISLAȚIE

▼

Trăsături distincte Dincolo de evoluţia pe care materia stingerii obligaţiilor fiscale – inclusiv darea în plată – a suferit-o de-a lungul anilor, au rămas constante anumite trăsături ce deosebesc în mod substanţial darea în plată din dreptul fiscal de aceeaşi noţiune din dreptul comun.

Aceste deosebiri se explică în primul rând prin natura raporturilor juridice ce se nasc în activitatea de administrare fiscală, raporturi de drept public, existente între stat, pe de o parte, şi contribuabil, pe de altă parte.

Spre deosebire de reglementarea din dreptul comun, ce permite stingerea oricăror obligaţii prin trasmiterea în proprietatea creditorului, cu acordul acestuia, a oricăror bunuri, mobile sau imobile, darea în plată, ca mijloc de stingere a obligaţiilor fiscale, comportă unele aspecte specifice pe care le regăsim atât în legislaţia primară, O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificarile şi completările ulterioare, cât şi în legislaţia secundară, adoptată de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Ordinul nr. 486/2007.

După cum arătam, pentru a putea fi stinsă prin dare în plată o obligaţie, este obligatoriu acceptul creditorului, manifestat expres în acest sens. În dreptul procesual fiscal, consimţământul creditorului fiscal se obţine prin intermediul unei proceduri la care participă atât organele centrale ale administraţiei fiscale, cât şi cele teritoriale, precum şi alte instituţii publice, procedură care, atât în drept, cât şi, mai ales, în fapt se derulează pe o perioadă foarte lungă de timp, ce ar putea atrage, aşa

cum vom arăta, consecinţe negative asupra patrimoniului agenţilor economici.

Această procedură începe prin formularea de către debitor şi depunerea la organul fiscal competent, unde acesta este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, a unei cereri care trebuie să cuprindă elementele obligatorii prevăzute de punctul 6 din Ordinul Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 486/2007.

Conform dispoziţiilor legale, cererea se poate depune la organul fiscal începând cu ziua imediat următoare scadenţei obligaţiilor fiscale pentru care se solicită stingerea, inclusiv în perioada în care s-a început executarea silită asupra bunurilor imobile pentru care se solicită darea în plată, precum şi în perioada în care executarea silită este suspendată ca urmare a aprobării unei înlesniri la plata obligaţiilor fiscale. Îngăduinţa manifestată de legiuitor, la prima vedere, în ceea ce priveşte posibilitatea debitorilor de a depune o cerere de dare în plată, inclusiv pe perioada cât se derulează executarea silită, este doar aparentă, întrucât nu este consacrată, în mod corelativ, prin normele procesual fiscale, obligaţia organului fiscal de a suspenda procedura de executare silită până la rezolvarea cererii.

Din acest motiv, numai rezonabilitatea şi principiul bunei credinţe mai pot da sens depunerii unei cereri în faza executării silite, altminteri, fără a exista o dispoziţie legală imperativă, ar putea fi continuată cu „succes” executarea silită, cererea de dare în plată rămânând astfel fără obiect.

Revenind asupra modului în care se derulează procedura, menţionăm că cererea debitorului, depusă la organul fiscal în evidenţele căruia debitorul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, urmează un traseu anevoios până la organul administrativ investit cu putere de decizie.

Astfel, de la organul fiscal competent, unde se va stabili inclusiv valoarea bunurilor imobile la care se va realiza darea în plată, cererea ajunge împreună cu documentaţia aferentă la organul ierarhic superior acestuia, respectiv Direcţia generală a finanţelor publice judeţeană sau a Municipiului Bucureşti sau Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. În această etapă, de remarcat ar fi mecanismul de determinare a valorii la care se va realiza stingerea obligaţiilor fiscale prin dare în plată, mecanism ce implică evaluarea bunurile imobile pentru care s-a solicitat trecerea în proprietatea publică a statului şi stabilirea celei mai mici valori dintre valoarea rezultată din evaluare şi cea de inventar, evidenţiată în contabilitatea persoanei juridice debitoare.

De la nivelul Direcţiei generale a finanțelor publice, după completarea unui referat de oportunitate şi a documentaţiei, cererea ajunge, în final, prin direcţia de specialitate din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la comisia special constituită în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Foarte important de menţionat este şi faptul că există o condiţie prealabilă ce trebuie să fie îndeplinită pentru ca documentaţia să fie supusă analizei la nivelul acestei comisii şi anume, să fie formulată o solicitare expresă din partea unei instituţii publice, de preluare în administrare a bunurilor imobile ce vor fi transmise în proprietatea statului prin dare în plată.

2007 NOIEMBRIE

47

LEGISLAȚIE

▼

În condiţiile existenţei unei astfel de solicitări, comisia constituită la nivelul Ministerului Finanţelor hotărăşte, prin decizie, asupra modului de soluţionare a cererii de dare în plată, iar în cazul admiterii cererii, comisia dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale. Comisia însă poate respinge cererea dacă bunurile oferite nu sunt de uz sau de interes public.

Este de remarcat, în economia procedurii descrisă anterior, natura juridică a procesului-verbal de trecere în proprietatea statului, ce se încheie de organul fiscal teritorial, precum şi efectele lui extinctive faţă de obligaţiile fiscale ale debitorului.

Acest document constituie, pe de-o parte, titlul de proprietate al statului pentru bunurile date în plată în contul obligaţiilor fiscale, iar pe de altă parte, din perspectiva debitorului, constituie înscrisul constatator al stingerii obligaţiilor fiscale prin dare în plată.

Obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor principale pentru care s-a solicitat darea în plată sunt actualizate de organele fiscale până la data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea statului.

Este o soluţie viabilă?

La o primă vedere, procedura dării în plată, aşa cum este ea reglementată, s-ar putea dovedi una cât se poate de coerentă şi benefică pentru agenţii economici care duc lipsă de disponibilităţi băneşti. Însă, la o analiză mai atentă, se observă că apelarea la o astfel de procedură s-ar putea dovedi mai oneroasă decât ar părea la prima vedere.

Rezerva pe care agenţii economici ar trebui să o manifeste în raport cu această procedură, ar putea fi legată de împrejurarea că, în construcţia sa, darea în plată nu atrage de drept suspendarea executării silite sau, cel puţin, nu oferă autorităţilor fiscale posibilitatea de a dispune suspendarea în situaţia în care ar fi investite cu o cerere de dare în plată.

Pe de altă parte, nu trebuie omis nici faptul că, pe toată perioada derulării procedurii, curg obligaţiile accesorii, constând în aplicarea de majorări de întârziere de 0,1% pe zi, până la data la care se încheie procesul-verbal de trecere în proprietatea statului a bunurilor imobile.

Dincolo de aspectele legale, nu trebuie ignorate exemplele pe care ni le oferă practica şi care demonstrează că organele fiscale, în mod justificat sau nu, întârzie de cele mai multe ori soluţionarea unei cereri de dare în plată cu mult

48

NOIEMBRIE 2007

peste termenul legal de 45 de zile, prevăzut de Codul de procedură fiscală pentru soluţionarea oricărei cereri întemeiate pe dispoziţiile acestui act normativ.

Este destul de greu de înţeles de ce, pentru optimizarea acestei proceduri şi pentru a dovedi utilitatea ei practică, legiuitorul nu a adoptat în cazul stingerii prin dare în plată acelaşi regim ca şi în cazul compensării, deşi ambele modalităţi duc la stingerea obligaţiilor fiscale.

Astfel, în situația unor obligaţii fiscale stinse prin compensare, obligaţiile accesorii se calculează numai până la data depunerii cererii la organul fiscal competent, indiferent de data la care această operaţiune a fost efectuată în conturile corespunzătoare de venituri şi cheltuieli ale bugetului consolidat.

Or, cu atât mai mult s-ar impune aplicarea aceluiaşi tratament fiscal în cazul unei cereri de dare în plată, care, după cum arătam, se derulează sub auspiciile unei proceduri anevoioase, în care sunt implicate organele fiscale de pe toate treptele ierarhice ale Ministerului Economiei şi Finanţelor.

S-ar impune astfel, în opinia noastră, de lege ferenda, modificarea Codului de procedură fiscală şi a legislaţiei secundare incidente, în sensul stingerii obligaţiilor fiscale pentru care se solicită darea în plată, de la data depunerii cererii la organul fiscal competent, fără îndoială, sub condiţia rezolutorie a soluţionării favorabile la nivelul Comisiei centrale a cererii contribuabilului. În aceste condiţii s-ar da eficienţa unei modalităţi pozitive, necoercitive de stingere a obligaţiilor, reglementată de normele procesual-fiscale, evitându-se astfel declanşarea procedurii de executare silită împotriva unor agenţi economici de bună credinţă care nu-şi pot onora obligaţiile asumate, inclusiv cele fiscale, din cauza unei incapacitaţi de plată generată de situaţii obiective.

Poate, în acest context legal mai favorabil, atât agenţii economici, prin confortul dat de stoparea calculului majorărilor de întârziere şi suspendarea executării silite, pe toată perioadă cât, de iure sau de facto, durează procedura de dare în plată, cât şi administraţia fiscală, ar apela mai des la această modalitate de stingere voluntară a obligaţiilor fiscale, cu consecinţe pozitive atât pentru patrimoniul agenţilor economici, cât şi pentru instituțiile publice care, cu notorietate, duc lipsa de spaţii necesare pentru prestarea unor servicii publice de calitate. ■ Pagini realizate de Cosmin Gheorghe, Avocat colaborator, Boştină şi Asociaţii

Noiembrie 2007

PROIECTE ELIGIBILE PENTRU BANI NERAMBURSABILI SUCCES PE BAZĂ DE CONSULTANȚĂ COFINANȚĂRI DE MILIARDE

TACTICĂ

Cred că orice businessman consideră o afacere în care suportă doar 50% sau chiar mai puţin din costuri, dar încasează tot profitul, ca fiind o afacere bună, sau măcar tentantă. Un proiect bun şi puţină şansă pot deschide drumul către o astfel de afacere, în care UE pune la bătaie miliarde de euro, bani nerambursabili, pentru a da o şansă mai bună şi celor mai proaspeţi membri.

Aflaţi care este provocarea fondurilor europene (pag. 52) şi cine are cheia succesului unui proiect cu reale şanse de reuşită (pag. 68).

Dacă nu aveţi suficienţi bani în cont să vă acoperiţi partea, aflaţi unde se găsesc cofinanţările (pag. 64), pentru a da, totuşi, o şansă unei afaceri cu UE (pag. 56). Într-o afacere cu mulţi bani există şi fraude (pag. 62), chiar şi acolo unde nu se aşteaptă nimeni.

Iar dacă, parcurgând textele, observaţi că AT, OI sau PND nu vă spun nimic, lista de abrevieri şi acronime (pag. 54) vă poate scoate din încurcătură.

Cine ştie, poate decideţi să vă încercaţi puterile cu un proiect...bani sunt destui.

Bogdan Bârligea

STRATEGIA DE DUPĂ START Intrarea în familia europeană a adus României şi accesul la fondurile structurale, care au contribuit zeci de ani la punerea pe picioare şi consolidarea puternicelor state membre de acum Faptul că, la stabilirea bugetelor,

SUMAR

AMBIȚII

52

OPORTUNITĂȚI

56

FRAUDE

62

FINANȚARE

64

ÎNDRUMARE

68

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF, DECIZII Bogdan Bârligea REDACTOR-ŞEF, FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Laura Mancaş ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Diana Zlatianu MARKETING DIRECTOR Andreea Ranja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecel © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

50 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

România a primit o felie de 30 de miliarde de euro, care trebuie să-i fie suficientă până în 2013, a fost o veste bună. Iată bani nerambursabili cu care putem să consolidăm economia şi să ridicăm nivelul de trai mai aproape de cel al ţărilor dezvoltate din UE! Iată câte oportunităţi avem pentru infrastructură, mediu, agricultură, pregătire profesională, servicii…şi lista poate continua încă ceva vreme.

Deşi nu departe de Bucureşti, guverne vecine trăiau încă din 2004 în casa UE, modul în care acestea au pregătit absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune nu ne-a fost de mare folos. Am făcut la start cam aceleaşi greşeli. Am ratat cam aceleaşi şanse. Am irosit cam aceeaşi timpi.

Aproape de încheierea primului an de gestionare a fondurilor structurale, autorităţile centrale nu prea au cu ce să se laude.

Absorbţie de aproape 10% a fondurilor alocate pentru acest an, doar 5 din cele 7

Programe Operaţionale aprobate de Comisia Europeană, Ghiduri aflate încă pe masa de lucru, proiecte puţine depuse, şi mai puţine eligibile, nemulţumiri din toate părţile etc. Şi totuşi…Tot privind peste gard, la vecinii cu ştate mai vechi în Uniune, vedem şi ce trebuie făcut după un start nu prea strălucit.

Ambiţia şi determinarea, seriozitatea şi buna organizare trebuie să-şi reintre în rol. Proiectele trebuie să fie mai multe şi mai serioase, pentru ca şi cele eligibile să fie mai numeroase. Felia de fonduri structurale este mare şi ajunge pentru multe proiecte folositoare.

Oi negre sunt şi la „curţi” mai mari. Când vorbim de miliarde de euro, fraudele sunt frecvente. Important este ca ele să rămână doar „incidente izolate şi regretabile”, care nu pot păta statisticile favorabile, în care fiecare stat membru se străduieşte şi reuşeşte să cheltuiască eficient cât mai mulţi bani europeni.

Un start ezitant poate fi repede uitat dacă timpii intermediari sunt buni. ■ FINANCIAL DIRECTOR

Foto: Gulliver/Getty Images

ADMINISTRARE AMBIȚII

52 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

AMBIȚII

PROVOCAREA FONDURILOR NERAMBURSABILE Cele 30 de miliarde de euro pe care FONDURILE ACORDATE ROMÂNIEI PRIN PND

6000

Total CSNR PAC

milioane €

4800

3600

2400

1200

0

2007

2008

2009 2010

2011 2012 2013

Sursa: Comisia europeană

ABSORBȚIA FONDURILOR ÎN CELE 10 STATE CARE AU ADERAT LA UE ÎN 2004 40

%

mai 2004-septembrie 2006

35

30

Cipru

Polonia

Cehia

Letonia

Lituania

Malta

Slovacia

15

Estonia

20

Ungaria

25

Slovenia

UE le acordă României până în 2013 nu pot să lase indiferente companiile, IMM-urile, autorităţile locale sau ONG-urile. Cei mai mulţi speră că vor da lovitura şi vor primi finanţări nerambursabile pentru a-şi creşte spectaculos afacerea sau pentru a schimba reţeaua de alimentare cu apă a oraşului. Firmele care au reuşit să primească bani din fondurile de preaderare ştiu că au şanse mai mari să obţină mai mult prin fondurile structurale, folosindu-şi experienţa acumulată. Însă există diferenţe între fondurile de preaderare şi finanţările actuale.

Este vorba despre o evoluţie logică a celor două tipuri de finanţare. Fondurile structurale preiau ştafeta de la tipurile de finanţare care erau valabile pentru România înainte de aderare. Iar diferenţele privesc procedurile, structurile şi canalele prin care vin fondurile.

Cea mai mare parte a fondurilor structurale este delegată autorităţilor naţionale, iar acolo şefii de proiecte trimit ofertele în anumite forme şi după anumite proceduri. O altă parte a fondurilor este coordonată la nivel central, prin intermediul cererilor de oferte. Comisia Europeană publică o cerere de ofertă prin care cere să se trimită ofertele cu defalcări bugetare detaliate, iar apoi urmează evaluarea.

România are un complex legat de fondurile europene. Toată lumea vrea finanţări, dar când vine vorba de pregătirea proiectelor pentru acei bani lucrurile încep să scârţâie.

Lipsa exerciţiului în realizarea de proiecte îşi spune încă cuvântul. Dacă entităţile româneşti au avut probleme în atragerea fondurilor de tip PHARE sau SAPARD, din acest an lucrurile se complică şi mai mult, prin aplicarea altor reguli.

Planul Naţional de Dezvoltare (PND) este un concept specific politicii europene de coeziune economică şi socială, care oferă o concepţie coerentă şi stabilă privind dez-

Sursa: Comisia europeană

voltarea statelor membre ale Uniunii Europene, transpusă în priorităţi de dezvoltare, programe, proiecte, aflate în concordanţă cu principiul programării fondurilor structurale.

PND 2007-2013 reprezintă documentul de planificare strategică şi programare financiară multianuală, aprobat de Guvern şi elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta

dezvoltarea socio-economica a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

Obiectivul principal al PND îl reprezintă reducerea cât mai rapidă a diferenţelor de dezvoltare socio-economică între România şi Statele membre ale Uniunii Europene. Conform estimarilor, România ar putea recupera, până în 2013, circa 10% din decalajul general faţă de UE, ajungând la aproape 41% din media UE. Obiectivul global se sprijină pe trei obiective: - Creşterea competitivităţii economiei româneşti pe termen lung; - Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază; - Perfecţionarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton.

Coordonatorul Autorităţilor de Management care vor gestiona fondurile structurale este Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Din bugetul total repartizat României, agricultura şi dezvoltare rurală au repartizate peste 11 miliarde de euro, iar Instrumentele Structurale, peste 17 miliarde de euro.

Specialiştii apreciază că România va înregistra pentru anul în curs un grad de absorbţie a fondurilor structurale de sub 10%, de vreme ce primele fonduri vor putea fi cheltuite abia în trimestrul unu din 2008.

Situaţia din România nu este totuşi singulară.

Cam aceleaşi dificultăţi de început au avut şi statele care au aderat în 2004. Gradul de absorbţie a fondurilor structurale atins în luna septembrie 2006 de statele intrate în Uniunea Europeană în 2004 se cifrează între 20%-34%, Slovenia fiind clasată pe primul loc cu un coeficient de 34,1%, fiind urmată de Ungaria cu 32,6%.

Se pare că în primii ani de după aderare contează mai mult dorinţa de a face proiecte cât mai reuşite şi de a fi mai bine pregătit, decât ambiţia de a reuşi de la prima încercare, cu primul proiect. Mecanismele

▼

Românii ştiu că stăm pe un sac de bani nerambursabili de la Uniunea Europeană. Ceea ce nu ştiu însă mulţi dintre ei este cum să ajungă să-i folosească. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

2007 NOIEMBRIE - DECIZII 53

AMBIȚII

▼

fondurilor europene sunt complexe şi trebuie mai întâi înţelese, pentru a putea apoi să intri în ritmul impus de acestea.

Adunarea informaţiilor Înainte de a decide dacă aplică sau nu pentru un program finanţat din fondurile structurale, orice companie ar trebui să facă o documentare serioasă şi amănunţită despre sistemul de finanţare al UE. Din fericire, nu se poate plânge nimeni că nu are acces la astfel de informaţii. Problema este de fapt volumul prea mare de informaţii, disponibile în special pe internet, fapt care induce o oarecare derută.

Tocmai de aceea informaţiile trebuie sortate şi alese cu grijă din noianul de documente postate pe sute de mii de pagini virtuale.

Site-urile instituţiilor publice, ale firmelor de consultanţă sau cele ale instituţiilor UE oferă date despre cum pot fi accesate fondurile structurale La nivelul instituţiilor centrale, fiecare dintre ministerele care sunt şi Autorităţi de Management pentru unul din Programele Operaţionale are, pe site-ul, oficial secţiuni speciale dedicate fondurilor europene. De multe ori însă, aceste informaţii sunt structurate într-un mod greoi şi folosind un limbaj prea tehnic.

Site-ul Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale (www.mimmctpl.ro) este o bună sursă de informare privind anunţurile pentru depunerea de proiecte şi licitaţiile deschise. Pe lângă cereri acesta pune la dispoziţe şi Ghidurile solicitantului pentru fiecare sursă de finanţare disponibilă în acel moment.

Pe site-ul Ministerului Economiei şi Finanţelor (www.minind.ro), la secţiunea „Fonduri Structurale”, există informaţii detaliate referitoare la modalitatea de accesare a fondurilor şi la documentele în baza cărora banii europeni sunt disponibili pentru entităţile româneşti.

Totuşi, informaţiile sunt destul de tehnice fiind accesibile în primul rând celor care au deja noţiuni de bază referitoare la accesarea fondurilor europene.

La rândul lor, paginile de internet ale Agenţiilor de Dezvoltare Regională (organismele care gestionează programele şi proiectele finanţate din fonduri structurale) merită consultate pentru a afla despre posibilităţile de finanţare din surse europene, atât pentru programul PHARE cât şi pentru fondurile structurale.

O sursă alternativă de informare o constituie site-urile firmelor de consultanţă.

Deşi sunt numeroase, multe dintre aceste pagini nu oferă informaţii complete. Dincolo de noţiunile generale despre fonduri 54 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

LISTĂ DE ABREVIERI ŞI ACRONIME AC Autoritatea de Certificare ACIS Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale ADR Agenţia de Dezvoltare Regională AM Autoritatea de Management AP Axa Prioritară AT Asistenţă Tehnică CCE Creşterea Competitivităţii CDR Consiliul de Dezvoltare Regională CF/FC Fondul de Coeziune CNDR Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională CSNR Cadrul Strategic Naţional de Referinţă DCA Dezvoltarea Capacităţii Administrative DLAF Departamentul pentru Lupta Antifraudă DRU Dezvoltarea Resurselor Umane FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională FP Fondul de Pescuit FSE Fondul Social European OI Organism Intermediar OLAF Oficiul European Anti-Fraudă PAC Politica Agricolă Comună PAE Planul de Acţiune pentru Evaluare PDR Planul de Dezvoltare Regională PND Planul Naţional de Dezvoltare PO Program Operaţional POR Programul Operaţional Regional

structurale, noţiunile maii amănunţite se pot obţine doar contra cost, apelând la serviciile consultanţilor.

Dacă instituţiile publice pun la dispoziţie formularele care trebuie completate pentru a obţine o finanţare din fonduri europene şi anunţă atunci când acestea pot fi depuse, firmele de consultanţă se oferă să-i ajute pe cei interesaţi să-şi croiască un drum prin teancurile de documente până la banii europeni.

Oferta unei astfel de firme poate merge de la a ţine cursuri în urma cărora cel interesat poate concepe singur un dosar de finanţare, până la serviciul propriu-zis de consultanţă: elaborarea dosarului de finanţare şi a tuturor documentelor cerute de finanţator.

Cea de-a treia sursă sunt site-urile destinate fondurilor structurale, precum www.eufinantare.ro, www.euractiv.ro, www.infoeuropa. ro. Acestea prezintă într-un mod foarte accesibil posibilităţile de finanţare, postează anunţurile de proiecte lansate de instituţii publice şi publică o serie de articole legate de finanţările europene în România. Pe www. eufinantare.ro, informaţiile sunt structurate pe tipurile de acţiuni şi politici ale UE, ca, de exemplu, programe operaţionale, fonduri structurale şi fonduri pre-aderare.

La fiecare secţiune se pot găsi informaţii generale despre aceste fonduri europene, obiective, categorii de beneficiari, iar informaţiile sunt preluate de la Comisia Europeană sau autorităţi publice.

Exact acesta este şi cel mai mare avantaj al consultării unor astfel de site-uri: faptul că adună din mai multe surse şi structurează informaţiile despre posibilitatea de accesare a fondurilor europene. Mai mult, pun la dispoziţie şi link-urile pentru a descărca de pe site-urile instituţiilor dosarele de finanţare şi pot informa prin e-mail despre noile posibilităţi de finanţare atât la nivel european cât şi naţional.

Abia după o documentare serioasă se poate lua decizia de a aplica pentru un program sau altul de finanţare europeană.

Judecând după numărul redus de proiecte depuse în acest prim an, se pare că mulţi s-au oprit la etapa informării, aşteptând să vadă întâi miliardele de euro de la UE venind în ţară.

Primii bani de la bugetul UE au sosit în ţară în luna iulie. Cele câteva sute de milioane de euro, erau destinate prefinanţării proiectelor importante realizate de către autorităţile locale.

Lucrurile vor lua însă amploare de la anul viitor. Autorităţile se aşteaptă la un număr foarte mare de solicitări de finanţare în perioada FINANCIAL DIRECTOR

AMBIȚII

următoare. Experienţa statelor care au aderat în 2004 arată că majoritatea acestora nu vor fi bine realizate de prima oară. În Polonia, Ungaria şi Slovacia, aproape 80% din proiectele depuse în primul an au fost greşite. Într-un asemenea caz, proiectele care nu vor fi conforme se vor returna, iar solicitanţilor li se va explica ce este greşit.

Aceştia vor putea să le refacă şi să depună o nouă solicitare de finanţare.

Cei care sunt declaraţi eligibili vor trebui să dispună de fonduri proprii pentru o perioadă, având în vedere întârzierile care vor apărea.

Pentru proiectele mari de investiţii şi dezvoltare, se estimează că timpul de aşteptare între momentul depunerii dosarului şi aprobare va fi de aproximativ 45 de zile.

Aşteptări parţial înşelate Ca în orice proiect nou, există tensiuni între actorii implicaţi în aceste procese.

Aşteptările au fost mari pentru toată lumea.

FINANCIAL DIRECTOR

Autorităţile au aşteptat ca firmele şi entităţile publice locale să pună la punct proiecte bine structurate, care să faciliteze absorbţia facilă a fondurilor structurale. Nu s-a întâmplat asta.

Dar nici în alte ţări lucrurile nu s-au petrecut altfel în primul an. Nici băncile, care pot juca un rol important pe partea de cofinanţare, nu s-au înghesuit să intre în joc, fiind ocupate cu retailul.

De cealaltă parte, firmele au aşteptat de la autorităţile de reglementare seturi de reguli clare privind modalităţile de acces la finanţare. Şi asta într-un timp cât mai scurt.

Lucrurile au întârziat şi, la aproape un an de la aderare, avem încă două din cele şapte Programe Operaţionale care aşteaptă aprobarea din partea Comisiei Europene.

Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) a iniţiat un grup de monitorizare, care să urmărească ce fac instituţiile abilitate, la nivel central şi local pentru a ac-

celera utilizarea fondurilor structurale.

Un prim raport al acestui grup arată că “în prezent, valorificarea fondurilor europene puse la dispoziţia României se află într-un stadiu incert, marcat de lipsă de transparenţă şi de capacitate organizatorică şi decizională, începând cu Guvernul şi Autorităţile de Management din cadrul ministerelor de resort. Nu există calendare clare şi realiste pentru paşii ce urmează a fi făcuţi, atât de autorităţi, cât şi de potenţialii beneficiari.”

Legăturile dintre autorităţile centrale şi locale, companiile de consultanţă şi cofinanţatori sunt mai degrabă formale, fără consistenţă funcţională.

Dacă aşa stau lucrurile acum, singurul lucru care contează cu adevărat, dincolo de aşteptările fiecărei părţi, este modul în care vor fi tratate lucrurile anul viitor şi în perioada următoare. Bani există, important este să învăţăm să-i folosim eficient. ■ 2007 NOIEMBRIE - DECIZII 55

OPORTUNITĂȚI

Foto: Gulliver/Getty Images

UNEI AFACERI 56 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

OPORTUNITĂȚI

un program-cadru creat în special pentru a ajuta regiunile cel mai puţin dezvoltate din Uniunea Europeană. Acoperă o gamă largă de domenii şi activităţi, de la infrastructură, protecţia mediului, energie până la cultură, dezvoltarea capitalului uman etc. În prezent, patru fonduri structurale permit Uniunii Europene să „injecteze” sume importante de bani, nerambursabili, pentru a rezolva problemele structurale economice şi sociale din statele membre. Cele patru fonduri structurale nu constituie o sursă unică de finanţare în cadrul bugetului Uniunii, ci fiecare fond acoperă o zonă specifică.

ȘANSA

CU UE Structura Fondurilor Europene reprezintă un mecanism complex, a cărui funcţionare nu este înţeleasă foarte bine, dar care funcţionează după reguli stricte TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE REGIONALĂ (European Regional Development Fund - ERDF) a fost constituit în 1975 şi a devenit principalul instrument al politicii regionale a Comunităţii europene. Obiectivele ERDF sunt, în principal, promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor a căror dezvoltare este rămasă în urmă şi susţinerea reconversiei economice, şi dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusiv regiunile industriale în declin, zonele urbane în dificultate, zonele aflate în criză economică, precum şi zonele dependente de pescuit sau de servicii.

Prin intermediul acestui fond se pot finanţa proiecte de infrastructură, investiţii care creează locuri de muncă, investiţii IT&C, proiecte locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMM-uri, etc.

Fondul acoperă 85% din costurile proiectelor, pentru cheltuieli eligibile.

FONDUL SOCIAL EUROPEAN (European Social Fund - ESF) a fost înfiinţat în 1958. În

scopul de a întări coeziunea economică şi socială şi de a contribui la implementarea “Strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă”, ESF are ca sarcină îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare pentru şomeri şi muncitori în piaţa unică, prin creşterea mobilităţii lor şi prin facilitarea adaptării la schimbările industriale, în particular prin instruire vocaţională şi reinstruire, precum şi prin sistemele de recrutare.

SECŢIUNEA DE ORIENTARE A FONDULUI EUROPEAN DE GARANTARE ŞI ORIENTARE PENTRU AGRICULTURĂ (Guidance Section of the European Agricultural Guidance and Guarantee fund - EAGGF – Guidance), de asemenea înfiinţat în 1958, finanţează măsuri de dezvoltare rurală şi ajutoare pentru fermieri, în special în regiuni cu întârzieri în dezvoltare. Este destinat îmbunătăţirii eficienţei structurilor de producţie, procesare şi marketing al produselor agricole şi forestiere şi dezvoltării potenţialului local în zonele rurale. Secţiunea de Garantare a acestui fond (EAGGF – Guarantee) susţine dezvoltarea rurală în cadrul Politicii Agricole Comune, în alte zone ale Uniunii.

INSTRUMENTUL FINANCIAR DE ORIENTARE ÎN DOMENIUL PESCUITULUI (Financial Instrument for Fisheries Guidance – FIFG), înfiinţat în 1993, contribuie la adaptarea şi modernizarea industriei pescuitului prin îndepărtarea capacităţilor în surplus şi orientarea industriei către susţinerea unei dezvoltări integrate a regiunilor de coastă, dependente puternic de pescuit. Fondul susţine acţiuni având ca scop atingerea unui echilibru susţinut între resurse şi exploatare; promovarea dezvoltării între-

▼

Fondurile structurale reprezintă

PROGRAMELE OPERAŢIONALE DIN CADRUL PND POS Creşterea Competitivităţii Economice

(AM - Ministerul Economiei şi Comerţului)

POS Transport

(AM - Ministerul Transporturilor)

POS Mediu

(AM - Ministerul Mediului)

PO Regional

(AM - Ministerul Integrarii Europene)

PO Asistenţă Tehnică

(AM - Ministerul Finanţelor Publice)

PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative*

(AM – Ministerul Administraţiei şi Internelor)

POS Dezvoltarea Resurselor Umane*

(AM - Ministerul Muncii)

PO Agricultură şi Dezvoltare Rurală

(AM - Ministerul Agriculturii)

PO Cooperare Teritorială Europeană

(AM - Ministerul Integrării Europene)

* urmează să fie aprobate de Comisia Europeană Sursa: www.mfinante.ro

FINANCIAL DIRECTOR

2007 NOIEMBRIE - DECIZII 57

OPORTUNITĂȚI

▼

prinderilor viabile economic în sectorul de pescuit; îmbunătăţirea aprovizionării pieţei şi creşterea valorii adăugate la produsele din peşte şi acvacultura prin procesare; revitalizarea industriilor care depind de pescuit şi acvacultura. În afara de finantarea innoirii flotei si investitiilor industriale, fondul finanteaza măsurile având ca scop căutarea de noi pieţe şi de sectoare alternative de activitate.

Fondul de coeziune Fondul de coeziune a fost creat de Tratatul de la Maastricht, in 1992, pentru a furniza contribuţia financiară necesară proiectelor din domeniul mediului şi a reţelelor transeuropene de infrastructură de transport.

Fondul este rezervat satelor membre care au introdus „programul de convergenţă” şi al căror PIB pe locuitor este sub 90% din media Comunităţii. În prezent acoperă Spania, Grecia, Irlanda şi Portugalia. Spre deosebire de fondurile structurale, Fondul de coeziune nu co-finanţează programe, ci furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la început.

Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu statul membru beneficiar, în timp ce proiectele sunt administrate de autorităţi naţionale şi supervizate de un Comitet de monitorizare.

Fondul de Coeziune finanţează până la 85% din cheltuielile eligibile ale proiectelor majore, care implică infrastructura de mediu şi transport. În România, fondul de coeziune finanţeaza Programul Operational Sectorial pentru Transport şi Programul Operaţional Sectorial pentru Mediu.

■ respectă politicile şi normele comunitare

7 PAŞI PENTRU OBŢINEREA FINANŢĂRII După definirea programului adecvat pentru tipul de activitate al companiei, solicitanţii trebuie să se informeze cu privire la: condiţiile impuse pentru solicitarea unei finanţări nerambursabile, scheme de finanţare disponibile, instituţiile şi oficiile unde pot obţine informaţii, modul în care se pregăteşte proiectul, căile prin care se pot obţine pre-finanţări şi co-finanţări.

Există apoi o serie de etape care trebuie urmate: Pasul 1: Beneficiarii eligibili completează cererea de finanţare şi anexele solicitate de Autoritatea de Management (AM). Există un model unic de cerere de finanţare pentru toate cele trei instrumente structurale, cu anexe diferenţiate pe fiecare fond în parte.

Pasul 2: Cererea de finanţare este transmisă Organismului Intermediar / Autorităţii de Management.

Pasul 3: Se verifică conformitatea administrativă a cererii de finantare, în conformitate cu procedurile interne ale fiecărei AM. Pasul 4: După verificarea conformităţii administrative urmează verificarea eligibilităţii proiectului. Criteriile de eligibilitate a proiectelor sunt prezentate în Programul Complement şi trebuie aprobate de către Comitetul de Monitorizare.

Pasul 5: Evaluarea tehnică şi financiară a proiectului.

Pasul 6: Selectarea proiectului conform criteriilor aprobate de Comitetul de Monitorizare.

Pasul 7: Aprobarea proiectului şi semnarea contractului de finanţare.

Calea către fonduri Deşi programele prin care se derulează fondurile structurale sunt numeroase, iar nevoia de finanţare este încă acută pentru multe companii de pe această piaţă, nu toată lumea va deveni eligibilă. Dincolo de dorinţă, există o serie de etape şi de documente care trebuie parcurse până la momentul obţinerii unor fonduri nerambursabile.

BENEFICIARUL ELIGIBIL ■ îndeplineşte criteriile de eligibilitate stabilite în Programul Complement pentru fiecare domeniu major de intervenţie (Programele Complement trebuie afişate pe paginile de internet ale ministerelor în care se află Autorităţile de Management); ■ respectă eventuale cerinţe specifice stabilite de Autoritatea de Management la momentul lansării „cererii de proiecte”, pre58 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

cum şi în Ghidul Solicitantului.; ■ are o formă de organizare conformă legislaţiei române şi să fie înregistrat în România.

ELEMENTELE UNUI PROIECT ELIGIBIL ■ este dezvoltat şi implementat pe teritoriul

României;

şi naţionale în ce priveşte ajutorul de stat, achiziţiile publice, egalitatea de şanse, dezvoltare durabilă.

COFINANŢAREA Din costul total al proiectului, beneficiarul trebuie sa acopere cheltuielile neeligibile, precum şi cofinanţarea.

Cofinanţarea poate fi reprezentată şi de contribuţia în natură a beneficiarului, asa cum este prezentată în Manualul privind eligibilitatea cheltuielilor şi în Ghidul Solicitantului.

De asemenea, cheltuielile eligibile pentru fiecare proiect în parte vor fi stabilite de către Autorităţile de Management în conformitate cu regulile naţionale de eligibilitate.

Astfel, în momentul lansării unei „cereri de proiecte”, Autoritatea de Management va face cunoscută şi lista cu cheltuielile eligibile pentru acele proiecte.

Documentele necesare depind de tipul de proiect, dar multe dintre ele se regăsesc la toate tipurile de proiecte: ■ Analiza economico-financiară ■ Analiza de risc ■ Studiul de fezabilitate ■ Proiectul tehnic (acolo unde este cazul) ■ Autorizaţia de construcţie ■ Aviz de mediu ■ Evaluarea strategică de mediu ■ Documente de confirmare a cofinanţării ■ Detalii privind contribuţia în natură ■ Titlul de proprietate/ Act de concesiune ■ Documente contabile ale firmei ■ Cazierul fiscal al persoanei autorizate să depună cererea de finanţare şi al persoanei responsabile de proiect ■ Adeverinţa din care să reiasă că solicitantul nu are datorii la bugetul de stat

Parada proiectelor Programele Operaţionale aprobate de Comisia Europeană au început să accepte cereri de finanţare pe o parte din axele de dezvoltare. Unele au stârnit un interes aparte din partea companiilor sau a autorităţilor locale, altele nu au încă prea mulţi solicitanţi interesaţi.

■ se regăseşte pe lista operaţiunilor eligibile

prezentate în Programul Complement, pentru fiecare domeniu major de intervenţie; ■ se adresează unei zone sau unui grup ţintă (dacă este cazul), aşa cum este prezentat în Programul Complement sau în Ghidul Solicitantului; ■ durata şi valoarea finanţării solicitate se încadrează în limitele stabilite în „cererea de proiecte”;

PO REGIONAL Din luna septembrie au început să fie primite cereri de finanţare din partea autorităţilor locale şi a asociaţiilor de dezvoltare intracomunitară pentru proiectele de infrastructură de transport. Este deschisă şi cealaltă componentă a programului, privind infrastructura socială. Ghidurile Solicitantului FINANCIAL DIRECTOR

OPORTUNITĂȚI

AXE FINANŢATE PRIN PO REGIONAL Axa 1 Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere; Axa 2 Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport; Axa 3 Îmbunătăţirea infrastructurii sociale; Axa 4 Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local; Axa 5 Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului.

Au apărut deja solicitanţi Agenţiile de Dezvoltare Regională au primit de la autorităţile locale zece proiecte de infrastructură, în valoare de 160 de milioane de euro. Proiectele elaborate pentru a primi finanţare prin fondurile structurale au fost depuse în cadrul Axei 2 a Programului Operaţional Regional, prima de acest gen lansata in Romania. Firmele care au depus dosare eligibile ar putea semna contractele până la finalul acestui an. Ministrul Lucrărilor FINANCIAL DIRECTOR

Publice, Laszlo Borbely, a atras atenţia că autorităţile locale nu trebuie să aibă în vedere exclusiv această componenată a programului. „Suma proiectelor aflate în pregătire depăşeşte sumele alocate”, a spus Borbely.

telor, fiind acceptate toate dosarele eligibile.

Spre sectorul de apa şi apa uzată va fi direcţionată cea mai mare parte (60%) din fondurile UE pentru mediu. Sunt 4,5 miliarde, iar partea română contribuie cu un miliard de euro.

POS MEDIU

AXE FINANŢATE PRIN POS MEDIU Axa 1 Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată; Axa 2 Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminante istoric; Axa 3 Reducerea poluării şi diminuarea efectelor climatice prin restructurarea şi reabilitarea sistemelor de încălzire urbană, pentru atingerea ţintelor de eficienţă energetică în localităţile cele mai afectate de poluare; Axa 4 Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii; Axa 5 Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse.

Mediul va fi unul dintre cele mai solicitate Programe Operaţionale în anii următori, dacă ne gândim câte lucruri sunt de făcut în acest domeniu şi câţi bani oferă UE pentru programele din acest POS. Până la sfârşitul acestei luni se pot încă depune cereri de finanţare a proiectelor de implementare a sistemelor de management pentru protecţia naturii (axa 4), urmând ca procesul de selecţie să fie fina-lizat până la sfârşitul primei luni din anul viitor. Există deja în portofoliu 15 proiecte majore, dintre care 10 sunt pe domeniul apei şi al apei uzate, iar cinci vizează managementul deşeurilor.

Bugetul total este de 215 milioane de euro.

Proiectele trebuie implementate până la 31 decembrie 2015. Nu există limită de buget pentru această etapă de selectare a proiec-

▼

au fost lansate spre consultare. Bugetul total este de 877 de milioane de euro, iar perioada de implementare a proiectelor nu trebuie să depăşească luna iulie 2015.

2007 NOIEMBRIE - DECIZII 59

Foto: Gulliver/Getty Images

OPORTUNITĂȚI

▼

POTENŢIALI SOLICITANŢI: ■ autorităţi publice centrale şi locale; ■ operatorii regionali de apă; ■ administraţii ale ariilor naturale protejate; ■ Administrația Naţională “Apele Române”; ■ organizații nonguvernamentale de mediu.

PAŞII NECESARI PENTRU OBŢINEREA BANILOR: ■ Documentarea proprie: ce programe sunt disponibile, în ce domenii; ■ Monitorizarea momentului în care se lanseaza cererea de oferte; ■ Procurarea informatiilor privind finanţarea (Ghidul Solicitantului); ■ Elaborarea proiectului şi a documentelor necesare, cu ajutorul unui consultant; ■ Solicitarea de la bancă a creditului de prefinanţare sau cofinanţare şi a garanţiilor necesare creditului; ■ Semnarea contractului de credit şi obţinerea unei scrisori de conformitate de la bancă; ■ Depunerea dosarului la Autoritatea Contractantă, care va da răspunsul.

60 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

Printre primele proiecte depuse de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile la Bruxelles se află şi proiectele privind modernizarea serviciilor de apa şi canalizare din Cluj şi Salaj (în valoare de 197 de milioane de euro) şi din zona Giurgiu (72 de milioane de euro), care ar trebui finalizate în anul 2013.

Romania, în primii 15 poluatori din Europa Romania se află pe locul 13 într-un top al poluatorilor din Europa, cu 34,5 milioane de tone de dioxid de carbon emise anual. Potrivit site-ului www.carma.org, pe primele locuri în Europa se află Germania (356 de milioane de tone), Marea Britanie (212 milioane de tone) şi Polonia (166 milioane de tone). În clasamentul la nivel mondial, Romania se afla pe locul 33. Statele Unite rămân cel mai mare poluator la nivel mondial, cu 2,79 miliarde de tone de dioxid de carbon emise într-un an, urmate de China (cu 2,68 milioane de tone) şi Rusia (cu 661 milioane de tone).

Emisiile din sectorul energetic reprezintă 25% din totalul emisiilor de dioxid de carbon la nivel global.

POS TRANSPORT Proiectele de modernizare a infrastructurii de transport vor primi de la bugetul UE 4,5 miliarde de euro. Banii vor fi livraţi prin intermediul Fondului European pentru Dezvoltare Regională şi al Fondului de Coeziune.

AXE FINANŢATE PRIN POS MEDIU Axa 1 Modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare ale Reţelei Transeuropene de Transport, în scopul dezvoltării unui sistem durabil de transport şi integrării acestuia în reţelele de transport ale UE; Axa 2 Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în afara axelorprioritare, în scopul dezvoltării unui sitem naţional durabil de transport; Axa 3 Modernizarea sectorului de transport, în scopul îmbunătăţirii protecţiei mediului, a sănătăţii umane şi a siguranţei pasagerilor.

FINANCIAL DIRECTOR

OPORTUNITĂȚI

PROIECTE REGIONALE CU NUMAI 2% CONTRIBUŢIE PROPRIE

POS CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE Proiectele eligibile trebuie să urmărească creşterea productivităţii întreprinderilor autohtone şi reducerea decalajelor faţă de nivelurile medii din UE. Este vorba de creşterea cu 5,5% a mediei anuale a PIB pe angajat, fapt care va permite României să atingă, până în 2015, un nivel de 55% din productivitatera medie a UE. POS Creşterea Competitivităţii Economice are în perioada 2007 – 2013 un buget total de circa 4,3 miliarde de euro, din care 2,5 miliarde din Fondul Europena de Dezvoltare Regională (FEDR), restul reprezentând contribuţia naţională. Pentru acest an au fost alocate 239 de milioane de euro.

AXE FINANŢATE PRIN POS CREŞTEREA COMPETITIVITĂŢII ECONOMICE Axa 1 Dezvoltarea unui sistem inovativ şi eco-eficient de producţie Axa 2 Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru competitivitate FINANCIAL DIRECTOR

Banii europeni vin şi pentru alte tipuri de proiecte, de anvergură regională. Amploarea acestui tip de proiect implică şi o finanţare nerambursabilă mai substanţială din partea UE. Din acest an Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor gestionează 11 Programe de Cooperare Teritorială Europeană. Companiile, autoritatile publice şi ONG-urile din România pot să realizeze proiecte şi să obţină finanţare dacă încheie parteneriate cu alt solicitant dintr-o ţară membră UE sau învecinată cu România, dar nemembră a Uniunii.

Ordonanţa guvernamentală care reglementează cele 11 programe stabileşte că, pentru opt dintre acestea, bugetul de stat va sprijini beneficiarii de finanţare cu 13% din valoarea proiectului. Astfel, solicitanţii trebuie să obţină cofinanţare numai pentru 2% din valoarea proiectului, restul de 85% fiind reprezentat de fonduri europene nerambursabile.

Cele trei programe care fac excepţie de la aceasta regulă sunt: Programul Operaţional Comun România - Ucraina - Moldova, Programul Operaţional Comun de Cooperare în Bazinul Mării Negre şi Programul Operaţional Comun Ungaria - Slovacia - România Ucraina.

Pentru acestea, finanţarea de la buget va acoperi 8% din cheltuielile eligibile. Beneficiarul va contribui astfel tot cu 2% la cheltuielile eligibile ale proiectului, având în vedere că finanţarea nerambursabilă UE poate ajunge, la 90% pentru cele trei proiecte.

Axa 3 Tehnologia Informaţiilor şi Comunciaţiilor pentru sectorul public şi privat Axa 4 Creşterea eficienţei energetice şi a siguranţei aprovizionării, în contextul combaterii schimbării climatice

Procesul de evaluare a proiectelor Cunoaşterea criteriilor de selecţie şi evaluare a proiectelor depuse pentru finanţare din Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE) poate reprezenta un avantaj. Aceste informatii pot face diferenţa între a obţine sau nu finanţarea. Pentru POS CCE autorităţile responsabile au stabilit un proces de evaluare şi selecţie în 3 etape. Prima etapă vizează verificarea administrativă a dosarelor de finanţare. În această etapă se verifică dacă cererea de finanţare respectă formatul impus

prin ghidul solicitantului de finanţare şi, dacă este, să fie însoţită de toate anexele cerute, într-un anumit număr de copii, cu toate semnăturile şi ştampilele necesare etc.

Cea de-a doua etapă presupune: ■ verificarea eligibilităţii organizaţiei care depune proiectul (solicitantul de finanţare), din punctul de vedere al categoriei de întreprindere, al tipului activităţilor desfăşurate (inclusiv verificarea pe coduri CAEN), al respectării obligaţiilor de plată la buget, respectiv cât de rentabilă este afacerea, dacă are resurse financiare pentru cofinanţare etc.

■ verificarea eligibilităţii proiectului, din punctul de vedere al încadrării în ceea ce se finanţează, al respectării legislaţiei privind egalitatea de şanse, dezvoltarea durabilă, achiziţiile publice, ajutorul de stat, informarea şi publicitatea.

Daca un criteriu ori subcriteriu din aceste două etape nu este îndeplinit, proiectul este respins din punct de vedere administrativ, el neintrând în procesul propriu-zis de evaluare, care începe o data cu cea de-a treia etapa.

In acest proces, urmează a fi folosite criterii pentru a se determina dacă: ■ proiectul este relevant, adică el va contribui la obiectivele POS CCE, precum şi la cele existente în strategiile şi programele naţionale şi europene destinate dezvoltării sectorului IMM; ■ proiectul este coerent şi de calitate, adică propune o metodologie realistă de atingere a obiectivelor şi obţinere a rezultatelor dorite, prin cheltuirea eficientă a resurselor financiare, materiale şi umane prevăzute; ■ proiectul are un grad mare de maturitate, adica există cât mai multe din studiile, avizele şi procedurile necesare realizării lui (ex: existenţa studiului de fezabilitate); ■ proiectul este sustenabil, adică demonstrează că pe o perioada de minimum cinci ani de zile după terminarea finanţării din Fonduri Structurale, organizaţia beneficiară va avea structurile instituţionale, resursele tehnice, financiare şi umane necesare operării investiţiei realizate prin proiect; ■ proiectul este fezabil, adică organizaţia care solicită finanţare dispune de experienţa anterioară şi resursele umane necesare pentru implementarea eficientă a respectivului proiect.

Dacă, pentru primele două etape, criteriile şi subcriteriile utilizate sunt eliminatorii, în cea de-a treia se acordă puncte. În urma acestei ultime etape se alcătuieşte un clasament în ordinea punctelor obţinute de fiecare firmă. ■ 2007 NOIEMBRIE - DECIZII 61

FRAUDE

AVENTURA BANILOR EUROPENI În ciuda rigorilor impuse de mecanismele UE, o parte din fondurile europene au reuşit să-şi piardă urma în buzunarele unor “băieţi deştepţi”.

Prin secretizarea unor date de interes public, informaţii false sau erori mai mult sau mai puţin intenţionate, autorităţile din statele membre UE fac pierdute fondurile europene. Cele mai importante fraude sunt legate de fondurile pentru agricultură.

Fenomenul se manifestă chiar la state importante din Uniune şi puţini sunt cei care ştiu unde s-au dus părţi importante din cele 55 de milioane de euro, care constituie bugetul Politicii Agricole Comune.

Un studiu asupra transparenţei cheltuirii banilor europeni pentru agricultură, realizat de site-ul farmsubsidy.org, plasează guvernele Austriei şi Greciei pe primele poziţii în ceea ce priveşte refuzul de a da publicităţii numele beneficiarilor fondurilor europene destinate sectorului agricol.

O altă categorie de ţări membre este cea din care fac parte Belgia, Estonia, Cehia, Germania, Franţa, Finlanda, Italia, Spania, Ungaria, Lituania, Irlanda, Polonia, Marea Britanie şi Portugalia. Toate aceste state dau posibilitatea accesului parţial la acest tip de informaţii, în sensul că doritorilor li se dau doar date cu conţinut neutru.

Danemarca, Suedia, Olanda, Slovacia şi Slovenia sunt singurele state membre ale căror guverne nu ezită să facă publice toate informaţiile referitoare la destinatarii fondurilor europene pentru agricultură.

In Italia, nordul este mai dispus să răspundă întrebărilor incomode, în timp de autorităţile din sud refuză accesul la informaţii.

Andaluzia şi Castllia-La Mancha, regiuni autonome spaniole, prezintă deschis informaţiile din acest domeniu, în timp ce alte regiuni păstrează unele lucruri departe de ochii opiniei publice. În Irlanda a fost nevoie de câţiva ani de presiune asupra autorităţilor pentru ca acestea să facă publice numele primilor 100 de beneficiari de finanţări pentru agricultură.

Autorităţile locale dau dovadă de o ingeniozitate atunci când vine vorba despre modalităţile prin care poate fi facută pierdută urma finanţărilor pentru agricultură.

Sistemul Integrat de Administrare si Control (IACS), în multe cazuri, nu este funcţional. Teoretic, monitorizarea beneficiarilor subvenţiilor agricole se face prin alocarea unui cod unic de identificare. În practică acest cod unic nu prea este folosit.

Mai mult chiar, numele aceluiaşi beneficiar este modificat de la un an la altul sau de la o schemă de finanţare la alta. În astfel de situaţii, in care un beneficiar este „botezat” cu nume diferite de la un an la altul, este aproape imposibilă depistarea circuitului fondurilor europene pentru agricultură.

Erori intenţionate?

Nereguli la o treime din subvenţiile în agricultura UE

Transparenţa modului în care sunt cheltuiţi banii diferă nu doar de la ţară la ţară, ci şi de la o regiune a unui stat membru la alta.

Raportul din noiembrie al Curţii Europene a Auditorilor (CEA), care analizează cheltuielile din bugetul UE în anul 2006 arată

TRANSPARENŢA MODULUI ÎN CARE SUNT CHELTUIŢI BANII DIFERĂ NU DOAR DE LA ŢARĂ LA ŢARĂ, CI ŞI DE LA O REGIUNE A UNUI STAT MEMBRU LA ALTA 62 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

că “aproximativ 850 de milioane de euro sunt plătite agricultorilor în fiecare an, în condiţii de control îndoielnice.” “Pentru perioada 1996-2005, Comisia a impus corecţii însumând 479 de milioane de euro, echivalentul a aproximativ 6% din cheltuielile declarate”, se precizează în Raportul Curtii Europene a Auditorilor.

Documentul a relevat faptul că, dintre neregulile constatate la cheltuirea banilor europeni, cele mai multe erori se găsesc în domeniul plăţilor directe în agricultură.

Procentul erorilor constatate se ridică la circa 28%, pentru toate statele membre.

Auditorii au constatat ca, în toate statele membre vizitate (cu excepţia Portugaliei şi Belgiei), situaţia solicitărilor de plată în valoare de peste 8,3 miliarde de euro) a fost clarificată după expirarea termenului limită legal de 31 decembrie 2005. “Prin urmare, unele state membre nu au reuşit să îi plătească pe toţi agricultorii până la termenul limită de 30 iunie 2006. Aceasta a reprezentat o problemă în special în Marea Britanie.

Auditul efectuat de Curte la nivel de beneficiar final a revelat 13 cazuri (din cele 54 de FINANCIAL DIRECTOR

FRAUDE

mare parte a fondurilor structurale. Potrivit publicaţiei electronice Euobserver, Franţa, Spania şi Italia sunt ţările care au atras anul trecut cei mai mulţi bani din fonduri europene.

Fermierii francezi au primit în 2006 cele mai multe finanţări pentru agricultură, în timp ce Spania şi Italia conduc în topul țărilor cu cele mai multe proiecte mari pe segmentul de infrastructură.

Potrivit raportului financiar privind alocarea bugetului Uniunii Europene pe anul trecut, decalajul dintre vechile state membre UE şi noile state membre din fostul bloc socialist s-a diminuat în continuare.

Cele 10 state, care au aderat la Uniunea Europeană în 2004, au absorbit anul trecut 11,5 miliarde de euro, aproape de două ori mai multe fonduri decât în anul aderării.

Cu 20,3% din totalul fondurilor alocate pentru agricultură, Franţa a obţinut cei mai mulţi bani, fiind urmată de Spania (13,4%) şi Germania (13,2%).

Spania se află pe primul loc în topul ţărilor care au atras cei mai mulţi bani din fonduri structurale pentru mari proiecte de investiţii (17,8%), fiind urmată de Italia, care a primit 14% din aceste fonduri şi respectiv Germania, cu 13,6%, potrivit datelor Uniunii.

Populaţia face puterea

plăţi selectate aleatoriu în vederea testării), în care suprafeţele luate în considerare pentru calcularea numărului de drepturi la plată erau incorecte şi/sau neeligibile” precizează documentul CEA.

Grecia greşeşte a 5-a oară!

cifra utilizată pentru calculul coeficientului de reducere pe care l-au aplicat. În Cipru, continuă să existe carenţe în sistemul cadastral (care datează din 1926 şi care nu reflectă modificările survenite de atunci în limitele naturale ale suprafeţelor), ceea ce explică cele două diferențe relativ importante care au fost constatate cu privire la suprafeţe (7,26% şi 18,7 %). În Ungaria, coeficientul de reducere a fost calculat gresit, conducând la plăţi majorate sistematic cu 1,62% faţă de cât s-ar fi cuvenit”, arată raportul ECA.

Ca şi în cazul vechilor ţări membre UE, în rândul noilor state membre, principalii beneficiari de fonduri europene au fost ţările cu cea mai mare populaţie, respectiv Polonia (5,3 miliarde euro, o creştere spectaculoasă faţă de doar 1,3 miliarde de euro atrase în 2005), Ungaria (1,8 miliarde euro) şi Republica Cehă (1,3 miliarde euro).

Comisarul European pentru Buget, Dalia Grybauskaite, a atras atenţia că unele din noile state membre riscă să piardă o parte din fondurile repartizate, fiindcă nu au reusit sa-i cheltuiască în primii ani de la alocare.

Potrivit datelor Comisiei Europene, în perioada 2004-2006, Malta, Slovenia şi Ungaria au fost statele care au avut cele mai bune rezultate în privinţa cheltuirii banilor alocaţi, la polul opus situându-se Republica Cehă, Cipru şi Letonia. ■

În Grecia, pentru al cincilea an consecutiv, oficialii europeni îşi exprimă rezervele privind insuficienta punere în aplicare a IACS. Pentru 2006, Curtea a confirmat ca în continuare nu se pun în aplicare controale cheie, şi anume: gestionarea cererilor de plată, procedurile de inspecţie, integritatea bazei de date referitoare la animale şi sistemul de identificare a parcelelor agricole.

Majoritatea banilor merg tot către vechile state membre

Noile state membre nu scapă de nereguli

La patru ani de la includerea în familia europeană a încă 10 state, ţările fondatoare ale UE continuă să atragă cea mai

Ungaria, Estonia şi Cipru sunt date ca exemplu pentru a ilustra situaţia neregulilor în domeniul platilor directe. „În Estonia cei patru beneficiari auditati au beneficiat de plăţi pentru o suprafaţă mai mare cu circa 4,6% decat cea masurată la faţa locului, iar autorităţile estone nu au putut să justifice

ŢĂRILE FONDATOARE ALE UE CONTINUĂ SĂ ATRAGĂ CEA MAI MARE PARTE A FONDURILOR STRUCTURALE

FINANCIAL DIRECTOR

2007 NOIEMBRIE - DECIZII 63

FINANȚARE

▼

COFINANŢAREA DĂ STARTUL PROIECTELOR DE DEZVOLTARE Fondurile europene acoperă doar o parte din costurile unui proiect. Restul poate veni de la bănci, prin cofinanţare. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA, IZABELA ȘTEFĂNESCU 64 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

FINANȚARE

creşte afacerile. De data asta, la o scară mult mai mare decât în cazul fondurilor de preaderare, de tip SAPARD sau PHARE. Prevederea conform căreia cofinanţarea este o condiţie obligatorie pentru a beneficia de fonduri UE nerambursabile a atras bănci importante, însă puţine lucruri concrete s-au întâmplat în primul an de la aderare.

Majoritatea băncilor din prima parte a plutonului iau în calcul cofinanţarea de proiecte din fonduri structurale, însă cum absorbţia banilor europeni trenează din cauza problemelor de ordin legal sau tehnic, volumul finanţărilor acordate în acest an va fi foarte mic.

Efortul financiar al companiilor care accesează fonduri structurale este de 15%-50% din valoarea proiectului, dar instituţiile financiare apelează şi la finanţarea până la 100% din valoarea unui proiect eligibil. „Dacă fondurile se vor concretiza cu o valoare a grantului de 50% din valoarea eligibilă a proiectului, băncile iau în calcul finanţarea până la 100% a proiectu-

FINANCIAL DIRECTOR

BĂNCILE AR PUTEA ACORDA COFINANŢĂRI DE 5 MILIARDE DE EURO PENTRU PROIECTELE DIN FONDURI UE lui” punctează Marinel Burduja, primvicepreşedinte Raiffeisen Bank.

Volumul total al cofinanţărilor acordate de băncile din România este, în fond, legat de numărul de proiecte agreate. Dacă anul acesta lucrurile au început să se mişte abia în ultimele luni, pentru anul 2008, bancherii prognozează o creștere masivă a gradului de absorbţie a fondurilor europene. De altfel, şi autorităţile române mizează pe o atragere masivă de fonduri în 2008, valoarea acestora fiind prevăzută să reprezinte 2,9% din PIB.

Bani mai mulţi pentru companiile mari Alocaţia financiară nerambursabilă poate ajunge până la 5 milioane de euro pentru proiectele de investiţii ale companiilor mari, între 200.000 şi 1,5 milioane de euro pentru proiectele mari de investiţii ale IMM-urilor şi până la 200.000 de euro pentru proiectele mici de investiţii ale IMM-urilor.

Raiffeisen va finanţa, în cazul companiilor mari, 40% din cheltuielile eligibile pentru Bucureşti şi zona Ilfov şi 50% în cazul proiectelor din restul ţării.

Pentru firmele mijlocii, ponderea finanţării acordate de Raiffeisen este de până la 50%, respectiv 60%, în timp ce la întreprinderile mici finanţarea cheltuielilor eligibile este de 60% pentru zona Bucureşti-Ilfov şi de 70% în rest.

Chiar dacă slaba coordonare a instiituţiilor publice întârzie momentul în care băncile vor putea demara cofinanţările, instituţiile financiar-bancare şi-au pregătit deja strategiile pentru rotunjirea cotei de piaţă prin crearea de produse specializate alternative şi calificarea de consultanţi.

Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, bancherii recomandă utilizarea serviciilor unor consultanţi de specialitate pentru întocmirea documentaţiei tehnico-economice şi obţinerea autorizaţiilor necesare pentru proiect.

▼

Băncile au văzut şi ele în fondurile structurale o oportunitate de a-şi

2007 NOIEMBRIE - DECIZII 65

FINANȚARE

▼

„Avem un departament care oferă consultanţă privind accesul la fondurile structurale, prefinanţare şi cofinanţare, însă anul acesta cred că nu o să acordăm finanţări de acest tip. Autorităţile trebuie să deblocheze procesul, dar eu nu văd să se întâmple mai devreme de 2008”, crede Mişu Negriţoiu, director general al ING Bank România.

De altfel, ING mizează pe cofinanţarea, cu până la un maxim de 50% din proiect, a IMM-urilor interesate de fondurile structurale, în situaţia în care companiile mari dispun de fondurile necesare. Pentru 2008, volumul estimat al cofinanţărilor din portofoliul ING s-ar putea cifra la 100 de milioane de euro.

Pentru eligibilitatea clientului, este necesar avizul Autorităţii de Management, în condiţiile în care 50% din suma totală a proiectului este nerambursabilă, pasul următor fiind acordarea cofinanţării din partea băncii. Potrivit bancherilor, din momentul în care proiectul este declarat eligibil până la finanţarea propriu-zisă termenul poate fi de 30 de zile.

Condiţii de creditare tipice Condiţiile de cofinanţare sunt, per ansamblu, aproape identice cu cele practicate pentru împrumuturile clasice.

Media dobânzilor la euro practicate de băncile româneşti la creditarea companiilor este de EURIBOR plus o marjă de 1-4% pe an şi, respectiv, de 8-13% pe an pentru creditele acordate în lei. Cu toate acestea, în sistemul bancar sunt companii creditate în euro cu o marjă mai mică de 1% peste nivelul EURIBOR. „În cazul Raiffeisen, discutăm de o marjă de 1-4% peste EURIBOR la creditele în euro, iar la creditele în lei marja este de 0,75-2,75% peste BUBOR“, punctează vicepreşedintele Marinel Burduja.

Pentru 2008 este anticipată o creştere a costurilor împrumuturilor, cauzată, pe de o parte, de scumpirea finanţărilor pe fondul crizei financiare internaţionale, iar pe de altă parte de majorarea, în luna octombrie, a dobânzii de politica monetară. de către Banca Naţională a României, cu 0z5 puncte procentuale. Principalii beneficiari ai proiectelor aprobate pentru 2007 ar putea fi

CRITERII DE ELIGIBILITATE PENTRU OBŢINEREA COFINANŢĂRII În principiu, toate criteriile de eligibilitate şi condiţiile care trebuie îndeplinite de un solicitant de cofinanţare sunt strict definite şi detaliate în ghidurile solicitanţilor, în cadrul fiecărei axe prioritare, aferente programelor. În realitate lucrurile stau puţin altfel, fiecare bancă aplicând un set de cerinţe, adaptat la normele proprii de prudenţialitate.

Pentru a simplifica lucrurile, autoritățile de implementare a fondurilor europene trebuie să stabilească, împreună cu băncile, un mecanism şi un flux de documente comune, care să permită o armonizare a documentelor solicitate de bănci cu documentele solicitate în cadrul programelor prin care se acordă finanţări europene.

Iată care sunt o parte dintre cele mai întâlnite criterii de eligibiltate, pe care companiile ar trebui să le îndeplinească pentru a obţine cofinanţarea: - să fie înregistrate la Registrul Comerţului - să nu fie supuse procedurilor de faliment, de insolvenţă sau de lichidare judiciară - să nu aibă datorii către bugetul de stat, bugetele speciale şi locale - să aibă cel puţin doi ani de activitate şi profit operaţional în ultimii doi ani contabili - Să facă proba capacităţii de administrare a proiectelor (contabilitate distinctă, arhivată timp de trei ani) - investiţia să devină operaţională într-un interval de timp clar stabilit.

admistraţiile locale, în special pe proiectele de mediu, însă România are posibilitatea de a utiliza fondurile alocate pentru acest an, în valoare de 1,335 miliarde euro, până la sfârşitul lui 2010.

Utilizarea fondurilor europene reprezintă o oportunitate de dezvoltare economică a României, în contextul în care folosirea acestora ar însemna un influx anual de capital ce reprezintă ca pondere până la 5% din produsul intern brut. În plus, odată cu atragerea fondurilor postaderare, România ar putea deveni o ţintă favorită a investitorilor, potenţialul dezvoltare a proiectelor de investiţii, în special pe infrastructură, fiind imens.

MAJORITATEA BĂNCILOR IMPORTANTE IAU ÎN CALCUL COFINANŢAREA DE PROIECTE DIN FONDURI STRUCTURALE 66 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

Mai întâi consultanţă În aşteptarea momentului în care vor începe să acorde şi credite de cofinanţare, băncile au pus la punct partea de informare şi cea de consultanţă.

Cea mai mare bancă din România, BCR, a lansat conceptul „EU Office BCR”, implementat atât la nivel central cât şi regional, prin intermediul celor 15 Birouri Regionale EU Office BCR. „Acestea oferă celor interesati informaţii referitoare la tipurile de finanţări UE şi mecanismele corespunzătoare, eligibilitatea administrativă a proiectelor, organizarea licitaţiilor, întocmirea cererilor de plată şi a rapoartelor financiare, consultanţă în structurarea finanţării unui proiect, precum şi mai multe instrumente de finanţare (credite de pre-finanţare, credite de cofinanţare, credite pentru finanţarea cheltuielilor neeligibile, scrisori de garanţie etc.)”, spune Ramona Ivan, Director Executiv la Direcţia Instituţii Financiare din cadrul băncii.

Cei care doresc consultanţă şi în realizarea proiectului investiţional găsesc la BRD o listă de firme specializate în domeniul de activitate în care se încadrează proiectul respectiv.

Centrul European de Competenţă (CEC) din cadrul băncilor Grupului UniCredit oferă toate tipurile de informatii legate de Uniunea Europeana – de la tipuri de fonduri europene şi programe de sprijin, la modalitatea de aplicare pentru a beneficia de sprijin financiar comunitar şi informaţii generale legate de structurile UE. Specialiştii UniCredit Ţiriac Bank pot arăta companiilor româneşti cum să participe şi să creeze proiecte care întrunesc criteriile de eligibilitate privind accesul la fonduri europene. În faza de elaborare a proiectului şi specialiştii Bancpost pot asigura identificarea celor mai potrivite programe de finanţare şi o evaluare preliminară a proiectului.

Tipuri de cofinanţări Oferta de cofinanţare din acest moment, pusă la dispoziţie de bănci, cuprinde două tipuri de credite – cele de investiţii şi cele de tip revolving.

Creditele de investiţii sunt, practic, cele de cofinanţare, prin care solicitantul de fonduri europene îşi asigură necesarul de bani neacoperit de fondurile europene. În funcţie de condiţiile pieţei, de anvergura proiectului fiecărui solicitant, de garanţiile oferite de acesta, banca negociază cu compania dobânda şi maturitatea împrumutului acordat.

FINANCIAL DIRECTOR

FINANȚARE

De la momentul aprobării proiectului de investiţii până la primirea fondurilor europene există o perioadă în care compania are nevoie de prefinanţare. De asemenea, există o serie de cheltuieli neeligibile (precum cele cu TVA-ul), care trebuie acoperite din alte surse. În aceste cazuri, băncile pot acorda un credit de tip revolving sau „punte”, ce se va derula în perioada dintre iniţierea investiţiei şi primirea fondurilor europene.

De obicei, după maximum doi ani, se presupune că solicitantul a obţinut finanţarea europeană şi poate rambursa integral creditul de tip revolving, utilizat până atunci la plata diverselor facturi.

Există încă ezitări În urmă cu ceva vreme preşedintele BCR, Nicolae Dănilă, afirma că băncile din sistem ar putea acorda cofinanţări de aproximativ 5 miliarde de euro pentru proiectele şi programele din fonduri UE. Faţă de multe alte credite, aceste cofinanţări au avantajul că FINANCIAL DIRECTOR

OFERTA DE COFINANŢARE CUPRINDE DOUĂ TIPURI DE CREDITE: CELE DE INVESTIŢII ŞI CELE DE TIP REVOLVING prezintă un grad mai redus de risc, având în vedere că proiectul este analizat atât de autorităţile care gestionează fondurile europene, cât şi de bancă. Garanţiile sunt şi ele mai sigure.

Pe de altă parte, autorităţile locale, care vor depune proiecte pentru finanţări de milioane de euro, prezintă un grad de risc de neplată mai redus decât companiile private.

Privind lucrurile pe termen lung, implicarea băncilor în finanţarea acestor proiecte va duce la o îmbunătăţire a infrastructurii, a economiei în general şi ca impulsiona companiile locale să se dezvolte şi mai mult.

Acestea vor ajunge apoi tot la bănci pentru a-şi finanţa afacerile.

Sunt astfel destule argumente care ar trebui să convingă băncile să devină actori principali în acest proces. Dincolo însă de

relaţia defectuoasă cu instituţiile centrale şi de lipsa unor proiecte viabile (aspecte de care se plâng cam toate băncile, când vine vorba de fondurile structurale sau de coeziune), instituţiile bancare stau încă în expectativă şi pentru că cererea de finanţare a sectorului neguvernamental este foarte mare. Activitatea pe segmentul de retail este încă destul de profitabilă pentru ca băncile să consume resurse pentru cofinaţarea companiilor. Date recente ale BNR arată că, din august 2006 până în august 2007, creditele acordate sectorului neguvernamental s-au majorat cu 50%.

Saturarea pe segmentul de retail şi banii tot mai mulţi care vor veni de la Uniunea Europeană în perioada următoare ar putea să schimbe însă lucrurile. Poate chiar de anul viitor. ■ 2007 NOIEMBRIE - DECIZII 67

Foto: Gulliver/Getty Images

CHEIA

ELIGIBILITĂŢII PROIECTELOR Consultanţii sunt elementul-cheie, care leagă proiectul unei companii de fondurile europene necesare punerii în practică. De aceea, alegerea consultantului trebuie să fie inspirată.

TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

68 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR

ÎNDRUMARE

Alegeri dificile Companiile care au derulat programe cu finanţare din fondurile de preaderare şi care doresc să participe şi la o schemă din actualele programe operaţionale pot scăpa de această dilemă. Pentru că pot apela la acelaşi consultant care le-a făcut primul proiect, fie, având experienţa SAPARD, pot să-şi facă singure un proiect eligibil.

Societatea noastră nu are cultura finanţării proiectelor, majoritatea românilor fiind obişnuiţi să primească întâi banii şi apoi să vadă cum îi folosesc. Pentru multe companii, obţinerea fondurilor structurale reprezintă prima experienţă practică de concepere a unui proiect de dezvoltare a afacerii, pe termen lung şi respectând condiţii stricte de formă şi de fond.

Pentru aceste firme, sfatul şi expertiza unui consultant par a fi absolut necesare, dacă doresc să aibă şanse reale de reuşită.

Decizia de a apela la un consultant este un pas important, dar mai important este ca acel consultant să fie şi cel potrivit.

Mirajul celor aproape 30 de miliarde de euro pe care UE îi va aloca României în perioada 2007-2013, sub forma fondurilor structurale şi de coeziune, a cuprins nu numai entităţile care doresc să beneficieze de aceste sume nerambursabile, ci şi pe cei care pot intermedia realizarea proiectelor.

Numărul firmelor de consultanţă a crescut foarte mult anul acesta, iar ceea ce face ca alegerea unei asemenea companii să fie şi mai dificilă. Pe ce criterii şi după ce standarde se alege consultantul?

Realizarea unui proiect eligibil pentru a obţine finanţare nerambursabilă din partea UE pare un lucru accesibil multor companii.

Fiecare din cele 7 Programe Operaţionale are un Ghid al Solicitantului, în care sunt explicaţi amănunţit paşii ce trebuie urmaţi şi sunt menționate documentele necesare depunerii unui proiect de finanţare.

Experienţa fondurilor de preaderare arată însă că lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

FINANCIAL DIRECTOR

Multe companii care au urmat întocmai paşii prevăzuţi în ghidurile pentru programele SAPARD au ratat finanţările dorite, dosarul fiind respins de organismele de decizie. Din diverse motive, proiectele au fost considerate neeligibile. Au existat însă şi companii care au apelat la consultanţi şi care s-au trezit în aceeaşi situaţie. În aceste condiţii, toţi se întreabă cât de important este rolul unui consultant în procesul de pregătire a documentaţiei pentru obţinerea unor fonduri structurale.

De obicei, funcţionează foarte bine recomandarea „din gură în gură”. Firme care au lucrat cu anumiţi consultanţi îi recomandă şi altor companii care doresc să facă proiecte cu fonduri structurale. Consultanţii serioşi şi cu multe reuşite la activ îşi câştigă repede clienţi noi şi faimă.

Când nu există astfel de recomandări, o companie trebuie să-şi aleagă singură un consultant. Legislaţia nu permite niciunei autorităţi să recomande o listă de consultanţi autorizaţi. Aceştia trebuie căutaţi în mediile de informare sau de afaceri şi aleşi pe baza activităţii şi a portofoliului de proiecte realizate până la acel moment. Cel mai relevant criteriu este procentul de proiecte aprobate. Cu cât acesta este mai mare, cu atât sunt mai multe şanse ca şi următoarele proiecte să fie eligibile. De obicei, consultanţii de succes sunt cunoscuţi în piaţă şi nu ajung să bată pe la uşile companiilor pentru a-şi oferi serviciile.

▼

Renumele contează

2007 NOIEMBRIE - DECIZII 69

ÎNDRUMARE

Miza sunt comisioanele Documentarea unui proiect de finanţare europeană poate dura, în funcţie de domeniu şi de complexitate, de la câteva săptămâni la câteva luni şi poate implica până la trei consultanţi.

Comisionul pentru această activitate reprezintă, de regulă, un procent din valoarea finanţării europene primite pentru fiecare proiect în parte şi include, pe lângă plata serviciilor de consultanţă, şi contravaloarea altor taxe şi comisioane apărute pe parcursul întocmirii dosarului. În cazul unor proiecte de infrastructură sau de mediu, cu finanţări de milioane de euro, valoarea comisionului este substanţială.

Plafoanele maxime eligibile pentru acest tip de cheltuieli sunt prevăzute în Ghidurile Solicitantului pentru fiecare POS în parte, însă, acestea fiind maximale, dau posibilitatea beneficiarului să obţină un cost mai mic, în urma negocierilor cu consultantul. Chiar dacă ponderea acestor comisioane ar trebui să aibă un nivel rezonabil, raportat la valoarea fondurilor structurale primite, există cazuri în care consultanţii au solicitat chiar şi 25% din valoarea finanţării. Cifra este foarte mare şi

Foto: Gulliver/Getty Images

▼

Promovarea agresivă a propriilor servicii este, de cele mai multe ori, un atribut al celor slab pregătiţi.

Explozia de pe piaţa consultanţilor de specialitate a indus o oarecare derută în rândul companiilor. Ratarea unor şanse de a obţine fonduri nerambursabile din cauza consilierii greşite în realizarea proiectelor a dat naștere la neîncrederea în activitatea de consiliere.

Destul de multe firme preferă mai degrabă să nu facă proiecte de finanţare, decât să apeleze la o firmă de consultanţi, pe care îi văd ca pe nişte persoane care vor doar să încaseze comisioane cât mai mari, fără să fie interesaţi de şansele proiectelor pe care le fac.

Nici consultanţii care sunt gata să garanteze 100% că proiectul va fi aprobat nu sunt de preferat, pentru că niciun proiect nu pleacă din start ca fiind eligibil. Este important însă ca firmele să vadă că fiecare consultant face tot ce trebuie şi tot ce este posibil pentru ca şansele de aprobare ale unui proiect să fie cât mai mari.

pune sub semnul întrebării întregul proiect, mai ales că niciun consultant nu poate garanta 100% aprobarea acestuia. În alte cazuri, firmele de consultanţă au solicitat plata în avans a comisioanelor.

Companiile profesioniste, cu experienţă în realizarea acestor proiecte, oferă consultanţă gratuită până la începerea efectivă a lucrării, acceptând un comision modic până la primirea aprobării de finanţare din partea UE. Cea mai importantă măsură de siguranţă pe

DECIZIA DE A APELA LA UN CONSULTANT ESTE UN PAS IMPORTANT, DAR MAI IMPORTANT ESTE CA ACEL CONSULTANT SĂ FIE ŞI CEL POTRIVIT 70 DECIZII - NOIEMBRIE 2007

care o poate lua beneficiarul este includerea în contractul cu firma de consultanţă a unei clauze-garanţii care să prevadă înapoierea banilor în condiţiile în care expertiza europeană consideră proiectul neeligibil din cauza modului în care a fost realizat. Dacă însă proiectul este respins din cauza epuizării fondurilor, consultantul îşi primeşte comisionul prevăzut în contract.

Există şi scutiri de comisioane. Pentru fondurile destinate dezvoltării rurale, timp de doi ani, consultanţa în vederea realizării de proiecte va fi suportată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. În perioada 2007-2009, ministerul îi va plăti de la buget pe toţi consultanţii care vor realiza proiecte pentru dezvoltarea rurală, pentru a încuraja absorbţia fondurilor de la UE. FINANCIAL DIRECTOR

ÎNDRUMARE

Foto: Gulliver/Getty Images

EUGA - PROGRAM DE CONSULTANŢĂ PENTRU PROIECTELE IT

Relaţia beneficiar-consultant Perioada de câteva săptămâni sau chiar luni necesară pentru realizarea unui proiect de finanţare din fonduri structurale presupune un dialog foarte bun între beneficiar şi consultant.

Este nevoie ca cele două părţi să lucreze ca o echipă care urmăreşte acelaşi obiectiv şi îşi completează acţiunile.

Beneficiarul trebuie să ştie care este programul cel mai potrivit pentru firma sa, iar consultantul să identifice etapele necesare şi metodele cele mai potrivite pentru ca, împreună, să elaboreze un dosar impecabil.

Un consultant profesionist va oferi un pachet integrat de servicii, care cuprinde atât pregătirea proiectului, cât şi implementarea acestuia. Multe probleme apar chiar după aprobarea dosarului de finanţare, în faza de FINANCIAL DIRECTOR

În unele cazuri, firmele care doresc finanţare europeană primesc ajutor și din partea altor companii, nu numai din partea statului. Microsoft, HP şi Banca Transilvania s-au asociat pentru a sprijini firmele medii şi mici din România să aibă acces mai uşor la oportunităţile de finanţare venite din partea UE, lansând iniţiativa European Union Grants Advisor (EUGA). „Întreprinderile mici şi mijlocii din Europa reprezintă baza pentru crearea de noi locuri de muncă, dar şi motorul care antrenează inovaţia şi creşte competitivitatea.

De aceea este atât de important să le oferim acestora acces la finanţări direcţionate”, crede Silviu Hotăran, Director General al Microsoft România. „În esenţă, mai spune reprezentantul Microsoft, acest amplu program reprezintă oportunitatea oferită IMM-urilor şi structurilor administrative, guvernamentale, de a accesa fonduri europene disponibile pentru implementarea proiectelor IT”.

Multe companii medii şi mici, atât din România, cât şi din celelalte state membre UE, nu ştiu exact care este programul de finanţare care li se potriveşte cel mai bine şi nu cunosc paşii ce trebuie urmaţi pentru obţinerea finanţării.

Un studiu recent arată că 45% din cele 22 de milioane de IMM-uri din Europa aveau cunoştinţă despre fondurile structurale, dar numai 4% au depus proiecte pentru finanţare.

Dintre acestea, numai un sfert au primit subvenţii.

Programul EUGA oferă gratuit consultanţă pen-

tru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene în România. Autorităţile locale şi IMM-urile au la dispoziţie o bază de date cu sursele de finanțare. Aceasta poate fi consultată gratuit la www.resurseimm.ro. Site-ul conţine informaţii despre programele de finanţare privind domeniul tehnologiei informaţiilor şi despre finanţatorii naţionali şi regionali din majoritatea statelor membre. Baza de date include liste complexe de programe de finanţare şi subvenţii destinate investiţiilor în tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Programul EUGA oferă suport în patru domenii- cheie: IT&C CERCETARE-DEZVOLTARE/INOVAŢIE INIŢIEREA AFACERII ANGAJAREA PERSONALULUI EUGA pune la dispoziția întreprinderilor mici şi mijlocii sesiuni de consultanţă oferite de experţi în domeniul finanţării, prima întâlnire fiind gratuită. Serviciile de consultanţă pot fi solicitate pentru a ajuta un client să identifice programul de finanţare potrivit sau pentru a-l asista pe parcursul procesului de redactare a proiectului.

Programul EUGA nu este o noutate absolută, fiind aplicat cu succes în alte 23 de ţări din UE. Prin acest program au fost create până acum peste 1.500 de proiecte, cu o rată de succes de 84%, şi aproximativ 120 de milioane de euro au fost contractaţi ca fonduri guvernamentale şi europene.

administrare a proiectului. Solicitantul poate beneficia de asistenţa specializată a consultantului pentru organizarea licitaţiei de bunuri sau servicii, conform legislaţiei achiziţiilor publice, dar şi pentru depunerea la timp şi în mod corect a rapoartelor de progres şi a cererilor de plată.

Având în vedere perioadele destul de lungi în care se derulează anumite proiecte complexe, colaborarea dintre beneficiar şi consultant poate rămâne activă şi timp de doi ani. Un bun consultant poate să vadă dincolo de interesul de moment. Realizarea unor proiecte eligibile şi stabilirea unei relaţii bune cu clienţii îi poate asigura noi contracte şi o reputaţie bună.

Abilitatea de a identifica adevăratele nevoi ale beneficiarului poate să îl pună, uneori, în contradicţie cu dorinţele acestuia. În acest caz, consultantul trebuie să aibă capacitatea

de a spune “nu” şi de a-i explica beneficiarului că firma sa nu are capacitatea de a derula un anumit tip de proiect sau că nu este încă pregătită să acceseze fonduri structurale. În acest ultim caz, consultantul poate lucra împreună cu echipa beneficiarului la pregătirea companiei pentru managementul, deloc facil, al unui proiect investiţional de anvergură şi grevat pe reguli stricte.

Uneori evoluţia lucrurilor depăşeşte puterea de control a consultantului. Independent de voinţa acestuia, pot interveni diverse situaţii: fondurile pe domeniul ales s-au terminat, clientul nu este eligibil, clientul are datorii la stat ori la asigurările de sănătate. Consultantul trebuie să fie realist şi să-l pregătească pe solicitant pentru oricare dintre situaţii, oferind chiar posibile soluţii în cazul unor evoluţii nedorite. ■ 2007 NOIEMBRIE - DECIZII 71

TREND ROMÂNIA

Mai puţini studenţi, mai puţini muncitori Problemele demografice vor afecta educaţia şi piaţa muncii în următorii ani.

Din 2008 vor absolvi liceul primele generaţii născute după 1989. Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) atrage atenţia că aceste generaţii sunt mai puţin numeroase, urmând a fi afectate universităţile, dar şi piaţa muncii.

Dacă în 1989 s-au născut 369.000 de copii, în 1990 numărul de nou-născuţi a scăzut la 314.000, în 1991 la 275.000, iar in 1992 la 260.000. Această scădere va afecta sistemul de educaţie universitar şi piaţa muncii în anii următori pentru că numărul absolvenţilor de liceu scade vertiginos: numai în 2008 vor fi cu aproape 30.000 mai puţini decât în 2007, iar până în 2010 vom pierde nu mai puţin de 120.000 de tineri care puteau să ocupe locurile de muncă sau băncile universităţilor.

Efecte asupra sistemului de învăţământ universitar Ministerul Educaţiei a prevăzut pentru deja anul universitar 2007-2008 o scădere cu 8% a numărului de locuri alocate universităţilor, de la 62.000 la 57.000.

Efectele care se văd acum la nivel preuniversitar – închiderea multor şcoli, în special din zonele rurale; disponibilizarea cadrelor didactice – se vor translata începând de anul viitor în învăţământul universitar: odată cu scăderea numărului de studenţi unele universităţi vor trebui să închidă secţii sau să îşi reformeze sistemul.

Odată cu scăderea numărului

de absolvenţi de liceu şi de facultate, această criză se va adânci şi va afecta relansarea economică a României.

Universităţile trebuie să îşi pregătească din timp o strategie prin care să îşi rafineze oferta educaţională şi să se concentreze pe programe de formare continuă a adulţilor. Educaţia de-a lungul vieţii va fi o piaţă în sine pe măsură ce piaţa muncii va deveni din ce în ce mai specializată.

Efecte asupra pieţei muncii România se confruntă deja cu o criză a forţei de muncă - numai în domeniul construcţiilor este nevoie de 150.000 de muncitori pentru a acoperi nevoile în domeniu, conform Institutului Naţional de Statistică - pe fondul migraţiei externe ridicate. Alte sectoare industriale afectate de lipsa forţei de muncă calificate sunt construcţiile de mașini, industria textilă, alimentară, a lemnului şi cea a mobilei.

Numărul salariaţilor din România a scăzut sistematic după 1990 şi a ajuns în prezent la mai puţin de 4,5 milioane, faţă de 8,1 milioane în 1990. Dintre cei de vârstă activă, mulţi nu lucrează sau lucrează la negru în ţară sau în străinătate, nefiind asiguraţi, deci având perspective sumbre în privința asigurărilor de pensii. În prezent, mai puţin de jumătate din populaţia activă este asigurată pentru pensii (sub 5 milioane din cele 10,5 milioane, cât numără populaţia activă), fapt ce va genera probleme pe

termen lung. Peste 25-35 de ani cei care lucrează „la negru” sau nu lucrează deloc (semnificativi ca număr) vor atinge vârsta de pensionare fără să fie asiguraţi şi vor împovăra sistemul de asistenţă socială (solicitând din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social). În acel moment populaţia de vârstă activă care va trebui să plătească prin taxe şi contribuţii la fondurile de asigurări aceste costuri ale generaţiilor numeroase născute în perioada comunistă va fi în număr mai mic, presiunea impozitării fiind în acest fel semnificativă.

Problema persoanelor vârstnice asigurate va fi cea mai gravă şi mai costisitoare problemă socială a României pe termen mediu şi lung, cheltuielile în sistemul de pensii şi în serviciile de sănătate având în mod necesar o evoluţie crescătoare până în 2055. Problema vârstnicilor fără asigurare de pensie şi de sănătate va fi vizibilă în special pe termen lung, după 2025 când persoanele care lucrează în prezent la negru sau nu lucrează deloc vor ajunge la vârste înaintate fără a beneficia de pensii sau de asigurări de sănătate, iar costurile serviciilor minimale pentru ele vor trebui suportate de sistemul de asistenţă socială.

De-abia după 2055, presiunea pe sistemele de pensii, de sănătate şi de asistenţă socială va începe să scadă.

Pe piaţa muncii vor intra, începând cu 2007, generaţiile puţin numeroase, iar numărul de salariaţi nu va creşte foarte

mult, chiar în eventualitatea unei creşteri economice constante.

Ca urmare, recurgerea la imigranţi va deveni o necesitate în 5-6 ani, când intrările de forţă de muncă tânără vor fi foarte mici şi vor fi reduse de creşterea ponderii studenţilor în fiecare generaţie şi de plecarea tinerilor (şi aşa foarte puţini) spre slujbele mai bine plătite din Occident.

Peste încă o generaţie, începând cu 2030, pe piaţa muncii vor intra copiii născuţi de generaţia tranziţiei, probabil şi mai puţin numeroşi, astfel încât criza de intrări „interne” va impune cu certitudine folosirea imigranţilor care, la acea dată, vor putea veni doar dinspre zonele cu nivel redus de dezvoltare economică şi creştere mare de populaţie în perioada următoare, probabil zone precum Africa sau sudvestul Asiei.

La analiza locală a indicatorilor care ne arată că situaţia este foarte diferenţiată, populaţia unor regiuni, precum cea mai mare parte a Moldovei, zone din judeţele Braşov, Sibiu, Bistriţa Năsăud, Maramureş şi Constanţa creşte, sporul natural negativ concentrându-se în Muntenia, Banat, Tulcea şi în jumătatea de Vest a Transilvaniei. Cu toate acestea şi în Moldova sunt zone mici în care populaţia scade sau în Muntenia sau Transilvania de Vest şi Banat localităţi izolate în care populaţia a crescut uşor în ultimii ani.

România are nevoie de măsuri care să prevadă: reglementarea imigrării, încercând să atragă muncitori din ţări cu profil cultural

TREND ROMÂNIA

apropiat; calificarea şi recalificarea forţei de muncă disponibile, în special a femeilor din mediul rural (25% din populaţia feminină este neocupată); încurajarea pensionarilor să lucreze în regim parţial.

Probleme demografice şi în UE Aceste evoluţii demografice nu sunt însă specifice doar României, ci sunt prezente şi la nivel european. Lărgirea UE a adus şi un plus de populaţie de 74,3 milioane, atingându-se 453 milioane locuitori, UE-25 devenind astfel a treia entitate politică a lumii, după numărul de locuitori, după China (1,3 miliarde) şi India (1,1 miliarde). Dar, în timp ce populaţia Uniunii a crescut cu aproape 20%, produsul intern brut nu a cunoscut o evoluţie de proporţii asemănătoare (crescând numai cu 4,5%). Această realitate prefigurează o adâncire a disparităţilor socio-economice în rândul statelor membre, în condiţiile în care aproape trei sferturi din populaţia UE este localizată în doar şase dintre cele 25 ţări componente (Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Polonia şi Spania).

Pe de altă parte, acest aport de populaţie vine pe fondul unui declin demografic constant cu care se confruntă atât vechii cât şi cei mai recenţi membrii ai Uniunii. În aceste condiţii, conform estimărilor ONU, cele 455 de milioane de locuitori ai Uniunii cu 25 de state din anul 2004 se vor reduce la 397 de milioane în 2050 - ceea ce înseamnă că, în 46 de ani, se va pierde echivalentul a 80% din populaţia nouă pe care Uniunea Europeană a primit-o.

Menţinerea fertilităţii, la un nivel deosebit de scăzut în majoritatea ţărilor UE este cel mai important

factor determinant al îmbătrânirii demografice, determinând consecinţe importante pentru politicile sociale, în special pentru piaţa muncii şi sistemele de pensii, sănătate şi învăţământ. În anul 2003, deşi s-a înregistrat un spor natural pozitiv (+0,04%) la nivelul Uniunii (datorită în special imigraţiei şi unei rate scăzute a mortalităţii) în majoritatea noilor ţări membre (cu excepţia Ciprului şi Maltei) s-au înregistrat scăderi ale populaţiei. În toată Europa, rata totală a fertilităţii a scăzut sub nivelul necesar înlocuirii simple a populaţiei (aproximativ 2,1 copii la o femeie), ajungând la mai puţin de 1,5 copii la o femeie. Europenii sunt descurajaţi să aibă mai mulţi copii de o serie de factori socioeconomici (inclusiv dificultăţi în procurarea unei locuinţe). De aceea, tinerele cupluri au mai puţini copii şi aceştia născuţi la o vârstă mai înaintată. Ţările membre (în special ţările nordice, Franţa, şi Olanda), care au promovat politicile „prietenoase” de susţinere a familiei şi copilului, au înregistrat ratele cele mai mari de fertilitate şi o participare crescută a femeilor pe piaţa muncii.

Societăţile moderne vor trebui să inventeze căi noi pentru a pune în valoare potenţialul de creştere reprezentat de tinerele generaţii şi de cetăţenii mai în vârstă.

Este necesară o abordare globală a „ciclului de viaţă activă”. În ciuda anumitor progrese, rata ocupării persoanelor de peste 55 de ani (40,2% în 2003, respective aproximativ 20,5 milioane de persoane angajate) rămâne foarte mult sub obiectivul european al unei rate de ocupare a forţei de muncă de această vârstă stabilit la 50%.

Sursa: www.UNFPA.ro, www.euractiv.ro

Trei ramuri industriale româneşti sunt expuse riscului supraîncălzirii Sectoarele cele mai expuse la riscurile unei supraîncălziri a economiei româneşti sunt industria uşoară, sensibilă la variaţiile de curs şi la creşterile salariale, petrochimia şi domeniul extractiv, care depind mult de preţul petrolului, a spus, preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză, Ion Ghizdeanu.

Dintre segmentele industriei româneşti, “cel mai supus acestor riscuri este sectorul industriei uşoare, pentru că a avut un specific de producţie bazat pe lohn şi acolo se simt foarte rapid anumite incertitudini legate de curs, creşterea salariilor, care fac fluxurile de investiţii să se orienteze către alte zone”, a declarat preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP).

“Risc avem şi în industria extractivă şi petrochimică.

Suntem una dintre puţinele ţări din zonă în care industriile petrochimică şi extractivă chiar contribuie, ca pondere, la creşterea PIB”, a arătat Ghizdeanu.

“Industria metalurgică şi cea petrochimică sunt energointensive, dar se bazează şi pe importuri. Orice variaţe, un risc extern, o deteriorare a mediului internaţional sau a preţurilor le afectează, sunt ramuri care depind foarte mult de preţul petrolului, al energiei”, a adăugat şeful CNP. El crede că problema supraîncălzirii economiei este mult mai complexă decât simpla relaţie între creştere economică

şi deficitul extern, preferată în analizele anumitor insituţii bancare sau analişti. “Trebuie luate în calcul mult mai multe elemente. Dacă apar semnale că o anumită activitate începe să-şi restrîngă producţia în funcţie de cerere, dacă încep să apară anumite stocuri în economie, atunci putem vorbi despre astfel de riscuri”, a spus Ghizdeanu.

El a explicat că o creştere accelerată le creează încredere producătorilor, care sunt dispuşi să producă mai mult. “Supraîncălzirea şi chiar dezechilibrul, dacă nu ai competitivitate, duce la crearea de stocuri. În mai multe aspecte ale creşterii nu există semnale certe, de amploare, care să indice o supraîncălzire.

Evident că riscul există, orice economie emergentă are acest risc, dezvoltare fără un anumit dezechilibru şi risc nu există”, a menţionat Ghizdeanu.

Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză a amintit că unii specialişti consideră că de la o creştere de 3% în sus deja există riscuri de supraîncălzire, însă el crede că “la un nivel între 6 şi 7%, România poate foarte uşor să susţină creşterea economică fără efecte defavorabile deosebite”.

El consideră, însă, că nu este bine să existe politici sau măsuri care să stimuleze o creştere economică peste potenţial. “În acest sens, se discută şi se fac analize pe factori de producţie, forţă de muncă şi capital.

Sursa: NewsIn

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

Aderarea la UE a stimulat piaţa imobiliară bulgară Economia bulgară a beneficiat din plin de pe urma integrării în Uniunea Europeană. Fluxul net de investiţii străine directe a crescut constant în anii premergători aderării, ajungând în 2006 la valoarea de 4 miliarde EUR, echivalentul a 16,4% din PIB-ul Bulgariei. Circa o treime din această sumă s-a îndreptat către sectorul imobiliar, iar dacă includem şi construcţiile, valoarea sumei respective creşte cu 45%. În 2007, investiţiile străine directe s-au menţinut conform estimărilor la un nivel cel puţin la fel de ridicat, în primele şase luni acestea atingând valoarea de 2 miliarde EUR, din care jumătate s-au orientat spre segmentul imobiliar şi cel al construcţiilor.

Această evoluţie dinamică a condus la o lipsă acută de muncitori calificaţi în domeniul construcţiilor precum şi la o creştere accelerată a preţurilor. În ultimul raport “Doing Busi-

CLIMAT INTERNAȚIONAL PRIETENOS ȚARA

RATING

Singapore

1

Estonia

17

Georgia

18

Letonia

22

Austria

25

Lituania

26

Slovacia

32

Ungaria

45

Bulgaria

46

România

48

Sursa: World Bank

ness 2008” publicat de Banca Mondială şi care reprezintă un important indicator cu privire la climatul investiţional dintr-o anume ţară, Bulgaria a urcat pe locul 46, devansând România cu două locuri.

A avea un climat investiţional sănătos este crucial pentru o creştere economică sustenabilă. Însă în ciuda îmbunătăţirilor înregistrate, legislaţia inadecvată şi condiţiile din administraţie în particular, continuă să creeze probleme. Şi după aderarea la UE este necesară realizarea unor eforturi majore pentru implementarea reformei.

Chiar şi în aceste condiţii, piaţa imobiliară a spaţiilor comerciale a cunoscut o puternică expansiune; scăderea randamentelor, deşi puternică a fost mai mică decât în România, un alt stat nou intrat în UE. Atunci, câ nd ne gândim la evoluţia viitoare a randamentelor din acest domeniu nu ar trebui să uităm şi faptul că riscurile sunt mai mari în Bulgaria şi România în comparaţie cu

pieţele mai dezvoltate din UE. Criza pieţei creditelor ipotecare din SUA a avut ca efect scăderea apetitului investitorilor pentru risc. În aceste condiţii, calitatea clădirilor construite a devenit un aspect extrem de important. Cererea de investiţii depăşeşte însă oferta.

Cumpărarea de spaţii comerciale încă din faza de proiect este ceva comun pentru Sofia şi alte oraşe bulgăreşti mari. Cu toate acestea, comportamentul investitorilor din piaţa imobiliară a cunoscut o schimbare graduală. Strategia investiţională pe termen scurt devine din ce în ce mai puţin populară.

Una din cele mai importante tranzacţii a fost vânzarea către un fond american de investiţii a Business Park Sofia, din partea de sud a oraşului, contra sumei de 180 milioane EUR, la un randament estimat 7,0%

Oferta de spaţii de birouri creşte constant La jumătatea anului 2007 oferta de spaţii de birouri în Sofia a

COMPARAȚIE (INDICATORI DIN 2006) BULGARIA

ROMÂNIA

Suprafața

în 1.000 km2

110,9

238,4

Populația

în milioane

7,7

21,6

PIB

în miliarde EUR

25,1

97,2

PIB per capita

în EUR

3,270

4,500

Birouri

în procente

7,5

6,5

Spații comerciale

în procente

8,5

7,5

Depozite

în procente

9

8

Randamente

Sursa: UniCredit Group New Europe Research Network, IRG, BA-CA Real Estate

crescut la 600.000 m². Compania imobiliară DTZ estimează că aproximativ 160.000 m² sunt reprezentate de spaţii moderne de birouri. Birourile de clasă B şi C se găsesc în principal în centrul Sofiei, în vreme ce spaţiile de birouri de clasă A sunt localizate în principal pe principalele artere ce intră în oraş.

Chiria pentru spaţiile de clasă A variază între 12 şi 23 EUR/ m²/ lună, cele mai mari preţuri fiind cerute bineînţeles pentru spaţiile moderne de birori din zona centrală. Cu o cerere robustă, gradul de neocupare se menţine relativ stabil, la un nivel mediu de 5% pentru primele şase luni din 2007 sau chiar la niveluri mai scăzute pentru birourile din zonele centrale. În următorii ani, noi spaţii de birouri vor fi disponibile pe piaţă.

Conform firmei imobiliare Colliers pentru aproximativ 450.000 m² de spaţii de birouri s-au demarat lucrările de construcţie. Majoritatea vor fi terminate între 2008 şi 2011, multe dintre ele fiind situate pe căile de acces spre capitala bulgară, precum şi pe şoseaua de centură din partea sudică a oraşului.

O serie de proiecte mari, multifuncţionale ce includ de asemenea spaţii mari de birouri, se ridică în zona aeroportului.

Pe de altă parte, dezvoltarea zonei comerciale centrale este stânjenită de condiţiile dificile de trafic şi de lipsa de spaţii potrivite pentru dezvoltarea unor noi proiecte imobiliare.

Există, de asemenea o mulţime de proiecte de construcţie a unor clădiri de birouri şi în celelalte oraşe bulgăreşti mari precum Plovdiv, Varna şi Burgas. Chiriile

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

SPAȚII DE BIROURI PE LOCUITOR (m2)

Sursa: Colliers, IRG, BA-CA Real Estate

m2 2,00 1,80 1,60 1,40 1,20 1,00 0,80 0,60 0,40 0,20 0,00 iu s Ki ev Ri g Is a ta nb ul

Spații de birouri pe cap de locuitor Spații de birouri + spații de birouri în construcție pe cap de locuitor

ln

Budapesta

Praga

Varșovia

București

Sofia

Istanbul

Moscova

Kiev

RANDAMENTUL MEDIU PENTRU SPAȚIILE DE BIROURI % 10 9 8 7 6 5 4 3 2 1 0

Creşterea puternică din domeniul turismului a adus companii low-cost pe aeroporturile bulgăreşti ca de exemplu Sky Europe chiar şi cu curse regulate. Principalele porturi bulgăreşti de la Maea Neagră, Varna şi Burgas, sunt în curs de extindere şi modernizare. Şi deşi o serie de porturi dunărene precum Ruse şi Lom sunt inclse în coridorul european de transport, ele nu au atras încă investiţii notabile.

Suprafaţa spaţiilor de depozitare din Sofia este estimată de Colliers 1,2 milion m². Chiriile pentru depozitele vechi merg de la 1,5 EUR / m²/lună la 4 EUR / m²/lună, în vreme ce spaţiile moderne de depozitrare se pot închiria la preţuri cuprinse între 3,5 EUR / m²/lună şi 5 EUR / m²/ lună /. Unul din principalele proiecte din acest sector este Sofia Airport Center cu o suprafaţă de 165.000 m².

Aici a fost realizat deja un parc industrial cu spaţii de clasă A. Locaţiile situate de-a lungul liniei de centură a Sofiei sunt de asemenea potrivite pentru construirea unor centre logistice, preţuile nefiind foarte ridicate în această zonă.

Varna şi Plovdiv sunt de asemenea locaţii atractive pentru dezvoltarea unor proiecte logistice. ■

Vi

Creşterea solidă a salariilor, precum şi dezvoltarea pieţei muncii alimentează expansiunea comerţului în Bulgaria. Deşi produsul intern brut a crescut simţitor în ultimii ani, ţara de la sud de Dunăre mai are mult de recuperat în ceea ce priveşte puterea de cumpărare. PIB pe locuitor a crescut în 2006 cu 433 EUR ajungând la 3.270 UR. Prin

De asemenea, noi centre comerciale se deschid anul acesta şi la anul în alte două mari oraşe bulgăreşti: Varna şi Plovdiv. De altfel, şi alte localităţi din Bulgaria cu un număr de locuitori cuprins între 40.000 şi 150.000 (de exemplu. Pleven, Stara Zagora, Dobrich, Sliven, Haskovo Montana) sunt pe lista dezvoltatorilor imobiliari şi investitorilor. Practic cinci oraşe mari şi alte 40 mai mici sunt interesante pentru activitatea de retail.

Proiectele logistice vor beneficia de dezvoltarea infrastructurii Cinci coridoare de transport, a căror modernizare se va face cu ajutoare din partea UE, traversează Bulgaria. Conform raportului „European Industrial Property Markets 2007” publicat de King Sturge, o serie de oraşe bulgăreşti vor beneficia de pe urma acestor dezvoltări. În termeni de volume ale traficului putem ordona cele mai mari oraşe bulgăreşti astfel: Varna, Plovdiv, Pleven, Burgas, Sofia şi Vidin.

Totuşi, o serie de condiţii ce ţin de legislaţie şi administraţie ar putea duce la întârzierea investiţiilor; mai ales dacă ne gândim la problema absorbţiei fondurilor europene.

Aeroporturile internaţionale din Sofia şi Varna tocmai au fost extinse şi modernizate.

Pr ag a șo vi Br a at isl a Bu va da pe s Ta ta llin M os co v Za a gr eb Bu S cu ofia re șt i Be 1) lg ra d

Explozie de spaţii comerciale

comparaţie, produsul intern brut pe locuitor în Austria este de 30.960 EUR. Zona comercială tradiţională în Sofia este bulevardul Vitosha.

Chiriile de aici sunt cuprinse între 40 şi 150 EUR/m²/lună.

Multe magazine pot fi de asemenea întâlnite pe străzile Graf Ignatiev, Rakovski, Patriath Evtimii, Solunska şi Alabin unde chiriile sunt mult mai mici.

Dezvoltarea acestor zone este însă stânjenită de numărul limitat de oportunităţi din punctul de vedere al dezvoltării construcţiilor existente, la care se adaugă probleme legate de transport şi de lipsa locurilor de parcare.

Prin contrast, sectorul centrelor comerciale este mult mai dinamic. În 2006 au fost deschise primele trei centre comerciale din Sofia: “Mall of Sofia” cu o suprafaţă de aproximativ 35.000 m² de spaţii comerciale de închiriat şi de recreere, „City Center Sofia” cu 20.000 m² şi „Sky City Center” cu circa 15.000 m².

Proiecte şi mai mari şi mai ambiţioase sunt propuse pentru a fi realizate. Dacă toate acestea se vor concretiza, suprafaţa spaţiilor comerciale din capitala bulgară va creşte de patru ori; pe locuitor suprafaţa spaţiilor comerciale va creşte de la 0,07 m² la 0,30 m².

Va r

sunt în medie cu 30% mai mici comparativ cu Sofia.

Cererea de spaţii de birouri moderne este stimulată în principal de companiile internaţionale care sunt prezente deja pe piaţa bulgară şi vor să se extindă şi să îşi schimbe sediul.

Alţi clienţi pentru birourile moderne sunt micile firme bulgăreşti de apartament care au început să crească gradual.

Aceste evoluţii contribuie la schimbarea pieţei de birouri.

Randamentele au scăzut însă vertiginos în ultimii ani.

Dacă în urmă cu doi ani nivelul mediu al acestora era de 10%, în prezent ele au ajuns la sub 7%. Deşi este posibil ca şi în viitor randamentele de pe piaţa imobiliară să scadă, aspectul calitativ al spaţiilor de birori devine din ce în ce mai important.

1) Date pentru 2006 Sursa: Colliers, BA-CA Real Estate

TREND INTERNAȚIONAL

Dobânzi mai mici la dolar Companiile de pe Wall Street văd recesiunea apropiindu-se Economia americană ar putea să se afle, în acest moment pe marginea prăpastiei, recesiunea bătând la uşă, „stârnită” de criza de pe piaţa secundară a creditelor ipotecare, ce s-a extins şi asupra altor pieţe financiare, declară o serie de analişti economici şi bancheri, reuniţi în cadrul Reuters Finance Summit, organizat la începutul lunii noiembrie la New York. „Cred că riscul recesiunii pentru economia americană este mult mai mare decât realizează acum majoritatea oamenilor,” declara James Dunne, director executiv la Sandler O’Neil & Partners. „Scăderea preţului locuinţelor, creşterea dobânzilor la creditele ipotecare (cu efect direct asupra faptului că tot mai mulţi americani îşi pierd locuinţele) şi mărirea într-un ritm rapid a cotaţiei petrolului pe pieţele internaţionale, aduc economia (americană, n.r.) în pragul recesiunii”, arăta James Dunne. „Cred că există un risc major pentru economie,” adăuga, la rândul său, Howard Lutnick, CEO al Cantor Fitzgerald, în cadrul aceluiaşi summit.

Recesiunea pare a fi aproape Charles Peabody, partener la firma de cercetare Portales Partners LLC, din New York, crede că FED ar putea avea o politică mai agresivă, reducând rata dobânzii de referinţă, pentru a evita o situaţie precum cea din Japonia, cu o economie în stagnare sau chiar alunecând către o stare de recesiune de

tip deflaţionist. „Cred că ne îndreptăm către recesiune - a cărei durată este dificil de prognozat - şi, în plus, problemele legate de credite vor fi din ce în ce mai mari, în perioada următoare,” explică Charles Peabody.

Datele preliminare comunicate de guvernul SUA, la începutul lunii noiembrie indicau o creştere a PIB-ului cu 3,9% pentru trimestrul III din 2007, faţă de 3,8% în trimestrul II din 2007, şi de 0,6% în primele trei luni ale anului.

Luna trecută, FED (banca centrală a SUA) a anunţat după o întrunire a Federal Open Market Committee, care s-a întins pe parcursul a două zile, reducerea dobânzii de referinţă

la 4,5%, motivând că „expansiunea economică îşi va încetini ritmul în următoarea perioadă”, ca urmare a problemelor apărute în sectorul imobiliar.

Dobânda de referință va mai scădea Oficialii Fed au menţionat însă că expansiunea economiei este „solidă” şi în cel de-al treilea trimestru, iar turbulenţele de pe piaţa financiară nu vor fi de mare amploare, hotărând totuşi o reducere a dobânzii de referinţă pentru siguranţă şi pentru a stimula revigorarea economiei.

Atunci când a fost întrebat unde crede că se va afla economia americană în anul următor, John

Duffy, preşedinte şi CEO al Keefe, Bruyette & Woods, a avut o declaraţie şocantă: „In the toilet”. Conform ultimelor date şi ca urmare a ultimelor decizii, firmele de pe Wall Street cred că în continuare banca centrală a SUA va fi nevoită să reducă dobânda de referinţă la 3% sau chiar la 1%, pentru anul următor.

Duffy crede că acţiunile FED nu vor putea singure să contracareze, problemele economiei americane şi ale instituţiilor financiare, care în prezent se confruntă cu o criză de lichidități pe piața creditelor și a altor produse financiare. „Nu cred că FED are un «glonţ de argint»,” declara John Duffy agenţiei Reuters. ■

TREND INTERNAȚIONAL

Băncile centrale sunt atente la riscurile de încetinire a creşterii economice Băncile centrale din întreaga lume sunt atente la riscurile de încetinire a creşterii economice mondiale, rezultate din scumpirea petrolului şi a mărfurilor şi de criza pieţelor financiare, a declarat luni preşedintele grupului G10, Jean-Claude Trichet, relatează Reuters. În cadrul discuţiilor dintre guvernatorii băncilor centrale ale statelor membre ale grupului informal G10, format din ţările cu economii dezvoltate şi principalele state emergente, Trichet a spus că economia mondială evoluează destul de bine, deşi

creşterea ar putea fi sub 5%. „Creşterea economică mondială continuă într-un ritm ritm încurajator, deşi ar putea fi mai mică de 5%”, a declarat Tichet după discuţiile din Cape Town. „Cele mai mari riscuri sunt cele de încetinire economică şi sunt cauzate, desigur, de creşterea preţurilor la petrol şi la alte mărfuri, dar şi de scumpirea alimentelor. Trebuie să fim atenţi şi să nu dăm dovadă de autosuficienţă în niciun aspect”, a adăugat acesta.

Printre celelalte riscuri se află şi accentuarea dezechilibrelor

UE nu mai vrea tranzacţii precum Rompetrol-KazMunayGaz Europenii nu mai vor tranzacţii precum cea dintre Rompetrol şi KazMunayGaz, întrucât companiile statelor partenere UE beneficiază de regulile pieţei libere europene, tratament de care sunt private companiile europene în spaţiul rus şi exsovietic, a declarat miercuri şeful AFET,Jacek Saryusz-Wolski.

Preşedintele Comisiei de politică externă din Parlamentul European (AFET) a întocmit un raport pe chestiunea energetică în care propune Comisiei Europene „o mare susţinere pentru instrumente de protecţie a pieţei interne a UE în faţa unor astfel de achiziţii”. Problema este reciprocitatea, aşteptată

de la parteneri precum Rusia, a precizat Wolski, adăugând că firmele europene trebuie să se supună regulilor de pe piaţa rusă, în timp ce „companiile ruse precum Gazprom pot să fie libere pe piaţa europeană. De aceea, raportul meu recomandă Comisiei să spună «nu» acestui tip de reciprocitate”, a completat eurodeputatul popular polonez.

Acesta propune o „reciprocitate adevărată”, un tratament egal al companiilor europene şi ruse pe cele două pieţe. „Aşteptăm de la partenerii noştri să accepte regulile liberale ale pieţei, ceea ce înseamnă accesul liber la capacităţile de producţie şi transport. Sursa: NewsIn

economice la nivel mondial, a mai spus Trichet.

Trichet, care este şi preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), a adăugat că o corecţie semnificativă a pieţelor continuă. „În calitate de instituţii responsabile pentru stabilitatea financiară, este important să fie foarte foarte atente la corecţia semnificativă a pieţelor care are loc în prezent”, a spus acesta, adăugând că „trebuie să luăm în calcul această situaţie multidimensională, în care trebuie să fim foarte atenţi şi să nu ne mulţumin cu puţin”.

Trichet a adăugat că băncile centrale trebuie să se concentreze asupra responsabilităţii lor de a atinge ţintele inflaţioniste şi de a asigura stabilitatea preţurilor.

Pieţele emergente au dat dovadă de o rezistenţă remarcabilă în timpul acestei crize şi au fost un sprijin în susţinerea creşterii mondiale. Comentariile sale se potivesc cu cele ale guvernatorului băncii centrale argentiniene, Martin Redrado, care a spus că economiile emergente ar putea înfrunta criza financiară.

Sursa: NewsIn

Lipsă de personal calificat Una din două firme din Germania nu îşi poate acoperi posturile ce necesită mână de lucru calificată din cauza penuriei de lucrători bine pregătiţi, reiese dintr-un studiu realizat de think-tank-ul Ifo, citat de Reuters.

Un sondaj efectuat în octombrie pe 524 înalţi responsabili în cadrul unor firme arată că jumătate dintre cei chestionaţi au fost confruntaţi, destul de frecvent, cu imposibilitatea de a acoperi anumite posturi din cauza lipsei de personal calificat.

Drept urmare, 43% dintre respondenţi au declarat că au fost nevoiţi să refuze anumite comenzi, o proporţie similară dintre cei chestionaţi menţionând că au trebuit să anuleze sau să amâne anumite investiţii.

Aproximativ 7% dintre cei chestionaţi au declarat că penuria de mână de lucru calificată

înseamnă că vor fi nevoiţi să îşi mute afacerile în străinătate, conform Reuters. Circa 69% dintre respondenţi au declarat că una dintre măsurile preferate pentru a combate acest fenoment îl reprezintă organizarea de traininguri pentru personal, în timp ce doar 20% au preferat majorarea salariilor. Sondajul a fost efectuat de think-tank-ul Ifo, la comanda revistei Wirtschafts Woche.

Grupurile industriale au precizat în repetate rânduri că lipsa de ingineri şi alte tipuri de lucrători calificaţi costă economia Germaniei multe miliarde de euro, afirmă Reuters.

Guvernul cancelarului german, Angela Merkel, consideră această problemă o prioritate, intenţionând să deschidă piaţa germană a muncii pentru inginerii din Europa de est mai devreme decât plănuise iniţial. Sursa: NewsIn

SPECIAL Studiile Cel mai important biblioraft lor ne arată că ... În România, firmele care experimentează întârzieri la plata creanţelor din partea clienţilor au o pondere de peste

95%

.

Sursa: Coface International.

Neregularităţi în conturile UE Pentru a 13-a oară consecutiv, Curtea Europeană de Conturi şi-a exprimat opinia contrară cu privire la legalitatea şi regularitatea pentru majoritatea cheltuielilor efectuate de Comisia Europeană, în principal acele cheltuieli agricole neacoperite de sistemul IACS, politicile structurale, politicile interne și o parte semnificativă din acțiunile externe. În aceste domenii există în continuare un nivel semnificativ de eroare în cazul plăților către beneficiari finali, deși în grade diferite, cauzate de deficienţele sistemelor de control intern atât din cadrul Comisiei, cât şi din statele membre. În plus, Curtea consideră că operațiunile subiacente Fondurilor Europene de Dezvoltare sunt, per ansamblu, legale și conforme cu reglementările, cu excepția plăților autorizate în statele beneficiare de către delegațiile Comisiei.

Rezultatul nu implică faptul că erorile constatate sunt rezultatul unor fraude sau că toate operaţiunile din aceste domenii – sau majoritatea dintre acestea – nu sunt conforme cu legile sau reglementările în vigoare.

Curtea exprimă și de data aceasta o opinie fără rezerve privind operațiunile subiacente veniturilor, angajamentelor, cheltuielilor administrative și strategiei de preaderare a Uniunii Europene, cu excepția programului Sapard. În plus, Curtea consideră că operațiunile subiacente Fondurilor Europene de Dezvoltare sunt, per ansamblu, legale și conforme cu reglementările, cu excepția plăților autorizate în statele beneficiare de către delegațiile Comisiei.

Raportul anual se referă la exerciţiul bugetar pentru 2006 al Uniunii Europene, an în care aceasta a efectuat plăți în valoare totală de 106,6 miliarde de euro, echivalând cu aproximativ 1% din valoarea venitului naţional brut obţinut în statele UE. 78

NOIEMBRIE 2007

Datoria externă pe termen mediu şi lung a înregistrat la 30 septembrie 2007 nivelul de 33.851 milioane euro, în creştere faţă de 31 decembrie 2006 cu

18,9%

.

Sursa: BNR

Faţă de luna octombrie 1990, indicele câştigului salarial real a fost de

106,2%

.

Sursa: INSTITUTUL

NAŢIONAL DE STATISTICĂ

În 2008, Republica Moldova va avea la impozitul pe profit cota

0%

.

Sursa:

PricewaterhouseCoopers

NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

ABONAMENT PE ANUL 2007 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: .....................................................................................................................................

Adresă companie: ....................................................................................................................................

Județ: .................................... Localitate: .................................................................................................

Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: .......................................

Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: .............................................

E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: Industrie

Construcții

Comerț

Servicii

Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail.

București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27

Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților.

Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici.

Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți.

Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.

Foarte utile

Utile

Puțin utile

Deloc utile

Foarte bună

Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

Noiembrie 2007

ROMÂNIA

CÂT CONTEAZĂ ERORILE DE PROGNOZĂ

EXPERIMENTEAZĂ CEEA CE VEZI!

www.panasonic.ro

Noiembrie 2007

Experimentează realitatea. Tehnologia unică V-Real Pro II te duce acolo: 68.7 miliarde de culori, negru profund, contrast 10.000:1 şi panou cu rată foarte rapidă de răspuns pentru imagini clare în mişcare, care te captivează. Televizoarele cu plasmă Viera Full HD - mai multă claritate, mai multă luminozitate, tehnologia viitorului.

În interior DECIZII FONDURI EUROPENE începe după pagina 48