FD_5

ROMÂNIA

erior În int ZII

I NTRU E DENIC NG P

TRAI

JAȚI ANcGepAe dup2ă a5

pagin

Februarie 2008

P

R

E

Ț

U

L

C O M P A N I I L O R

în

SUMAR

ROMÂNIA Februarie 2008

ANALIZĂ

10 SCHIMBĂRI ÎN ASIGURĂRI Procesul de gestionare al riscurilor și activelor de către companiile de asigurări se va modifica substanțial.

OPINII

16 ATRAGE, DEZVOLTĂ ȘI REȚINE A găsi oamenii potriviți pentru a oferi servicii excelente este cea mai mare provocare pentru 2008.

18 CEL MAI RĂU SCENARIU

38

COVER STORY

22

PREȚUL COMPANIILOR

Sunt oare companiile româneşti prea ieftine sau prea scumpe la acest moment? Părerile care să susţină una sau alta din aceste poziţii sunt numeroase atât de o o parte, cât şi de cealaltă.

Marea problemă a identificării unui răspuns la întrebarea „Ieftin sau scump?” ţine însă, pe piaţa românească, de existenţa unor evaluări exacte a valorii respectivelor companii.

TRAINING PENTRU ANGAJAȚI suplimentul începe după pagina 52

UN CFO REGIONAL PENTRU BRITISH AIRWAYS

Avioanele companiei British Airways (BA) încep să fie o prezenţă tot mai obişnuită pe aeroportul Henri Coandă. Din această primăvară acest lucru va fi şi mai evident, odată cu introducerea celei de-a treia curse zilnice pe ruta Bucureşti – Londra.

Extinderea numărului de curse este un pariu important pentru operatorul britanic, dar şi pentru Emil Delibashev, directorul comercial al BA pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova.

Cu o experiență vastă la British Airways, Delibashev își dorește o prezență mai consistentă a operatorului britanic pe aeroporturile românești, bazată pe o strategie de marketing și vânzări agresivă care îi poate consolida supremația pe ruta București-Londra.

Este bine să ai în vedere un scenariu construit pornind de la întrebarea „ce se poate întâmpla în cel mai rău caz?”

20 RĂMÂI CU BINE, NUMĂRUL E TOT LA MINE ANRCTI a dat undă verde serviciului de portabilitate a numerelor, care intră în vigoare din 21 octombrie.

RUBRICI PERMANENTE

2 EDITORIAL Lecția germană 6 ȘTIRI Ultimele evenimente notabile 32 MANAGEMENT FINANCIAR Organizarea pe centre de profit a devenit o prioritate.

FISCALITATE

42 ANALIZA PERFORMANȚEI

INEXACTITĂȚI FISCALE

Agenții economici români au un apetit din ce în ce mai mare pentru produse financiare mai sofisticate.

De ce s-au îngrijorat notarii cu privire la aplicarea TVA asupra vânzărilor de imobile efectuate ocazional de către persoane fizice.

24

49 LEGISLAȚIE Regimul fiscal aplicabil remunerației directorilor.

73 TREND ROMÂNIA Potențial de creștere

FEBRUARIE 2008

1

EDITORIAL

LECŢIA GERMANĂ

GABRIEL NIȚULESCU XXXXXXXXXXXXXXXX

Închiderea fabricii Nokia de la Bochum-Germania şi concedierea a 2.300 de salariaţi a provocat reacţii dure la toate nivelele administraţiei germane. Inclusiv cancelarul Angela Merkel a acuzat firma finlandeză de practici imorale (încasarea unor subvenţii în valoare de 60 milioane de euro) şi de practicarea unui „capitalism de caravană”.

Am spune la prima vedere că sintagma „capitalism de caravană” este o metaforă de moment legată de globalizare şi de unul din efectele sale, delocalizarea.

Lucrurile nu stau însă tocmai aşa. De fapt vorbele exprimă lupta dintre cele două mari tipuri de capitalism: cel anglo-saxon (întâlnit în ţări ca SUA, Marea Britanie, Australia etc.) şi cel germano-nipon sau renan cum era denumit în cartea lui Michel Albert «Capitalism contra capitalism» (întâlnit în ţări ca Germania, parţial Franţa, Ţările Nordice, Japonia, Elveţia etc.). Primul este un capitalism de tip bursier, orientat spre câştigul imediat (pentru mulţumirea acţionarilor), în care totul se vinde şi se cumpără (inclusiv religia este un „bun comercial” în SUA), model adaptat mult mai bine globalizării. Celălalt, numit şi economie socială de piaţă (Sozialmarktwirschaft) este un capitalism bancar (bursa de la Frankfurt este mult mai mică în raport cu economia, comparativ cu cea din New York) ce se bazează pe reţele de interese încrucişate (bănci-întreprinderi, patroni-salariaţi, etc.), pe fidelitatea angajaţilor şi pe asigurarea unei protecţii sociale consistente. În modelul renan nu întâlnim nici «golden boys’»(tineri bine pregătiţi, îmbogăţiţi de pe urma speculaţiilor bursiere), nici speculaţii palpitante şi nici foarte multe preluări ostile de companii.

Diferenţele între cele mai mici şi cele mai mari salarii nu sunt semnificative pentru modelul renan (salariaţii germani sunt cei mai bine plătiţi angajaţi europeni, muncind un timp mai scurt decât salariaţii americani sau francezi). Sindicatele sunt puternice în modelul renan, în condiţiile în care numărul de zile pierdute în Germania pe motiv de greve este de câteva zeci sau sute de ori mai mic decât în Marea Britanie (fapt ce spune multe despre cât de responsabile şi rezonabile sunt aceste sindicate, dar şi despre faptul că negocierile sindicate-patronat-guvern se desfăşoară regulat).

Creşterea salariului şi avansarea în ierahie se face în modelul renan mai mult pe baza vechimii în muncă şi a calificărilor obţinute în domeniu, adică o situaţie complet opusă celei din modelul anglo-saxon unde mobilitatea este un criteriu de judecată al excelenţei profesionale şi al dinamismului individual. Şi atunci, cu o astfel de filosofie asupra economiei capitaliste nu este de mirare că reacţia societăţii germane a fost aşa de tranşantă şi generalizată.

Va exista o reacţie a autorităţilor române la fel de promptă, dacă un caz asemănător va apărea în România? Probabil că nu, în condiţiile în care în România unul din principalii „inamici” ai statului este de mult ori chiar cetăţeanul..

Gabriel Nițulescu, redactor șef gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

În acest număr Aplicarea TVA la tranzacţiile imobiliare are reguli noi în 2008.

Amănunte în paginile 14-15.

2

FEBRUARIE 2008

Ce scenariu ar putea să urmeze evoluţia euro-dolar în 2008? Răspunsul îl găsiţi în paginile 28-29.

Cele mai bune practici în materie de securitate a datelor le găsiţi din paginile 34-35.

Financial Director – Insider Business Club este programul prin care directorii Ànanciari pot À informaŏi, pot aÁa soluŏii la problemele curente üi pot comunica, într-un mod dinamic, cu factorii de decizie üi consultanŏii din domeniu.

Membrii clubului pot participa la cele mai interesate conferinŏe üi formate noi de evenimente organizate în cadrul clubului.

Cardul de membru aduce üi o serie de beneÀcii: - Acces facil la informaŏii pertinente üi relevante, direct de la sursą. Toate manifestąrile Clubului sunt înregistrate, conŏinutul digitalizat Àind disponibil permanent pentru posesorii cardului de membru, la adresa www.Ànancialdirector.ro - Condiŏii de participare mai avantajoase la evenimentele Financial Director – Insider Business Club, printr-o informare promptą üi reduceri la taxa de participare - Agenda manifestąrilor Financial Director este stabilitą pe baza propunerilor membrilor Insider Business Club, asigurând astfel o reprezentare Àdelą a intereselor acestora Termenii üi condiŏiile pentru înscrierea în Financial Director – Insider Business Club se gąsesc la adresa

www.Ànancialdirector.ro/club

LINK-URI ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu Redactori-şefi adjuncți

Colaboratori

DTP Secretar general de redacţie Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

gabriel.nitulescu@bpgroup.ro Bogdan Bârligea bogdan.barligea@bpgroup.ro Dana Dobre dana.dobre@bpgroup.ro Izabela Ștefănescu, Emilian Nedelcu, Mihai Mătieş Alexandra Crăciun, Diana Maria Nestor, Cosmin Gheorghe Doru Iordache Carmen Grigore Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Diana Zlatianu diana.zlatianu@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

Pre-press Rompit

RECOMANDAREA LUNII www.financialdirector.co.uk Dacă eşti director financiar al unei companii care oferă un program de pensii ocupaţionale, dar care un deficit considerabil, longevitatea angajaţilor nu mai pare o veste atât de bună. Aceasta este concluzia supimentului Decizii al ediţiei britanice a revistei Financial Director.

Cu atât mai mult cu cât aceste pensii ocupaţionale sunt de tip beneficii definite şi nu de contribuţii definite, cum este sistemul implementat anul trecut în România.

Pentru programele ocupaţionale de pensii, speranţa de viaţă, care se înscrie pe o tendinţă ascendentă, are ca efect menţinerea deficitelor schemelor de pensii sau chiar adâncirea acestora, indiferent cât de performante sunt investiţiile. Acest lucru ar putea fi evitat doar dacă companiile angajatoare sunt dispuse să alimenteze cu surplusuri financiare semnificative fondurile de pensii destinate angajaţilor.

Tipărit la ISSN 1843-4819 Publicație auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor, BRAT

www.financialdirector.ro

Publicaţie lunară editată de:

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel.: 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group.

Financial Director este tipărită în 12.000 de exemplare.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved.

Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

4

FEBRUARIE 2008

În scurtă vreme site-ul revistei Financial Director România va inaugura o nouă secţiune. Aceasta va fi dedicată celui mai nou proiect al revistei – Insider Business Club.

Este vorba de un program prin care directorii financiari vor fi mai bine şi mai rapid informaţi, vor găsi soluţii la problemele cu care se confruntă şi vor putea comunica, într-un mod dinamic, cu factorii de decizie şi consultanţii din domeniu.

Intrând pe link-ul www.financialdirector.ro/club puteţi găsi informaţii complete legate de Insider Business Club, precum şi termenii şi condiţiile necesare pentru înscriere. În fiecare lună vor apărea în această secţiune detalii despre toate manifestările organizate în cadrul clubului, dar şi alte materiale destinate posesorilor cardului de membru.

DE VIZITAT - Site-uri care ne-au fost de folos în această lună

f www.coface.ro Compania Coface este lider în furnizarea serviciilor de informaţii de afaceri şi recuperări de debite în Europa Centrală şi de Est.

http://ec.europa.eu/interh // /i nal_market/insurance Site-ul Comisiei Europene, secţiunea destinată industriei de asigurări.

www.mfi finante.ro Pagina de web a Ministerului Economiei şi Finanţelor, care permite accesarea site-ului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

prezintą

„Soluŏii pentru managementul Ànanciar“ 6 martie, Bucureüti, Hotel Howard Johnson, Sala Platinum

Top managementul companiilor din România are în faĆþ numeroase provocþri legate atât de cadrul legislativ specimc, dar Ąi de oportunitþĆile de mnanĆare a afacerii SESIUNEA 1

Legislaūia Àscalą dupą aderarea la UE - Problematica TVA dupą aderarea la UE - Directivele europene în interpretare româneascą - Cąi de atac în cazul implementąrii greüite a directivelor europene - Preŏurile de transfer SESIUNEA 2

Finanŏarea afacerilor - De unde se Ànanŏeaza companiile?

- Creditul bancar – cea mai facilą sursą de Ànanŏare?

- Instrumente alternative de Ànanŏare - Unde se duc investiŏiile companiilor?

WORKSHOP

Factoringul – un mijloc modern de Ànanŏare WORKSHOP

Stress management pentru directorii Ànanciari La discuŏiile din cadrul conferinŏei au fost invitaŏi są participe: Domnul Varujan Vosganian – Ministrul Economiei üi Finanŏelor Domnul Nicolae Idu – ûeful Reprezentanŏei Comisiei Europene la Bucureüti Domnul Ilie Serbąnescu – Analist economic Revista Financial Director România lanseazþ, odatþ cu acest eveniment, seria de ConferinĂe dedicate exclusiv directorilor mnanciari din companiile care activeazþ în România.

ȘTIRI

Foto: Gulliver/Getty Images

INSTRUMENT GRATUIT DE TRADUCERE A ACQUIS-ULUI ÎN 22 DE LIMBI

Comisia Europeană deţine o culegere care reuneşte aproximativ un milion de fraze, însoţite de traducerile lor de foarte bună calitate în 22 dintre cele 23 de limbi oficiale ale UE - inclusiv cele ale noilor state membre, printre care şi româna. Aceasta culegere, cea mai vastă existentă într-un număr atât de mare de limbi, este acum disponibilă gratuit. În acest fond de traduceri se pot găsi fraze care au echivalent în toate celelalte limbi oficiale. Doar traducerile în irlandeză nu sunt încă disponibile.

Pentru obţinerea programului accesaţi: http://wt.jrc.it/lt/Acquis/DGT_TU_1.0/ExtractionTool/TMXtract.exe Sursa: www.euractiv.ro

DEFICIT DE BUCUREŞTI Peste două treimi din deficitul comercial al României din 2006 s-au înregistrat în zona Capitalei, respectiv 10 miliarde de euro, dintr-un total de 15 miliarde de euro. În urma Bucureştiului, cu deficite comerciale de peste 100 milioane de euro, s-au situat zece judeţe - Argeş, Bihor, Braşov, Cluj, Constanţa, Dolj, Mureş, Prahova, Sibiu şi Timişoara. (Sursa: INS.) CRIZA PE PIAŢA ACHIZIŢIILOR Actuala criză de pe piaţa achiziţiilor din Europa va continua cel mai probabil până când pieţele volatile se vor stabiliza, având 6

FEBRUARIE 2008

5%

Nivelul la care ar putea ajunge TVA pentru alimentele de bază.

9,2%

Scădere a activelor nete ale fondurilor deschise de investiţii, în ianuarie.

în vedere că nesiguranţa face ca fondurile private de investiţii să nu găsească susţinere financiară pentru eventualele preluări, potrivit Reuters. Valoarea totală a achiziţiilor din Europa a scăzut, în ultimul trimestru al anului trecut, la 24 miliarde euro, de la 44 miliarde euro în trimestrul al treilea, potrivit raportului unuia dintre cele mai mari fonduri europene de private equity, Candover. Directorul administrativ al Candover, Marek Gumienny, a declarat că anumite investiţii existente ale fondurilor private, precum acelea din sectorul de retail, ar putea să se confrunte cu anumite presiuni în următoarele luni, odată ce economia se deteriorează şi

acestea încearcă să administreze niveluri mari de datorii, acumulate perioadele de performanţe record înregistrate până la jumătatea anului 2007.

ASIGURARE PARŢIALĂ Societe Generale, cel de-al doilea grup bancar listat din Franţa, este asigurat împotriva fraudelor, lucru care ar putea acoperi însă o parte destul de redusă din paguba de 4,9 miliarde euro (7,21 miliarde dolari), comisă de un angajat al instituţiei, informează businessinsurance.com, citat de NewsIn. Administratorul de riscuri al Societe Generale, Michel Yarhi, fost preşedinte al Asociaţiei pentru

ȘTIRI

Administrarea Riscurilor şi Asigurărilor pentru Companii (AMRAE), a confirmat că banca franceză este asigurată, însă nu a putut declara cât de mult acoperă acest lucru, pierderea înregistrată. Yarhi este de părere că frauda de 4,9 miliarde euro ar putea determina administratorii de riscuri din acest sector să caute soluţii cu privire la sistemele de securitate, care sunt afectate de lipsa de personal calificat. Potrivit unei surse avizate de pe piaţa londoneză, este posibil ca banca să poată acoperi prin asigurare o fraudă de nu mai mult de 200 milioane euro (294,7 milioane dolari).

AFACERI DE 211 MILIOANE EURO Compania Romstal Leasing IFN SA, controlată de grupul belgian KBC, a finanţat anul trecut 5.850 de contracte în valoare de peste 211 milioane euro, cu 49% peste rezultatele raportate în 2006, a anunţat compania. „Am atins această creştere ridicată anul trecut, pe de o parte, datorită extinderii reţelei teritoriale până la un număr de 32 de puncte de lucru, iar pe de altă parte, datorită îmbunătăţirii condiţiilor de finanţare pentru cele mai importante categorii din produsele noastre”, a declarat directorul de marketing al Romstal Leasing, Ionuţ Chirilă. Acesta a precizat că, prin creşterea înregistrată în 2007, compania a depăşit ritmul de creştere al pieţei de leasing din România, estimat la 32%. Pe segmentul de leasing imobiliar, compania a finanţat 69 de contracte în valoare totală de 16 milioane euro, în creştere cu 70% faţă de anul 2006.

Principalele bunuri finanţate le-au reprezentat clădirile rezidenţiale şi terenurile.

ANOFM, INEFICIENTĂ PENTRU ATENUAREA CRIZEI DE FORŢĂ DE MUNCĂ Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) are deficienţe de activitate, nu oferă pachete de măsuri active, personalizate, pentru şomeri, şi nu acordă destule resurse şi timp pentru consiliere, mai ales în zona rurală, arată o analiză realizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFES).

Instituţia concluzionează că deficitul de mână de lucru are drept cauze, pe lângă calitatea locurilor de muncă, evoluţia demografică, sau mobilitatea internă şi externă a muncitorilor, şi proasta funcţionare a unor instituţii de profil.

MMFES a identificat funcţionarea precară a ANOFM, ineficienţa în eliminarea muncii la negru sau supradimensionarea cu personal angajat în activităţi finanţate din sectorul public.

„Banca centrală va continua să ia toate măsurile necesare pentru ca România să poată adera la zona euro în 2014, iar legea îi permite să intre şi pe piaţa valutară şi chiar să mărească şi mai mult dobânda cheie şi rezervele minime obligatorii.

BNR se va bate până la ultimul cartuş, până la ultimul glonţ pentru păstrarea acestui calendar.”

VALENTIN LAZEA, ECONOMISTUL ŞEF AL BNR Sursa: BBC

Potrivit analizei, aproximativ 1,2 milioane de persoane lucrează fără acte în România, iar cota de impozitare a veniturilor obţinute din salarii este una dintre cele mai scăzute din Europa.

PESTE 50 DE SCRISORI DE INTENŢIE Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a primit, până la finele lunii ianuarie, 53 de scrisori de intenţie de la investitori interesaţi de preluarea pachetului de 53,0173% din acţiunile producătorului de medicamente Antibiotice Iaşi.

Potrivit unui comunicat al instituţiei, cele mai multe scrisori de intenţie au venit din România – 17, Marea Britanie – 8, India – 5 şi Germania – 3. Au urmat Elveţia, Austria, Grecia şi Canada cu câte două scrisori de intenţie.

AVAS a primit câte o singură scrisoare de intenţie de la investitori din Cipru, Ungaria, Insulele Cayman, Turcia, Italia, Portugalia, Coreea de Sud, Cehia, Statele Unite, Israel, Islanda şi Lituania.

Privatizarea Antibiotice a intrat în linie dreaptă odată cu publicarea anunţului de privatizare, în data de 24 decembrie 2007. AVAS a pus în vânzare pachetul de 53,0173% din acţiuni deţinut de stat la Antibiotice, la un preţ de pornire al licitaţiei cu strigare de 2 RON/ acţiune – aproximativ 130 milioane de euro.

BNR ESTIMEAZĂ RATAREA ŢINTEI DE INFLAŢIE ŞI ÎN 2008

TEHNIC VORBIND SALARII Noul salariu minim brut pe ţară, garantat în plată şi aplicat de la 1 ianuarie 2008, a obligat multe societăţi comerciale să modifice salariile propriilor angajaţi.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 1507/2007, salariul minim brut garantat pe ţară a crescut de la 390 de lei la 500 de lei. În prima lună a acestui an, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) a fost luat ca asalt, iar aglomeraţia excesivă s-a datorat faptului că modificările legislative cu privire la salariul minim au generat un număr foarte mare de decizii emise de companii care trebuiau înregistrate.

Din punct de vedere legal, angajatorii sunt obligaţi să depună la inspectoratele teritoriale de muncă, la care se păstrează şi se completează carnetele de munca ale salariaţilor, actele privind executarea, suspendarea, modificarea sau încetarea contractelor individuale de muncă.

PROCEDURA ON-LINE, MULT PREA PUŢIN FOLOSITĂ Reprezentanţii ITM Bucureşti susţin că aglomeraţia din ianuarie a fost una provizorie. Aceştia sfătuiesc angajatorii să folosească şi procedurile on-line care vizează declaraţia fiscală privind stabilirea comisionului datorat, declaraţia inventar sau registrul general de evidenţă a salariaţilor. O copie a declaraţiei, semnată şi ştampilată, va trebui, însă, expediată ulterior, prin poştă. Potrivit datelor statistice prezentate de ITM Bucureşti, mai puţin de 50% din totalul de peste 90.000 de angajatori înregistraţi în Capitală folosesc metodele online.

TRANSMITEREA DOCUMENTELOR CĂTRE ITM

▼

Angajatorii pot folosi şi metoda de transmitere on-line prin intermediul portalului itmonline.inspectiamuncii.ro. Fiecărui angajator care doreşte să adopte această procedură i se va aloca un cont, care va fi accesat pe baza unui nume de utilizator şi o parolă, distruibuite de ITM. Potrivit Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, anagajatorii sunt obligaţi să calculeze un comision, perceput de inspectoratele teritoriale, şi să depună lunar o declaraţie fiscală privind stabilirea

8

FEBRUARIE 2008

Banca Naţională a României (BNR) a revizuit în creştere, cu 1,6 puncte procentuale, ţinta de inflaţie pentru acest an, de la 4,3% la 5,9%, şi estimează pentru decembrie 2009 o inflaţie anuală de 3,9%, a declarat guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu.

Guvernatorul a porecizat că banca centrală estimează că inflaţia va avea o „cocoaşă” în prima jumătate a acestui an, la peste 8%, pentru ca apoi să se reintre pe o tendinţă dezinflaţionistă în semestrul al doilea, până la 5,9% la finalul anului. „Anticipaţiile inflaţioniste s-au înrăutăţit. Este unul din factorii la care ne-am uitat cu atenţie şi vrem să reancorăm aceste anticipaţii, să readucem încrederea”, a arătat Isărescu. „Nu trebuie creată nici iluzia că inflaţia poate fi adusă uşor pe traiectorie descendentă.

Nu avem o baghetă magică”, a adăugat guvernatorul.

Există, însă, şi factori care ar putea împiedica reintrarea pe o traiectorie descendentă a inflaţiei. „Avem riscuri legate de prognoza noastră, primul fiind reprezentat de majorările salariale peste dinamica productivităţii muncii. Al doilea risc ţine de execuţia bugetară mai laxă, specifică unei perioade electorale.

Nerealizarea previziunilor referitoare la dinamica veniturilor bugetare şi efectu-

are unor cheltuieli bugetare neprogramate, redirecţionarea unor cheltuieli destinate investiţiilor către cheltuieli curente”, a explicat Isărescu.

Al treilea risc ţine de posibilitatea unor noi scumpiri ale petrolului, a adăugat guvernatorul BNR. Factorii care ar ajuta la dezinflaţie sunt realizarea unei producţii agricole bune şi respectarea cât mai apropiată a angajamentelor Guvernului referitoare la creşterile salariale corelate cu avansul productivităţii muncii, reducerea deficitului bugetar şi îmbunătăţirea structurii cheltuielilor bugetare, a menţionat guvernatorul.

Isărescu a atras atenţia şi asupra adâncirii deficitului de cont curent, care este dificil de atenuat. „Nu sugerăm nevoia unei corecţii de mari proporţii a deficitului extern, aceasta trebuie să se facă treptat. Nu suntem, aşa cum s-a comentat, în situaţia de a nu ne mai putea finanţa deficitul de cont curent, dar trebuie să dăm semnalul că am început să-l corectăm”, a mai spus guvernatorul.

Acesta a mai explicat că asupra inflaţiei se vor reflecta şi costurile de corectare treptată a deficitului extern, atrăgând atenţia că nu va fi vorba de „hard landing”, dar chiar şi o corecţie de un punct procentual este costisitoare. ■

COMENZILE NOI DIN INDUSTRIE AU CRESCUT CU 22,7%

faţă de luna corespunzătoare din anul anterior, cu 10,5%, respectiv 31,5%. Raportat la noiembrie, comenzile noi din industrie au înregistrat, în luna decembrie a anului trecut, o creştere cu 10,5%, susţinută de majorarea din industria bunurilor de capital cu 56,8%. Toate celelalte mari grupe industriale au înregistrat scăderi comparativ cu luna precedentă. Comparativ cu decembrie 2006, comenzile noi din industrie au raportat o creştere pe ansamblu cu 31,5%, susţinută de toate marile grupe industriale, respectiv industria bunurilor de capital (64,0%), industria bunurilor de uz curent (25,5%), industria bunurilor de folosinţă îndelungată (6,2%) şi industria bunurilor intermediare (3,8%). ■

Comenzile noi din industrie au înregistrat anul trecut o creştere pe ansamblu cu 22,7%, susţinută de toate marile grupe industriale, cele mai mari avansuri fiind consemnate de industria bunurilor de capital (31,4%) şi industria bunurilor de folosinţă îndelungată (25,8%).

Totodată, comenzile din industria bunurilor de uz curent au crescut cu 16,4%, iar cele din industria bunurilor intermediare cu 16,1%, potrivit datelor Institului Naţional de Statistică. În decembrie 2007, comenzile noi din industrie, pe total piaţa internă şi externă, au crescut în termeni nominali, atât faţă de noiembrie cât şi

DOHA BANK INTRĂ ÎN ROMÂNIA Doha Bank, cea mai mare bancă comercială privată din Qatar, deschide prima sucursală în România pe data de 15 februarie, în cadrul strategiei de expansiune pe diferite pieţe externe, a declarat directorul general

al instituţiei, Raghavan Seetharaman. Doha Bank evaluează şi posibilitatea extinderii în Coreea de Sud. Banca se concentrează asupra statelor cu care Qatar are legături strânse, dar speră că se va extinde la nivel mondial, inclusiv în SUA şi pe pieţele emergente din Asia. ■

ȘTIRI

ZONA UNICĂ DE PLĂŢI ÎN EURO

INVESTITORII STRĂINI AU VÂNDUT MASIV ACŢIUNI, ÎN LUNA IANUARIE Corecţiile puternice ale Bursei din ianuarie au coincis cu cele mai mari vânzări nete înregistrate de investitorii străini. Potrivit datelor BVB, pe luna trecută, nerezidenţii au scos 56,8 milioane de euro. Suma este asemănătoare cu cea din luna noiembrie a anului trecut, când Bursa a înregistrat scăderi semnificative.

Practic, în prima lună a anului, investitorii străini au vândut dublu faţă de cât au cumpărat. În prima lună a anului când Bursa a înregistrat scăderi masive, plasamentele străinilor pe BVB au însumat doar 62,3 milioane de euro. Asta în condiţiile în care vânzările au fost duble, de peste 119 milioane de euro.

Nerezidenţii au scos de pe Bursă aproape 43% din suma totală, adică 56,8 milioane de euro.

Potrivit datelor anunţate de Bursă, în ianuarie 2008, doar 22,4% din valoarea tranzacţiilor la cumpărare derulate pe BVB au fost realizate de către nerezidenţi, fiind cea mai redusă din ultimul an şi jumătate.

Ieşirile de capital străin au afectat puternic bursa, toţi cei trei indici având corecţii puternice luna trecută. Bursa a trecut în luna

TEHNIC VORBIND comisionului. Plata acestuia şi depunerea declaraţiei se vor efectua până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care este datorat. Totdată, angajatorii au obligaţia de a înfiinţa, completa şi transmite inspectoratului teritorial de muncă un registru general de evidenţă a salariaţilor în format electronic.

Acesta se completează în ordinea încheierii, modificării sau încetării contractelor individuale de muncă. Angajatorii au obligaţia de a transmite registrul în formă electronică la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul, după caz, în termen de 20 de zile de la data angajării primului salariat.

De asemenea, angajatorii trebuie să depună registrul în termen de 5 zile de la data la care au intervenit modificări referitoare la elementele de identificare a salariaţilor, data angajarii, funcţia/ ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative, tipul contractului individual de muncă, data şi temeiul încetării contractului individual de muncă.

Registrul trebuie să cuprindă următoarele: a) elementele de identificare a tuturor salariaţilor - numele, prenume, codul numeric personal (CNP); b) data angajării; c) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) sau altor acte normative; d) tipul contractului individual de muncă; e) data şi temeiul încetării contractului individual de muncă.

▼

Zona Unică de Plăţi în Euro (Single Euro Payments Area - SEPA), lansată pe 28 ianuarie, va aduce reduceri de tarife bancare pentru consumatori şi noi oportunităţi de afaceri pentru băncile şi operatorii de plăţi din zona euro.

Cu ajutorul reglementărilor SEPA, plăţile peste graniţe, dar în interiorul zonei euro, devin la fel de uşoare şi de ieftine ca cele operate la nivel naţional. Introducerea SEPA permite efectuarea de transferuri rapide şi sigure intre contruri bancare, oriunde în interiorul zonei euro. Practic, clienţii băncilor pot realiza plăţi cu cardul în străinătate în aceleaşi condiţii cu cele de din ţara de reşedinţă.

Un studiu al companiei de consultanţă A. T. Kearney arată că în urma lansării SEPA, competiţia între bănci se va accentua, întrucât va fi declanătă o restructurare completă a peisajului plăţilor, care vor aduce beneficii enorme consumatorilor.

Modelele de tarifare a plăţilor variază semnificativ în interiorul Uniunii Europene. Dacă un consumator danez poate face tranzacţii cu cardul de debit în mod gratuit, unul din Franţa plăteşte până la 40 de euro anual pentru acest tip de servicii. În ţările în care există tarife mici, precum Danemarca, Olanda şi Belgia, ar putea ca

nivelul acestora să crească, în timp ce în statele unde aceste servicii au preţuri mari, ar putea scădea.

T. Kearney anticipează o reducere a tarifelor şi o “structură corectă a preţurilor”. Din anul 2010, toate schemele de plată vor fi înlocuite de noul sistem SEPA. În România, consultanţii Grupului UniCredit oferă clienţilor companii asistenţă în tranziţia către SEPA pentru a valorifica împreună oportunităţile de creştere din Europa.

UniCredit deţine o reţea de peste 9.000 de sucursale în 23 de ţări din Europa şi ocupă cea mai bună poziţie în Europa Centrală şi de Est. Zona SEPA include 31 de ţări, iar UniCredit este prezentă în 18 dintre acestea, având 38 de bănci înfiinţate în regiune. În ţările incluse în Zona Unică de plăţi în Euro (SEPA), acest sistem de plăţi este introdus deja, ceea ce corespunde de fapt remiterii unei sume de bani printr-un ordin de plată. În paralel, se lucrează la introducerea tranzacţiilor de Debit Direct. În Germania, sistemul de administrare tranzacţii de debit direct prin SEPA va fi introdus în ianuarie 2009. Dat fiind că Uniunea Europeană este acum în plin proces de suplimentare a setului de norme şi regulamente privind tranzacţiile de Debit Direct, se preconizează că lansarea pe întreg teritoriul Europei va începe în luna noiembrie 2009. ■

UN SINGUR CONT ianuarie printr-o perioadă de corecţii dure, fiind influenţată de agitaţia pieţelor de capital internaţionale, în special de teama unei recesiuni a economiei americane.

Astfel, din cele 21 de şedinţe de tranzacţionare, Bursa a închis în creştere numai şapte. Indicii bursieri au pierdut în medie peste 22%, iar capitalizarea BVB s-a redus cu 4,44 miliarde de euro.

Investitorii nerezidenţi au adus pe BVB, pe întreg anul 2007, peste 226,4 milioane de euro.

Statisticile arată că, în prima lună a lui 2008, aceştia au retras un sfert din suma netă investită pe tot parcursul anului trecut.

Toate plăţile la bugetul de stat, cu excepţia TVA, vor putea fi efectuate, începând de la sfârşitul lunii ianuarie, întrun singur cont, a declarat ministrul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii liberale, Ovidiu Silaghi.

“Un agent economic face 30-50 de plăţi în diferite conturi pentru bugetul de stat”, a spus ministrul liberal. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Daniel Chiţoiu, a afirmat că Guvernul urmreşte efectuarea de plăţi prin card, începând cu 1 iunie 2008, a unor categorii de obligaţii bugetare, în special a impozitului pe venit. ■

Sursa: The Money Channel

FEBRUARIE 2008

9

ȘTIRI

TEHNIC VORBIND EXPORTATORII SE CONFRUNTĂ CU UN BLOCAJ FINANCIAR Exportatorii au pierdut, începând din ianuarie 2008, facilitatea de rambursare a taxei pe valoarea adăugată fără control fiscal prealabil. Regimul special de rambursare a taxei, aplicat din mai 2007, a fost anulat printr-un ordin al Ministerului Economiei şi Finanţelor, emis la sfârşitul anului trecut. Din acest motiv, perioada de aşteptare pentru restituirea taxei s-a extins, iar exportatorii susţin că modificarea legislativă a generat un blocaj financiar atât pentru companiile de export, cât şi pentru companiile care produc pentru export. Potrivit Asociaţiei Importatorilor şi Exportatorilor din România (ANEIR), exportatorii ar trebui să recupereze lunar, de la Finanţe, în jur de 500 de milioane de euro.

Potrivit procedurii de rambursare a taxei pe valoarea adaugată, Fiscul este obligat să returneze sumele în cel mult 45 de zile. În practică, însă, exportatorii sunt nevoiţi să aştepte aproximativ cinci luni ca să primeasca banii, în condiţiile în care, lună de lună, plătesc la buget câte 500 milioane euro, potrivit secretarului general al ANEIR, Mihai Ionescu. Conform calculelor acestuia, firmele de export au ajuns să crediteze statul cu până la 2,5 miliarde euro. „În cazul expirării termenului de acordare a sumelor de rambursat, companiile au dreptul, potrivit Codului de Procedură Fiscală, să primească dobândă, dar numai dacă depun o cerere în acest sens. Nivelul dobânzii este echivalent cu cel al majorării de întârziere, respectiv de 0,1% pe zi”, a declarat Ionescu.

Rambursarea taxei pe valoarea adăugată presupune, pe lângă durata mare, o procedură complexă şi o serie de criterii pentru firmele care depun cereri de restituire sau decont cu sumă negativă. „Această metodă a funcţionat cu rezultate bune în 2007 pentru toate firmele care se încadrau în ordin. De la 1 ianuarie 2008, ordinul s-a anulat şi toţi exportatorii au trecut pe regimul clasic, care, dacă ar funcţiona normal, ar însemna 45 de zile, dar în 2008 nici un exportator nu a primit taxa pe valoarea adăugată”, a afirmat Ionescu.

Sursa: HotNews

10

FEBRUARIE 2008

PERICOL DE ATACURI SPECULATIVE PENTRU ŢĂRILE DIN ECE Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a revizuit în scădere estimările privind creşterea economică în Europa de Est pentru anul 2008 de la 6,1% în intervalul 5-5,5%, sub impactul crizei creditelor, care ar putea cauza atacuri speculative pe pieţele mai multor ţări, inclusiv în România.

“Regiunea noastră se descurcă destul de bine, dar se va resimţi un impact asupra creşterii economice. Ne-am revizuit în scădere estimările”, a declarat recent Erik Berglof, economist şef la BERD, citat de Reuters.

Oficialul BERD a adăugat că, în anul 2007, creşterea economică în regiune s-a plasat în jurul nivelului de 7%. În opinia acestuia, ţările cu deficite ridicate de cont curent, care înregistrează, în acelaşi timp, un ritm accelerat de creştere a creditării, sunt vulnerabile la atacuri speculative, a spus Berglof.

“Există un impact imediat din partea crizei pe piaţa globală a creditelor, sub forma atacurilor speculative”, a afirmat economistul BERD,

adăugând că astfel de riscuri au dispărut în cazul statelor baltice, concentrându-se în Bulgaria, România şi Serbia.

Pe de altă parte, Alexander Lehmann, senior economist la BERD, a declarat, la aceeaşi conferinţă de presă, că opţiunile de refinanţare pentru băncile din regiune vor fi limitate în acest an. În orice caz, există puţine motive care să alimenteze temerile privind o potenţială expunere a băncilor din regiune la criza creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc. „Europa Centrală şi de Est poate fi afectată de criza din SUA în contextul în care zona euro poate fi afectată printr-o încetinire a creşterii economice care se va repercuta parţial şi asupra ţărilor din regiunea noastră, zona euro fiind principalul partener comercial al acestor ţări.

De asemnea, impactul mai important se va manifesta asupra ţărilor cu deficite externe ridicate, cum este România, în condiţiile în care finanţarea acestor deficite va fi mai dificilă în actualul context internaţional”, este de părere şeful departamentului de Cercetare Macroeconomică din cadrul Raiffeisen Bank. ■

DEFICITUL DE CONT CURENT A ADUS O NOTĂ MAI MICĂ DE LA FITCH Agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings a revizuit, în ultima zi a lunii ianuarie, perspectiva calificativului României şi al altor trei state din regiune – Bulgaria, Estonia şi Lituania - de la „stabil” la “negativ”, iar unul dintre principalii factori care au stat la baza deciziei a fost cel al creşterii deficitului de cont curent.

Revizuirea se referă la datoriile pe termen lung în valută şi monedă naţională ale României. Calificativele au fost reafirmate la „BBB”, pentru datoriile pe termen lung în valută, şi la „BBB plus”, pentru cele în lei. În acelaşi timp, agenţia a menţinut calificativul „F3” pentru datoriile în valută pe termen scurt, precum şi plafonul de ţară la “A minus”. „Deficitele de cont curent în statele baltice, Bulgaria şi România, au urcat până la niveluri care par disproporţionat de ridicate conform standardelor globale şi istorice.

Deficitele externe uşor de finanţat în momente de lichiditatae abundentă şi de disponibilitate a investitorilor către asumare de riscuri, ar putea fi mai greu de finanţat după criza globală din domeniul creditelor.

Perspectiva negativă reflectă creşterea riscurilor privind o încetinire abruptă a afluxurilor de capital, precum şi ajustările macroeconomice costisitoare “, a explicat şeful diviziei care cuprinde statele emergente din

cadrul agenţiei Fitch, Edward Parker, într-un comunicat de presă.

Agenţia de evaluare estimează că deficitul de cont curent al României a ajuns, în 2007, la 14% din Produsul Intern Brut (PIB), în timp ce în Bulgaria prognoza este de 19,5%, în Letonia – 25%, Estonia – 16% şi în Lituania – 13,7%.

Rebalansarea economiilor şi înregistrarea unor situaţii de aterizări line ar putea conduce la revenirea la perspectiva „stabilă”.

Revizuirea perspectivelor va fi determinată, în mod semnificativ, de evoluţiile specifice ale fiecărei ţări, se mai arată în comunicat. „Dacă avem dovezi că economiile acestor ţări au o aterizare uşoară, atunci am putea modifica din nou perspectivele, înapoi la «stabile»”, a declarat analistul Fitch, Ed Parker, citat de Reuters. Începând cu 1998, ratingurile României au fost îmbunătăţite succesiv de către toate cele trei mari agenţii de evaluare financiară, astfel că acestea cotează România în categoria de risc scăzut.

Calificativele acordate sunt „BBB minus”, în cazul Standard&Poor’s, „BBB” - Fitch Ratings şi “Baa3” - Moody’s Standard & Poor’s a modificat, anul trecut, de două ori perspectiva ratingului României, de la „pozitiv” la „negativ”. Moody’s menţine, deocamdată, perspectiva la „stabil”. ■

ȘTIRI

ACUM PE PIAŢA UNGARĂ Compania Asitrans-EuroIns, intrată recent în portofoliul grupului bulgar EuroHold, a primit, din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), autorizaţia pentru a desfăşura activitate pe piaţa din Ungaria.

Compania vizează achiziţionarea unor firme de asigurări din Serbia, Macedonia şi Turcia, ca urmare a strategiei de extindere a acţionarului majoritar, au anunţat reprezentanţii AsitransEuroIns. Un alt obiectiv important al companiei este acela de dezvoltare a unei reţele de francize în toată ţara.

„Acest sistem, de tip franciză, va atrage foarte mulţi oameni de valoare în cadrul companiei, de la inspectori de asigurare la agenţi şi chiar brokeri, care vor înţelege foarte repede că, în acest fel, pot obţine venituri superioare”, se arată în comunicatul companiei. AsitranEuroIns estimează că va deschide încă 50 de unităţi de tip franciză în 2008. Compania românească de asigurări Asitrans şi-a schimbat denumirea de la 1 ianuarie 2008 în EuroIns România, iar divizia sa de leasing, Asitrans Leasing, devine Eurolease Auto. ■

TRANZACŢIILE IMOBILIARE ÎN AŞTEPRARE Deprecierea leului din ultimele săptămâni a dus la o stagnare a tranzacţiilor imobiliare în Capitală, susţin analiştii imobiliari citaţi de NewsIn. Astfel, cei interesaţi de achiziţia unei locuinţe par a fi decişi să mai aştepte în speranţa că moneda europeană va reveni la un curs mai mic. „Explozia euro a blocat practic tranzacţiile imobiliare. Aproape nimeni nu s-a mai arătat

interesat să cumpere. Cred că acest lucru se va rezolva în următoarea perioadă, iar cei care sunt într-adevăr interesaţi de achiziţia unei locuinţe vor fi iar în focul căutărilor”, a declarat Adela Mârşu, din partea companiei imobiliare Artimob. Potrivit analiştilor imobiliari, creşterea euro a făcut ca preţul de achiziţie al locuinţelor să fie mult mai mare, iar tranzacţiile care se realizau prin schimbarea din moneda naţională în euro sau invers duceau la pierderi mari pentru cei care ar fi vrut să cumpere locuinţe. ■

MAŞINILE POLUANTE, FAVORIZATE Noua formă a taxei de primă înmatriculare propusă de Guvernul României este mai “proastă” decât precedenta şi favorizează importul de automobile poluante, a declarat pentru NewsIn preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Automobile (APIA), Ernest Popovici.

Potrivit preşedintelui APIA, asociaţia pe care o reprezintă a fost constantă în susţinerea unei alte taxe, însă în mod special în privinţa cuantumului. Reprezentantul APIA a explicat că, ţinând cont de noua formă a taxei de primă

înmatriculare, importul de maşini second-hand va fi mai greu de controlat.

Ministrul Mediului, Attila Korodi, susţine că noua grilă privind taxa auto prevede taxe mai mici pentru maşinile vechi - care sunt mai poluante - deoarece acestea au o durată de viaţă mai scurtă, prin urmare vor polua mai puţin, însă nu a oferit date despre costul casării lor, după scoaterea din uz.

Astfel, potrivit noului mod de calcul al taxei de înmatriculare, pentru o maşină Euro 4, cu o capacitate cilindrică de 1400 cmc, un cmc este taxat cu 30 de cenţi, iar pentru o maşină noneuro este taxat cu 8 euro. ■

CREŞTERE RECORD A CREDITELOR Împrumuturile corporatiste din zona euro au înregistrat, la sfârşitul anului trecut, cea mai mare rată de creştere de la lansarea monedei euro, conform datelor Băncii Centrale Europene (BCE), ceea ce indică un impact redus al problemelor de pe piaţa internaţională a creditelor, potrivit Financial Times. Creşterea anuală a creditelor către companii din afara sectorului financiar a ajuns, în luna decembrie, la 14,4%, de la 14% în noiembrie, acesta fiind cel mai ridicat nivel după introducerea monedei euro în 1999. Cele mai recente date indică o activitate economică puternică în cele 15 state

din zona euro, unde impactul problemelor de pe pieţele financiare sau repercusiunile crizei de pe piaţa creditelor ipotecare riscante din SUA asupra afacerilor a fost uşor sau inexistent.

Companiile din zona euro au ignorat impactul crizei creditelor şi iau noi împrumuturi în cel mai rapid ritm al ultimilor opt ani, deşi cumpărătorii de case sunt mai strâmtoraţi, arată cifrele BCE. Rata anuală de creştere a împrumuturilor acordate sectorului privat s-a stabilizat la 11,1% în decembrie 2007, cea de a şasea lună în care avansul s-a menţinut în apropiere de 11%, deşi economiştii se aşteptau la o temperare. ■

TEHNIC VORBIND NOI CODURI CAEN De la 1 ianuarie 2008 a intrat în vigoare ediţia revizuită a Clasificării Activităţilor din Economia Naţională (CAEN).

România, ca stat membru al Uniunii Europene, are obligaţia de a respecta şi implementa prevederile legislaţiei europene din cadrul tuturor domeniilor de activitate. În acest context, Institutul Naţional de Statistică (INS) a elaborat CAEN Rev.2, clasificare care respectă prevederile europene în domeniul clasificărilor statistice.

Sistemul de codificare pentru CAEN Rev. 2 cuprinde: un prim nivel, constând în titluri identificate printr-un cod alfabetic (secţiuni); un al doilea nivel - titluri identificate printr-un cod numeric de două cifre (diviziuni); un al treilea nivel - titluri identificate printr-un cod numeric de trei cifre (grupe); un al patrulea nivel - titluri identificate printr-un cod numeric de patru cifre (clase).

Această versiune asigură un raport de 1:1 între CAEN Rev. 2 şi NACE Rev. 2, implementat la nivel european începând cu 1 ianuarie 2008, raport necesar având în vedere atât politica de globalizare, cât şi dorinţa de a mări convergenţa dintre clasificările europene şi cele utilizate în ţările din America de Nord.

Pentru a asigura comparabilitatea internaţională, definiţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene sunt legate în mod direct de cele formulate în “Introducerea la Clasificarea industrială internatională standard a tuturor activităţilor economice a Organizaţiei Naţiunilor Unite” (ISIC Rev. 4) şi Sistemul conturilor naţionale al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

DECLARAŢII FISCALE ON-LINE Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) a propus extinderea metodei de depunere online a declaraţiilor fiscale la noi categorii de contribuabili, precum şi aplicarea acestei prevederi în 22 de judeţe. ANAF a elaborat, în acest sens, un proiect de act normativ.

Proiectul se referă la contribuabilii aflaţi în administrarea unităţilor fiscale din raza teritorială a municipiului Bucureşti şi a judeţelor Alba, Bacău, Bihor, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Cluj, Covasna. ■

FEBRUARIE 2008

11

ANALIZĂ

SCHIMBĂRI RADICALE ÎN ASIGURĂRI Procesul de gestionare a riscurilor şi activelor de către companiile de asigurări se va modifica substanţial în următorii ani.

Compania americană Insurance Asset Management estimează că, în 2007, activele companiilor de asigurări gestionate de terţi au crescut, la nivel mondial cu 31%, la mai mult de 800 miliarde de dolari, iar în 2011, nivelul se va ridica la 1,9 trilioane de dolari. La nivel global, mai mult de 90% din activele companiilor de asigurări se află în administrare internă, în ciuda tendinţei de accelerare a fenomenului de outsourcing. În contrast, 90% din activele fondurilor de pensii sunt gestionate de terţi.

Externalizarea activităţii de administrare a activelor de către companiile de asigurări are la bază numeroase şi variate motive. Unul ar fi acela că administrarea activelor a devenit, în ultimii ani, un proces complex şi mulţi asigurători nu deţin expertiza necesară pentru a desfăşura această activitate. La nivel european, noua filosofie din domeniul asigurărilor, care a luat forma Directivei Solvency II, va schimba imaginea acestei industrii, pentru că gestionarea riscului va reprezenta centrul procesului decizional al fiecărei companii. Prin urmare, ţinta principală a operatorilor din industria de asigurări va fi aceea de identificare a metodelor optime de a ţine riscurile sub control. Se creează astfel, potrivit Asociaţiei Asigurătorilor Britanici, oportunităţi pentru administratorii de fonduri, iar cei care vor reuşi să folosească cele mai sofisticate tehnici de control al riscului vor fi în avantaj.

Momentul consolidărilor de poziții Piaţa europeană de asigurări cuprinde, pe lângă marii jucători, şi 4.000 de mici companii care vor trebui să înceapă procesul de consolidare, potrivit reglementărilor din Directiva Solvency II. Aceasta va însemna alocarea unor resurse suplimentare pentru externalizarea activităţii de management al activelor, dacă operatorii mici vor dori să-şi păstreze business-ul. În prezent cele mai mari case de administrare a fondurilor, jucători de marcă pe piaţa de outsourcing, sunt Deutsche Asset Management, care gestionează active ale companiilor de asigurări în valoare de 148 miliarde de dolari, Black Rock - 109 miliarde de dolari, Conning - 63 miliarde de dolari, GE Asset Management - 60 miliarde de dolari şi Wellington - 55 miliarde de dolari.

Noua directivă Solvency II introduce modificări considerabile pentru industria de asigurări şi băncile de investiţii au toate motivele să se bucure. Asigurătorii vor trebui să se concentreze pe un management sofisticat al riscului şi pe tehnici de transfer al acestuia şi mai puţin pe cumpărarea 12

FEBRUARIE 2008

şi deţinerea de active. Cei mai mari asigurători europeni – AXA şi Allianz – deţin 2,6 trilioane de euro în active şi performaţa lor corporativă este dependentă mai mult de veniturile din investiţii decât din activitatea de asigurare.

Directorul financiar al Allianz, Paul Aclhleiter, a estimat că, în următorii zece ani, securitizarea riscurilor din asigurări prin transferul acestora pe piaţa de capital, ar putea ajunge la 300 miliarde euro. Această valoare reprezintă un „bonus” enorm pentru băncile de investiţii, care au expertiză şi pot ajuta companiile de asigurări. O dată ce managementul riscului al asigurătorilor va fi securitizat, forma viitoare a companiilor va fi alta şi, probabil, acestea îşi vor concentra activitatea pe piaţa de profil, pe administrarea portofoliului de produse şi pe interacţionarea cu aceia cărora le sunt adresate instrumentele de protecţie.

O nouă filosofie de supraveghere Directiva Solvency II va avea ca efect reconstruirea întregii filosofii de supraveghere a companiilor de asigurare, dar şi de funcţionare a acestora. Noile reglementări vor înlocui mai mult de 39 de vechi directive, pe care Comisia Europeană le-a amendat concomitent şi succesiv, astfel încât legislaţia în domeniu a devenit extrem de stufoasă. Primele informaţii concrete şi comunicări către piaţă cu privire la Solvency II au apărut în 2004, an în care s-a convenit, la nivelul Comisiei Europene, formarea unui colectiv specializat, care să se ocupe de emiterea unei noi directive. Directorul general al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Rodica Popescu, spune despre Solvency II că „balansează cartea care înseamnă supraveghere bazată pe consultarea registrelor, pe verificarea activităţii şi înregistrărilor contabile ale companiilor, cu aceea bazată pe managementul riscului”. „În acest context, schimbările sunt esenţiale, pentru că de-acum înainte companiile vor trebui să-şi structureze atât organizarea internă cât şi doi indicatori principali - Minimum Capital Requirement (MCR) şi Solvency Capital Requirement (SCR). Aceşti indicatori vor fi structuraţi şi calculaţi de aşa manieră încât operatorii să poată demonstra în orice moment că riscurile care sunt inventariate nu prezintă nici un fel de pericol pentru funcţionarea lor şi, în general, pentru consumatorii de produse de asigurări”, a explicat directorul general al CSA. Potrivit reprezentantului arbitrului pieţei de asigurări, noile reglementări vor pune un accent mult mai mare pe protecţia consumatorului de produse de asigurări, comparativ cu directivele anterioare.

Reglementările Solvency II trebuie implementate, conform calendarului anunţat de Comisia Europeană, până în anul 2012. Pe lângă disconfortul creat de chestiunile pur tehnice, companiile de asigurare sunt de părere că cerinţele Solvency II se aplică mult prea devreme, având în vedere nivelul de dezvoltare al pieţelor de asigurări din statele care au aderat la Uniunea Europeană în ultimele două valuri. „Condiţiile de MCR şi SCR vor ridica probleme companiilor din statele care au aderat în 2004 şi 2007, chiar dacă pieţele lor de asigurări sunt reglementate şi nu pun probleme din punct de vedere al stabilităţii. Preluarea acestor condiţii reprezintă un pericol major pentru companii, pentru unele chiar de dispariţie, fie prin fuziunea cu alte entităţi pentru a face faţă cerinţelor, fie prin transferul activităţii

ANALIZĂ

către operatori mult mai mari”, a explicat Rodica Popescu. Aceasta a precizat că, în România, aplicarea directivei Solvency II va însemna transformări, nu neapărat radicale, dar importante. „Din punct de vedere al legislaţiei europene, societăţile mici, vor fi un pic defavorizate de cerinţele Solvency II. Modul european de clasificare a companiilor, include operatorii din piaţa locală în categoria societăţilor mici şi mijlocii. Şi asta pentru că industria asigurărilor din România este de dimensiuni mici, din punct de vedere al gradului de penetrare în Produsul Intern Brut (PIB), care este în jur de 2%.

Specificul pieţei noastre este că are un potenţial extraordinar de mare, are o dinamică foarte bună, un ritm de creştere de 30% pe an, ceea ce înseamnă foarte mult. Şi, nu în ultimul rând, trebuie amintit că majoritatea companiilor deţin expertiza grupurilor mamă, pentru că cei mai mari jucători din piaţa locală sunt filiale ale marilor grupuri care acţionează în Europa şi în lume”, a declarat directorul general al CSA. Pentru Europa, termenul limită de 2012 este unul realist, dar nu şi pentru România şi pentru ţările care au pieţe similare, cum ar fi Polonia, Cehia, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Malta sau Cipru. „Pentru statele care au aderat în ultimele două valuri, implementarea directivei nu se va face fără momente dureroase. Companiile mari, vrând-nevrând, vor face faţă noilor cerinţe, pentru că dispun de expertiză şi de sprijin, dar cred că vor fi greutăţi în zona companiilor mici şi mijlocii. În cazul altor directive, anumite state au obţinut extinderi ale perioadei de tranziţie până la implementarea definitivă. Cred că la fel se va întâmpla şi cu Solvency II, tocmai în ideea ca toate pieţele să funcţioneze după aceeaşi unitate de măsură”, este de părere Rodica Popescu. Aceasta a precizat că, până în 2012 sau chiar uşor după această dată, din 42 de companii, care formează piaţa locală de asigurări în prezent, vor mai rămâne doar în jur de 20 de operatori, care vor putea răspunde cerinţelor impuse de directivă.

Solvency II este o directivă foarte tehnică, în primul rând datorită modului de calcul al celor doi indicatori MCR şi SCR, dar şi prin structurarea şi gândirea modelelor interne pe care le vor aplica operatorii din industrie. Un rol foarte important îl vor avea actuarii, profesie care a apărut şi s-a dezvoltat mai întâi în domeniul asigurărilor de viaţă. Dezvoltarea sectorului financiar şi a industriei de asigurări a avut ca efect diversificarea atribuţiilor şi domeniilor de activitate ale actuarilor. Aceştia sunt experţi în analizarea, modelarea şi evaluarea problemelor care implică un risc financiar şi eveniment probabilistice. Toate companiile de asigurări din România au obligaţia, potrivit unui Ordin al CSA emis în 2006, să lucreze cu cel puţin un actuar. „Din păcate, în piaţă nu sunt foarte mulţi actuari. Acum un an sau doi, erau doar doi actuari autentici, Bram Boon – director general al ING Asigurări de Viaţă - şi Adrian Allott – director general al companiei Aviva Pensii Private. În prezent, mai mulţi colegi din piaţă au urmat cursurile de master, au obţinut o diplomă care, conform reglementărilor noastre poate fi luată în consideraţie”, a precizat reprezentantul CSA. Actuarii sunt foarte importanţi în relaţia reprezentanţilor pieţelor de asigurări cu Comisia Europeană şi, mai ales, este foarte important ca ei să participe la grupurile de lucru în cadrul cărora se discută şi se finalizează proiectului

Directivei Solvency II. „Participarea României nu este una doar de formă. Chiar şi printre statele cu vechime în cadrul Uniunii Europene există divergenţe cu privire la modul de calcul sau formula de calcul a celor doi indicatori principali, formulă care a presupus dezbateri foarte aprinse, dacă să fie lineară sau modulară. Foarte multe state, în funcţie de particularităţile proprii ale pieţelor respective doresc o abordare sau alta. Până la urmă, Comisia Europeană, în şedinţa din decembrie 2007, a luat o hotărâre vizavi de modul de calcul al formulei SCR, care va fi supusă atenţiei statelor membre pentru acceptare şi pentru vot”, a explicat Rodica Popescu.

Divergențe europene Supravegherea pieţelor şi, în mod special a grupurilor de asigurare, a creat divergenţe între statele membre. Totul a pornit de la ţările cu pieţe de asigurări dezvoltate, care solicitau ca supravegherea să fie realizată de autoritatea de pe teritoriul statului pe care funcţionează societatea mamă a unui grup, numită generic lider supervisor. Prin urmare, un şef de supraveghere, care ar fi diminuat rolul autorităţilor din celelalte state pe teritoriul cărora funcţionează subsidiare ale acestor grupuri. „Punctul de vedere al României este că acest lucru nu aduce doar prejudicii autorităţii în sine, ci şi consumatorului de produse de asigurări. Şi acest lucru s-ar putea întâmpla dacă o subsidiară a unui grup adoptă o strategie care prejudiciază consumatorii, iar autoritatea din statul respectiv nu poate acţiona în nici un fel asupra sa.

Spania, Portugalia, Austria şi alte două ţări au iniţiat o scrisoare la care a aderat şi România, în care se explică de ce nu putem fi de acord cu propunerea de lider supervisor. În acest moment, documentul este semnat de 18 ţări din 27 de state membre”, a explicat directorul general al CSA. Printre statele care susţin vehement varianta leader supervisor sunt Germania, Olanda şi Franţa. Problema „liderului de supraveghere” a depăşit latura tehnică şi a intrat uşor în sfera politică a dezbaterilor. Comisia Europeană va supune Parlamentului European, în februarie, proiectul de directivă şi punctul de vedere al celor 18 state. „Ni s-a dat de înţeles că balanţa înclină foarte tare în a lua în considerare punctul de vedere al ţărilor care doresc să îşi menţină autoritatea de control şi supraveghere asupra subsidiarelor grupurilor internaţionale. O decizie contrară ar însemna o slăbire a puterii CSA, în condiţiile în care cei mai mari jucători de pe piaţa locală aparţin unor grupuri internaţionale”, a arătat Rodica Popescu.

Directiva Solvency II va avea, în România, un efect benefic, şi anume echilibrarea pieţei pe partea de produse.

Intervalul următor de cinci ani nu va fi simplu pentru companii, care vor fi nevoite să pună accentul şi pe alte produse de asigurări în afara celor auto, care, din păcate, sunt formatoare de piaţă şi de cote de piaţă. Preţul plătit de companiile din România este însă unul destul de mare, având în vedere că linia de business auto este departe de a fi profitabilă.

Solvency II va aduce o regândire a strategiilor, şi un ritm de creştere mai bun pentru asigurările de bunuri şi proprietăţi, pentru segmentul de viaţă sau cel de accidente. ■ Material realizat de Dana Dobre

FEBRUARIE 2008

13

FISCALITATE

INEXACTITĂŢI FISCALE De ce s-au îngrijorat notarii cu privire la aplicarea TVA asupra vânzărilor de imobile efectuate ocazional de către persoane fizice.

DIANA MARIA NESTOR

La 1 ianuarie 2008 au intrat în vigoare o serie de modificări ale Codului Fiscal. O parte dintre acestea, cum sunt cele în materie de TVA, nu reprezintă modificări de politică fiscală, ci simple îmbunătăţiri ale textului legii, cerute de regulile bunei redactări a actelor normative.

O altă parte ar putea reprezenta modificări mai profunde ale legii... Dar, cum să le identificăm atunci când asemenea modificări suferă de păcatul textului iniţial, şi anume o construcţie deficientă la capitolul exprimare?

Asemenea „corecţii” ale legilor fiscale sunt, evident, subiect de discuţie pentru cei interesaţi de aplicarea legislaţiei fiscale: contribuabili, autorităţi fiscale cu rol de îndrumare a contribuabililor, consultanţi fiscali, chiar şi notari.

Discuţia publică a modificărilor legislative este un lucru esenţial într-o ţară cu pretenţii democratice – chiar dacă, uneori, doar se pretinde că asemenea discuţii au loc, simpla afirmare a deschiderii pentru consultări dă dreptul celor interesaţi să ridice pretenţii cu privire la un răspuns la obiecţiile sau propunerile înaintate.

De exemplu, în cazul recentelor modificări ale Codului Fiscal, în Expunerea de motive care însoţeşte proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 106/2007 înaintat de către Guvern către Parlament se meţionează că „au fost consultaţi partenerii de dialog social, existând în acest sens avizul Comisiei de dialog social şi al Consiliului Economic şi Social, precum şi cu mediul de afaceri”.

Nu pun la îndoială că astfel de discuţii ar fi avut loc. Deşi simt nevoia să insit asupra faptului că o discuţie cere mai mult decât solicitarea unor puncte de vedere, ea implică analiza acestora în sensul luării lor în considerare şi, evident, un răspuns motivat cu privire la reţinerea sau respingerea punctelor de vedere prezentate.

Vânzoleala TVA Dar, o adevărată deschidere spre dialog a iniţiatorilor de legi (în cazul nostru, Guvernul, respectiv Ministerul Economiei şi Finanţelor) cu părţile interesate, ar depăşi simpla cerinţă de a bifa parcurgerea unei etape procedurale din procesul de iniţiere a unei legi. Eficient ar fi ca solicitările contribuabililor cu privire la clarificarea unor prevederi legale să fie luate în considerare ca parte din dialogul pentru proiecte de legi, prezente sau viitoare, cu alte cuvinte să fie analizate şi să primească răspunsuri motivate, inclusiv prin referire la principiile şi politicile promovate.

14

FEBRUARIE 2008

Recenta vânzoleală în materie de TVA - mai precis cu privire la aplicarea TVA asupra vânzărilor de bunuri imobile efectuate ocazional de către persoane fizice - mi-a atras atenţia prin deznodământul ei, lăsându-mi un gust amar din cauza tonului, nejustificat condescendent, pe care l-au adoptat autorităţile fiscale faţă de o solicitare legitimă din parte unor persoane care, în plus, au şi o pregătire specială în a lucra cu legile, şi anume notarii.

Trebuie să subliniez faptul că nu e prima dată când observ această atitudine, dar acum aceasta mi se pare şi mai de neînţeles tocmai pentru că notarii au un anumit statut profesional, iar sesizarea lor, de bună credinţă, a fost o delicată atenţionare a specialiştilor guvernului în materie de legislaţie fiscală asupra unor probleme pe care le poate pune în practică actul normativ pe care l-au iniţiat. Într-un recent comunicat de presă, Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România (UNNPR) a făcut public faptul că a obţinut, prin adresa nr. 811.198 din 10 ianuarie 2008, un răspuns din partea Minsiterului Finanţelor şi Economiei la solicitarea de clarificări în ceea ce priveşte aplicarea TVA la tranzacţiile imobiliare. Comunicatul de presă citează fragmente din răspunsul Ministerului Economiei şi Finanţelor care, aşa cum voi arăta în continuare, arată o manieră neprofesionistă şi ineficientă de a prezenta un punct de vedere oficial al unei instituţii chemate să aplice legea fiscală, să ofere îndrumări în aplicarea legii fiscale şi chiar să iniţieze legi fiscale. Pentru început... formularea „TVA-ul” într-un document oficial, incorectă din punct de vedere al limbii române, arată neglijenţă în formulare şi pune la îndoială profesionalismul cu care este formulat răspunsul. Dincolo de forma nepolicoasă a răspunsului, referirile la articole din Codul Fiscal reprezintă răspunsuri superficiale şi insuficient motivate la solicitarea UNNPR întrucât ingnoră partea esenţială a solicitării: „clarificarea” prevederilor legale aplicabile în speţă.

Să vedem, pe rând, dacă există motive pentru a considera prevederile legale ca fiind neclare – cu alte cuvinte dacă notarii au avut motive de legitime de îngrijorare; apoi ce a răspuns Ministerul Economiei şi Finanţelor şi, în ultimul rând ce s-ar putea propune pentru clarificarea legii.

Aplicarea TVA la tranzacţiile imobiliare Precizez că nu am văzut nici solicivtarea UNNPR şi nici textul integral al răspunsului Ministerului Economiei şi Finanţelor, dar tema discuţiei nu este aplicarea TVA asupra oricăror tranzacţii imobiliare, ci doar asupra acelora care reprezintă vânzări de imobile cu caracter ocazional efectuate de persoane fizice. În materie de TVA, legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene sunt armonizate prin intermediul legislaţiei comunitare, în principal prin Directiva europeană a TVA (Directiva 112/2006).

Conform articolului 12 din Directiva 112/2006, statele membre sunt libere să includă în sfera TVA operaţiunile legate de clădiri noi şi de terenuri construibile efectuate cu caracter ocazional de către orice persoane.

La o primă vedere, România nu a implementat acestă opţiune întrucât prevederile articolului 127 Codului Fiscal nu precizează în mod expres acest lucru. La o a doua vedere,

FISCALITATE

din contră, se pare că, începând cu 1 ianuarie 2008, România a optat pentru taxarea operaţiunilor ocazionale cu bunuri imobile, întrucât textul articolului 141 (2) f ) Cod Fiscal are o formulare specială: „livrarea de către orice persoană [...]”. Astfel, dacă „orice persoană” se referă de fapt la „orice persoană impozabilă” atunci includerea în text a acestor cuvinte ar fi redundantă, lucru care nu poate fi acceptat mai ales că pentru alte scutiri introduse de articolul 141 Cod Fiscal, nu este utilizată o asemenea formulare. De altfel, acest fel de menţiune este unic în ansamblul scutirilor de taxă din Codul Fiscal.

De aceea, problema ridicată de UNNPR nu este deloc una de neglijat. Ea nu provine din complexitatea materiei reglementate ci dintr-o formulare defectuoasă a legii care lasă impresia că România a implementat opţiunea taxării operaţiunilor ocazionale cu bunuri imobile, chiar dacă implementarea s-ar fi făcut defectuos, într-o parte necorespunzătoare a actului normativ.

Ridicarea problemei de către UNNPR apare tocmai în momentul în care textul legii este, pe de o parte, modificat iar pe de alta explicitat prin adăugarea unor precizări în normele de aplicare. În ipoteza în care operaţiunile ocazionale ar fi taxabile, notarii ar putea fi solicitaţi să asigure colectarea taxei (o astfel de variantă este sugerată într-un studiu asupra aplicării taxei pe valoarea adăugată în sectorul imobiliar efectuat de către Arthur Andersen pentru Comisia Europeană dat publicităţii în 1999, disponibil pe site-ul Uniunii Europene). În acest context consider solicitarea UNNPR drept una legitimă care ar fi meritat mai multă consideraţiune.

determinată de respingerea unei propuneri de modificare a directivei de TVA. În Tabelul comparativ care însoţeşte proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 106/2007, înaintat de către Guvern către Parlament, se precizează că eliminarea acestui text este o „rectificare datorată transpunerii în legislaţia naţională, înainte de data aderării, a unei propuneri de modificare a directivei 112, care ulterior a fost respinsă”.

Deşi propunerile de modificare a Directivei 112/2006 sunt făcute publice, eu nu am reuşit să identific propunerea de modificare la care se face referire. Mai mult, directiva însăşi a fost adoptată doar cu o lună înainte de aderarea României la UE. A, şi să nu uit, o asemenea interpretare a fost exprimată cu diverse ocazii de reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Pe de altă parte, cu ocazia modificării normelor de aplicare a Codului Fiscal, prin Hotărârea Guvernului nr.

1579/2007, la punctul 37 din normele de aplicare a prevederilor Titlului VI Cod Fiscal, s-a introdus alineatul (5) care precizează că „excepţia prevăzută la art. 141 alin.(2) lit. f ) din Codul fiscal se aplică numai în cazul persoanelor care devin impozabile în sensul art. 127 din Codul fiscal pentru construcţii noi, de părţi ale acestora sau de terenuri construibile”.

Cu alte cuvinte, printr-un act cu putere normativă mai mică, se revine la situaţia existentă înainte de modificarea textului legii.

La solicitarea, legitimă în opinia mea, a notarilor, răspunsul Ministerului Economiei şi Finanţelor reiterează

ÎN MATERIE DE TVA, LEGISLAŢIILE STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE SUNT ARMONIZATE Răspunsul autorităţilor Revenind la legislaţia aplicabilă, voi comenta întâi propunerea de modificare a textului articolului 141 (2) f ) Cod Fiscal, aşa cum rezultă ea din textul Ordonanţei de urgenţă a guvernului nr. 106/2007. În formularea valabilă în anul 2007 a articolului 141 (2) f ) Cod Fiscal, indiferent de existenţa sau nu a cuvintelor „de către orice persoană” în prima parte a acestuia, erau supuse impozitării numai livrările de construcţii noi şi de terenuri construibile efectuate de persoane impozabile, fiind astfel excluse de la impunere operaţiunile efectuate cu caracter ocazional de persoane care nu sunt persoane impozabile în scopuri de TVA. Eliminarea de la 1 ianuarie 2008 a textului „dacă este efectuată de o persoană impozabilă care şi-a exercitat ori ar fi avut dreptul să îşi exercite dreptul de deducere total sau parţial a taxei pentru achiziţia, transformarea sau contruirea unui astfel de imobil” din a doua propoziţie a articolului 141 (2) f ) Cod Fiscal, conduce la interpretarea conform căreia operaţiunile cu construcţii noi şi terenuri construibile efectuate ocazional de orice persoană devin impozabile.

Asemenea interpretare este susţinută de faptul că această modificare este prezentată ca o schimbare de politică,

recent introdusă precizare din textul normelor de aplicare a Codului fiscal la punctul 37 alineatul (5). Se pune întrebarea: de către cine va fi considerată ca nefiind supusă TVA o vânzare ocazională de locuinţe noi?

Pentru moment, lucrurile par a se fi liniştit. Ministerul Economiei şi Finanţelor nu va ţine responsabili notarii pentru neplata TVA de către persoanele fizice care, teoretic, ar putea fi obligate la plata TVA pentru livrări ocazionale de construcţii noi şi terenuri impozabile. Dar este oare suficient? Dar eficient?

Ce soluţie ar fi de preferat?

Ideal ar fi ca legea să fie clarificată, într-un sens sau altul.

Fie se modifică articolul 127 Cod Fiscal şi se precizează faptul că pentru operaţiunile ocazionale cu construcţii noi şi terenuri construibile orice persoană va fi considerată persoană impozabilă, fie se elimină din textul art 141 (2) f ) Cod Fiscal pricinoasele cuvinte „de către orice persoană”.

Ori la bal, ori la spital...

Sper că cele de mai sus v-au deschis apetitul pentru un dialog mai serios cu autorităţile fiscale, bazat pe respect şi o susţinere reciprocă, mai ales că ambele părţi ar beneficia de avantajele unor legi clare şi juste. ■ Material realizat de Diana Maria Nestor

FEBRUARIE 2008

15

RESURSE UMANE

ATRAGE, DEZVOLTĂ ŞI REŢINE A găsi oamenii potriviţi pentru a oferi servicii excelente este cea mai mare provocare pentru 2008.

MIHAI MĂTIEȘ

16

Care sunt cele mai importante provocări ale domeniului resurselor umane în România anului 2008? Sunt sigur că fiecare dintre noi poate găsi uşor vreo trei-patru astfel de teme. Din punctul meu de vedere, a găsi oamenii potriviţi pentru a oferi servicii excelente este cea mai mare provocare pentru 2008. Mai mult decât oricând până acum, vom avea de-a face şi în România cu o mare problemă ce perturbă somnul directorilor generali şi de resurse umane din ţările cu pieţe capitaliste mature: nevoia de a găsi oameni foarte buni în servicii, oameni cărora să le placă şi să fie mândri de ceea fac şi, nu în ultimul rând, oameni care să rămână pe poziţiile respective cât mai mult timp. În demonstrarea acestei aserţiuni pornim de la multcunoscutul şi uzitatul slogan „Attract. Develop. Retain” (atrage, dezvoltă şi reţine) pe care multe companii spun că îl pun în practică în politica lor de personal.

Să le luăm pe rând: pentru a atrage cei mai buni oameni care să lucreze în servicii, companiile ofertante de locuri de muncă în domeniu folosesc toate mijloacele posibile, de la „vânătoarea de capete” pentru nivelul managerial până la serviciile companiilor de recrutare, recomandările personalului angajat deja sau anunţurile directe în presă pentru restul posturilor. Este deja cunoscut că piaţa se confruntă actualmente cu o severă lipsă de oameni bine pregătiţi în domeniu. Cauzele sunt multiple: mirajul Vestului – oamenii preferând să lucreze mai degrabă în UE, SUA, pe vapoare de croazieră sau în orice alte locaţii din străinătate; fluctuaţia mare de personal înainte de specializare – ceea ce duce la formarea de pseudo-specialişti în domeniul customer service; programele de pregătire greşite care pun accentul doar pe elementele de suprafaţă ale serviciilor (să vorbim frumos cu clienţii, să venim spălaţi la serviciu, să afişăm aceleaşi clişee – „Cu ce vă pot fi de folos”) etc. Însă atragerea de personal pentru a lucra în servicii în România va fi în 2008 şi mai dificilă decât până acum din următoarele considerente: „revoluţia tineretului”, utilizarea mai accentuată a liberei circulaţii a forţei de muncă în cadrul UE şi necesitatea de a depăşi complexul servilismului.

Ceea ce eu numesc „revoluţia tineretului” este de fapt infuzia masivă de tineri în domeniul serviciilor. Oriunde mergem, la restaurant, la film, în Mall-uri, la auto-service, în hoteluri, în bănci, parcuri acvatice, benzinării etc, majoritatea angajaţilor care intră în contact direct cu clientul sunt tineri.

Estimarea mea e că peste 90% au vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, cea mai mare parte fiind mai aproape de primul FEBRUARIE 2008

număr. Veritabila generaţie Y. Care din punct de vedere al comportamentului este diferită de cei care au peste 35 de ani. Şi din punctul de vedere al experienţelor trăite postrevoluţionar aceşti tineri au o percepţie mult diferită de cea a părinţilor lor. Tinerii sunt azi mai egocentrici, nerăbdători să facă lucruri noi, cât mai multe posibil, să dezvolte mai multe sarcini în paralel, să acceadă cât mai repede la o poziţie de management şi să poată să-şi pună planurile în aplicare.

Chiar şi apetitul de antreprenoriat este mult mai prezent la tânăra generaţie. Dar cea mai mare nevoie a lor este de a avea un mentor, de a avea o persoană cu experienţă care să le explice ce şi cum trebuie să facă pentru a oferi servicii excelente şi mai ales de ce. Ei îşi doresc ca un angajator să le spună ce se aşteaptă de la ei în funcţia respectivă, care sunt limitele acesteia şi care sunt perspectivele de promovare.

Tinerii antreprenori doresc modele comportamentale de success la care să se poată referi pentru a-şi construi afacerea.

Forța generației Y Aşadar, cred că trebuie să înţelegem foarte bine nevoile noii generaţii pentru a şti cum să ne raportăm la idealurile tinerilor, pentru a şti cum să-i atragem în industria serviciilor. Dacă reuşim să-i înţelegem, vom pricepe şi schimbarea pe care infuzia de tineret a adus-o domeniului lărgit al serviciilor. Schimbarea adusă se manifestă prin entuziasmul extraordinar, capacitatea de a face faţă mai multor sarcini în acelaşi timp, dorinţa de a învăţa, o informare mult mai bună asupra posibilităţilor de a sprijini clientul, viteza cu care se trăieşte viaţa azi.

Departe de mine idea că a fi tânăr reprezintă un panaceu pentru industria serviciilor din România. Şi asta o afirm de pe poziţia celor 34 de ani ai mei. Am văzut tineri care sunt mai bătrâni în gândire şi suflet decât omnul din Neanderthal, precum şi oameni la vârsta a treia care sunt mai tineri decât adolescenţii, din aceleaşi puncte de vedere. Însă cel mai important este că majoritatea tinerilor de azi sunt mai deschişi la noutăţi, sunt adaptabili la schimbări şi dornici să arate că pot schimba ceva, că pot avea o contribuţie importantă. Iar aceste elemente reprezintă forţa generaţiei Y în schimbarea necesară industriei de servicii din România pentru a putea oferi excelenţă.

Cum atragem aceşti tineri să lucreze în sfera serviciilor?

Sugestia mea aici este ca angajarea să se facă prin invitarea tinerilor să facă parte dintr-o cultură corporatistă a excelenţei, cultură pe care compania respectivă trebuie „s-o respire” zi de zi şi să aibă forţa să o propage convingător în piaţă înspre forţa de muncă. Acest lucru este posibil, indiferent de mărimea sau poziţionarea companiei în cauză. Chiar şi un restaurant local dintr-o staţiune în care se practică turismul rural poate atrage cei mai buni bucătari şi chelneri din localitate. În fond ţinta sa pentru angajări e reprezentată de forţa de muncă din zonă.

O altă soluţie este revigorarea tradiţiei în domeniul serviciilor legate de vechile bresle precum frizeria, croitoria, arta culinară şi a chelnerilor, cofetăria, pantofarii, ceaprăzarii sau şelarii. Chiar dacă multe dintre şcolile specializate pe aceste domenii sunt închise de mult, sectorul privat trebuie să-şi dezvolte astfel de pepiniere de unde să recruteze forţă de muncă având calificarea necesară. Personal văd în această

RESURSE UMANE

soluţie una dintre provocările anului în care abia am intrat.

Tocmai pentru faptul că reprezintă o investiţie pe termen lung, dar care e extrem de necesară astăzi. Câte companii din sfera serviciilor cunoaşteţi, care au sponsorizat, susţinut sau participat la dezvoltarea unor şcoli profesionale cu profilul descris mai sus?

Din perspectiva clientului, companiile româneşti ar trebui să înveţe să utilizeze politica supra-angajării, aşa cum se practică ea în unele state occidentale. În esenţă, companiile performante din vest angajează întotdeauna puţin mai mult personal decât este necesar, pentru a putea să răspundă cât mai bine fluctuaţiilor de personal, fără a distruge relaţiile cu clienţii. Ele îşi creează acele zone tampon pentru ca, atunci când unul sau mai mulţi angajaţi pleacă, colegii acestora să poată prelua volumul de muncă suplimentar, astfel încât clienţii să nu simtă diferenţa. Costul menţinerii unuia sau mai multor angajaţi în plus, pentru o perioadă determinată, este mult inferior celui reprezentat de pierderea unui client important, care nu a mai primit aceeaşi calitate a serviciilor după demisia unuia sau mai multor angajaţi. Angajaţii în plus pot fi folosiţi la diferite proiecte create pentru dezvoltarea relaţiilor cu clienţii. Asta înseamnă însă investiţii mai mari din partea companiilor care aspiră la un loc de frunte pe piaţa din România STARS pentru „stele“ în servicii Service Excellence Solutions oferă una dintre soluţiile atragerii şi selecţiei celor mai potrivite persoane pentru a oferi servicii excelente. STARS (Service Talent Advanced Recruitment System) este un instrument extrem de util atât pentru selecţia oamenilor făcuţi pentru a lucra în servicii, cât şi pentru a evalua personalul existent dacă acesta corespunde unor standarde care să facă posibilă excelenţa în servirea clienţilor. Conceput de cel mai renumit psiholog european în domeniul psihologiei organizaţionale, Prof.

Dr. Adrian Furnham de la University College din Londra, STARS oferă următoarele garanţii companiilor care-l achizionează: persoanele evaluate vor fi adevărate „stele” în customer service, persoane talentate şi care pot deprinde arta excelenţei în servicii; aceste persoane vor dori să înveţe mai mult pentru a-și îmbunătăţi cunoştinţele şi deprinderile necesare acestui domeniu; cei selectaţi în urma acestui test vor dori să-şi îmbunătăţească continuu munca, devenind astfel o sursă de profit şi experienţă pentru companiile la care lucrează. STARS este un instrument bazat pe o baterie de teste, ale căror întrebări pot fi croite special după profilul sau intenţiile celor care doresc să-l achiziţioneze.

Odată atraşi angajaţii, trebuie gândit un program prin care aceştia să fie pregătiţi profesional şi menţinuţi în cadrul companiei. Ei trebuie să creadă în viziunea şi misiunea companiei ofertante de servicii. Trebuie să se simtă utili companiei, să se simtă apreciaţi şi doriţi în colectivul respectiv. Să dorească şi să poată să-şi trateze colegii ca şi cum ar fi cei mai importanţi clienţi ai lor. Şi să facă asta în mod continuu. Angajatorul este responsabil pentru a crea un astfel de mediu în firmă, de acest lucru depinzând în mare măsură succesul companiei respective. Nevoia de training şi de a acumula experienţă persistă, cu atât mai mult cu cât tinerii implicaţi în servicii şi-o doresc şi ei. Instruirea cu

specialişti externi trebuie completată însă de un proces de mentoring intern pe care managementul fiecărei companii sau instituţii ofertante de servicii trebuie să-l facă în mod continuu. Tinerii de azi au nevoie de atenţie din partea şefilor lor direcţi, atenţie manifestată atât prin imprimarea rigorii profesionale, dar şi prin observarea şi recompensarea reuşitelor profesionale. Patronii şi managementul executiv sunt reponsabili pentru cultura, exigenţa şi profesionalismul pe care le imprimă angajaţilor. Ei trebuie să se asigure că nivelul de mijloc al managementului imprimă persoanelor din front office comportamentul necesar pentru a obţine rezultatele scontate în maniera dorită. Într-un cuvânt, procesul de „aliniere” la filosofia companiei (unitatea în gândire şi acţiune) trebuie asigurat de sus în jos, începând cu cel mai înalt factor de decizie al companiei. „Alinierea” trebuie realizată în trei arii importante: i) între conţinutul slujbei şi dezvoltarea aspiraţiilor individului; ii) între mediul de lucru şi nevoile sau preferinţele angajaţilor şi iii) între stilul managerial şi nevoile unei forţe de muncă diversificate.

Conceptul revoluţionar aici este negocierea continuă a job description-ului în domeniul customer service, care, după mine, ar trebui să fie posibil în cazul unui angajator care doreşte să promoveze talentul şi inovaţia angajaţilor. Nu e uşor să vrei şi să poţi să revizuieşti fişa postului unui angajat, să elimini îndatoriri inutile şi să clarifici alte sarcini de actualitate. Acest lucru necesită o comunicare constantă cu angajatul pentru a identifica cele mai bune soluţii.

Apoi, angajaţii trebuie să poată să-şi influenţeze mediul de lucru în aşa manieră încât să le fie întotdeauna pe plac.

Combinaţia trebuie să includă orele de muncă legale, formarea profesională continuă, servicii profesionale în cadrul companiei (servicii medicale, asigurări, sprijn legal etc), servicii pentru membri familiei (de la grădiniţă până la ajutorul în îngrijirea părinţilor bătrâni) şi beneficii non-materiale de tipul cafenelei zilnice, activităţilor sociale, petrecerilor de companie etc.

Stil managerial vs. forța de muncă Armonizarea stilului managerial cu nevoile forţei de muncă din Romania anului 2008 este cheia retenţiei de personal.

Un stil modern de management va include versatilitate în comunicarea eficientă cu toate nivelele, abilitatea de a angaja, motiva şi aprecia angajaţii pentru ceea ce fac şi capacitatea de a sintetiza preferinţele şi nevoile aparent diferite ale angajaţilor într-o mişcare coerentă, care să sprijine obiectivele strategice şi tactice ale firmei.

De libera circulaţie a forţei de muncă pe Piaţa Unică a UE nu avem cum scăpa. Şi nici de mirajul Statelor Unite. Citeam de curând că anul trecut, adică în 2007, estimările arată că banii trimişi acasă de românii care lucrează în străinătate totalizează aproximativ 7 miliarde de euro! Cifra o depăşeşte pe cea reprezentând creşterea economică a României pe acelaşi an! Uau! Mare parte din această sumă provine de la cei care lucrează în servicii, pentru că economiile occidentale se bazează preponderent pe acest sector. Studenţii români care au prestat servicii în vacanţa de vară în Statele Unite au trimis numai ei acasă 7 milioane de dolari. Aşadar, tentaţia persistă, cu totul îndreptăţit.

E greu să concurezi cu această ofertă. ■ Material realizat de Mihai Mătieș

FEBRUARIE 2008

17

MACROECONOMIE

CEL MAI RĂU SCENARIU Este bine să ai în vedere un scenariu construit pornind de la întrebarea „ce se poate întâmpla în cel mai rău caz?”

AURELIAN DOCHIA

La fiecare început de an abundă anticipările cu privire la evoluţiile economiei în anul ce urmează. Analişti înarmaţi cu modele sofisticate de prognoză sau conducători ai unor mici întreprinderi, ce se bazează pe propria intuiţie, scrutează viitorul şi încearcă să determine încotro se îndreaptă lumea, pentru a-şi adapta afacerile la schimbările previzonate.

Dar opiniile sunt, de obicei, atât de divergente încât rareori poţi desprinde o dominantă pe care să poţi construi o strategie. În ultimă instanţă, nimeni nu cunoaşte viitorul şi surprize mai mici sau mai mari apar întotdeauna. Este bine, în aceste condiţii de incertitudine, să ai în vedere un scenariu construit pornind de la întrebarea „ce se poate întâmpla în cel mai rău caz?”, deoarece în jurul unui asemenea scenariu pot fi luate măsuri de protecţie pentru o afacere, un proiect sau o firmă.

Vom încerca în cele ce urmează să vedem care ar fi cel mai rău scenariu pentru economia românească în anul 2008.

Există două grupe de factori de risc ce trebuie să fie consideraţi – unii ce ţin de evoluţiile din economia mondială şi alţii ce ţin de factori interni, specifici României. În ceea ce priveşte economia mondială, turbulenţele de pe pieţele financiare, care continuă să se amplifice şi să se extindă, crează serioase motive de îngrijorare. În America se vorbeşte deja de posibilitatea unei recesiuni, iar îngrijorarea autorităţilor este atât de mare încât s-a recurs la măsuri excepţionale: un pachet de „stimulare a economiei”, ce va costa bugetul 146 miliarde de dolari în 2008, este pe cale de a fi aprobat de congres.

Rezerva Federală – banca centrală a SUA – a hotărât recent reducerea dobânzii de referinţă cu 0,75% puncte procentuale.

A surprins, poate mai mult decât amploarea reducerii, faptul că decizia a fost luată în grabă, între şedinţele obişnuite ale board-ului şi imediat după ce, pe 21 ianuarie, bursele de valori din întreaga lume înregistraseră o scădere semnificativă, prevestitoare de panică. Există suficiente semne că economia americană se confruntă cu dificultăţi, dar nu se poate vorbi de o criză, profiturile companiilor, investiţiile şi chiar consumul rămânînd la un nivel destul de ridicat.

Noi poli de dezvoltare O recesiune în economia americană a însemnat, întotdeauna în trecut, o încetinire a creşterii sau chiar intrarea în recesiune pentru alte ţări. De această dată însă există un puternic curent de opinie care susţine că impactul situaţiei din America asupra economiei mondiale va fi mult atenuat de faptul că au apărut noi poli de creştere între ţările în dezvoltare. BRIC este un acronim la modă pentru grupul Brazilia-Rusia-India

18

FEBRUARIE 2008

şi China, toate economii de mari dimensiuni care au dovedit de la o vreme că au descoperit cheia creşterii economiei în ritmuri susţinute. Pieţele lor interne, de mari dimensiuni şi cu un ridicat apetit pentru consum, oferă o alternativă la stagnarea din economiile dezvoltate.

Faptul că economia mondială a depăşit relativ uşor criza declanşată pe pieţele financiare din America, în vara lui 2007, este atribuit în bună măsură robusteţii economiilor emergente. Japonia, de asemenea, are o performanţă destul de bună şi sistemul financiar din Asia, în general, a fost mai puţin afectat de criza creditului ipotecar din SUA. Piețele europene reacționează nervos În Europa în schimb, anunţurile privind pierderile suferite de mari bănci nu par a se fi încheiat, liderii politici de la nivelul Uniunii Europene exprimîndu-şi îngrijorarea şi promiţînd măsuri de o natură încă nedefinită. Pieţele financiare reacţionează nervos la fiecare ştire şi nu reuşesc să recâştige încrederea investitorilor. Piata imobiliară dă semne de slăbiciune - în Marea Britanie preţurile locuinţelor au stagnat după ani de creştere permanentă, în Spania numeroşi dezvoltatori au dificultăţi în vânzarea stocului de locuinţe finalizate, iar în Franţa a scăzut sensibil numărul de cereri pentru noi permise de construcţie.

Cu toate acestea, producţia industrială europeană îşi păstrează dinamismul, în ciuda faptului că moneda unică foarte puternică face presiune asupra exporturilor. Banca centrală europeană nu lasă speranţe de reducere a dobânzilor, subliniind că presiunea inflaţionnistă este în creştere.

Este de remarcat faptul că noile ţări membre ale Uniunii îşi continuă creşterea economică cu ritmuri mai înalte decât cele ale vechilor membre, pe fondul unei inflaţii în creştere şi al accentuării deficitelor externe şi bugetare. Este de remarcat faptul că noii membri ai UE îşi păstrează niveluri de creştere superioare, deşi riscurile unor derapaje se accentuează datorită inflaţiei în creştere şi adâncirii deficitelor de tot felul.

Unul dintre marile semne de întrebare pentru anul 2008 este legat de evoluţia preţului petrolului. După ce a înfierbântat spiritele depăşind nivelul de 100 dolari barilul, preţul petrolului s-a retras spre 90 de dolari. Dacă rămâne acolo sau creşte din nou depinde îndeosebi de evoluţia cererii, oferta fiind relativ inelastică pe termen scurt. O eventuală recesiune în America sugerează o stabilizare a preţului petrolului în jurul valorii actuale (producătorii vor avea grijă să diminueze dacă este nevoie producţia pentru a nu coborî preţul sub nivelul ultimelor luni). Dar sincope în aprovizionare pot oricând apărea - uragane, greve, conflicte - , determinând ocazional creşteri de preţ, care ne vor obişnui treptat cu ideea barilului la 120 de dolari.

Anul incertitudinilor pentru România Pe acest fundal frământat singura certitudine pe care o putem desprinde pentru perspectivele economiei româneşti în 2008 este aceea că ne aşteaptă un an plin de incertitudini. Chiar dacă o eventuală recesiune în America nu are canale prin care să se repercuteze direct asupra României, ea poate avea un efect indirect prin influenţa asupra Uniunii Europene în ansamblu. Ţările Uniunii Europene sunt principalii parteneri comerciali ai României şi o încetinire a creşterii la nivelul

Foto: Gulliver/Getty Images

MACROECONOMIE

EXISTĂ DOUĂ GRUPE DE FACTORI DE RISC CE TREBUIE SĂ FIE CONSIDERAŢI, UNII CE ŢIN DE EVOLUŢIILE DIN ECONOMIA MONDIALĂ ŞI ALŢII CE ŢIN DE FACTORI INTERNI. acestora înseamnă implicit o scădere a cererii pentru diverse produse pe care le exportăm. Piaţa internă, care a avut un dinamism deosebit în ultimii ani, nu poate suplini slăbiciunea cererii pentru export aşa încât ne putem aştepta la o reducere a creşterii economice. În acelaşi sens va acţiona şi creşterea inevitabilă a dobânzilor, determinată atât de creşterile de pe pieţele europene cât şi de inflaţia în creştere din Romania. Creşterea dobânzilor va mări inevitabil cheltuielile de finanţare a producţiei şi va tempera consumul, sectorul imobiliar fiind deosebit de expus.

Un an agricol mai favorabil decât 2007 poate compensa parţial slăbirea ritmului în alte sectoare, dar, în final, aş lua în considerare pentru cel mai rău scenariu o creştere de 4,5-4,7% la nivelul anului. Una dintre consecinţele cele mai serioase ale reducerii ritmului de creştere se manifestă la nivelul bugetului public, care ar putea înregistra un deficit mai mare decât cel stabilit. Un deficit public de peste 3% din PIB are drept consecinţă nu doar ieşirea din zona stabilită prin tratatul de la Maastricht, îndepărtând astfel momentul adoptării euro, ci şi inevitabila creştere a datoriei publice, care va fi chemată să compenseze lipsa de resurse. Măririle de pensii acordate în 2007 îşi vor produce efectul de-plin asupra bugetului 2008 iar consecinţa va fi în final necesitatea revizuirii sistemului de taxe şi impozite pentru a suplimenta veniturile bugetare. Având în vedere ciclul electoral, aceste măriri vor fi evitate în 2008, dar sunt inevitabile în 2009.

Inflația ar putea ajunge la 7% Inflaţia va continua să crească în prima parte a anului, în pofida creşterilor de dobândă operate de Banca Națională. Un an agricol favorabil poate uşura situaţia începînd cu lunile de vară dar, dacă petrolul trece de 100 de dolari pe baril, este posibil să încheiem anul cu o inflaţie în jurul a 7% (decembrie la decembrie).

Devalorizarea monedei naţionale va contribui la o oarecare stabilizare a deficitului extern la 14% din PIB, dar finanţarea acestui deficit va fi mult mai costisitoare în condiţiile în care investiţiile străine directe acoperă mai puţin de jumătate din deficit. Gradul de îndatorare al companiilor va creşte şi activele româneşti îşi vor pierde din valoare.

Nu este obligatoriu ca toate aceste riscuri să se materializeze dar, pentru gestiunea financiară a unei întreprinderi, este necesar să fii pregătit pentru ce poate fi mai rău. Îndatorarea excesivă, lipsa de diversificare la nivelul resurselor şi al plasamentelor, expunerea la proiecte cu grad mare de risc sau sensibile la deteriorarea condiţiilor din anumite sectoare constituie întotdeauna o strategie proastă, dar ea poate fi dezastruoasă atunci când economia în ansamblu dă semne de slăbiciune. ■

Material realizat de Dr. Aurelian Dochia

FEBRUARIE 2008

19

STRATEGIE IT

RĂMÂI CU BINE, NUMĂRUL E TOT LA MINE ANRCTI a dat undă verde serviciului de portabilitate a numerelor, care intră în vigoare din 21 octombrie.

La o diferenţă de câţiva ani buni faţă de alte ţări din cadrul Uniunii Europene, precum Marea Britanie, peste aproximativ nouă luni va fi disponibil şi în România serviciul de portabilitate a numerelor mobile şi fixe.

Mult aşteptatul serviciu, prin intermediul căruia utilizatorii îşi vor putea păstra numărul telefon chiar dacă îşi schimbă furnizorul, va stimula concurenţa între operatori şi va permite abonaţilor să aleagă oferta cea mai avantajoasă, a declarat preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), Dan Georgescu.

Cu toate că unii operatorii de pe piaţă au răspuns evaziv la întrebarea pusă de revista Financial Director, principalii beneficiari ai portabilităţii vor fi companiile, care nu vor mai fi constrânse să folosească serviciile unui furnizor doar pentru a putea păstra numerele de telefon comunicate partenerilor de afaceri. „Utilizatorii persoane juridice se vor vedea asaltaţi de oferte din ce în ce mai bune şi le vor putea lua în considerare, nemaifiind constrânse de necesitatea de a păstra numerele comunicate partenerilor, clienţilor sau potenţialilor clienţi prin contractele anterioare de publicitate”, au declarat reprezentanții ANRCTI. Confuzie în cadrul ANRCTI Mult mai entuziasmaţi decât operatorii de telefonie din România, care nu cred că serviciul de portabilitate va aduce schimbări semnificative în piaţa de telecomunicaţii, oficialii ANRCTI au omis să specifice anumite detalii care sunt de interes maxim pentru utilizatori. Spre exemplu, nu au oferit informaţii exacte cu privire la sumele datorate de abonaţi pentru folosirea serviciului de portabilitate, specificând doar că ele „trebuie să fie accesibile” şi că „din practica europeană se constată că o parte din furnizorii acceptori au decis să nu tarifeze abonaţii pentru serviul de portare”.

ANRCTI are preveri neclare şi în ceea ce priveşte paşii pe care trebuie să-i urmeze utilizatorii pentru a activa serviciul de portabilitate. Potrivit comunicatului de presă dat publicităţii, „orice utilizator va putea beneficia de portabilitate în 10 zile de la depunerea unei cereri la furnizorul la care este abonat”. Totuşi, pe website-ul instituţiei www.anrcti.ro - în cadrul secţiunii cu informaţii despre portabilitate, aflăm că „realizarea procesului de portare este în totalitate responsabilitatea furnizorului acceptor, 20

FEBRUARIE 2008

care iniţiază acest proces în momentul primirii unei cereri de portare de la utilizatorul final”, adică exact invers faţă de ceea ce ni se spune în comunicatul de presă.

Cum ştim dacă un număr este portat?

Potrivit Autorităţii, companiile de telefonie vor avea obligaţia de a asigura informarea utilizatorilor cu privire la reţeaua în care se află un anumit număr, dar şi în ceea ce priveşte tarifele percepute pentru apelurile către numărul respectiv, fie prin intermediul serviciului de relaţii cu clienţii sau prin intermediul paginilor proprii de Internet sau prin SMS, fie la cerere sau în cadrul punctelor comerciale. Tot operatorilor le va reveni obligaţia de a pune la dispoziţia utilizatorilor informaţii despre procedura de depunere şi de validare a cererii de portare. Serviciul de relaţii cu clienţii va trebui să fie disponibil 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână, pentru a oferi clienţilor informaţii cu privire la portabilitate.

ANRCTI va impune furnizorilor care practică tarife diferite, în funcţie de reţeaua de destinaţie a apelului, obligaţia de a transmite, cel puţin în cazul numerelor portate, în mod gratuit, un ton distinctiv, prin care utilizatorii să fie avertizaţi că apelul respectiv este terminat în altă reţea decât cea în care este iniţiat apelul. Alternativ, furnizorii care originează apeluri pot transmite, gratuit, un mesaj vocal, prin care utilizatorii finali să fie avertizati că numărul apelat a fost portat.

Utilizatorii vor avea la dispoziţie şi o aplicaţie web, ce va fi dezvoltată de către operatorul bazei de date centralizate şi prin intermediul căreia utilizatorii pot afla dacă un număr este portat şi ce furnizor oferă servicii prin intermediul numărului respectiv la momentul interogării aplicaţiei.

Rezultatele portabilităţii în alte ţări din UE Potrivit ANRCTI, care citează un raport al Uniunii Europene la nivelul anului 2006, majoritatea statelor europene au implementat serviciul de portabilitate. Până în luna octombrie 2006, la nivelul celor 24 de ţări membre care au raportat datele, excepţie făcând Marea Britanie, se înregistrau 31,4 milioane de numere mobile portate. Cel mai mare nivel de portare a numerelor era în acel moment în Finlanda (peste 64%) şi Danemarca (32%), în timp ce în Spania şi Suedia procentul înregistrat era de peste 20%. Ţările în care portabi-litatea nu a declanşat cereri masive

Foto: Gulliver/Getty Images

STRATEGIE IT

de schimbare a numerelor au fost Germania, Grecia, Franţa, Portugalia şi Austria, cu un procent de sub 1,9%. În ceea ce priveşte Franţa, Autoritatea de profil din această ţară a dat publicităţii date mai recente. În trimestrul trei, încheiat la 30 septembrie 2007, Franţa a înregistrat 252.800 de cereri de portare, raporatat la un număr total de peste 53 de milioane de utilizatori ai telefoniei mobile. În Norvegia, ţară în care portabilitatea a fost introdusă în noiembrie 2001, până în prezent s-au portat peste 2,7 milioane de numere, iar în prima jumătate a anului 2007, aproximativ 58.000 de utilizatori mobili au apelat la portabilitate, față de 47.000 înregistraţi în anul precedent, potrivit informaţiilor Autorităţii de profil din această ţară.

Oficialii ANRCTI ne-au declarat că în prezent nu pot face o estimare a numărului de portări cu care se vor confrunta operatorii din România.

Oricum, spun oficialii ANRCTI, succesul portabilităţii nu trebuie evaluat în funcţie de cuantumul numerelor de

telefon portate, scopul acesteia fiind acela de a stimula concurenţa între operatori, pentru a oferi servicii inovative, de calitate mai bună, la preţuri mai avantajoase utilizatorilor finali. Până la verificarea concretă a reacţiei pieţei româneşti la folosirea acestui serviciu mai sunt peste nouă luni de zile, timp în care se pot schimba multe. ■ Pagini realizate de Emilian Nedelcu

BINE DE ŞTIUT Toate numerele utilizate pentru servicii de telefonie mobilă pot fi portate, indiferent de tehnologia utilizată (2G, 3G, CDMA), modalitatea de plată (prepaid sau abonament) sau tipul de servicii furnizate (fax sau transmisiuni de date).

Numerele care aparţin de telefonia fixă nu pot fi portate către reţelele de telefonie mobilă şi invers. Între reţelele de telefonie fixă, portarea este posibilă doar în cazul în care cei doi furnizori oferă servicii şi au alocate resurse de numerotaţi în acelaşi judeţ.

FEBRUARIE 2008

21

COVER STORY

Majoritatea companiilor româneşti importante, listate la Bursă s-au tranzacţionat la niveluri ale PER egale sau mai mari decât cele întâlnite în pieţe mature.

Cunoaşterea la orice moment a valorii de piaţă, şi nu patrimoniale, a companiei ale cărei destine o conduc se poate dovedi un exerciţiu folositor pentru managerii unei companii.

Mai mult, cunoaşterea valorii unor firme similare sau complementare ca domeniu de activitate, poate ajuta la sesizarea unor oportunităţi de piaţă ce pot impulsiona semnificativ activitatea companiei. O achiziţie a unei firme concurente sau a uneia ce derulează o activitate complementară sau doar plasarea disponibilităţilor companiei în firme cu potenţial, prin achiziţionarea de participaţii la acestea sunt doar câteva din „aplicaţiile” cunoaşterii preţului corect al unei companii.

Rompetrol este un bun exemplu de luat în consideare, achiziţiile sale, mai ales cele din afara României, făcând-o extrem de interesantă pentru firme de anvergură, una dintre ele achiziţionând-o de altfel, nu cu mult timp în urmă. E drept că un investitor 22

FEBRUARIE 2008

PREȚUL

corporatist poate intra astfel în competiţie cu fondurile de investiţii, entităţi mult mai pregătite să acţioneze pe piaţa fuziunilor şi achiziţiilor, dar „riscul” merită în cele mai multe din cazuri.

Pentru a evita astfel de probleme, unele companii din pieţele mature îşi stabilesc ca ţinte de achiziţie doar firme mici în pieţe foarte fragmentate, intrând astfel destul de rar în competiţie cu fondurile de investiţii. „Aplicaţiile practice” ale cunoaşterii preţului corect al unei companii nu se mărginesc numai la cazurile de mai sus.

Sunt deja cunoscute pieţei româneşti cazurile Petrom şi Banca Ţiriac, când preluarea unei firme din domeniu a diminuat taxele plătite de respectivele companii. Astfel, Petrom a achiziţionat OMV România, OMV Bulgaria şi OMV Serbia, iar Banca Ţiriac a fuzionat cu HVB Bank Romania, prin preluarea acesteia din urmă – şi nu invers, cum ne-am fi aşteptat – varianta acesta fiind mai profitabilă din punct de vedere fiscal.

Ieftin sau scump?

Companiile româneşti nu fac nici ele excepţie de la aceste „jocuri” economice.

Multe dintre ele au fost cumpărate de firme străine, altele au încercat să intre pe alte pieţe naţionale, pentru a deveni jucători regionali. Sunt oare companiile româneşti prea ieftine sau prea scumpe la acest moment? Părerile care să susţină una sau alta din aceste poziţii sunt numeroase atât de o o parte, cât şi de cealaltă.

Multipli de PER (price/earnings ratio) sau de P/B (price/book value) ne arată că începând cu 2003, majoritatea companiilor româneşti importante, listate la Bursă s-au tranzacţionat la nivele ale acestor indicatori egale sau mai mari decât cele întâlnite în pieţe mature. Cum însă România este o economie emergentă (în dezvoltare), asigurând ritmuri susţinute de creştere pe foarte multe din pieţele sale (comparativ cu pieţele mature unde ritmurile de creştere pe piaţa/pieţele unui produs sunt mult mai mici),

COVER STORY

plata unor sume mai mari în conexiune cu nivelele mai înalte ale indicatorilor menţionaţi mai sus este explicabilă prin existenţa unui potenţial de creştere al afacerilor Marea problemă a identificării unui răspuns la întrebarea „Ieftin sau scump?” ţine însă, pe piaţa românească, de existenţa unor evaluări exacte a valorii respectivelor companii. Pentru firmele listate pe Bursă lucrurile sunt ceva mai simple, deşi volatilitatea este mare, datorită faptului că România este percepută ca o piaţă emergentă destul de riscantă, pune ceva probleme cu privire la stabilirea unui preţ corect. De aceea, ofertele publice de cumpărare a acţiunilor unor companii au uneori preţuri care nedumeresc. Mult mai

problematică este situaţia când o companie românească ce nu este listată pe Bursă, trebuie evaluată pentru că a devenit interesantă pentru un investitor. Dacă respectiva companie nu este una publică, iar preţul oferit este mai mare de câteva zeci de milioane de euro (poate fi şi de sute de milioane sau de miliarde de euro), ea este considerată în general ca o tranzacţie de succes. Dacă însă firma intrată în vizorul unui investitor este una de stat, atunci preţul cu care este cedată devine de multe ori un subiect controversat”.

Multe pete albe pentru investitori De obicei, lipsa unor tranzacii similare şi a unor date economice despre companiile din

diferite domenii sunt problemele mari de pe piaţa românească de fuziuni şi achiziţii.

Nu există diferenţe teoretice între metodele utilizate, în România, de evaluare a unei companii şi cele folosite în Occident, pe pieţele mature. Se aplică aceleaşi metode care sunt utilizate la nivel internaţional.

Diferenţele care apar sunt în principal de ordin practic, cum ar fi lipsa de tranzacţii sau companii comparabile, probleme legate de cuantificarea riscului într-o piaţă în dezvoltare, mult mai volatilă, întârzierea de unu-doi ani în ceea ce priveşte publicarea unor statistici economice importante.

Pe o astfel de piaţă trebuie extrapolat foarte mult și, într-o primă fază, trebuie încercat să se găsească tranzacții similare.

▼

COMPANIILOR

ÎN ROMÂNIA, ANALISTUL PETRECE 75% DIN TIMP PENTRU A STRÂNGE DATELE ŞI 25% PENTRU A LE ANALIZA, ÎN VREME CE ÎN OCCIDENT PROPORŢIA ESTE INVERSĂ.

FEBRUARIE 2008

23

COVER STORY

▼

„Te uiţi pe pieţe similare precum cele din Cehia, Polonia, Bulgaria sau la alte pieţe emergente. Te uiţi la ce multipli ai indicatorilor de profit sau vânzări sunt obţinuți în industria respectivă, pe plan local şi pe alte pieţe. Este însă o evaluare nerafinată pentru a şti despre ce ordin de mărime al potențialei tranzacții discutăm. Trebuie să ţii totuşi cont de faptul că de la o companie la alta există diferenţe - de structurare a activităţii, de structură a acţionariatului, a gradului de îndatorare etc. Arta unei evaluări cât mai corecte constă în a particulariza aceşti indici la situaţia concretă a companiei româneşti, încercând să faci o evaluare cât mai bună şi să iei în considerare factorii specifici de risc. Există şi domenii unde sunt mai multe date disponibile precum industria farmaceutică, IT-ul şi construcţiile/dezvoltarea imobiliară,” declara Ilinca von Derenthall, director general şi şef al diviziei de investiţii a Eurobank EFG Finance Romania. „Cred că există o mişcare foarte puternică de apropiere în ceea ce se face în materie de evaluare a firmelor. La începutul anilor ‘90 nu era înţeleasă foarte bine noţiunea de evaluare a firmei. Se punea accent pe evaluarea contabilă şi pe cea a activelor. Între timp lucrurile au evoluat, apropiindu-ne foarte mult de ceea ce se face în străinătate: au apărut oameni specializaţi, o asociaţie de profil, au apărut modificări în contabilitate şi ne referim mai ales la modul de reflectare a elementelor de activ şi pasiv.” declara analistul economic Aurelian Dochia. „Rapoartele de evaluare ale unor companii trebuie să fie la standardele caselor de brokeraj din Vest, pentru că te adresezi de obicei investitorilor de acolo, obişnuiţi cu astfel de standarde. Din păcate nu avem aceleaşi informaţii pe care le au cei ce acţionează pe pieţe mature. Nu există baze de date de încredere. Pe industrii, de exemplu, nu există nimic în acest sens.

La noi analistul petrecea, în 2000, 90% din timp pentru a strânge datele şi 10%, pentru a le analiza, în vreme ce în Occident proporţia este inversă. Acum acesta alocă 75-80% din timp pentru strângerea datelor,” declara Bogdan Câmpianu, directorul diviziei de pieţe de capital la Raiffeisen Capital&Investment. În procesul de evaluare a valorii unei com24

FEBRUARIE 2008

Fuziunile şi achiziţiile în 2006 în România n 2006, din surse publice, au fost identificate un număr de 134 de tranzacţii finalizate în sectorul privat, reprezentând o creştere de peste 15% în comparaţie cu 2005 (117 de tranzacţii în 2005, 42 în 2004 şi 33 în 2003). u referire la valoarea totală a pieţelor de fuziuni şi achiziţii, România a fost plasată pe locul cinci în topul celor 11 ţări CEE/CIS2 evaluate, după Rusia, Polonia, Ungaria şi Republica Cehă. Pe parcursul anului, valoarea totală a tranzacţiilor a atins 5,2 miliarde de USD, o mică scădere faţă de 2005 când a ajuns la 5,8 miliarde USD (procentul tranzacţiilor cu valori făcute publice fiind de 80%), luând în considerare tranzacţii cu capital străin investit în România şi capital românesc investit în companii străine. Însă datele fundamentale ale pieţei s-au schimbat radical: în timp ce în 2005 o sigură tranzacţie (achiziţionarea MobifonConnex de catre Vodafone) a reprezentat aproximativ jumătate din volumul pieţei, în 2006 un număr din ce în ce mai mare de tranzacţii cu valoare medie au fost încheiate. În 2006 tranzacţia medie dezvăluită a fost în jurul sumei de 45 de milioane USD, o cifră mai mică decât în 2005 când s-a înregistrat un maxim de 65 de milioane USD. Această descreştere este însă înşelătoare întrucât media este afectată de tranzacţia Vodafone din 2005. Luând în considerare

Î

C

acest lucru, putem concluziona că, în fapt, tranzacţia medie a crescut în 2006. mplicarea investitorilor străini (92% din valoarea fluxurilor investiţionale atrase de tranzacţiile din România) a fost mai intensă decât în 2005, şi mai mare în comparaţie cu media CEE/ CIS (per volum), indicând potenţialul competitiv al economiei româneşti, care atrage mereu mai mulţi investitori. e de altă parte, aceasta este o dovadă a potenţialului oferit de activitatea spectaculoasă ce a avut loc în lumea afacerilor în anii precedenţi pe teritoriul României, susţinută de eficienţa şi entuziasmul oamenilor de afaceri români. În ceea ce priveşte fluxurile investiţionale atrase de tranzacţiile din România, Austria ocupa primul loc ca valoare investită (868 milioane USD), capitalurile dinspre Marea Britanie şi Statele Unite menţinându-se între primele cinci, dar cu volume de investiţii mai scăzute decât în anul precedent, urmate de investiţiile indiene (Ranbaxy 324 milioane USD) şi româneşti (aproape 8% din valoarea de piaţă). În ceea ce priveşte volumul de piaţă/numărul de tranzacţii, investitorii austrieci (cu 10 tranzacţii), englezi (15) şi americani (11) au fost cei mai activi investitori, cu excepţia investitorilor autohtoni (41 de tranzacţii), care conduc topul. el mai dinamic sector de fuziuni şi achiziţii în 2006 a fost cel de

I

P

C

producţie cu 21 de tranzacţii, menţinându-şi poziţia de lider pe parcursul ultimilor 4 ani, urmat îndeaproape de construcţii (inclusiv sectorul imobiliar) cu 20 tranzacţii, serviciile financiare cu 17 tranzacţii, media cu 13, farmaceuticele şi serviciile, fiecare cu câte 12 tranzacţii. ele mai semnificative achiziţii de companii autohtone din acest an au fost cumpărarea de către Erste Bank a participaţiei de 7,2% deţinută de angajaţii BCR, tranzacție estimată la aproximativ 543 de milioane USD, şi achiziţia de către Ranbaxy a companiei Terapia pentru o sumă de aproximativ 324 de milioane USD. Cele mai importante achiziţii de către companii româneşti ale unor societăți străine în 2006 au fost achiziţia de către Cuprom a RTB Bor (complex de mine şi topitorii în Serbia) pentru o sumă de 400 milioane de USD şi achiziţia de către Petrom a reţelei de benzinarii OMV din Bulgaria pentru 284 milioane de USD. entru 2007 se estimează o creştere a numărului de tranzacţii de tipul fuziunilor şi achzițiilor, în timp ce valoarea medie a tranzacţiilor ar putea fi mai scăzută datorită unor schimbări structurale ale tranzacţiilor mari din sectoarele de telecomunicaţii și bancar la tranzacţii medii în diverse sectoare cum ar fi dezvoltările imobiliare, construcţiile, IT, media, industria alimentară şi distribuţia de farmaceutice.

C

P

Sursa: PricewaterhouseCoopers

COVER STORY

INDICATORI FINANCIARI AI PIEȚEI ROMÂNEȘTI Marja de profit (%)

ROE (%)

P/E

P/BV

Media sectoarelor

2003

2004

2005e

2003

2004

2005e

2003

2004

2005e

2003

2004

2005e

Sectorul financiar (3 companii)

n.m.

n.m.

n.m.

14,4%

17,6%

22,2%

72,6

43,3

28

10,5

7,5

6

Industria energetică (5 companii)

4,1%

3,0%

8,4%

3,4%

2,9%

8,9%

39

33,2

13,5

1,5

1,3

1,1

Industria chimică (8 companii)

3,9%

3,7%

2,2%

7%

10%

11,4%

21,5

31,5

28,5

1

1,6

1,4

Sectorul construcțiilor (3 companii)

15,9%

12,8%

11,3%

17,2%

15,8%

15,5%

12,1

10,9

10,5

2,3

1,9

1,7

Industria metalurgică (4 companii)

10,1%

8,6%

8,6%

12%

12,8%

14,7%

19,3

12,7

8,2

1,4

1,3

1,2

Industria constructoare de utilaje (7 companii)

7,1%

8,4%

7,5%

14,5%

18,3%

16,4%

29,1

10,7

15,0

1,5

1,3

1,2

Industria electronică și electrotehnică (4 companii)

5,2%

5,2%

5,2%

11,6%

12,2%

12,8%

14,3

11,4

9,6

1,2

0,9

0,8

Industria farmaceutică (3 companii)

13,7%

14,8%

16,8%

14,1%

14,5%

18,1%

37,2

30,7

20,3

4,9

4,2

3,5

Industria alimentară (4 companii)

5,1%

4,7%

5,2%

12,5%

10,8%

11,7%

20,4

11,7

9,4

1,7

1,5

1,3

Unelte și aparate de măsură și control (3 companii)

29,3%

20,8%

23,3%

15,3%

11,5%

13%

12,5

15,7

16,9

1,9

1,8

1,7

Media sectorului industrial (44 companii)

13,6%

11,1%

12%

18,4%

15,4%

14,7%

19,7

16,8

13,6

2,7

2,1

1,6

Media pieței românești

13,6%

11,1%

12%

18,1%

15,6%

15,3%

23,8

18,7

14,7

3,3

2,5

1,9

panii, o etapă importantă este şi aceea de a aprecia cât mai exact rata de creştere a afacerii evaluate pentru următorii cinci ani şi aproximarea unei rate de creștere constante pentru perioadele de peste cinci ani.

Procedeul se află la limita dintre tehnică şi artă și se bazează foarte mult pe experiența concretă a evaluatorului. Este important, de asemenea, să stabileşti scopul evaluării.

Aceasta poate fi făcută în cazul lichidării unei firme, al fuziunii dintre două companii, al vânzării sau cumpărării etc.

Dacă vorbim de vânzarea sau cumpărarea unei companii, de asemenea, putem avea o evaluare fie din perspectiva vânzătorului fie din cea a cumpărătorului.

Valoarea poate depinde şi de interesele

vânzătorului - într-un fel se pune problema când vânzătorul oferă o companie de familie şi impune cumpărătorului respectarea unor condiţii (păstrarea salariaţilor actuali, derularea afacerii în continuare, în aceeaşi manieră ca şi până la momentul vânzării etc.) şi altfel când cumpărătorul are libertate deplină în momentul în care a devenit proprietar. „În cazul unei evaluări contează foarte mult scopul acesteia. Nu există o evaluare în abstract. O mare parte a evaluărilor se face pentru realizarea unor tranzacţii sau achiziţii.

O astfel de evaluare presupune o foarte bună estimare a capacităţii firmei de a produce beneficii pe termen lung. Cel care vrea să cumpere vrea să ştie ce fluxuri de venituri

poate obţine pe termen lung pentru a putea face comparaţii cu alte tipuri de investiţii.

Aşa cum toţi analiştii la Bursă vorbesc de indicatorul P/E (PER) şi în cazul societăţilor devine prevalentă analiza financiară,” explica domnul Aurelian Dochia.

Cea mai folosită metodă de evaluare a valorii unei companii este numită „discounted cash flow”, ce prespune analiza cash flow-ului din ultimii ani. Ea dă posibilitatea unui investitor să aducă la zi veniturile din viitor şi porneşte de la ipoteza că valoarea banilor este diferită în timp.

Aceasta este metoda standard de evaluare atât în România, cât şi pe plan internaţional.

Ea poate fi corectată sau controlată cu alte metode cum ar fi, spre exemplu, metoda

▼

Sursa: Raiffeisen Capital & Investment (RCI)

CEL CARE VREA SĂ CUMPERE VREA SĂ ŞTIE CE FLUXURI DE VENITURI POATE OBŢINE PE TERMEN LUNG PENTRU A PUTEA FACE COMPARAŢII CU ALTE TIPURI DE INVESTIŢII FEBRUARIE 2008

25

COVER STORY

ESTIMARE A MULTIPLILOR DIN PIAŢA ROMÂNEASCĂ PENTRU O SERIE DE SOCIETĂŢI LISTATE (CALCULATE LA SFÂRŞITUL LUNII IANUARIE 2008) Conform estimărilor EFG Eurobank Securities, societăţile româneşti listate, ce activează în industria materialelor de construcţii, vor avea în 2008, în medie un P/E de 26-27 şi un EV/EBITDA de 20 (mai mare decât cel al unor companii similare din pieţele emergente unde P/E este de aproximativ 15). În cazul constructorilor/ dezvoltatorilor români listaţi, P/E estimat pentru 2008 este de 16-17, ESTIMARE A MULTIPLILOR DIN PIAŢA mai apropiat de multiplii din alte pieţe. Şi în industria farmaceutică vom întâlni P/E de peste ROMÂNEASCĂ PENTRU SOCIETĂŢI LISTATE 20 (vezi tabelul).

DIN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ P/E

P/BV

P/Sales

EV / EBITDA

2007e

2008e

2007e

2008e

2007e

2008e

2007e

2008e

24,52

22,07

3,18

2,82

4,26

3,82

14,70

13,63

În urma corecţiilor recente, s-au ajustat şi multiplii de pe piaţa românească, ajungând la niveluri mai atractive. În cazul în care aplicăm aceşti multiplii la o companie nelistată, trebuie ţinut seama de un discount, dat de lipsa de lichiditate a titlului, care poate fi însă compensat dacă se vinde un pachet majoritar.

Pentru IPO-uri, se practică de asemenea un discount considerabil pentru lipsa de istoric pe bursă a companiei nou listate.

Sursa: EFG Eurobank Securities

▼

multiplilor (compararea unei firme cu alte companii similare din acelaşi domeniu de activitate). De fapt, pentru a obţine o evalure cât mai fidelă a valorii unei companii este recomandat să foloseşti mai multe metode e evaluare, comparând apoi rezultatele.

De-a lungul anilor, tehnicile de evaluare a valorii unei companii au devenit din ce în ce mai sofisticate, cerând din partea celor care activează în domeniul financiar o calificare din ce în ce mai înaltă. Peter Clokey, partener la PricewaterhouseCoopers Londra, admite că, chiar şi aceste metode sofisticate de evaluare nu pot face viitorul cu mult mai previzibil. „Un instrument de evaluare mai sofisticat ne oferă doar un «glob de cristal» ceva mai performant,” declară acesta.

Dar, „cred că oamenii critică metode precum «discounted cash flow» (DCF) deoarece implică un mare număr de ipoteze de lucru. DCF este însă un instrument de lucru extrem de util tocmai prin faptul că te face să te gândeşti la respectivele ipoteze de lucru, forţându-te să faci o analiză mult mai amănunţită a activităţii companiei, în general.”

După ureche Multe din evaluările realizate în România în ultimii ani se ridică la standarde internaţionale.

Problema este că în foarte multe tranzacţii (mai ales când este vorba despre doi proprietari) se merge după ureche (în cazul existenţei mai multor acţionari, evaluarea companiei în scopul derulării unei tranzacţii ar trebui să fie obligatorie) sau pe baza unor metode aproape empirice. Peter Clokey, partner 26

FEBRUARIE 2008

CEC - preţul corect flată încă în proprietate statului, CEC, cea mai veche instituţie bancară românească, care deţine în prezent cea mai extinsă reţea de sucursale, s-a aflat la vânzare o bună perioadă de timp.

Ofertele nu au mulţumit însă Ministerul de Finanţe. „Preţul oferit a fost în jur de 560 milioane de euro pentru pachetul de acţiuni de 69,9%. Suma este sub ceea ce ne-am aşteptat şi sub multiplicatorul oferit în cazul BCR (4,5 n.r.),” preciza la sfârşitul anului 2006, ministrul de atunci al Finanţelor, Sebastian Vlădescu, făcând referire la cea mai bună ofertă obţinută. Conform respectivei oferte, valoarea totală a CEC ar fi fost de 800 de milioane de euro, în vreme ce estimările oficialilor se situau la un nivel de peste 1 miliard de euro, potrivit președintelui din acel moment al instituției, Eugen Rădulescu. e spuneau însă evaluările anterioare cu privire la valoarea CEC? Analiştii Raiffeisen

A

C

Bank (instituţie aflată însă în cursa pentru cumpărarea CEC) evaluaseră banca românească la o valoare de circa 500 milioane de euro.

O sumă ce ar putea părea corectă în raport cu multipli caracteristici domeniului bancar din Europa Centrală şi de Est, de la începutul anilor 2000: 1,5-2,5 faţă de valoarea contabilă, care pentru CEC era de 250 milioane de euro la acel moment. Totuşi, conform unor surse din domeniul imobiliar, doar activele fixe deţinute de CEC (sucursalele) ar valora mai mult decât valoarea contabilă. n condiţiile în care BCR - cu o cotă de piaţă de peste 25% din punctul de vedere al valorii activelor - se vindea cu peste 3,5 miliarde de euro (61,88% din pachetul total de acţiuni), la o valoare a activelor CEC de cinci ori mai mică decât cea a activelor BCR, ar rezulta un preţ pentru cele 69,9% din acţiunile CEC de circa 650-700 milioane de euro. Cei care ar fi dorit să demoleze această cotaţie ar fi avut destule argumente: profitul CEC (de doar

Î

17 milioane de euro în 2004) nu putea fi comparat cu cel obţinut de BCR (148 milioane euro), iar eficienţa unui angajat CEC era de circa cinci ori mai mică decât cea a unui salariat BCR. entru un preţ mai mare însă pledează şi valoarea altor bănci româneşti. Spre exemplu, tranzacţia dintre Bank Austria Creditanstalt (BA-CA) şi omul de afaceri Ion Ţiriac, pentru preluarea a 50% din acţiunile Băncii Ţiriac, s-a încheiat la o valoare de 268 milioane de euro, în condiţiile în care cota de piaţă a Băncii Ţiriac era la jumătatea celei deţinute de CEC (pe client preţul achitat de BA-CA ar fi de aproape 400 de euro, faţă de 1.325 euro la BCR). La fel se punea problema şi în cazul comparaţiei cu Banca Transilvania, care, conform cotaţiilor de la BVB, din acel moment, valora aproximativ 800 milioane de euro, dar care la fel ca şi Banca Ţiriac deţinea o cotă de piaţă, din punctul de vedere al activelor, de peste două ori mai mică decât cea a CEC.

P

COVER STORY

Petrom – o evaluare cu „cântec” ea mai mare companie românească a momentului a fost vândută, la 23 iulie 2004, austriecilor de la OMV cu 1,49 miliarde de euro, din care 670 de milioane plătiţi direct statului pentru 33,34% din acţiuni, iar diferenţa sub forma unei majorări de capital, până la 51% din acţiuni. A fost acesta un preţ bun pentru statul român? Răspunsul la această întrebare este şi în acest moment greu de dat, mai ales în condiţiile în care anul trecut o companie petrolieră mai mică decât Petrom a fost vândută la un preţ mai mare, e drept într-o altă conjunctură a pieţei. În orice caz, evoluţia preţului petrolului explică diferenţa dintre valoarea Petrom din 2002-2004 şi cea din prezent, de peste 10 miliarde de euro. aportul, trimis de SRI în decembrie 2007 comisiei senatoriale care investighează modul în care a fost privatizată Petrom SA, concluzionează că „stabilirea valorii de piaţă a societăţii naţionale la privatizare - de numai 2,23 miliarde de euro - a fost

C

R

fundamentată pe cifrele/ prognozele de pe piaţa de profil la nivelul lunii mai 2003, fără o actualizare a acestora în perioada premergătoare privatizării - necesară însă, având în vedere evoluţiile semnificative înregistrate în domeniu pe parcursul anului 2003”.

De fapt, tonul acestui raport înclină spre afirmaţia că la momentul vânzării către OMV, compania a fost subevaluată, subliniind totodată faptul că atunci SRI a tras o serie de semnale de alarmă cu privire la corectitudinea procesului de evaluare şi privatizare. naliştii pieţei din România, cred, pe de altă parte, că preţul Petrom a fost unul corect pentru conjunctura pieţei din acel moment. Nimeni nu putea să anticipeze atunci că barilul de petrol va ajunge de la circa 22 de dolari, în anul 2002, la peste 80-90 de dolari, în prezent. Analizele furnizate de mari bănci internaţionale de investiţii nu au anticipat nici pe departe trendul cotaţiilor petroliere din ultimii ani. Astfel,

A

prognoza ING a fost la acel moment de 19 dolari/baril, a HSBC - 20 dolari/baril, UBS - 20 dolari/ baril, Morgan Stanley - 21 dolari/baril, iar a Salomon, Smith&Barney - 19,5 dolari/baril, pentru perioada 2004-2012. Chiar şi Administraţia de Informaţii Energetice (EIA) a Guvernului Statelor Unite (cel mai mare consumator de ţiţei din lume) prognoza, la acea vreme, că, până în anul 2025 preţul mediu anual al petrolului nu va depăşi 27 dolari/baril. i chiar dacă am fi înclinaţi să fim de partea analiştilor economici, nu putem să nu ne uităm la o serie de clauze contractuale, care, ţinând cont de avantajele oferite pe termen lung cumpărătorului (calculul redevenţelor, menţinerea fiscalităţii pentru activităţile de explorare şi producţie la nivelul din momentul privatizării, „acţiunea de aur”, care în condiţiile aderării la UE îşi pierde foarte mult din posibilitatea de utilizare etc), ar fi trebuit să ducă în cadrul procesului de negociere la obţinerea unui preţ mai mare de către statul român.

Ş

la PricewaterhouseCoopers Londra, declara: „Dacă ne uităm în trecut, cumpărătorul tipic tinde să evalueze o companie mai ales după PER, şi adesea într-un mod empiric. Îmi amintesc foarte bine replica unui preşedinte al unei companii listate la bursă care spunea că: «Eu întotdeauna plătesc pentru o companie un preţ egal cu cifra sa de afaceri; este o regulă care a funcţionat întotdeauna în întreaga mea carieră.»”.

Preţul activelor intangibile Evaluarea mărcii sau a altor de tipuri de active intangibile este un domeniu care, în România, este abia la început, dar nici în Vest lucrurile nu sunt aşezate.De multe ori, aceste evaluări pot fi speculative.

Ele nu se confirmă decât în cazul unor tranzacţii. În România, sunt câteva firme care ar putea avea pretenţia de a face evaluarea mărcii: Altex, Flamingo etc.

De cele mai multe ori se face invers: în momentul efectuării unei tranzacţii, diferenţa între valoarea activului net şi preţ ne dă tocmai valoarea acestor active intangibile. Totuşi, aceste aspecte devin din ce în ce mai importante, mai ales în domenii de vârf, cum ar fi cel al producţiei de software.

Aici, calitatea resursei umane (un activ intangibil) este, spre exemplu, cea mai importantă, restul – aproape că nu contează.

Conform noilor standarde IFRS, de acum încolo, astfel de active precum patentele sau mărcile vor fi luate în calculul amortizării, fapt care va avea impact asupra unor indicatori precum P/E, în special în ceea ce priveşte companiile listate. ■ FEBRUARIE 2008

27

MACROECONOMIE

PERSPECTIVE DE EVOLUȚIE A DOLARULUI ÎN 2008 Moneda americană a pierdut anul trecut 13% din valoare faţă de euro, 10% faţă de yen şi 8,5% faţă de lira sterlină. Va înregistra dolarul o revenire în 2008 sau trendul din 2007 va continua?

Dacă în 2007 aţi renunţat la dolari şi aţi ales să vă păstraţi economiile în euro, aţi făcut o mişcare înţeleaptă.

Moneda americană a pierdut anul trecut 13% din valoarea sa în faţa euro, 10% faţă de yen şi 8,5% faţă de lira sterlină. Evoluţia dolarului a captat de altfel atenţia presei din întreaga lume. Mai mult, deprecierea dolarului a provocat tot felul de reacţii supermodelul Gisele şi-a anunţat preferinţa pentru plăţile în euro, iar rapper-ul Jay-Z, în noul său videoclip, a înlocuit dolarii cu euro. Întrebarea este însă dacă dolarul va înregistra o revenire în 2008 sau trendul din 2007 va continua?

Revigorarea economiei SUA ar întări dolarul Înainte de a vedea cum ar putea să evolueze dolarul în 2008 este important să înţelegem faptul că mişcările divergente ale marilor economii ale lumii au dus la slăbirea monedei americane în 2007. În vreme ce expansiunea economiei americane a încetinit, creşterea economică în restul lumii şi-a menţinut ritmul alert de evoluţie datorită cererii venite din ţări precum China, India şi Orientul Mijlociu. Astfel că, în momentul în care SUA au început, în august 2007, să scadă rata dobânzii de referinţă, multe alte bănci centrale din ţări precum Australia au continuat să crească dobânzile considerând că au un ritm de creştere economică îndeajuns de rapid şi că e mai prudent să prevină posibile pusee ale inflaţiei. În fapt, Rezervele Federale au fost singura bancă centrală care în perioada ianurie-noiembrie 2007 au procedat la scăderea dobânzii, iar în luna decembrie i s-au alăturat Banca Angliei şi Banca Naţională a Canadei.

Aceste evoluţii divergente au constituit unul din motivele principale ale slăbirii monedei americane faţă de euro, de dolarul australian, de dolarul neozeelandez şi de dolarul canadian. Odată cu venirea lui 2008, o parte din aceste divergenţe au început să 28

FEBRUARIE 2008

se estompeze sau chiar să dispară. În a doua jumătate a anului trecut, Marea Britanie şi Canada au început să sufere o încetinire a ritmului lor de creştere, ceea ce indică strânsa legătură a acestor economii cu aceea a SUA. Efectele crizei americane a pieţei creditelor s-au simţit în multe economii ale lumii, dar mai ales în Marea Britanie, a cărei creştere economică din ultimii ani s-a bazat pe cerea de locuinţe, pe evoluţia sectorului financiar şi pe consumul administraţiei.

Semne ale încetinirii expansiunii economice par să vină şi dinspre economiile statelor din zona euro, în ciuda imobilităţii politicii monetare. Iar dacă aceste semne se vor înmulţi atunci băncile centrale din acele ţări, care până acum s-au opus scăderii dobânzilor, ar putea fi forţate să facă un astfel de pas.

Marea Britanie, spre exemplu, care a redus dobânda de referinţă în decembrie 2007 ar putea să recurgă la o astfel de măsură şi în 2008. Iar dacă SUA au surprins într-o oarecare măsură piaţa, în 2007, prin amploarea scăderii dobânzii de referinţă, o nouă mişcare în acelaşi sens nu va mai surprinde pe ni-meni. În schimb, dacă statele din zona euro vor diminua nivelul dobânzii de referinţă, acest eveniment se va constitui într-o schimbare semnificativă de politică monetară, schimbare ce se va repercuta şi asupra pieţei valutare.

Recesiune sau nu în SUA? Creşterea economiei la nivel mondial va depinde în 2008 de intrarea sau nu a economiei americane în recesiune. Peste jumătate din publicul american este de părere că SUA au intrat în recesiune încă din decembrie 2007, conform unui sondaj realizat de CNN, viziune împărtăşită şi de Bill Gross, cel mai de succes investitor în obligaţiuni al momentului, care, în plus, crede că recesiunea se va întinde şi pe următoarele patru-cinci luni.

Economiştii au însă o altă părere. Din 54 de economişti intervievaţi de Business Week, în luna decembrie, doar doi credeau că Statele

Unite vor cunoaşte recesiunea.

Luaţi ca şi un grup, aceştia estimau că în ultimul trimestru din 2007 şi în 2008 economia SUA va creşte cu un ritm de 2,1% (faţă de o creştere de 2,6% în 2007). Acest fapt nu înseamnă că prima parte a anului 2008 nu va fi o perioadă dificilă, în condiţiile în care consumul, chiar dacă nu va mai creşte, îşi va încetini oricum ritmul de expansiune. Şomajul a rămas la acelaşi nivel, în vreme ce câştigul mediu orar a experimentat o creştere. Şi chiar dacă preţul la energie este sus, probabilitatea ca barilul de petrol să treacă de pragul de 100 de dolari este mare. Predicţiile legate de faptul că economia americană va evita recesiunea sunt legate de credinţa că Federal Reserve va continua să reducă rata dobânzii de referinţă. Pierderile din sectorul bancar vor fi în creştere, Federal Reserve fiind nevoită să ajute la reconstruirea încrederii în industria financiară. În mod realist, nimeni nu se aşteaptă ca problemele cauzate de criza creditelor ipotecare să dipară ca prin farmec, dar dacă FED va acţiona cu hotărâre, economia americană are şanse mari de a scăpa de recesiune în acest an.

Cât de mult va relaxa Federal Reserve politica sa fiscală?

Singura întrebare este cât de mult va relaxa FED politica sa fiscală. De fiecare dată când a redus dobânda de referinţă Federal Reserve se poate spune că a făcut-o cu o „strângere de inimă”, având tot timpul în vedere posibilitatea creşterii inflaţiei.

Preţul ridicat la energie, împreună cu scăderea dolarului, reprezintă o mare problemă pentru banca centrală a SUA. Ca urmare, este posibilă o nouă scădere a nivelului dobânzii de referinţă cu 0,25-0,50 puncte procentuale, dar reducerea dobânzii nu este singura opţiune a FED. Dacă preţul petrolului nu va scădea sub 50$ barilul, Federal Reserve va trebui să se dovedească mult mai creativă. Problema principală rezidă în nivelul LIBOR care se încăpăţânează să rămână

MACROECONOMIE

1,60000

1,55000

1,50000 1,48977

1,45000

1,40000 1,38892

1,35000

1,30000

1,25000

1,20000

Oct.

,05

Apr.

Iul.

Oct.

,06

Apr.

Iul.

extrem de sus. Băncile centrale şi-au mărit volumul creditelor pentru dealerii de pe Wall Street în încercarea de a îmbunătăţi condiţiile de creditare. Obţinerea unor rate de dobândă mai scă-zute la liniile de credit acordate de FED băncilor comerciale este de asemenea posibilă, dar opţiunile pentru acest instrument pot fi limitate.

Nu subestimaţi fondurile suverane de investiţii Fondurile suverane de investiţii (sovereign wealth funds, în engleză, sunt fonduri de investiţii deţinute de guvernele unor state) au adus cu ele şi o serie de riscuri. Instituţiile financiare de pe Wall Street au raportat pierderi majore în 2007, iar singurul lucru care a oprit colapsul pieţei bursiere a fost sprijinul oferit de fondurile suverane de investiţii. Deşi aceste fonduri există din anii ’50, sumele vehiculate de acestea au crescut dramatic în ultimul deceniu. În 1990, valoarea totală a acestor fonduri era estimată la 500 de miliarde de dolari.

Astăzi ea este de 3.000 de miliarde de dolari. Doar cele provenind din Emiratele Arabe Unite, Singapore, Norvegia, Arabia Saudită, Kuweit şi China, totalizează peste 2.000 de miliarde de dolari. Doar în ultimele două luni din 2007 holdingul singaporez Temasek a anunţat investiţii de 4,4 miliarde USD în Merrill Lynch, Autoritatea de Investiţii din Abu Dhabi a cumpărat un pachet de 7,5 miliarde USD la

Oct.

,07

Apr.

Iul.

Oct.

,08

Sursa: www.dailyfx.com

Citigroup, iar China Investment Corp a făcut o investiţie de 5 miliarde USD în Morgan Stanley. Capitalul acestor fonduri este estimat a ajunge la 12.000 miliarde USD în următorii opt ani. Investiţiile guvernelor deţinătoare ale acestor fonduri au jucat un rol foarte important în recâştigarea, în ultimul trimestru din 2007, a terenului pierdut de dolar şi chiar dacă cei din Congresul SUA se opun proliferării acestor fonduri, probabil că influenţa lor va creşte şi în viitor.

Cum va influenţa ciclul electoral, pieţele financiare Anul 2008 este de asemenea un an electoral. Istoric vorbind, un preşedinte republican va avea un efect mai pronunţat de întărire a dolarului, faţă de unul democrat. Credinţa generală este aceea că Republicanii sunt mult mai orientaţi spre sprijinirea afacerilor, în vreme ce Democraţii sunt mult mai înclinaţi spre mărirea taxelor. Conform Stock Traders Almanac, anii electorali au adus uşoare creşteri ale bursei. Din 1950 şi până acum, indicele bursier S&P500 a fost o singură dată pe pierdere în ultimele şapte luni ale unui ciclu electoral. De asemenea, în ultimii 50 de ani, Bursa a scăzut de 15 ori. Patru dintre aceste evoluţii negative (1960, 1968, 1976 și 2000) au avut ca punct de pornire un an electoral şi doar trei perioade de recesiune au avut finalul în ani electorali (1960, 1980 și 1984).

Impactul unui euro puternic a surprins pe toată lumea Evoluţia cursului de schimb EUR/USD depinde totodată şi de perspectivele zonei euro. Într-un an când Banca Centrală Europeană (BCE) a crescut dobânda cu 0,5 puncte procentuale, în vreme ce Federal Reserve a scăzut dobânda de referinţă cu 1%, nu este de mirare că euro a ajuns la un raport de schimb de 1,4968 USD, care este maximul tuturor timpurilor atins de moneda unică faţă de cea americană.

De-a lungul întregului an 2007, teama şi credinţa pieţelor internaţionale a fost aceea că un euro puternic va afecta economia zonei, lucru care nu s-a întâmplat. În fapt, creşterea economică a rămas robustă, ca şi excedentul balanţei comerciale germane, care în luna octombrie a atins un nivel record, ca urmare a unei expansiunii neaşteptate a exporturilor.

Chiar dacă exporturile europene către SUA au scăzut, cererea din zona euro şi din pieţe emergente, precum China, au alimentat creşterea. Având deja învăţată lecţia din 2004, când euro a urcat până la un maxim de 1,36 USD, firmele europene au apelat la hedging, protejându-se astfel mult mai bine decât în trecut. În ideea atenuării impactului unui dolar slab, multe corporaţii şi-au luat măsuri pentru a produce mai mult la nivel local. Şi deşi sunt companii care au fost afectate de întărirea euro, precum Airbus, ai cărei oficiali afirmau că această evoluţie ameninţă însăşi existenţa companiei, creşterea economiei pentru întreaga regiune s-a situat peste aşteptările pieţei.

În zona euro ritmul creşterii economice a încetinit Totuşi, la începutul lui 2008, creşterea economiilor din zona euro şi-a redus motoarele.

Indicele german al încrederii oamenilor de afaceri a atins minimul ultimilor doi ani, ca urmare a îngrijorării cu privire la scumpirea creditelor şi la acordarea acestora cu mai multă greutate, precum şi cu privire la mărirea ratei inflaţiei, evenimente ce ar putea afecta economia regiunii.

Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană anticipează şi ele că expansiunea economiei în 2008 va fi mai mică decât anticipaseră iniţial. Dar, nu cu mult timp în urmă, BCE argumenta că zona euro rămîne complet imună la ciclul economic al SUA. Recentele injecţii de lichidităţi au dovedit însă că lucrurile nu stau chiar aşa. În fapt, ultimul raport cu privire la cheltuielile consumatorilor precum şi indexul comenzilor managerilor din industria prelucrătoare şi servicii arată o FEBRUARIE 2008

▼

EVOLUȚIA CURSULUI EURO-DOLAR 2005-2008

29

▼

deteriorare a situaţiei economice faţă de luna anterioară. Iar dacă BCE nu va reduce rata dobânzii am putea vedea în 2008 o serioasă încetinire a creşterii economice.

Este posibilă o creşterea a ratei dobânzii a BCE? Până în ultima zi a anului 2007, preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet, reamintea pieţelor că banca centrală va face orice este necesar pentru a se asigura că nu se va confrunta cu un puseu inflaţionist.

El a explicat că reducerea dobânzilor de referinţă pe alte pieţe precum SUA sau Marea Britanie nu îl va face să adopte o poziţie asemănătoare, dacă obiectivul ţinerii pe loc a inflaţiei este periclitat. Şi în ciuda dorinţei exprimate de BCE de a ţine inflaţia sub control, rata acesteia a depăşit în a doua jumătate a anului 2007 ţinta de 2%, punând Banca Centrală Europeană în alertă. Deşi instituţia cu sediul la Frankfurt nu a trecut şi la adoptarea de măsuri pentru încadrarea în ţinta de inflaţie propusă, ea ameninţă piaţa cu creşterea ratei dobânzii. Ultima oară când BCE a crescut dobânda a fost în iunie 2007, fapt care i-a făcut pe unii să creadă că BCE doar ameninţă, fără a trece la fapte. Dar de fapt, chiar dacă BCE nu a modificat dobânzile, masivele injecţii de lichiditate sugerează o oarecare relaxare a politicii monetare practicate de BCE până acum. La începutul lunii decembrie dobânda LIBOR la 3 luni, la euro a atins maximul ultimilor şase ani, iar dobânda LIBOR la 1 lună, la lira sterlină a atins maximul ultimilor 9 ani. Când nivelul dobânzilor a continuat să se menţină ridicat, BCE a fost forţată să pompeze în sistemul bancar 500 de milioane de USD. Până acum, măsura pare a fi funcţionat, dar rămâne de văzut cât de mult va dăinui un nivel scăzut al LIBOR. Chiar dacă o rată ridictă a dobânzii pentru euro este posibilă, ea nu este şi probabilă. În fapt, BCE ar putea să reducă dobânda la euro înaninte de a o creşte din nou. Depinde doar de cum va evolua inflaţia. Dacă barilul va trece iar de 100 USD, atunci BCE nu va ezita să crească rata dobânzii de referinţă. Dacă însă inflaţia se va menţine la acest nivel sau chiar va coborî, atunci o reducere a dobânzilor la euro, înante ca acestea să crească din nou, este foarte probabilă.

Factori cheie Nivelul dobânzilor a constituit principalul factor de influenţă asupra raportului de schimb EUR/USD, iar această situaţie se va menţine şi în 2008. Revigorarea economiei americane şi a dolarului, în cea de-a doua jumătate a lui 30

FEBRUARIE 2008

Foto: Gulliver/Getty Images

MACROECONOMIE

2008 este condiţionată de o reducere a dobânzilor de către BCE şi Federal Reserve. Dar chiar şi în cazul în care Banca Centrală Europeană nu va scădea dobânda de referinţă la euro, dacă politica sa monetară va deveni neutrală sau mai relaxată, şi nu una restrictivă cum este în prezent (o schimbare de ton), va fi suficient pentru ca dolarul să reintre pe un trend crescător în a doua parte a acestui an. Reintrarea economiei americane pe un trend ascendent de evoluţie (revenirea la ritmuri de expansiune mai mari) nu se va petrece însă peste noapte, ci abia în trimestrul trei sau patru al lui 2008.

O schimbare majoră, aşteptată de toată lumea se va putea produce atunci, când valul de ştiri negative va fi înlocuit de date pozitive.

Semnalul pentru revigorarea economiei mondiale va fi dat abia când băncile îşi vor asuma toate pierderile suferite în cursul acestei crize şi vor decide să meargă mai departe cu un bilanţ curăţat.

Raportul EURUSD din perspectiva analizei tehnice Trimestrul trecut, euro putea urca până la pragul de 1,4580, nivel pe care îl depăşea pentru scurtă vreme pentru a atinge un maxim, reîntorcându-se apoi în jurul acestei valori. În cursul analizei tehnice efectuate, o importanţă deosebită o are nivelul de 1,4309 ca potenţial punct terminus pentru valul patru

(din cele cinci valuri a căror mişcare a început de la nivelul de 1,3261) sau al unui val trei mai mare (din cele cinci dacă punctul de la care plecăm este nivelul de 1,2865).

Acest val trei ar putea atinge valoarea de 1,4967 USD/EUR în această lună sau în următoarea. Respectivul trend ar putea să se extindă chiar până în apropierea valorii de 1,6000 USD pentru un euro. Ca întotdeauna, tiparul de evoluţie al cursului de schimb este cel mai important aspect legat de determinarea momentului în care trendul continuă să fie ascendent sau să meargă în direcţie contrară. Urmare a slăbirii dolarului şi a faptului că Bursa de pe Wall Street este sub presiune este că instrumentele emise de Trezoreia SUA au câştig de cauză și tot mai mulţi investitori se orientează spre acest gen de investiţie. Aversiunea în creştere a investitorilor faţă de risc i-a determinat pe aceştia să opteze pentru instrumen-tele cu venit fix – lipsite de risc – preţul hârtiilor de valoare emise de trezorerie urcând în continuu. Randamentele foarte bune ale acestora se vor menţine şi în următoarea perioadă sau chiar vor creşte pe măsură ce investitorii vor deveni din ce în ce mai prudenţi. ■ Sursa: www.dailyfx.com

PENSII

REFORMA PENSIILOR ÎNCEPE SĂ PRINDĂ CONTUR Fondurile de pensii private obligatorii - Pilonul II - au închis porţile campaniei iniţiale de aderare, în data de 17 ianuarie.

După o perioadă de patru luni, în care angajaţii cu vârste de până în 35 de ani erau obligaţi să semneze un contract de aderare la unul dintre cele 18 fonduri autorizate, iar cei din categoria de vârstă 36-45 de ani puteau intra în sistem opţional, Casa Naţională de Pensii şi alte Asigurări Sociale (CNPAS) a anunţat că aproape 4 milioane de persoane au ales deja către ce companie să se direcţioneze o parte din contribuţia la asigurări sociale. Numărul participanţilor atraşi în sistem a depăşit cele mai optimiste estimări ale administratorilor de fonduri, care mizau, la începutul campaniei de aderare, pe o piaţă totală de 3,5-3,8 milioane de persoane.

Baza de date a CNPAS CNPAS a pus, anul trecut, la dispoziţia Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) o bază de date cu 4,2 milioane de persoane cu vârste de până în 45 de ani. Aceasta a fost folosită de CSSPP pentru campania naţională de informare.

Preşedintele CNPAS, Mariana Câmpeanu, a declarat, după lansarea Pilonul II, din 17 septembrie 2007, că informaţiile transmise CSSPP provin „dintr-o bază de date mai veche”.

Prin urmare, este posibil ca, pentru o bună parte dintre cei înscrişi la fondurile de pensii private obligatorii să nu se plătească, în prezent, din diverse motive, contribuţia la asigurări sociale. Potrivit legii care guvernează Pilonul II, CNPAS va trebui să transfere către fondurile private de pensii obligatorii o cotă de 2%, în 2008, din contribuţia de asigurări sociale a fiecărui angajat intrat în sistem.

Până acum, instituţiile abilitate, respectiv CNPAS şi CSSPP, nu au publicat o „radiografie” a persoanelor care au intrat în Pilonul II. Adică, structura pe categorii de vârstă şi sex, pe regiuni şi pe categorii de salarii.

Alocarea aleatorie Persoanele care nu au aderat la un fond de pensii private vor fi repartizate proporţional cu

cota de piaţă atrasă de administratori, potrivit reglementărilor în vigoare. „Distribuirea persoanelor care nu au aderat la un fond de pensii privat până la 17 ianuarie se va face potrivit Legii 411/2004 pentru că o eventuală modificare a ei ar fi încălcat principiul competitivităţii pe o piaţă liberă, ar fi dezavantajat operatorii care au fost mai activi pe piaţă şi care au făcut investiţii mai mari şi, în plus, nici nu ar fi schimbat gradul de concentrare al piaţei”, a declarat ministrul Muncii, Paul Păcuraru.

Ministrul a răspuns astfel solicitării sindicatelor de a modifica regulile în timpul jocului.

Cartel Alfa a propus ca persoanele care nu au aderat la un fond de pensii până la 17 ianuarie să fie distribuite în mod egal între toate fondurile de pe piaţă. De altfel, Cartel Alfa este unul dintre jucătorii de pe Pilonul II, prin compania AG2R, în parteneriat cu francezii de la AG2R Prevoyance.

Dacă autorităţile ar fi adoptat o astfel de modificare, practic, administratorii care nu au reuşit să atragă un număr de minim 50.000 de participanţi, aşa cum prevede legea, ar fi primi cadou un portofoliu de clienţi pentru care nu au realizat investiţii şi cheltuieli. În plus, cinci administratori de pe piaţă, printre care AG2R, nu au reuşit să atragă nici măcar 10.000 de persoane la fondurile pe care urmează a le gestiona.

Acest lucru înseamnă că, indiferent de modul în care se va realiza procesul de alocare aleatori, administratorii respectivi tot nu vor putea atinge masa critică de 50.000 de participanţi. Următorul pas, estimat a fi realizat de aceşti mici jucători, este vânzarea portofoliului de clienţi.

Dacă regula ar fi fost schimbată şi ei ar fi primit un număr mai mare de participanţi, următorul pas ar fi fost „vânzarea” către concurenţă a clienţilor. Prin astfel de tranzacţii, administratorii mici ar fi urmat să fie „recompensaţi” pentru lipsa de eficienţă din perioada campaniei de aderare.

Marea provocare Anul 2008 va fi, mai mult decât 2007, supranumit „al pensiilor private”. Marea provocare a acestui sistem o reprezintă transferul contribuţiilor de la stat, adică CNPAS, către fondurile private.

Diferenţele dintre jucătorii de pe piaţă, care au portofolii similare, vor fi date de dimensiunile contribuţiilor şi de performanţele investiţionale ale adminstratorilor. ■ Material realzat de Dana Dobre

PILONUL II - SITUAŢIA LA FINALUL CAMPANIEI DE ADERARE Compania

Total participanţi

Cotă de piaţă

ING

1.279.955

32,07%

Allianz-Ţiriac

1.017.935

25,51%

Generali

400.465

10,03%

Aviva

312.402

7,83%

Interamerican

265.549

6,65%

AIG

243.290

6,10%

BT Aegon

125.136

3,14%

BCR

117.630

2,95%

BRD

92.129

2,31%

Omniasig

62.552

1,57%

Bancpost

21.816

0,55%

Prima Pensie

20.004

0,50%

OTP

20.347

0,51%

KD

7.266

0,18%

MKB Romexterra

1.759

0,04%

Zepter

1.558

0,04%

AG2R

1.041

0,03%

Marfin

198

0,00%

Total

3.991.032

100%

Sursa: CNPAS

FEBRUARIE 2008

31

MANAGEMENT FINANCIAR

CENTRE DE RESPONSABILITATE PENTRU PERFORMANȚĂ

Organizarea pe centre de responsabilitate a devenit o prioritate pentru instituţiile publice aflate în subordinea sau chiar în componenţa guvernelor, ca şi pentru organizaţiile non-profit din ţările dezvoltate. TEXT: Dr. Cristina Leca

jumătate de secol, o practică generalizată în rândul întreprinderilor moderne de dimensiuni medii şi mari. În prezent, toate diviziile/filialele/ unităţile de afaceri strategice ale societăţilor multinaţionale sunt organizate pe centre de cost, profit sau investiţii.

Preluată din practica de succes a domeniului privat, organizarea pe centre de responsabilitate a devenit, în zilele noastre, o prioritate pentru instituţiile publice aflate în subordinea sau chiar în componenţa guvernelor, ca şi pentru organizaţiile non-profit din ţările dezvoltate. Guvernele statelor din Europa şi America de Nord manifestă o preocupare din ce în ce mai mare pentru implementarea centrelor de responsabilitate în cadrul instituţiilor aflate în componenţa sau în subordinea acestora (ex. ministerul Apărării, spitale, şcoli, diferite agenţii), în scopul creşterii transparenţei procesului decizional şi, în special, al responsabilizării managerilor publici de la toate nivelurile. S-a creat cadrul legislativ necesar aplicării şi funcţionării centrelor de responsabilitate şi se recomandă metodologii de implementare pe plan naţional, apelându-se la parteneriate public-private în proiectarea şi implementarea centrelor de responsabilitate.

Toate acestea relevă o preocupare din ce în ce mai mare pentru identificarea ariilor de responsabilitate in sectoarele în care consumul de resurse este dificil de urmărit de-a lungul desfăşurării proceselor de muncă, iar responsabilitatea asupra utilizării lor - difuză. În cadrul unui centru de responsabilitate ce reprezintă o subdiviziune a unei firme, un manager individual păstrează autoritatea delegată şi este făcut responsabil pentru rezultatele obţinute de subdiviziunea respectivă.

Astfel de centre pot fi, de exemplu, o întreprindere întreagă, o divizie, un compartiment, o linie tehnologică sau o formaţie de lucru etc.

32

FEBRUARIE 2008

Foto: Gulliver/Getty Images

Organizarea pe centre de responsabilitate a devenit, pe parcursul a o

CRITERII

TIPURI DE CENTRE

Limitele până la care se poate delega autoritatea şi delimita centrele de responsabilitate depind de cultura organizaţională, de filosofia de management adoptată şi de mediul general de afaceri.

O întreprindere se poate divide în centre de responsabilitate în funcţie de unul dintre următoarele criterii: ■ zona geografică: ţară, provincie, oraş; criterii organizatorice sau funcţionale: compartimente de producţie, marketing etc.; ■ linia de produse: bomboane, ciocolată etc.; ■ clienţi: grup de clienţi direcţi, de angrosişti.

Sunt general recunoscute trei tipuri principale de centre de responsabilitate: ■ centre de cost - în care sunt raportate formal doar costurile - reprezintă segmente de activitate sau arii de responsabilitate pentru care se însumează costurile şi se alocă bugete de cheltuieli; ■ centre de profit – în care sunt raportate formal atât costurile cât şi veniturile; ■ centre de investiţii – se raportează formal costurile, veniturile şi investiţiile aferente lor.

MANAGEMENT FINANCIAR

Centrele de responsabilitate permit comensurarea succesului sau insuccesului activităţii managerilor acestora din punctul de vedere al obiectivelor stabilite, fiind urmărite/raportate numai performanţele asupra cărora managerii respectivi pot exercita o influenţă directă, exclusivă, în virtutea autorităţii şi responsabilităţii ce le-au fost atribuite. În ceea ce priveşte criteriul organizatoric, datorită interdependenţei domeniilor funcţionale, apar, în acest caz, conflicte inevitabile între managerii diferitelor funcţiuni.

De aceea, ori de câte ori este posibil, este indicat ca managerii să fie făcuţi responsabili numai pentru costurile şi/sau veniturile realizate din activităţile pe care aceştia le controlează în mod direct. Managementul de la nivelul superior al întreprinderii poate să realizeze o mai bună evaluare a performanţelor managerilor de la nivelurile ierarhice inferioare dacă interdependenţele sunt limitate, iar conflictele dintre aceştia sunt eliminate prin acordarea de responsabilităţi depline asupra activităţilor generatoare de cost, profit sau investiţii. Aceasta ar permite utilizarea principiilor managementului prin excepţii în monitorizarea activităţilor aproape autonome ale managerilor.

Organizarea întreprinderii pe centre de responsabilitate presupune implementarea sistemului managementului prin excepţii şi cel al contabilităţii centrelor de responsabilitate (CCR) sau al sistemului de determinare a costurilor bazate pe activităţi (ABC). „Responsibility Accounting” (Contabilitatea Centrelor de Responsabilitate - CCR) se ocupă cu modul de alcătuire şi generare a rapoartelor de performanţă ale centrelor de responsabilitate, fiind specializată în culegerea, prelucrarea şi raportarea tuturor informaţiilor care concură la stabilirea performanţei fiecărui centru de responsabilitate. CCR preia, la rândul ei, datele din contabilitatea de raportare financiară dar le grupează în alte categorii, în funcţie de alte criterii (considerate esenţiale de către conducerea întreprinderii). Astfel, au loc reclasificări şi recombinări ce nu urmează reguli prestabilite și sunt utilizate în funcţie de specificul fiecărei întreprinderi şi de indicatorii cheie de performanţă consideraţi ilustrativi pentru rezultatele de ansamblu ale acesteia.

ABC porneşte de la aceleaşi costuri cu salariile, materialele şi cheltuielile de regie (indirecte), cheltuielile de marketing (directe si indirecte) şi de administraţie (directe si indirecte), însă pleacă de la premisa că activităţile sunt generatoare de costuri şi nu produsele care, în noua viziune, sunt doar consumatoare de activităţi. ABC identifică activităţile

SISTEME DE IMPLEMENTARE Există trei sisteme de implementare şi dezvoltare a centrelor de responsabilitate, propunând următoarea clasificare: ■ sistemul centrelor de cost – se delimitează predominant centre de cost; ■ sistemul centrelor de profit natural - se delimitează centre de profit ca segmente independente în cadrul unei organizaţii şi/sau centre de investiţii; ■ sistemul centrelor de profit artificial - constă în crearea unui ansamblu de centre de profit interdependente din punctul de vedere al principalelor domenii funcţionale din cadrul unei întreprinderi; criteriul de segmentare îl constituie cel funcţional; veniturile nu se obţin din vânzarea la terţi, ci din livrarea componentelor în cadrul aceleiaşi întreprinderi.

Indiferent de sistemul ales, pentru ca acesta să funcţioneze eficient, pe lângă organizarea contabilităţii centrelor de responsabilitate (infrastructura informaţional-contabilă în vederea realizării controlului / evaluării performanţelor) şi a managementului prin excepţii (pentru raportarea abaterilor de la previziuni, norme), mai trebuie îndeplinite câteva condiţii esenţiale pentru implementarea cu succes a unor astfel de sisteme: ■ asigurarea încrederii în sistem – managerii trebuie să fie convinşi că performanţele lor sunt descrise corespunzător şi că sunt evaluate cu corectitudine; ■ revizuirea permanentă a sistemelor de control interne - în scopul asigurării actualizării şi corectitudinii informaţiilor contabile. Raţiunea acestei premise are la bază două motivaţii - pe de o parte, orice sistem este supus uzurii, iar pe de alta, există posibilitatea ca anumite persoane din interiorul întreprinderii să încerce să manipuleze performanţele măsurate prin falsificarea înregistrărilor contabile (nedeclararea stocurilor sau înregistrarea costurilor în alte conturi); ■ revizuirea periodică a structurii organizatorice şi a procesului de luare a deciziilor în cadrul acesteia – renunţarea la anumite produse şi linii de produse sau adăugarea altora noi; managerii de la toate nivelurile se schimbă pe măsură ce se uzează în funcţie; activităţile de producţie sunt transferate între întreprinderi, sau se schimbă datorită inovărilor tehnologice – sunt tot atâtea motive pentru care unităţile raportoare (centrele de responsabilitate) trebuie să îşi schimbe structura şi forma de-a lungul timpului, pentru a îşi menţine eficienţa. realizate şi trasează costurile pe fiecare activitate în parte, care devine, astfel, activitate colectoare de costuri (ACC), urmând ca, la sfârşit, să se identifice obiectul de cost (produs, teritoriu sau client).

Tipologia centrelor de responsabilitate Etapa esenţială a implementării centrelor de responsabilitate la nivelul unei întreprinderi o constituie delimitarea funcţional-contabilă a acestora.

Gradul de descentralizare nu are un rol determinant în definirea centrelor de responsabilitate. Nu există cazuri în care anumite centre există doar în cadrul unor structuri organizatorice centralizate sau descentra-lizate.

Centrele de profit şi de investiţii pot fi, la prima vedere, corelate cu organizaţiile puternic descentralizate, în vreme ce centrele de cost cu organizaţiile cu un grad redus de descentralizare. În practică, alegerea tipului de centru este determinată de factori endogeni (în special de filosofia de management adoptată), fiind independentă de gradul de descentralizare al organizaţiei.

Astfel, centrele de profit pot fi implementate într-o organizaţie puternic centralizată, în vreme ce centrele de cost, într-o organizaţie puternic descentralizată.

Managerii dintr-o divizie organizată ca centru de profit pot dispune de o libertate redusă în luarea deciziilor. Ei au nevoie de acordul conducerii centrale pentru efectuarea oricărei cheltuieli ce depăşeşte, de exemplu, 10.000 unităţi monetare, şi pot fi determinaţi astfel să accepte „sfatul” conducerii superioare atribuirea unui plafon de cheltuieli pentru fiecare nivel de management în parte constituie o practică curentă în cadrul multor întreprinderi multinaţionale. În altă întreprindere, diviziile pot fi organizate ca centre de cost, managerii având o mare libertate în efectuarea cheltuielilor de capital şi în luarea deciziilor legate de sursele de aprovizionare cu materiale şi servicii.

Centrele de responsabilitate trebuie, aşadar, văzute ca instrumente de evaluare şi control menite să asigure eficienţa descentralizării şi nu ca metode de conducere specifice diferitelor tipuri de structuri organizatorice.

O altă caracteristică a centrelor de responsabilitate o constituie evidenţierea costurilor pe care acestea le implică, indiferent de tipul lor. Cum costurile sunt direct proporţionale cu numărul de tranzacţii care au loc în cadrul unei organizaţii, excepţie făcând materialele şi piesele achiziţionate ce intră direct în componenţa produsului final, este deosebit de important să se identifice cu exactitate costurile pe care fiecare centru de responsabilitate din cadrul firmei le generează în vederea stabilirii cu exactitate a responsabilităţii pentru aceste costuri. ■ FEBRUARIE 2008

33

SECURITATE IT

PRINŞI PE PICIOR GREŞIT Plecând de la cazuri concrete, specialişti în securitate au comentat pentru ediţia britanică a Financial Director cele mai bune practici pe care le pot adopta firmele.

Deşi activează într-un mediu economic mult mai sigur decât în România, multe organizaţii britanice nu dispun de o politică de protecţie a datelor, iar desele incidente din 2007 din Marea Britanie pot servi drept lecţie firmelor româneşti.

Să lăsăm de o parte, pentru moment, problema pierderii a 50% din informaţiile bancare ale populaţiei Marii Britanii, aflate pe câteva discuri, şi să luăm în considerare informaţii confidenţiale pierdute de o bancă; dispozitive de stocare furate din maşina contractorului; infiltrarea unui hoţ în casa unui angajat şi sustragerea de informaţii confidenţiale de pe laptopul acestuia; ordine de plată şi informaţii despre pensii furate de pe trei laptopuri; documente, conţinând informaţii despre clienţii cu credite imobiliare, furate din maşina unui angajat. Acestea sunt doar câteva exemple de „scurgeri de informaţii” raportate în 2007 în Marea Britanie. În total, Forumul pentru Securitatea Informaţiilor (ISF) a raportat 881 de astfel de incidente pe parcursul anului trecut. Dintre acestea, 67 au fost clasificate ca fiind incidente majore, care au cauzat „deteriorarea imaginii companiei”. Bineînţeles, majoritatea scurge-rilor de informaţii nu au fost raportate, aşa că numărul real de incidente este cu mult mai mare.

Potrivit unui studiu realizat de către compania de consultanţă YouGov, peste un milion dintre cei 28 de milioane de angajaţi britanici au pierdut sau le-au fost furate informaţii stocate pe dispozitive electronice, precum laptopuri sau unităţi de CD.

În afara pericolului Principalala cauză care generează problemele privind securitatea datelor este aceea că, în prezent, informaţiile nu mai sunt stocate prin mediile tradiţionale, ci apar în orice formă. „Aproape cinci milioane de persoane folosesc un laptop de acasă”, spune Andrew Durant, directorul echipei de investigare de 34

FEBRUARIE 2008

la compania Navigant Consulting. „Cu toate acestea, doar 25% au declarat că laptopul lor dispune de metode de criptare pentru protecţia informaţiilor”, mai spune Durant.

Date fiind aceste cifre, nu este surprinzător că aproape jumătate din companiile britanice nu au o politică de securitate a datelor stocate pe dispozitive electronice, potrivit unui sondaj realizat de către compania de consultanţă Kroll Ontrack „Explozia de informaţii şi abundenţa de reguli şi legi noi au pus companiile într-o situaţie incredibil de dificilă, de a fi la curent cu toate noutăţile”, spune preşedintele companiei Kroll Ontrack, Kristin Nimsger.

Ceea ce îngreunează situaţia este faptul că firmele dispun tot mai puţin de spaţiul necesar stocării datelor, spune Brian Spector, director general al companiei de securitate Workgrup. „Informaţiile sensibile, proprietatea intelectuală şi datele confidenţiale ale companiilor sunt în mod constant transportate în afara organizaţiilor prin intermediul e-mailurilor, portalurilor, laptopurilor, dispozitivelor USB şi a smartphone-urilor”, spune el.

Acestea sunt condiţii propice pentru scurgerea de informaţii şi e foarte posibil să se transforme în probleme, potrivit unui raport realizat de ISF. „Pentru marile organizaţii, un anumit nivel de pierderi de informaţii este inevitabil, nu din cauza intenţiilor maliţioase, ci mai degrabă a acţiunilor neintenţionate”, spune Andy Jones, cercetător în cadrul ISF. Cu toate acestea, fie că sunt intenţionate sau nu, scurgerile de informaţii au loc.

Chiar şi companiile care sunt preocupate de protecţia informaţiilor confidenţiale se confruntă cu probleme. Provocarea în ceea ce priveşte protecţia datelor este că acestea se află în acelaşi loc în care-şi desfăşoară angajaţii activitatea, spune Ed Jones, director al Thinking Safe, companie furnizoare de servicii de backup şi recuperare a datelor. Securizarea datelor este „mai grea ca niciodată”, spune Jones.

„Transmiterea unui mesaj corect, în ceea ce priveşte scurgerea de informaţii, este dificilă şi des percepută de către angajaţi la modul «nu avem încredere în voi, aşa că vă blocăm accesul la toate informaţiile»“, spune Jones. „Trebuie stabilită o balanţă între ceea ce înseamnă protejarea informaţiilor şi nivelul de acces al angajaţilor la date în interesul afacerii. Scurgerea de informaţii este o problemă veche, dar se pare că începe să se arate sub o nouă înfăţişare”.

Unul dintre motivele pentru care puţine companii reuşesc să obţină o balanţă a

SECURITATE IT

situaţiei la care se referă Jones este faptul că persoanele din conducere, care iau deciziile strategice, nu comunică suficient cu angajaţii care sunt însărcinaţi cu securitatea informaţiilor.

Un studiu al companiei de consultanţă Ernst & Young, la care au participat peste 1.300 de organizaţii din 50 de ţări, relevă faptul că o treime din şefii însărcinaţi cu securitatea informaţiilor n-au întâlnit niciodată conducerea companiei. Un sfert dintre ei nici măcar nu raportează conducerii incidentele de securitate.

Richard Brown, şeful diviziei de securitate la Ernst & Young spune că „protecţia datelor şi informaţiile confidenţiale sunt factori decisivi pentru securitate şi, fiind pusă în joc reputaţia companiei, trebuie să constituie priorităţi maxime pentru management, pentru ca acesta să poată dispune de o imagine coerentă şi de ansamblu a organizaţiei”.

Principiile de bază ale politicii de securitate Prin urmare, care este soluţia? „Organizaţiile trebuie să aibă implementat un mediu de securitate unitar care să acopere atât condu-

cerea, cât şi oamenii, procesele şi tehnologia”, spune Mike Maddison, directorul serviciului de securitate al diviziei britanice din cadrul companiei de consultanţă Deloitte. „Nu este nevoie decât de o mică greşeală, în oricare dintre aceste zone, pentru ca incidentul să ia amploare şi să se soldeze cu pierderi de date. Spre exemplu, degeaba ai puse la punct procesele şi tehnologia, dacă în ecuaţie nu sunt luaţi în considerare şi oamenii. Oamenii greşesc, chiar dacă sunt pe deplin conştienţi de politicile de securitate, procese şi riscuri, iar situaţia poate fi cu atât mai fragilă cu cât oamenii pot fi nemulţumiţi de slujbă sau nu sunt motivaţi”.

Una dintre probleme este că angajaţii nu-şi dau seama întotdeauna că au făcut o greşeală.

Spre exemplu, cei care utilizează laptopurile în timpul călătoriei cu trenul sau cei care îşi aleg drept birou temporar o cafenea nu-şi dau seama că expun datele, fiind într-un spaţiu deschis. „Directorii executivi par lipsiţi de griji atunci când citesc direct de pe laptop în spaţii publice, lăsând la mila străinilor dacă vor trage cu ochiul sau nu la datele despre vânzări confidenţiale sau înregistrări despre

angajaţi”, spune Nick Hughes, manager la compania 3M Optical Systems.

3M a dezvăluit că 55% dintre manageri au admis că au lucrat pe laptop într-un spaţiu public, iar 70% dintre aceştia au observat persoane străine care au încercat să „arunce” o privire pe ecranul notebook-ului. În faţa numeroaselor tipuri de ameninţări, Formul Britanic pentru Securitatea Informaţiilor recomandă ca orice politică de securitate să se bazeze pe o serie de principii, precum educarea angajaţilor şi în ceea ce priveşte scurgerile de informaţii, identificarea mediilor de lucru care pot fi susceptibile scurgerilor de informaţii, clasificarea informaţiilor potrivit nivelului de confidenţialitate, identificarea soluţiilor tehnologice specializate pentru protecţia informaţiilor cu un nivel ridicat de importanţă strategică şi pregătirea situaţiilor în care au loc incidente de scurgeri de informaţii. ■

Material realizat de Peter Bartram, Financial Director Marea Britanie şi Emilian Nedelcu, Financial Director România

FEBRUARIE 2008

35

RESURSE UMANE

DESCENTRALIZARE VERSUS CENTRALIZARE În economiile moderne, resursa umană devine elementul cheie al succesului sau insuccesului unei întreprinderi: TEXT: Dr. Cristina Leca Calitatea forţei de muncă, determinată de calificarea şi cantitatea de informaţii pe care fiecare angajat o aduce în firmă şi este capabil să o înnoiască continuu, se constituie în sursa principală de generare a performanţelor acelei întreprinderi pe piaţă.

Pe de altă parte, echipa managerială concepe strategii de adaptare şi/sau influenţare a mediului concurenţial, organizează, coordonează, motivează şi controlează personalul de execuţie, în scopul realizării unei sinergii maxime în raport cu piaţa.

Din acest punct de vedere, modul în care sunt stabilite, evaluate, controlate şi răsplătite rezultatele imediate şi pe termen lung ale fiecărui manager/angajat este decisiv pentru performanţa de ansamblu a firmei.

Dezvoltarea unui sistem de control şi evaluare a performanţelor managerilor de la toate nivelurile ierarhice şi, implicit, a subordonaţilor acestora este influenţată atât de modul în care se ţine contabilitatea de gestiune din cadrul organizaţiei, cât şi de structura organizatorică a acesteia.

Contabilitatea de gestiune trebuie să reflecte consecinţele deciziilor luate, permiţând evaluarea acestora din perspectiva obiectivelor stabilite. Problema principală a imple-mentării unui astfel de sistem constă în stabilirea judicioasă a gradului de independenţă decizională - câte activităţi

CARACTERISTICI În practică, firmele care manifestă un grad mare de descentralizare prezintă cel puţin una din următoarele caracteristici: ■ o structura organizatorică amplă, complexă, sau dispersată geografic ■ un mix de produse diversificate ■ un număr redus de consumatori sau furnizori ■ nevoia de decizii rapide, prompte, în anumite segmente ale structurii organizatorice ■ dorinţa de libertate în luarea deciziilor manifestată la niveluri ierarhice mai mici.

36

FEBRUARIE 2008

pot şi este eficient să fie delegate. Structura organizatorică a unei firme se detaliază prin eşalonarea,în funcţie de anumite criterii, a responsabilităţilor ce revin managerilor de la diferite niveluri ie-rarhice.

Astfel, orice organizaţie poate fi caracterizată ca fiind centralizată sau descentralizată, în funcţie de amploarea responsabilităţilor acordate managerilor individuali din cadrul unei subunităţi a acesteia. În întreprinderile puternic descentralizate, subunităţile componente sunt aproape autonome: managerii de divizie au responsabilitatea tuturor domeniilor funcţionale, cu excepţia funcţiunii financiare care nu se deleagă niciodată.

Studii efectuate asupra firmelor din SUA şi Europa arată că deciziile referitoare la sursele de aprovizionare, fabricaţia şi promovarea produselor se iau, cel mai frecvent, la niveluri descentralizate, în vreme ce deciziile legate de tipul şi sursele de finanţare pe termen lung

sunt, cel mai adesea, luate la nivelul central al întreprinderii. Prin contrast, firmele puternic centralizate maximizează constrângerile şi minimizează libertatea de decizie a managerilor situaţi la niveluri ierarhice inferioare, realizând, în acest mod, o coordonare mai bună a acţiunilor. În practică, companiile nu sunt niciodată complet centralizate sau descentralizate, acestea prezentând doar grade diferite de descentralizare sau delegare a autorităţii.

Problema nu este dacă o organizaţie trebuie să fie centralizată sau descentralizată, ci care este gradul cel mai adecvat de descentralizare sau delegare, astfel încât controlul managerial să se realizeze în cel mai eficient mod posibil, iar activităţile din cadrul organizaţiei respective să poată fi repartizate, coordonate şi controlate astfel încât să evidenţieze cu exactitate responsabilitatea producerii rezultatelor în oricare din fazele proceselor derulate în cadrul acesteia.

AVANTAJE CARE DECURG DIN DESCENTRALIZARE Creează o mai mare receptivitate la nevoile locale. Managerii de la nivelurile operaţionale sunt mai bine informaţi despre nevoile clienţilor, furnizorilor, angajaţilor şi competitorilor din aria lor de activitate, putând să răspundă imediat solicitărilor şi provocărilor acestora, dacă dispun de autonomia decizională aferentă. Astfel, datorită informaţiilor şi aptitudinilor specializate de care aceştia dispun, ei iau decizii şi acţionează mult mai eficient decât managerii situaţi la niveluri ierarhice superioare. Totodată, descentralizarea permite sporirea cunoştinţelor despre piaţa în care activează întreprinderea şi îmbunătăţirea serviciilor către clienţi; Determină o viteză mai mare a procesului decizional. Managerii de la nivelurile inferioare au posibilitatea de a acţiona mai rapid şi mai decisiv în relaţiile cu piaţa, imprimând astfel o flexibilitate mărită organizaţiei, care poate răspunde în timp util oportunităţilor şi prob-

lemelor cu care aceasta se confruntă; Creşte motivaţia. Managerii care dispun de o anumită autoritate decizională imprimă o motivaţie superioară celor care mai degrabă execută deciziile eşaloanelor ierarhice superioare. Cu alte cuvinte, descentralizarea favorizează creativitatea, ca premisă a creşterii productivităţii; Ajută managerii operaţionali să înveţe şi să îşi dezvolte aptitudinile. Acordând mai multă responsabilitate managerilor săi, organizaţia îşi creează astfel o pepinieră proprie de viitori manageri de vârf ai întreprinderii, scăzând riscul promovării celor care dovedesc insuficiente aptitudini manageriale; Ajută managerii din eşalonul superior să se concentreze pe problemele cheie ale organizaţiei, prin faptul că aceştia se eliberează de deciziile operaţionale, focalizându-se asupra strategiei întreprinderii.

Foto: Gulliver/Getty Images

RESURSE UMANE

Descentralizarea - opţiune primordială a întreprinderilor moderne Descentralizarea la nivelul unei unităţi sau activităţi a acesteia reprezintă generalizarea delegării în luarea deciziilor la scara întregii unităţi sau a activităţii considerate, extinderea durabilă şi sistematică a delegărilor la toate nivelurile ierarhice.

Descentralizarea presupune lărgirea autonomiei funcţionale a subunităţilor din cadrul marilor corporaţii/holding-urilor concomitent cu amplificarea atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor ce revin în exercitarea tuturor activităţilor.

Descentralizarea are loc adesea şi în cadrul unei întreprinderi, unor compartimente sau unei filiale teritoriale ale acesteia devenind aproape autonome şi realizându-se astfel transferul de responsabilitate către managerii aflaţi pe niveluri ierarhice inferi-

oare, situaţie reflectată în documentele de formalizare a structurii organizatorice (organigrama şi Regulamentul de organizare şi funcţionare).

Generalizând, se poate afirma că descentralizarea se impune tuturor organizaţiilor din societatea informaţională pentru că acestea se confruntă cu multe incertitudini în mediul în care acţionează, necesită cunoştinţe detaliate în vederea îndeplinirii diferitelor sarcini şi manifestă interdependenţe reduse între subunităţile componente.

Există două excepţii majore de la regula enunţată mai sus: în primul rând, firmele producătoare de game diversificate de produse care au afaceri înrudite - în acest caz, beneficiile se obţin prin centralizarea procesului decizional sau prin cooperarea strânsă şi coparticiparea la decizii (de exemplu, firmele care utilizează procese şi tehnologii noi ce implică riscuri sau au o durată redusă de utilizare, care dacă ar avea fiecare depar-

DEZAVANTAJE CARE DECURG DIN DESCENTRALIZARE Există şi posibile consecinţe negative pe care descentralizarea le implică: ■ Determină un proces decizional suboptimal sau disfuncţional atunci când o decizie luată în interesul unei subunităţi afectează negativ organizaţia ca întreg. Procesul de decizie suboptimal poate apărea în două situaţii, atunci când nu există o concordanţă între obiectivele generale ale organizaţiei şi interesele subunităţilor, precum şi între interesele individuale ale factorilor de decizie din cadrul acestora sau când nu există un ghid, o instruire a managerilor de subdiviziuni cu privire la efectele deciziilor pe care le iau

asupra altor segmente organizatorice din cadrul aceleiaşi întreprinderi.

■ Determină paralelizarea activităţilor. Câteva subunităţi ale organizaţiei pot prelua aceeaşi activitate separat (de exemplu, cea de contabilitate, cea juridică etc) în cadrul unei organizaţii puternic descentralizate.

■ Determină creşterea costului pentru culegerea, prelucrarea şi raportarea informaţiilor. Se colectează şi se prelucrează mai multe informaţii contabile, alocându-se un timp suplimentar pentru generarea acestora, datorită gradului de detaliere şi creşterii numărului de niveluri raportoare.

tamente de cercetare-dezvoltare proprii, independente, nu ar fi capabile să exploateze economii de scală sau de gamă, să evite imitaţiile sau să autofinanţeze cercetări ulterioare); în al doilea rând, anumite organizaţii pot opta pentru restricţionarea produselor şi serviciilor ce pot fi cumpărate de subunităţile lor de la furnizorii externi, atunci când alte subunităţi proprii pot furniza, pe plan intern, produsele sau serviciile respective.

Astfel de restricţii pot fi operaţionalizate numai în întreprinderile cu un grad redus de descentralizare.

Raţiunea restricţionării resurselor din exterior constă în: încercarea de a formula planuri de producţie pe termen lung; încercarea de a îmbunătăţi încrederea în oferta întreprinderii; protecţia subunităţilor noi - întreprindereamamă îşi apără subunităţile aflate în stadii incipiente de dezvoltare, garantându-le desfacerea pentru unele dintre produsele acestora, de-a lungul întregii perioade de dezvoltare; credinţa că produsele sau serviciile fabricate intern au calitatea cea mai ridicată şi că vor fi livrate la timp.

Cum pot, totuşi, aprecia managerii care este gradul optim de descentralizare?

Ca întotdeauna când se iau decizii cu caracter economic, se pun în balanţă costurile şi beneficiile pe care acestea le implică.

Principalul avantaj al descentralizării constă în îmbunătăţirea calităţii procesului decizional din cadrul unei firme, conform principiului asimetriei informaţiilor - un anumit manager deţine informaţii mai multe şi mai bune despre factorii care afectează performanţa activităţilor sale,decât alţi manageri situaţi la niveluri ierarhice superioare. ■ FEBRUARIE 2008

37

INTERVIU

38

FEBRUARIE 2008

INTERVIU

FINANŢE LA ÎNĂLŢIME În biroul de la Sofia, Emil Delibashev este la manşa operaţiunilor companiei British Airways în trei ţări din regiune, între care şi România. Rezultatele financiare arată că zona turbulenţelor a trecut.

TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

Nume

Emil Delibashev

Vârsta

40

Pregătire profesională:

studii de Turism Internaţional

Experiență iunie 2007 – prezent

Director comercial pentru România, Bulgaria și Republica Moldova al British Airways

2001 - 2007

Director comercial al British Airways pentru Bulgaria

1999 – 2001 mai 2007 – prezent

Coordonator de călătorii şi Account Manager la British Airways (Sofia) Ambasador British Airways – unul dintre cei 40 de membri ai echipei promoţionale care găzduieşte evenimente de top ale companiei în întreaga lume.

Avioanele companiei British Airways (BA) încep să fie o prezenţă tot mai obişnuită pe aeroportul Henri Coandă. Din această primăvară acest lucru va fi şi mai evident, odată cu introducerea celei de-a treia curse zilnice pe ruta Bucureşti – Londra.

Extinderea numărului de curse este un pariu important pentru operatorul britanic, dar şi pentru Emil Delibashev, directorul comercial al BA pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova. În 2005 British Airways opera doar șapte zboruri pe săptămână între România şi Marea Britanie. După intrarea României în UE, operatorul britanic a decis să treacă la două zboruri zilnice între Henri Coandă şi Heathrow, pentru a răspunde creşterii numărului de pasageri. Eliminarea, în 2007, a vizelor pentru

Anglia a determinat o creştere substanţială a numărului de călători în şi dinspre Marea Britanie. România a devenit astfel o zonă foarte interesantă pentru British Airways. Cele 14 zboruri pe săptămână au dus anul trecut la o creştere cu 15% a numărului de pasageri transportaţi. În acest context a preluat bulgarul Emil Delibashev operaţiunile comerciale ale BA de la Bucureşti.

Ascensiunea Emil Delibashev lucrează de mulţi ani pentru British Airways. Mai exact din 1999. De atunci a urcat în ierarhia reprezentanţei de la Sofia a operatorului britanic, contribuind substanţial la dezvoltarea operaţiunilor BA în Bulgaria.

Din 2001, când Delibashev a devenit Director

▼

CURRICULUMVITAE

FEBRUARIE 2008

39

INTERVIU

▼

Comercial, si până acum, numărul de zboruri săptămânale ale BA pe relaţia Sofia – Londra a crescut de la cinci la zece. Din 2006 a fost introdusă şi o a doua rută – Varna-Londra – care operează patru zboruri săptămânale.

Faptul că este atât de legat profesional de British Airways l-a avantajat atunci când se căuta un nou Director comercial pentru România. A fost numit în această poziţie în iunie anul trecut şi acum se ocupă de birourile British Airways de la Sofia, Bucureşti şi Chişinău.

E destul de dificil să se împartă între cele trei pieţe. „Din păcate nu am avut încă oca40

FEBRUARIE 2008

zia să mă familiarizez cu piaţa din Republica Moldova, dar acest lucru e prioritar în agenda mea pentru începutul lui 2008”, spune Delibashev, care îşi planifică prima vizită la Chişinău.

O prezenţă mai consistentă Creşterea numărului de pasageri pe ruta Bucureşti – Londra nu se poate baza doar pe eliminarea tuturor restricţiilor de circulaţie între cele două state membre ale UE. Este nevoie de strategii de marketing şi de vânzare, care să creeze un avantaj faţă de concurenţa tot mai puternică.

O prezenţă mai consistentă pe piaţa românească poate asigura pentru British Airways un mare avantaj. „România este o ţară cheie în regiune şi căutăm noi căi de a ne dezvolta rutele”, spune Delibashev. Cele trei curse zilnice, care vor opera din martie, vor asigura mai multe opţiuni de planificare a călătoriei şi acces la mai multe conexiuni pentru zboruri în Europa şi pe celelalte continente. Orarul curselor permite acum şi programarea unei călătorii de o zi între Bucureşti şi Londra. Găsirea unei noi locaţii, în afara Bucureştiului, pentru zborurile BA, rămâne o prioritate a directorului comercial, chiar

INTERVIU

altor mari operatori aerieni, BA trebuie să facă faţă concurenţei tot mai puternice care vine din partea operatorilor low-cost. Anul trecut BA a oferit un tarif special pentru biletele spre Londra de 59 de euro/one-way, fără taxe. Chiar dacă tariful este comparabil cu cel oferit de companiile low-cost, condiţiile de zbor oferite de operatorul britanic sunt de calitate superioară. Din acest punct de vedere compania britanică este printre puţinele care menţin un nivel ridicat al serviciilor nu doar pentru clasa business. ”Aceasta implică servicii integrale şi gratuite de servire a meselor (inclusiv calde) şi a băuturilor, programe de divertisment la bord, care arată şi planul progresului zborului şi două reviste. În plus, există numeroase opţiuni în duty free-ul de la bord”, spune Delibashev.

British Airways ţine să se diferenţieze de companiile low-cost printr-un model diferit de afaceri. „Avem produse inovatoare şi de top, zboruri de la şi spre aeroporturi importante, o reţea internaţională şi servicii excelente la bord şi la sol. În plus, aducem siguranţa şi încrederea care pot fi oferite doar de un brand lider global, care, în cazul în care apar evenimente neprevăzute, este cel mai potrivit pentru a minimaliza impactul oricărei inconvenienţe”, afirmă Emil Delibashev.

DATE STATISTICE GPB

British Airways - BAY (LSE)

600

480

360

240

120

0

6 feb 2006

4 iul 2007

5 feb 2007

6 iul 2007

5 feb 2008

sursa: EuroInvestor

6,62 miliarde GPB

Venituri după primele 9 luni ale anului fiscal 2007-2008

734 milioane GPB

Profit operaţional după primele 9 luni ale anului fiscal 2007-2008

3,59 miliarde GPB

Capitalizarea bursieră (la 4 februarie 2008)

O piaţă dinamică

dacă mulţi se aşteptau ca acest lucru să se întâmple la începutul acestui an. Clujul şi alte câteva mari oraşe din Transilvania sunt analizate cu atenţie de operatorul britanic. Deja există zboruri către Londra din această parte a României. „Începând cu 2006 am lansat 12 zboruri săptămânale spre Londra din Timişoara şi Târgu-Mureş, operate in sistem code-share cu un partener din alianţa One World”, spune Emil Delibashev.

Preţuri flexibile În ultimii ani British Airways a făcut schimbări şi la nivelul politicii de preţuri. Ca şi în cazul

Tot anul trecut BA a introdus pentru ruta Bucureşti – Londra sistemul de îmbarcare on-line. Acest sitem permite pasagerilor să-şi tipărească, de acasă sau de la birou, tichetul de îmbarcare, pe o hârtie A4, scăpând astfel de formalităţile de check-in de la aeroport.

Tot ce trebuie să facă este să acceseze www. ba.com Tichetul de îmbarcare conţine un cod de bare unic, cu datele personale şi ale zborului, şi oferă pasagerilor care călătoresc doar cu bagaj de mână posibilitatea de a evita efectuarea formalităţilor de check-in în modul clasic.

Bagajul este transferat printr-un ghiseu special “Fast Bag Drop” la aeroport, iar pasagerii trec direct la controlul de securitate.

Sistemul de eliberare on-line a tichetelor de îmbarcare este folosit deja de majoritatea clienţilor BA, mai mult de 80% din biletele pentru zborurile directe în Marea Britanie, fiind vândute prin www.ba.com. Circa 87% din călătoriile în cadrul British Airways sunt făcute de utilizatori care folosesc e-ticket. Şi în România sistemul pare să prindă. „Am primit un feedback extrem de pozitiv şi, în numai două luni, aproximativ 20% dintre pasagerii care călătoresc între Bucureşti şi Londra au decis să folosească facilitatea de

îmbarcare on-line, modalitatea pe care toată lumea o va folosi în viitor”, crede Delibashev.

Analizând structura pasagerilor care folosesc cursele BA pe ruta Bucureşti – Londra şi retur, se observă un echilibru între numărul turiştilor şi cel al oamenilor de afaceri.

Acţiunile BA din ultimii doi ani pe piaţa românească se reflectă atât în numărul de pasageri, cât şi în venituri. După nouă luni din anul fiscal 2007-2008 Directorul comercial pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova spune că „dezvoltarea în România depăşeşte 30% pentru al doilea an consecutiv”. Aceste cifre pot contribui la revitalizarea financiară a operatorului britanic, care începe să ia din nou altitudine după criza declanşată de momentul 11 septembrie 2001.

Responsabil de gestionarea financiară a trei pieţe din regiune, Emil Delibashev stabileşte strategii de vânzare şi marketing diferite, adaptate fiecărei ţări. În România şi Bulgaria ritmul este alert, una dintre priorităţile lui Delibashev fiind în acest an dinamizarea operaţiunilor BA în Republica Moldova. „Ambele pieţe se dezvoltă foarte repede, cea din România fiind mai mare ca mărime şi mai dinamică în ceea ce priveşte dezvoltarea”, spune Delibashev. ■ FEBRUARIE 2008

41

ANALIZA PERFOMANȚEI

SPRE PRODUSE FINANCIARE MAI SOFISTICATE Conform studiului BNR „Conturile naţionale financiare 1998-2006”, agenţii economici români au un apetit din ce în ce mai mare pentru produse financiare mai sofisticate. TEXT GABRIEL NIȚULESCU Cea mai mare pondere a resurselor utilizate de companii pentru finanţarea activităţii s-a materializat în datorii de altă natură decât cele bancare, relevă un studiu al BNR.

Creanţe Analiza comportamentului financiar al societăţilor nefinanciare în perioada 1998-2006 relevă că sectorul „Societăţi nefinanciare” a avut o poziţie net debitoare. Necesarul de finanţare al acestui sector a crescut de la 1,2 miliarde lei în 1998 până la un maxim de 46,49 miliarde lei în 2005 şi, deşi s-a diminuat la 15 miliarde lei în 2006, poziţia de debitor net s-a menţinut.

Ponderea cea mai mare a activelor deţinute de sectorul societăţilor nefinanciare o deţin cele din categoria activelor financiare create drept contrapartidă la operaţiunile financiare şi nefinanciare care se materializează cu un anumit decalaj în timp. Deşi în valoare nominală volumul acestor active a cunoscut un trend pozitiv, de la 44,3 miliarde lei în 1998 la 188,8 miliarde lei în 2006, ponderea lor în total active a scăzut de la 83,2% în 1998 la 60% în 2006. În cadrul disponibilităţilor în numerar şi depozite s-a observat preferinţa către „depozite transferabile”, caracterizate de o lichiditate ridicată (au crescut de la 1,9 miliarde lei în 1998 la 22,7 miliarde lei în 2006) şi în egală măsură către „alte depozite” (care au crescut de la 2 miliarde lei în 1998 la peste 30 miliarde lei în 2006), nu atât de lichide, dar purtătoare

de venituri mai mari decât cele transferabile.

Preferinţa pentru lichiditate a societăţilor nefinanciare a făcut ca operaţiunile cu numerar să cunoască, implicit, o tendinţă constant ascendentă a acestor stocuri (de la 0,12 miliarde lei în 1998 la 4,67 miliarde lei în 2006).

Ponderea instrumentului disponibilităților în numerar și depozite în totalul tranzacţiilor cu active financiare a variat de-a lungul perioadei analizate, ajungând la 14,7 % în 2006 şi ocupând poziţia secundară.

Investiţiile în „Acţiuni şi alte participaţii” au avut o creştere constantă în valoare absolută pe parcursul întregii perioade, de la 2,9 miliarde lei în 1998 la peste 29 miliarde lei în 2006; creşteri spectaculoase s-au înregistrat în 2005, când volumul acestora a crescut cu 34% (până la 19 miliarde lei comparativ cu 14,2 miliarde lei în 2004) şi în 2006 faţă de 2005 (peste 52%, până la 29 miliarde lei).

Trendul general de evoluţie a acestui instrument a fost pozitiv: comparativ cu anul 1998, când aceste active reprezentau numai 5,5% din total active, această poziţie a atins 9,3% din totalul creanţelor la sfârşitul anului 2006.

Această evoluţie poziţionează plasamentele în acţiuni şi participaţii pe poziţia a treia în topul preferinţelor investiţionale ale sectorului „Societăţi nefinanciare”. În cadrul instrumentului „Acţiuni şi alte participaţii”, interesul s-a îndreptat în special către titlurile de valoare din categoria participaţiilor şi mai puţin spre acţiuni, fie cotate sau necotate.

Creanţele reprezentate de acordarea de împrumuturi între societăţile nefinanciare au o pondere mică în total active, componenta pe termen lung fiind semnificativ mai însemnată comparativ cu cea pe termen scurt.

Volumul creditelor intra-sectoriale a reprezentat 4,2% din totalul activelor în 2006 (13,3 miliarde lei).

Categoria titlurilor, altele decît acţiuni, exclusiv produse financiare derivate, a avut o pondere destul de mică în totalul activelor societăţilor nefinanciare, un factor dinamizator constituindu-l în special manifestarea unei cereri constant ridicate pentru titluri de stat.

Implicit, ponderea acestor titluri în totalul activelor societăţilor nefinanciare a fost ascendentă, de la 0,1% în 1998 la 1,9% în 2002, la 2,3% în 2004 şi 7,6% în 2006. Începând cu anul 2003, după intrarea în vigoare în decembrie 2002 al noului Regulament privind operaţiunile cu titluri de stat s-a observat o creştere a preferinţei investiţionale către titlurile pe termen lung (de la un volum de 54 milioane lei în 2003 până la peste 3000 milioane lei în 2006).

EVOLUȚIA ACTIVELOR SECTORULUI „SOCIETĂȚI NEFINANCIARE“ 200

AF7 alte sume de primi /de plătit

180 160

AF6 rezerve tehnice de asigurare

140 120

ÎN PERIOADA 1998-2006 SECTORUL „SOCIETĂȚI NEFINANCIARE“ A AVUT O POZIȚIE NET DEBITOARE 1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

80 AF4 credite

60

AF3 altele decât acțiuni

40

Necesar de finanțare (-) - milioane RON

-1197

-3682

-8182

-7397

-17155

-25155

-21146

-46490

-14998

- procent din PIB

-3,2

-6,7

-10,2

-6,3

-11,3

-12,7

-10,7

-23,5

-7,16

Sursa: BNR, Studiul Conturile naţionale financiare 1998 – 2006

42

AF5 acțiuni și alte participațiuni

100

FEBRUARIE 2008

20 0 1998

2000

2002

2004

2006

Sursa: BNR, Studiul Conturile naţionale financiare 1998 – 2006

AF2 numerar și depozite

Foto: Gulliver/Getty Images

ANALIZA PERFOMANȚEI

O evoluţie similară se observă şi la titlurile cu scadenţă sub un an al căror volum a crescut considerabil în 2006 faţă de 2005 (de la 0,6 miliarde lei în 2005 la 20,8 miliarde lei în 2006).

Angajamente Cea mai mare pondere a resurselor utilizate pentru finanţarea activităţii s-a materializat în datorii de altă natură decât cele bancare,

respectiv operaţiuni financiare din categoria - alte sume de plătit, iar în cadrul acestora creditele comerciale şi avansurile au fost preponderente.

Este de remarcat că volumul tranzacţiilor de acest tip între societăţile nefinanciare a fost semnificativ (de la 15,8 miliarde lei în 1998 până la 241,4 miliarde lei în 2006).

Sectorul extern a constituit de asemenea o sursă de creditare comercială importantă

EVOLUȚIA NECESARULUI DE FINANȚARE A SECTORULUI „SOCIETĂȚI NEFINANCIARE“ 350

procente

miliarde RON

STRUCTURA SUMELOR DE ÎNCASAT PE SECTOARE ÎN ANUL 2006 0

300

-3

250

-5

200

-8

150

-10

100

-13

50

-15

0

-18

-50

-23

-100

-25 produsul intern brut

necesar net de finanțare

pentru companiile româneşti, dar nu de amploarea celei menţionate anterior. Se observă o creştere sensibilă a acestor resurse în 2005 şi 2006 faţă de anii anteriori (9214 milioane lei în 2006 faţă de 6334 milioane lei în 2005 şi 2986,6 milioane lei în 2004).

Utilizarea emisiunilor de acţiuni necotate ca instrument de atragere a finanţării a condus la mobilizarea unor fluxuri financiare care de-a lungul perioadei au variat între 1,9 miliarde lei în 2001 şi 3,7 miliarde lei în 2006, cu un maxim de 21,6 miliarde lei în 2005.

Titlurile de valoare din categoria „Alte participaţii” au înregistrat o creştere remarcabilă a valorii lor în anul 2000, ca urmare a intrării în vigoare a Normei emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor în 2 iunie 2000 cu privire la consolidarea conturilor, care stipulează înscrierea pământului în patrimoniul societăţilor. Încheierea exerciţiului financiar al anului 2000 în aceste condiţii a generat o reevaluare a acestor participaţii de 104,3 milioane lei. Sectorul „Administraţia publică” este unul dintre principalii deţinători de participaţii la societăţile nefinanciare.

Evoluţia valorii absolute a stocurilor de astfel de titluri deţinute de sectorul guvernamental la întreprinderi deja privatizate sau în proces de privatizare a avut o tendinţă ascendentă (de la 4,7 miliarde lei în 1998 până la 77,1 miliarde lei în 2006) care nu a fost rezultatul unor noi achiziţii, având în vedere că în economie a avut loc un proces continuu de privatizare şi restructurare, ci s-a datorat reevaluării periodice a valorii contabile a participaţiilor statului.

Evoluţiile de pe piaţa creditului în perioada analizată - nivel ridicat al dobânzilor la începutul perioadei, urmat de un început de relaxare a acestora, lipsa bonităţii clienţilor, accesul restrictiv la creditul bancar - au determinat ca ponderea finanţărilor atrase prin apelul la creditul bancar să crească de la 14% în 1998 până la 18,6% în 2006. ■

societăți nefinanciare 9,53%

alte sectoare 0,72%

gospodăriile populației 65,63% administrația publică 24,12%

Sursa: BNR, Studiul Conturile naţionale financiare 1998-2006

procent din PIB

Sursa: BNR, Studiul Conturile naţionale financiare 1998 – 2006

FEBRUARIE 2008

43

ASIGURĂRI

2007 - ANUL ACHIZIȚIILOR Investiţiile pe piaţa de asigurări din România au totalizat, în 2007, aproximativ 400 milioane euro, din care majorările de capital depăşesc 90 milioane euro.

Capitalizarea companiilor de asigurări a depăşit pragul de 500 milioane euro, după ce, anul trecut, s-au operat majorări de capital de peste 90 milioane euro.

Printre companiile care au realizat infuzii de capital se află ARDAF, deţinută de cehii de la PPF Investments, Asiban, controlată încă de BCR, BRD, CEC şi Banca Transilvania, Asirom, care a intrat în portofoliul Vienna Insurance Group (VIG), Asitrans, preluată de bulgarii de la EuroHold, BCR Asigurări, parte a grupului Erste, BT Asigurări, preluată de francezii de la Groupama, Clal Asigurări, companie israeliană nou intrată pe piaţa locală, Interamerican - grupul olandez Eureko, KD Life, parte a grupului sloven KD, OTP Garancia - grupul maghiar OTP şi Omniasig Life, una dintre cele cinci subsidiare ale austriecilor de la VIG de pe piaţa locală.

Directorul general al companiei Allianz-Ţiriac, Cristian Constantinescu, avertiza, în toamna anului 2006, că ierarhiile locale sunt departe de a fi stabile. Interesul în creştere al investitorilor strategici internaţionali, fie de intra în România, fie de a-şi consolida poziţiile deţinute deja în piaţa de asigurări, precum şi tendinţele de concentrare a capitalurilor au confirmat, în 2007, „prezicerea” lui Cristian Constantinescu.

Anul achizițiilor Industria de asigurări a marcat începutul anului trecut prin preluarea companiei ARDAF de către braţul investiţional al grupului ceh PPF - PPF Investments. Asigurătorul clujean era deţinut în acel moment de omul de afaceri Ovidiu Tender, prin intermediul companiei Tender SA. ARDAF se afla, în ianuarie 2007, în procedură de redresare financiară, impusă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), şi opera o majorare de capital, prin Bursa Electronică Rasdaq. PPF Investments a preluat ARDAF pentru 42,65 milioane euro. Acelaşi investitor, PPF Investments, a finalizat, în februarie 2007, tranzacţia prin care prelua compania Roumanie Assurance International (RAI), afacere dezvoltată de Daniel Tudor, pe care cehii l-au numit preşedinte şi director general la ARDAF. Surse din piaţa de asigurări susţin că Daniel Tudor a obţinut în jur de 10 milioane de euro pentru RAI. PPF Investments deţine unul dintre cele mai mari fonduri de “private equity” din Europa Centrală şi de Est. Grupul ceh a investit peste 600 milioane dolari în companii din domeniul financiar, al telecomunicaţiilor, al energiei şi în sectorul media.

44

FEBRUARIE 2008

Cea mai spectaculoasă mişcare a fost însă intrarea austriecilor de la Vienna Insurance Group (VIG) în acţionariatul Asirom, brandul cel mai cunoscut al pieţei locale de asigurări. Prima tranzacţie, în valoare de 47 milioane de euro, dintre VIG şi omul de afaceri Ioan Niculae - acţionarul majoritar al Asirom, a avut loc în luna iulie, când austriecii au achiziţionat un pachet de 30,51% din capitalul companiei de asigurări. Lucrurile au început să se precipite în toamna trecută, când pe piaţa Rasdaq a apărut o nouă tranzacţie deal cu titlurile Asirom, în valoare de 29,2 milioane euro. Prin intermediul acestei operaţiuni, VIG a achiziţionat restul pachetului deţinut de Ioan Niculae, care reprezenta în jur de 20% din titlurile Asirom. Ulterior, grupul austriac a derulat o ofertă publică de preluare a pachetelor deţinute de micii acţionari, a căror valoare totală se ridica la 69 milioane euro. Prin intermediul acesteia, VIG a reuşit să preia doar un pachet de 16,35%, pentru care a plătit 22,5 milioane euro. Participaţia grupului a ajuns astfel la aproape 67%. La începutul acestui an, VIG a anunţat că a reuşit să-şi majoreze deţinerea la Asirom până la 98,5%, prin achiziţii directe şi indirecte, ceea ce înseamnă că a plătit peste 40 milioane euro, pentru 31,5% din acţiunile Asirom, dacă preţul de cumpărare a fost egal cu cel din oferta publică de preluare, de 0,7535 lei/titlu. Vienna Insurance Group a intrat în România în anul 2001, prin cumpărarea unui pachet de 51% din Unita. În acel moment, brandul grupului era Wiener Staedtische. În prezent, grupul austriac deţine în România cinci companii - Omniasig, Omniasig Life, Agras, Unita şi Asirom - şi o cotă de piaţă cumulată de 28%.

Vienna Insurance Group este unul dintre liderii de piaţă în Europa Centrală şi de Est, cu activităţi în 20 de state.

Au apărut noi jucători Grupul bulgar EuroHold şi-a făcut intrarea pe piaţa românească de asigurări în luna iulie a anului trecut, când a preluat companiile Asitrans Asigurări şi Asitrans Leasing, pentru 12,5 milioane euro. Tranzacţia includea şi o majorare de capital la compania de asigurări Asitrans, în valoare de apropximativ 4 milioane euro, care a fost realizată ulterior anunţului de preluare. Pentru a demonstra apartenenţa la grupul bulgar, numele companiei a devenit, de la 1 ianuarie 2008, EuroIns România. În perioada 2007-2010, Eurohold va investi în România 30 milioane de euro în industria de asigurări, în piaţa leasingului şi în serviciile financiare în franciză. În Bulgaria, Eurohold deţine două companii de asigurări, care operează pe segmentul non-life şi pe cel al asigurărilor de sănătate.

Uniqa, cel mai mare grup de asigurări din Austria, şi-a majorat, în vara anului 2007, participaţia la compania AstraUniqa, de la 27% la 50% plus o acţiune, prin achiziţia unui pachet deţinut de omul de afaceri Dan Grigore Adamescu.

Prin intermediul acestei tranzacţii, care se ridică la mai mult de 10 milioane euro, Uniqa a preluat controlul asupra managementului companiei. Grupul austriac a intrat pe piaţa românească de asigurări în anul 2005, când a preluat un pachet de 27% din titlurile companiei Astra. Principalul competitor al grupului Uniqa, atât pe piaţa austriacă cât şi pe cea din România, este Vienna Insurance Group.

ASIGURĂRI

Banca Transilvania finaliza, în octombrie 2007, negocierile cu francezii de la Groupama, pentru vânzarea unui pachet de 90% din acţiunile companiei BT Asigurări. Preţul stabilit pentru vânzarea titlurilor companiei de asigurări a fost stabilit la 90 milioane euro. Groupama se situează pe locul trei în clasamentul celor mai mari companii franceze de profil. Grupul elen EFG, acţionarul majoritar al Bancpost, a anunţat, în octombrie trecut, lansarea a două companii - EFG Eurolife Asigurări de Viaţă şi EFG Eurolife Asigurări Generale, al căror capital cumulat se ridică la 7 milioane euro. Pe segmentul asigurărilor de viaţă, ţinta companiei o reprezintă poziţionarea în topul primilor trei jucători, la finele unei perioade de cinci ani de activitate.

Potrivit declaraţiilor reprezentanţilor grupului, compania de asigurări generale se va plasa, în acelaşi interval de timp, printre cei mai importanți jucători ai industriei de asigurări. Într-o primă etapă, grupul mizează pe produse de asigurare care vor fi ataşate produselor bancare.

Grupul elveţian Royalton Partners a preluat, în 21 decembrie, în cadrul unei tranzacţii mixte, care a presupus achiziţia unui pachet de acţiuni combinată cu un aport de capital, un pachet de 95% din acţiunile companiei de asigurări Certasig. Tranzacţia dintre consorţiul format din persoane fizice din Spania, care deţinea cea mai importantă pondere din acţiunile Certasig, şi Royalton Partners s-a ridicat la 600-700.000 de euro, potrivit unor surse din piaţa de profil. Restul pachetului de 5% din capitalul asigurătorului este deţinut de managementul companiei şi investitori locali. Royalton Partners este o companie de management al fondurilor de investiţii destinate Europei Centrale, cu participaţii în companii din domeniul telecomunicaţiilor, media, serviciilor financiare şi în sectorul imobiliar din Estonia, Ungaria şi Polonia.

Rezultate și estimări Dacă la nivelul investiţiilor, piaţa de asigurări se poate compara cu aceea a pensiilor private, care a fost creată practic de la zero în 2007, la nivelul performanţei lucrurile nu au stat la fel de bine. „Lupta pentru cota de piaţă poate induce dezechilibre”, avertiza directorul general al companiei AllianzŢiriac, Cristian Constantinescu. În industria românească de asigurări, această luptă se duce, în principal, pe segmentul auto, acolo unde tarifele de primă sunt calculate mai mult pe baze comerciale decât pe criterii tehnice. „Preţul pe care companiile îl pun pe cota de piaţă viitoare se reflectă în strategia lor de costuri şi tarifare”, releva un studiu realizat de compania de consultanţă Roland Berger, în toamna anului trecut. Tot pe segmentul auto, piaţa a înregistrat o evoluţie spectaculoasă a ratei daunei, care depăşeşte 60%.

Companiile au început să caute soluţii pentru a diminua pierderile. Unii dintre jucători, dispuşi să piardă din cota de piaţă deţinută pentru a intra pe profit, au introdus franşize obligatorii la poliţele casco şi au trecut la segmentarea portofoliului de clienţi. „Problema cea mai mare pentru toate companiile de asigurare sunt clienţii cu multe daune. Şi când spun multe, înţeleg şase, şapte sau chiar opt daune pe an. Am avut clienţi şi cu opt daune în primele zece luni de asigurare”, explică Radu Ionescu, product manager la Generali Asigurări. Cele mai multe companii finanţează

pierderile înregistrate pe linia auto din celelalte tipuri de asigurări practicate, pentru a-şi menţine cota de piaţă.

Există riscul ca, la un moment dat, unele companii să nu mai poată suporta lipsa de profitabilitate a portofoliului auto din celelalte linii de business. Potrivit reprezentanţilor acestei industrii, cele mai multe firme au ajuns să opereze majorări de capital doar pentru a acoperi pierderile de pe segmentul auto.

Anul 2008 pare că nu va aduce modificări majore în ceea ce priveşte structura pieţei, strategiile de creştere şi profitabilitatea companiilor. Sunt aşteptate însă noi mişcări în ceea ce priveşte câţiva asigurători. Vânzarea Asiban sau fuziunea ARDAF cu RAI, iar a entităţii rezultate cu Generali sunt principalele evenimente aşteptate de piaţă, cu efect asupra topului primelor zece companii. În 2007, grupurile Generali şi PPF au semnat un acord pentru crearea unui joint-venture - Generali PPF Holding, care va reuni active de 5,1 miliarde euro ale celor doi operatori în Europa Centrală şi de Est şi va deveni unul dintre cei mai mari asigurători din zonă. Grupul italian deţine 51% din noua companie cu capital mixt, al cărei sediu central va fi la Praga. În România, companiile ARDAF şi RAI sunt deţinute de PPF Investments, în timp ce Generali Asigurări va trece sub umbrela Generali PPF Holding. Este posibil, în funcţie de strategia celor două grupuri ca anul acesta să asistăm la fuziunea companiilor din România.

Un alt eveniment aşteptat, care ar putea aduce intrarea în România a unui nou grup financiar, este vânzarea companiei Asiban, deţinută în prezent de patru bănci comerciale. La sfârşitul anului trecut, acţionarii Asiban - BCR, BRD-Groupe Societe Generale, Banca Transilvania şi CEC - anunţau că operaţiunea de vânzare va fi derulată în prima parte a acestui an. Consultanţii selecţionaţi în vederea realizării acestei operaţiuni au fost Rotschild & Cie, divizia europeană de investment banking a Rotschild, care a fost şi consultantul Erste Bank în procesul de achiziţie a BCR, şi Ţuca şi Asociaţii.

Grupul Societe Generale, acţionarul majoritar al BRD, anunţa toamna trecută că va înfiinţa, până la sfârşitul lui 2007, prin subsidiara de asigurări de viaţă Sogecap, o companie care va activa pe piaţa din România, potrivit declaraţiilor directorului general al BRD Fond de Pensii, Damien Marechal. Acesta spunea că divizia de asigurări va deveni operaţională în prima parte a anului 2008.

Reprezentanţii BRD-Groupe Societe Generale nu au oferit amănunte cu privire la stadiul acestui proiect.

Conform aşteptărilor reprezentanţilor principalelor companii, anul acesta va fi unul care va continua tendinţa de consolidare a poziţiilor deţinute de marile grupuri prezente pe piaţa locală de asigurări, în mod special a celor austriece, care au reuşit să-şi adjudece cea mai importantă cotă de vânzări. Piaţa asigurărilor ar putea ajunge, la finele acestui an, la un volum de prime brute subscrise de 2,6 miliarde euro, dacă ritmul de creştere se va păstra la 30%, spun oficiali ai companiilor de profil, în condiţiile în care pentru 2007 se aşteaptă la o valoare a industriei de 2 miliarde euro. ■

Material realizat de Dana Dobre

FEBRUARIE 2008

45

BĂNCI

BĂNCILE CRESC MAI REPEDE CA PIB-UL ŞI ÎN 2008 Performanţa băncilor din România, prognozată pentru 2008, la 15%, surclasează creşterea economică, în ciuda condiţiilor internaţionale nefavorabile.

Majorări pe toată linia sunt coordonatele trasate în planurile de business-uri ale bancherilor care activează în sistemul românesc, fie că vorbesc de rentabilitate, creditare sau extindere teritorială.

Evoluţia rapidă a sistemului bancar din România a permis înregistrarea unor rate de creştere a activelor bancare cu mult peste media statelor din regiune. Astfel, la nivelul anului 2008, specialiştii vorbesc de o pondere de 75% a activelor în produsul intern brut al României. Majorarea activelor este posibilă în contextul în care piaţa bancară locală înregistrează un decalaj amplu comparativ cu statele dezvoltate, însă gestiunea riscului va prima oricărei decizii.

Dacă anul trecut, valoarea estimată a activelor era de aproximativ 80 miliarde de euro, experţii preconizează o creştere de 25%, în ciuda restrictivităţii condiţiilor de creditare. Mihai Bogza, preşedinte al Bancpost, instituţie bancară situată în top zece în funcţie de active, prognozează pentru anul în curs majorarea activelor deţinute de băncile prezente în România până la 100 miliarde de euro, creşterea fiind plafonată fie de o autoreglare din punct de vedere al expunerii în condiţiile crizei internaţionale sau de contrângerea Băncii Naţionale.

Bancherii români pot învăţa din experienţa americanilor privind gradul de expunere către clienţi, mai ales în condiţiile aprecierii monedei euro, cu 4,75% numai de la începutul anului, şi a unui posibil bubble în piaţa imobiliară.

Autoreglarea pieţei ar putea fi dată de reticienţa bancherilor, de vreme ce se preconizează că moneda naţională va înregistra o volatilitate ridicată, cu tendinţă de depreciere, chiar până la pragul de 4 lei/euro, dar mai ales de creşterea costurilor de finanţare. Restrictivitatea condiţiilor de creditare, impusă în urma crizei creditelor subprime din SUA, cumulată cu eforturile Băncii Naţionale a României de-a controla inflaţia şi deprecierea leului tind să amplifice dificultăţiile cu care se confruntă companiile creditoare. În ciuda provocărilor, jucătorii din sistem mizează pe o creştere a solicitărilor companiilor locale pentru finanţarea businessurilor. „Problema nu este dacă aceste companii vor avea capacitatea să se împrumute în condiţiile actuale, ci cât de mult vor fi dispuse băncile să-şi mărească expunerea pe acestea, mai ales în contextul în care trecerea la Basel II înseamnă criterii mult mai drastice”, subliniază prim-vicepreşedintele Raiffeisen Bank, Marinel Burduja, care ia în calcul un avans redus al activelor de circa 12% în 2008. La Raiffeisen, 46

FEBRUARIE 2008

creşterea preconizată a activelor bancare este de peste 10% comparativ cu anul 2007, targetul fiind considerat ambiţios în condiţiile macroeconomice actuale. Parte a Uniunii Europene, România nu face notă discordantă în ceea ce priveşte ajustarea condiţiilor în funcţie de efectul estimat al accentuării crizei americane. Instituţiile financiar bancare din zona euro preconizează înăsprirea standardelor de creditare în prima parte a anului 2008, ceea ce determină revizuirea în sens negativ a estimărilor de creştere economică la nivel mondial. Criza din piaţa creditelor, alături de înrăutăţirea perspectivelor de creştere economică şi a pieţei imobiliare sunt principalii factori care duc la înăsprirea condiţiilor la împrumuturi. În schimb, cererea a fost afectată de scăderea încrederii consumatorilor şi de slăbirea sectorului imobiliar. De altfel, pierderile financiare generate de criza mondială, estimate de experţii Erste Bank la 300 miliarde de dolari, nu pot lăsa imune băncile. Duble, comparativ cu produsul intern brut al României în 2008, pierderile instituţiilor financiare tind să se amplifice, mai ales că cea mai mare economie a lumii, cea a SUA, ar putea intra în recesiune.

Spor de 30% la active Din august 2007, criza creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc a dus la creşterea semnificativă a dobânzilor pe care trebuie să le plătească băncile la împrumuturile interbancare şi a contribuit la încetinirea economică. Or, criza internaţională de lichidităţi, amplificată de şocul posibilei recesiuni a economiei SUA, nu face decât să exercite o presiune suplimentară pe planurile bancherilor din piaţa locală.

Mihai Bogza estimează pentru anul acesta o creştere cu 30% a creditării la nivelul pieţei. Prognoza actuală, vehiculată de mai mulţi jucători este inferioară celei luată în calcul pe la jumatatea anului trecut, când efectul crizei subprime părea insignifiant. Potrivit previziunilor, ritmul de creştere al activelor Bancpost, în 2008, este cu 10% peste majorarea estimată a pieţei. Şi olandezii de la ING Bank văd o creştere a activelor de 25-30% la nivelul sistemului bancar. O majorare similară, în funcţie de active, este preconizată de directorul general al băncii, Mişu Negriţoiu pentru business-ul pe care îl conduce. Creşteri peste media pieţei sunt luate în calcul de preşedintele Volksbank, Gerald Schreiner, care este artizanul transformării băncii într-unul dintre cei mai agresivi jucători din sistemul bancar românesc. Banca a fost propulsată, în aproximativ doi ani pe locul 8 de pe locul 16, în clasamentul

în funţie de active. Ţinta financiară a Volksbank pentru anul în curs este atingerea pragului de active de 5 miliarde de euro, de la 3 miliarde euro raportate anul trecut.

Anul trecut, creditul neguvernamental a urcat cu peste 60% până la 148 miliarde de lei, creşterea fiind accelerată în ultimele luni de avansul împrumuturilor în valută. În ciuda pericolelor de curs de care au fost avertizaţi, în repetate rânduri, firmele şi populaţia au preferat în continuare monedele străine, talerul balanţei fiind înclinat în detrimentul leului. Însă, dacă aici ar fi incluse şi creditele externalizate de băncile româneşti, măsura adoptată pentru „ocolirea” restricţiilor BNR, atunci dezechilibrul balanţei ar fi masiv. Prim-vicepreşedintele Raiffeisen calculează o volatilitate de până la 30% a creditului neguvernamental dată de externalizarea împrumuturilor şi de accesul companiilor din România la creditele oferite de băncile intrate prin notificare.

Practic, peste o sută de instituţii bancare internaţionale, care au intrat în România prin notificare, au declanşat o „concurenţă inegală”, potrivit bancherilor autorizaţi din piaţa locală. Condiţiile restrictive practicate de BNR pentru temperarea creditului, în special în valută, ridică costul unui împrumut contractat de o companie de la o bancă autorizată în România cu până la 1,5%, datorită impunerii rezervelor minime obligatorii. Nivelul mediu al rezervelor practicat în Uniunea Europeană este de 2%, în timp ce în România băncile comerciale sunt obligate să depună la BNR 40% din depozitele atrase în valută şi 20% din pasivele în lei. Nimic nou. Însă estimările privind eliminarea sau diminuarea rezervelor minime pe termen scurt par a fi hazardate în acest moment în care mediul internaţional este turbulent iar autorităţiile române se confruntă cu o serie de derapaje de tip macro. Tocmai aceste derapaje, în special accelerarea deficitului de cont curent până la peste 14% din produsul intern brut în 2007, ar putea amplifica sentimentul negativ

vizavi de România şi chiar o retrogradare a ratingului de ţară. Costurile unei retrogradări ar aduce adăugarea unei prime de risc finanţărilor pe care le contractează România, ceea ce s-ar transpune imediat în costurile plătite de companii şi populaţie. Dar bancherii mai au suficientă marjă de manevră pentru rotunjirea cotei de piaţă în funcţie de active, dată de decalajul înregistrat de România în comparaţie cu statele dezvoltate. Dacă la nivelul anului 2007, în România, gradul de intemediere financiară, calculat ca pondere a cre-ditului neguvernamental în PIB, a fost de 37%, în UE, la nivelul anului 2005, acest indicator era de 114,1%.

Specialiştii Erste Bank consideră că România ar putea înregistra în următorii doi ani cea mai spectaculoasă creştere din zona Europei Centrale şi de Est, mizând pe o triplare a activelor bancare. Suportul unei astfel de evoluţii pare a fi creşterea economică, convergenţa la restul statelor Uniunii şi gradul redus de bancarizare al românilor. Gradul de bancarizare a ajuns la 51%, în 2007.

Există şi alte provocări, pe lângă limitarea efectelor crizei internaţionale de lichidităţi. Avansul rapid al creditării şi al activelor decât al capitalurilor proprii a determinat o reducere a indicelui de solvabilitate de la 17,9%, după primele nouă luni din anul trecut, la 14%. Rentabilitatea activelor sistemului bancar a scăzut de la 1,53%, în septembrie 2006, la 1,18%, la finele trimestrului al treilea din 2007, concomitent cu o reducere a rentabilităţii capitalurilor, de la 11,8% la 10,3%.

Cum activitatea de creditare este alimentată din surse externe, nu sunt de neglijat costurile majorate ale finanţărilor pe fondul turbulenţelor din piaţă, care în cele din urmă se vor răsfrânge asupra clientului. Dar, situaţia macroeconomică a României, de altfel a majorităţii statelor din Europa, impune măsuri pentru temperarea presiunilor inflaţioniste date de preţurile ridicate la alimente şi cotaţia ridicată a petrolului. Pentru prima jumatate a anului, FEBRUARIE 2008

▼

Foto: Gulliver/Getty Images

BĂNCI

47

BĂNCI

▼

analiştii economici estimează o inflaţie de până la 7% în condiţiile în care ţinta Băncii Centrale este de 3,8% cu o marjă inclusă de plus/minus un punct procentual. Venituri aproape zero din depozitele bancare, am putea spune, ceea ce ar plafona activitatea de economisire mai ales că volatilitatea cursului de schimb nu îndeamnă românii la păstrarea economiilor în depozite bancare. Şoc pe dobânzi Reversul monedei pare a afecta masiv clientela bancară, în condiţiile în care BNR, preocupată de temperarea presiunilor inflaţioniste, majorează dobânda de politică monetară. Creşterea dobânzii cheie cu 0,5 puncte procentuale, decisă la începutul lunii ianuarie, pare a fi doar startul unor majorări de dobândă. Pentru luna acesta, majorarea preconizată a dobânzii de politică monetară era similară ca mărime cu cea operată la începutul anului. Băncile au reacţionat rapid la influenţe.

Mişcarea a fost propagată în piaţă, astfel că majoritatea instituţiilor bancare, inclusiv jucătorii de vârf, au efectuat majorări de dobândă la credite, în medie cu 1%, cu până la maximum 3%. Catalogate drept urmări ale scumpirii creditului pe plan internaţional şi ale mişcării Băncii Centrale, majorările efectuate sunt doar o cotă parte din cele care urmează să se efectueze la nivelul acestui an.

Concurenţa este singura modalitate prin care dobânzile au putea înregistra creşteri temperate, atât pentru active cât şi pentru pasive. Cele mai afectate de scumpirea creditelor vor fi companiile care au contractat împrumuturi în euro, în condiţiile în care aprecierea monedei, din ultimele şapte luni, a depăşit pragul admis conform criteriilor de convergenţă la moneda unică, de 15%. Împrumuturile în valută vor crea în acest an dificultăţi de rambursare creditorilor. Specialiştii apreciază că în perioada următoare, numărul companiilor care apelează la produse bancare pentru protecţia împotriva volatilităţii ridicate a cursului de schimb va creşte masiv. În cazul unui şoc valutar serios, dat eventual de o corecţie bruscă a deficitului de cont curent, incidentele de plată ar putea ridica probleme serioase băncilor şi s-ar constitui în noi factori de presiune asupra profitabilităţii.

Desigur, nevoia de lichidităţi îi va impinge pe bancheri să efectueze modificări şi pe partea de pasive, ceea ce ar putea determina repoziţionări ale băncilor din sistem în funcţie de bonificaţiile acordate.

Dar capacitatea de economisire este destul de redusă în contextul în care puterea de cumpărare a românilor este la doar 20% din media zonei euro, potrivit unui studiu Erste Bank.

Profitul net cumulat realizat de băncile comerciale din România, la nivelul anului trecut, s-a cifrat la peste 820 milioane de euro, în creştere cu 25% exprimat în lei, faţă de rezultatul obţinut de instituţiile de credit în perioada similară a anului precedent, potrivit datelor BNR. Chiar dacă, pentru 2008, bancherii calculează un profit net al sistemului de peste un miliard de euro, pentru anii următori, ratele de creştere a profitului par să se tempereze.

Dacă până în prezent reducerea marjelor la dobânzi, concurenţa acerbă şi costurile cu extinderea teritorială erau

48

FEBRUARIE 2008

principalele provocări pentru bancheri, acum, în ciuda creşterii dobânzilor active, problematica rentabilităţii este una spinoasă.

Profitul urcă cu 15% Anul 2008 pare a fi unul mai dificil pentru sistemul bancar, chiar dacă rentabilitatea acestuia plasează România peste celelalte ţări din regiune. Bancherii iau în calcul o creştere între 10% şi 15% a profitului pentru anul în curs. „Creşterea costurilor de finanţare, influenţate inclusiv de ratingul de ţară, precum şi obligativitatea constituirii de către băncile autorizate a rezervelor minime obligă băncile să se mulţumească cu mai puţin. Creşterea cu 10% a profitabilităţii este o ţintă pentru multe bănci” punctează Burduja. Costurile de extindere teritorială nu sunt deloc de neglijat în calculul profitabilităţii, de vreme ce au fost anunțate inaugurări a peste o mie de unități.

Dar, liderul sistemului bancar, BCR, cu o cotă de piaţă în funcţie de active, şi-a propus pentru 2008 un profit în creştere cu 20% comparativ cu anul trecut, acesta fiind estimat la 480 milioane euro. O ţintă ambiţioasă în condiţiile în care banca urmează să-şi extindă reţeaua la 700 de unităţi.

Desigur, anul 2008 este cel în care cea mai mare instituţie bancară intră în ringul bursier, astfel că este de aşteptat o capitalizare bursieră superioară celei înregistrate anul trecut, de 26 miliarde de euro. Potrivit informaţiilor din piaţă, Bancpost şi-a propus pentru anul în curs dublarea profitului şi extinderea rețelei, până la peste 310 unități.

Olandezii de la ING Bank prognozează, pentru activitatea din România, o creştere a profitului peste cea înregistrată anul trecut. „Profitul ING Bank va crește, ca volum, peste cel raportat în 2007, de 7 milioane de euro, pentru că activitatea de retail va produce mai mult” punctează directorul Negriţoiu, care ia în calcul o extindere teritorială la 50 de unităţi. La Raiffeisen, anul 2008 va marca o schimbare corporativă cu implicaţii asupra costurilor în valoare de circa 500 de euro/m2 pentru fiecare locaţie nou amenajată. Potrivit prim-vicepreşedintelui Raiffeisen Bank, planul de extindere al băncii vizează deschiderea, anul acesta, a cel puţin 167 de unităţi bancare, la fel ca și în 2007. Lupta pentru majorarea cotei de piaţă şi implicit menţinerea unei rentabilităţi satisfăcătoare transformă micii jucători, care nu sunt sustinuţi din punct de vedere financiar, în ţinte. În 2008 se va continua trendul din anii anteriori, în care băncile mici, care nu vor reuşi să atingă masa critică pentru a rezista concurenţei, vor intra în procese de fuziune sau achiziţie.

Agresivitatea băncilor în lupta pentru clienţi va fi dată şi de portofoliul de produse şi servicii, astfel că anul în curs este aşteptat să aducă îmbunatăţirea şi segmentarea acestora în funcţie de nevoi. Dar, este greu de crezut că decalajul, în raport cu statele dezvoltate, se poate recupera rapid în condiţiile creşterii aversiunii faţă de risc pe pieţele internaţionale. Rămâne de văzut în ce măsură companiile vor fi interesate sau mai degrabă presate să contracteze credite, de vreme ce turbulenţele internaţionale provoacă majorări consistente ale costurilor şi o volatilitate ridicată a cursului de schimb. ■ Material realizat de Izabela Ştefănescu

LEGISLAȚIE

Regimul impunerii remuneraţiei directorilor obţinută în baza contractului de management Potrivit art. 57 din Codul fiscal, impunerea acestor venituri se realizează prin reţinerea la sursă de către plătitorul venitului a unei cote procentuale de 16%, aplicată asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii. Impozitul astfel calculat şi reţinut se virează de către plătitorul de venit (societatea comercială) la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

Având în vedere asimilarea veniturilor obţinute de directori în baza contractului de management cu veniturile din salarii pentru care plătitorii de venituri au obligaţia de a calcula, reţine şi vira la bugetul de stat un impozit final în cotă de 16%, nu există obligativitatea de înregistrare a contractului de management la organul fiscal competent. Însă, din punct de vedere al declaraţiilor care trebuie întocmite, O.M.F.P. nr. 161/2004 instituie obligaţia plătitorilor de venituri din salarii şi asimilate salariilor de a întocmi şi depune fişe fiscale la unitatea fiscală în a cărei rază teritorială aceştia îşi au domiciliul fiscal. În situaţia în care plătitorii de venituri au sedii secundare înregistrate ca plătitori de impozite şi taxe, fişele fiscale se depun la organul fiscal în a cărui rază teritorială acestea sunt înregistrate ca plătitori de impozite şi taxe.

Dat fiind că veniturile obţinute în baza contractului de management sunt venituri obţinute în afara funcţiei de bază, plătitorii de venituri (societăţile comerciale) au obligaţia întocmirii şi depunerii „Fişei fiscale 2” pentru fiecare persoană care obţine venituri de această natură.

De asemenea, în conformitate cu Odinul Ministerului

REGIMUL FISCAL APLICABIL REMUNERAŢIEI DIRECTORILOR Veniturile obţinute de directori în baza contractului de management sunt asimilate veniturilor din salarii.

Finanţelor Publice nr. 80/2007, plătitorii de impozite, taxe şi contribuţii au obligaţia depunerii „Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat” în vederea declarării impozitului pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor.

Putem deci concluziona că veniturile obţinute de directori în baza contractului de management sunt asimilate veniturilor din salarii, în vederea impunerii acestora, pentru care societatea comercială are obligaţia calculării, reţinerii şi virării la bugetul de stat a unei cote de 16% aplicată asupra diferenţei dintre venitul brut şi contribuţiile obligatorii, întocmirii şi depunerii „Fişei fiscale 2” şi a „Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat”.

DAN PAPALĂ

Contribuţia la Fodul naţional unic de asigurări sociale de sănătate Potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor au obligaţia plăţii unei contribuţii lunare pentru asigurările de sănătate, în cotă de 6,5% aplicată asupra veniturilor obţinute.

Societatea comercială plătitoare de venituri are obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în contul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate deschis la unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului în a căror rază sunt luaţi în evidenţă ca plătitori de impozite şi taxe. Prin urmare, contribuţia datorată de asigurat se plăteşte prin reţinere la sursă de către societatea comercială cu care directorii au încheiate contracte de management. În plus, aceasta are obligaţia de a calcula şi vira casei de asigurări o contribuţie de 5,5% aplicată asupra fondului de salarii din unitate (cotă valabilă de la 1 ianuarie 2008, stabilită prin Legea Bugetului de Stat pentru acest an), respectiv asupra totalităţii sumelor utilizate pentru plata drepturilor salariale sau asimilate salariilor, inclusiv veniturile obţinute de directori în baza contractului de management, şi de a depune lunar la casele de asigurări, alese de

▼

Urmare a modficărilor aduse Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 referitoare la remuneraţia directorilor obţinută în baza contractului de management, în sensul asimilării acesteia cu venitul de natură salarială, se pune problema analizei regimului fiscal aplicabil atât directorilor care obţin venituri în baza contractelor de management cât şi a societăţilor care încheie astfel de contracte. Vom prezenta în cele ce urmează modul de impozitare a acestor venituri cât şi contribuţiile obligatorii ce decurg din legislaţia în vigoare.

Modificarea la care ne vom referi a fost introdusă prin art. 152 din Legea nr. 31/1990 privind societăţtile comerciale, modificată şi completată de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2007, care prevede faptul că remuneraţia directorilor, obţinută în baza contractului de management, va fi asimilată salariului din punctul de vedere al obligaţiilor ce decurg pentru director şi societatea comercială la care îşi desfăşoară activitatea. În cele ce urmează, vom face o prezentare succintă a obligaţiilor reglementate de legislaţia privind modul de impozitare a veniturilor realizate în baza contractului de management, privind asigurările de sănătate, legislaţia privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării fortţi de muncă, cea a sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

FEBRUARIE 2008

49

Foto: Gulliver/Getty Images

LEGISLAȚIE

▼

asiguraţi, declaraţii nominale privind obligaţiile ce le revin faţă de fond.

Declaraţiile nominale cu salariaţii se depun lunar, până la data de 25 a lunii curente pentru luna anterioară, la casele de asigurări de sănătate la care asiguraţii au optat, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2 la norme metodologice aprobate prin Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007.

Mai trebuie menţionat că, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate şi ale art. 256 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, plătitorul de venituri (societatea comercială) datorează o cotă de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate de 0,85% aplicată asupra fondului de salarii realizat (inclusiv asupra remuneraţiei directorilor în baza contractului de management). Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru persoanele care deasfăşoară activităţi pe bază de contract de management nu poate depăşi plafonul de 12 salarii minime brute pe ţară. În conformitate cu prevederile normelor de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 158/2005, aprobate prin Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.

32/2006, plătitorul de venituri este obligat să depună lunar, la data stabilită de casa de asigurări de sănătate, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, la casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativteritorială îşi au sediul social, următoarele declaraţii: privind evidenţa obligaţiilor de plată către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii şi indemnizaţii și privind evidenţa nominală a asiguraţilor care au beneficiat de concedii şi indemnizaţii. În conformitate cu Odinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 80/2007, plătitorii de impozite, taxe şi contribuţii au obligaţia depunerii „Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat” în vederea declarării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate pe care acesta le datorează bugetului general consolidat, la termenele stabilite (lunar sau trimestrial). În concluzie, persoanele care obţin venituri în baza contractelor de management sunt asigurate, prin efectul legii

50

FEBRUARIE 2008

în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi datorează o cotă de contribuţie de 6,5% din venitul obţinut, plată care se efectuează prin reţinere la sursă de către plătitorul de venit.

Plătitorul de venituri (societatea comercială) datorează o cotă de contribuţie de asigurări sociale de sănătate de 5,5% şi o cotă de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de 0,85% aplicate asupra fondului de salarii sau asimilate salariilor, aceasta având obligtivitatea întocmirii şi depunerii „Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat” şi a declaraţiilor către Casa de Asigurări în a cărei rază îşi are sediul social.

Contribuţia la Bugetul asigurărilor pentru şomaj Potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă (respectiv persoanele care obţin venituri din salarii), sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii în sistemul asigurărilor pentru şomaj.

După cum a fost precizat anterior, remuneraţia directorilor obţinută în baza contractului de management, este asimilată salariului din punctul de vedere al contribuţiilor obligatorii datorate atât de plătitorul de venituri (societatea comercială) cât şi de beneficiarul veniturilor (directorul).

Astfel, persoanele asigurate (directorii care obţin venituri în baza contractelor de management) datorează o contribuţie individuală lunară la bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cotă de 0,5% aplicată asupra veniturilor realizate (cotă valabilă de la 1 ianuarie 2008, stabilită prin Legea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pe anul acesta), plată efectuată prin reţinere la sursă de către plătitorii de venituri. În ceea ce priveşte persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii, acestea au obligaţia să calculeze şi să vireze la bugetul asigurărilor pentu şomaj o contribuţie de 1% aplicată asupra fondului total de salarii brute din unitatea respectivă, inclusiv asupra remuneraţiei directorilor obţinută în baza contractului de management.

Această cotă este valabilă de la 1 ianuarie 2008, stabilită prin Legea Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pe anul acesta.

De asemenea, aceştia au obligaţia să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale şi/sau veniturile de natura acestora, declaraţia lunară privind evidenţa nominală a

LEGISLAȚIE

Contribuţia de asigurări sociale de stat Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, persoanele care deasfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii, inclusiv directorii care obţin venituri în baza contractului de management.

Aceştia datorează o individuală de asigurări sociale în cotă de 9,5% aplicată asupra veniturilor individuale brute realizate lunar, indiferent de condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea, contribuţia fiind reţinută prin stopaj la sursă. În ceea ce priveşte plătitorii de venituri la care asiguraţii îşi deasfăşoară activitatea, aceştia au obligaţia să calculeze şi să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie reprezentată de diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale, aplicată asupra fondului total de

salarii brute realizat lunar. Începând cu data intrării în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 91/2007, respectiv 1 ianuarie 2008, baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale în cazul plătitorilor de venituri, o constituie suma veniturilor brute realizate lunar de către persoanele asigurate, nemaifiind limitată la plafonul a cinci salarii medii brute.

Plătitorii de venituri au obligaţia să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale şi/sau veniturile de natura acestora, declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, la Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) în a cărei rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul, conform Ordinului Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 340/2001.

Mai trebuie menţionat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr.

346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, persoanele care obţin venituri în baza unui contract individual de muncă, respectiv care obţin venituri din salarii, au obligaţia de a se asigura împotriva accidentelor de muncă şi a riscurilor profesionale. În vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale, plătitorul de venituri are obligaţia de a comunica Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale domeniul de activitate, conform Clasificării Activităţilor din Economia Naţională, numărul de angajaţi, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate. Această comunicare îmbracă forma unei declaraţii pe proprie răspundere care se depune la sediul casei teritoriale de pensii pe raza căreia ăşi desfăşoară activitatea, în termen de 30 de zile de la data înregistrării primului contract de muncă.

De asemenea, plătitorul de venituri datorează contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, stabilită diferenţiat în funcţie de clasa de risc. Această cotă poate fi cuprinsă între 0,4% şi 2% şi se aplică asupra fondului total de salarii brute lunare realizate. În conformitate cu Odinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 80/2007, plătitorii de impozite, taxe şi contribuţii au obligaţia depunerii „Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat” la organul fiscal în a cărui rază teritorială sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe, pentru: declararea contribuţiei de asigurări sociale de stat reţinută de la asiguraţi; declararea contribuţiei de asigurări sociale de stat datorată de plătitorul de venituri; declararea contribuţiei de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale. În concluzie, persoanele care obţin venituri în baza contractelor de management sunt asigurate prin efectul legii în sistemul de asigurări sociale de stat, şi datorează o cotă de contribuţie de 9,5% din veniturile brute realizate, plată care se efectuează prin reţinere la sursă de către plătitorul de venituri.

Plătitorul de venituri datorează o cotă de contribuţie de asigurări sociale de stat calculată ca diferenţă între cota de contribuţie stabilită prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale, şi o cotă de contribuţie de

▼

asiguraţilor şi a obligatiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru şomaj, la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul, conform Ordinului Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei nr. 405/2004.

Mai trebuie menţionat că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, plătitorii de venituri au obligaţia de a plăti lunar o contribuţie la Fondul de garantare în cota de 0,25% aplicată asupra fondului total de salarii brute realizate (inclusiv remunerată directorilor, obţinută în baza contractului de management) şi de a declara lunar contribuţia la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale (şi asimilate salariilor). În conformitate cu Odinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 80/2007, plătitorii de impozite, taxe şi contribuţii au obligaţia depunerii “Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat” în vederea declarării contribuţiei de asigurări pentru şomaj şi a contribuţiei la fondul de garantare pentru creanţele salariale pe care acesta le datorează bugetului general consolidat, la termenele stabilite (lunar sau trimestrial). În concluzie, persoanele care obţin venituri în baza contractelor de management sunt asigurate prin efectul legii în sistemul de asigurări pentru şomaj, şi datorează o cotă de contribuţie de 0,5% din venitul realizat începând cu ianuarie 2008, plată care se efectuează prin reţinere la sursă de către plătitorul de venit.

Plătitorul de venituri (societatea comercială) datorează o cotă de contribuţie de asigurări pentru şomaj de 1% şi o cotă de contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale de 0,25% aplicate asupra fondului total de salarii brute sau asimilate salariilor, având totodată şi obligatia întocmirii şi depunerii “Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat” şi a declaraţiilor către Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă în a cărei rază teritorială îşi au sediul sau domiciliul.

FEBRUARIE 2008

51

Foto: Gulliver/Getty Images

LEGISLAȚIE

▼

asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale cuprinsă între 0,4% şi 2%, aplicate asupra fondului total de salarii brute realizate.

De asemenea, acesta are obligaţia întocmirii şi depunerii “Declaraţiei privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat” şi a declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Contribuţia la buget pentru protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 448/2006 republicată, art. 77, autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel putin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.

Având în vedere că veniturile obţinute în baza unui contract de management sunt asimilate salariului din punctul de vedere al legislaţiei ce reglementează contribuţiile obligatorii aferente salariilor, persoana care realizează astfel de venituri poate fi luată în considerare la determinarea numărului de salariaţi pentru care există obligaţia să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, respectiv 4% din numărul total de angajaţi. În concluzie, persoanele care obţin venituri în baza unui contract de management sunt luate în considerare în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 448/2006, respectiv acestea sunt luate în considerare la determinarea numărului de angajaţi.

Obligaţii de plată către Inspectoriatul Teritorial de Muncă Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, angajatorii au obligaţia de a vira un comision de 0,75% din fondul lunar de salarii către inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază teritoriala îşi au sediul, pentru serviciul de păstrare şi completare a carnetelor de muncă.

52

FEBRUARIE 2008

Având în vedere că veniturile obţinute în baza unui contract de management sunt asimilate salariului din punctul de vedere al legislaţiei ce reglementează contribuţiile obligatorii aferente salariilor, putem spune că perioada în care directorul realizează astfel de venituri poate fi înscrisă în canetul de muncă al acestuia. În consecinţă, pentru serviciul de păstrare şi completare a carnetelor de muncă, plătitorul de venituri are obligaţia de a vira comisionul de 0,75% din fondul lunar de salarii către inspectoratul teritorial de muncă.

Angajatorii au obligaţia să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul, urmatoarele: dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata acestora; declaraţie privind stabilirea comisionului.

Plata comisionului şi depunerea declaraţiei se vor efectua până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care este datorat. În concluzie, persoanele care obţin venituri în baza unui contract de management sunt luate în considerare în vederea completării carnetelor de muncă. Plătitorii de venituri au obligaţia de a vira comisionul de 0,75% aplicat asupra fondului lunar de salarii (inclusiv remuneraţia directorilor) şi de a depune la inspectoratul teritorial de muncă declaraţii privind stabilirea comisionului.

Sintetizând aspectele prezentate, putem spune că nu sunt condiţii speciale aplicabile remuneraţiilor directorilor care obţin venituri în baza unui contract de management, acestea urmând regimul fiscal al veniturilor de natură salarială. În aceste condiţii, directorii care şi-au suspendat contractul individual de muncă nu au obligaţii suplimentare în ceea ce priveşte calculul, plata şi declararea impozitului şi contribuţiilor obligatorii aferente venitului realizat, societatea comercială cu care au încheiat contract de management fiind responsabilă pentru îndeplinirea acestor obligaţii. ■

Material realizat de Dan Papală, Accounting & Finance Manager, Boștină&Associates

Februarie 2008

TRAINING PENTRU ANGAJAȚI INSTRUIRE CU SPECIFIC OCCIDENTAL TRAINING PENTRU TOP MANAGEMENT STRATEGII DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE

FEBRUARIE 2008 - DECIZII 53

CAPITAL UMAN

Instruirea personalului începe să capete contur şi în bugetele companilor din România. Dar alocarea banilor nu înseamnă automat şi rezolvarea problemei. Factorii de decizie, între care şi directorul financiar trebuie să decidă cine va beneficia de training, ce tip de training se potriveşte fiecărui angajat şi ce va face cu persoanele instruite după aceea, pentru a valorifica investiţia.

O analiză atentă prin multitudinea de oferte de training de pe piaţă va arăta care este trainingul potrivit (pag. 62) şi care sunt programele de pregătire care contează pentru managerii de top (pag. 68). O atenţie deosebită trebuie acordată programelor de tip MBA (pag. 59), pentru a vedea dacă un director financiar ar trebui să urmeze un EMBA sau nu.

Decizia nu este uşoară nici atunci când vine vorba de compania de training cu care veţi lucra. Pe piaţa românească sunt sute de astfel de firme. Însă nu toate au programe cu specific local sau traineri de calitate (pag 57).

Iar dacă toate aceste căutări l-au făcut pe actualul director financiar să demisioneze, în pagina 64 aflaţi ce trebuie să faceţi pentru a recruta un altul mai capabil şi mai pregătit pentru a se implica în asemenea activităţi Bogdan Bârligea SUMAR

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

56

ELITE

59

STRATEGIE

62

RECRUTARE

64

ȘCOLI DE AFACERI

68

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF, DECIZII Bogdan Bârligea REDACTOR-ŞEF, FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Carmen Grigore ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Diana Zlatianu MARKETING DIRECTOR Andreea Ranja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecel © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

54 DECIZII - FEBRUARIE 2008

DE LA TEORIE LA PRACTICĂ Toţi managerii afirmă că oamenii sunt cel mai important capital al unei companii. Administrarea eficentă a acestui capital nu este însă la îndemâna tuturor. TEXT: BOGDAN BÂRLIGEA Destul de puţine companii au discutat serios până acum de un management al resurselor umane. Mai ales în cazul companiilor medii şi mici acest concept nu este prezent decât într-o mică proporţie, restul alegând să-şi stabilească o strategie de HR bazată pe costuri.

Managementul resurselor umane nu face parte din strategia pe termen lung a unei asemenea companii.

Evoluţiile economice din ultimii trei ani au generat însă crize de personal calificat în mai multe domenii. Oamenii talentaţi şi cu experienţă au ales să plece spre alte ţări, unde, măcar din punct de vedere financiar, lucrurile stau mai bine. O parte dintre ei au intrat şi în programe de training şi pot să-şi dezvolte abilităţile necesare ocupării unui

post mai bun în companiile în care lucrează.

Oamenilor talentaţi le place să primească provocări noi, nu să stea prea mult în acelaşi loc, în incertitudine, fără să ştie dacă peste 5 ani vor face acelaşi lucru sau vor fi promovaţi. În companiile multinaţionale managmentul resurselor umane este parte integrată atât a managmentului, cât şi a procesului de planificare strategică a organizaţiei. Unul dintre motivele pentru care a căpătat o astfel de amplitudine este tocmai faptul că mediul organizaţional s-a diversificat şi a devenit mult mai complex. „Companiile trebuie să dea dovadă de viziune. Managementul talentelor înseamnă să găseşti acum oameni care să poată conduce compania în 10 sau 20 de ani şi FINANCIAL DIRECTOR

CAPITAL UMAN

să o conducă mult mai eficient. Este vital ca o companie să gândească aşa departe”, spune Steve Mason, director financiar la Siemens Financial Services din Marea Britanie.

Trainingul şi dezvoltarea trebuie să constituie, în orice companie, o parte importantă din programul de reţinere a angajaţilor.

Experienţele companiilor arată că dacă nu există investiţii în instruire şi dezvoltarea abilităţilor angajaţii talentaţi aleg să plece. Şi chiar dacă nu pleacă, companiile vor resimţi lipsa de instruire a personalului printr-o scădere de productivitate.

Training-ul în management şi leadership este o componentă cheie în obţinerea unui nivel înalt al productivităţii de la toţi angajaţii, fie că este cazul unei multinaţionale, sau unei companii mici.

Fără eficienţa angajaţilor, firma respectivă nu ar putea realiza un profit consistent. Eficienţa la locul de muncă se traduce printr-un profit mai mare, cu o investiţie mai mică de capital. Uneori maximizarea eficienţei poate fi atinsă cu un efort mai mic dacă abilităţile angajaţilor sunt folosite în mod adecvat.

Fără o metodă profesionistă de evaluare, instruire şi promovare a angajaţilor, orice companie poate greşi atunci când numeşte anumite persoane în posturi de conducere.

La noi funţionează în multe firme regula conform căreia promovările se fac pe criterii legate de vechimea la locul de muncă.

Oamenii care muncesc de zece ani în firmă, care ştiu „de toate”, „descurcăreţi”, ajung să conducă departamente întregi. Şi descoperă atunci că nu pot să planifice, să coordoneze, să comunice, să evalueze activităţi şi oameni. Descoperă că nu au abilităţile necesare unui manager. A fi manager presupune mai mult decât a conduce un grup de angajaţi cu anumite atribuţii. Un manager trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre care să poată să dea sfaturi angajaţilor, să aibă o atitudine prietenească faţă de ei, să fie empatic şi să aibă simţul dreptăţii.

Alegerea oamenilor care ar trebui să urmeze cursuri de training este dificilă, dar necesară. Să descoperi ce fel de manager există în stare latentă în fiecare angajat nu e uşor. Aşa cum nu e uşor să găseşti şi tipul de trainig ce se potriveşte cel mai bine unuia sau altuia dintre angajaţi.

Cursurile de management şi leadership sunt destinate, în general, fie angajaţilor care aspiră la o poziţie de conducere, fie angajaţilor sau persoanelor care deja ocupă astfel de posturi, dar care au nevoie de o FINANCIAL DIRECTOR

pregătire suplimentară. Există o multitudine de tipuri de cursuri de pregătire, destinate să dezvolte una sau mai multe abilităţi, în funcţie de cerinţele postului: training pentru vânzări, pentru învăţarea calculatorului, customer service, project manager etc.

Un training nu rezolvă toate problemele unui angajat şi nici pe cele ale companiei. Sunt mulţi tineri care fac cursuri de management sau leadership în speranţa că asta le va schimba viaţa profesională. În cazul în care acest lucru se întîmplă şi ajung într-o poziţie de top, investiţia a fost bună. Dar dacă nu vor fi primiţi cu braţele deschise de multinaţionalele din România, riscă să se simtă frustraţi şi dezamăgiţi. Tocmai pentru a evita aceste situaţii, destul de frecvente în România, este bine ca programele de pregătire să fie considerate drept „experienţe de dezvoltare personală”, fără a fi neapărat relaţionate cu posibilitatea avansării într-un post de conducere.

Bani puţini pentru cursuri scumpe Trainingul personalului nu este ieftin. În cazul unor programe de tip MBA nota de plată poate ajunge la zeci de mii de euro.

Poate tocmai din acest motiv multe companii româneşti nu prevăd în bugete fonduri pentru instruirea angajaţilor.

Potrivit unui studiu realizat anul trecut de Business-Edu în colaborare cu Corporate Dynamics, aproximativ 30% din firmele româneşti nu au alocat un buget de training pentru angajaţi. În aceste condiţii, bugetul mediu de training alocat angajaţilor români este de doar câteva sute de euro şi nu ajunge decât pentru două-trei zile de instruire. În cazul top managementului, sumele bugetate sunt mai mari, dar discrepanţa se păstrează, din cauza costurilor mai ridicate. Însă cei care au ajuns în poziţii de top management nu mai alocă o mare importanţă trainingului.

Studiul mai arată că, deşi poate că au nevoie de training de calitate, top managerii au tendinţa de a merge la training cu aproape o treime mai puţin decât restul angajaţilor.

Acest lucru poate fi explicat prin timpul

disponibil mai redus, percepţia cum că training-ul nu este o prioritate pentru unii top manageri sau poate chiar neîncrederea în programele de training disponibile pe piaţa din România. De asemenea, 48% dintre directorii de resurse umane consideră calificarea la locul de muncă cea mai eficientă metodă de instruire pentru angajaţi.

Oferta de cursuri Interesul tot mai mare al companiilor pentru cursuri de instruire a impulsionat şi dezvoltarea pieţei de training. Se poate spune că, deşi oferta este bogată, iar cererea îşi continuă trendul ascendent, piaţa românească de training nu a ajuns la o maturitate completă. Dacă multă vreme s-a mers pe reţete occidentale de training, acum lucrurile tind să se schimbe. Asta şi la presiunea celor care urmează sau au absolvit aceste cursuri şi care au observat că multe abordări nu ţin cont de specificul mediului economic românesc.

Cu timpul se doreşte adaptarea acestor cursuri la specificul românesc, pentru o eficienţă mai mare.

Lipsesc încă trainerii de calitate. Specialiştii recunosc că piaţa locală cunoaşte în prezent un deficit de persoane calificate pentru susţinerea programelor de training.

Majoritatea trainerilor au învăţat foarte bine slide-urile din prezentări, dar nu se descurcă foarte bine în discuţiile libere.

Aceasta este o problemă a cărei rezolvare cere timp şi bani. Fondurile europene care vin în anii următori pentru sectorul resurselor umane pot să asigure instruirea unui număr suficient de traineri experimentaţi.

O strategie pe termen lung privind gestionarea resurselor umane şi o piaţa a cursurilor de pregătire profesională tot mai profesionistă şi mai adaptată cerinţelor locale vor asigura un mediu potrivit pentru creşterea unor generaţii de manageri instruiţi şi capabili să răspundă cerinţelor de performanţă ale economiei. Şi poate că asta va rezolva deficitele de personal calificat cu care se confruntă firmele româneşti şi pierderile provocate de migraţia frecventă a angajaţilor, dornici să găsească un mediu de lucru mai bun. ■

PROGRAMELE DE PREGĂTIRE NU TREBUIE SĂ FIE NEAPĂRAT RELAŢIONATE CU POSIBILITATEA AVANSĂRII ÎNTR-UN POST DE CONDUCERE FEBRUARIE 2008 - DECIZII 55

Foto: Gulliver/Getty Images

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

56 DECIZII - FEBRUARIE 2008

FINANCIAL DIRECTOR

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

CAMPANIA DE INSTRUIRE ÎN FIRMELE ROMÂNEŞTI Un personal calificat şi instruit poate face diferenţa dintre succes şi faliment într-o companie. Cei care vor succesul apelează la training TEXT BOGDAN BÂRLIGEA Destul de multe organizaţii au dat faliment sau au obţinut profituri scăzute din cauza lipsei de eficienţă în rândul angajaţilor sau a experienţei inadecvate a managerilor.

Dimpotrivă, multe companii şi-au crescut considerabil profitul şi au înregistrat o mai bună organizare a angajaţilor doar după ce au promovat persoane competente pe poziţii manageriale, care aveau cunoştinţele şi abilităţile necesare coordonării activităţii din sectorul respectiv. În România importanţa trainingului a fost înţeleasă mai greu şi s-au pierdut nişte ani.

Acum se recuperează decalajul faţă de Europa. Dar costurile sunt pe măsură. După ce au pierdut oamenii cei mai buni, care au ales să plece în străinătate, companiile din România descoperă în training o modalitate de a reţine angajaţii şi de avea şi creşteri de productivitate din asta.

O piaţă dinamică Trainingul este, in sine o afacere foarte bună în România. Cu un ritm de creştere de aproximativ 40% pe an, piaţa autohtonă de profil se situează între primele din această regiune. Iar lucrurile nu par să stagneze, mai ales după aderarea la UE. În prezent mărimea acestei pieţe este greu de determinat. Numărul firmelor care desfăşoară cursuri de training este estimat de unii la 700, iar de alţii la 2.500. De vină sunt criteriile diferite după care s-au făcut evaluarile, dar şi faptul că multe companii nu şi-au evidenţiat foarte clar activităţile de training. Intrarea pe piaţă a unor companii de nivel internaţional va duce la dispariţia FINANCIAL DIRECTOR

multora din actualii jucători, incapabili să ofere programe de instruire bune şi traineri bine pregătiţi.

Companiile româneşti conştientizează tot mai mult importanţa unor astfel de programe de instruire, cererea este tot mai mare, dar şi aşteptările. Managerii vor ca în schimbul unor preţuri destul de ridicate să primească cursuri de pregătire eficiente, care să aducă apoi un plus de valoare pentru firmă. În ultimii ani s-a observat o sporire a presiunii pentru atragerea candidaţilor cu specializări şi competenţe compatibile cu cerinţele Uniunii Europene. Este evidentă necesitatea dezvoltării competenţelor la nivelul forţei de muncă pentru a îmbina mai multe specializări sau pentru a acoperi zona de suprapunere a unor departamente.

Intrarea pe piaţă a tot mai multe firme străine a crescut numărul solicitărilor pentru posturile de director general, director financiar, manager de resurse umane etc.

Angajatorii au fost nevoiţi să evolueze de la simpla administrare de personal la stabilirea unor politici clare de recrutare, dar mai ales de reţinere a capitalului uman. Iar una din strategiile importante de motivare şi fidelizare a personalului este, oriunde în lume, instruirea acestuia prin programe de training de lungă sau scurtă durată.

Chiar dacă trainingul este adresat tuturor specializărilor, există în România câteva sectoare care au apelat mai des la companiile de formare profesională. Este vorba de firme din domeniul bancar, IT&C, companii farmaceutice şi de retail comercial. În fiecare an apar însă noi clienţi, pe măsură ce alte

sectoare se dezvoltă. Industria auto şi IMMurile apelează tot mai des la training, ca o metodă de creştere a eficenţei, dar şi de fidelizare a angajaţilor.

Există evoluţii şi la nivelul tipurilor de abilităţi ce se doreau dezvoltate. La apariţia activităţilor de training în România, acum mai bine de zece ani, cele mai cerute cursuri erau orientate către dezvoltarea abilităţilor tehnice ale angajaţilor. Au urmat apoi cursuri de vânzări şi customer service. Acum atenţia firmelor s-a îndreptat către programele de soft skills şi dezvoltare personală, fiind cerute specializări pe dezvoltarea abilităţilor de project manager şi leadership. Anul trecut peste 60% din totalul programelor derulate au fost cele de leadership.

Soluţii diverse Ca şi în cazul soluţiilor de training aplicate, unii furnizori de training au decis să se specializeze, iar alţii să se diversifice. Multe companii care apelează la training aleg să implementeze soluţii standard, precise, care şi-au câştigat deja o reputaţie solidă şi care răspund nevoilor lor specifice. Altele doresc programe de instruire elaborate special pe nevoile companiei şi pe abilităţile cursanţilor.

Această tendinţă se observă în special la departamentele de logistică, administrativ, marketing. Însă cererea pentru asemenea soluţii personalizate este mai mare decât oferta, având în vedere că mulți furnizori de programe lucrează cu soluţii aduse din occident şi nu întotdeauna adaptate specificităţilor locale. În aceste situaţii unii consideră cursurile ca fiind stereotipe, având în vedere FEBRUARIE 2008 - DECIZII 57

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

▼

că nu au tehnici, instrumente sau studii de caz adaptate sectorului în care activează.

Lipsa trainerilor calificaţi face ca notorietatea acestora să fie chiar mai importată decât notorietatea firmei de training. Aici lucruile nu se pot rezolva prea rapid, având în vedere că un trainer bun se formează în câţiva ani, iar costurile formării se ridică la câteva zeci de mii de euro. În cazul companiilor cu număr mare de angajaţi sau cu reţele de puncte de lucru în toată ţara, e-learning-ul pare soluţia de training cea mai potrivită. Un asemenea client sunt intituţiile bancare, care doresc să implementeze aceleaşi standarde la nivel naţional, în condiţiile optimizării costurilor de formare profesională.

Instruirea angajaţilor se face, de regulă, fără a fi nevoie ca aceştia să fie scoşi din activităţile curente. Multe din traininguri se organizează la sediul companiei-client, după orele de program. Grupurile de lucru sunt formate din cel mult 15 persoane, pentru ca fiecare să poată să fie evaluat şi supravegheat de trainer. În alte cazuri se organizează excursii, pe perioada week-end-ului, în afara localităţii.

Astfel, pe lângă instruire, angajaţii văd în training şi o modalitate prin care top managementul le recunoaşte calităţile şi le oferă o recompensă. În activităţile de team building angajaţii se pot cunoaşte mai bine între ei şi se pot exprima mai relaxat decât în mediul de lucru.

Costuri şi fonduri europene Un program de training, chiar şi atunci când nu este vorba de un MBA, este mare. Stabilirea unei valori depinde de mulţi factori: tipul trainingului, locaţie, număr de participanţi, durată, reputația companiei, numărul şi experienţa trainerilor, calitatea tehnologiei şi a metodologiei folosite în implementarea proiectului etc. Tariful unei zile de training poate pleca de la 800 de euro şi poate ajunge la 4.000 de euro, însă valorile diferă tocmai din cauza multitudinii de factori care stau la baza stabilirii acestora.

Cererea tot mai mare de programe şi costurile de pregătire a personalului au făcut ca valoarea pieţei de training să ajungă la aproximativ 30 de milioane de euro anul trecut. Însă din 2008 sunt aşteptaţi banii de la Uniunea Europeană. Până în 2011, România poate primi fonduri europene de peste 3,5 miliarde de euro, bani care sunt destinaţi programelor de dezvoltare a resurselor umane. În acest context, se aşteaptă ca din acest an piaţa să-şi dubleze anual valoarea.

58 DECIZII - FEBRUARIE 2008

Trainingul – o investiţie?

Un director financiar este foarte atent la cifre.

Chiar şi atunci când vine vorba de trainingul pentru proprii angajaţi. Dacă managerii ştiu cu exactitate cât investesc în activităţile de instruire, este foarte greu să calculeze şi profitul adus de aceste programe de instruire. Iar această incertitudine le creează o stare de disconfort, pentru că simt că nu au controlul asupra investiţiei. Este clar că este nevoie de aceste programe de training pe o piaţă tot mai competitivă şi unde se pune accentul pe eficienţă. În luarea deciziei de a aproba organizarea unui program de training, directorii financiari se află între “ciocan şi nicovală”: ştiu exact cât costă instruirea personalului, dar nu pot să estimeze foarte exact care sunt avantajele concrete ale acestei iniţiative. Evaluările făcute până acum arată că, dacă se alege un program de instruire potrivit, beneficiile sunt de câteva zeci sau chiar de sute de ori mai mari pentru companie.

Iată mai jos o comparaţie între costurile de training si beneficiile obţinute ca urmare a unui program de instruire.

Costurile unui program de training: - Tariful de participare (realizarea conceptului programului de training, realizarea materialelor de curs, alte materiale didactice, livrarea programului de training etc.)

- Închirierea sălii de training - Închirierea echipamentelor tehnice (flipchart, video-proiector, ecran de proiecţie etc.)

- Închirierea altor facilităţi (internet, telefon, video-conferinţă etc.)

7 ÎNTREBĂRI PENTRU UN TRAINING Înainte de a decide dacă iniţiează sau nu un program de training, managerii trebuie să răspundă unor întrebări: 1. Are cineva cu adevărat nevoie de acest training?

2. Au nevoie toţi cu adevărat de acest training?

3. Cât va costa trainingul pentru o persoană, şi care este economia pentru grupuri?

4. Cum pot măsura succesul acestui program din punct de vedere cantitativ?

5. Cum pot măsura succesul acestui program din punct de vedere calitativ?

6. Cât de repede va deveni acest training învechit?

7. Cum va influenţa acest training fidelitatea angajaţilor?

- Costuri administrative - Alte costuri relevante Posibile beneficii generate de programul de training: - Practici manageriale îmbunătăţite - Reducerea erorilor din procesul de producţie/servicii, ca urmare a unei supervizări ineficiente - Reducerea numărului de clienţi nemulţumiţi/pierduţi - Creşterea rapidă a productivităţii angajaţilor - Creşterea vânzărilor - Tonus de lucru mai ridicat - Reducerea costurilor de recrutare. ■

GĂSIREA TALENTELOR Victoria Winkler, consilier la Chartered Institute for Personnel and Development oferă câteva sfaturi pentru directorii financiari: Este important pentru companie să stabilească ce înseamnă „talent”. Ar trebui să se refere doar la îndrumarea celor care se pregătesc pentru poziţii de conducere, sau ar trebui să aibă un sens mai larg, care să-i includă şi pe cei care au abilităţi importante, fără de care compania nu ar funcţiona la fel de bine? Dacă este a doua variantă, compania trebuie să adopte modalităţi diferite de abordare pentru a gestiona şi îmbunătăţi talentele. Încearcă să creezi un limbaj comun în companie, pentru ca toată lumea să înţeleagă ce înseamnă „talent” şi cum pot avea beneficii pentru carieră dacă se înscriu în program.

Conceptul trebuie preluat la toate nivelurile firmei, top managementul conducând programul de gestionare a talentelor, iar departamentele, în special cel de HR fiind implicate.

Directorii financiari pot fi autorii programului, dar trebuie să se asigure că au alături departamentul de HR pentru a-l administra. Trebuie să stabilească şi dacă este necesară numirea unui şef, care să se asigure că programul de management al talentelor funcţionează.

Orice strategie de management al talentelor trebuie să fie flexibilă, pentru a fi adaptată nevoilor individuale, aptitudinilor şi personalităţii fiecăruia. Oamenii reacţionează diferit la tehnicile de instruire, aşa că trebuie ca trainingul şi dezvoltarea să aibă un mix de abordări.

Trebuie să fie stabilite repere clare pentru ca eficienţa strategiei să fie măsurabilă.Este importantă şi reacţia grupului de oameni talentaţi, prin discuţii individuale.

FINANCIAL DIRECTOR

ELITE

TRAINING DE TOP Managerii cheie dintr-o companie au acces la traininguri de top, care le dezvoltă abilităţile absolut necesare unei poziţii de acest nivel. Alegerea unui asemenea program nu este însă uşoară.

Foto: Gulliver/Getty Images

TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

FINANCIAL DIRECTOR

FEBRUARIE 2008 - DECIZII 59

ELITE

Se spune că doi ani în cadrul unui curs MBA (Master of Business Administration) echivalează cu aproape 10 ani de practică la locul de muncă. Pentru cei aflaţi în top management sau aspiranţi la o asemenea poziţie un astfel de program este necesar. Nu este obligatoriu, dar nimeni nu ar trebui să rateze o asemenea şansă, dacă se întâmplă să se întâlnească cu ea.

Un MBA este un program de instruire de top, care, prin cerinţe, complexitate şi costuri, nu este la îndemâna tuturor. Tocmai de aceea, este foarte important să identifici în oferta variată de astfel de programe, atât în România, dar şi la nivel internaţional, cel mai potrivit tip de MBA, care să corespundă abilităţilor şi cerinţelor celui care îl urmează.

Tot mai mulţi tineri doresc să urmeze un program de pregătire postuniversitară de tip MBA. Piața românească în domeniu este în continuă creştere şi se apropie de 5 milioane de euro. Însă nu toţi cei care se înscriu într-un program MBA apreciază corect utilitatea acestuia pe piaţa românească. Majoritatea aleg să facă un MBA pentru că această diplomă le va aduce salarii mai mari şi un post la o companie multinaţională.

Lucrurile nu stau însă aşa. Angajatorii sunt susceptibili când vine vorba de un MBA absolvit în România. Multe cursuri sunt aduse de peste ocean şi nu reflectă specificităţile economiei locale. Managerii care au trăit frământările post-decembriste nu se regăsesc în totalitate în programele “made in USA”, iar eficacitatea cursurilor nu e cea dorită. Probabil că va mai trece ceva vreme până când va fi identificat un stil de management adaptat României sau care să cuprindă mai multe elemente de origine europeană.

Fiecare companie de training trebuie să îşi adapteze programele la cerinţele pieţei locale, ținând cont de factori ca mediul organizaţional al companiei, înțelegerea problemelor apărute în cadrul organizaţiei respective, analiza gradului de mulţumire sau nemulţumire al angajaţilor, realizarea coaching-ului cu toţi directorii generali ai companiei prin care se analizează nivelul acestora, dacă au o viziune, dacă valorile lor corespund, sau sunt aproximativ aceleaşi cu valorile oamenilor din cadrul organizaţiei.

Pe de altă parte, o diplomă de absolvire a unui program MBA nu poate suplini întotdeauna lipsa de experienţă la locul de muncă. Cei care sunt în căutarea primului serviciu nu vor fi prea convingători doar cu un bagaj de cunoştinţe şi abilităţi teoretice.

La angajarea unui manager, puterea de decizie constă în experienţa pe care candidatul o are pe domeniul respectiv. Un MBA ajută, dar nu poate fi considerat elementul care face departajarea între candidaţi.

Cunoştinţe şi comportamente Absolvenţii programelor MBA trebuie să deprindă atât cunoştinţe, cât şi comportamente. Dacă la nivelul cunoştinţelor lucrurile stau bine, există puţine iniţiative pe piaţa românească orientate către acumularea de comportamente.

Cunoştintele se pot căpăta prin cursuri de tip MBA, în timp ce comportamentele se dobândesc prin coaching, prin relaţia cu managementul şi prin valorile personale.

Performanţa adevarată se obţine doar atunci când ambele caracteristici se întâlnesc în cadrul aceluiaşi program.

Sunt manageri care afirmă că un MBA ar fi eficace în România din momentul în care persoanele care intervin ca lectori ar proveni din cadrul companiilor, ar fi persoane care s-au confruntat cu probleme concrete, aşa cum sunt, de exemplu, preşedinţi de mari companii.

Tinerii absolvenţi de MBA pot spera că vor găsi mai repede un post într-o multinaţioanlă, mai ales că numărul absolvenţilor de astfel de programe este încă mic în România, faţă de alte ţări occidentale. Însă şi obţinerea unui salariu substanţial nu este obligatorie. De multe ori salariile sunt aceleaşi cu ale unui manager fără MBA de pe un post similar.

MBA vs. EMBA Dacă ne referim la top managementul unei companii, un MBA bifat în CV pare că nu mai este de ajuns. Complexitatea şi exigenţele unui asemenea post necesită o instruire specifică, care să antreneze abilităţile de leader ale unei persoane.

Pentru astfel de situaţii există EMBA (Executive Master of Business Administration).

MAJORITATEA ALEG SĂ FACĂ UN MBA PENTRU CĂ ACEASTĂ DIPLOMĂ LE VA ADUCE SALARII MAI MARI ŞI UN POST LA O COMPANIE MULTINAŢIONALĂ 60 DECIZII - FEBRUARIE 2008

EVALUAREA TRAININGULUI Fii sigur că trainingul este relevant pentru postul celui care îl face sau pentru cei care sunt îndrumaţi pentru un anume post Trainingul trebuie urmat de o instruire la locul de muncă şi trebuie creat un plan de dezvoltare a carierei Fii sigur că cursanţii îşi îndeplinesc obiectivele stabilite în funcţie de abilităţile pe care le-au învăţat la cursuri Testează-le periodic abilităţile dobândite prin training Fă în aşa fel încât candidaţii să ia contact cu mediul în care, eventual, vor lucra Monitorizează-le progresele Evaluează comportamentul cursanţilor.

Află dacă aceştia sunt mai insistenţi, mai autoritari, mai încrezători, mai capabili, mai hotărâţi sau mai motivaţi în urma trainingului.

Analizează dacă reuşesc să îndeplinească un obiectiv mai repede decât înainte de training S-a îmbunătăţit calitatea muncii ca urmare a instruirii primite?

Au colegii de departament o altă părere despre persoana care a trecut printr-un program de training?

Însă este acest program varianta cea mai bună, care scoate din calcul eficacitatea unui MBA? EMBA-ul, ca şi MBA-ul, este un program de master în administrarea afacerilor, specific învăţământului economic. Între cele două programe există diferenţe. Principala se referă la segmentele de angajaţi vizate de astfel de cursuri. Un program MBA se adresează cu precădere tinerilor absolvenţi de facultate, cu puţină experienţă în muncă şi care îşi propun specializarea într-un anumit domeniu, în vederea avansării într-o poziţie managerială, în timp ce accederea în cadrul unui program de EMBA este mai restrictivă, fiind recomandată în special managerilor care au acumulat deja o experienţă managerială cuprinsă între 3 şi 5 ani. Dincolo de diferenţele legate de experienţa în management, candidaţii pentru admiterea în cadrul unui program de Executive MBA pot fi adesea evaluaţi mai strict, fiind pusă în discuţie şi contribuţia pe care o pot aduce programului.

Cursanţii sunt în principal directori financiari, de vânzări sau de marketing, consultanţi, întreprinzători, specialişti, în general fiind eligibili cei care gestionează resurse, coordonează echipe sau FINANCIAL DIRECTOR

ELITE

UN EMBA TE AJUTĂ SĂ PRIVEŞTI ŞI SĂ ABORDEZI BUSINESSUL ÎNTR-UN MOD UNITAR ŞI COMPACT, PE TERMEN LUNG administrează diverse proiecte.

Un program EMBA se desfăşoară pe grupe de studiu şi este axat pe analiza studiilor de caz, are un puternic caracter interactiv şi este centrat pe modalităţile de aplicare a teoriei în activitatea practică.

Cursurile se concentrează pe informaţiile legate de interacţiunea companiei cu mediul exterior.

Flexibilitatea acestui tip de program este o altă caracteristică ce diferenţiază un EMBA de un MBA. Pe durata unui program de MBA, mulţi dintre cursanţi îşi întrerup temporar activitatea la compania unde FINANCIAL DIRECTOR

sunt angajaţi, în timp ce EMBA-ul permite managerilor să lucreze full-time, majoritatea cursurilor fiind programate la sfârşitul săptămânii sau seara.

Absolvenţii unui astfel de curs spun că cel mai mare beneficiu este schimbarea de atitudine. Un EMBA te ajută să priveşti şi să abordezi businessul într-un mod unitar şi compact, pe termen lung, îmbinând aici atât funcţionarea propriu-zisă a afacerii, cât şi oamenii.

Viziunea mai largă pe care o dobândesc cei care termină un EMBA îi avantajează în activitatea de conducere. Un bun manager

trebuie să acţioneze pe trei zone: comunicare, networking şi cunoştinţe tehnice, iar un EMBA acoperă în mod echilibrat cele trei componente. În schimb, un program de instruire non-executive pune mai mult accent pe partea tehnică a activităţii unui manager.

Cele două variante de master nu se exclud neapărat, însă eficacitatea fiecăruia dintre ele depinde de modul în care răspund nevoilor cursantului, personalităţii şi aptitudinilor acestuia. Este important şi cât de adaptate sunt aceste programe la modelul de business al companiilor din care provin cursanţii.

Cu îmbunătăţirile pe care le suferă an de an, aceste tipuri de instruire, adresate top managementului, vor căpăta mai multă credibilitate şi în România, devenind astfel o cale eficentă pentru cei care doresc să pătrundă în posturile cheie ale marilor companii. ■ FEBRUARIE 2008 - DECIZII 61

STRATEGIE

TRAININGUL POTRIVIT Fie că este vorba de de cursuri on-the-job sau cursuri externe, specialiştii în finanţe au nevoie de un program de instruire specific. TEXT SARAH PERRIN (Financial Director Marea Britanie) Sunt multe căi de a dezvolta talente: îndrumare la locul de muncă, cursuri externe, training online şi chiar programe MBA. Obţinerea celor mai bune rezultate necesită adaptarea trainingului la nevoile individuale şi rolul funcţional. Ca să începi, asigură-te că ai creat o formă de program de perfecţionare.

Margaret Ewing, fost CFO la BAA şi, în prezent, vice-preşedinte al companiei Deloitte, crede că trebuie să existe câteva programe de perfecţionare. „Când m-am alăturat BAA, în 2002, nu exista niciun program de perfecţionare destinat departamentului financiar.

Prin urmare, nu aveam o bună funcţie financiară. Nu exista plus valoare”, spune Margaret Ewing. Toate s-au schimbat apoi, cât a fost director financiar, prin introducere unor planuri detaliate de perfecţionare. „I-am evaluat întâi pe toţi, pentru a le găsi punctele slabe şi punctele tari”, mai spune Ewing.

Membrii grupului au fost încurajaţi să vorbească despre aspiraţiile lor. A fost aplicată o mare varietate de traininguri şi metode de perfecţionare. „Cea mai bună metodă de instruire este trainingul la locul 62 DECIZII - FEBRUARIE 2008

de muncă, sub îndrumarea unui director”, crede Margaret Ewing. Traineri externi au fost folosiţi pentru dezvoltarea unor seturi de abilităţi specifice, precum capacitatea de influenţare şi negociere. „Dar ne-am asigurat întâi că aceşti consultanţi externi au reuşit să ne înţeleagă ca organizaţie”, subliniază Ewing. „Erau câteva caracteristici legate de BAA care erau diferite, aşa că şi cursurile au trebuit adaptate pentru noi.”

despre cum au devenit parteneri reali, contrar celor care intră în birou cu un pix roşu”, spune Ewing. Ea recunoaşte că apariţia acestor schimbări a necesitat timp, dar „numai simplul fapt că cineva era interesat de cei din departamentul financiar, ca şi indivizi, era dispus să vorbească despre cum ar putea să-i ajute, a însemnat o mare diferenţă faţă de trecut”, precizează Margaret Ewing.

Asemeni doamnei Ewing, directorul financiar al Pitney Bowers International, Helen Jesson, crede în beneficiile instruirii la locul de muncă. „Cea mai bună cale de a-i dezvolta pe specialiştii în finanţe este să îi muţi în diferite alte poziţii din firmă. Ar trebui să le oferim cursuri, dar nu ar învăţa atât de bine ca atunci când lucrează”, spune Helen Jesson.

Dar bugetele pentru training pot fi foarte vulnerabile. „În multe companii, trainingurile sunt primele care dispar de pe listă când lucrurile nu merg bine. Este cel mai uşor de tăiat din buget. Ceea ce am învăţat de când am intrat în această industrie, se datorează muncii efective pe care am depus-o”, recunoaşte Jesson. Ea crede că fiecare membru din echipa sa ar trebui să îndrume oamenii care îi raportează direct. „Este un lucru important şi îi încurajez pe toţi subordonaţii mei să o facă. Asemenea îndrumări îi pot ajuta pe oameni să-şi dezvolte abilităţile şi competenţele necesare pentru a urca în ierarhia companiei. Cel mai bun lucru pentru organizaţie este să avem un grup de contabili care să evolueze şi să fie promovaţi”, spune Jesson. „Ei transferă aptitudinile dobândite la vechiul loc de muncă la noul post şi pot construi un mod de înţelegere a organizaţiei pe termen lung. Trebuiesc păstrate sistemele de îndrumare şi dezvoltare la toate nivelurile, pentru ca toti cei recrutaţi să avanseze ierarhic”, mai spune ea.

Aspiraţii înalte Fostul CFO de la BAA e convinsă că programele de perfecţionare au avut un impact pozitiv. „Toţi anagajații au trecut prin centrele de evaluare, iar câţiva au ales să demisioneze pentru că nu erau capabili să se mai dezvolte. Dar cei care au rămas au înregistrat evoluţii substanţiale”, explică Ewing. Schimbările au fost identificate cu ocazia evaluărilor bianuale şi s-au concretizat în creşterea numărului de promovări şi a numărului de angajaţi care s-au mutat în alte departamente ale organizaţiei. „Am avut reacţii din partea celorlalte departamente, din partea managementului, despre cum au evoluat cei din departamentul financiar,

Training extern Alături de îndrumare şi instruire la locul de muncă, CFO-ul de la Pitney Bowers International crede că şi trainingurile externe sunt importante pentru perfecţionarea unor anumite aptitudini. Ea se referă la cursurile făcute de Facultatea de finaţe şi management din cadrul ICAEW (Institute of Chartered Accountants in England and Wales).

Sesiuni precum cele legate de abilităţile de prezentare sau cum să construieşti echipe eficiente, atrag audienţe importante. “Oamenii vor veni de departe pentru a învăţa mai multe despre aptitudinile necesare pentru a fi mai buni la locul de muncă pe care îl au FINANCIAL DIRECTOR

STRATEGIE

acum”, crede Jesson. Trainingul online poate fi util pentru anumite probleme. „Facem asta des la Pitney Bowers, nu numai pentru departamentul financiar, ci și pe subiecte despre care fiecare din companie trebuie să ştie”, spune Jesson. Ea dă ca exemplu protecţia datelor. „Legislaţia este foarte strictă şi te poate costa mulţi bani dacă greşeşti, iar trainingurile online sunt o metodă eficientă de informare a personalului.”

Când gândesc nevoia de instruire pentru fiecare individ, directorii finaciari trebuie să ţină seama de rolul pe care îl îndeplinesc.

Consultantul independent pe probleme de management, Penny Bickerstaff, fost CFO la compania ITN (Independent Television News) crede că instruirea specializată răspunde cerinţelor unei anumite poziţii într-o companie. Ea enumeră patru elemente cheie ale funcţiei financiare moderne: centrul comun de service care gestionează raportarea curentă şi procesarea tranzacţiilor; partenerii comerciali, care lucrează împreună cu directorii locali în reţeaua companiei; unitatea centrală, care cuprinde specialiști în domenii precum sistemul de taxe şi trezorerie; grupul principal de contabili.

Abilităţile necesare şi instruirea necesară pot varia pentru fiecare segment. De exemplu, managerii din centrul comun de service au nevoie de expertiza tehnică, dar asta nu e tot. „Abilităţile de conducere fac sistemele să meargă foarte bine şi motivează oamenii care derulează procese repetitive”, spune Bickerstaff.

Un training eficient pentru aceşti manageri poate implica vizitarea unor alte organizaţii, unde trecerea unei mari cantităţi de materile prin instalaţia de procesare este cheia reuşitei, aşa cum este cazul unei fabrici.

Specialiştii în taxe sau treasury şi personalul corpului de contabili trebuie să fie la curent cu toate noutăţile de ordin tehnic.

Acest lucru se face fie prin studiu personal individual sau cursuri organizate. Dar trebuie ca aceştia să-şi dezvolte şi abilităţile secundare. „Abilităţile de elaborare a rapoartelor, de exemplu, nu sunt adesea prezente la aceste persoane, aşa că este nevoie de

training specific”, afirmă Bickerstaff. Acest lucru se poate face prin coaching, care nu trebuie să fie individual. Îndrumările pot fi adresate unui număr mai mare de persoane, care îşi pot dezvolta abilităţile împreună.

Partenerii de afaceri sunt, poate, cel mai dificil grup din categoria financiară în ceea ce priveşte cerinţele de training. „Abilităţile necesare nu sunt cele pe care le-ai dobândit pentru a obţine calificarea. Eficacitatea este legată de experienţa comercială la fel de mult ca şi de cea financiară. Abilităţile de alcătuire a rapoartelor trebuie să fie foarte bune”, mai spune Bickerstaff.

Instruirea pentru partenerii de afaceri trebuie să îi ajute să înţeleagă foarte bine afacerea pe care o fac şi să stăpânească abilităţile de influenţare.

Implicare Bickerstaff a elaborat personal programe de instruire pentru partenerii de business, prin implicarea afacerii în acest proces. De exemplu, studiile de caz pot să se ocupe de problemele specifice ale afacerii. Soluţiile stagiarilor pot fi evaluate de reprezentanţii companiei. „În acest fel, oamenii de afaceri pot îmbunătăţi abilităţile partenerilor şi ale angajaţilor”, crede Bickerstaff.

O parte din personalul financiar bine cotat poate beneficia de training extern de calitate, prin absolvirea unui MBA. În opinia doamnei Bickerstaff un MBA este potrivit pentru cei care vor deveni asociaţi într-o afacere care generează mai mult de 20% din cifra de afaceri a grupului. „Acesta este momentul potrivit pentru ca un asemenea angajament să fie luat”, crede ea.

Kevin Delany, partener în cadrul departamantului de resurse umane la PricewaterhouseCoopers (PwC) spune că este important ca organizaţiile să ştie exact de ce vor să le faciliteze angajaţilor de valoare un asemenea training de nivel ridicat şi dacă este cel mai potrivit. „Adesea oamenii pleacă de la premisa că trebuie să îmbunătăţească abilităţile manageriale ale angajaţilor.

Trimiţăndu-i la un MBA ar bifa acest lucru.

Dar este ca şi cum ai vaccina oamenii împotriva gripei aviare, când este mai probabil ca ei să sufere un accident de maşină”, crede Kevin Delany.

UN MBA ESTE POTRIVIT PENTRU CEI CARE VOR DEVENI ASOCIAŢI ÎNTR-O AFACERE CARE GENEREAZĂ MAI MULT DE 20% DIN CIFRA DE AFACERI A GRUPULUI FINANCIAL DIRECTOR

Un MBA poate aduce potenţiale dezavantaje pentru angajatori, la fel de bine cum pot aduce benficii, sub forma unor angajaţi mai instruiţi. „Faci asta pentru binele organizaţiei sau al persoanei?, se întreabă Delany. „Dacă trimiţi pe cineva la un MBA obişnuit, îi vei oferi o specializare bună şi o mulţime de persoane va fi interesată să îl recruteze pentru propria organizaţie.” În schimb, un program MBA specializat poate oferi noi abilităţi, dar nu va avea acelaşi impact, din punct de vedere al imaginii, pentru a-i face pe angajaţi să intre în competiţie pentru un asemenea program, întrucât nu asigură un aşa mare interes pentry alți angajatori. Există şi dezavantaje. „Unul dintre ele este că depinzi de ritmul organizaţiei. S-ar putea ca programul să nu fie la fel de flexibil sau să răspundă la fel de repede la noile tendinţe.

Modelele de management sau modelele de lucru s-ar putea să nu fie innoite la fel de repede ca în cazul unui curs MBA neafiliat unei anumite organizaţii.

Delany subliniază că majoritatea cursurilor de training au nevoie de anumite pregătiri preliminare sau de discuţii ulterioare. În foarte puţine cazuri un program de training presupune doar să faci ceva pe parcursul unei zile.

De cele mai multe ori, pentru a folosi eficient timpul cuiva e nevoie de o lectură preliminară sau e-learning şi de posibilitatea unei discuţii ulterioare. Pe parcursul programului de instruire sunt variate mai multe formate, pentru a obţine cele mai bune rezultate.

Ocupaţi să dezvolte abilităţile angajaţilor din propria echipă, directorii financiari nu trebuie să uite propriile nevoi de perfecţionare. „Am descoperit că programul de training s-a oprit din momentul în care persoana a devenit director într-o mare companie”, spune Delany. Se poate presupune că oamenii vor continua să înveţe la locul de muncă, exercitându-şi meseria. „Gândul că ar trebui să petreacă două zile în cadrul unui program de management strategic le pare irealizabil”, spune Delany.

Există însă variante de perfecţionare a abilităţilor fără a fi nevoie să părăseşti compania. „Pot fi aranjate discuţii între directorii financiari şi specialişti în domeniu.

Aceştia vor considera că sunt persoane care prezintă informaţii financiare, mesajul ajungând la un număr mare de oameni.

Perfecţionarea nu înseamnă doar să mergi în concediu cu cea mai nouă carte de management”, crede Kevin Delany. ■ FEBRUARIE 2008 - DECIZII 63

RECRUTARE

SE CAUTĂ UN

64 DECIZII - FEBRUARIE 2008

FINANCIAL DIRECTOR

RECRUTARE

CFO

Înainte de a instrui un director financiar, o companie trebuie să îl găsească pe cel mai bun. Acest proces este de durată, complex, scump şi necesită folosirea unor companii de recrutare specializate

FINANCIAL DIRECTOR

pentru societatea de recrutare, cât şi pentru angajator, pot fi diminuate prin stabilirea de comun acord a profilului candidatului şi prin definirea unui job description complet.

Obţinerea detaliilor relevante şi complete este premisa unei selecţii de calitate. Înainte de a stabili modalitatea de recrutare şi selectare a unui director financiar trebuie definit corect profilul candidatului.

Tipuri de directori financiari Specialistul în recrutare trebuie să aibă abilitatea de a întelege nevoia clientului pentru a demara apoi procesul de analiză în linie cu profilul stabilit.

LCL Recruiting&Selection primeşte solicitări pentru identificarea unui director financiar având profile şi responsabilităţi diferite. Le detaliază Loredana Lăduncă: “Ca rezultat al acestor solicitări, al experienţei proprii în domeniul financiar, dar şi al analizei CV-urilor mai multor directori financiari, putem segmenta această categorie profesională astfel: 1. Directorul Financiar „Contabil” 2. Directorul Financiar „Controlor” 3. Directorul Financiar „Strateg” Încadrarea profesioniştilor în aceste categorii ţine cont în principal de responsabilităţile îndeplinite şi de dimensiunea firmei în care activează. Aceste trei categorii pot fi văzute şi ca etape de dezvoltare pentru profesioniştii din domeniul financiar contabil, directorul financiar „ideal” fiind persoana care a îndeplinit succesiv responsabilităţile aferente fiecărei categorii”.

1

Directorul Financiar „Contabil” Candidatul pentru o astfel de poziţie are un profil caracterizat de: experienţă de aproximativ 5 ani în domeniul financiarcontabil, cunoştinţe solide în domeniul contabilităţii şi o capacitate ridicată de analiză. În plus, are experienţă în utilizarea de sisteme ERP (Enterprise Resource Planning). Candidatul a terminat o facultate economică cu profil financiar-contabil, având şi calificare de expert contabil.

▼

Foto: Gulliver/Getty Images

Stadiul actual al economiei româneşti permite dezvoltarea companiilor prezente pe piaţă, lansarea de noi afaceri de către investitorii străini şi iniţierea proiectelor de afaceri ale antreprenorilor locali. Toate aceste entităţi au nevoie de un bun director financiar, capabil să coordoneze activitatea financiar-operaţională în conformitate cu exigenţele legale şi să participe activ în stabilirea strategiei pe termen mediu şi lung.

Directorul financiar are un rol cheie în companie, fiecare proces şi flux informaţional având implicaţii şi consecinţe financiare cu conotaţii sensibile în profitabilitatea firmei.

Atunci când sunt în cautarea unui director financiar, soluţia preferată de companii este folosirea serviciilor unei firme de recrutare. În opinia Loredanei Lăduncă, drector de operaţiuni în cadrul LCL Recruiting&Selection, divizie din cadrul LCL Grup şi prima firmă de recrutare din România specializată exclusiv în domeniul financiar şi al instituţiilor financiare, „colaborarea cu o firmă de recrutare specializată atrage următoarele avantaje - reducerea timpului şi a costurilor aferente procesului de recrutare, departamentele de HR pot să se concentreze pe evaluarea personalului, training şi implementarea soluţiilor pentru creşterea retenţiei angajaţilor, identificarea rapidă a persoanelor de care aveţi nevoie; specialiştii în recrutare au experienţă în domeniul financiar, au contacte directe cu asociaţiile profesionale de profil - CECCAR, ACCA, CFA, posibilitatea de a selecta persoana potrivită dintr-un număr mai mare de candidaţi - aria de căutare a unui candidat este mai largă decât în cazul utilizării recrutării din departamente interne, evaluarea potenţialilor candidaţi se face de către specialişti în domeniu, evitând astfel alegerile eronate; specialiştii în recrutare, cu experienţă profesională în acest domeniu înțeleg mult mai bine profilul solicitat şi folosesc aceeaşi terminologie specifică.”

Recrutarea unui director financiar este un proces care poate fi finalizat într-o perioadă de una până la 3 luni sau chiar mai mult.

Costurile asociate acestui proces, atât

FEBRUARIE 2008 - DECIZII 65

RECRUTARE

▼

Acestuia îi sunt atribuite următoarele responsabilităţi: - pregăteşte şi revizuieşte înregistările contabile şi reconcilierile conturilor; - monitorizează din punct de vedere funcţional sistemul contabil folosit; - pregăteşte situaţiile financiare lunare, trimestriale şi anuale; - pregăteşte declaraţiile fiscale şi comunică cu Administraţia financiară; - pregăteşte bugete şi planificări specifice; - supervizează departamentul contabil în ansamblu.

Pe baza experienţei acumulate de specialiştii LCL Recruiting&Selection, firmele care doresc pe poziţia de director financiar o persoană cu acest profil şi cu responsabilităţile prezentate mai sus sunt relativ mici (10-50 de angajaţi), cum ar fi companii de consultanţă, birouri/ reprezentanţe de import, societăţi mici şi medii cu capital românesc. Directorul financiar contabil raportează directorului firmei sau administratorului companiei.

Persoane care îndeplinesc aceleaşi responsabilităţi pot fi identificate şi în cadrul societăţilor multinaţionale. Titulatura poziţiei diferă de la o companie la alta - Chief accountant, Accounting manager - persoana raportând către Financial Controller sau Financial Director.

2

Directorul Financiar „Controlor” Aceşti specialişti trebuie să aibă cunoştinte solide tehnice - contabilitate, fiscalitate, audit - capacitate sporită de analiză şi sinteză, abilităţi de comunicare şi relaţionare eficientă.

De asemenea, trebuie să cunoască foarte bine legislaţia general aplicabilă, cât şi pe cea specifică domeniului în care activează firma. Ar trebui să aiba în jur de șapte ani de experienţă, să fie absolvenţi ai unei facultăţi în domeniul financiar-contabil şi să posede certificări profesionale specifice domeniului ACCA, CECCAR, MBA. Principalele responsabilităţi ale acestora sunt: - planificarea şi coordonarea operaţiunilor financiar-contabile; - coordonarea consolidării tuturor datelor financiare (sisteme multiple de evidenţă a datelor financiare); - coordonarea şi pregătirea situaţiilor financiare pentru uz intern sau extern; - oferirea de informaţii către management pentru procesul decizional; - oferirea de soluţii şi recomandări pentru îmbunătăţirea proceselor şi fluxurilor 66 DECIZII - FEBRUARIE 2008

informaţionale şi de documente; - evaluarea sistemelor de control în companie; - monitorizarea raportărilor către autorităţi; - întocmirea şi analiza bugetelor companiei.

Un astfel de profil al directorului financiar este solicitat de firme multinaţionale sau internaţionale aflate într-un stadiu mediu de dezvoltare sau societăţi româneşti care urmăresc modele internaţionale de organizare şi dezvoltare a activităţii.

Aceste persoane pot fi regăsite în organigramele companiilor mari cu titlu de Financial Controller sau Finance Manager.

3

Directorul Financiar „Strateg” În acest caz este nevoie de cunoştinţe solide în domeniul financiar şi in domeniul specific de activitate al companiei.

Candidaţii trebuie să aibă o capacitate ridicată de sinteză şi analiză şi de planificare startegică. Abilitatea de a lucra cu CEO-ul companiei şi cu ceilalţi top manageri este o necesitate. Profesioniştii din această categorie au cel puţin zece ani experienţă în domeniul financiar contabil şi cel puţin cinci ani într-o poziţie de management (eventual îndeplinind responsabilităţile menţionate la categoriile anterioare).

Cu cât firma este mai mare cu atât este necesară mai multă experienţă relevantă.

Pregătirea profesională trebuie să conţină studii superioare economice, studii postuniversitare (EMBA, certificări din partea universităţilor din afara României), calificări CECCAR şi alte forme de perfecţionare pentru manageri.

Cunostinţele din domenii diverse – legal, compliance, audit, vânzări, marketing sunt, de asemenea, necesare. Pe lângă abilităţile profesionale, specialistul din această categorie trebuie să fie un manager capabil să lucreze cu echipe mari (peste 20 de persoane), să dezvolte talente şi persoane pregătite pentru a prelua responsabilităţi superioare.

Responsabilităţile unui Director Financiar „Strateg” sunt: – managementul strategic al resurselor financiar–contabile; – implicare eficientă în dezvoltarea de politici contabile, proceduri şi sisteme de control; – supervizarea integrităţii informaţiilor financiare ale companiei; – colaborarea sau coordonarea altor departemente support - IT, HR, administrativ;

– monitorizarea implementării unor noi sisteme informatice; – coordonarea relaţiei cu investitori şi cu autorităţile de reglementare şi control; – managementul riscului, organizarea auditului intern; – conducerea şi dezvoltarea unei echipe mari; – elaborarea, analiza şi controlul bugetelor companiei; – elaborarea de planuri de afacere şi controlul investiţiilor aferente.

LCL Recruiting&Selection a identificat aceşti profesionişti în firme multinaţionale sau societăţi financiare. Poziţii echivalente pot avea titulatura de Chief Financial Officer, Director Economic sau Head of Finance Division.

Rolul managerului financiar este de a asigura existenţa unui sistem de raportări, analize şi planificări pentru o dezvoltare eficientă a afacerii. Directorul financiar este participant activ în procesul decizional la nivelul întregii companii. „Companiile mari, spune Loredana Lăduncă, au în organigrame şi persoane capabile să preia interimar, integral sau parțial sarcinile directorului financiar, ca o măsură de protecţie, în scopul de a asigura în permanenţă necesarul de cunoştinţe financiarcontabile. De cele mai multe ori chiar titularul acestei poziţii are ca obiectiv găsirea şi instruirea unei asemenea persoane, îndeplinirea acestui obiectiv fiind şi o condiţie de promovare personală în companie.”

Procesul de recrutare şi selecţie Odată realizat profilul persoanei căutate sunt stabite metodele de recrutare pentru identificarea rapidă a persoanelor potrivite. În funcţie de categoria din care face parte directorul financiar - „contabil”, „controlor”, „strateg” -, identificarea candidaţilor potriviţi este diferită. Astfel, dacă pentru prima categorie accesul la asociaţiile profesionale sau baza proprie de CV-uri reprezintă şi sursele principale de candidaţi, pentru celelalte două categorii recrutarea se realizează în special prin abordare directă. Pe langă profilul candidatului şi responsabilităţile poziţiei, un alt element important în recrutare este definirea pachetul salarial - salariu fix, bonus variabil, alte beneficii. Intervievarea unor persoane cu pretenţii salariale peste bugetul prestabilit măreşte timpul necesar finalizării pocesului de recrutare.

Pachetul salarial al unui director financiar poate varia în funcţie de mai mulţi parametri: FINANCIAL DIRECTOR

Foto: Gulliver/Getty Images

RECRUTARE

- responsabilităţile şi cerinţele postului; - poziţia în organigrama companiei; - domeniul de activitate şi mărimea companiei; - politica de recompensare a salariaţilor. „În prezent salariul net lunar al unui director financiar este situat între 2.500 şi 6.000 de euro, la care se adaugă şi alte beneficii şi bonusuri, în funcţie de performanţele obţinute. Pot fi întâlnite şi salarii nete lunare de 10.000 de euro, atunci când directorul financiar are abilităţi antreprenoriale şi este factorul determinant în dezvoltarea de noi afaceri sau preia responsabilităţi aflate, de obicei, în sarcina directorului general”, spune reprezentantul LCL Recruiting&Selection.

Prima selecţie a candidaţilor are loc prin analiza CV-urilor şi a scrisorilor de intenţie.

Pentru realizarea unei liste scurte de trei candidaţi, cel putin zece persoane sunt intervievate de către societatea de recrutare, cel puţin douăzeci de persoane sunt contactate telefonic şi peste o sută de CV-uri sunt analizate.

Profilul complex al unui astfel de post, FINANCIAL DIRECTOR

multitudinea de acţiuni şi proiecte în care este implicat un director financiar, solicită ca specialistul în recrutare să fie şi specialist în domeniul financiar, cu experienţă practică în acest domeniu.

Studii efectuate de mari societăţi de consultanţă au subliniat că schimbarea locului de muncă în cazul top-managerilor, inclusiv a directorilor financiari, este determinată în principal de lipsa posibilităţilor de promovare şi de dezvoltare a carierei personale.

Comunicarea ineficientă cu CEO-ul companiei şi nealinierea pachetului salarial la evoluţiile pieţei sunt alţi factori care stau la baza deciziei de schimbare a locului de muncă.

Perioada de acomodare Persoana selectată pentru a ocupa poziţia de director financiar, în cele mai multe cazuri, va prelua în primele luni responsabilităţi comune profesiei, urmând ca responsabilităţile specifice să fie îndeplinite după programul de training şi de prezentare completă a companiei. „Considerăm că perioada de înţelegere şi asimilare a unei afaceri

desfăşurate de o companie multinaţională sau o instituţie financiară este de regulă cuprinsă între 6 şi 12 luni”, afirmă Loredana Lăduncă. Know-how-ul necesar unui nou director financiar poate fi „importat” de la specialişti aflaţi pe aceleaşi poziţii în companii similare. Schimbul de opinii constituie un mijloc de eficientizare a activităţiilor prin utilizarea unui „best practice”, ce cuprinde soluţii care şi-au dovedit eficienţa în timp.

Dezvoltarea profesională a unui director financiar trebuie să aibă un caracter continuu pentru îmbunătăţirea performanţelor personale şi ale companiei.

Planul de training dedicat directorului financiar conţine, în mod frecvent, participări la cursuri şi conferinţe cu următoarele tematici: - Managementul capitalului.

Solvabilitatea companiei; - Managementul riscului. Principii de guvernare corporatistă; - Strategie. Fuziuni şi achiziţii; - Optimizarea costurilor de finanţare; - Leadership şi comunicare; - Compliance – Sarbanes Oxley, IFRS. ■ FEBRUARIE 2008 - DECIZII 67

ȘCOLI DE AFACERI

PROGRAME CARE CONTEAZĂ Companiile caută din ce în ce mai mult cursuri de pregătire şi instruire personalizate pentru candidaţii la poziţiile de top management din organizaţie TEXT NEIL HODGE (FINANCIAL DIRECTOR MAREA BRITANIE) Pentru cei care sunt în atenţia

Obiective clare

managementului ca fiind potenţiali viitori lideri ai organizaţiei, perspectiva unor sute de mii de lire sterline investite în dezvoltarea carierei lor este atragătoare. Pentru cei aleşi, care au arătat că deţin abilităţi de conducere, viitorul poate fi, cu adevărat, foarte bun.

Totuşi, experţii cred că abordarea tradiţională a dezvoltării şi instruirii este greşită, având în vedere că procesele de selecţie se axează doar pe un singur tip de potenţial candidat, iar ulterioarele traininguri sunt inexistente în multe companii. Prin urmare, spun experţii, modelul tradiţional de strategie pentru asigurarea managementului poate alunga mai mulţi oameni talentaţi decât poate atrage.

Timothy Sparkes, consultant principal la Kiddy and Partners, spune că programele tradiţionale de căutare a talentelor se axează foarte puţin pe dezvoltarea abilităţilor. Cea mai mare parte a atenţiei este concentrată pe condiţiile de angajare. Majoritatea programelor de management al talentelor sunt inexacte. Mai puţin de 30% dintre poziţiile de top management sunt ocupate de cei selectaţi. „Dacă firmele vor să aibă în următorii zece ani oameni cu abilităţi de conducere, trebuie să facă schimbări”, spune Timothy Sparkes.

Managerii au început să analizeze calitatea şi varietatea programelor de dezvoltare pe care le asigură pentru oamenii aleşi. Acum ceva vreme, Comitetul Profesional de Supraveghere a Contabilităţii a publicat o verificare a trainingului şi educaţiei în contabilitate. Mai mulţi oameni de afaceri au admis că este nevoie de mai multe programe de instruire pentru a răspunde cerinţelor unui post de director financiar. Preşedintele unei mari companii listate la Bursă a spus că „toți contabili instruiţi şi cu experienţă de-o viaţă în acest domeniu, au nevoie de o cunoaştere mai bună a managementului şi a metodelor prin care managerii conduc.” Şi Institutul pentru Administraţie îi încurajează pe directorii financiari şi pe cei din top management să se înscrie la cursuri de management al afacerii şi management strategic.

Chris Welford, director de strategie şi evaluare la Penna, o agenţie de management al capitalului uman, spune că organizaţiile trebuie să fie foarte clare atunci când e vorba de ce vor de la programele de training şi dezvoltare. De asemenea, trebuie să ştie ce abilităţi ar trebui să fie dezvoltate la cei care urmează aceste programe.„Angajatorii trebuie să se întrebe ce vor de la aceste traininguri. E vorba de planuri de succesiune, rol de conducere sau abilităţi tehnice? Companiile trebuie să se gândească cum ar trebui să-şi ghideze talentele pe o perioadă lungă de timp. Dacă o fac greşit, rezultatele pot fi dezastruoase şi înseamnă şi o risipă mare de timp şi bani”, spune Welford.

Acesta recomandă companiilor să se gândească cum pot stabili un echilibru între funcţie, organizaţie, pregătire şi candidaţi, pentru a fi sigure că reuşesc şi că obiectivele sunt bine fixate. „Este greu de crezut că un singur candidat va îndeplini toate cerinţele pe care le ai în gând pentru un anume post”, spune Welford. „Trebuie să existe un compromis realistic între ce doreşte compania şi ce doreşte candidatul. Dacă acest lucru este realizat, alegerea unui program de instruire şi dezvoltare va fi mai simplă şi mai eficientă”, mai crede reprezentantul Penna.

68 DECIZII - FEBRUARIE 2008

Una dintre calificările pe care companiile o aleg pentru angajaţi este MBA (Master of Business Administration). Angajatorii şi studenţii aleg aceste cursuri pentru că le oferă o bună imagine asupra strategiilor de business. Unele şcoli de afaceri şi-au stabilit încă de la început programe MBA care se axează pe anumite seturi de aptitudini, ca în cazul unul MBA Financiar sau altor cursuri, care se adresează studenţilor care lucrează într-un departament financiar, dar care nu doresc să se pregătească pentru o calificare profesională la unul dintre institutele de contabilitate.

London School of Business and Finance oferă un Master în Finanţe ca o pregătire

▼

Oferte de calificări

FINANCIAL DIRECTOR

Foto: Gulliver/Getty Images

ȘCOLI DE AFACERI

FINANCIAL DIRECTOR

FEBRUARIE 2008 - DECIZII 69

ȘCOLI DE AFACERI

▼

pentru cei care vor să aibă o carieră în finanţe corporatiste şi management financiar.

Cursurile se ocupă atât de bazele finanţelor, cât şi de subiecte avansate din managementul financiar, finanţe corporatiste şi pieţe financiare.

Acest Master este destinat în general acelora care se pregătesc pentru o carieră în servicii bancare şi financiare sau celor care deţin poziţii la nivel de management sau control, în companii internaţionale. Instituţia are şi câteva MBA specializate, care se referă la finanţe, contabilitate internaţională şi audit. Scopul acestei specializări este să pregătească cursanţii pentru poziţii de controleri şi manageri financiari. Aceste specializări au fost create pentru directorii care vor să lucreze cu marile firme de consultanţă. „Angajatorii sunt hotărâţi în privinţa importanţei calificării MBA, dar vor ca aceasta să fie croită pe nevoile particulare ale companiei. Tocmai de aceea oferim acum mai multe cursuri şi module specializate, pentru a fi siguri că ceea ce primesc cursanţii este relevant în industria sau funcţia din cadrul organizaţiei”, spune Aaron Etingen, director de programe la London School of Business and Finance.

Anumite companii au sprijinit programele de cursuri, pentru a fi sigure că acestea corespund nevoilor lor specifice. Michael Walby, director de training în cadrul KPMG, spune că programul de MBA pe care compania de consultanţă l-a sprijinit a funcţionat în cadrul Manchester Business School Worldwide în ultimii trei ani. Până acum programul a acceptat 16 cursanţi pe an. KPMG a recomandat anumite modificări în cadrul cursului, pentru ca acesta să corespundă în mod special cu nevoile activităţii de bază a companiei de consultanţă, cu practicile de business ale KPMG. Potrivit lui Walby, cursul este integrat în programul de dezvoltare a practicilor de audit ale contabililor din cadrul KPMG. „Vrem ca aceşti cursanţi să-şi dezvolte capacitatea de a avea o perspectivă mai largă asupra afacerilor şi a problemelor strategice. Nu îi pregătim pe aceşti oameni pentru a face neapărat audit, ci pentru a putea să se mute către alte arii ale afacerii, dacă noi sau ei simt că pot să aducă un plus de valoare într-o altă funcţie, într-un alt departament”, explică Walby.

Oricum, MBA-ul are şi critici. O parte dintre angajatori şi cursanţi simt că aceste programe sunt încă prea generale şi se plâng că nu le oferă o dezvoltare continuă, spre deosebire de calificările oferite de structurile profesionale de contabilitate. Jeremy Rickman, direc70 DECIZII - FEBRUARIE 2008

TOPUL PROGRAMELOR MBA ÎN LUME Poziție

Școala

Salariul mediu al absolventului

1

Wharton/Pennsylvania

153.415 USD

2

Harvard Business School

159.937 USD

3

Stanford

156.126 USD

4

Columbia Business School

148.778 USD

5

London Busines School

125.988 USD

6

University of Chicago

140.602 USD

7

Sten/NYU

133.160 USD

8=

Tuck/Dartmouth College

149.615 USD

8=

Insead (Franța/Singapore)

129.532 USD

10

MIT/Sloan

136.872 USD

Sursa: Financial Times

tor executiv al firmei de cercetare şi evaluare Russell Reynolds, crede că „Un MBA este prea general şi fără o mare utilitate pentru cei care doresc să ajungă directori financiari, fără a avea calificările specifice. Chiar şi un MBA Financiar, oferit de anumite instituţii academice, este util doar directorilor generali care vor să aibă cunoştinţe financiare mai solide. Nu este însă la fel de util pentru cineva care lucrează într-un departament financiar şi vrea să ajungă director financiar.” Rickman spune că în SUA cea mai mare parte a directorilor financiari din companiile importante nu au calificări specializate de contabilitate, preferând să facă un MBA tocmai din cauza accentului pe planificare strategică, pe care îl oferă aceste calificări. În Marea Britanie, peste 80% dintre directorii financiari ai celor mai importante companii listate la bursă au o calificare specializată de la una dintre instituţiile de contabilitate.

Impactul reglementărilor financiare Rickman ştie sigur care dintre directorii financiari este mai pregătit să abordeze noile reglementări privind guvernarea corporatistă şi cele de contabilitate, care au intrat în vigoare în ultimii ani.”Creşterea numărului reglementărilor în SUA, Marea Britanie, dar şi pe plan internaţional a schimbat centrul de atenţie, în cadrul departamentelor financiare, pe aspectele tehnice ale activităţii şi mai puţin pe viziunea strategică. În timp ce directorii financiari vor rămâne concentraţi pe strategie, specialiştii din departamentele financiare,

care vor să fie promovaţi, vor avea nevoie de expertiză tehnică şi de o evoluţie profesională pe care doar calificările oferite de instituţiile de contabilitate o pot oferi”, spune Rickman.

Jo Causon, director de marketing la Chartered Management Institute (CMI), spune că este important ca angajaţii cu potenţial să fie îndrumaţi de şefii lor, pentru a câştiga experienţă în zona de business pentru care au fost pregătiţi. „Cursurile şi instruirea pot să ajute până la un anumit nivel”, spune Jo Causon. „Aceste persoane trebuie să facă faţă provocărilor unui post în care trebuie să coordoneze o echipă necunoscută, într-un mediu necunoscut”, spune ea.

Studii recente realizate de CMI arată că cea mai eficientă metodă de instruire apare în firmele unde există o cultură a managerilor care învaţă de la alţi manageri. Este important pentru angajaţii cu potenţial să se afle într-un mediu în care să se simtă provocaţi, dar şi sprijiniţi. „Este important pentru companii să adopte o cultură a dezvoltării permanente pentru angajaţii cu potenţial, pentru ca aceştia să capete noi aptitudini, dar şi să simtă că această dezvoltare este sprijinită şi că nu li se dau responsabilităţi noi prea repede”, mai spune reprezentantul CMI.

Nu-ţi irosi talentul Sistemul de acumulare a talentului este construit în jurul unor factori care definesc caracteristicile necesităţilor managerilor de top pentru a dezvolta compania. Este vorba de competenţe, provocări şi cunoştinţe organizaţionale. Unul dintre avantajele construirii unei surse de talente este că, în loc ca o companie să urmărească, prin metode tradiţionale, unul sau doi oameni pentru fiecare din poziţiile de top management, poate constitui un grup de candidaţi cu potenţial ridicat pentru mai multe posturi la nivel executiv.

Dezvoltarea acestor acumulări de resurse umane este accelerată prin extinderea îndatoririlor care oferă cele mai bune oportunităţi de instruire. Candidaţii cu potenţial petrec mai puţin timp cu diverse îndatoriri, sunt mai bine instruiţi, participă la programe universitare executive şi sesiuni de instruire in-house şi primesc mai multe reacţii din partea celorlalţi.

Grupurile de candidaţi au un mentor sau un grup de doi-trei directori, care îi ajută în procesul de dezvoltare. Centrele de evaluare ajută la definirea dezvoltării nevoilor individuale de dezvoltare şi acţionează ca bază pentru planurile de dezvoltare individuală. ■ FINANCIAL DIRECTOR

First Financial Recruitment Company in Romania.

Looking for a job? Are you recruiting? LCL is your solution!

LCL Financial Recruitment® este soluția pentru recrutarea în domeniul financiar pentru că: · Noi putem identifica rapid persoanele de care aveți nevoie · Noi suntem experimentați în domeniul financiar-contabil · Noi avem acces la membrii celor mai importante asociații profesionale

www.LCLconsulting.ro

TREND ROMÂNIA

Piaţa de capital, potenţial de creştere pe termen lung al companiilor locale Economia românească va urca, în 2008, cu 6,1% pe fondul unei creşteri considerabile a productivităţii, care va susţine exporturile.

Principalele companii cotate la Bursa de Valori Bucureşti sunt evaluate, în prezent, la niveluri comparabile cu Polonia şi Republica Cehă, cu valori ale raportului dintre preţul pe acţiune şi profitul pe acţiune (P/E) în 2008 şi 2009 de 12,5 şi respectiv 10,9. În ciuda efectelor adverse generate atât de condiţiile locale seceta severă, care a determinat o creştere a preţurilor alimentelor şi în consecinţă a inflaţiei - cât şi de contextul internaţional - criza creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc din SUA -, economia românească ar putea înregistra o rată de creştere de aproximativ 5,7% în 2007 şi una de 6,1% în 2008, păstrându-se ca oportunitate atractivă pentru investitorii pe termen lung.

Tendinţa descrescătoare a pieţelor, dar potenţial semnificativ de creştere al companiilor.

În contextul unui mediu internaţional negativ şi al unei anxietăţi crescute în ceea ce priveşte dinamica economiilor emergente, în special pentru ţările cu valori ridicate ale deficitului de cont curent, piaţa românească de capital era deja una dintre cele mai scumpe din regiune. Deficitul de cont curent în România, din ianuarie până în octombrie 2007, a fost de 13,3 miliarde de euro. Pe partea de finanţări, s-a observat o susţinere, datorită faptului că nivelul investiţiilor străine directe din aceeaşi perioadă a ajuns la 5,9 miliarde de euro, nivel care a reprezentat 45% din deficitul de cont curent. Transferurile private, în principal remiterile de la românii care lucrează în străinătate, au însumat 4,2 miliarde de euro în primele zece luni ale anului trecut, iar acest lucru a limitat întrucâtva o creştere

CAPITALIZAREA BURSIERĂ ȘI EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI 35

10

30

8

25 20

6

15

4

10 2

5 0

Capitalizare piață (mld. euro)

Cifră de afaceri (mld. euro)

0

Sursa: INS, BCR Cercetare

mai rapidă a deficitului de cont curent peste nivelul actual. „În aceste condiţii, nu a fost o surpriză că indicii au înregistrat o scădere semnificativă, de 10% în octombrie şi noiembrie”, a declarat analistul pe pieţe de capital al BCR, Mihai Căruntu. „Cu toate acestea, Bursa de Valori Bucureşti a închis anul trecut la preţuri comparabile cu sfârşitul lui septembrie, iar rentabilitatea indicilor a fost cel puţin rezonabilă”, a adăugat Căruntu.

Acesta consideră că tendinţa continuu descrescătoare din prima lună a acestui an, cu o scădere de peste 11% după opt şedinţe bursiere, a fost surprinzătoare pe o piaţă care experimentase, în ultimii doi ani, aşa-numitul „efect de ianuarie”. „Dar această dinamică a fost în concordanţă cu tendinţa celorlalte pieţe globale şi din regiunea Europei Centrale şi de Est şi nu avem explicaţii particulare pentru evoluţia pieţei româneşti în acest caz”, a explicat Căruntu.

După această corecţie, principalele companii cotate la Bursa de Valori Bucureşti sunt evaluate la niveluri comparabile cu Polonia şi Republica Cehă, cu valori ale indicatorului P/E în 2008 şi 2009 de 12,5 respectiv 10,9. „Considerăm că potenţialul de creştere al companiilor româneşti este cel puţin comparabil cu cel al companiilor similare din

Euroap Centrală şi de Est şi aceasta nu este o supraestimare”, a arătat analistul BCR. „În această privinţă este suficient să ne uităm la indicatorii de convergenţă reală, unde nivelul PIB/capita a fost de numai 35,9% din media EU 25 în 2006. Credem că acest indicator este relevant pentru a arăta potenţialul de creştere pe termen lung al companiilor locale într-un mediu macroeconomic stabil”, a subliniat Căruntu.

Pieţele din regiune continuă să afişeze rate semnificative de creştere, în ceea ce priveşte economia şi companiile. „Este adevărat, economiile din ECE vor experimenta şi ele o temperare a creşterii, dar în concordanţă cu un ciclu matur de business”, a afirmat directorul Analize Pieţe de Capital în ECE, Henning Esskuchen. „Cu toate acestea, este important faptul că regiunea va prezenta un diferenţial de creştere semnificativ faţă de pieţele vestice”, a explicat Esskuchen.

Sentimentele pesimiste actuale ar trebui să se menţină, atât timp cât veştile negative dinspre Statele Unite se menţin.

Analiştii sunt de părere că piaţa a digerat ştirile negative, întrucât sezonul rapoartelor financiare pentru 2007 s-a încheiat în mare parte. Depresia pieţelor ar putea fi totuşi prelungită, în funcţie de

TREND ROMÂNIA

veştile referitoare la recesiunea din SUA. „Având în vedere acest aspect, ne aşteptăm la o revenire a pieţelor de capital către finalul primei jumătăţi a anului 2008.

Evident, includem aici şi pieţele de capital din ECE. De asemenea, România, care se pare că este văzută în prezent în mod particular riscantă de către investitori, ar trebui să înceapă să beneficieze de prime de risc în scădere pentru investiţiile de capital şi ar trebui să posteze performanţe ridicate din nou”, este de părere Esskuchen.

Lichidatea Bursei de Valori Bucureşti a crescut cu aproximativ 70% în 2007 în comparaţie cu anul precedent, dar această dinamică s-a bazat pe companiile care erau deja listate.

Tot anul trecut, s-a înregistrat o îmbunătăţire a performanţelor emitenţilor din segmentul de companii cu capitalizare mică şi medie. În contextul unei evaluări

ridicate a celor mai lichide companii, interesul multora dintre investitori s-a concentrat pe segmentul Rasdaq al Bursei de Valori Bucureşti, care solicită un grad mai redus de transparenţă.

Volumul mediu zilnic de tranzacţionare pe această piaţă a crescut de la un milion de euro, în 2006, la 5,2 milioane euro, în 2007, şi a generat o capitalizare şi o lichiditate mai ridicate a acestor nou decoperite companii, care erau aproape anonime până în 2006.

Perspective macroeconomice pentru 2008 În ciuda efectelor adverse generate atât de condiţiile locale cât şi de contextul internaţional, se estimează că economia românească a urcat cu 5,7% în 2007 şi rămâne o oportunitate atractivă pentru investitorii pe termen lung în 2008, cu o rată de creştere a PIB-ului prognozată în jurul valorii de 6,1%.

EVOLUȚIA PIB

„Diferenţialul de creştere faţă de media Uniunii Europene creează condiţiile pentru o strategie de success în ceea ce priveşte recuperarea diferenţelor.

Activitatea de investiţii s-a accelerat - 22,6% în prima jumatate din 2007, comparativ cu un nivel de 19,4% înregistrat în peri oada similară din anul precedent - iar acest fapt va juca un rol semnificativ în a spori câştigurile de productivitate”, a declarat economistul şef al BCR, Lucian Anghel.

O nouă lege a investiţiilor este în curs de finalizare şi se aşteaptă adoptarea acesteia de către Parlament. Noul cadru legislativ va oferi un suport în plus investiţiilor străine directe cu impact pozitiv asupra capacităţilor de export.

Drept urmare, deficitul de cont curent va putea fi mai uşor de acoperit, pe măsură ce dezechilibrele externe se vor diminua treptat. În prezent, 76% dintre exporturile româneşti din secto-

rul manufacturier sunt generate de către investiţii străine directe.

Analiştii BCR consideră că deficitul de cont curent a redus viteza în ultima parte a anului 2007 şi va deveni mai stabil în 2008. „Potrivit estimărilor noastre, ajustarea valorii deficitului de cont curent ca procent din PIB se va produce nu mai devreme de 2009, iar acest fapt va fi declanşat de către echilibrarea balanţei comerciale odată ce exporturile cu valoare adăugată ridicată vor fi ajuns un nivel optim, adică mai mult de 40%.

Această ajustare ar trebui să fie însoţită de către o substanţială crestere a productivitatii, facând exporturile romanesti mai competitive pe pieţele externe”, a afirmat Anghel. Acesta a explicat că Banca Naţională a ratat ţinta pentru inflaţie în 2007 în urma unui şoc negativ al ofertei de produse agricole şi a deprecierii leului. ■ Sursa: BCR

CAPITALURILE FIXE AU MENȚINUT O RATĂ DE CREȘTERE RIDICATĂ

500 în mld. lei

% 10

12

%

10,6

10,8

11

10,6

10,3

10

400

8 8

300 6 6 200

5,2 4

4

100 2 2

0

2004

2005

-100

Consumatori finali Exporturi nete Sursa: INS, BCR Cercetare

0

2006

2007

Formarea capitalului brut Creștere reală (%)

2005 0

-2

2006

6 luni 2007

Industrie Bunuri intermediare Sursa: INS, BCR Cercetare

7 luni 2007

8 luni 2007

10 luni 2007

Capital fix Câștig de productivitate

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

Europa Centrală şi de Est – în faţa provocărilor aduse de noul mediu global de afaceri Principala sursă care ar putea afecta regiunea este o eventuală restrângere a creditării, generată de criza internaţională. Ţările din Europa Centrală vor fi afectate într-o mică măsură. O restrângere a creditării este posibilă în cazul ţărilor din Europa de Sud-Est, în Ţările Baltice şi în ţările din Europa extinsă Criza de sub-prime din SUA a schimbat mediul global de afaceri, a sporit incertitudinea la nivel internaţional, având ca efecte scăderea ritmului de creştere în SUA (şi posibil, o recesiune) iar, în Zona Euro, scăderea lichidităţilor şi un cost mai mare al riscului.

ECE, în poziție favorabilă Potrivit unui nou studiu realizat de UniCredit New Europe Research Network, regiunea Europei Centrale şi de Est este într-o poziţie bună pentru a face faţă noilor provocări. În ultimii ani s-a înregistrat o creştere solidă, îndeosebi datorită dinamicii puternice a veniturilor şi avuţiei financiare ale gospodăriilor, în timp ce profitabilitatea companiilor în regiune este ridicată, iar proiectele de infrastructură se adaugă cererii de investiţii.

De asemenea, sectorul bancar a avut un rol important în susţinerea creşterii la nivel de regiune, cu un nivel de penetrare financiară măsurat ca procent al creditelor în PIB în creştere de la 23% în 2000 la 43% în 2007. „Mai există, însă, dezechilibre care pot deveni un canal de

transmitere a crizei internaţionale de lichidităţi în regiune”, a declarat Debora Revoltella, Economist Şef pentru ECE al Grupului UniCredit şi al Bank Austria Creditanstalt. Întradevăr, ca parte a procesului de tranziţie, unele ţări s-au bazat pe surse externe pentru finanţarea creşterii interne. Consumul ridicat şi cererea de investiţii au condus la creşterea puternică a deficitului de cont curent şi la un decalaj al nivelului de economisire, finanţat prin investiţii străine directe şi prin creşterea datoriilor externe. „În contextul creşterii costului riscului la nivel internaţional, dependenţa de surse externe poate conduce la restrângerea creditării, o dată cu creşterea costurilor de finanţare pentru economie”, a adăugat Debora Revoltella.

Potrivit experţilor UniCredit, este foarte probabil ca Europa Centrală să nu fie deloc afectată de o potenţială restrângere a creditării. În ceea ce priveşte Polonia, Slovacia, Republica Cehă, Ungaria şi Slovenia, principalele provocări din următorii ani vor fi legate, mai degrabă, de menţinerea competitivităţii, în pofida blocajelor de la nivelul capacităţii de producţie.

Punctul maxim al ciclului de creştere a fost depăşit Ţările din Europa de Sud-Est şi Ţările Baltice s-ar putea confrunta cu o restrângere a creditării. Având în vedere creşterea puternică din ultimii

ani, precum şi preocupările privind îngrijorarea referitoare la supraîncălzirea economiei, acest aspect este în concordanţă cu aspiraţiile băncilor centrale şi s-ar putea dovedi chiar benefic pentru remedierea dezechilibrelor existente. Ţările din Europa extinsă sunt şi ele sensibile la creşterea costului riscului de la nivel internaţional. Kazahstan s-ar putea confrunta cu o criză a lichidităţilor. Atât în Rusia, cât şi în Ucraina ar putea apărea probleme de finanţare. „Credem, totuşi, faptul că resursele şi angajamentul ţărilor pot fi suficiente pentru a menţine pe termen lung potenţialul economiei din Kazahstan şi pentru a evita orice obstacole majore ce ar putea apărea în celelalte două ţări, chiar şi pe termen scurt şi mediu”, a adăugat Revoltella. Deşi rămâne sensibilă la volatilitatea pieţei de capital, probabilitatea ca Turcia să se confrunte cu restrângere a creditării este mult mai scăzută. În ansamblu, regiunea ECE înregistrează în continuare performanţe bune, chiar dacă punctul maxim al ciclului de creştere a fost depăşit. UniCredit prognozează o creştere de 5,9% în 2008 şi de 5,6% în 2009, faţă de un procent de 6,6% estimat în 2007. Noul mediu de afaceri internaţional aduce şi alte provocări, dar poate favoriza şi o remediere uşoară a dezechilibrelor existente, care trebuie considerat drept un semnal pozitiv în unele ţări”, a adăugat Revoltella.

Perspectivă pozitivă confirmată la nivel sectorial „Regiunea ECE devine centrul de producţie al Europei, iar o încetinire a ritmului de creştere la nivel mondial şi european ar putea chiar consolida acest proces”, a menţionat Debora Revoltella. „Companiile internaţionale active în această regiune ar putea încerca să îşi menţină profitabilitatea prin maximizarea beneficiilor delocalizării în regiune, transferând mai multe activităţi în zonele de producţie din Europa Centrală şi de Est”.

Sectoarele economice care vor avea clar de câştigat în perioada 2008-2009 sunt cele ale tehnologiilor de nivel mediu şi de vârf legate de realizarea investiţiilor şi de bunuri intermediare. „Aceste sectoare sunt caracterizate de o productivitate mai ridicată, o orientare mai clară spre export şi o intensitate mai mare a investiţiilor străine directe”, a mai adăugat Debora Revoltella. Domeniul construcţiilor şi cel imobiliar sunt şi ele sectoare câştigătoare în majoritatea ţărilor din ECE, iar experţii Grupului UniCredit Group cred că, în pofida unei posibile tendinţe de restrângere a creditării, perspectiva pozitivă se va menţine, dat fiind faptul că pieţele locale sunt influenţate în principal de aspectele interne, iar, la nivel de regiune, decalajul structural din punctul de vedere al ofertei este încă foarte clar în majoritatea sectoarelor economice. ■ Sursa: UniCredit Group

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

PROGNOZE Bulgaria SECTOARE

Ungaria

Polonia

România

EU

2007

2008

2009

2007

2008

2009

2007

2008

2009

2007

2008

2009

2007

2008

2009

Agricultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit

-8,1

7,6

5,4

-10

6,4

2,8

0,9

1,9

1

-5,6

2,8

0,6

0,8

0,7

0,8

Industrie extractivă

2,2

2

2,9

0,0

8,6

8

-0,4

1,9

2

0,5

2,6

3,6

-5,4

-0,7

-0,3

Industrie prelucrătoare

13,7

9,7

8,9

9,7

7

7,4

9,6

7,8

5,9

6,9

5,9

7

2

2

-

Produse alimentare, băuturi şi tutun

12,2

8,3

8,1

0,9

1,6

3

3,4

6,2

5,3

9

5,7

5,1

2,1

1,6

1,8

Textile şi produse textile

7,1

4,8

4,6

-1,7

1,8

2,7

4,6

4,1

3

-6,9

-0,5

1,2

1,6

-0,4

-0,8

Pielărie şi produse din piele

3,5

3,2

2,9

20

3

3,8

4,7

3,9

2

-3,4

-0,5

1,8

-0,5

-2,6

-2,1

Prelucrarea lemnului şi a produselor din lemn

14,8

10,4

9,5

4,5

2

3,7s

4,1

8,8

6,7

5,5

19,8

10,3

15

2,9

1,9

Celuloză, hârtie, produse din hârtie și edituri

5,1

4,9

5,8

2

3,7

4,1

6,8

6,6

4,9

2,8

2,9

3,4

1,1

0,5

1

Prelucrarea ţiţeiului, cocsificarea cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari

2,5

3,2

3,8

0,3

1,3

3,2

-0,9

6

6,3

-4,3

1,7

3,5

2,7

1,4

2,1

Produse chimice şi fibre şi fire sintetice

12,1

9

9

2,2

3,9

4,7

8,9

7,7

5,5

6,4

6

5

2,3

2,4

2,5

Produse din cauciuc&mase plastice

6,5

7,3

7,3

17,1

10,1

8

13,8

11,9

8,9

13

7,8

5,1

3

1,9

2

Alte produse din minerale nemetalice

23,6

15,1

12,8

22,1

11,2

10,5

15,3

10

6,8

17,6

9,7

7,7

2,7

1,7

1,6

Metale de bază şi fabricarea produselor din metal

19,5

13,0

10,7

10,9

9,3

8,9

13,3

7,8

4,9

4,3

8,3

7,3

3,7

2,3

2

Maşini şi echipamente n.e.c.

18,5

12,3

11,3

14,3

7,2

8,8

11,3

6,9

5,9

2,9

6,8

6,8

5,8

3,1

2,6

Echipamente electrice şi optice

18,5

14,6

11,8

11,8

8,8

9,3

12,1

8,7

6,6

-1,6

5,3

7,2

4,3

3,5

3,2

Echipamente pentru transport

18,4

12,8

10,4

19,2

11

9,9

7,3

6,9

4,9

16,5

15

12,5

3,9

1

2

Alte produse neclasificate ale industriei prelucrătoare

18,1

10,7

9,5

7,0

3,9

4

9,8

7,4

5,5

1,8

3,2

3,2

3,5

1,9

1,8

Electricitate, gaz, apă

2,0

1,6

3,2

2,1

1,3

2,8

0,1

3,4

3,2

-0,4

3,7

4,9

-0,3

0,7

1,4

Construcţii

18,9

13,9

12

-10,5

3

3

16,8

8

5,7

26,8

16,8

12,4

3,3

2,3

2,1

Comerţ en-gross&en-detail, restaurante și hoteluri

5,6

4,7

4,7

1,7

2

2,9

5,6

5,3

3,9

5,3

4,8

5,3

2,2

2,3

2,3

Comerţ en-gross&en-detail

5,8

4,8

4,8

1,8

2,1

3

5,7

5,4

4

5

5

5,6

2,1

2,2

2,3

Restaurante și hoteluri

4,9

4,3

4,5

0,9

1,4

1,7

3,9

3,8

2,8

6,8

3,7

4,1

2,5

2,4

2,2

Transporturi și comunicaţii

4,5

4,6

4,8

4

4,5

5

4,1

4,7

4,3

3

5,1

6,2

3

2,9

2,9

Transporturi și depozitare

4,9

5,2

5,5

4,1

4,9

5,1

4

4,8

4,4

1,4

4,4

5,9

-

-

-

Comunicaţii

3,9

3,9

4

3,8

4,1

4,8

4,4

4,5

4,1

7,7

6,9

6,9

-

-

-

Finanţe, asigurări, imobiliare și servicii pentru firme

9,4

7,3

6,3

3,1

3

4,3

4

4,4

4

9,3

6,4

6

3,1

2,6

2,5

Servicii personale și sociale, pentru comunitate

0,2

0,5

1,6

-2,5

-1,6

-0,4

1,9

2,4

1,7

4,9

2,9

2,9

1,4

1,5

1,8

Creştere PIB

6,2

6,2

6

1,8

3,1

3,9

6,4

5,2

4,3

5,8

5,5

5,0

2,5

2,1

2,2

Sursa: UniCredit Group

TREND INTERNAȚIONAL

Creştere a PIB real între 1,5% şi 2,5% în anul 2008, în UE În şedinţa din data de 10 ianuarie 2008, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, ca ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate. Potrivit informaţiilor care au devenit disponibile după ultima şedinţă a Consiliului guvernatorilor, din data de 6 decembrie 2007, presiunile inflaţioniste semnificative pe termen scurt au continuat, rata inflaţiei IAPC menţinânduse la nivelul de 3,1% în luna decembrie. Având în vedere expansiunea foarte puternică a creditului şi a agregatelor monetare, evaluarea Consiliului guvernatorilor privind existenţa unor riscuri în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu a fost pe deplin confirmată. Consiliul guvernatorilor este în continuare pregătit să acţioneze preventiv pentru evitarea materializării efectelor secundare şi a riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi, implicit, pentru menţinerea unei ancorări ferme a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi lung la niveluri compatibile cu stabilitatea preţurilor. Fundamentele economice din zona euro sunt solide. Cu toate acestea, reevaluarea curentă a riscului pe pieţele financiare este în continuare asociată incertitudinii cu privire la eventualul impact al acestuia asupra economiei reale, iar riscurile aferente perspectivelor privind activitatea economică sunt în sensul

scăderii acesteia. În ceea ce priveşte analiza economică, cele mai recente informaţii privind activitatea economică sugerează că, la sfârşitul anului, s-a înregistrat un ritm trimestrial de creştere mai moderat faţă de rata trimestrială de 0,8% consemnată în trimestrul III 2007 (revizuită în sens ascendent de la nivelul de 0,7%). Evaluarea este în concordanţă cu indicatorii de încredere a consumatorilor şi a sectorului corporativ care, deşi au consemnat scăderi în ultimele luni, se menţin în general la niveluri ce continuă să indice o creştere constantă.

Prognoze Pe baza informaţiilor disponibile până la data de 23 noiembrie 2007, experţii Eurosistemului au elaborat proiecţiile privind evoluţiile macroeconomice din zona euro.

Proiecţiile experţilor Eurosistemului se bazează pe o serie de ipoteze privind ratele dobânzilor, cursurile de schimb, cotaţiile petrolului şi politicile fiscale.

Ipotezele tehnice referitoare la ratele dobânzilor, precum şi la preţurile petrolului şi ale materiilor prime non-energetice se bazează pe aşteptările pieţei în perioada încheiată la data de 14 noiembrie 2007. În ceea ce priveşte ratele dobânzilor pe termen scurt măsurate prin EURIBOR la trei luni, aşteptările pieţei sunt cuantifi cate pe baza ratelor dobânzilor forward, refl ectând curba randamentelor la data încheierii perioadei de referinţă. Acestea presupun un

nivel mediu de 4,9% înregistrat în trimestrul IV 2007, scăzând apoi la nivelul de 4,5% în anul 2008 şi la 4,3% în anul 2009. Aşteptările pieţei în privinţa randamentelor nominale ale titlurilor de stat din zona euro cu scadenţa la zece ani indică o stagnare la nivelul de 4,3% înregistrat la mijlocul lunii noiembrie.

Scenariul de bază include totodată ipoteza potrivit căreia spread-urile aferente dobânzilor la creditele bancare vor creşte uşor în cadrul orizontului de proiecţie, ilustrând gradul sporit de conştientizare a riscurilor observat în prezent pe pieţele fi nanciare. În funcţie de trendul imprimat de preţurile contrac-telor futures pe perioada de două săptămâni încheiată la data de referinţă, se preconizează că preţurile petrolului, calculate ca medie anuală, vor atinge valoarea de 72,6 USD/baril în anul 2007, 88,6 USD/baril în anul 2008 şi 83,7 USD/baril în anul 2009. Se aşteaptă ca preţurile materiilor prime non-energetice exprimate în USD să se majoreze cu 18,1% în anul 2007, cu 8,9% în anul 2008 şi cu 4,5% în anul 2009 (medie anuală).

Conform ipotezei tehnice, cursurile de schimb bilaterale vor rămâne nemodifi cate, de-a lungul orizontului de prognoză, la nivelurile medii înregistrate în perioada de două săptămâni încheiată la data de referinţă.

Aceasta implică un curs de schimb de 1,46 EUR/USD şi un curs de schimb efectiv al euro mai mare cu 3,8% în anul 2007 faţă de media consemnată în

anul 2006 şi cu 2,6% mai mare în anii 2008 şi 2009, comparativ cu media înregistrată în anul 2007.

Ipotezele privind politica fiscală se bazează pe programele bugetare naţionale ale fi ecărei ţări din zona euro şi includ toate măsurile care au fost deja aprobate de parlamentele naţionale sau prezentate în detaliu de către autorităţile guvernamentale şi care au o probabilitate ridicată de a fi adoptate în cadrul procesului legislativ.

Contextul internațional Se anticipează că expansiunea economică mondială se va tempera în cadrul orizontului de proiecţie, menţinându-şi totuşi ritmul robust de creştere.

Această evoluţie se datorează în mare parte continuării într-un ritm alert a creşterii economice pe pieţele emergente, care preiau rolul Statelor Unite ca principal motor al creşterii mondiale. În ansamblu, creşterea anuală a PIB real din afara zonei euro este estimată să atingă o medie de circa 5,6% în anul 2007 şi 5,2% atât în anul 2008, cât şi în anul 2009. Ritmul de creştere economică pe pieţele de export ale zonei euro este proiectat să se situeze în jurul valorii de 6,0% în anul 2007, 6,9% în anul 2008 şi 7,1% în anul 2009.

Proiecții ale creșterii PIB real Potrivit estimării preliminare a Eurostat, creşterea PIB real din zona euro înregistrată în trimestrul III 2007 indică un

TREND INTERNAȚIONAL

ritm de creştere trimestrial de 0,7%, faţă de 0,3% în al doilea trimestru al anului curent. De-a lungul orizontului de proiecţie, se preconizează că PIB real va înregistra ritmuri trimestriale de creştere de aproximativ 0,5%. În aceste condiţii, se estimează că ritmul mediu anual de creştere a PIB real va fluctua între 2,4% şi 2,8% în anul 2007, între 1,5% şi 2,5% în anul 2008 şi între 1,6% şi 2,6% în anul 2009. În ceea ce priveşte componentele interne ale PIB, se anticipează o relativă majorare a consumului privat în concordanţă cu nivelul venitului real disponibil, refl ectând în general evoluţiile proiectate pentru creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi a salariilor reale. Se prevede că rata de economisire va rămâne în mare măsură nemodifi cată.

Se aşteaptă ca investiţiile corporative să cunoască o relativă încetinire, ţinând cont de faptul că perspectivele favorabile privind cererea şi profi turile sunt atenuate de scăderea expansiunii economice mondiale şi de înăsprirea condiţiilor de fi nanţare. Se preconizează că dinamica investiţiilor private în obiective rezidenţiale se va tempera, ilustrând o normalizare a situaţiei pe pieţele imobiliare ale anumitor ţări din zona euro. În ansamblu, se prevede ca ritmul mediu anual de creştere pentru formarea brută de capital fix să se cifreze între 4,0% şi 5,0% în anul 2007, între 0,9% şi 3,9% în anul 2008 şi între 0,7% şi 3,9% în anul 2009.

Se estimează că dinamica exporturilor va continua să stimuleze activitatea economică, deşi cotele de piaţă ale exporturilor zonei euro sunt proiectate să înregistreze o relativă decelerare, datorită

intensifi cării concurenţei la nivel global şi pierderilor la nivelul competitivităţii preţurilor.

Proiecţiile indică un ritm mediu anual de creştere a importurilor totale uşor sub cel al exporturilor totale, determinând, în ansamblu, o contribuţie relativ pozitivă a exporturilor nete la creşterea PIB real în cadrul orizontului de proiecţie.

infl aţiei exercitate de creşterea accelerată a costurilor unitare cu forţa de muncă vor fi atenuate de dinamica descendentă a marjelor de profit. Pe baza acestor elemente diverse, se preconizează ca ritmul mediu de creştere a IAPC să se situeze între 2,0% şi 2,2 % în anul 2007, între 2,0% şi 3,0% în anul 2008 şi între 1,2% şi 2,4% în anul 2009.

Proiecții ale prețurilor și costurilor

Comparație cu proiecțiile din luna septembrie 2007

Începând cu luna august 2007, infl aţia anuală IAPC a crescut semnifi cativ, în special datorită presiunilor suplimentare exercitate de preţurile produselor alimentare şi ale energiei. Privind în perspectivă, proiecţiile privind infl aţia continuă să fi e afectate de aceste presiuni pentru o anumită perioadă de timp. Se anticipează că presiunile la nivelul preţurilor externe vor rămâne puternice până la jumătatea anului 2008, în special datorită ipotezelor privind preţurile petrolului şi ale materiilor prime nonenergetice, îndeosebi preţurile mărfurilor alimentare. Pentru anii 2008 şi 2009, se estimează că impozitele indirecte şi preţurile administrate vor avea un efect stimulativ asupra inflaţiei IAPC, deşi într-o măsură mai mică decât în anul 2007, când s-a înregistrat o creştere semnificativă a TVA în Germania.

Totodată, proiecţiile se bazează pe aşteptările conform cărora, pentru perioada 2008-2009, majorările salariale pe ansamblul economiei vor consemna un ritm mai alert decât cel înregistrat în anii precedenţi, în timp ce pentru dinamica productivităţii muncii nu este prognozată o creştere deosebită în cadrul orizontului de proiecţie. Totuşi, se estimează că efectele asupra

În ceea ce priveşte creşterea PIB real, intervalul actual de variaţie proiectat pentru anul 2007 se situează în apropierea limitei superioare a proiecţiilor macroeconomice ale experţilor

BCE, publicate în Buletinul lunar – septembrie 2007. Intervalul de variaţie pentru anul 2008 a fost ajustat în sens descendent, refl ectând efectele anticipate ale preţurilor mai ridicate la energie şi la produsele alimentare, precum şi ale aprecierii mai accelerate a euro faţă de dinamica prognozată. Referitor la infl aţia măsurată prin IAPC, intervalele de variaţie proiectate atât pentru anul 2007, cât şi pentru anul 2008, au fost revizuite în sens ascendent, ilustrând în principal ipoteza unor preţuri mai ridicate ale energiei şi alimentelor comparativ cu cele indicate de proiecţiile din luna septembrie. ■ Sursa: Banca Centrală Europeană, BNR

PROIECȚII MACROECONOMICE PENTRU ZONA EURO (variaţii procentuale anuale medii) 1), 2)

2006

2007

2008

2009

IAPC

2,2

2-2,2

2-3

1,2-2,4

PIB real

2,9

2,4-2,8

1,5-2,3

1,6-2,6

Consumul privat

1,9

1,4-1,8

1,1-2,4

1,2-2,8

Consumul administraţiilor publice

1,9

1,4-2,6

1,1-2,1

1-2

Formarea brută de capital fix

5,2

4-5

0,9-3,5

0,7-3,9

Exportul de bunuri şi servicii

8

4,6-7,4

3,5-6,3

3,7-7,1

Importul de bunuri şi servicii

7,6

4-6,6

3,3-6,3

3,6-7

1

Proiecţiile privind PIB real şi componentele acestuia se referă la date statistice ajustate cu numărul zilelor lucrătoare. Proiecţiile privind exportul şi importul includ schimburile comerciale efectuate între ţările din zona euro.

2 Cifrele raportate includ Slovenia încă din anul 2006, cu excepţia IAPC, caz în care Slovenia este luată în considerare numai din anul 2007. Începând cu proiecţiile din luna septembrie 2007, Cipru şi Malta au fost incluse ca ţări membre ale zonei euro în intervalele de variaţie proiectate începând cu anul 2008. Variaţiile procentuale anuale pentru 2008 sunt calculate pe baza unei structuri a zonei euro care include date referitoare la Cipru şi Malta atât pentru anul 2007, cât şi pentru anul 2008. Ponderile pe care Cipru, Malta şi Slovenia le deţin în PIB al zonei euro sunt de aproximativ 0,2%, 0,1% şi, respectiv, 0,3%.

COMPARAȚIE CU PROIECȚIILE LUNII SEPTEMBRIE 2007 (variaţii procentuale anuale medii)

2006

2007

2008

PIB real - septembrie 2007

2,9

2,2-2,8

2-3

PIB real

2,9

2,4-2,8

1,2-2,3

Consumul privat

2,2

1,9-2,1

1,3-2,5

Consumul administraţiilor publice

2,2

2-2,2

2-3

SPECIAL Responsabilitate exclusivă sau colectivă?

Societe Generale, a doua mare bancă franceză după valoarea de piaţă, se confruntă cu cea mai mare fraudă din istoria pieţelor financiare, în valoare de 5 miliarde euro.

Traderul Jerome Kerviel, acuzat de această pagubă, a reuşit să dărâme mitul lui Nick Leeson, cel care, în anul 1995, a provocat falimentul băncii Barings, printr-o fraudă de aproape un miliard de lire sterline. Eurex, bursa de futures şi opţiuni deţinută de Deutsche Börse şi una dintre cele mai importante pieţe derivative din Europa, a avertizat Societe Generale încă din noiembrie 2007 cu privire la plasamentele realizate de Kerviel. În timp ce mai mulţi administratori din cadrul băncii au recunoscut, în condiţii de anonimitate, că au îndoieli privind responsabilitatea exclusivă a lui Kerviel pentru acest dezastru financiar, iar unii dintre aceştia au avertizat asupra unor potenţiale probleme financiare ale băncii în perioada următoare, poliţia franceză investighează creditele acordate de Societe Generale în Europa de Est. “Într-un moment dificil, membrii consiliului de conducere urmează să decidă dacă persoana din funcţia de conducere este cea mai indicată pentru a cârmui vaporul într-un timp în care acesta se clatină un pic, sau dacă este cazul să fie schimbat căpitanul”, a spus ministrul francez al Economiei, Christine Lagarde.

Comentariile lui Lagarde sporesc presiunile asupra preşedintelui Societe Generale, Daniel Bouton, în sensul unei demisii, după ce şeful statului francez, Nicolas Sarkozy, a criticat top-managementul băncii.

De altfel, Bouton a încercat să se retragă, dar consiliul de conducere i-a solicitat acestuia să îşi păstreze poziţia. Retragerea lui Bouton ar conduce la apariţia unei noi probleme, şi anume succesiunea la conducerea băncii. Imaginea celui mai probabil succesor, Jean-Pierre Mustier, şeful diviziei de investiţii, unde a lucrat şi Kerviel, a fost de asemenea afectată de situaţia de criză.

Societe Generale, care a devenit, în ultimii ani, un lider mondial în sectorul tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate, susţine că nu a avut nici o informaţie privind tranzacţiile frauduloase efectuate de Kerviel, până la 18 ianuarie, când a identificat o neconcordanţă în documentele băncii şi a lansat, ulterior, o investigaţie. ■ Material realizat de Dana Dobre

78

FEBRUARIE 2008

Studiile Proiectul TGV ar putea fi extins până la Bucureşti lor ne arată că...

Pierderile industriei mondiale de asigurări cauzate de catastrofele naturale au totalizat, în 2007, 75 miliarde dolari, nivel în creştere faţă de anul precedent cu

50%

.

Sursa: Munich Re

România trebuie să acopere din surse regenerabile, până în 2020, potrivit propunerilor recente ale Comisiei Europene, din consumul total de energie, o pondere de

24%

.

Sursa: Reuters

Creşterea creditului acordat firmelor şi populaţiei a ajuns, la finele anului trecut, la 148,2 miliarde lei, în creştere faţă de 2006 cu

Preşedintele României, Traian Băsescu a declarat, într-un interviu acordat recent postului de televiziune France 24, că unul dintre subiectele de mare actualitate în relaţia bilaterală româno - franceză este extinderea proiectului TGV până la Bucureşti. Şeful statului spus că parteneriatul strategic semnat cu Franţa presupune cooperarea în foarte multe domenii concrete. „Parteneriatul Strategic cu Franţa vizează dezvoltările infrastructurii noastre. Unul dintre subiectele de mare actualitate în relaţia bilaterală este extinderea proiectului TGV până la Bucureşti”, a spus Băsescu. „Proiectul european este până la Budapesta şi noi discutăm acum prelungirea de la Budapesta până la Bucureşti. Va fi Paris-Viena-Budapesta-Bucureşti. Să sperăm că în jurul anului 2012 va începe şi construcţia tronsonului românesc”, a continuat şeful statului.

Ulterior, într-un interviu acordat TVR, preşedintele Traian Băsescu a declarat că România sprijină în continuare participarea Franţei, prin compania naţională de gaz, la proiectul Nabucco, arătând că acest lucru ar aduce, prin contribuţia financiară, certitudinea demarării lucrărilor.

Băsescu a mai spus că „implicarea Franţei e un plus de certitudine în realizarea proiectului şi din acest motiv vom susţine participarea Gaz de France”. Preşedintele a susţinut că proiectul Nabucco este destul de costisitor şi a sugerat că partenerii nu pot refuza o companie dispusă să investească. Şeful statului s-a arătat oprimist că Nabucco va deveni realitate şi a mărturisit că are „mari semne de întrebare” despre proiectul South Stream. „Nabucco va fi funcţional în 2012-2014. Investiţia va începe repede pentru că sunt identificate sursele cu care această conductă să fie umplută”, a conchis preşedintele. ■

60,4%

.

Sursa: BNR

Berkshire Hathaway, compania magnatului Warren Buffet a intrat în acţionariatul celui mai mare reasigurător mondial - Swiss Re, prin achiziţionarea unui pachet de

3%

.

Sursa: Swiss Re

Aveți nevoie de câteva miliarde?!

Contactați-ne!!!

NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

ABONAMENT PE ANUL 2008 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: .....................................................................................................................................

Adresă companie: ....................................................................................................................................

Județ: .................................... Localitate: .................................................................................................

Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: .......................................

Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: .............................................

E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: Industrie

Construcții

Comerț

Servicii

Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail.

București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27

Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților.

Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici.

Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți.

Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.

Foarte utile

Utile

Puțin utile

Deloc utile

Foarte bună

Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

ROMÂNIA

erior În int ZII

I NTRU E DENIC NG P

TRAI

JAȚI ANcGepAe dup2ă a5

pagin

Februarie 2008

P

R

E

Ț

U

L

C O M P A N I I L O R

în