FD_8

Mai 2008

ROMÂNIA

r rio II TĂȚI e t in Z NI În CI PORTULTĂRI

DEȚĂRI ȘIU DEZVLIARE O

O

ă AN NTR OBI e dup52 N I E p a F P IM ce gin în pa

Mai 2008

SUMAR

ROMÂNIA v

Mai 2008 ANALIZĂ

14 FINANȚAREA ŞI SITUAȚIA FINANCIARĂ A SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE DIN ZONA EURO Costul real al finanţării externe a societăţilor nefinanciare din zona euro a continuat să se majoreze.

Mişcarea ascendentă a fost determinată atât de costul real al împrumuturilor bancare, cât şi de costul real de finanţare a îndatorării pe piaţă.

18 ÎN 2008, CREŞTEREA TRANSPORTURILOR VA FI PESTE CEA A PIB

36

COVER STORY

30 REDUCEREA COSTURILOR La momentul actual, companiile se află sub o presiune constantă cu privire la găsirea de noi modalităţi de reducere a costurilor, dar mult prea puţine firme reuşesc acest lucru. 9 din 10 programe de reducere a costurilor nu îşi ating obiectivele sau câştigurile care apar au o viaţă efemeră.

SPECIALISTUL ÎN TRANZACŢII ŞI NEGOCIERI

Ilinca von Derenthall, Director General şi Head of Investment Banking al EFG Eurobank Finance SA - România mărturisește că, deşi extrem de interesantă, meseria de bancher într-o bancă de investiţii din România, nu este o meserie comodă. Având experienţa pieţelor de capital din Germania şi România, Ilinca von Derenthall evidențiază asemănările, dar şi diferenţele dintre o piaţă de capital matură şi una aflată încă în faza de început. Una din principalele provocări pentru un bancher într-o bancă de investiţii în România este încă dată de reţinerea din partea clienţilor, de a folosi serviciile de „investment banking”.

INTERVIU

FINANȚĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU DEZVOLTĂRI IMOBILIARE suplimentul începe după pagina 52

TAXELE ȘI IMPOZITELE DIN CAPITALĂ ADUC 30% DIN PIB Directorul executiv al Direcției Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, Cristian Stoina, explică relația pe care contribuabilii din București o au cu fiscul, gradul în care aceștia contribuie la PIB-ul național, precum și facilitățile pe care organele fiscale le-au pus recent la dispoziția celor care vor să-și plătească mai rapid taxele și impozitele.

Pe ansamblul ramurii valoarea adăugată brută se va majora cu peste 7%, contribuţia majoritară rămânând cea a transportului de mărfuri.

OPINII

26 APROBAREA TACITĂ: OBIECTIVE ŞI REZULTATE Procedura aprobării tacite este considerată o „bună practică” în relaţia dintre administraţia publică şi mediul de afaceri

RUBRICI PERMANENTE

2 EDITORIAL Poziția României 8 ȘTIRI Creșterea preţurilor la carburanţi generează mişcări sociale la nivel mondial 48 ANALIZA PERFORMANȚEI Cum rezistă companiile românești la stres

72 TREND ROMÂNIA 42

Dezechilibrele interne din România ne vor costa scump.

MAI 2008

1

EDITORIAL

POZIŢIA ROMÂNIEI

GABRIEL NIȚULESCU

Deşi poate ar putea părea mai interesantă o opinie despre campania electorală la alegerile locale, aflată la ora aceasta în plină desfăşurare, prefer să vă atrag atenţia asupra unei alte campanii electorale şi a rezultatelor ei. E vorba despre campania electorală, pentru desemnarea parlamentarilor europeni din partea Românei, în urma căreia 35 de parlamentari români au ajuns la Strasbourg (sau Bruxelles sau Luxemburg, Parlamentul. European având trei sedii, din care primul – Strasbourg-ul – este cel principal). În ciuda faptului că s-a bucurat de o mediatizare destul de intensă, la vremea repectivă, iată că în prezent, rezultatele indirecte (munca acelor parlamentari) nu prea îşi fac loc între menţiunile presei.

Dacă este vina presei sau a acelor parlamentari, rămâne de discutat. Întrebarea al cărui răspuns îmi pare a fi mult mai important este aceea dacă poziţiile României sunt întradevăr susţinute aşa cum trebuie, la Strasbourg/Bruxelles/ Luxemburg.

De fapt, are întradevăr România poziţii de susţinut la Strasbourg/Bruxelles/ Luxemburg?

Are România lupte de dus şi de câştigat pe acest front? Iar europarlamentarii români ştiu care sunt acestea şi ştiu oare să le susţină?

Din păcate se pare că europarlamentarii români nu sunt prea vocali în Parlamentul European. O parte din vină poate că nu le aparţine, în condiţiile în care România nu are grupuri de experţi care să studieze ce poziţii să adopte România, în cadrul diferitelor probleme aduse „pe tapet”. România nu are, în multe domenii, nici măcar o viziune pe termen lung (care să se întindă pe 10, 20 sau chiar 30 de ani). Doar Banca Naţională şi Institutul European Român par a fi singurele instituţii ce sunt preocupate să gândească pe termene mai lungi. România are nevoie de grupuri de studiu care să contureze şi să argumenteze poziţia României pe anumite probleme şi domenii, grupuri de studiu ce ar putea fi iniţiate şi susţinute de patronate sau asociaţii (se pot atrage şi bani europeni pentru astfel de obiective).

Iar dacă unora dintre dumneavoastră vi se pare că tema aceasta nu este prea importantă v-aş aduce aminte doar că legislaţia europeană primează asupra legislaţiei româneşti în orice domeniu, influenţând afaceri, costuri, decizii de investire. ■ Gabriel Nițulescu, redactor șef gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

În acest număr Doar cunoscând întregul proces politic de elaborare a unui act legislativ comunitar, cineva interesat poate şti cum să facă lobby pentru ca punctul său de vedere să nu rămână necunoscut factorilor decizionali europeni. Amănunte puteţi afla din pagina 6.

2

MAI 2008

De foarte multe ori, la nivel corporatist, există tendinţa de a analiza riscurile în mod subiectiv, pe baza experienţelor anterioare sau a intuiţiei de moment. Pentru a afla cum trebuie procedat corect consultaţi articolul din paginile 23-25.

Dacă doriţi să aflaţi de ce ar trebui privit cu o anume circumspecţie conceptul de „valoare justă” vă recomandăm articolul din pagina 52.

LINK-URI ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu Redactori-şefi adjuncți

Colaboratori

DTP Secretar general de redacţie Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

gabriel.nitulescu@bpgroup.ro Bogdan Bârligea bogdan.barligea@bpgroup.ro Dana Dobre dana.dobre@bpgroup.ro Emilian Nedelcu, Mihai Mătieş Alexandra Crăciun, Diana Maria Nestor, Cosmin Gheorghe Doru Iordache Carmen Grigore Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Livia Pană livia.pana@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

Pre-press Rompit

RECOMANDAREA LUNII www.financialdirector.co.uk

Pe Britanie P site-ul i l din di Marea M B i i all revistei Financial Director puteţi afla despre interesul pe care îl manifestă multe companii străine pentru contabili calificaţi din Anglia.

Firmele de recrutare susţin că există sute de cereri din ţări precum

A Australia pentru experţi contabili din Marea Britanie.

T Tot în această secţiune puteţi afla care sunt motivele pentru care KPMG a decis să impună firmelor cu care colaborează un cod pentru respectarea principiilor de etică în afaceri.

Nu în ultimul rând, aflaţi cum a reuşit o instituţie respectabilă precum Pentagolul să aibă probleme mari cu situaţia conturilor. Un recent audit a relavat o gaură de 15 miliarde de dolari în conturile instituţiei americane, ca urmare a lipsei documentelor justificative pentru cumpărarea unor echipamente necesare efortului de reconstrucţie a Irakului.

Tipărit la ISSN 1843-4819 Publicație auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor, BRAT

www.financialdirector.ro

Publicaţie lunară editată de:

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel.: 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved.

Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

4

MAI 2008

Începând din această lună site site-ul ul revistei noastre are o nouă faţă. Odată cu apariţia numărului din mai al revistei am făcut şi schimbările anunţate la site-ul publicaţiei. Noua structură va fi mai dinamică şi va permite

găsirea şi accesarea mai facilă a articolelor importante, precum şi o nouă formă de vizualizare a suplimentului special de Decizii.

Secţiunea de ştiri va cuprinde ştiri actualizate zilnic, care vor oferi informaţii relevante pentru activitatea dumneavoastră. Şi secţiunea destinată Insider Business Club va suferi modificări de structură, necesare pentru a răspunde mai bine nevoilor membrilor clubului. Aceştia vor avea o secţiune care le va permite să propună teme sau subiecte pentru conferinţele şi workshop-urile organizate în ţară pentru directorii financiari.

DE VIZITAT - Site-uri care ne-au fost de folos în această lună

www.csa-isc.ro Site-ul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, organismul de monitorizare şi control al pieţei de profil din România.

www.kingsturge.ro/en/ ki / / research/ Secţiunea de studii a site-ului găzduieşte numeroase analize despre piaţa imobiliară românească, dar şi despre pieţele internaţionale.

www.monitorulofi i l ficial.ro i l Site-ul permite vizualizarea în formă electronică, pe bază de abonament, a tuturor actelor normative publicate în Monitorul Oficial.

AFACERI EUROPENE

ETAPELE PROCESULUI POLITIC DE ELABORARE A UNUI ACT LEGISLATIV COMUNITAR Pregătirea şi implementarea actelor legislative comunitare, dar şi coordonarea şi cooperarea între statele membre şi Comisie, depind din ce în ce mai mult de expertiza externă.

Deşi pot părea un pic prea didatice, rândurile de mai jos pot fi de mare folos unei persoane din conducerea unei companii, care doreşte să influenţeze sau chiar să modifice o decizie a Comisiei Europene. Doar cunoscând întregul proces politic de elaborare a unui act legislativ comunitar, cineva interesat poate şti unde anume să intervină sau pe lângă cine să facă lobby pentru ca punctul său de vedere să nu rămână necunoscut factorilor decizionali europeni.

Comisia se bazează şi pe expertiza sa internă, însă capacitatea sa de a răspunde totalităţii cazurilor pentru care este nevoie de reglementare comunitară, este limitată. Volumul activităţii normative a Comisiei este foarte ridicat, iar cunoştinţele necesare devin din ce în ce mai tehnice şi specializate.

Alături de contribuţiile experţilor din statele membre, Comisia mobilizează expertiză externă şi prin alte metode: publicarea documentelor cu caracter consultativ (cărţi verzi, cărţi albe), consultări pe internet, recursul la institutele centrului comun de cercetare la nivel comunitar, crearea de agenţii specializate sau solicitarea de studii consultanţilor externi. Deşi Comisia este abilitată să aibă orice iniţiativă, estimată a fi utilă în atingerea obiectivelor tratatelor, majoritatea propunerilor sale reprezintă rezultatul unor obligaţii legale, unor exigenţe tehnice sau solicitării de intervenţie din partea unei alte instituţii, unui stat membru sau unor actori interesaţi.

6

MAI 2008

Etapa de pregătire şi iniţiere Un proiect de act legislativ comunitar – regulament, directivă sau decizie – este elaborat de către serviciul sau direcţia generală a Comisiei, coordonatoare pe domeniul în care se reglementează, numai după consultarea internă a celorlalte servicii interesate de proiectul de act comunitar şi consultarea externă a autorităţilor naţionale şi a celorlalţi actori interesaţi.

Deciziile Comisiei se iau colectiv, pe baza propunerilor de acte legislative, care provin de la unul sau mai mulţi membri ai Comisiei, responsabili pentru procesul de elaborare a propunerilor în cadrul serviciilor şi direcţiilor generale pe care le coordonează.

Modalităţile de luare a deciziei în cadrul Comisiei sunt: procedura orală - Comisia decide prin vot cu majoritate simplă, iar în caz de egalitate, votul Preşedintelui Comisiei este decisiv (reuniunile săptămânale ale Colegiului); procedura scrisă – propunerea de act legislativ este comunicată în scris membrilor Comisiei, care pot aduce amendamente sau exprima rezerve în termenul prevăzut. Un membru al Colegiului poate solicita organizarea unei dezbateri.

Dacă nu există amendamente sau rezerve, propunerea este adoptată de către Comisie; abilitare - pentru măsuri administrative, unde marja de apreciere este limitată, Colegiul poate să mandateze pe unul sau mai mulţi dintre comisari să ia o anumită decizie; delegare – idem, pentru

un director general sau şef de serviciu.

Decizia Comisiei din 15 noiembrie 2005 prin care se modifică regulamentul intern al Comisiei, prevede la art. 23, că serviciul sau direcţia generală, responsabile pentru elaborarea unei iniţiative legislative, vor asigura încă de la începutul lucrărilor pregătitoare, o coordonare eficientă cu celelalte servicii şi Directorate Generale (DG-uri) care au un interes legitim cu privire la iniţiativă. De asemenea, Serviciul Juridic al Comisiei, Secretariatul General, DG Budget şi DG Administration sunt consultate de către direcţia generală sau serviciul responsabil coordonator. În pregătirea propunerilor legislative şi a iniţiativelor sale politice, Comisia Europeană colaborează cu numeroase grupuri de experţi. Preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, s-a angajat în faţa Parlamentului European, în noiembrie 2004, să creeze un registru al grupurilor de experţi care să ofere o privire de ansamblu a organismelor consultative care asistă Comisia, în scopul unei pregătiri transparente a proiectelor de acte legislative (ce poate fi accesat la adresa http:// ec.europa.eu/transparency/ regexpert/search.cfm).

Registrul conţine totalitatea organismelor consultative permanente sau temporare, organizate pe domenii, create formal prin decizie a Comisiei sau informal (majoritatea), de către serviciile Comisiei.

Registrul furnizează informaţii

esenţiale despre aceste grupuri cum ar fi: serviciul responsabil al Comisiei, misiunea şi domeniul grupului sau categoria participanţilor (cercetători, mediu academic, profesii, industrii, ONG, etc) . Registrul conţine linkuri către paginile web ale serviciilor şi DG Comisiei care publică informaţii mai detaliate despre grupurile formale de experţi (decizia de înfiinţare, regulamentul interior, lista experţilor).

De exemplu, în domeniul agriculturii, există 77 de grupuri la a căror expertiză, Comisia face apel pentru pregătirea proiectelor de acte legislative comunitare.

Opinia grupurilor de experţi contribuie la clarificarea aspectelor tehnice în domenii foarte diverse: mediu, agricultură, social, cercetare, etc.

Următoarele categorii sunt excluse din acest registru: experţii independenţi care asistă Comisia în cadrul elaborării programelor de cercetare şi dezvoltare; comitetele de dialog social sectorial şi interprofesional (aproximativ 70 de comitete de acest tip erau funcţionale în 2005); comitetele de comitologie care asistă Comisia în domeniile pentru care aceasta exercită competenţe de aplicare a actelor legislative comunitare (263 comitete în 2007).

Ele sunt create fie de Consiliu, fie de Parlament împreună cu Consiliul; grupurile mixte în marja acordurilor internaţionale (aproximativ 170 entităţi în 2007), diferite de grupurile de experţi prin natura şi competenţele lor şi limitate numai la acele acorduri.

AFACERI EUROPENE

Ce este un grup de experţi care asistă Comisia?

Un grup de experţi este o entitate consultativă formată din experţi naţionali din sectorul public şi/sau privat, creat de Comisie pentru consiliere şi care oferă un cadru pentru schimbul de idei între statele membre.

Acesta intervine în pregătirea propunerilor legislative, a iniţiativelor politice ale Comisiei, dar şi în cadrul competenţelor Comisiei de supraveghere, coordonare şi cooperare cu statele membre. El emite opinii şi avize specializate, contribuie la redactarea unei propuneri legislative, înainte de finalizarea şi adoptarea acesteia în Colegiul Comisarilor. De asemenea, emite avize pe proiecte de măsuri de execuţie a unui act legislativ, înainte ca aceste proiecte să fie prezentate de Comisie în cadrul comitetelor de comitologie.

Membrii sunt desemnaţi de Comisie sau de autorităţile şi organismele pe care experţii le reprezintă, iar când este vorba de experţi independenţi, numai de către Comisie şi serviciile sale.

Frecvenţa reuniunilor variază, există grupuri care se reunesc în fiecare lună, altele doar o dată pe an.

Deciziile politice revin Comisiei, rolul grupurilor se limitează la furnizarea de avize specializate Comisiei, care ulterior, are competenţa politică şi juridică de a propune legislaţia comunitară, de a prezenta proiecte de măsuri de execuţie sau de a desfăşura activităţi de coordonare/cooperare şi supraveghere.

Există trei tipuri de grupuri de experţi: gupuri de experţi formate exclusiv din funcţionari naţionali (exemplu: Grupul Impozite Directe). Aceşti experţi nu

trebuie neapărat să primească instrucţiuni din partea guvernelor lor, ci participă în calitate de deţinători de expertiză pe un domeniu specific. Interesul administraţiilor naţionale este de a cunoaşte cât mai devreme evoluţiile pe o anumită politică, pentru a putea pregăti cât mai eficient etapa decizională, când statele membre negociază şi se pronunţă asupra propunerii Comisiei la nivelul Consiliului UE (colaborarea cât mai devreme cu celelalte state membre care au poziţii asemănatoare este facilitată); grupuri formate din cercetători, oameni de ştiinţă, mediu academic şi/sau reprezentanţi ai grupurilor de interese (companii, sindicate, patronate, industriaşi, asociaţii de consumatori, ONGuri, alte organizaţii ale societăţii civile), interesaţi pe un anumit domeniu.

Exemplu: Grupul consultativ

privind lanţul alimentar; grupuri care cuprind atât experţi guvernamentali, cât şi reprezentanţi ai mediului ştiinţific, academic sau ai societăţii civile. Exemplu: Comitetul consultativ pentru cercetare.

Grupurile sunt convocate de Comisie direct (aceasta îşi manifestă intenţia de a convoca pentru consultare experţii, de multe ori la nivelul Consiliului, la grupul de lucru responsabil pe domeniul în care se solicită consultarea, iar Consiliul sau Comisia efectuează secretariatul şi trimit invitaţiile direct statelor membre sau reprezentanţei care le transmite mai departe).

Vom vorbi în numărul următor de celelate etape ale procesului politic de elaborare a unui act legislativ comunitar: etapa de consultare cu societatea civilă, etapa decizională. ■ Sursa: Departamentul pentru Afaceri Europene

ȘTIRI

CREȘTEREA PREŢURILOR LA CARBURANŢI GENEREAZĂ MIŞCĂRI SOCIALE LA NIVEL MONDIAL

Nemulţumirea faţă de creşterea preţului benzinei este tot mai mare la nivel mondial, după ce barilul de petrol a depăşit 135 de dolari. Mișcările marinarilor pescari francezi, care au condus la obținerea de ajutoare guvernamentale pentru a face faţă creşterii preţurilor la combustibil, au avut ecou în Spania şi Portugalia. Marinarii pescari spanioli au anunţat o manifestaţie la Madrid la sfârşitul lui mai şi au ameninţat că vor opri pescuitul in iunie, dacă nu vor obţine un ajutor. În Portugalia, marinarii pescari au anuntat o grevă la 30 mai. În Rusia, cel de-al doilea producător de petrol din lume, şoferii au manifestat în luna mai în peste 50 de oraşe. Tot în Europa, şoferii de autocar ungari au manifestat şi au ameninţat că vor intra în greva. Sursa: Mediafax

FINANŢĂRI EFSE DE 67 MILIOANE EURO ÎN ROMÂNIA Fondul European pentru SudEstul Europei (EFSE) a plasat în instituţiile financiare din România peste 67 milioane de euro, bani care au ajuns la mai mult de 7.000 de antreprenori locali, pentru a-şi dezvolta afacerile.

EFSE încurajează accesul nediscriminatoriu la servicii financiare pentru întreprinderile mici şi foarte mici, pentru persoanele cu venituri reduse, prin refinanţarea instituţiilor financiare locale, cum ar fi ProCredit Bank, Banca Transilvania sau Banca Carpatica.

EFSE a devenit cel mai mare fond de microfinanţare din lume, cu un portofoliu în sold la 31 martie 2008 de 414 milioane 8

MAI 2008

379 miliarde de dolari este pierderea suferită de cele mai mari 100 de bănci din lume prin devalorizarea activelor deţinute şi prin pierderile datorate creditelor neperformante, de la începutul lui 2007. ■ Sursa: Bloomberg

euro. Peste 90.000 de utilizatori finali din sud-estul Europei au beneficiat de un credit refinanţat de EFSE. Fondul de investiţii a fost înfiinţat în decembrie 2005, la Luxemburg, în urma mai multor iniţiative de finanţare pentru dezvoltare care au fost implementate încă din 1998. ■ PIEŢELE FINANCIARE CONTINUĂ SĂ TREACĂ PRINTR-UN PROCES DE CORECŢIE Pieţele financiare continuă să treacă printr-un proces de corecţie, iar la nivelul Grupului celor şapte state puternic industrializate se menţine îngrijorarea privind instabilitatea excesivă a dolarului, a declarat preşedintele Băncii Centrale Europene,

Jean-Claude Trichet, citat de Reuters.

Trichet a reiterat o declaraţie a Grupului celor şapte naţiuni industrializate, conform căreia variaţiile mari ale dolarului faţă de euro reprezintă „un motiv de îngrijorare”. „Observăm o corecţie continuă a pieţei, iar nivelul de volatilitate este ridicat”, a spus Trichet într-o conferinţă de presă susţinută în Israel, la reuniunea Grupului celor 30.

Preşedintele Rezervei Federale (Fed) din New York, Timothy Geithner, a declarat la conferinţă că Statele Unite trec printr-un „proces de ajustare dificil dar necesar”, care are loc după o perioadă lungă de dezvoltare rapidă. Geithner a spus că circumstanţele din fiecare ţară sunt diferite, dar că obiectivul comun este combaterea inflaţiei.

El a arătat că economia mondială este mai bine poziţionată şi are o capacitate mai mare de a face faţă încetinirii ritmului de dezvoltare, faţă de anii 1970, când a avut loc o creştere puternică a cotaţiei petrolului. ■

ȘTIRI

Guvernul a emis OUG nr. 44/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 25 aprilie 2008) prin care se stabileşte preluarea în întregime de către registrul comerţului a procedurii de înregistrare şi de autorizare a persoanelor fizice autorizate (PFA), a întreprinderilor individuale şi a întreprinderilor familiale.

Orice activitate economică permanentă, temporară sau ocazională desfăşurată în România de către PFA, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale trebuie înregistrată şi autorizată. Scopul este de a obţine o mai mare uniformizare şi simplificare. Conform legislaţiei anterioare (Legea 300/2004, cu modificările şi completările ulterioare), în vigoare până la data publicării OUG 44/2008, persoanele fizice şi asociaţiile se înregistrau la autorităţile locale, urmând a fi înregistrate atât la registrul comerţului cât şi la autorităţile fiscale. Aceasta ducea la variaţii în modul în care diferitele autorităţi fiscale interpretau legea, generând totodată birocraţie excesivă.

OUG 44-2008 clarifică de asemenea anumite detalii referitoare atât la statutul juridic al PFA, al întreprinderilor individuale şi întreprinderilor familiale, cât şi la relaţiile contractuale dintre acestea. Întreprinderile individuale şi cele familiale nu dobândesc personalitate juridică ca urmare a înregistrării în registrul comerţului. PFA şi întreprinderile familiale nu pot angaja personal cu contract individual de muncă. Cu toate acestea, întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi

individuale poate face asta. Pentru a-şi desfăşura activitatea pentru care au obţinut autorizarea, persoanele fizice organizate în cele trei forme juridice menţionate pot colabora cu alte PFA, întreprinderi individuale şi familiale, sau alte persoane fizice sau juridice, fără a fi considerate angajat al persoanelor cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă.

Calitatea de PFA sau de întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale poate fi cumulată cu cea de salariat al unor terţe persoane, însă o PFA nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale. Membrii unei întreprinderi familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor întreprinderi individuale. Reglementările ordonanţei nu se aplică profesiilor liberale şi altor activităţi economice a căror desfăşurare reglementată prin legi speciale.

Persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate şi înregistrate conform legislaţiei în vigoare anterior publicării OUG 44/2008 pot funcţiona în baza certificatului de înregistrare existent pe o perioadă de maxim un an de la intrarea în vigoare a OUG 44/2008. În decursul acestei perioade trebuie să opteze pentru una dintre cele trei forme juridice prevăzute de noua reglementare– PFA, întreprindere individuală sau întreprindere familială. În caz contrar vor fi radiate din registrul comerţului în mod automat. ■ Sursa: KPMG

ROMÂNIA AR PUTEA ADOPTA MONEDA EURO DE LA 1 IANUARIE 2014 Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a apreciat că România ar putea adopta moneda euro de la 1 ianuarie 2014, iar modalitatea în care se va face trecerea va fi stabilită de Banca Naţională. Vosganian a spus, într-o conferinţă de presă, că se speră ca România să intre, la debutul deceniului viitor, pe coridorul euro, cu o inflaţie care să se încadreze în criteriile de la Maastricht. El a arătat că a fost menţinut ca perioadă pregătitoare intervalul 2012-2014, urmând ca 1 ianuarie 2014 să fie momentul când România trece în zona euro. Vosganian a adăugat că modul în care se va face trecerea spre moneda euro va fi stabilit de Banca Naţională. De altfel, preşedintele Traian Băsescu declarase anterior că România trebuie să îşi asume anul 2014 pen-

tru adoptarea euro ca monedă. „Următoarea ţintă majoră a României este adoptarea euro ca monedă. Trebuie să ne asumăm anul 2014. Aceasta însă este o ţintă realistă doar dacă vom manifesta responsabilitate politică în gestionarea cheltuielii publice şi dacă vom introduce mecanisme coerente de planificare şi execuţie bugetară multianuală”, a precizat preşedintele. În acelaşi timp, comisarul european Leonard Orban a declarat că fără o creştere importantă a eficienţei politicilor bugetare şi fiscale, obiectivul 2014 pentru introducerea monedei euro va fi greu de atins. Oficialul european a amintit că, recent, Comisia Europeană şi-a prezentat punctul de vedere referitor la planul de convergenţă al României în perspectiva trecerii la moneda euro. ■

TEHNIC VORBIND DIRECTIVA 64/2007 PRIVIND FURNIZAREA SERVICIILOR DE PLATĂ România trebuie să transpună în legislaţia naţională Directiva nr. 2007/64/CE privind serviciile de plată din cadrul Pieţei Unice până la data de 1 noiembrie 2009.

Directiva reglementează un domeniu pe care legislaţia din România nu îl cuprinde, respectiv activitatea de furnizare de servicii de plată, cum ar fi transmiterea de bani, plata facturilor, emiterea de carduri, din perspectiva accesului la această activitate, mai exact procedura de autorizare şi a condiţiilor de desfăşurare, precum şi regimul de supraveghere.

Prevederile acestei directive au ca scop uniformizarea diferitelor cerinţe care se aplicau furnizorilor de servicii de plată existenţi în statele membre înainte ca acest act normativ să intre în vigoare.

Astfel, toate instituţiile de plată autorizate într-un stat membru vor beneficia de un Paşaport European. Acest document reprezintă permisiunea acordată unei instituţii autorizate într-un stat membru de a-şi desfăşura activitatea în celelalte state membre în baza unei simple proceduri de notificare. Astfel, instituţiile pot deschide sucursale şi au dreptul să desfăşoare în aceste state activităţile autorizate în statul membru de origine.

De asemenea, piaţa unică va face ca barierele legale pentru accesul în piaţă al noilor categorii de prestatori de servicii de acest fel să fie înlăturate şi va pune bazele unui set de reguli, aplicabile în egală măsură prestatorilor bancari şi nebancari.

Banca Naţională a României a emis un studiu în vederea stabilirii strategiei de transpunere în legislaţia naţională a regimului prudenţial impus de directiva europeană instituţiilor de plată. ■ Sursa: Avocatnet.ro

MEF VA ÎNFIINŢA REGISTRUL FISCAL CU TOATE TAXELE ŞI IMPOZITELE DIN ROMÂNIA Până la 20 mai, toate autorităţile şi instituţiile publice centrale, dar şi unităţile din subordinea acestora, trebuie să transmită Ministerului Economiei şi Finanţelor (MEF) lista cu toate taxele, impozitele şi tarifele fiscale şi nefiscale pe care le gestionează, pentru a fi

▼

O NOUĂ PROCEDURĂ DE ÎNREGISTRARE A PERSOANELOR FIZICE AUTORIZATE, ÎNTREPRINDERILOR INDIVIDUALE ŞI FAMILIALE

MAI 2008

9

ȘTIRI

A FOST DECISĂ ÎNFIINŢAREA UNUI REGISTRU NAŢIONAL ONLINE DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR

TEHNIC VORBIND ▼

incluse într-un Registru organizat la nivel naţional.

MEF va înfiinţa Registrul impozitelor, taxelor şi tarifelor cu caracter fiscal şi nefiscal. Acesta va putea fi consultat de toţi contribuabilii, pe pagina de internet a MEF. În plus, orice modificare privind taxele şi impozitele va fi semnalată de autoritarea care operează această schimbare şi va fi introdusă în registrul fiscal. MEF a stabilit, prin Ordinul nr.

1364/2008, ca toate instituţiile care au cont deschis în trezorerie, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale Legii nr.

273/2006 privind finanţele publice locale, trebuie să transmită până la data de 20 mai 2008, lista impozitelor, taxelor şi tarifelor cu caracter fiscal şi nefiscal pe care le gestionează. Obligaţia vizează şi toate instituţiile aflate în subordinea, sub autoritatea sau coordonarea autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, care vor trebui să transmită autorităţilor şi instituţiilor lor de resort aceleaşi date.

Iniţiativa unui Registru cu toate taxele şi impozitele din România a apărut încă de la începutul lunii aprilie. La acea vreme, ministrul economiei, Varujan Vosganian susţinea necesitatea elaborării unui astfel de registru, care să cuprindă atât taxele şi tarifele percepute în baza Codului fiscal, cât şi cele percepute în afara Codului fiscal, la nivel central, cât şi local, pentru evitarea unei parafiscalităţi excesive. ■ Sursa: Avocatnet.ro

DEDUCEREA TVA: DOCUMENTELE JUSTIFICATIVE TREBUIE SĂ CUPRINDĂ TOATE INFORMAŢIILE

▼

MAI 2008

locale de evidenţă a persoanelor, în unităţile administrativ-teritoriale în care acestea sunt constituite şi de ofiţerii de stare civilă din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în care nu funcţionează servicii publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor. Totodată, persoanele fără cetăţenie vor putea solicita înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi, după caz, de la primăria competentă. În prezent, aceste informaţii pot fi solicitate de la autorităţile administraţiei publice locale competente. Conform aceleiaşi propuneri, şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României vor încheia căsătorii între doi cetăţeni români sau dacă unul dintre aceştia este român, numai dacă unul dintre cei doi soţi au domiciliul sau reşedinţa în circumscripţia consulară a misiunii diplomatice sau a oficiului consular. Până în prezent, această menţiune nu a fost obligatorie. În ceea ce priveşte modificările intervenite în statutul civil al cetăţenilor români aflaţi în străinătate se înscriu de ofiţerul de stare civilă prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă , cu aprobarea Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor. Activitatea de control a activităţii de stare civilă va reveni presedinţilor de consilii judeţene şi primarului general al municipiului Bucureşti. Cererile de transcriere a certificatelor sau extraselor de stare civilă înregistrate în străinătate, depuse anterior intrării în vigoare a legii, se soluţionează potrivit reglementărilor în vigoare la data depunerii cererii. Proiectul de lege va fi transmis Parlamentului spre dezbatere şi adoptare. ■ Sursa: Avocatnet.ro

GUVERNUL VA ACHITA TOATE DREPTURILE SALARIALE CÂŞTIGATE PRIN HOTĂRÂRI DEFINITIVE

Taxa pe Valoare Adăugată (TVA) nu poate fi dedusă dacă documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducere. În plus, nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit.

TVA nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit dacă documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute

10

Guvernul a adoptat recent un proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 119/1996 privind actele de stare civilă.

Actul normativ stabileşte crearea unui Registru naţional de evidenţă a persoanelor, informatizat, prin intermediul căruia să existe un flux permanent de informaţii între autorităţile administraţiei publice locale şi cele centrale.

Astfel, va fi organizat un sistem care să permită transmiterea online a acestor informaţii în Registrul de evidenţă. Asigurarea suportului tehnic necesar actualizării prin mijloace informatice a Registrului naţional de evidenţă a persoanelor cu datele conţinute de certificatele sau extrasele de stare civila eliberate cetăţenilor români de autorităţile străine care au fost înscrise (transcrise) în registrele de stare civilă române, se va realiza eşalonat, de la data intrării în vigoare a prezentei legi astfel: în termen de doi ani, la nivelul serviciilor publice comunitare locale locale de evidenţă a persoanelor; în termen de trei ani, la nivelul primăriilor din unităţile administrativ teritoriale în care nu funcţionează servicii locale de evidenţă a persoanelor. Totodată, proiectul de lege are în vedere armonizarea legislaţiei în materia stării civile cu normele incidente din conţinutul altor acte normative.

Prin promovarea acestui proiect de lege se vizează şi atingerea altor ţinte, cum ar fi descentralizarea unor activităţi, prin transferul unor competenţe ale autorităţilor administraţiei centrale la instituţiile cele mai apropiate din comunitate, precum şi simplificarea procedurilor specifice şi reducerea timpului alocat soluţionării cererilor. Atribuţiile de stare civila vor fi îndeplinite, pe lângă consiliile judeţene, respectiv de Consiliul general al municipiului Bucureşti, de serviciile publice comunitare

Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a declarat că Guvernul va achita toate drepturile salariale câştigate prin hotărâri definitive ale instanţelor, inclusiv cele privind Ministerul Public.Vosganian a spus că au existat probleme legate de tichetele cadou sau de creşteri ale salariilor angajaţilor din diferite domenii.

“Ani de zile legea bugetului a suspendat anumite drepturi, iar personalul respectiv a dat în judecată statul pe motiv că, fiind suspendate şi nu anulate, drepturile curg. Eu acum plătesc din 2001 tot felul de drepturi, prime de vacanţă, sporuri neuropsihice”, a spus Vosganian.

Ministrul a subliniat că, în calitate de ministru

al Economiei şi Finanţelor aplică legile Parlamentului şi hotărârile definitive ale instanţelor, inclusiv în ceea ce priveşte Ministerul Public.

Vosganian a spus că actuala situaţie trebuie să fie şi o lecţie pentru guvernele viitoare, ca acestea să fie mai atente când abordează drepturi de natură salarială. Conturi ale Ministerului Pu-blic au fost blocate, ca urmare a executării silite a Ministerului Public pentru neplata drepturilor salariale restante ale procurorilor, care au obţinut sentinţe judecătoreşti pentru acordarea unor sporuri. În urma unor decizii judecătoreşti, procurorii au somat Ministerul Public pentru întârzierea plăţii drepturilor restante, iar sentinţele au fost executate. ■

ȘTIRI

În martie 2007, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, aflat în campanie electorală, a susţinut că BCE nu poate continua să ia decizii fără a se consulta cu alte părţi. Franţa, Italia şi, uneori, şi alte state, reproşează BCE că se concentrează prea mult pe combaterea inflaţiei, în conformitate cu atribuţiile prevăzute în tratatul de la Maastricht, în detrimentul susţinerii creşterii economice, cu toate că Rezerva Federală americană (Fed) urmăreşte cele două obiective în paralel.

Strategia BCE de menţinere a dobânzii de politică monetară la un nivel ridicat afectează creşterea economică şi alimentează, indirect, aprecierea euro, susţin criticii instituţiei financiare. BCE a cerut pe de altă parte acestor state să nu mai ceară modificarea strategiei monetare a băncii. Un alt subiect sensibil este politica în domeniul schimbului valutar.

Guvernele din zona euro sunt însărcinate, potrivit tratatului european, cu stabilirea orientării generale a politicii valutare, în timp ce BCE are rolul să ia măsuri concrete. Din acest motiv, autorităţile franceze au criticat în repetate rânduri BCE pentru lipsa de reacţie faţă de aprecierea euro în raport cu dolarul. ■

▼

Banca Centrală Europeană (BCE) continuă, la zece ani de la înfiinţare, să aibă relaţii dificile cu unele guverne din zona euro, începând cu Franţa, care a încercat, fără mare succes, să creeze o contrapondere politică a instituţiei financiare cu sediul la Frankfurt, comentează AFP. „Încă din 1997, înainte de înfiinţarea BCE, Franţa exercita presiuni pentru crearea „unui guvern”, a unui interlocutor politic pentru viitoarea instituţie financiară. La cererea autorităţilor din Paris, statele europene au înfiinţat Eurogroup, organizaţie fără drepturi decizionale, care reuneşte miniştrii de Finanţe din zona euro. Miniştrii au decis, la începutul anului 2005, numirea funcţiei de preşedinte al Eurogroup, deţinută în prezent de luxemburghezul Jean-Claude Juncker, pentru a întări rolul organizaţiei.

Eurogroup nu a deveni însă o organizaţie cu rol decizional, în pofida unor propuneri în acest sens şi a eforturilor Franţei şi Italiei de a spori rolul guvernelor din zona euro în stabilirea strategiei economice în regiune. Eforturile Franţei de a spori controlul asupra BCE au fost respinsă de Germania, care doreşte ca BCE să rămână o instituţie independentă, în conformitate cu tratatul de la Maastricht.

TEHNIC VORBIND de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea TVA, potrivit Deciziei nr. 5/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).

ICCJ a stabilit că TVA nu poate fi dedusă şi nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situaţia în care documentele justificative prezentate nu conţin sau nu furnizează toate informaţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea TVA. ■ Sursa: Avocatnet.ro

MODIFICAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ: FORŢA MAJORĂ Potrivit dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Codul muncii, modificarea contractului individual de muncă se poate face numai cu acordul părţilor. Prin excepţie, modificarea unilaterală a contractului muncă de către unitate poate avea loc numai în cazurile şi conditiile prevăzute în Codul muncii.

Singurul caz în care este admisibilă

▼

LA ZECE ANI DE LA ÎNFIINŢARE, BCE ARE ÎNCĂ RELAŢII DIFICILE CU UNELE GUVERNE DIN ZONA EURO

PLĂŢI ANTICIPATE DE IMPOZIT PE VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE, PÂNĂ LA 15 IUNIE Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente trebuie să efectueze plăţile anticipate cu titlu de impozit aferente celui de-al trimestru din acest an, până la 15 iunie, cu excepţia veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă. Potrivit Codului Fiscal, plăţile anticipate se efectuează în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul net din declaraţia privind venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. ■ MAI 2008

11

ȘTIRI

NOUTĂŢI LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI

TEHNIC VORBIND ▼

modificarea contractului de munca în privinţa salariului este acela al sancţionării disciplinare pe perioadă determinată.

Forţa majoră poate duce la modificarea contractului de muncă în mod unilateral de către unitate numai cu caracter temporar şi numai sub aspectul locului şi felului muncii nu şi în privinta salariului.

Prin sentinţa civilă nr. 205/2004, pronunţată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea V.S. împotriva intimatei S.C. T.S. S.A. Instanţa a dispus anularea deciziei nr. 38/2004 emisă de intimată şi a obligato pe aceasta să plătească contestatoarei diferenţele salariale cuvenite începând cu data de 1 aprilie 2004 şi până la încetarea contractului de muncă.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin decizia nr.

38/2.02.2004, intimatul a modificat în mod unilateral salariul reclamantei, stabilindu-l la suma de 6.500.000 lei pe lună, în loc de 12.225.237 lei pe lună, cât era anterior emiterii deciziei contestate. Instanţa a arătat că decizia contestată este nelegală deoarece, potrivit art. 41 Codul muncii, orice modificare a clauzelor contractului individual de muncă poate fi făcută numai cu acordul părţilor şi, în speţă, un astfel de acord nu a existat. Ca o consecinţă a anulării deciziei contestate, instanţa a obligat intimata să plătească contestatoarei diferenţa dintre salariul pe care l-a încasat în baza deciziei 38/2004 şi cel pe care ar fi trebuit să-l încaseze potrivit contractului de muncă. ■ Sursa: Avocatnet.ro

RECUNOAŞTEREA CERTIFICATULUI DE OEA DE CĂTRE AUTORITĂŢILE VAMALE ALE SUA

▼

Au avut loc negocieri între Directoratul Vamal al Uniunii Europene – DGTAXUD şi reprezentanţii DPF SUA (Divizia de Protecţie a Frontierei). În urma implementării unor programe de securitate a lanţului logistic privind bunurile la nivelul Uniunii Europene, autorităţile UE şi SUA au aprobat un plan de acţiune care va duce la recunoaşterea de către SUA a statutului de OEA (Operator Economic Autorizat), ceea ce va facilita procedurile de vămuire pentru societăţile din UE.

12

MAI 2008

Legea nr. 19 publicată în Monitorul Oficial Nr. 170/ 5 martie 2008 aprobă ordonanţa de urgenţă 68/2007 şi stabileşte cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazat pe principiu „poluatorul plăteşte”. Ordonanţa transpune Directiva europeană nr. 2004/35/ CE și a intrat în vigoare în data de 28/06/2007.

Prejudiciul asupra mediului poate fi: prejudiciu asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate; prejudiciu asupra apelor; prejudiciu aspra solului. Ordonanţa nu se aplică în cazul prejudiciilor armate sau catastrofelor naturale sau unor incidente mai vechi de 30 de ani. În cazul unei ameninţări iminente cu un prejudiciu asupra mediului, operatorul este obligat să ia măsuri preventive necesare şi să informeze

agenţia judeţeană pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gărzii Naţionale de Mediu.

Măsurile reparatorii trebuie să fie proporţionale cu prejudiciul cauzat şi să conducă la îndepărtarea efectelor prejudiciului. Agenţia judeţeană de protecţia mediului poate interveni cu acţiuni rapide preventive şi reparatorii a unui prejudiciu adus asupra mediului, urmând ca ulterior operatorul responsabil să suporte costurile respective. Aceasta are dreptul de a acţiona împotriva operatorului responsabil, pentru recuperarea costurilor acţiunilor preventive si reparatorii în termen de 5 ani de la data când aceste măsuri au fost realizate. ■ Sursa: KPMG

SE ÎNFIINŢEAZĂ COMISIA PENTRU SECURITATEA SOCIALĂ A LUCRĂTORILOR MIGRANŢI Ministerul muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi Ministerul sănătăţii publice au emis Ordinul nr. 123/2008, respectiv 281/2008 prin care se înfiinţează Comisia pentru Securitatea Socială a Lucrătorilor Migranţi.

Ca membră a Uniunii Europene România are obligaţia de a adopta legislaţia UE cu privire la securitatea socială, în special Regulamentul Consiliului nr. 1.408/71/CEE privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor lor care se deplasează în interiorul Comunităţii. Pentru ca implementarea să se realizeze în mod eficient, a fost înfiinţată Comisia pentru Securitatea Socială a Lucrătorilor

Migranţi – organism interministerial. Comisia este formată din 9 membrii, printre care se numără ministrul muncii, familiei şi egalităţii de şanse –în calitate de preşedinte al Comisiei, precum şi alţi reprezentanţi ai Ministerului muncii şi ale Casei Naţionale de Pensii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Printre atribuţiile Comisiei se numără: coordonarea implementării Regulamentului şi pregătirea personalului din instituţiile implicate în aplicarea acestora; stabilirea unor mijloace pentru informarea lucrătorilor migranţi în privinţa drepturilor de securitate socială. ■ Sursa: KPMG

MEF VA ÎNFIINŢA REGISTRUL FISCAL CU TOATE TAXELE ŞI IMPOZITELE DIN ROMÂNIA Până la 20 mai, toate autorităţile şi instituţiile publice centrale, dar şi unităţile din subordinea acestora, trebuie să transmită Ministerului Economiei şi Finanţelor (MEF) lista cu toate taxele, impozitele şi tarifele fiscale şi nefiscale pe care le gestionează, pentru a fi incluse într-un Registru organizat la nivel naţional.

MEF va înfiinţa Registrul impozitelor, taxelor şi tarifelor cu caracter fiscal şi nefiscal. Acesta va putea fi consultat de toţi contribuabilii, pe pagina de internet a MEF. În plus, orice modificare privind taxele şi impozitele va fi semnalată de autoritarea care operează această schimbare şi va fi introdusă în registrul fiscal. MEF a stabilit, prin Ordinul nr. 1364/2008, ca toate instituţiile care au cont deschis în trezorerie, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale Legii nr. 273/2006

privind finanţele publice locale, trebuie să transmită până la data de 20 mai 2008, lista impozitelor, taxelor şi tarifelor cu caracter fiscal şi nefiscal pe care le gestionează.

Obligaţia vizează şi toate instituţiile aflate în subordinea, sub autoritatea sau coordonarea autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, care vor trebui să transmită autorităţilor şi instituţiilor lor de resort aceleaşi date.

Iniţiativa unui Registru cu toate taxele şi impozitele din România a apărut încă de la începutul lunii aprilie. La acea vreme, ministrul economiei, Varujan Vosganian susţinea necesitatea elaborării unui astfel de registru, care să cuprindă atât taxele şi tarifele percepute în baza Codului fiscal, cât şi cele percepute în afara Codului fiscal, la nivel central, cât şi local, pentru evitarea unei parafiscalităţi excesive. ■ Sursa: Avocatnet.ro

ȘTIRI

UN NOU MODEL PENTRU DECLARAŢIA RECAPITULATIVĂ 390 VIES intracomunitare de bunuri, precum şi livrări şi achiziţii de bunuri în cadrul unei operaţiuni triunghiulare.

Declaraţia 390 VIES se depune trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului, numai în trimestrul de raportare în care ia naştere exigibilitatea taxei pentru livrările şi achiziţiile care se raportează în această declaraţie .

Declaraţia se depune în format fizic şi electronic. ANAF a elaborat un program de asistenţa menit să ajute contribuabilii la completarea declaraţiei VIES, declaraţie ce poate fi depusă în unul din următoarele moduri: la registratura organului fiscal competent; la poştă, prin scrisoare recomandată; prin completare, pe pagina de Internet a ANAF. Persoana impozabilă are obligaţia de a păstra o copie a declaraţiei VIES, pentru evidenţă proprie şi pentru a fi prezentată autorităţilor fiscale în timpul controalelor fiscale. ■

TEHNIC VORBIND ▼

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a emis Ordinul 552/2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 294 (din 15 aprilie 2008), pentru a introduce un nou model al Declaraţiei recapitulative privind livrările/ achiziţiile intracomunitare de bunuri Declaraţia 390 VIES (VAT Information Exchange System).

Sistemul informatic VIES asigură schimbul de informaţii cu statele membre ale Uniunii Europene privind taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Prin intermediul acestui sistem, care a devenit operaţional şi în ţara noastră la 1 ianuarie 2007, plătitorii de TVA din România pot verifica valabilitatea datelor de identificare ale persoanelor plătitoare de TVA din celelalte state membre UE. Noul format al Declaraţiei 390 va fi utilizat începând cu operaţiunile desfăşurate în trimestrul I al anului 2008.

Au obligaţia de a depune Declaraţia VIES persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au efectuat livrări şi/sau achiziţii

Scopul final este ca entităţile care se bucură de statutul de OEA să poată obţine beneficii depline corespunzătoare şi pe teritoriul SUA fără a fi nevoite să obţină şi certificatul PV-CT (Parteneriatul Vamalo-Comercial Împotriva Terorismului, care este echivalentul OEA În SUA).

Planul de acţiune menţionează şase domenii care vor fi avute în vedere de către UE şi SUA în vederea atingerii obiectivului de recunoaştere reciprocă: politic, administrativ, legal, politici, tehnic/operaţional şi de evaluare. Acesta este rezultatul unei comparaţii între programele de securitate şi procesele de verificare a aplicanţilor din UE şi SUA, fiind un prim pas către proceduri armonizate. Pe parcursul anului 2008 Comitetul Comun de Cooperare Vamală UE-SUA va continua eforturile pentru a obţine şi finaliza un acord. ■ Sursa: KPMG

Sursa: KPMG

ANALIZĂ

FINANȚAREA ŞI SITUAȚIA FINANCIARĂ A SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE DIN ZONA EURO Costul real al finanţării externe a societăţilor nefinanciare din zona euro a continuat să se majoreze.

Mişcarea ascendentă a fost determinată atât de costul real al împrumuturilor bancare, cât şi de costul real de finanţare a îndatorării pe piaţă.

Costul real de finanţare a sectorului societăţilor nefinanciare din surse externe a companiilor europene a crescut în ultimul trimestru al anului trecut, informează un raport al Băncii Centrale Europene (BCE). Această evoluţie s-a datorat propagării cu întârziere a efectelor majorărilor succesive ale ratelor dobânzilor de referinţă ale BCE începând cu finele anului 2005, precum şi reevaluării riscului pe pieţele financiare în perioada care a trecut de la mijlocul anului 2007.

Totodată, în pofida scumpirii fi nanţării prin îndatorare şi a

COSTUL REAL AL FINANȚĂRII EXTERNE A SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE DIN ZONA EURO

menţinerii rentabilităţii la niveluri semnificative, volumul creditelor acordate de instutuţiile financiare monetare (IFM) societăţilor nefinanciare a continuat să fie caracterizat de robusteţe în trimestrul IV 2007. Prin urmare, similar perioadelor anterioare, raporturile de îndatorare ale sectorului corporativ nefinanciar s-au situat în continuare pe o pantă ascendentă.

Condițiile de finanțare Costul real al finanţării externe a societăţilor nefinanciare din zona euro, calculat prin ponderarea costului diferitelor surse de finanţare pe baza soldurilor datoriilor contractate (corectate cu efectele de evaluare), a continuat să se majoreze în trimes-

DIFERENȚELE DE RANDAMENT AL OBLIGAȚIUNILOR SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE

costul total al finanţării dobânzile active reale ale IFM pe termen scurt dobânzile active reale ale IFM pe termen lung costul real al îndatorării pe piaţă costul real al acţiunilor cotate 9,0

9,0

8,0

8,0

7,0

7,0

6,0

6,0

5,0

5,0

4,0

4,0

3,0

3,0

700

1 600

2,0

2,0

600

1 400

1,0

1,0 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Sursa: BCE, Thomson Financial Datastream, Merrill Lynch şi proiecţii ale Consensus Economics Notă: costul real al finanţării externe a companiilor nefinanciare se calculează ca medie ponderată a costului cu împrumuturi bancare, a costului cu instrumente de îndatorare şi a costului cu capitalul, pe baza valorilor respective deflatate cu anticipaţiile inflaţioniste (a se vedea Caseta 4 din Buletinul lunar – martie 2005). Introducerea dobânzilor active armonizate ale IFM la începutul anului 2003 a determinat o ruptură în seriile statistice.

14

MAI 2008

trul IV 2007, deşi s-a menţinut la niveluri inferioare celor maxime din perioada 2000-2002 (Graficul 27). În trimestrul IV 2007, evoluţia costului real al finanţării externe a societăţilor nefinanciare s-a datorat cu precădere majorării persistente a costului real al fi nanţării prin îndatorare, care a avansat cu circa 10 puncte de bază. Mişcarea ascendentă a fost determinată atât de costul real al împrumuturilor bancare, cât şi de costul real de finanţare a îndatorării pe piaţă. În perioada analizată, costul real al fi nanţării prin emisiuni de acţiuni a sporit uşor.

Creşterea costului global real al finanţării societăţilor nefinanciare din zona euro reflectă în mod deosebit restrictivitatea condiţiilor de finanţare, tendinţă manifestată începând cu luna decembrie 2005, urmând în linii mari „pattern-ul” de propa-

obligaţiuni nefinanciare AA în euro (scala din stânga) obligaţiuni financiare BBB în euro (scala din stânga) obligaţiuni nefinanciare BBB în euro (scala din stânga) obligaţiuni cu randament ridicat în euro (scala din dreapta)

1 200

500

1 000

400

INDICATORII DE PROFIT AI SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE COTATE LA BURSĂ total societăţi nefinanciare industria prelucrătoare comerţul en gros şi cu amănuntul transporturi şi comunicaţii construcţii utilităţi

acţiuni cotate instrumente de îndatorare împrumuturi IFM

15

15

12

12

800 300

600

200

9

9

6

6

400

100

200

0

0 1999 2000 2001 2002 20032004 2005 2006 2007

Sursa: Thomson Financial Datastream şi calcule BCE Notă: Spread-urile de randament al obligaţiunilor sunt calculate în raport cu randamentul obligaţiunilor guvernamentale AAA.

RITMURILE ANUALE REALE DE CREŞTERE A VOLUMULUI DE FINANȚARE A SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE

6,0

6,0

5,0

5,0

4,0

4,0

3,0

3,0

2,0

2,0

1,0

1,0

0,0

0,0

-1,0

-1,.0

3

3

0

0 2003

2004

2005

2006

2007

Sursa: Thomson Financial Datastream şi calcule BCE

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

Sursa: BCE Notă: Ritmul anual real de creştere este definit ca diferenţa dintre ritmul anual de creştere efectivă şi deflatorul PIB.

gare întârziată şi de evitare a fluctuaţiilor abrupte ale ratelor dobânzilor observat în ciclurile anterioare. Totodată, majorarea a fost determinată şi de tensiunile de pe pieţele financiare şi de

reevaluarea riscului din lunile anterioare. În ceea ce priveşte componentele costului real al fi nanţării externe a societăţilor nefinanciare, costul real al

CREŞTEREA ÎMPRUMUTURILOR ŞI FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ CEREREA DE CREDITE A SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE

creditelor bancare şi-a continuat ascensiunea şi în trimestrul IV 2007, sporind cu aproximativ 10 puncte de bază, atât pe seama ratelor dobânzilor la creditele pe termen lung, cât şi a ratelor

ECONOMISIREA, FINANȚAREA ŞI PLASAMENTELE SOCIETĂȚILOR NEFINANCIARE altele achiziţii nete de acţiuni achiziţii nete de active financiare, cu excepţia acţiunilor formarea brută de capital acţiuni necotate acţiuni cotate finanţarea datoriei economisire brută şi transferuri nete de capital

investiţii fixe (scala din dreapta) stocuri şi capital circulant (scala din dreapta) operaţiuni de fuziuni şi achiziţii şi restructurare corporativă (scala din dreapta) restructurarea datoriei (scala din dreapta) finanţare internă (scala din dreapta) credite acordate societăţilor nefinanciare (scala din stânga) 16 14

30

60

60

20

40

40

20

20

0

0

12 10

10 8

0

6

-10

4 -20

2 0

2005

2006

2007

dobânzilor la împrumuturile pe termen scurt. În termeni nominali, ratele dobânzilor IFM la creditele pe termen scurt (cu o rată a dobân-zii variabilă şi rată fixă pe o perioadă iniţială de maximum un an) acordate societăţilor nefinanciare au sporit cu valori cuprinse între 10 şi 15 puncte de bază în intervalul septembrie-decembrie 2007.

Amploarea acestei mişcări a fost uşor superioară celei consemnate de rata EURIBOR la 3 luni, fi ind posibil să reflecte o anumită atenuare a ajustării ratelor dobânzilor practicate de bănci în concordanţă cu modificările ratelor dobânzii corespunzătoare de pe piaţă în urma creşterilor accentuate ale ratelor EURIBOR pe parcursul trimestrul III 2007.

Prin urmare, spread-ul dintre ratele dobânzilor bancare la creditele pe termen scurt şi rata dobânzii pieţei monetare la 3 luni a înregistrat o creştere marginală în trimestrul IV 2007, dar s-a situat la un nivel mult inferior celui mediu consemnat începând cu luna ianuarie 20037.

Ratele dobânzilor aferente creditelor pe termen lung acordate de IFM societăţilor nefinanciare, cu rată fixă pe o perioadă iniţială mai mare de 5 ani, s-au majorat uşor în perioada menţionată, respectiv cu valori cuprinse între aproximativ 5 şi 10 puncte

-30

Sursa: BCE Notă: Ponderile nete se referă la diferenţele dintre ponderea băncilor care raportează că un anumit factor a contribuit la creşterea cererii şi ponderea băncilor care raportează că acesta a contribuit la diminuarea cererii; a se vedea şi sondajul asupra creditului bancar – octombrie 2007.

▼

Foto: Guliver/Getty Images

ANALIZĂ

Sursa: conturile zonei euro Notă: Datoria include împrumuturi, instrumente de îndatorare şi rezerve -40 -40 pentru fondul de pensii.

Poziţia „Altele” include instrumente -60 -60 financiare derivate, alte sume de plătit/primit şi ajustări.

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 -20

-20

MAI 2008

15

ANALIZĂ

▼

de bază, în funcţie de mărimea creditului. În acelaşi timp însă, randamentele comparabile ale titlurilor de stat s-au diminuat în continuare, ceea ce a condus la extinderea spread-ului dintre ratele dobânzilor la creditele bancare pe termen lung şi randamentele aferente obligaţiunilor guvernamentale cu scadenţe la 2 şi 5 ani în trimestrul IV 2007.

Ca urmare, până la fi nele lunii decembrie, diferențele pe termen lung asociat creditelor acordate societăţilor nefinanciare s-a situat la cel mai înalt nivel consemnat de la începutul anului 2003. În ansamblu, aceste evoluţii sunt în concordanţă cu rezultatele sondajului asupra creditului bancar în zona euro pentru luna ianuarie 2008, care indică reevaluarea mai cuprinzătoare a riscurilor de către bănci, după o perioadă prelungită caracterizată de condiţii de creditare favorabile. Rezultatele celui mai recent sondaj asupra creditului bancar în zona euro relevă faptul că băncile intervievate au menţionat înăsprirea standardelor de creditare ca o consecinţă a efectelor persistenţei tensiunilor pe pieţele financiare asupra finanţării şi bilanţurilor acestora.

Aşadar, printre factorii menţionaţi care au contribuit la înăsprirea netă a standardelor de creditare s-au numărat costurile aferente capitalului bancar, poziţia de lichiditate a băncii şi accesul acesteia la finanţare pe piaţă, precum şi anticipaţiile asupra activităţii economice şi perspectivele la nivel de sector sau de întreprindere. În particular, dificultăţile băncilor din zona euro referitoare la accesul la finanţare pentru sume mari, după cum se precizează în acest sondaj, au vizat atât majorarea ratelor dobânzilor pe piaţa monetară, cât şi avansul semnificativ al randamentelor ataşate obligaţiunilor societăţilor financiare în semestrul II 2007 şi la începutul anului 2008. În ceea priveşte obţinerea de fonduri prin emisiuni de 16

MAI 2008

deşi decalajul dintre costul real al capitalului propriu al societăţilor nefinanciare şi costul real al finanţării prin îndatorare a rămas semnificativ, acesta s-a îngustat în anumită măsură, iar în luna octombrie 2007 a atins cel mai scăzut nivel înregistrat după trimestrul I 2002. La începutul lunii februarie 2008, ca urmare a evoluţiilor puternic negative de pe pieţele de acţiuni, costul real al capitalului propriu a atins un nivel cu 42 puncte de bază superior celui consemnat la finele anului 2007.

Fluxurile de finanțare

instrumente de îndatorare, costul real al finanţării datoriei pe piaţă suportat de societăţile nefinanciare a continuat să se majoreze în trimestrul IV 2007, avansând cu aproximativ 10 puncte de bază în perioada septembrie-decembrie 2007.

Aceasta s-a datorat creşterii accentuate a spread-urilor aferente obligaţiunilor corporative nefinanciare pe parcursul trimestrului IV 2007 şi în primele două luni ale anului 2008, compensând pe deplin reculul consemnat de randamentele obligaţiunilor guvernamentale. Totodată, creşterea spread-urilor a fost mai limitată decât cea înregistrată în cazul obligaţiunilor corporative financiare, ceea ce reflectă impactul deosebit asupra sectorului bancar exercitat de tensiunile de pe pieţele fi nanciare. La începutul lunii martie 2008, costul real al finanţării prin emisiuni de instrumente de îndatorare s-a menţinut practic la nivelul înregistrat în luna decembrie 2007 (3,9%).

Costul real al capitalului propriu al societăţilor nefinanciare s-a majorat uşor în trimestrul IV 2007, ceea ce atestă în special performanţele slabe de pe pieţele de acţiuni. Ca urmare,

Conform datelor din situaţiile financiare agregate furnizate de societăţile nefinanciare listate în zona euro, rentabilitatea acestora – calculată ca raport între rezultatul net şi cifra de afaceri – a sporit substanţial în trimestrul IV 2007, situându-se la cel mai înalt nivel după anul 1999. Este posibil ca, similar trimestrelor anterioare, evoluţiile la nivelul rentabilităţii să fi fost determinate de creşterea eficienţei, ca urmare a diminuării cheltuielilor de exploatare (ca pondere în cifra de afaceri totală) şi robusteţei fluxurilor de numerar, compensate parţial de majorarea cheltuielilor cu dobânzile ale societăţilor nefinanciare generată, atât de creşterea datoriei, cât şi de ratele de dobândă mai mari.

Din punct de vedere al evoluţiilor sectoriale consemnate în trimestrul IV 2007, raportul între rezultatul net şi cifra de afaceri înregistrat de societăţile nefinanciare cotate a crescut în toate sectoarele economice, cu excepţia sectorului comerţului en gros şi cu amănuntul, a cărui rentabilitate este posibil să fi fost influenţată nefavorabil de menţinerea dinamicii consumului la un nivel moderat.

Deşi se constată o situaţie în general favorabilă la nivelul rentabilităţii agenţilor economici, societăţile nefinanciare au continuat să facă apel la fi

nanţare externă pe parcursul trimestrului IV 2007. Astfel, ritmul anual de creştere a finanţării externe înregistrat de societăţile nefinanciare (inclusiv creditele IFM, instrumentele de îndatorare şi acţiunile cotate) s-a accelerat în termeni reali de la nivelul de 4,9% în trimestrul III 2007 până la valoarea de 5%. În particular, contribuţia principalei componente, finanţarea prin împrumuturi, s-a menţinut pe un trend ascendent, rata de creştere a acesteia atingând valoarea de 4,1% în trimestrul IV 2007, în timp ce contribuţia la finanţare prin instrumente de îndatorare a rămas relativ nemodificată. În cele din urmă, contribuţia acţiunilor emise de societăţile cotate a cunoscut o anumită revigorare faţă de trimestrul III 2007, dar s-a situat în continuare la un nivel modest dintr-o perspectivă mai îndelungată.

Prin extinderea sferei de cuprindere mai ales asupra acţiunilor necotate, a rezervelor fondurilor de pensii şi a altor creditori, ritmul anual de creştere a finanţării societăţilor nefinanciare s-a menţinut stabil la valoarea de 6,5% în trimestrul III 2007, situaţie ilustrată de datele sectoriale disponibile în conturile zonei euro la niveluri mult superioare celor maxime observate în ciclurile anterioare (ritmuri anuale de creştere de 12% în trimestrul III 2000 şi 14% în trimestrul I 1990). În acest context, tensiunile pe piaţa creditului manifestate începând cu vara anului 2007 nu par să fi avut efecte, până în prezent, asupra cererii de credite a societăţilor din zona euro sau asupra disponibilităţii băncilor de a acorda aceste fonduri. Aceasta pare să fie în contradicţie cu rezultatele sondajului asupra creditului bancar în zona euro pentru luna ianuarie 2008, care indică înăsprirea netă a standardelor de creditare (aferente împrumuturilor şi liniilor de credit acordate agenţilor economici) şi reducerea cererii nete de cred-

ANALIZĂ

Fondurile obţinute de societăţile nefinanciare din zona euro, ca urmare a persistenţei unui nivel ridicat al rentabilităţii şi al apelului intens la finanţare prin îndatorare externă continuă să fie utilizate cu precădere pentru a finanţa formarea brută de capital ite. Cu toate acestea, trebuie menţionat că, în general, expansiunea volumului de credite acordate tinde să reacţioneze cu un decalaj de câteva trimestre la modificările survenite la nivelul standardelor de creditare. În pofida pierderii de ritm (indicată de rezultatele sondajului asupra creditului bancar în zona euro), cererea de credite s-a menţinut în spectrul valorilor pozitive în perioada analizată, societăţile continuând să recurgă la credite în vederea efectuării de investiţii fixe şi asigurării de fonduri necesare pentru majorarea capitalului circulant. De asemenea, deşi operaţiuni de achiziţionare a companiilor de tipul leveraged buyout aproape că nu s-au mai efectuat în semestrul II 2007 şi la începutul anului 2008, operaţiunile de fuziuni şi achiziţii s-au menţinut la niveluri relativ ridicate în perioada susmenţionată, oferind un suport cererii de credite. Totodată, este posibil ca dificultăţile legate de vânzarea împrumuturilor pe piaţa secundară a creditului, care pot fi coroborate cu un oarecare recul al activităţii de securitizare ca urmare a tensiunilor de pe pieţele financiare, să fi determinat prelungirea împrumuturilor sau a unor linii de credit în derulare. În plus, ritmul de creştere a creditelor acordate societăţilor nefinanciare ar fi putut fi stimulat şi de o îndepărtare a acestor entităţi de fi nanţarea prin îndatorare, având în vedere condiţiile mai dificile existente pe această piaţă în ultimele luni. Privind în perspectivă, se anticipează o posibilă moderare a ritmului de creştere a volumului de credite acordate societăţilor nefi nanciare, pe fondul înăspririi

condiţiilor de creditare ca urmare a persistenţei turbulenţelor de pe pieţele financiare şi a propagării cu întârziere a efectelor decurgând din majorările succesive ale ratelor dobânzilor de referinţă ale BCE începând cu finele anului 2005.

Ritmul anual de creştere a instrumentelor de îndatorare emise de societăţile nefinanciare a cunoscut o anumită accelerare în trimestrul IV 2007, situându-se la nivelul de 9,0% în luna decembrie 2007. Dinamica anuală a instrumentelor de îndatorare pe termen scurt emise de societăţile nefinanciare a sporit cu aproximativ 8 puncte procentuale în perioada analizată, până la valoarea de 28,9%, în timp ce ritmul anual de creştere a instrumentelor de îndatorare pe termen lung s-a redus la 5,5% (comparativ cu 6,2% în trimestrul anterior). Este posibil ca această evoluţie să reflecte şi majorările consemnate la nivelul randamentelor aferente obligaţiunilor corporative în perioada respectivă. În plus, aceste dinamici anuale ridicate reflectă în special efectele de bază, ţinând seama de faptul că activitatea de emisiune a înregistrat o decelerare sensibilă în ultima parte a anului 2007, după cum o ilustrează diminuarea ritmului de creştere anualizat, ajustat sezonier la 3 luni.

Fonduri pentru finanțarea formării brute de capital Societăţile nefinanciare pot obţine finanţare şi prin intermediul instrumentelor de îndatorare emise de societăţile financiare nemonetare. Deşi cea mai mare parte a finanţării astfel obţinute poate fi pusă pe

seama securitizării IFM, ritmul anual de creştere a instrumentelor de îndatorare emise de societăţile financiare nemonetare s-a menţinut alert în trimestrul IV 2007, atingând nivelul de 28,2% în decembrie, ceea ce constituie un indiciu referitor la susţinerea acordată creditării sectorului societăţilor nefinanciare. De asemenea, spre deosebire de situaţia înregistrată la nivelul societăţilor nefinanciare, ritmul de creştere anualizat ajustat sezonier la 3 luni, aferent emisiunii globale de instrumente de îndatorare de către societăţile fi nanciare nemonetare, a sporit sensibil, fiind situat la nivelul de 31,5% în luna decembrie 2007.

Totuşi, aceasta reflectă mai cu seamă activitatea intensă de emisiune într-un număr restrâns de state participante la zona euro, în care se pare că majoritatea instrumentelor de îndatorare au fost destinate efectuării de plasamente private, iar IFM le-au achiziţionat direct de la societăţile cu rol de vehicule cu destinaţie specială.

Ritmul anual de creştere a acţiunilor cotate emise de societăţile nefi nanciare listate s-a situat la 1,3% în trimestrul IV 2007, respectiv acelaşi nivel ca şi cel din perioada anterioară. În ceea ce priveşte fluxurile, accelerarea dinamicii anuale a emisiunilor nete lansate de societăţile nefi nanciare, datorată în special volumului relativ ridicat de emisiuni brute, s-a soldat cu un nivel de 20 miliarde € în trimestrul IV 2007, cu aproximativ 5 miliarde € peste media consemnată în cele 4 trimestre anterioare. În concluzie, referitor la evoluţiile globale înregistrate de comportamentul vizând economisirea, finanţarea şi pla-

samentele societăţilor nefinanciare, se poate afirma, pe baza informaţiilor prezentate în conturile naţionale, că în trimestrul III 2007 (cel mai recent trimestru pentru care există date disponibile), fondurile obţinute de societăţile nefinanciare din zona euro, ca urmare a persistenţei unui nivel ridicat al rentabilităţii şi al apelului intens la finanţare prin îndatorare externă continuă să fie utilizate cu precădere pentru a finanţa formarea brută de capital şi (într-o măsură relativ mai redusă decât în trimestrele anterioare) a efectua plasamente financiare. De asemenea, apelul tot mai frecvent la finanţare prin îndatorare externă semnalează faptul că în zona euro, pe parcursul anului 2007, a avut loc o extindere a decalajului de finanţare a societăţilor nefinanciare (plasamente minus economisiri). ■

MAI 2008

17

ANALIZĂ

ÎN 2008, CREŞTEREA TRANSPORTURILOR VA FI PESTE CEA A PIB Pe ansamblul ramurii valoarea adăugată brută se va majora cu peste 7%, contribuţia majoritară rămânând cea a transportului de mărfuri.

Transportul, cu o pondere de circa 7% în produsul intern brut, reprezintă a doua categorie de servicii, după comerţ, ca importanţă în sectorul terţiar şi în acelaşi timp o activitate cu o contribuţie la creşterea economică echivalentă cu a agriculturii, se arată într-un studiu al Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP).

Definitorii pentru activitatea de transport, atât ca volum de transport cât şi ca participare la crearea valorii adăugate din acest sector sunt transporturile rutiere de pasageri şi mărfuri.

Acestea asigură transportul a 70% din pasageri şi 78,5% din transportul de mărfuri, contribuind cu circa 65% la valoarea adăugată brută obţinută în transporturi. În consecinţă, evoluţia din acest subsector defineşte evoluţia de ansamblu a ramurii, cu atât mai mult cu cât a doua activitate, după ponderea în valoarea adăugată brută, este cea a activităţilor conexe activităţii de transport, în principal de manipulare şi depozitare, care se corelează într-o proporţie ridicată cu activitatea de transport rutier. Aportul transporturilor pe calea ferată este doar de 10% din valoarea adăugată brută, deşi asigură 29% din transportul de pasageri şi 16% din transportul de mărfuri.

Pentru celelalte tipuri de activităţi, ponderea în valoarea adăugată brută a sectorului este mult mai redusă: circa 4,5% pentru transportul prin conducte, 2% pentru transporturile aeriene şi mai puţin de 1% pentru 18

MAI 2008

transporturile pe apă. O a doua caracteristică pentru activitatea de transport în ansamblu său o reprezintă creşterea an de an a valorii adăugate brute, chiar cu ritmuri peste creşterea produsului intern brut, cu toate că în anumiţi ani s-au înregistrat diminuări ale volumului de activitate. Rezultă că şi în perioadele cu dificultăţi, operatorii economici s-au preocupat de îmbunătăţirea eficienţei şi a structurii prestaţiilor, reuşind să înregistreze sporuri de valoare adăugată. Perioada 2005-2007 a reprezentat intervalul cu cele mai semnificative realizări.

Argumentul este dat nu numai de ritmul superior de creştere a valorii adăugate brute şi a indicatorilor de volum, ci mai ales de faptul că pentru prima dată se înregistrează o revigorare a parcursului pasagerilor, respectiv creşterea concomitentă a numărului de beneficiari şi a distanţelor parcurse.

Din compararea indicatorilor fizici pe tipuri de transport rezultă de asemenea câteva tendinţe ce caracterizează evoluţia activităţii de transport, care în principiu vor continua să se manifeste şi în anii următori, chiar dacă amplitudinea va fi diferită.

Transportul de mărfuri Transportul de mărfuri prezintă în esenţă aceleaşi caracteristici generale, respectiv o dezvoltare mai accentuată în ultimii 3 ani, bazată pe valorificarea avantajelor transportului rutier în detrimentul transportului feroviar de marfă. În antiteză, dat fiind interdependenţa mult mai ridicată dintre transportul de mărfuri şi creşterea economică, transportul de mărfuri prezintă următoarele particularităţi: ■ atât volumul mărfurilor transportate cât şi parcursul acestora au înregistrat, în perioada 2001-2007, creşteri anuale

permanente, oscilaţiile de amplitudine provenind în principal din reducerile de activitate din transportul feroviar; ■ evoluţiile anuale sunt generate aproape în exclusivitate de activitatea internă (producţie agricolă şi industrială precum şi importul de bunuri); astfel, cantitatea de mărfuri transportate s-a majorat cu 6,5% în 2004 (la un produs intern brut de 8,5%) şi cu 6,2% în 2006 (creşterea produsului intern brut fiind de 7,9%).

■ contribuţia preponderentă a transportului de mărfuri la rezultatele de ansamblu ale ramurii decurge şi din faptul că distanţele medii de transport a mărfurilor sunt mult mai mari; deşi diferenţa de parcurs ţine în primul rând de specificul transportului de mărfuri (transport pe calea ferată pe distanţe lungi, transport prin conducte, etc.) totuşi este de amintit că, dat fiind nivelul veniturilor, populaţia apelează cu precădere la transportul pe distanţe mici, chiar şi în cazul turismului. Aceasta explică de ce în cazul unor moduri de transport precum cel rutier distanţa medie pentru mărfurile transportate este de peste 3 ori mai mare decât în cazul transportului de pasageri.

■ competiţia dintre transportul feroviar şi cel rutier este mai laxă, dat fiind o anumită specializare a acestora pe categorii de mărfuri transportate; ca urmare, evoluţia transportului feroviar de mărfuri prezintă o mai mare constanţă, acesta situându-se în 2007 aproximativ la acelaşi nivel ca în 2000 (circa 99% în cazul

ANALIZĂ

mărfurilor transportate şi 98% în cazul parcursului mărfurilor); relativa specializare este ilustrată de structura diferită a mărfurilor transportate: transportul de mărfuri pe calea ferată este axat pe transportul de cărbuni (circa 37% din cantitatea totală), petrol şi produse petroliere (17%), minereuri (13%), produse şi articole fabricate din metal (10%) iar transportul rutier în principal pe minerale nemetalifere (produse de carieră şi balastieră, zgură, sare, etc.) cu o pondere de circa 43%, ciment şi materiale prefa-bricate pentru construcţii (13%), produse alimentare şi nutreţuri (12%).

Transportul de pasageri În ce priveşte transportul de pasageri, chiar dacă transportul urban cu un parcurs pe distanţe mici şi relative constant, deţine o pondere de 80%, totuşi, în ultimii 3 ani, se remarcă o îmbunătăţire a distanţei medii parcurse, atât datorită transportului rutier interurban şi internaţional, cât mai ales expansiunii transportului aerian. Este vorba de o reflectare a creşterii circulaţiei internaţionale pentru afaceri sau turism (inclusiv a celor plecaţi la lucru în străinătate) înainte şi mai ales după aderare la U.E., dar şi intensificării deplasărilor interne, stimulată de creşterea nivelului de trai. În acest sens sunt de remarcat: creşterea în primele 9 luni din 2007 a numărului de pasageri ce utilizează transportul aerian cu 43,8% şi a parcursului acestora cu 53,7%. În contrast, deşi se manifestă o anumită revigorare, transportul feroviar de pasageri continuă să fie în dezavantaj şi cu performanţe mai reduse în comparaţie cu celelalte moduri de transport; ca urmare, ponderea pasagerilor care apelează

la acest mod de transport în totalul pasagerilor din transportul interurban şi internaţional, s-a redus constant, de la 36,1% în 2000 la 27,9% în prezent; totuşi, sunt de remarcat două schimbări de trend pozitiv petrecute după 2005, respectiv stabilizarea acestei ponderi (27,8% în 2005, 29% în 2006 şi 27,9% în 2007) precum şi a parcursului pasagerilor, în jurul distanţei medii de 86 km (86,9 km în 2004, 86 km în 2007).

O apreciere aparte, deşi ponderea în totalul transportului de pasageri este de sub 1%, îi revine transportului pe căi navigabile interioare, care s-a dezvoltat în ultimii ani, reflectând îmbunătăţirea condiţiilor de trai a populaţiei din zona adiacentă Dunării şi din Deltă. Există perspective ca transportul de pasageri pe căi navigabile să depăşească ponderea de 1% din totalul transportului interurban şi internaţional încă din 2008.

Prognoze pentru 2008 Anul 2008 va reprezenta un an cu evoluţii pozitive pentru activitatea de transport, ceea ce va face ca pe ansamblul ramurii valoarea adăugată brută să se majoreze cu peste 7%.

Contribuţia majoritară rămâne cea a transportului de mărfuri, dar, în condiţiile în care ritmul investiţiilor şi a marilor lucrări de infrastructură se va intensifica, va creşte şi contribuţia activităţilor anexe de manipulare şi depozitare, care va compensa uşoara reducere de dinamică a transportului de pasageri.

Dintre factorii economici favorizanţi ai amplificării activităţii de transport în anul 2008 sunt de evidenţiat: o producţie agricolă mult peste cea din 2007, intensificarea lucrărilor la construcţia de autostrăzi, creşterea activităţii în petrochimie şi metalurgie, extinderea reţelei marilor lanţuri comerciale, intensificarea circulaţiei forţei de muncă, decurgând din dezechilibrele de pe piaţa muncii. În aceste condiţii prognoza pentru creşterea valorii

adăugate brute din transporturi este de 7,5%. În ceea ce priveşte evoluţia principalilor indicatori cantitativi ce caracterizează activitatea de transport în 2008, estimările converg către o dinamică pozitivă, inferioară celei din 2007, ca urmare a efectului de bază (spre exemplu transportul aerian de pasageri a crescut în 2007 cu aproape 50%), dar mult mai echilibrată între diversele moduri de transport.

Faţă de 2007 nu se mai estimează reduceri la nici o categorie de transport (în 2007 s-au înregistrat reduceri la transportul feroviar de pasageri, transportul pe căi navigabile interioare şi maritim de mărfuri, transportul prin conducte). În ceea ce priveşte transportul de pasageri, creşterea cea mai mare din cadrul transportului de pasageri se estimează a se înregistra în traficul urban (cca.

4,6%), ponderea acestuia în total fiind în uşoară creştere faţă de anul 2006 (de la 86,7% la peste 87%).

Pe moduri de transport, cele mai mari creşteri urmează a se înregistra în transportul pe căi navigabile interioare (peste 16%) şi în cel aerian (cca. 10%) atât datorită mobilităţii forţei de muncă din zona Deltei Dunării cât şi a creşterii numărului de companii aeriene ce operează în România (în anul 2007 au început operarea Delta, Wizzair, etc.), a dezvoltării turismului de afaceri, a tendinţei românilor de a-şi petrece vacanţele în străinătate, etc. În urma investiţilor de peste 500 milioane euro realizate în perioada 2006-2007 în infrastructura feroviară (reabilitarea staţiilor CF, reabilitarea liniilor CF în scopul creşterii vitezei de circulaţie, achiziţionarea/modernizarea de vagoane şi locomotive), specialiştii CNP estimează de asemenea o relansare a transportului feroviar de pasageri (+ 3,3%).

Investiţiile realizate în mo-

dernizarea infrastructurii rutiere, creşterea numărului de mijloace de transport pasageri – în primele 9 luni ale anului 2007 numărul autovehiculelor de transport pasageri nou înmatriculate a fost cu 46,7% mai mare decât cel din perioada corespunzătoare a anului anterior, dezvoltarea turismului de weekend va conduce de asemenea la creşterea transportului rutier de pasageri cu 3,4%.

Având în vedere menţinerea ritmului de creştere a economiei naţionale la un nivel ridicat (+6,5%), se poate estima că şi transportul de mărfuri îşi va continua tendinţa de creştere. Se estimează o creştere a volumului de mărfuri pentru toate modurile de transport, cea mai spectaculoasă fiind cea din domeniul maritim (peste 14%) datorată în special modernizării continue a portului Constanţa.

Investiţiile în sectorul construcţiilor, creşterea estimată a comerţului exterior cu peste 35%, alături de desfiinţarea carnetului TIR (documentele de transport marfa în Uniunea Europeană), neobligativitatea pentru transportatori de a deţine cartea verde ca asigurare de răspundere civilă pe teritoriul altor ţări odată cu aderarea României la UE (implicit ieftinirea transportului – mare parte din autorizaţii erau contra cost), creşterea cu peste 47% a vehiculelor rutiere pentru transport mărfuri nou înregistrate în primele 9 luni ale anului 2007, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2006, va conduce la creşterea volumului mărfurilor transportate în sistem rutier cu peste 5%, crescând în acelaşi timp şi ponderea acestui mod de transport în total transport de mărfuri de la 77,8% în anul 2006, la 78,9% în anul 2008. În ceea ce priveşte transportul feroviar de mărfuri, influenţat şi el de o parte din factorii menţionaţi anterior, se estimează o creştere de peste 3%. ■ Sursa: Comisia Națională de Prognoză

ANALIZĂ

FIRMELE ROMÂNEŞTI AU DEVENIT MAI PROFITABILE Pe ansamblul economiei s-a produs o majorare a profitului net (profit-pierdere) cu 50,7%.

Analiza datelor din bilanţurile contabile oferă posibilitatea evidenţierii corelaţiilor care există între principalii indicatori, precum şi factorii care au contribuit direct sau indirect la variaţia fenomenelor economice.

Pentru a analiza datele din bilanţ şi a obţine astfel o imagine de ansamblu a performanţelor, are loc o agregare a companiilor care îşi desfăşoară activitatea şi care predau bilanţuri contabile.

Trebuie menţionat încă de la începutul analizei că datele la nivel de an ilustrează mai fidel performanţele economiei reale, aceste date cuprinzând şi încheierea ciclului economic care are loc la sfârşit de an calendaristic. În acelaşi timp, o analiză pe datele de semestru este utilă, deoarece indică trendul rezultatelor economicofinanciare ale întreprinderilor, dar şi un prim impact al măsurilor la nivel macroeconomic (fiscale, monetare, etc.) asupra agenţilor economici.

Cresc salariile Analizând volumul profitului la nivelul anului 2006, se constată o creştere a acestuia cu 37,3%.

Cele mai bune performanţe în dinamici, s-au înregistrat în sectorul mixt cu o revenire spectaculoasă, respectiv o creştere a profitului cu 77,7% peste nivelul din anul precedent.

De asemenea, poate fi menţionat volumul mare de profit obţinut de sectorul privat (35,4% peste nivelul din anul 2005). În ceea ce priveşte rata profitului, este vorba de o îmbunătăţire globală a stării de profitabilitate din economie, reflectată în creşterea 20

MAI 2008

numărului şi respectiv a ponderii societăţilor comerciale care au obţinut profit, concomitent cu diminuarea celor care - din motive imputabile managementului propriu sau datorită condiţiilor conjuncturale nefavorabile din mediul economic intern şi extern - au încheiat activitatea economică cu pierderi.

Se poate concluziona că la nivelul anului 2006 cifra de afaceri realizată în economie a fost cu 20,7% peste cea din anul precedent, în condiţiile în care profitul a înregistrat o creştere mai alertă, fiind cu 37,3% mai mare decât în anul precedent. iar pierderile cu doar 3,8%. Acest lucru a însemnat pe ansamblul economiei o majorare a profitului net (profit-pierdere) cu 50,7%.

Analiza comparativă între profit, cifră de afaceri şi cheltuieli se constată că în anul 2005, odată cu introducerea cotei unice, creşterea cheltuielilor cu salariile a fost cu 3,4 puncte procentuale peste creşterea cifrei de afaceri, în timp ce în anul 2006 situaţia s-a inversat, respectiv cheltuielile cu salariile au înregistrat o dinamică inferioară cifrei de afaceri cu 2,5 puncte procentuale.

Corelat cu evoluţia macroeconomică a câştigurilor salariale medii - care în 2006 s-au majorat cu 18,4% - rezultă că, deşi această creştere s-a reflectat şi în dinamica chel-

tuielilor totale cu salarii, totuşi a fost inferioară sporului relativ de profit. Indicatorii stării de profitabilitate au continuat tendinţa de creştere şi în semestru I 2007, cu menţiunea creşterii mai accelerate a pierderilor din economie (30,3%), datorate creşterilor cheltuielilor cu salarile (29,2%).

Aceste amplificări a cheltuielilor cu salarile la nivelul agenţilor economici pot fi justificate de majorări salariale mai ample datorită deficitului cu forţa de muncă din unele domenii, dar şi de creşterea numărului de salariaţi. Astfel, dacă în semestrul I 2006 profitul net (calculat ca diferenţă între profit şi pierdere) al agenţilor economici a crescut în termeni nominali cu 34,6 %, în semestrul I 2007 creşterea a fost doar 26,3% faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent. O situaţie deosebită o întâlnim în semestrul I 2007, când asistăm la o creştere a pierderilor faţă de perioada corespunzătoare a anului precedent cu 30,3% în termeni nominali.

Totodată, se poate menţiona numărul mare de agenţi economici raportori de bilanţuri contabile care la nivelul anului 2006 au fost profitabili, astfel, 63% dintre aceştia au înregistrat profit, în timp ce un număr de doar 37% şi-au încheiat activitatea cu pierderi. În cadrul formelor de proprietate atât agenţii economici

proprietate de stat cât şi cea mixtă au înregistrat creşteri a numărului de agenţi economici cu profit, acest lucru reprezentând o tendinţă pozitivă ce reflectă efectele competitivităţii şi eficienţei procesului de modernizare care a avut loc în aceste unităţi. Astfel, numărul de agenţi economici cu capital de stat care au înregistrat profit a ajuns în anul 2006 la 69,0% (58,7% în 2004, respectiv 62,8% în 2005) din numărul total de agenţi economici cu capital de stat care au predat bilanţuri, în timp ce numărul de agenţi economici cu capital mixt au ajuns la 56,4% (49,4% în 2004, respectiv 49,5% în 2005).

Pierderi mai mici Participarea României la piaţa unică europeană, prin cerinţele de competitivitate şi calitate, a afectat într-o oarecare măsură performanţele agenţilor economici în anul 2007.

Astfel, la nivelul semestrului I 2007 numărul de agenţi care înregistrează profit (56,2%) a scăzut şi s-a majorat corespunzător numărul de agenţi care au înregistrat pierderi (43,8%). Dacă se ia în considerare că şi în semestrul I 2006 s-a înregistrat o reducere a unităţilor cu profit se poate aprecia ca impactul aderării nu a fost semnificativ (în semestrul I 2007 reducerea a fost de aproape 2 puncte procentuale,

Participarea României la piaţa unică europeană, prin cerinţele de competitivitate şi calitate, a afectat într-o oarecare măsură performanţele agenţilor economici în anul 2007.

Foto: Guliver/Getty Images

ANALIZĂ

iar în semestrul I 2006 de un punct procentual). În ceea ce priveşte pierderile agenţilor economici din anul 2006, acestea rămân încă o problemă a economiei româneşti. Deşi valoarea totală a pierderilor din economie a crescut în anul 2006 cu doar 3,8%, totuşi nu este îmbucurător faptul că numărul unităţilor cu pierdere s-a majorat cu 5,8%.

Totuşi pierderile agenţilor economici neprofitabili au depăşit volumul deficitului bugetului de stat, fiind de 1,2 ori mai mari decât deficitul bugetar, în reducere faţă de anul 2005, când pierderile au fost de circa 5 ori mai mari decât deficitul bugetului de stat, cât şi faţă de anul 2004, când acestea au fost mai mari de circa 6 ori. Trecerea agenţilor economici din sfera pierderilor în sfera profitului reprezintă una din principalele căi pentru creşterea veniturilor bugetare. Analizând indicatorul pierderi la 1.000 lei cifră de afaceri (datele nu sunt concludente la nivel de semestru) se poate constata o îmbunătăţire a acestuia la nivelul economiei naţionale, fiind în scădere cu 3 lei/1.000 lei cifră de afaceri faţă de anul 2005 şi cu 7 lei/1.000 lei cifră de afaceri faţă de anul 2004. Pe forme de proprietate a

capitalului, societăţile cu capital de stat înregistrează o uşoară creştere, în timp ce societăţile cu capital privat şi cele cu capital mixt înregistrează scăderi.

Firme de stat mai profitabile În ceea ce priveşte eficienţa economică la nivel macroeconomic determinată ca rată de profitabilitate ((profit - pierdere)/ cifră de afaceri), se poate menţiona ca aceasta a avut un trend crescător, ajungând pe ansamblul economiei la 7,15%, la nivelul anului 2006. Creşterea ratelor de profitabilitate este evidentă la toate formele de proprietate şi cu deosebire în sectorul mixt, unde, de la rate negative (respectiv companiile şi-au încheiat activitatea cu pierderi) s-a ajuns la finele anului 2006 la o rată pozitivă de 7,54%.

Putem afirma, că atât politica de relaxare fiscală care a avut loc la începutul anului 2005, cât şi politicile de reducere a arieratelor au accelerat îmbunătăţirea eficienţei şi competitivităţii societăţilor comerciale româneşti, astfel încât acestea să facă faţă pieţei unice europene. În primul semestru al anului 2007, asistăm la o menţinere a ratei de profitabilitate (6,4%), în

creştere cu numai 0,1 puncte procentuale faţă de perioada corespunzătoare din anul anterior. Cea mai mare creştere a ratei de profitabilitate s-a înregistrat în sectorul de stat (9,2% de la 6%), în timp ce în sectorul privat s-a înregistrat un spor de numai 0,1 puncte procentuale (5,9% faţă de 5,8%). Deşi la nivelul semestrul I 2007 rata de profitabilitate în sectorul mixt a fost în scădere comparativ cu perioada corespunzătoare din anul anterior, totuşi în cadrul acestui sector se menţine rata cea mai ridicată de profitabilitate (10,6%).

Analiza pe tipuri de activităţi arată o structură a ratei profitabilităţii compatibilă cu o economie în dezvoltare, ceea ce conferă sustenabilitate procesului de creştere economică.

Deşi cea mai mare rată a profitabilităţii se regăseşte la alte servicii (hoteluri, învăţământ, activităţi de asistenţă socială, activităţi de asigurări, închirieri de autoturisme, etc) respectiv 18,9%, totuşi atât transporturile (6,7%) cât şi construcţiile (8,6%) şi industria (5,8%) rămân sectoare importante care contribuie la creşterea economică durabilă, crearea de noi locuri de muncă, creşterea competitivităţii economiei şi dezvoltarea clasei

de mijloc. De menţionat că începând cu anul 2004 nici una din ramurile economiei naţionale nu mai înregistrează rate negative de profitabilitate.

Aşa cum am mai menţionat rezultatele pe semestru pot oferi o imagine de ansamblu asupra anului, respectiv de a anticipa rezultatele la nivel de an, deşi la unii indicatori pot apărea distorsiuni, cum ar fi de exemplu la rata profitabilităţii din agricultură, datorită caracterului său sezonier care în semestrul I 2006 a avut o rata negativă, dar a încheiat anul cu o rata pozitivă de 4,1%. Distorsiunile pot apărea şi în ierarhizarea ramurilor, aşa după cum se poate vedea din evoluţia la nivel de an comparativ cu cea de semestru.

Un alt aspect pozitiv, pe lângă îmbunătăţirea ratei profitabilităţii, îl constituie şi scăderea arieratelor, astfel că începând cu anul 2001, chiar dacă a fost oscilant, iar uneori reducerile au fost mai degrabă rezultatul privatizărilor, arieratele s-au redus an de an, astfel că la finele anului 2006 arieratele au ajuns să reprezinte 15,5% din PIB, reducându-se cu 3,3 puncte procentuale faţă de anul precedent.

Utilizarea frecventă în trecut a reeşalonărilor şi ştergerilor de datorii a dus la o reducere a stocului, fără însă a avea un efect asupra îmbunătăţirii disciplinei financiare. Eforturile actuale de a accelera restructurarea întreprinderilor neplătitoare, obligaţia mai strictă la plata creanţelor fiscale ca şi hotărârea furnizorilor de utilităţi de a debranşa întreprinderile neplătitoare au dat rezultate atât în anul 2005, cât şi în anul 2006. În ceea ce priveşte evoluţia din anul 2007, urmărind tendinţa ultimilor ani, precum şi realizările din semestrul I 2007, s-a estimat că arieratele totale vor creşte atât în termeni nominali, cât şi ca pondere în PIB, acestea ajungând până la nivelul de 16,6%.■ Sursa: Comisia Națională de Prognoză

MAI 2008

21

Foto: Guliver/Getty Images

FONDURI UE

FONDURILE STRUCTURALE - LA GRANIŢA DINTRE OPORTUNITATE ŞI AMENINŢARE Responsabilitatea implementării, monitorizării şi raportării cade, din perspectiva UE pentru perioada 2007-2013, asupra statului membru, care prin instituţiile sale de management coordonează gestionarea fondurilor structurale şi de coeziune.

Atât la nivelul instituţiilor statului, al sistemului bancar, cât şi al celor implicaţi efectiv în constituirea şi administrarea proiectelor, se simt beneficiile aduse de fondurile europene, precum şi situaţia de criză care poate apărea în urma administrării ineficiente a acestora sau a poziţiei din cadrul schemei de accesare şi implementare pe care cel în cauză se regăseşte.

Pe un drum bun „Ce risc am eu să finanţez un beneficiar de fonduri europene?

Exista mafie şi hoţie în jurul fondurilor? Când voi putea efectiv să încep proiectul? Chiar este loc pe piata consultanţilor pentru toată lumea? Şi dacă da, ca beneficiari, cum ne dăm seama care consultant ne oferă un serviciu de calitate?”.

22

MAI 2008

Acestea sunt doar câteva din problemele ridicate în cadrul celei de-a treia ediţii a Conferinţei PM Vision care a avut loc în data de 14 mai la sediul Institutului Bancar Român. Conferinţa organizată de către All Consulting&Training şi Institutul Bancar Roman cu sprijinul PMI Romania, CCI Bucuresti, IPMA, CEFE şi ACRAFE a reunit reprezentanţi ai instituţiilor administraţiei publice, profesionişti în administrarea afacerilor şi proiectelor, bancheri, consultanţi, organizaţii non profit şi nu numai. Partenerii evenimentului au fost Libra Bank, EximBank, CEC Bank, BCR şi Bancpost, iar partenerii media care au sprijinit evenimentul au fost Hr Romania, Business Edu, Afacerea, Finantare. ro, Avocatnet.ro, Comunicatedepresa.ro şi ClubAfaceri.ro

Prezent la conferinţă, domnul Sorin Voicescu, consilier în cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor de la Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale a făcut câteva precizari referitoare la contextul naţional şi internaţional al implementării programelor de finanţare. Deşi 2007 nu a fost un an cu rezultate palpabile vis-a-vis de absorbţia fondurilor structurale, România se află pe drumul cel bun în privinţa cadrului instituţional şi al celui legal. În 2007 a fost constituit Cadrul Regional de Referinţă şi au fost elaborate ghidul solicitantului şi manualul de procedură.

Responsabilitatea implementării, monitorizării şi raportării cade, din perspectiva UE pentru perioada 2007-2013, asupra statului membru, care prin instituţiile sale de management coordonează

gestionarea fondurilor structurale şi de coeziune. Fondurile structurale funcţionează pe principiul Monofound - fiecare program este gestionat printr-un singur fond.

Preşedintele Institutului Bancar Român, Petru Rareş, este de părere că trebuie pregătită capacitatea de absorbţie a sistemului bancar. „Deocamdată băncile nu deţin apetitul necesar pentru a se angrena în proiecte complicate, conjunctura internaţională îndemnându-i să se axeze în principal pe piaţa de retail.” Cu toate acestea, bancherii prezenţi la conferinţă au prezentat o gamă largă de instrumente destinate accesării fondurilor europene şi solutii eficiente menite să uşureze accesul către finanţarea europeană. ■ Sursa: Institutul Bancar Roman, euractiv.ro

CONTABILITATE

Orice organizaţie trebuie să se adapteze mediului, menţinându-şi în acelaşi timp coeziunea internă şi reducând la minimum incertitudinea care caracterizează transformările mediului intern şi extern. De aceea dezvoltarea trebuie planificată.

O bună planificare a dezvoltării organizaţiei oferă răspunsuri la câteva întrebări esenţiale: ce se va transforma, de ce este necesară transformarea, când va avea loc transformarea, cum se va realiza transformarea, cât costă şi cum este finanţată transformarea?

Gestiunea financiară presupune aplicarea în activitatea firmei a două principii de bază: autonomia funcţională a companiei, respectiv libertatea în modul de procurare şi gestiune a capitalului; eficienţa, respectiv obţinerea maximului de rezultate în urma utilizării capitalului.

Gestiunea financiară Gestiunea financiară are un rol fundamental în cadrul companiei şi se concretizează în maximizarea valorii firmei, care nu este dată doar de valoarea prezentă a patrimoniului, ci trebuie luate în considerare şi următoarele aspecte. Astfel, valoarea firmei este actuală, adică echivalentul prezent al rezultatelor sale viitoare, dar este o mărime dinamică şi nu statică, care este percepută în interdependenţă cu procesul de valorificare a patrimoniului. Evaluarea firmei reflectă în acelaşi timp şi efectele riscurilor interne şi externe care pot afecta nivelul şi stabilitatea viitoare a rezultatelor asteptate. În concluzie, se poate spune că maximizarea valorii firmei depinde de nivelul performanţelor asigurate de activitatea companiei şi de stăpânirea riscurilor financiare în general.

MANAGEMENTUL RISCURILOR ŞI ASIGURĂRILE De foarte multe ori, la nivel corporatist, există tendinţa de a analiza riscurile în mod subiectiv pe baza experienţelor anterioare ori a intuiţiei de moment.

Istoric vorbind, s-a realizat o distincţie între administrarea hazardului şi administrarea riscului. Hazardul reprezintă condiţia în care creşte probabilitatea de a se produce o pierdere. De exemplu, un pericol (hazard) fizic se referă la situaţia în care o proprietate care se găseşte într-o stare nesatisfăcătoare poate să favorizeze producerea unei pierderi (daune).Spre deosebire de pericolul fizic, hazardul (pericolul) moral se referă la o schimbare în atitudinea unui individ ce poate să conducă la prodcerea de daune morale.

Hazardul este uneori denumit şi risc pur. În mod tradiţional deja, în organizaţii, managerii de risc şi-au îndreptat atenţia în primul rând asupra managementului

Managerii de risc sunt aceia care văd riscul ca pe o deviere de la aşteptări. De cele mai multe ori, riscul este definit ca fiind variaţia relativă a evenimentelor actuale faţă de rezultatele aşteptate.

Stăpânirea riscurilor De foarte multe ori, atât la nivel individual cât şi la nivel corporatist, există tendinţa de a analiza riscurile în mod subiectiv pe baza experienţelor anterioare ori a intuiţiei de moment. Managerii de risc, însă, au realizat că o atare abordare nu este deloc o soluţie viabilă şi, în consecinţă nu o utilizează. Mai mult, ei sunt aceia care văd riscul ca pe o deviere de la aşteptări. Literatura de specialitate îmbrăţişează această abordare şi, în cele mai multe cazuri, riscul este definit ca fiind variaţia relativă a evenimentelor actuale faţă de rezultatele aşteptate.

hazardului, a evenimentelor neprevăzute care pot rezulta atât din activitatea proprie cât şi din relaţiile cu terţi - bănci, de exemplu, în timp ce directorii financiari se ocupă de administrarea celorlate riscuri. Managementul la nivel corporatist este însă într-o continuă schimbare, tendinţa fiind aceea de adoptare a unor strategii unitare de management al riscului, asupra cărora să se concentreze întreaga organizaţie.

O clasificare simplă a riscurilor le împarte în: finaciare, operaţionale şi de strategie.

Riscul financiar Riscul financiar apare din structura acţionariatului firmei ori din modul de utilizare a instrumentelor financiare.

Riscurile financiare apar din surse diferite, care includ schimbări ale ratei dobânzii, tranzacţii valutare, extinderi ale operaţiunilor de creditare, emiterea de acţiuni, precum şi utilizarea instrumentelor derivate.

Unul dintre principalele riscuri financiare la care este expusă firma este cel de exploatare, care are în vedere stucturarea costurilor firmei în costuri fixe şi costuri variabile.

Această repartiţie determină o dependenţă mai mică sau mai mare a rezultatelor de evoluţia producţiei şi vânzărilor.

Astfel, o firmă care are cheltuieli fixe foarte mari este mai

▼

Menţinerea nivelului performanţelor financiare Gestiunea financiară trebuie să asigure menţinerea performanţelor firmei la un nivel care să permită obţinerea unor venituri suficiente pentru plata furnizorilor de resurse şi, dacă este necesar, pentru restituirea acestor resurse.

De asemenea, gestiunea financiară a firmei nu urmăreşte obţinerea cu orice preţ a profitului maxim pe termen scurt, ci acordă o mai mare importanţă stabilităţii performanţelor pe termen lung, încercând sa găsească un compromis satisfăcător între stabilitate şi rentabilitate.

MIHAELA COJOCARU

MAI 2008

23

CONTABILITATE

▼

supusă riscului, deoarece dacă aceste cheltuieli se repartizeaza pe o cantitate limitată de producţie determină pierderi însemnate. Dacă activitatea firmei şi cererea de piaţă permit o producţie ridicată, cheltuielile fixe se repartizează asupra unei producţii suficiente şi se pot obţine profituri.

Un alt risc financiar important este cel de îndatorare, care este legat de structura de finanţare a firmei şi se manifestă atunci când rentabilitatea economică a companiei îndatorate este inferioară ratei medii a dobânzii aferente creditelor acordate. Dacă firma creşte volumul de credite, atunci se obligă să obţină profituri suplimentare care să permită remunerarea şi rambursarea împrumuturilor contractate.

Riscul valutar şi cel de rată a dobânzii sunt riscuri financiare specifice legate de evoluţia cursului de schimb a monedei naţionale şi de evolutia posibilă a ratei dobânzii. Orice întreprindere care efectuează operaţii în devize sau monedă straină se expune riscurilor de pierdere legate de evoluţia defavorabilă a cursului de schimb între momentul încheierii unei tranzacţii şi momentul efectuării efective a plăţii. De asemenea, firmele sunt expuse efectelor defavorabile date de variaţia ratelor dobânzii pe piaţa de capital. Acest risc afectează atât firmele care angajează noi credite - cheltuielile financiare cresc ca urmare a majorării dobânzilor - cât şi cele împrumutătoare, dacă au acordat credite cu dobândă fixă, care asigură o remuneraţie plafonată în timp ce dobânda de pe piaţa financiară se poate înscrie pe un trend ascendent. În fine, riscul de faliment este consecinţa insolvabilităţăii firmei şi poate determina chiar dispariţia acesteia. Crizele de solvabilitate nu conduc însă întotdeauna la faliment. De ceke mai multe ori, companiile îşi asigură supravieţuirea, dar chiar şi în acest caz sunt antrenate costuri specifice care pot afecta activitatea viitoare.

Riscurile operaţionale Riscurile operaţionale înglobează acele riscuri care apar din existenţa şi activitatea fiecărui individ ori din totalitatea proceselor, operaţiunilor care se derulează în organizaţie. Pentru organizaţii, riscul este asociat cu eroarea umană, avariile ori erorile de sistem , proceduri neadecvate ori controale necorespunzătoare. Indivizii şi organizaţiile pot exercita un anumit control asupra acestor riscuri.

Riscurile care intră în categoria „hazard” constituie o categorie importantă de riscuri operaţionale. În funcţie de natura expunerii, se pot împarţi astfel: ■ Riscuri legate de personal, care se referă la pierderile ce le poate suferi organizaţia în cazul decesului, deteriorării stării de sănătate, incapacităţii de muncă, dar şi în cazul în care “oamenii-cheie” părăsesc organizaţia ■ Riscul de proprietate - dauna materială suferită în cazul distrugerii ori avarierii bunurilor proprietate a organizaţiei ■ Riscul de răspundere - incertitudinea legată de răspunderea pecuniară în cazul eventualelor vătămări corporale (inclusiv deces) ori daune materiale produse de organizaţie sau de un membru al ei unor terţi.

■ Riscul strategic - cuprinde toţi factorii de natură economică, politică, demografică şi tehnologică ce pot afecta o organizaţie. Sunt incluse în această categorie mediul legislativ, preferinţele consumatorilor, ori probleme de interes global cum ar fi terorismul sau încălzirea globală.

24

MAI 2008

Întrucât aceste riscuri nu sunt controlabile în mod direct, se pot întreprinde acţiuni doar în direcţia realizării de planuri în vederea limitării consecinţelor.

Riscul reprezintă aşadar o problemă ce trebuie gestionată de toată lumea, fie că este vorba de indivizi, companii sau guverne. Practicile de management al riscului sunt aproape aceleaşi, indiferent de nivelul la care sunt utilizate şi presupun parcurgerea unor etape standard.

Managementul riscului Procesul de management al riscului implică analiza riscului, în scopul identificării şi evaluării posibilelor consecinţe ale evenimentelor ori activităţilor, controlul riscului - în scopul explorării tehnicilor de control al rezultatelor nefavorabile - şi finanţarea riscului - în scopul luării unei decizii cu privire la costurile pe care le implică rezultatele nefavorabile obţinute. În trecut, managementul riscului s-a ocupat cu precădere de acele situaţii ale căror consecinţe au provocat pierderi, fără a lăsa nici o posibilitate de obţinere de profit.

Atât managementul companiilor cât şi reprezentanţii guvernelor au realizat faptul că o abordare fragmentată a managementului de risc este mai puţin eficientă faţă de una integrată, care vizează toate riscurile la care este expusă o organizaţie.

Importanţa contractului de asigurare Interesul managerial, sistemul de taxe şi impozite, costul pierderilor de ordin financiar şi imperfecţiunile pieţei de capital reprezintă principalele motive pentru care organizaţiile ar trebui să încheie contracte de asigurare.

Pentru oricare din aceste situaţii, asigurarea reprezintă o soluţie. Organizaţiile au însă şi alte motive posibile care pot determina achiziţionarea unor servicii de asigurare, dar care nu sunt relevante în situaţia în care organizaţia apelează la alte instrumente de management al riscului. Printre acestea se pot număra eficienţa serviciilor oferite de asigurători, necesitatea mai ridicată de protecţie în cazul anumitor industrii sau obligativitatea achiziţionării anumitor produse de asigurare, impusă prin lege. În privinţa serviciilor oferite de către asigurători, este binecunoscut faptul că asigurarea reprezintă mai mult decât o rambursare a costurilor legate de pierderea suferită de asigurat. Societăţile de asigurare au expertiza necesară efectuării analizelor de risc, constatărilor şi investigaţiilor legate de daune, a investiţiilor în acţiuni legate de prevenirea producerii daunelor precum şi alte activităţi de ordin administrativ legate de riscuri şi producerea lor.

Serviciile de management de risc furnizate de către asigurători sunt prevăzute în contractele comerciale de asigurare încheiate. De exemplu, în faza de subscriere, se realizează inspecţii de risc, cu rol de evaluare a posibilităţilor de producere a daunelor dar mai ales de consultanţă în scopul prevenirii producerii daunelor. În cazul organizaţiilor care aleg să-şi gestioneze singure riscul, este posibil ca acestea să nu dispună de experienţa şi cunoştinţele necesare reducerii costurilor legate de producerea daunelor. Probabil, aceste organizaţii apelează la consultanţi în managementul riscului.

CONTABILITATE

ASIGURĂRI IMPUSE PRIN LEGE ÎN DIFERITE STATE ALE LUMII Răspundere civilă auto

Asigurarea angajaţilor

Alte categorii (selecţie)

Argentina

-

-

Asigurare de incendiu (selectiv)

Africa de Sud

-

-

Răspunderea civilă a operatorilor de zboruri comerciale

Arabia Saudită

-

Asigurarea de sănătate a rezidenţilor (expatriaţi)

Belgia

-

Răspunderea survenită ca urmare a producerii de incendii şi explozii în instituţiile publice

Canada

-

China

-

Răspundere civilă legată de activităţile nucleare

Corea

-

Asigurare de incendiu(selectiv); Riscuri atomice şi nucleare

Danemarca

-

-

Răspundere civilă aeriană. Malpraxis medical. Răspunderea pentru instalaţii nucleare

Franţa

-

-

Riscuri legate de activitatea de construcţii, accidente persoane şi utilizarea aparatelor de zbor.

Riscuri majore legate de activitatea nucleară şi de transport al produselor petroliere Raspundere profesională

Germania

-

-

Riscul de poluare cu produse petroliere transportate cu mijloace de transport maritim şi fluvial.

Grecia

-

-

Asigurarea culturilor agricole împotriva grindinei şi îngheţului. Răspundere civilă aeriană.

Riscul de poluare cu produse petroliere transportate cu mijloace de transport maritim şi fluvial.

India

-

-

Răspunderea profesională a brokerilor de asigurare

Japonia

Numai cazuri de vătămări corporale

Malaezia

-

Peru

-

Răspundere civilă legată de activităţile nucleare.

Riscul de poluare cu produse petroliere transportate cu mijloace de transport maritim şi fluvial.

-

Răspunderea profesională a brokerilor de asigurare

-

Asigurarea de viaţă pentru angajaţii din sectorul privat. Răspundere civilă aeriană

România

-

Răspundere profesională (selectiv). Răspundere civilă legată de activităţile nucleare.

Răspundere civilă aeriană

Marea Britanie

-

Răspunderea angajatorului.

Răspundere civilă generală (selectiv). Răspundere profesională (selectiv)

Statele Unite

-

-

Răspundere civilă aeriană

Sursa: Lloyd’s of London – Country Guide (www.lloyds.com_Worldwide/Countrz_guides).

Serviciile complete oferite de societăţile de asigurări sunt garantate şi de faptul că, pentru acestea, activitatea de prevenire constituie o adevarată provocare şi o preocupare continuă. Aproape dependente de serviciile asigurătorilor sunt acele ramuri economice ale căror eventuale pierderi conduc, pe lângă costurile proprii, cheltuieli suplimentare ce se răsfrâng asupra taxelor percepute de la utilizatori telecomunicaţii, utilităţi publice etc. În multe state, obligativitatea încheierii anumitor produse de asigurare este stabilită prin lege. Acestea sunt, de cele mai multe ori, asigurări de răspundere civilă. Astfel de reglementări conştientizează organizaţiile cu privire la necesitatea protecţiei prin asigurare şi creează, la rândul lor, nevoia de extindere a protecţiei, companiile achiziţionând şi alte produse de asigurare complementare.

În condiţiile în care pe plan mondial se acordă o atenţie tot mai ridicată managementului de risc, importanţa industriei de asigurări creşte.

Romania nu face excepţie, din acest punct de vedere. Piaţa autohtonă se caracterizează prin aceea că odată cu diversificarea ofertei de produse de asigurare, se observă şi o creştere a calităţii acestora.

România este o piaţă cu un potenţial mare şi, de aceea, ne permitem să anticipăm o evoluţie pozitivă, în sensul ca tot mai mulţi manageri de companii să înţeleagă importanţa acestui domeniu de activitate şi legătura sa indisolubilă cu managementul de risc modern. ■ Mihaela Cojocaru este doctorand în Asigurări, cu peste 10 ani de experiență în piața românească de profil.

MAI 2008

25

LEGISLAȚIE

APROBAREA TACITĂ: OBIECTIVE ŞI REZULTATE Procedura aprobării tacite este considerată o „bună practică” în relaţia dintre administraţia publică şi mediul de afaceri

ADELA UDREA

Aşa cum se arată în nota sa de fundamentare precum şi în cuprinsul său, Ordonanţă de Urgenţă a Guvenului nr.

27/2003 privind procedura aprobării tacite (OUG 27/2003), intrată în vigoare la data de 10.05.2003, a avut ca scop îmbunătăţirea mediului de afaceri din România, în special prin înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri, responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice în vederea respectării termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizaţiilor şi combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrarului în decizia administraţiei.

Reglementarea menţionată a avut ca modele proceduri similare din alte state europene, ca Italia şi Spania, precum şi Recomandarea CE nr. 97/344 din 22.04.1997 pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri şi simplificarea procedurilor pentru noile afaceri, din care rezultă că procedura aprobării tacite este considerată o „bună practică” în relaţia dintre administraţia publică şi mediul de afaceri.

OUG 27/2003 defineşte „procedura aprobării tacite” ca fiind procedura prin care autorizaţia (astfel cum aceasta este definită în acelaşi act normativ) este considerată acordată dacă autoritatea administraţiei publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii. De reţinut că răspunsul negativ al autorităţii administraţiei publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizaţiei, nu echivalează cu lipsa unui răspuns, deci cu aprobarea tacită.

La rândul ei, „autorizaţia” este definită ca fiind actul administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente prin care se permite solicitantului desfăşurarea unei anumite activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noţiunea de autorizaţie include şi avizele, licenţele, permisele, aprobările sau alte asemenea operaţiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării. În schimb, actul normativ în cauză nu defineşte noţiunea de „autoritatea administraţiei publice”. În aceste condiţii,

considerăm că sensul acesteia ar trebui determinat în raport cu definiţia generală a „autorităţii publice” din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în exercitarea atribuţiilor de autoritate publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public); totuşi, în lipsa unei prevederi exprese în OUG 27/2003, apreciem că sensul noţiunii de „autoritatea administraţiei publice” nu poate fi extins, prin asimilare, la persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică (o astfel de asimilare este prevăzută expres în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Domeniul de aplicare Potrivit reglementării în vigoare, procedura aprobării tacite este aplicabilă oricărei autorizaţii emise de autorităţile administraţiei publice, cu următoarele excepţii: (i) cele expres prevăzute în OUG 27/2003, şi anume: autorizaţiile emise în domeniul activităţilor nucleare, cele care privesc regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor, regimul drogurilor şi precursorilor, precum şi autorizaţiile din domeniul siguranţei naţionale; (ii) OUG 27/2003 prevede, de asemenea, că prin hotărâre a Guvernului pot fi exceptate de la aplicarea procedurii aprobării tacite şi alte autorizaţii. În ceea ce priveşte această din urmă prevedere legală, precizăm că o astfel de hotărâre a Guvernului nu a fost promovată până la acest moment, singurele excepţii rămânând, deci, cele menţionate anterior. În concluzie, regula este că orice „autorizaţie” emisă de o „autoritate a administraţiei publice” (astfel cum acestea sunt definite legal) beneficiază de procedura aprobării tacite, excepţiile de la această regulă fiind expres şi limitativ prevăzute de OUG 27/2003. Prin urmare, pentru a se determina dacă se pot invoca prevederile legale în materie de autorizare tacită cu privire la o anumită autorizaţie, trebuie analizate, în special, următoarele aspecte: (i) dacă este vorba despre o autorizaţie în sensul OUG 27/2003, (ii) dacă aceasta este emisă de o autoritate a administraţiei publice şi (iii) dacă figurează printre excepţiile de la aplicarea procedurii în cauză, prevăzute în acelaşi act normativ.

Trebuie notat, de asemenea, că dispoziţiile OUG 27/2003 se aplică nu numai în ceea ce priveşte emiterea autorizaţiilor, ci şi reînnoirea acestora, precum şi procedurilor de reautorizare ca urmare a expirării termenului de suspendare a autorizaţiilor sau a îndeplinirii măsurilor stabilite de organele de control competente.

Cazul specific al autorizării în domeniul construcţiilor Unul dintre domeniile în care se pune frecvent întrebarea dacă este sau nu aplicabilă procedura aprobării tacite este cel

Orice „autorizaţie” emisă de o „autoritate a administraţiei publice” astfel cum acestea sunt definite legal beneficiază de procedura aprobării tacite, excepţiile de la această regulă fiind expres şi limitativ prevăzute.

26

MAI 2008

LEGISLAȚIE

Procedura aprobării tacite nu ar trebui să se aplice cu privire la certificatul de urbanism şi documentaţiile de urbanism (plan urbanistic de zonă, plan urbanistic de detaliu) deoarece acestea nu reprezintă o autorizaţie.

Procedură Principalele etape care trebuie parcurse pentru a se invoca procedura aprobării tacite sunt următoarele: (i) Depunerea de către solicitant a cererii de emitere a autorizaţiei, precum şi a documentaţiei aferente complete, în faţa autorităţii administraţiei publice competente Solicitantul autorizaţiei trebuie să depună, o dată cu cererea, documentaţia completă, întocmită potrivit prevederilor legale care reglementează procedura de autorizare respectivă şi potrivit informaţiilor pe care autoritatea competentă este obligată să le furnizeze. (ii) Notificarea de către autoritatea administraţiei publice competente către solicitant a oricărei neregularităţi a documentaţiei depuse (dacă este cazul). În cazul în care constată o neregularitate a documentaţiei depuse, autoritatea în cauză este obligată să notifice acest fapt solicitantului autorizaţiei cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizaţii, dacă acest termen este mai mare de 15 zile, sau cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea termenului prevăzut de lege pentru emiterea autorizaţiei, dacă acest termen este mai mic de 15 zile. Autoritatea va preciza totodată şi modul de remediere a neregularităţii constatate. Într-un asemenea caz, termenul de emitere sau, după caz, de reînnoire a autorizaţiei se prelungeşte în mod corespunzător cu 10 zile, respectiv cu 5 zile. (iii)Autorizarea tacită Potrivit prevederilor art. 6 din OUG 27/2003, autorizaţia se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea în cauză nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizaţii. În acest context, precizăm că, dacă legea nu prevede un termen special pentru soluţionarea cererii de autorizare, autorităţile

administraţiei publice sunt obligate să soluţioneze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia.

După expirarea termenului stabilit de lege pentru emiterea autorizaţiei şi în lipsa unei comunicări scrise din partea autorităţii respective, solicitantul poate desfăşura activitatea, presta serviciul sau exercita profesia pentru care s-a solicitat autorizarea, invocând autorizarea tacită, conform dispoziţiilor OUG 27/2003.

Se pune totuşi întrebarea (legitimă, mai ales într-un cadru administrativ birocratic şi formalist ca al nostru) cum poate dovedi o persoană, până la obţinerea documentului oficial (conform punctului de mai jos), existenţa unui caz de autorizare tacită. OUG 27/2003, în forma sa actuală, nu oferă o soluţie satisfăcătoare cu privire la acest aspect. În opinia noastră, solicitantul ar putea invoca, în special, următoarele elemente în sprijinul aprobării tacite a autorizaţiei cu privire la care a depus cerere la autoritatea competentă: (i) dovada privind numărul şi data înregistrării cererii sale, împreună cu documentaţia aferentă, la autoritatea competentă, (ii) textul legal referitor la termenul legal de soluţionare a cererii sale, precum şi (iii) prevederile OUG 27/2003 cu privire la aprobarea tacită (în special, articolele 3, 2 şi 6). În plus, solicitantul ar putea să încerce obţinerea, din partea registraturii autorităţii implicate, a unui document prin care să se confirme faptul că nu a fost eliberat, în termenul prevăzut de lege, niciun răspuns cu privire la solicitarea sa; de altfel, o asemenea soluţie a fost preconizată şi în proiectul de lege (eşuat, astfel cum vom arăta în continuare) privind modificarea OUG 27/2003. Cu toate acestea, lipsa unui asemenea document nu împiedică aprobarea tacită, deoarece proba existenţei răspunsului autorităţii administraţiei publice sau, după caz, a notificării privind existenţa unor deficienţe incumbă autorităţii respective. (iv) Obţinerea documentului oficial (autorizaţia propriu-zisă) Pentru obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea activităţii, prestarea serviciului sau exercitarea profesiei, solicitantul se poate adresa fie autorităţii în cauză, fie direct instanţei judecătoreşti.

Solicitantul se adresează autorităţii în cauză şi ulterior, dacă este cazul, instanţei judecătoreşti În situaţia în care solicitantul alege să se adreseze autorităţii în cauză, acesta îi aduce la cunoştinţă existenţa cazului de aprobare tacită cu privire la autorizaţie şi solicită eliberarea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii. În cazul în care autoritatea respectivă nu răspunde sau refuză să elibereze documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, solicitantul se poate adresa instanţei judecătoreşti potrivit procedurii descrise în continuare.

Solicitantul se adresează direct instanţei judecătoreşti

▼

al construcţiilor. În opinia noastră, procedura aprobării tacite este aplicabilă autorizaţiei de construire sau de demolare, putându-se invoca în acest sens cel puţin următoarele argumente: (i) este vorba despre o autorizaţie în sensul folosit de OUG 27/2003, (ii) emisă de o autoritate a administraţiei publice (locale), (iii) aceasta nu este menţionată printre excepţiile de la aplicarea procedurii autorizării tacite şi (iv) OUG 27/2003 este prevăzută expres, în Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, printre actele normative complementare domeniului construcţiilor. În schimb, considerăm că procedura în cauză nu ar trebui să se aplice cu privire la certificatul de urbanism şi documentaţiile de urbanism (plan urbanistic de zonă, plan urbanistic de detaliu) deoarece acestea nu reprezintă o autorizaţie în sensul OUG 27/2003.

MAI 2008

27

LEGISLAȚIE

▼

În situaţia în care solicitantul se adresează direct instanţei judecătoreşti, parcurgerea procedurii menţionate mai sus, în faţa autorităţii administraţiei publice în cauză nu este obligatorie. În acest caz, cererea de chemare în judecată a autorităţii va avea ca obiect constatarea aprobării tacite şi se va introduce la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.

Reclamantul trebuie să depună la instanţă, anexată la cererea de chemare în judecată, copia cererii de autorizare purtând numărul şi data înregistrării la autoritatea administraţiei publice pârâte, însoţită de întreaga documentaţie depusă la aceasta. Autoritatea vizată poate invoca în apărarea sa existenţa unui răspuns adresat solicitantului autorizaţiei în termenul prevăzut de lege sau, după caz, a notificării transmise solicitantului privind neregularităţile documentaţiei depuse.

Instanţa va decide după cum urmează: dacă instanţa constată existenţa răspunsului autorităţii administraţiei publice sau, după caz, a notificării menţionate anterior, purtând data poştei de la locul de expediere a corespondenţei sau data la care solicitantul a luat cunoştinţă de răspuns, anterioare expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, respinge cererea reclamantului. În cazul în care instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de OUG 27/2003, pronunţă o hotărâre prin care obligă autoritatea administraţiei publice să elibereze documentul oficial prin care se permite solicitantului să desfăşoare o anumită activitate, să presteze un serviciu sau să exercite o profesie. Legiuitorul a prevăzut un termen scurt de judecare a cererii (cel mult 30 de zile de la primirea acesteia), pentru a permite judecarea cu celeritate a acestor cauze, precum şi scutirea reclamantului de la plata taxei de timbru. Hotărârile trebuie redactate în termen de 10 zile de la pronunţare şi sunt irevocabile (adică, nu mai sunt supuse vreunei căi de atac).

Dacă, în urma admiterii acţiunii, autoritatea respectivă nu îndeplineşte obligaţia de a emite documentul oficial sus-menţionat, în termenul stabilit prin hotărârea judecătorească, la cererea reclamantului, instanţa poate obliga conducătorul autorităţii administraţiei publice în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia la plata unei amenzi judiciare reprezentând 20% din salariul minim net pe economie pentru fiecare zi de întârziere, precum şi la plata unor despăgubiri pentru daunele cauzate prin întârziere.

La rândul său, acesta va avea posibilitatea de a recupera despăgubirile la plata cărora a fost obligat, de la cei vinovaţi de neexecutarea hotărârii. (v) Solicitarea de remediere a condiţiilor importante neîndeplinite sau, după caz, anularea documentului oficial de către autoritatea administraţiei publice În cazul în care, după obţinerea documentului oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, autoritatea administraţiei publice constată neîndeplinirea unor condiţii importante prevăzute pentru eliberarea autorizaţiei, nu va putea anula documentul, ci va notifica titularului, în cel mult 3 luni de la data expirării termenului legal pentru emiterea autorizaţiei, neregularităţile constatate, modul de remediere

28

MAI 2008

a tuturor deficienţelor identificate, precum şi termenul în care titularul trebuie să respecte această obligaţie (minim 30 de zile).

Anularea documentului oficial Autoritatea administraţiei publice va putea anula documentul oficial prin care se permite desfăşurarea unei activităţi, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii, în următoarele situaţii: în cazul în care constată neîndeplinirea unor condiţii care aduc o gravă atingere interesului public, siguranţei naţionale, ordinii sau sănătăţii publice şi care nu pot fi remediate sau în cazul în care deficienţele identificate nu au fost remediate de solicitant în termenul stabilit de autoritate în acest scop, astfel cum s-a arătat mai sus. Împotriva actului administrativ prin care se anulează documentul oficial titularul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente.

Concluzii Proiectul de lege care urmărea modificarea OUG 27/2003, în vederea remedierii deficienţelor constatate în procesul de aplicare a acesteia, a fost respins de Parlament în luna decembrie 2007. Dat fiind faptul că domeniul de aplicare a OUG 27/2003 este supus interpretării, este în continuare necesară amendarea acesteia pentru a i se aduce clarificările şi îmbunătăţirile necesare.

Adela Udrea este Partener la Markó & Udrea Societate Civilă de Avocatură

SANCŢIUNI ■ (i) Abatere disciplinară

Constituie abatere disciplinară, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, fapta funcţionarului public sau a personalului contractual din vina căruia autoritatea administraţiei publice nu a răspuns în termenul prevăzut de lege, aplicându-se procedura aprobării tacite pentru acordarea sau reînnoirea unei autorizaţii, şi se sancţionează potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii.

■ (ii) Infracţiuni Fapta unei persoane de a invoca în faţa unei autorităţi sau instituţii publice existenţa unei autorizări ca urmare a procedurii aprobării tacite, omiţând cu ştiinţă prezentarea răspunsului sau a notificării privind existenţa unei neregularităţi a documentaţiei depuse, primite în cadrul procesului de autorizare, constituie infracţiunea de fals în declaraţii.

Fapta funcţionarului public care, având cunoştinţă de solicitarea de autorizare şi de documentaţia acesteia, cu bună ştiinţă nu soluţionează cererea în termenul prevăzut de lege şi face să intervină prezumţia legală a aprobării tacite constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

COVER STORY

REDUCEREA COSTURILOR SAU CUM SĂ REGÂNDIM STRUCTURILE DE COSTURI La momentul actual, companiile se află sub o presiune constantă cu privire la găsirea de noi modalităţi de reducere a costurilor, dar mult prea puţine firme reuşesc acest lucru. 9 din 10 programe de reducere a costurilor nu îşi ating obiectivele sau câştigurile care apar au o viaţă efemeră.

Structurile de cost nu sunt asociate în mod automat cu modificările dramatice, dar în realitate, multe din inovaţiile din domeniul afacerilor – outsourcing-ul, standardizarea, vânzările prin Internet, pentru a numi doar câteva – au apărut în urma unor temeri legate de costuri.

Patru din cinci respondenţi din cadrul unui studiu realizat de The Economist Intelligence Unit (EIU) la cererea KPMG International ve30

MAI 2008

deau o structură eficientă a costurilor ca pe un avantaj competitiv pe termen lung. Într-un mediu extrem de competitiv, avantajul competitiv obţinut prin reducerea cheltuielilor va continua să alimenteze şi în viitor inovaţia. În practică însă iniţiativele legate de schimbarea structurii costurilor s-au finalizat de multe ori dezamăgitor pentru iniţiatori. În medie, companiile ce derulează astfel de programe obţin doar 59% din valoarea economi-

ilor dorite şi doar 8% dintre firme reuşesc să îşi atingă sau să-şi depăşească obiectivele de reducere a costurilor. Una din principalele bariere referitoare la atingerea unor astfel de ţinte este lipsa adecvării proceselor care să conducă la reducerea costurilor.

De asemenea, companiile trebuie să fie pregătite să adopte strategii mai ferme de control al costurilor pentru a face faţă oricăror surprize din partea competiţiei într-o econo-

COVER STORY

Atenţie la costurile legate de mediul economic În ultimii trei ani, deşi firmele din întreaga lume s-au confruntat cu o creştere uşoară a cheltuielilor fixe şi variabile, ele au beneficiat de o mult mai rapidă mărire a veniturilor, după cum o arată studiul KPMG. O abordare mai în detaliu, dezvăluie însă diferenţe în funcţie de localizarea geografică şi mărimea companiei. De exemplu, în America de Nord, firmele au raportat un climat economic ostil în care ritmul de evoluţie al cheltuielilor l-a depăşit pe cel al creşterii veniturilor, în vreme ce în Asia a experimentat o expansiune mai rapidă a veniturilor; companiile mai mici s-au confruntat cu probleme mai mari decât cele mari cu o dinamică a costurilor şi veniturilor aproximativ egale.

Centrele individuale de costuri prezintă grade similiare de variaţie pentru firme grupate în funcţie de mărime şi localizare geografică.

Dar la nivel individual îngrijorarea companiilor cu privire la dinamica unor costuri diferă semnificativ. „Este mult mai important să înţelegi evoluţia costurilor din propriul domeniu, decât a inflaţiei în general pe termen lung.”, arăta unul din directorii financiari intervievaţi de EIU în cadrul studiului. Pentru fiecare companie costul legat de mediul economic reprezintă o complicată funcţie de localizare geografică, mărime, sector şi model de afaceri.

Cu toate acestea, printre directori executivi

Studiu de caz În anii ’90, Boeing Corporation s-a extins rapid prin achiziţii şi fuziuni cu o serie de companii din domeniu: divizia aeriană şi militară a RockwellInternational (1996), McDonnell Douglas (1997), Hughes Space and Communications (2000). Creşterea complexităţii companiei însemna însă o mărire a cheltuielilor.

Una din cele mai de succes metode pentru rezolvarea acestei probleme a fost înfiinţarea unui centru de servicii - Shared Services Group (SSG). Dat în folosinţă în 1997, SSG avea ca obiectiv realizarea unei metodologii şi oferirea de servicii pentru o serie de activităţi, servicii care în trecut erau realizate de fiecare unitate. Gama de servicii oferite de acest centru era una extrem de variată: managementul informaţiilor, întreţinere, achiziţii de bunuri care nu sunt folosite în activitatea direct productivă, servicii de resurse umane şi chiar servicii de pază şi protecţie contra incendiilor.

Rezultatele au fost întradevăr impresionante: ■ din 1998 şi până în prezent costurile legate de infrastructură au scăzut cu 1,4 miliarde USD. ■ în acelaşi interval de timp, noul departament a reuşit să opereze cu costuri mai mici cu 25%, de doar 3 miliarde USD faţă de 4 miliarde USD iniţial.

■ ca urmare a acestui efort, firma Boeing a fost capabilă să renunţe la 106 clădiri şi să reducă suprafaţa de lucru cu 7,25 milioane m2 până la nivelul anului 2003.

■ începând cu 2001, SSG a redus numărul de programe folosite de Boeing cu 23%.

Shared Services a realizat „coordonarea întregii activităţi administrative din companie,” arăta Harry McGee, ce deţine funcţia de controller la Boeing. Capacitatea de negociere a Boeing a crescut semnificativ în relaţia cu furnizorii şi de asemenea au putut fi identificate domeniile ce puteau fi externalizate.

Dar chiar mai importante sunt atitudinea şi cultura organizaţională: „Deşi fac acest lucru de 11 ani ei mai găsesc încă noi soluţii. De altfel, acest departament este printre cele mai creative din companie.”

INTENSIFICAREA COMPETIŢIEI ŞI PRESIUNEA LEGATĂ DE SCĂDEREA PREŢULUI DE VÂNZARE SUNT PRINTREMOTIVELE CEL MAI DES MENŢIONATE PENTRU REGÂNDIREA CHELTUIELILOR sau financiari există o puternică similitudine a perspectivelor asupra importanţei unora dintre costurile companiei. Astfel, în proporţie de 83%, aceştia sunt de acord că modificarea structurii costurilor va constitui un avantaj competitiv pe termen lung pentru firmă. 74% din managerii de top ai companiilor participante la studiu cred că în următorii trei ani vor creşte costurile cu personalul, ca urmare a efortului de a menţine angajaţii talentaţi prin mărirea slariilor şi beneficiilor oferite. Alte costuri care provoacă motive de îngrijorare pentru directorii financiari şi cei generali sunt cele cu materiile prime (66% din respondenţi le-au menţionat), cu tehnologia (64%) şi cele de marketing (62%). În schimb, în privinţa costurilor de producţie, de finanţare şi a celor legate de proprietăţile comerciale există un consens printre managerii de top că acestea vor creşte mult mai încet.

Un alt punct important este nevoia de a urmări continuu în timp structura de costuri, în condiţiile în care, aşa cum arată Harry McGee, controller la Boeing Corporation, „profitabilitatea se află în mod constant sub presiunea mediului economic competitiv”. Intensificarea competiţiei (50% din companiile intervievate) şi presiunea legată de scăderea preţului de vânzare (42%) sunt printre motivele cel mai des menţionate pentru regândirea cheltuielilor, urmată de nevoia finanţării creşterii companiei. (31%). În schimb presiunile venite din partea acţionarilor apar în doar 21% din răspunsuri.

Ţinte realiste Două treimi dintre managerii de top declară că modificarea structurii de costuri necesită o concentrare extraordinară asupra acestei MAI 2008

31

▼

mie globalizată. Măsurile reparatorii de moment, rareori produc economii mari şi de durată. „O dietă te ajută să pierzi o parte din greutate pentru anumit timp, dar de obicei este necesară o schimbare a stilului de viaţă pentru a obţine efecte pe termen lung” este una din lecţiile pe care managerii trebuie să o ia în considerare.

Pentru a înţelege o serie de elemente cheie ale strategiei de cost, este important de înţeles modul de funcţionare al companiei. Definiţiile oferite de managerii de top diferă la fiecare companie în parte. Craig Forbes, Global Head, Business Finance la Ciba Specialty Chemicals (o importantă companie chimică elveţiană) gândeşte costurile în termeni de ce anume le-a generat: infrastructură, oameni, altele. Jean Holley, CIO la Tellabs (lider de piaţă în SUA în domeniul infrastructurii de telecomunicaţii) împarte cheltuielile firmei în „costuri pentru derularea afacerii” (unde cuvântul de ordine este eficienţa) şi „costuri pentru dezvoltare” (care implică decizii de investiţii). Înţelegerea acestor diferenţe este vitală pentru reducerea cu succes a costurilor.

Boeing: economii prin centre de servicii

COVER STORY

▼

probleme. Studiul KPMG arată însă că un număr foarte mic de companii reuşesc acest lucru: doar 8,6% au reuşit să facă economii în ultimii trei ani, iar media a fost o reducere cu aproximativ 2%, în fiecare an.

O perioadă de expansiune funcţionează de multe ori ca un analgezic. Creşterea veniturilor erodează disciplina financiară, 42% dintre respondenţi admiţând faptul că o mărire a veniturilor a fost însoţită de o relaxare cu privire la ţinerea în frâu a costurilor, deşi două treimi dintre respondeţi au spus că reducerea costurilor necesită o concentrare deosebită.

Unul din rezultate este acela că multe firme îşi stabilesc obiective deloc îndrăzneţe legate de reducerea costurilor: media în cazul companiilor implicate în studiu era o reducere a costurilor de doar 2% pe an.

Fixarea unei ţinte realiste este crucială în orice proiect corporatist. Charalambos Papanayotou, Director General Executiv la Alpha Bank (a doua bancă comercială din Grecia, ca mărime) declara că „planificarea este cuvântul-cheie”. Există mai multe căi de a stabili obiectivele. Managementul de top de la Tata Chemicals, de exemplu, stabileşte nişte ţinte pentru viitor, şi pe baza lor este iniţiat un dialog cu ceilalţi membri ai staff-ului despre cum pot fi atinse acele ţinte, rezultând în final un obiectiv de atins.

Claire Garrett, vicepreşedinte responsabil de politicile de achiziţii la BT (companie britanică de telecomunicaţii) vorbea de o analiză a zonelor de cheltuieli şi dezvoltare şi stabilirea unor ţinte „pentru fiecare zonă în parte.”

Indiferent de tehnologie însă, cei intervievaţi au menţionat în mod repetat că obiectivele trebuie să fie realizabile, dar şi stimulative.

O abordare comună legată de reducerea costurilor este atacarea unor părţi izolate ale afacerii, cum ar fi achiziţiile, personalul sau alte astfel de componente ale unei afaceri.

Din păcate, asemenea eforturi rareori sunt încununate de succes, beneficiile înregistrându-se pe termen scurt, iar de cele mai multe ori sunt însoţite de o mărire a costurilor pe alte segmente.

Responsabilitatea costurilor nu este foarte clară Responsibilitatea managementului costurilor este neclară în foarte multe organizaţii. Directorul general este „implicat semnificativ” în această activitate în 60% din companii, în vreme ce directorul financiar este de asemenea, „implicat semnificativ” în 57% din firmele intervievate. Pentru restul companiilor succesul reducerii costurilor este puţin probabil: o serie de experţi intervievaţi de EIU 32

MAI 2008

ABB: Lecţii pentru succes

Studiu de caz La jumătatea lui 2002, ABB avea nevoie de schimbări. În primăvară, după o lungă perioadă de declin a preţului acţiunilor firma anunţa adoptarea unei noi orientări: concentrarea asupra principalelor domenii de activitate – echipamente energetice şi automatizări – şi reducerea numărului de divizii de la 11 la 2. Un al doilea trimestru se încheia din nou cu pierderi de 13 milioane USD, fapt ce a determinat o nouă scădere a preţului acţiunilor cu 23%. În octombrie, ABB anunţa „noi schimbări”: un program al cărui obiectiv era reducerea costurilor cu 800 milioane USD pe an, prin găsirea în cadrul companiei a unor oportunităţi de creştere a productivităţii. Observatorii pieţei se arătau sceptici cu privire la rezultate. Programele anterioare de diminuare a costurilor, lansate de ABB, reuşiseră atingerea a doar 40-50% din ţintele propuse după cum arăta Tobias Becker, Head of Corporate Strategy, economiile fiind însă înghiţite rapid de alte cheltuieli. În plus, compania devenise cunoscută pentru ratările legate de atingerea obictivelor optimiste pe care şi le fixa.

Dar iată că noua orientare a început să-şi arate roadele, înregistrând un deosebit succes, astfel că cei de la ABB au stabilit o nouă ţintă economii de 1 miliard USD annual. Becker spune că „de vină” sunt câţiva factori care au permis o schimbare a culturii organizaţionale: ■ o conducere şi o comunicare clare: Juergen Dormann, CEO al ABB ţinea în fiecare vineri o şedinţă în care reamintea obiectivele asumate, dmonstrâmnd totodată implicarea sa.

■ ținte realiste: ABB a învăţat că neîndeplinirea obiectivelor propuse îi face pe angajaţi să nu se implice. Becker insista că ţintele trebuie să fie îndrăzneţe dar realizabile.

■ stimulente adecvate: anterior stimulentele nu ajutau la realizarea performanţelor în echipă. Acum succesul organizaţiei ca întreg a devenit mai important.

■ Concentrare pe ceea ce poţi face mai bine: Uitându-se la costuri, ABB s-a orientat spre acele domenii, segmente de piaţă şi nişe unde avea avantaje competitive clare.

ESTE ROLUL CEO SĂ TRANSFORME CUVINTELE MARI ÎN CEVA UŞOR DE ÎNŢELES DE CĂTRE TOŢI ANGAJAŢII FIRMEI”, ARĂTA CLAIRE GARRETT, DE LA FIRMA BRITANICĂ BT vorbeau despre importanţa faptului pentru o organizaţie, de a avea o foarte puternică susţinere din partea managementului de top, atunci când este iniţiat un proces de reducere a costurilor. „Este rolul CEO să transforme cuvintele mari în ceva uşor de înţeles de către toţi angajaţii firmei”, arăta Claire Garrett, de la firma britanică BT. În acelaşi timp, managerii trebuie să dovedească o totală implicare în procesul de reducere a cheltuielilor. Marco Ottelli, Controller la RCS Media Group (un trust media ce deţine ziare importante în Italia, Spania şi Franţa) şi care recent a dus la bun sfârşit un program de reducere a costurilor declara la rândul său că „un mandat puternic din partea CEO”, reprezintă «cheia» succesului. Ţinând cont de cele de mai sus şi poate chiar mai important este şi faptul ca directorul general/CEO să constituie un exemplu.

Doar 39% dintre respondenţi declară că toţi managerii au o responsabilitate semnificativă legată de costuri şi doar 42% din companii oferă bonusuri pentru rezultatele pozitive înregistrate în reducerea costurilor. Fiecare angajat din companie trebuie să aibă un rol în acest proces, şi fiecare trebuie să-şi îndeplinească rolul pentru a construi această cultură a costurilor atât de importantă pentru succesul firmei. Implicarea locală este de asemenea unul din punctele critice ale procesului. Doar cei de la baza piramidei ierarhice pot spune cum se pot pune în practică obiectivele dorite de top management şi în acelaşi timp tot ei pot concura la realizarea lor.

Doar jumătate din companiile participante la studiu au stabilit ţinte clare pentru fiecare

entitate din cadrul firmei, iar proporţia este şi mai mică în cazul companiilor mai mici. Şi doar 38% din firme au incluse în bugetul anual ţinte ce implică reducerea costurilor.

Studiul relevă de asemenea că 58% din companii nu oferă managerilor sau echipei bonusuri pentru reducerea costurilor. Acest lucru este surprinzător, lipsa stimulării personalului pentru reducerea costurilor reprezentând de altfel, una din principalele bariere în calea implementării unui astfel de proces. 78% din firmele respondente sunt de asemenea de acord că sucesul restructurării costurilor cer o ajustare a bonusurilor acordate pentru performanţe în domeniu.

Desigur, acordarea de bonusuri pentru ţinerea în frâu a cheltuielilor nu reprezintă întotdeauna soluţia recomandată. Bonusurile pe termen scurt, chiar dacă dau rezultate pe intervale scurte de timp pot produce foarte mult rău pe termen mai lung, conducând la un „comportament sub nivelul optim”, după cum arăta Tobias Becker, Head of Corporate Strategy la ABB (una din cele mai mari companii din lume din domeniul producerii de echipamente).

Transparenţa, stimulentele şi măsurarea rezultatelor după un program bine stabilit sunt căile care îi fac pe oameni rsponsabili pentru activitatea din companie, consideră Julian Garrido, CFO şi Controller la General Electric Latin America.

McGee de la firma Boeing punctează faptul că mulţi oameni în cadrul organizaţiilor nu sunt obişnuiţi să se concentreze asupra schimbărilor fundamentale care se petrec sau ar trebui să se petreacă sub ochii lor.

Există tentanţia pentru mulţi de a se opune schimbărilor. „Schimbarea este probabil cel mai greu lucru de făcut,” arăta McGee. Reducerea costurilor nu este una din cele mai tentante schimbări care pot avea loc şi de aceea, nu este deloc surprinzător că multe astfel de tentative eşuează. Adesea, managementul de top anunţă „cu surle şi trâmbiţe” noi programe de reducere a cheltuielilor, pentru ca la scurt timp după aceasta să-şi piardă în mare măsură interesul.

De asemenea, în mod frecvent în momentul lansării unor astfel de iniţiative este pierdut din vedere „middle management-ul”, adică, tocmai acei oameni care trebuie să implementeze programul şi să furnizeze direcţia şi motivaţia.

Strategiile de costuri sunt mult prea prudente Chiar şi la nivelul conceptual, modul în care companiile privesc costurile, diferă. Pentru

Wockhardt: achiziţiile au contribuit la reducerea costurilor Studiu de caz Wockhardt este o companie farmaceutică indiană prezentă în Europa şi cu vânzări în creştere în SUA. Preşedintele Wockhardt, Habil Khorakiwala, conduce firma de câteva decenii, de la fondarea sa şi până în prezent când aceasta are o capitalizare bursieră de 1,3 miliarde USD. În general, avantajul competitiv al companiilor indiene din domeniul farmaceutic derivă din forţa de muncă ieftină, mai ales dacă ne gândim la activitatea de cercetare.

Khorakiwala cu siguranţă nu ne va contrazice.

Wockhardt cheltuie 7-8% din venituri în cercetare – de la îmbunătăţirea medicamentelor generice, la implicarea în domeniul biotehnologilor – în India, unde „este mai ieftin”.

Wockhardt, totuşi, reprezintă mult mai mult.

Khorakiwala îşi vede propriul rol ca pe al unui modelator al afacerii, creând extravaloare prin intermediul unor achziţii în Europa.

Wockhardt a intrat mai întâi pe piaţa medicamentelor generice prin cumpărarea Wallis Laboratories din Marea Britanie, în 1998, urmată în aceeaşi ţară de CP Pharmaceuticals în 2003. În 2004, Wockhardt a cumpărat compania germană Esparma, deţinătoare a unor patente de produse farmaceutice, piaţa europeană devenind în acest moment mai importantă pentru firmă decât cea indiană. În sfârşit, în octombrie 2006, Wockhardt a achiziţionat firma irlandeză Pinewood Laboratories Ltd., specializată în producerea de medicamente de uz general.

Khorakiwala explică faptul că unul din motivele acestor achziţii l-a constituit accesul pe acele pieţe. Un alt motiv a fost posibila sinergie a acelor companii cu Wockhardt. „În acest fel este posibil să eliminăm o mulţime de costuri,” combinând capacităţile de producţie din Marea Britanie cu rezultatele activităţii de cercetare din India.

Pe anumite zone, Wockhardt a reuşit să producă valoare adăugată. De fapt, „de fiecare dată când am achiziţionat o companie am reuşit să realizăm economii în câteva luni” prin utilizarea noilor lanţuri de distribuţie. De multe ori, Wockhardt a fost capabilă să-şi diminueze costurile cu 10-20%.

unele este normal să gândească cheltuielile ca un întreg, înainte de a le divide în componente. Mark Selawry, Senior Vicepresident pentru Productivitate şi Resurse la reţeaua hotelieră Hilton arată că poţi observa o serie de costuri comune pentru mai multe tipuri de activităţi. Ghose, pe de altă parte, crede că trebuie să te concentrezi asupra unei zone specifice. Papanayotou merge şi mai departe, arătând că este necesar să înţelegi „dinamica fiecărei linii de produse”, acesta fiind singurul mod conceptual de a restructura costurile.

Firmele, poate mult prea des, lansează iniţiative ce măresc costurile şi de prea puţine ori se gândesc la metode care să conducă la economii.

Există un întreg arsenal de instrumente şi tehnici de administrare a costurilor. Problema este aceea că aceste instrumente sunt prea puţin sau chiar deloc folosite. Atunci, când întrebi care vor fi cele mai utilizate metode de reducere a cheltuielilor în următorii ani, majoritatea răspunsurilor se referă la soluţii de continuitate. Îmbunătăţirea eficienţei proceselor este cea mai populară metodă, fiind catalogată de jumătate din companii ca „foarte importantă” în cadrul strategiilor lor de reducere a costurilor. Aceasta, poate întradevăr aduce beneficii, dar doar dacă este condusă riguros.

Următoarele alegeri pentru companii sunt: o mai bună administrare a riscurilor şi găsirea celor mai ieftine canale de distribuţie. Aceste metode, deşi valoroase sunt mult mai puţin dureroase decât cele precum restructurarea organizaţiei sau renunţarea la linii de „business” neprofitabile. Cele mai puţin populare modalităţi de reducere a cheltuielilor, în rândul decidenţilor din cadrul companiilor sunt desfinţarea unităţilor neprofitabile, utilizarea unor centre furnizoare de servicii specifice, externalizarea unor activităţi (outsourcing-ul)

▼

COVER STORY

COMPANIILE POT CREA O CULTURĂ ORGANIZAŢIONALĂ CARE SĂ CONDUCĂ LA SCĂDEREA COSTURILOR, CÂND AFLĂ CĂ PRINCIPALA COMPONENTĂ A AFACERII SUNT CHELTUIELILE. MAI 2008

33

COVER STORY

▼

sau relocarea în alte ţări. Răspunsurile celor intervievaţi arată că relocarea în alte ţări furnizează cele mai mari economii, această metodă fiind însă mai puţin populară. Într-adevăr, relocarea companiei se poate dovedi un subiect dureros şi sensibil politic, dar firmele trebuie să fie pregătite să adopte schimbări majore cu privire la modelele lor de afaceri, dacă doresc să rămână competitive.

Eficientizarea proceselor este esenţială şi capabilă să declanşeze producerea unor inovaţii substanţiale la nivelul companiilor. De asemenea, eficientizarea proceselor poate fi o variantă atractivă în anumite situaţii deoarece este mai uşor de pus în aplicare. Însă în condiţiile în care mai puţin de jumătate din companiile respondente dispuneau de un sistem transparet de raportare financiară pentru întreaga organizaţie se naşte întrebarea cum se puteau contabiliza plusurile de eficienţă.

De remarcat este şi faptul că outsourcing-ul şi relocarea în alte ţări sunt procedee utilizate de un număr mic de companii. În special în Europa, afacerile continuă să arate un înalt grad de comfort prin menţinerea unităţilor de producţie „cât mai aproape de casă”. Multe companii şi-au redus cu succes costurile prin relocarea unor operaţiuni precum achiziţiile şi prelucrarea, în ţări cu impozitare redusă. În ceea ce priveşte externalizarea unor activităţi, nu întotdeauna acest procedeu de micşorare a cheltuielilor se dovedeşte potrivit, deoarece mulţi manageri doresc să rezolve cât mai rapid problema, alegând cel mai ieftin furnizor. Outsourcing-ul introduce de asemenea, un anume grad de complexitate şi o serie de riscuri în afacere. Companiile aeriene care şi-au externalizat cateringul au avut de suferit de pe urma faptului că firmele respective nu au reuşit să se ridice întotdeauna la cerinţele clienţilor. De asemenea, o serie de comercianţi de produse alimentare şi-au externaliazat o mare parte din servicii, expunându-se riscului reputaţional prin faptul că depindeau de o altă parte care de obicei ştia prea puţine lucruri despre afacerea respectivă. În încercarea de diminuare a costurilor firmele au încercat şi procedee precum reducerea stocurilor, introducerea cataloagelor de achiziţie, externalizarea unor părţi din activitate şi găsirea unor furnizori ieftini în pieţele în curs de dezvoltare.

Rolul technologiei Tehnologia informaţiei are un rol special în actualul univers al costurilor. Garrido subliniază că un CIO (Chief Information Officer) trebuie 34

MAI 2008

Bayer MaterialScience: cost sau investiţie

Studiu de caz Bayer MaterialScience a cheltuit 1,8 miliarde dolari pentru a construi o capacitate de producţie de utimă generaţie. Locaţia Bayer este o fabrică de 1,5 km2 în Shanghai, care prelucrează masele plastice transformândule în produse ce cuprind o gamă largă de bunuri, de la componente auto la CD-uri.

Decizia de a veni în China cu tehnologie de ultimă generaţie a marcat despărţirea faţă de trecut când companiile foloseau echipamente învechite pentru a proteja proprietatea intelectuală. „Noi, la Bayer MaterialScience am luat decizia de a aduce în China tehnologie de ultimă generaţie, deoarece vrem să fim competitivi pe termen lung. Cele mai moderne tehnologii sunt acele tehnologii care sunt competitive din perspectiva costurilor,” explica Dr. Juergen Dahmer, preşedinte al Bayer Group şi Bayer MaterialScience pentru China, Hong Kong şi Taiwan.

Prima linie de producţie a noii fabrici produce policarbonat pentru DVD-uri şi alte bunuri electronice. Cu o valoare anuală a producţiei de 100.000 tone metrice, Bayer MaterialScience realizează importante economii de scară. „Doar dacă utilizezi cele mai moderne tehnologii poţi obţine într-adevăr cele mai mici costuri de prelucrare şi investiţionale”, arată Dahmer. Într-un domeniu extrem de competitiv, acordarea unei atenţii deosebite problemei costurilor este crucială. Bayer MaterialScience „este administrată din perspectiva costului total” şi nu se axează pe fiecare linie de produs, puncta Dahmer. „Filosofia noastră de costuri este realizarea echilibrului între atingerea celui mai scăzut cost total şi nevoile pieţei, acestea din urmă fiind prioritare pentru noi. Aceasta este o precondiţie pentru orice succes, la momentul de faţă.”

BENEFICIILE LEGATE DE REDUCEREA COSTURILOR NU VIN DIN APLICAREA UNOR TEHNICI ŞI METODE, CI ÎN SPECIAL DIN REALIZAREA UNEI GÂNDIRI COMUNE CU PRIVIRE LA COSTURI ŞI MODELUL DE AFACERI AL FIRMEI. să fie un „jucător strategic” în această zonă.

Pe de altă parte tehnologia informaţiei este costisitoare şi perspectivele indică o creştere în continuare a preţului echipamentelor şi oamenilor în acest domeniu. Şi totuşi, IT-ul poate fi o armă importantă în lupta reducerii costurilor, atât pentru marile, cât şi pentru micile companii. Implementat incorect el poate produce însă ineficienţă în firmă. De asemenea, tehnologia informaţiei poate fi un catalizator pentru o serie de îmbunătăţiri ce cu greu pot fi estimate iniţial.

Totuşi IT-ul nu este un lucru magic. El nu poate fi un substitut pentru o gândire clară.

Fără a şti exact ce doreşti, singurul rezultat ar introducerii noilor tehnologii va fi înlocuirea unei dezordini manuale cu una automatizată.

Companiile se află deseori în postura de a se întreba care sunt avantajelede pe urma introducerii de noi sisteme IT şi cât de mult se justifică investiţia din punctul de vedere al costurilor. În acest context o altă întrebare se face auzită: care este rolul unui CIO? Trebuie el să creeze un costisitor „imperiu” IT în cadrul companiei sau ar trebui să externalizeze o mare parte din aceste servicii? Un CIO ar putea să păstreze controlul pe partea cererii venite din partea organizaţiei din care face parte, ocupîndu-se de asigurarea legăturii cu partea de „business”, de crearea strategiei IT şi de administrarea programelor, standardelor şi echipamentelor, externalizând restul.

Această abordare este populară în Asia şi în special în Japonia unde IT-ul nu a fost considerat ca făcând parte din corpul principal al afacerii. Companiile cu un înalt grad de

COVER STORY

complexitate a sistemelor ar putea opta pentru externalizarea părţii de IT. Totuşi firmele ce oferă servicii de tip helpdesk, de care afacerea es-te dependentă în mare măsură ar trebui să aleagă păstrarea departamentului de IT în ca-drul structurilor sale.

Măsurarea impactului Este posibil ca o firmă să dispună de toate mecanismele necesare reducerii costurilor, dar să nu ducă la bun sfârşit respectivul proces, datorită slabei înţelegerii a ceea ce trebuie realizat şi al efectelor acelor măsuri, care se manifestă la nivelul întregii companii.

Studiul KPMG arată că o astfel de situaţie nu este deloc rară, respondenţii indicând că în două treimi din cazurile în care măsurile de diminuare a costurilor nu dădeau rezultatele aşteptate, de vină erau neînţelegerea impactului respectivelor măsuri şi problemele legate de măsurarea valorii economiilor. 51% din firme declarau că se confruntă cu astfel de dificultăţi.

Companiile au nevoie de o mai mare claritate în ceea ce priveşte modul în care se formează costurile. Aceste cunoştinţe sunt vitale pentru a şti ce reduceri de costuri trebuie efectuate şi cât de mare succes au respectivele iniţiative.

Garrido de la General Electric arăta că „nu te poţi lupta cu costurile fără a avea o vedere clară şi în amănunt asupra lor. Trebuie să şti originea costurilor”. McGee adăuga faptul că, „o bună vizibilitate este cheia” pentru reducerea costurilor.

Informaţiile cele mai importante legate de costuri şi care ar trebui cunoscute de cei care doresc să iniţieze un proces de restructurare a structurii costurilor include: cunoştinţe despre costuri în sine (de exemplu relocarea unei activităţi are de multe ori costuri ascunse); cunoştinţe despre rezultatele iniţiativelor de diminuare a costurilor (fără un control asupra modificărilor care au avut loc este imposibil să poţi spune ceva nu numai despre rezultate, dar şi despre ceea cea au făcut cei care trebuiau să le pună în aplicare); cunoştinţe despre impactul produs de respectivele schimbări la nivelul companiei; cunoştinţe despre formarea costurilor.

Informaţiile exacte despre structura costurilor companiei provin din analiza modelului de afaceri al firmei. Ottelli arăta că auditul anual este o foarte bună cale de a te concentra asupra problemelor de costuri, auditorii constituind în acest caz un fel de consultanţi de costuri.

Din păcate, multe companii nu au o viziune foarte clară despre modul de formare a cos-

BASF în China: costurile cu personalul

Studiu de caz BASF, la fel ca multe alte companii multinaţionale prezente în China au descoperit că sunt dificil de controlat cheltuielile în creştere, cu personalul. Principala problemă se leagă de motivarea, dar mai ales de fidelizarea personalului. Pentru salariaţii cu pregătire tehnică, schimbarea locului de muncă poate însemna chiar dublarea salariului, iar găsirea altor candidaţi şi pregătirea lor este destul de costisitoare.

Helmut Sprengel, Director, Finance & Corporate Service Center, BASF Greater China, declară că strategia de fidelizare a angajaţilor constă în utilizarea aşa numiţilor „factori soft”, care costă mai puţin. Din experienţa BASF, factori precum mediul de lucru, tratamentul egal, şi recunoaşterea sunt decisive în fidelizarea salariaţilor.

De asemenea, o altă componentă a strategiei de fidelizare a angajaţilor, în China constă într-o schemă de economisire – similară cu un plan de pensii – la care contribuţiile sunt plătite atât de salariaţi, cât şi de angajator.

Deşi o astfel de măsură apare ca o creştere a cheltuielilor de personal, Sprengel declară că BASF consideră schema de economisire ca pe o parte a eficientizării costurilor. Reducerea costurilor nu trebuie privită la modul absolut. În viziunea lui Helmut Sprengel, „eficienţa costurilor constă în a avea o mai mare eficienţă a proceselor”, o filosofie care ghidează felul în care compania investeşte pe piaţa chineză.

Cheltuielile reprezintă principala componentă a unei afaceri. Atunci când companiile realizează acest lucru ele pot crea o cultură organizaţională care să conducă la diminuarea costurilor.

Una din lecţiile care se desprind din studiul KPMG este acela că beneficiile legate de reducerea costurilor nu vin din aplicarea unor tehnici şi metode, ci în special din realizarea unei gândiri comune cu privire la costuri şi modelul de afaceri al firmei.

turilor: mai puţin de jumătate din firmele intervievate dovedesc transparenţă, la nivelul întregii companii în privinţa dezvăluirii costurilor şi profitabilităţii entităţilor individuale.

Cu o atât de mare complexitate a cauzelor şi efectelor legate de reducerea costurilor şi obţinerea de beneficii, organizaţiile trebuie să încerce să se concentreze asupra unor rezultate clare şi tangibile.

Cultura organizaţională este deficitară la controlul costurilor Este destul de greu să-i cointeresezi pe oameni în cadrul iniţiativelor de reducere a cheltuielilor firmei. Totuşi, companiile care dobândesc avantaje competitive durabile sunt cel mai adesea, acele companii care integrează astfel de valori în propria cultură organizaţională. O strategie de comunicare clară şi potrivită este vitală pentru succesul oricărui proiect corporatist, dar în cazul unor iniţiative de reducere a costurilor, aceste deziderate devin şi mai importante, în condiţiile în care angajaţii se pot simţi ameninţaţi de anumite efecte ale implementării respectivelor iniţiative.

Pentru a face economii cât mai substanţiale, firmele trebuie să înţeleagă legătura între structura cheltuielilor şi natura afacerii. În plus, ele trebuie să răspundă provocărilor generate de reducerea costurilor extrem de aplicat, ajungând adesea la depăşirea limitărilor legate de funcţionalitatea în anumite tipare a afacerii. De asemenea, firmele au nevoie să utilizeze mai mult tehnologia informatică pentru a face costurile şi determinanţii acestora mai transparente şi măsurabile. Ele trebuie să construiască şi o cultură de control a costurilor prin oferirea unor bonusuri substanţiale în schimbul eliminării pierderilor, dar şi să se concentreze pe reducerea cheltuielilor în momentele cele mai bune ale ciclului de afaceri, când respectivele companii dispun şi de timp şi de resurse pentru a iniţia schimbări.

Sustenabilitatea reducerii cheltuielilor derivă mai ales din înţelegerea modului de funcţionare a afacerii, decât din cunoaşterea felului în care sunt cheltuiţi banii. O astfel de abordare ajută mult în stabilirea priorităţilor de natură strategică în termeni de costuri.

Managementul costurilor se transformă astfel dintr-o activitate reactivă în una inovativă, ceea ce constituie un avantaj cheie într-o lume competitivă în care simplificarea şi eficienţa nu mai sunt îndeajuns.

Obiectivul devine astfel „construirea unei structuri organizaţionale mai flexibile”, iar reducerea costurilor devine doar o consecinţă şi nu o ţintă în sine. ■ MAI 2008

35

INTERVIU

36

MAI 2008

INTERVIU

SPECIALISTUL ÎN TRANZACŢII ŞI NEGOCIERI Având experienţa pieţelor de capital din Germania şi România, Ilinca von Derenthall cunoaşte asemănările (puţine), dar şi diferenţele (multe) dintre o piaţă de capital matură şi una aflată încă în faza de început.

Una din principalele provocări pentru un bancher într-o bancă de investiţii în România este încă dată de reţinerea din partea clienţilor, de a folosi serviciile de „investment banking”. „De foarte multe ori, în discuţiile iniţiale cu clienţii, cea mai mare parte a timpului o petrecem pentru a explica de ce ar trebui ca aceştia să apeleze la un consultant pentru o tranzacţie importantă şi mai puţin pentru a arăta clienţilor care este cea mai bună soluţie pentru ei. Când ai probleme juridice te adresezi unui avocat sau dacă ai probleme de sănătate mergi la un medic. E normal să apelezi la servicii specializate, care întradevăr costă, dar a căror valoare adăugată este cu mult mai mare.”, declara Ilinca von Derenthall. „Expertiza noastră este extrem de utilă pentru un client, spre exemplu, în cadrul structurării si negocierii unei tranzacţii. Poţi primi un preţ foarte avantajos la prima vedere, dar care va fi întradevăr încasat doar în cazul

respectării unor clauze, clauze ce ar putea să nu se îndeplinească niciodată sau doar peste câţiva ani. Iar dacă respectivul contract se întinde pe 40, 60 sau chiar o sută de pagini şi mai este redactat şi în altă limbă atunci este clar că un consultant este neapărat necesar pentru a negocia toate prevederile comerciale ale acestuia”, continua Directorul General al EFG Eurobank Finance SA - Romania.

Românii vor să investească în străinătate Pentru a apela la serviciile oferite de o bancă de investiţii este nevoie de două lucruri: existenţa unei mase critice (preferabil companii cu peste 25-50 de milioane de EUR cifră de afaceri) şi existenţa unei culturi antreprenoriale care să încurajeze utilizarea de servicii specializate, inclusiv a serviciilor de

„investment banking”. „Investment bankingul implică relaţii de încredere, relaţii ce se pot construi doar în timp. Trebuie să ai încredere în cineva la care apelezi pentru a-ţi vinde compania sau pentru a o lista la bursă. În plus, o relaţie de lungă durată va permite şi consultantului să cunoască mai bine firma, cu bune şi rele. Cunoaşterea punctelor slabe ale companiei de către consultant este vitală, pentru că de obicei astfel de probleme au rezolvare. În schimb, dacă proprietarul companiei vrea să ascundă punctele slabe ale firmei, iar potenţialul cumpărător le va descoperi în timpul negocierilor, atunci este clar că probabil tranzacţia nu va mai avea loc, iar imaginea acelei companii ar putea să aibă de suferit în viitor. „Cunoaşterea situaţiei reale a companiei de către consultant îi va permite acestuia să ofere o soluţie mult mai

CUNOAŞTEREA PUNCTELOR SLABE ALE COMPANIEI DE CĂTRE CONSULTANT ESTE VITALĂ, PENTRU CĂ DE OBICEI ASTFEL DE PROBLEME AU REZOLVARE MAI 2008

37

▼

Deşi extrem de interesantă, meseria de bancher într-o bancă de investiţii în România, ţară în dezvoltare, nu este o meserie comodă. Ne-o mărturiseşte Ilinca von Derenthall, Director General şi Head of Investment Banking al EFG Eurobank Finance SA - România, subsidiară a grupului grec EFG Eurobank Ergasias, acţionarul principal al Bancpost. TEXT GABRIEL NIȚULESCU

INTERVIU

▼

personalizată şi mult mai bună”, arăta Ilinca von Derenthall.

Cele mai multe operaţiuni derulate de EFG Eurobank Finance SA în prezent sunt cele cu sectorul privat, ceea ce asigură companiei un plus de expertiză pe acest segment „Sunt bănci de investiţii străine ce activează în România care au făcut „deal”-uri mari, dar, cel puţin în anii trecuţi, în special cu statul.

Noi, deşi am avut şi avem şi tranzacţii cu statul, cele mai multe operaţiuni le derulăm acumcu sectorul privat ceea ce ne asigură un plus de expertiză pe acest segment, fapt care ne individualizează pe piaţa de capital din România. Un alt lucru care ne individualizează sunt standardele de calitate foarte înalte şi experienţă naţională şi internaţională date atât de structura grupului, cât şi de experienţa profesională a membrilor echipei. Structura grupului nu este numai una verticală (colaborare doar pe relaţia cu Atena), ci în mod clar şi

38

MAI 2008

CINE ESTE EFG EUROBANK FINANCE SA - ROMÂNIA? EFG (European Financial Group) este un grup financiar cu sediul la Geneva. EFG Group deţine 48,3% din EFG International, o bancă privată şi societate de asset management cu sediul la Zurich, Elveţia. (listată la bursa elveţiană SWX) şi 41% din Eurobank EFG Ergasias, o bancă regională din Europa Centrală şi de Sud Est, şi a doua instituţie financiară din Grecia, listată la bursa de la Atena.

Totodată, divizia de investment banking a Eurobank EFG este numărul 1 înGrecia în sectoare precum consultanţă în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor, finanţărilor structurate sau în cel al listării de companii la bursa din Atena. Grupul are o strategie de abordare regională, fiind prezent cu servicii integrate în Grecia, Cipru, România, Turcia, Bulgaria, Serbia şi Polonia şi este în curs de a stabili o prezenţă în Ucraina.

orizontală (colaborare cu omologii noştri din Turcia, Bulgaria sau Serbia). Ne vin investitori greci, turci sau bulgari prin intermediul colegilor noştri. Totodată obţinem pentru clienţii noştri din România o mulţime de informaţii despre oportunităţile de investiţii din ţările din regiune, de la sucursalele locale ale EFG, din respectivele state. Reţeaua pe care grupul o are la nivel regional ne asigură avantajul de a putea oferi clienţilor noştri o viziune despre oportunităţile investiţionale, la nivelul întregii regiuni. În Serbia, de exemplu se mai pot găsi oportunităţi de investire care în România nu mai există de 2-3 ani. În Bulgaria, domeniul imobiliar, construcţiile, materialele de construcţie sunt domenii extrem de atractive pentru un potenţial investitor.

De altfel, primim foarte multe întrebări de la companii româneşti care vor să se extindă în Balcani, în Serbia sau Bulgaria.

INTERVIU

ÎN SERBIA SE MAI POT GĂSI OPORTUNITĂŢI DE INVESTIRE CARE ÎN ROMÂNIA NU MAI EXISTĂ DE 2-3 ANI. Putem vorbi chiar de un trend crescător în acest sens, în ultimii unu-doi ani. Domeniile vizate cu prioritate de investitorii români, pe pieţele din zonă sunt industria farmaceutică, industria energetică, industria materialelor de construcţii, precum şi domeniul construcţiilor sau domeniile furnizoare de resurse. Există interes şi pentru anumite ramuri ale industriei prelucrătoare. Spre exemplu, vedem un interes deosebit manifestat de companiile româneşti din industria alimentară în special a celor din industria laptelui de a face achiziţii în străinătate, în condiţiile în care, în România, există resurse limitate de lapte de calitate faţă de cererea actuală,” explica Ilinca von Derenthall.

O altă latură mai specială a meseriei de bancher într-o bancă de investiţii în România este dată de condiţiile specifice ale pieţei de capital din România. O lungă perioadă de timp, piaţa românească de capital a fost supraevaluată. Acum însă, după ce a scăzut în ultimele luni cu peste 30% ea a devenit foarte atrăgătoare pentru investitori.

Această situaţie ne va ajuta însă şi în cazul companiilor nelistate, aşteptările de preţ ale vânzătorilor, corelate cu preţul unor companii similare de pe bursă, fiind acum mai realiste.

Ca urmare, în următoarea perioadă s-ar putea debloca o serie de astfel de tranzacţii, preţul putându-se reevalua, şansele ca ele să se finalizeze fiind în aceste condiţii foarte mari.

Din fericire există foarte mult interes şi de o parte şi de alta, existând atât investitori interesaţi de România, cât şi firme româneşti care vor să vândă.

Sunt multe companii româneşti din domeniul industriei alimentare sau din domeniul IT care sunt interesate să găsească un cumpărător. Noi aici putem genera interes din Grecia si din celelate ţări din regiune, în care avem activităţi.

Există şi alte probleme cu care piaţa românească de capital se confruntă, probleme care de altfel sunt foarte bine cunoscute de cei din mediul economic. Astfel, o altă problemă este aceea că piaţa de capital românească se caracterizează prin volume de tranzacţionare foarte mici. „Lichiditatea este inca foarte scăzută pe piaţa românească.

Au fost de curând zile în care pe Bursa de Valori din Bucureşti (BVB) se tranzacţionează acţiuni de 5-6 milioane de EUR. Făcând comparaţie cu pieţele din regiune, şi luând în

considerare mărimea economiei româneşti, la BVB ar trebui să avem niveluri zilnice de tranzacţionare de 30-50 milioane de EUR şi sperăm chiar la 100 de milioane de EUR”, declara Directorul General al EFG Eurobank Finance SA - Romania.

Există și progrese pe piața de capital Ca structură proporţia investitorilor români este de 70%, în vreme ce ponderea investitorilor străini este de 30%. Aceştia din urmă tranzacţionează însă cele mai mari volume şi de aceea se simte foarte, foarte mult când ei decid să iasă de pe piaţă, ceea ce constituie o altă problemă cu care se confruntă piaţa de capital din România.

Uneori o astfel de ieşire nici nu este decisă de condiţiile existente pe piaţa românească, ci respectivul investitor poate avea probleme pe alte pieţe şi este nevoit să se restrângă, dar rezultatul este că piaţa românească se resimte semnificativ după o astfel de operaţiune.

Pe de altă parte există şi o serie de progrese. „Noi pregătim 3 IPO-uri cu care intenţionam să ieşim pe piaţă în cursul anului 2008. Dacă în urmă cu ceva timp partea birocratică ne dădea foarte multe bătăi de cap, acum, văd o reală deschidere şi o reală dorinţă de a face tranzacţia din partea tuturor instituţiilor implicate. Acesta mi se pare un semn foarte bun,” arăta Ilinca von Derenthall. În România, EFG Eurobank Ergasias deţine Bancpost SA, precum şi 9 subsidiare: EFG Retail Services IFN S.A., EFG Eurobank Mutual Funds Management Romania SAI S.A., EFG Eurobank Finance S.A. – Romania, EFG Eurobank Securities S.A. – Romania, EFG Eurobank Leasing S.A., EFG Eurobank Property Services S.A., EFG IT Shared Services S.A., EFG Eurolife Asigurări Generale S.A. şi EFG Eurolife Asigurări de Viaţă S.A..

Activitatea de „investment banking” se derulează în România prin intermediul EFG Eurobank Finance S.A. – Romania, şi, pentru tranzacţii legate de piaţa de capital, EFG Eurobank Securities S.A. – Romania. Împreună, cele două companii acoperă o arie vastă de servicii, cum ar fi brokeraj pentru produse ale pieţei de capital, servicii de consultanţă în finanţări, fuziuni şi achiziţii, privatizări, listări la bursă, servicii de cercetare a pieţei şi pe companii, etc. ■

CURRICULUMVITAE NUME:

Ilinca von Derenthall

NUMELE

EFG Eurobank

FIRMEI:

Finance S.A.

PROFESIE: VÂRSTA:

Investment banker 39 de ani

EXPERIENŢĂ ÎN SERVICII

15 ani

FINANCIARE: APARTENENŢA LA ASOCIAŢII PROFESIONALE

Analist Financiar Autorizat EFFAS (Federaţia Europeană a Asociaţiilor Analiştilor Financiari) Analist Financiar DVFA (Asociaţia Germană a Profesioniştilor din domeniul investiţiilor financiare)

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ: 2007-PREZENT

EFG Eurobank Finance S.A., București - Director General, Head of Investment Banking EFG Eurobank Securities S.A., București - Președinte Consiliu de Administrație

2006-2007

Deloitte Central Europe Ltd., în cadrul Deloitte Consultanță SRL, București – Director Adjunct

2004-2006

Deloitte&Touche Emerging Markets Group, Washington - Senior Corporate Finance Adviser

2000 – 2004

Sal. Oppenheim & Cie, Investment Banking, departamentul Piețe de Capital (Equity Capital Markets); Köln și Frankfurt, Germania - Senior Associate

1998 – 2000

BHF Bank, Frankfurt, Germania Lider de proiect și echipă

1995 – 1998

KPMG Financial Services, Frankfurt, Germania - Nivel începător până la auditor senior

STUDII: 1987-1990:

Universitatea Bucureşti, Facultatea de Fizică

1991-1995:

Universitatea J.W. von Goethe, Frankfurt am Main, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

2002:

Analist Financiar Autorizat EFFAS (Federaţia Europeană a Asociaţiilor Analiştilor Financiari), Analist Financiar DVFA

2002:

(Asociaţia Germană a Profesioniştilor din domeniul investiţiilor financiare)

MAI 2008

39

Foto: Guliver/Getty Images

CONTABILITATE

CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR AFERENTE CESIUNII DE CREANŢE Veniturile din sau în legătură cu cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sunt venituri impozabile. TEXT: ELA DUMITRA Cesiunea de creanţe este operaţiunea prin care creditorul (cedent) transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanţă unei alte persoane (cesionar) care devine astfel creditor în locul său şi va putea încasa de la debitor creanţa cedată.

Prin cesiunea de creanţă, dreptul de creanţă al cedentului se transmite cesionarului pentru valoarea nominală a creanţei, chiar dacă transmiterea s-a făcut la un preţ mai mic.

Transmiterea creanţei are loc la data încheierii contractului, dacă nu se prevede altfel. În toate cazurile, dacă nu s-a convenit expres asupra unei cesiuni parţiale, cesionarul devine titular al creanţei pentru totalitatea ei.

40

MAI 2008

Odată cu dreptul de creanţă, cesionarul dobândeşte, prin efectul cesiunii şi în lipsa oricărei stipulaţii exprese în acest sens, toate drepturile, accesoriile şi garanţiile de orice natură ale creanţei cesionate. Dacă nu s-a convenit altfel, dobânzile şi orice alte venituri aferente creanţei, devenite scadente, dar nepercepute încă de cedent, revin cesionarului, cu începere de la data cesiunii.

Exemplu În data de 15 martie 2006, entitatea A a încheiat un contract de cesiune de creanţă cu entitatea B, specializată în recuperarea creanţelor. Preţul cesiunii prevăzut în contract este de 9.000 lei, iar valoarea nominală a creanţelor cedate de către entitatea A în vederea recuperării acestora de entitatea B

este în valoare de 10.000 lei. Entitatea C şi-a dat acordul privind înţelegerea dintre cesionar şi cedent.

I. La cesionar (entitatea B) se va contabiliza: a) preluarea creanţei, la data de 15 martie 2006, conform contractului de cesiune a creanţelor.

Se constată că recuperarea creanţei se face la o valoare mai mare decât valoarea nominală înscrisă în contractul de cesiune, motiv pentru care se va înregistra diferenţa la venituri.

461 „Debitori diverşi”

=

%

10.000 lei

462

9.000 lei

„Creditori diverşi”

7588 „Alte venituri din exploatare

1.000 lei

CONTABILITATE

Venitul obţinut de cesionar a fost considerat unul din exploatare, deoarece entitatea B este o unitate specializată în recuperarea creanţelor şi astfel de operaţiuni fac parte din principalul său obiect de activitate. b) înregistrarea plăţii efectuate de către entitatea B, reprezentând preţul cesiunii:

Şi, concomitent, anularea ajustării ca urmare a neîncasării definitive a creanţelor preluate prin cesiune: 496

=

„Ajustări pentru

„ Venituri din ajustări

7814

deprecierea

pentru deprecierea activelor

creanţelor -

circulante”

=

„Creditori diverşi”

5121

9.000 lei

„Conturi la bănci în lei”

c) la data de 31 decembrie 2006, cu ocazia desfăşurării lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar, entitatea B constată că poate recupera doar 80% din valoarea creanţelor preluate. Ca urmare a constatării riscului de neîncasare a creanţelor de 20%, aceasta constituie o ajustare pentru depreciere în sumă de 2.000 lei (10.000 – 10.000 X 80%).

II. La cedent (entitatea A) se va contabiliza: a) înregistrarea contravalorii creanţelor cedate : %

=

461

„Clienţi”

411

10.000 lei

„Debitori diverşi”

9.000 lei

654

1.000 lei

„Pierderi din creanţei şi debitori diverşi”

6814

=

496

„Cheltuieli de exploatare

„Ajustări pentru

privind ajustările pentru

deprecierea creanţelor

deprecierea activelor

debitori-diverşi

2.000 lei

b) în situaţia în care au fost constituite deprecieri pentru creanţele neîncasate, ca urmare a cesiunii se vor anula sumele respective:

circulante”

491

d) la data de 10 februarie 2007, societatea B încasează de la societatea C un procent de 95% din valoarea creanţelor preluate, adică 9.500 lei (10.000 X 95%).

5121

=

„Conturi la bănci în lei”

461

=

7814

suma constituită

„Ajustări pentru deprecierea „Venituri din ajustări creanţelor-debitori diverşi”

5121

=

„Conturi la bănci în lei”

„Debitori diverşi”

461

9.000 lei

(500 lei)

debitori diverşi”

462

c) înregistrarea încasării contravalorii cesiunii de la entitatea B:

(XXX)

Exemplul de mai sus tratează aspecte de natură contabilă care vizează operaţiunile de cesiune ale creanţelor. Pentru evidenţierea completă a acestor operaţiuni mai sus amintite, se vor avea în vedere prevederile contractuale şi legale.

Aspecte fiscale Veniturile din sau în legătură cu cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română sunt venituri impozabile.

Pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate sunt deductibile, numai în următoarele cazuri: ■ procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti ■ debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori; ■ debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor ■ debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul. ■

pentru deprecierea activelor circulante”

9.500 lei

„Debitori diverşi”

Concomitent, se va proceda în mod corespunzător la corectarea deprecierii ca urmare a micşorării riscului de neîncasare. Astfel, se va relua la venituri suma de 1.500 lei, reprezentând ajustarea soldului din deprecierea creanţelor preluate prin cesiune, ca urmare a modificării procentului de neîncasare.

Suma de 1.500 lei derivă din faptul că riscul de neîncasare a scăzut de la 20% la 5%, ceea ce înseamnă că de fapt soldul ajustărilor de depreciere trebuie să ajungă de la 2.000 lei (10.000 X 0%) la 500 lei (10.000 X 5%): 496

=

7814

1.500 lei

„Ajustări pentru deprecierea „Venituri din ajustări pentru creanţelor-debitori diverşi”

deprecierea activelor circulante”

654 „Pierderi din creanţe

=

461

Foto: Guliver/Getty Images

e) înregistrarea în contabilitate a sumelor ce nu mai pot fi încasate, conform hotărârii judecătoreşti: 500 lei

„Debitori diverşi”

debitori diverşi”

MAI 2008

41

INTERVIU

42

MAI 2008

INTERVIU

TAXELE ȘI IMPOZITELE DIN CAPITALĂ ADUC 30% DIN PIB Sintagma «de Fisc nu scapă nimeni» este o necunoscută pentru contribuabilul din România. Relația acestuia cu administrația financiară se limitează doar la ceea ce percepe el ca fiind necesar și obligatoriu. Până la perfectarea unei relații de colaborare între contribuabili și autoritățile fiscale, România mai are un drum lung de parcurs. Dar, ambii parteneri vor trebui să descifreze «itinerariul» unei relații reciproc avantajoase. TEXT DANA DOBRE

Câte companii din Bucureşti folosesc instrumentul de depunere online a declaraţiilor fiscale, având în vedere că aglomeraţia de la ghi-

CURRICULUMVITAE NUME: VÂRSTA: FUNCȚIE:

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ:

Cristian Nicolae Stoina 40 ani director executiv al Directiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din 3 august 2005 din anul 2008 doctor în economie licenţe în drept şi economie diplomă în finanţe

şeele administraţiilor financiare a devenit un lucru obişnuit?

Pe partea depunerilor on-line avem, în continuare, probleme legate de numărul foarte mic de contribuabili care apelează la acest sistem. S-au folosit toate metodele sau variantele pe care le-am avut la îndemână pentru a mediatiza avantajele acestui sistem. Fiecărei persoane care a venit să facă depuneri i s-a înmânat o foaie pe care a găsit exact paşii care ar trebui parcurşi în momentul în care ar apela la acest sistem de declarare on-line.

Am observat că şi în ţările civilizate a durat o perioadă de timp până la atingerea unui prag de 70-80% din totalul contribuabililor care au folosit acest sistem.

Implică acest sistem costuri suplimentare pentru companii?

Până în momentul acesta, inclusiv pentru semnătura electronică, nu era vorba despre nici un cost suplimentar. Ca o părere personală, foarte mulţi refuză varianta depunerii on-line, pe principiul «ne strângem la coadă să mai schimbăm o părere».

Repet, nu înţeleg nemulţumirea reprezentanţilor firmelor vizavi de aglomeraţia de la

ghişeele administraţiilor financiare în condiţiile în care au la îndemână acest instrument al depunerii on-line. Pe de altă parte, nu înţeleg de ce nu întreabă cum funcţionează acest sistem sau de ce nu apelează la cineva să îi înveţe cum funcţionează. Am fost dispuşi inclusiv să le explicăm şi practic cum se face acest demers. Serviciile noastre de asistenţă contribuabili au fost avertizate să ofere absolut toate elementele necesare şi să răspundă la toate întrebările.

Cum decurge colaborarea cu contribuabilii pe programul de gestionare a creanţelor fiscale? Şi aici am întâmpinat greutăţi din punctul de vedere al colaborării cu contribuabilii. În momentul în care au fost notificaţi să se prezinte pentru reglarea fişei fiscale, cea mai mare parte dintre ei nu s-a prezentat.

Care au fost efectele şi ce s-a întâmplat mai departe?

Absolut nimic. De regulă, contribuabilii fac sesizări, mai mult sau mai puţin fundamentate. În general, nefundamentate. Un comportament civilizat te obligă, la un moment dat, MAI 2008

43

▼

Directorul executiv al Direcției Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, Cristian Stoina, spune că „toată lumea arată acuzator către Fisc”. Din punctul său de vedere, relația contribuabil-Fisc este deficitară la capitolul comunicare. În timp ce Fiscul încearcă să remedieze acest neajuns, contribuabilii continuă să privească cu indiferență relația cu autoritățile fiscale, este de părere Cristian Stoina.

INTERVIU

▼

să vii de două ori pe an, de regulă la şase luni, să îţi verifici fişa fiscală, fişa analitică a societăţii respective.

Din păcate, am constatat că firmele nu sunt interesate de acest aspect. Problemele apar în momentul în care au nevoie de un certificat de atestare fiscală şi atunci începe nebunia.

De regulă, explicaţiile sunt că au trimis sau au depus declaraţia respectivă, apoi îşi aduc aminte că nu au depus-o, iar în final vin cu declaraţii rectificative. În cazul acestora, nici rectificativele nu conţin datele reale. În plus, vin cu rectificativă la rectificativă. Şi atunci, având în vedere şi ordinea de stingere a datoriilor, a creanţelor fiscale, ne trezim în situaţia în care o fişă care a fost până ieri reglată mâine este în haos.

Toată lumea spune apoi că Fiscul este de vină. Şi noi greşim şi trebuie să ne asumăm greşelile, dar din păcate lipsa de comunicare este cea care dăunează ambelor părţi.

Cum se procedează în celelalte ţări europene? În ţările Uniunii Europene, în general, există sistemul coercitiv. Acolo, toată lumea s-a obişnuit, în decursul timpului, că dacă nu face ceva este amendat.

Noi am avut probleme şi la denominare, pentru că la momentul respectiv trebuia să îi rugăm să vină şi să-şi îndrepte propriile greşeli. A trebuit să alergăm după ei şase sau opt luni de zile pentru a putea stinge sumele declarate eronat.

Utilizarea contului unic a devenit obligatorie de la începutul acestui an. Au învăţat companiile ce obligaţii de plată trebuie să vireze în acest cont? Începând cu luna octombrie 2007 s-a introdus, pentru sfârşitul trimestrului patru al anului trecut, utilizarea contului unic, care în acel moment se adresa doar societăţilor comerciale care nu aveau datorii la stat. Şi asta urmărea două lucruri. Pe de o parte cumularea în acest cont a datoriilor faţă de buget, iar pe de altă parte eliminarea numărului mare de ordine de plată. Ce am constatat? În acest cont a virat şi cine a vrut şi cine n-a vrut, indiferent că avea sau nu datorii. Exceptând societăţile care veneau şi aveau nevoie de certificatele de atestare fiscală şi, astfel verificau dacă au fişa fiscală reglată, în celelalte cazuri a fost haos. După 1 ianuarie 2008, a devenit obligatorie folosirea acestui cont unic. Şi am constatat că în contul unic s-a virat TVA, iar sumele virate erau, de cele mai multe ori, anapoda.

44

MAI 2008

Cât timp durează la administraţiile financiare defalcarea pe bugete? În primele zile ale lunii, defalcarea se face în aceeaşi zi. Cu cât se înaintează către sfârşitul lunii, adică spre zilele de vârf, durează şi până a doua zi de la depunere.

Există o problemă. Avem peste 200.000 de societăţi comerciale care sunt deservite de aproximativ o sută de oameni. În momentul în care declaratul este egal cu suma plătită nu este nici o problemă. Defalcarea se face uşor. În momentul în care declaratul este mai mare decât suma plătită, atunci apare o problemă, pentru că repartizarea sumelor se face proporţional pe bugete.

Cum comunicaţi companiilor rezultatul repartizării pe bugete?

Comunicarea se va face, în prima fază, pe site. Noi am încercat o variantă, discutând şi cu preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), şi cu directorul general de la Tehnologia Informaţiilor şi identificasem iniţial o variantă de comunicare online. Astfel, ne gândisem ca, în momentul în care programul a realizat repartizarea pe bugete, automat să se facă transmiterea către contribuabil pe o adresă de mail, asumată de către reprezentantul legal al societăţii.

Dar, în cazul acesta nu se mai putea asigura secretul fiscal, pentru că nu avem o modalitate de securizare a transmiterii on-line a informaţiilor.

Potrivit unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, omisiunile sau inexactităţile în contabilitate constituie evaziune fiscală complexă şi se pedepsesc cu închisoare de la doi la opt ani. Cum se poate stabili dacă a fost o înscriere contabilă reprezintă eroare umană sau a fost realizată cu rea intenţie?

Prima întrebare pe care mi-am pus-o şi eu a fost tot aceasta. Şi, personal, nu am putut găsi până în momentul de faţă un răspuns clar. Am avut cazuri în care o factură de 2.000 de lei a fost transformată în 20 milioane de lei în înregistrarea contabilă şi apoi a fost trecută pe cheltuieli. În mod normal, acolo este rea voinţă şi, după părerea mea, absolut deloc de o greşeală.

Dacă mergem pe un principiu corect şi încercăm să facem o analiză corectă şi independetă, după momentul înregistrării contabile cineva trebuie să verifice.

Dacă se lucrează la o singură mână pot apărea erori umane. Trebuie luate toate măsurile astfel încât să se elimine înregistrările

contabile eronate, discutând aici de mărirea sumelor pe cheltuieli sau diminuarea veniturilor.

Cine stabileşte, în astfel de cazuri, dacă a fost eroare umană sau rea voinţă?

Instanţa stabileşte dacă este vorba despre eroare umană sau rea intenţie. În condiţiile în care apar astfel de cazuri noi nu putem decât să constatăm şi, mai departe, există organe abilitate care stabilesc gradul de vinovăţie.

Este o problemă delicată.

Care este, în acest moment, relaţia companiilor cu consultanţii fiscali?

Dacă discutăm pe principiul prudenţei, fiecare companie ar trebui să selecteze un consultant fiscal, cu care să păstreze o relaţie constantă, nu doar pentru situaţiile financiare finale.

INTERVIU

DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI Evoluţia încasărilor la bugetul general consolidat şi arieratelor rămase de recuperat ■ încasări totale în 2007 – 25.141.290.000 lei, în creştere cu 93,62% comparativ cu 2006 ■ arierate rămase de recuperat la 31 decembrie 2007 – 4.641.840.000 lei, mai puţin cu 219.180.000 comparativ cu aceeaşi dată a anului 2006.

Pentru că, dacă vorbim despre o mare companie, este foarte greu ca un consultant fiscal să stabilească într-o săptămână sau două exactitatea impozitului pe profit declarat.

Consultantul fiscal ar trebui să verifice lunar modul în care s-a stabilit baza de impozitare la impozitul pe profit, să verifice tot ceea ce presupune partea de fiscalitate. Pentru că dacă este folosit doar la sfârşitul anului, consultantul îşi asumă nişte riscuri cu privire la realitatea sumelor.

Este un volum foarte mare de acte. La o companie mică, verificarea se poate face în câteva zile, cu tot ceea ce a însemnat activitatea economico-financiară pe un an de zile. Însă, la o companie mijlocie către mare sau la un mare contribuabil, este foarte greu să faci acest lucru în câteva zile sau o săptămână.

Legea ce spune? Companiile au fost obligate până la un moment dat să lucreze cu un consul-

tant fiscal, dar s-a renunţat. Va fi reintrodusă obligativitatea unei astfel de colaborări?

care poate fi solicitat o dată sau de două ori pe an sau poate niciodată.

Începând cu anul 2009 este posibil să devină din nou obligatorie această colaborare companii-consultanţi fiscali.

Dar, până la ur-mă este vorba şi despre comportamentul unui manager de companie.

Câte companii din Bucureşti au solicitat semnătura digitală?

Aţi reuşit să atingeţi ţintele propuse în ceea ce priveşte obţinerea on-line a cazierului fiscal?

Am reuşit jumătate din ceea ce ne-am propus. În momentul de faţă, cazierul fiscal pentru Camera de Comerţ pleacă de la noi în sistem on-line, dar pentru ca şi contribuabilii să îl poată obţine pe aceeaşi cale, este necesară semnătura electronică.

Companiile nu vor să apeleze la semnătura electronică în cazul transmiterii on-line a declaraţiilor.

Ce să mai vorbim despre un cazier fiscal,

La un moment dat erau în jur de 12.000, dintrun total de peste 200.000 de companii.

Care este contribuţia la buget a Capitalei, din taxe şi impozite?

Generăm 28%-30% din Produsul Intern Brut (PIB) al României.

Care sunt ţintele DGFPMB pentru sfârşitul acestui an?

Sperăm ca până la finalul anului, soluţia de transmitere on-line să fie utilizată de o pondere de 20-25% din contribuabili şi să facem toate demersurile astfel încât contul unic să fie funcţional la nivelul Bucureştiului. În ambele cazuri este nevoie de sprijinul ANAF. ■ MAI 2008

45

BĂNCI

MERITĂ O ATENŢIE MAI MARE SEPA (Single Euro Payments Area – Zona Unică de Plăţi în Euro), lansată deja la începutul acestui an a beneficiat de o surprinzător de redusă publicitate. Însă, pentru următorii ani ea va avea un impact major asupra felului în care vor fi administrate plăţile în cadrul zonei euro, dar şi în afara ei. Implicaţiile se întind asupra administraţiei publice, companiilor medii şi mari, precum şi asupra consumatorilor.

SEPA (Single Euro Payments Area - Zona Unică de Plăţi în Euro), este o iniţiativă comună a Comisiei Europene, a băncilor şi a companiilor care oferă servicii de plăţi, destinată să creeze o piaţă unică ce se supune aceloraşi regului, la nivelul întregii zone euro. Deşi introducerea euro a oferit o monedă comună pentru statele care au adoptat-o, sistemele de plăţi, procesele şi legislaţia din domeniu au rămas diferite. Consecinţele acestui fapt sunt perpetuarea ineficienţei în plăţile transfrontaliere, costuri ridicate şi o slabă competiţie.

SEPA va schimba toate aceste lucruri. La sfârşitul lui ianuarie 2008, băncile şi furnizorii de servicii au lansat produse SEPA, urmând ca până la sfârşitul lui 2010 acestea să poată fi accesate de la nivelul oricărei sucurslae din zona euro. SEPA va desfiinţa toate barierele de natură tehnică, legală sau comercială dintre actualele pieţe naţionale de plăţi, astfel încât acestea să devină o singură piaţă unică de plăţi pentru întreaga zonă euro. Practic nu 46

MAI 2008

va mai exista nici un fel de diferenţe între felul în care se fac plăţile naţionale şi cele transfrontaliere.

Clienţii (companii, administraţie publică sau consumatori individuali) vor putea să utilizeze serviciile de plăţi din zona euro, în acelaşi mod şi vor putea să aleagă în mod liber produsele de plată, cardul de credit şi banca ce li se potriveşte cel mai bine fără nici o deosebire legată de ţara de origine. SEPA va armoniza de asemenea legislaţia în domeniu şi va îmbunătăţi standardele de securitate – de exemplu prin introducerea obligativităţii pentru toate cardurile de plăţi sau de credit de a se adpata standardului EMV, care prevede înlocuirea benzii magnetice prin cip. În Italia, creşterea gradului de securitate prin introducerea cardurilor cu cip a ajutat la reducerea semnificativă a fraudelor în special pe circuitul plăţilor internaţionale.

Se aşteaptă ca nivelul mai scăzut al fraudei pe card, combinat cu anunţarea declaşării

„Războiului împotriva numerarului” de către o serie de asociaţii bancare naţionale va ajuta la creşterea numărului de tranzacţii efectuate prin intermediul cardului, ceea ce va conduce la reducerea costurilor de administrare a cashului.

Persoanele fizice şi companiile ce efectuează plăţi transfrontaliere vor beneficia de pe urma simplităţii produselor SEPA şi a uşurinţei în utilizare, dar şi de pe urma creşterii transparenţei preţurilor, a garantării calităţii serviciilor şi a compensaţiilor pe care noile reglementări le introduc.

Pentru bănci şi furnizorii de servicii de plăţi, situaţia este ceva mai complicată. Introducerea SEPA oferă acestor actori ai pieţei, atât oportunităţi, cât şi potenţiale ameninţări pentru actualul model de afaceri din acest sector.

Pe deoparte, adaptarea sistemelor şi consolidarea proceselor de back-office reprezintă o obligaţie; în acelaşi timp, dezvoltarea sistemelor şi integrarea lor va fi foarte simplă,

BĂNCI

nefiind nevoie de realizarea „reconcilierii” între sistemele naţionale de plăţi. Aceste lucruri vor permite tuturor băncilor din zona euro să implementeze pachete de soluţii de plată, adaptate, cerinţelor SEPA. Pe de altă parte, implementarea SEPA va crea o singură mare piaţă de plăţi, pentru toată zona euro, piaţă care va fi una extrem de competitivă. În timp, creşterea competitivităţii va conduce, cu sigu-ranţă, la scăderea comisioanelor în multe ţări din zona euro, precum şi la consolidarea prin fuziuni şi achiziţii, a sectorului. În anumite ţări, comisioanle aferente unui cont bancar pe segmentul de retail, pentru o perioadă de un an, poate ajunge la 250 euro, faţă de o va-loare de 30 de euro, în alte ţări.

Creşterea competiţiei între instituţiile financiare va elimina asemenea distorsiuni. Introducerea SEPA va da totodată şi oportunitatea ca instituţiile financiare să ofere noi şi inovatoare produse de plată.

Multe oportunități Pe piaţa operatorilor de servicii de plăţi se manifestă la acest moment o tendinţă de agregare, care va conduce la existenţa pe piaţă a mai puţini furnizori, dar de dimensiuni mai mari. Aceste noi entităţi, s-au restructurat deja şi şi-au extins modelul de afaceri şi portofoliul de servicii. Multe din acestea, au început deja să ofere pentru companii mari şi medii noi servicii de plăţi, încercând să exploateze noi linii de business.

Câştigătorii vor fi acei operatori de plăţi care vor reuşi să fructifice noile oportunităţi din piaţă. De altfel, multe dintre băncile mari şi dintre furnizorii de servicii de plăţi sunt destul de avansaţi în oferirea şi planificarea a noi produse adaptate SEPA. În schimb, băncile mici sau de mărime medie par să subestimeze încă impactul potenţial al noilor modificări din piaţă.

Subiectul legat de introducerea SEPA este important însă şi în cazul unor ţări care nu fac parte din zona euro, cum ar fi cele din Europa Centrală şi de Est sau state precum Danemarca, Norvegia, Suedia şi Marea Britanie.

Spre exemplu, Marea Britanie, care nu face parte din zona euro va fi subiectul modificării legislaţiei sub imperativul Directivei Serviciilor de Plată (vezi caseta).

Ca urmare, vor fi afectate de noile schimbări, 400 de instituţii de credit din această ţară, 600 de uniuni de credit şi aproximativ 2.000 de companii de transferuri de bani, multe dintre ele jucând un rol impoortant în facilitarea transferurilor de bani de la muncitorii imigranţi, către ţările în curs de dezvoltare (estimările arată că aproximativ 2,3 miliarde

SEPA ŞI DIRECTIVA SERVICIILOR DE PLATĂ Directiva Serviciilor de Plată emisă de Comisia Europeană are ca scop furnizarea unui cadru legal pentru introducerea SEPA (Single Euro Payments Area – Zona Unică de Plăţi în Euro).

Directiva va fi inclusă în legislaţia naţională a statelor din UE cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de 1 noiembrie 2009.

Scopul SEPA este acela de a face ca toate plăţile electronice din zona euro - prin intermediul cardurilor de credit sau debit, al transferurilor bancare ori prin debitare directă - să poată fi realizate la fel de uşor precum cele care se fac în interiorul unei pieţe naţionale. Prin oferirea de instrumente comune, standarde, proceduri şi infrastructură SEPA va permite îmbunătăţirea tuturor proceselor de plăţi în euro, asigurând transparenţa costurilor şi transmiterea promptă a banilor. SEPA va rezolva trei mari tipuri de dificultăţi: sisteme de plăţi fragmentate şi adesea incompatibile construite pe baza standardelor naţionale; ineficienţă, execuţie înceată şi variaţii semnificative de preţ în efectuarea plăţilor; slaba competiţie din domeniul serviciilor de plăţi. În timpul fazei de consultări cu Comisia, industria serviciilor de plăţi argumenta că armonizarea legislaţiei era esenţială pentru crearea SEPA. Pentru a stabili cadrul legal necesar

implementării acestor schimbări, Directiva Serviciilor de Plată: stabileşte un nou regim de reglementări pentru instituţiile de plăţi, prin armonizarea a 27 de seturi legislative naţionale, care la acest moment diferă semnificativ unele de altele; introduce reguli de derulare a afacerilor din domeniu pentru toţi furnizorii de servicii de plată, cerându-le acestora să furnizeze informaţii către consumatori, care să asigure transparenţă şi să stabilească un cadru comun de drepturi şi obligaţii în legătură cu provizioanele şi modul de efectuare al serviciilor de plăţi, care să acopere o serie de probleme precum timpul de execuţie al unei plăţi, realizarea defectuoasă a unei plăţi şi procedurile pentru remedierea situaţiei şi compensarea părţilor lezate.

Principalul produs oferit iniţial de furnizorii de servicii de plată va fi Schema de Transfer SEPA, care va permite realizarea transferurilor care nu se realizează în regim de urgenţă, pentru toată zona euro, a ţărilor din Zona Economică Europeană (Islanda, Norvegia, Liechtenstein, Norvegia) şi Elveţia.

Schema de Debit Direct SEPA care va permite realizarea serviciilor de debitare directă în euro, este în curs de dezvoltare şi va fi introdusă atunci când statele membre vor transpune Directiva în legislaţia naţională.

MULTE DINTRE BĂNCILE MARI ŞI DINTRE FURNIZORII DE SERVICII DE PLĂŢI SUNT DESTUL DE AVANSAŢI ÎN OFERIREA ŞI PLANIFICAREA A NOI PRODUSE ADAPTATE SEPA. ÎN SCHIMB, BĂNCILE MICI SAU DE MĂRIME MEDIE PAR SĂ SUBESTIMEZE ÎNCĂ IMPACTUL POTENŢIAL AL NOILOR MODIFICĂRI DIN PIAŢĂ. de lire sterline sunt trimise în acest fel, din Marea Britanie, în fiecare an). În afara companiilor care activează în sectorul plăţilor, multe firme mari sau medii vor simţi influenţa introducerii SEPA, oferindu-lise totodată oportunitatea de a obţine avantaje de pe urma beneficiilor SEPA. Cele mai evidente sunt legate de economiile de costuri, ca urmare a cheltuielilor mai mici şi a uşurinţei efectuării transferurilor de bani către şi de la furnizori şi clienţi.

Pe termen mediu şi lung, SEPA va permite

consolidarea plăţilor companiei, a conturilor de economii şi a operaţiilor de trezorerie întrun singur centru de plăţi, fapt care va conduce de asemenea la realizarea de economii şi la reducerea costurilor.

SEPA va transforma în următorii ani întregul peisaj al operaţiunilor de plăţi în Europa. Introducerea SEPA va avea implicaţii asupra unui foarte mare număr de companii şi clienţi persoane fizice. Dar înainte de toate, planificarea este esenţială pentru a face faţă acestor noi provocări. ■ MAI 2008

47

ANALIZA PERFORMANȚEI

CUM REZISTĂ COMPANIILE ROMÂNEȘTI LA STRES Riscul neplăţii creditelor către bănci s-a redus anul trecut, pe baza performanţelor superioare le companiilor în 2006 comparativ cu 2005, relevă o analiză a Băncii Naţionale a României.

TEXT DANA DOBRE Banca Centrală a realizat prima analiză a probabilităţii de nerambursare a creditelor bancare şi de tip stress-testing pentru companiile nefinanciare.

Utilitatea analizei este bidirecţională, întrucât, pe de o parte, evidenţiază starea de sănătate a companiilor româneşti şi a capacităţii acestora de a face faţă unor şocuri pe curs şi rata dobânzii şi, pe de altă parte, poate fi un instrument de orientare în inspecţiile on-site din perspectiva analizei profilului de risc al instituţiei de credit.

Probabilitatea de nerambursare a creditelor bancare Riscurile induse de companii, măsurate prin dinamica probabilităţii de nerambursare, asupra stabilităţii financiare se păstrează la un nivel moderat, este concluzia studiului BNR. Cu toate acestea, provizioanele constituite de bănci pentru riscul de credit ar putea deveni inferioare datoriei la risc, ceea ce ar afecta sta-

bilitatea financiară. Probabilitatea de nerambursare a crescut uşor în 2006 comparativ cu 2005, dar în 2007 situaţia s-a ameliorat.

Aceste evoluţii pot fi explicate prin dinamicele determinanţilor de nerambursare. Astfel, costul îndatorării ca procent în cifra de afaceri s-a îmbunătăţit, acţionând în sensul reducerii riscului de credit, în timp ce deteriorarea disciplinei în plăţi (termenul de încasare al creanţelor) şi a profitabilităţii au determinat o deteriorare a probabilităţii de nerambursare.

La nivel sectorial, companiile din comerţ şi servicii sunt cele mai puţin riscante. Situaţia este benefică pentru stabilitatea financiară, întrucât aproape 50% din totalul resurselor bancare către sectorul real sunt canalizate în aceste două sectoare. Industria are un profil de risc de credit uşor mai riscant, comparativ cu comerţul şi serviciile, şi absoarbe 37% din totalul creditelor către companii. Cel mai ridicat risc este în agricultura şi sectorul energetic, care cumulează 8% din totalul creditelor.

EVOLUȚIA PROBABILITĂȚII DE NERAMBURSARE LA UN AN PENTRU COMPANIILE NEFINANCIARE

În dinamică, clasificarea sectoarelor în funcţie de probabilitatea de nerambursare se păstrează similară cu cea din anul 2006.

Dacă în 2004, sectorul energetic era clasificat drept cel mai riscant, acesta s-a poziţionat în 2007 pe locul doi.

Datoria la risc Riscurile asupra stabilităţii financiare prin canalul direct s-au păstrat, în 2007, la un nivel moderat. Datoria la risc, calculată ca procent din total credite, se situează pe un trend ascendent În 2007, considerând pierderile datorate intrării în incapacitate de plată - LGD (loss given default) - de 1, pierderea aşteptată este de 4,31% din totalul creditelor acordate companiilor la sfârşitul anului 2006. Creditele bancare sunt concentrate în companii cu un risc de credit peste medie, indicele de concentrare fiind în uşoară creştere în 2007 comparativ cu 2006.

La nivel sectorial, comerţul şi industria concentrează 22%, respectiv 34% din totalul datoriei la risc, comparativ cu nivelul resurselor bancare absorbite de 33%, respectiv 37%.

Această situaţie indică o concentrare a creditelor bancare în companii cu risc de credit sub medie. Potrivit BNR, în sectorul serviciilor se întâlneşte o situaţie opusă, respectiv o datorie la risc de 28% la un volum de credite atras de 15% din totalul resurselor bancare.

O contribuţie semnificativă la datoria la risc a companiilor din sectorul serviciilor o deţine sectorul imobiliar. Acesta deţine o pondere de 10% din totalul datoriei la risc, în condiţiile

EVOLUȚIA PROBABILITĂȚII DE NERAMBURSARE

48

MAI 2008

An

25% (%)

Mediană (%)

75% (%)

2005

1,14

1,73

2,81

2006

1,19

1,82

3,01

2007

1,14

1,77

2,95

unui stoc de credite contractat de 3% din total credite către companii. Optimismul general privind perspectivele de dezvoltare ale pieţei imobiliare a alimentat creşterea fluxurilor bancare către companiile din acest sector. O deteriorare a condiţiilor de pe piaţa imobiliară s-ar putea reflecta negativ asupra capacităţii acestor companii de a onora serviciul datoriei, iar instituţiile de credit vor asista la o diminuare a valorii colateralului, adică a garanţiilor imobiliare, aferent creditelor acordate şi la o creştere a pierderilor înregistrate.

Nivelul provizioanelor ar acoperi datoria la risc pentru pierderile datorate intrării în incapacitate de plată (LGD) de 0,45, nivel recomandat de Basel II. Dar, de la pragul superior al LGD de 0,48, sectorul bancar ar putea avea probleme în a acoperi pierderile aşteptate prin intermediul provizioanelor. La un nivel de stress de 1 al pierderilor datorate intrării în incapacitate de plată, datoria la risc este 1,53 miliarde lei, în timp ce nivelul provizioanelor ar fi, după calculele BNR, de două ori mai mic, adică aproximativ 0,73 miliarde lei. Aceste evoluţii ar putea pune în pericol stabilitatea financiară, ceea ce presupune o monitorizare mult mai atentă a dinamicii provi-zioanelor, eventual inclusiv prin ajustări legislative.

de nerambursare este în scădere pentru toate sectoarele, excepţie fiind agricultura, unde riscul de credit a înregistrat o apreciere. Perioada de timp avută în vedere este 2005-2007 până la 2007-2009.

Impactul unor şocuri macroeconomice Expunerile băncilor asupra celor mai importante companii care vor înregistra pierderi în

cazul unui şoc valutar şi pe rata dobânzii sunt importante.

O depreciere a leului cu 20%, respectiv 30%, ar genera o reducere a rezultatului operaţional la nivelul companiilor cu activitate de comerţ exterior cu 170 milioane lei - 0,05% din PIB, respectiv cu 3,4 miliarde lei - 0,99% din PIB. Companiile care au şi credite bancare generează o pierdere directă de 0,22%, respectiv 0,87% din PIB. Impactul deprecierii

DISTRIBUȚIA PROBABILITĂȚII DE NERAMBURSARE LA NIVEL SECTORIAL (2007)

Imagine de ansamblu pe un orizont de trei ani Riscul de credit al companiilor nefinanciare pe un orizont de timp de trei ani se situează pe un trend descendent.

Banca Centrală spune că, pentru perioada 2007-2009 probabilitatea de nerambursare este în scădere faţă de 2005-2007.

Factorii determinanţi care au condus la această evoluţie sunt reducerea arieratelor comerciale ca pondere în total datorii, reducerea costului îndatorării şi creşterea deţinerilor de lichidităţi. În acelaşi timp, factorii care au acţionat în sensul creşterii riscului de credit pe acelaşi orizont de timp sunt înrăutăţirea disciplinei în plăţi, reducere a gradului de utilizare a activelor şi o creştere a gradului de îndatorare.

Comparativ cu probabilitatea de nerambursare într-un orizont de timp de un an, la trei ani aceasta este în medie de 2,6 ori mai mare.

La nivel sectorial, probabilitatea de nerambursare pentru un orizont de timp de trei ani, comerţul şi construcţiile sunt sectoarele cu profilul de risc de credit cel mai redus. Agricultura şi sectorul energetic îşi păstrează, şi pe orizontul de trei ani, poziţia de cele mai riscante sectoare din punctul de vedere al riscului de credit. În dinamică, probabilitatea MAI 2008

49

▼

ANALIZA PERFORMANȚEI

ANALIZA PERFORMANȚEI

▼

asupra companiilor este foarte divergent.

Potrivit studiului BNR, primele o sută de companii cele mai afectate de o depreciere a leului cu 20% sunt preponderent importatoare şi ar cumula pierderi de 6,7 miliarde lei În acelaşi timp, primele o sută de companii care ar beneficia cel mai mult de pe urma deprecierii leului cu 20% sunt preponderent exportatoare şi ar însuma beneficii de 7,1 miliarde lei.

Pentru cuantificarea efectelor şocurilor,

Banca Centrală a utilizat situaţiile financiare ale companiilor pentru anul 2006. Impactul prin cursul de schimb a avut în vedere doar efectele primare. Primele două companii care ar înregistra cele mai mari reduceri ale rezultatului operaţional la o depreciere de 20% (30%) a leului vor avea pierderi de 517 milioane lei (860 milioane lei), respectiv 420 milioane lei (692 milioane lei). Prin canalul direct, prima companie nu ar putea afecta

DISTRIBUȚIA SECTORIALĂ A DATORIEI LA RISC VS. DISTRIBUȚIA SECTORIALĂ A CREDITELOR 2007

PROBABILITATE DE NERAMBURSARE LA NIVEL SECTORIAL (2007-2009) Cuantilă

Agricultură

Industrie

Energie

Construcții

Comerț

Servicii

25% (%)

4,1

3,3

3,2

2,4

2,8

2,7

50% (Mediană)

7,1

5,3

5,1

4,1

4,2

5

75% (%)

12,9

9

9,9

7,1

6,7

9,7

EVOLUȚIA PROBABILITĂȚII DE NERAMBURSARE PE UN ORIZONT DE 3 ANI

stabilitatea financiară întrucât nu deţine credite bancare. Cea de-a doua are credite la bănci, dar valoarea acestora nu ar crea probleme sectorului bancar, în caz de nerambursare. Prin canalul indirect, efectul ar putea fi mai consistent, prin afectarea altor companii autohtone care sunt parteneri de afaceri pentru aceste două companii.

O depreciere a leului va avea două consecinţe majore asupra riscului de credit, şi anume: în dinamică, o creştere a probabilităţii de nerambursare aferentă companiilor cu activitate de comerţ exterior şi în structură, o reducere a indicelui de concentrare a creditelor bancare.

Acest lucru se datorează poziţionării diferite a companiilor cu activitate comerţ exterior în funcţie de riscul de credit. Astfel, companiile importatoare nete sunt mai puţin riscante şi se află în partea stângă a distribuţiei probabilităţii de nerambursare, în timp ce companiile exportatoare sunt mai riscante şi se află în partea dreaptă a distribuţiei.

O depreciere a leului va determina şi o modificare structurală în distribuţia riscului de credit. Prin urmare, companiile exportatoare vor beneficia de pe urma deprecierii leului, iar companiile importatoare nete vor înregistra pierderi care vor determina o deplasare tot către centrul distribuţiei (de la stânga la dreapta).

Efecte asupra importatorilor şi exportatorilor Companiile cu activitate de import exclusiv ar înregistra reduceri ale rezultatelor operaţionale cu 2,84 (5,96) miliarde lei la o depreciere a leului cu 20% (30%).

Aceste companii absorb aproape 30% din resursele bancare către sectorul real, generează 26% din totalul valorii adăugate din economie şi utilizează 19,6% din totalul forţei de muncă. Impactul asupra stabilităţii financiare pentru aceste companii este sem-

EVOLUȚIA PROBABILITĂȚII DE NERAMBURSARE PE 1 AN VS. 3 ANI

50

MAI 2008

ANALIZA PERFORMANȚEI

nificativ prin ambele canale. Primele două companii cu cele mai mari reduceri vor înregistra pierderi de 330,9 (551,6), respectiv 232,8 (384,9) milioane lei.

Companiile cu activitate de export exclusiv ar înregistra beneficii suplimentare de 490 (735) milioane lei în condiţiile unei deprecieri a leului cu 20% (30%). Importanţa acestor companii în activitatea de comerţ exterior este redusă, generând exporturi de 2,83% din total, dar contribuţia la echilibrarea pierderilor operaţionale înregistrate în urma deprecierii leului de către celelalte companii este semnificativă. Primele două companii cu cele mai mari câştiguri adiţionale de pe urma deprecierii vor înregistra un surplus de 60 (90), respectiv 8,8 (13,2) milioane lei.

Companiile importatoare nete vor pierde 3,94 (6,84) miliarde lei la o depreciere a leului cu 20% (30%). Importanţa sistemică a acestor companii este ridicată, întrucât acestea absorb 20% din total credite bancare, utilizează 13% din totalul forţei de muncă şi produc 27% din totalul valorii adăugate.

Aceste companii pot genera implicaţii sistemice adverse în cazul deprecierii lei.

Companiile cu activitate de import exclusiv

au înregistrat profituri operaţionale în 2006 de 10,3 miliarde lei.

Şoc pe rata dobânzii O creştere a ratei dobânzii cu un punct procentual ar determina o scădere a rezultatului brut al companiilor cu credite bancare cu 208,2 milioane lei, în timp ce o creştere cu trei puncte procentuale ar genera o reducere cu 624,8 milioane lei a rezultatului brut.

Impactul asupra stabilităţii financiare este redus, întrucât cele două scenarii considerate erodează doar 1% (3%) din profitul înainte de impozitare.

Companiile care ar suferi cel mai mult de pe urma unui şoc pe rata dobânzii ar înregistra o reducere cu profitului brut cu 6,9 milioane lei (şoc de un punct procentual) sau de 20,9 milioane lei, la un şoc de trei puncte procentuale, respectiv 2,8/8,4 milioane lei. ■

PROBABILITATE DE NERAMBURSARE LA 3 ANI (2007-2009)

IMPACTUL (CUMULAT) AL DEPRECIERII RON ASUPRA REZULTATELOR OPERAȚIONALE ALE COMPANIILOR CU ACTIVITATE DE COMERȚ EXTERIOR

EVOLUȚIA PROFITULUI OPERAȚIONAL (2006) URMARE UNUI IMPACT AL DEPRECIERII RON, PE CATEGORII DE COMPANII DE COMERȚ EXTERIOR (MLD. RON)

MAI 2008

51

CONTABILITATE

EVALUAREA NEAGRĂ Un standard de contabilitate ajunge sub microscop.

TEXT GABRIEL NIȚULESCU

multe puncte de vedere. A fost prima criză majoră din era securitizării; a fost primul mare test pentru Banca Centrală Europeană; şi a fost prima criză a termenului contabil de „valoare justă”, sub umbrela căruia subzistă un set de standarde care cer instituţiilor să evalueze multe din activele pe care le deţin, la valoarea de piaţă. Mulţi analişti blamează conceptul de „valoare justă” ca pe o cauză a crizei creditelor în SUA, argumentând că acesta poate declanşa o spirală descendentă a preţurilor, prin încurajarea instituţiilor să vândă activele rapid, forţându-le totodată să înscrie în contabilitate la preţuri mai mici „juste” - principalele lor active. „Valoarea justă este o mare grşeală,” comenta şeful unei mari bănci europene. Firma americană de asigurări AIG, a şi propus de altfel o schimbare contabilă prin care companiile şi auditorii lor să poată trece în contul de profit şi pierderi, estimările proprii cu privire la pierderile maxime ce ar putea să apară.

Prea multă critică sună însă fals. Evaluarea câştigurilor la preţul pieţei a fost acceptată cu mult entuziasm de către bănci, înainte de declanşarea crizei, iar regulile respective se aplică şi acum pe scară largă.

Faptul că „valoarea justă” a fost acuzată de a fi atât de periculoasă reflectă însă complexitatea produselor, cât şi actuala situaţiei a pieţei. Stabilirea unui preţ pentru produsele derivative, care au fost în mod repetat „reambalate, colateralizate şi structurate” este dificil de realizat, în orice condiţii. „Cele patru mii de piese care compun un Porsche sunt mult mai dificil de evaluat ca preţ, decât un Porsche întreg, iar suma părţilor nu este egală cu întregul,” arăta Bill Michael consultant la KPMG. Anumite bănci, în mod clar au subestimat riscul de lichiditate. Rapoartele ce provin din cadrul sectorului financiar-bancar arată că instituţiile care au manifestat prudenţă au dezvoltat de mai mult timp modele interne de evaluare, folosindu-se de acestea chiar şi atunci când preţurile din piaţă puteau fi evaluate foarte clar; acelea care nu au utilizat astfel de instrumente s-au grăbit după aceea, când piaţa a ajuns „sus” să apeleze la astfel de modele, pierzând însă o serie de oportunităţi.

52

MAI 2008

Foto: Guliver/Getty Images

Criza „subprime” a fost „prima” din foarte

MULŢI ANALIŞTI BLAMEAZĂ CONCEPTUL DE „VALOARE JUSTĂ” , ARGUMENTÂND CĂ ACESTA POATE DECLANŞA O SPIRALĂ DESCENDENTĂ A PREŢURILOR Multe bănci au scăpat din vedere oportunitatea de a transforma lipsa de lichiditate în costuri de finanţare.

Iar anumite instituţii, declară bancherii, au inclus o serie de produse ilichide în portofoliul de instrumente fimnaciare pentru a nu-şi afecta capitalul Acest lucru înseamnă că evaluarea pierderilor la valoarea de piaţă se vede imediat în bilanţul veniturilor Alternativa pentru „valoarea justă” - costul istoric al activelor - are puţini admiratori. „Este oare mai bine să ţi ascunse pierderile şi să nu comunici situaţia acţionarilor?” întreba John Smith de la International Accounting Standards Board (IASB). Este remarcabil faptul că „executivii” din băncile americane de investiţii, care au utilizat o lungă perioadă de timp „valoarea justă”, în evoluările lor, reconsideră în acest moment metoda costului istoric al activelor.

În aceste condiţii, anumite lecţii ar trebui să nu fie date uitării. Utilizarea valorii de piaţă poate transforma o evoluţie nefavorabilă de moment într-un adevărat colaps, lipsa de lichiditate făcând ca preţurile să fie mai greu de stabilit, iar evalurile mai susceptibile de a fi influenţate de factorii psihologici. Acest fapt accentuează volatilitatea şi-i determină pe manageri să calculeze mai atent riscurile.

Legislatorii trebuie de asemenea să reţină faptul că una din ipotezele principale legate de „valoarea justă” nu funcţionează întotdeauna. Dacă preţurile scad foarte mult, investitorii pot deveni interesaţi să achiziţioneze acele active. În plus, „valoarea justă” pare să joace un rol atât în partea crescătoare a ciclului, cât şi în partea descrescătoare a sa. Cu alte cuvinte „valoarea justă” nu doar înrăutăţeşte situaţia în momentele de scădere a pieţei, ci alimentează creşterea. ■

Mai 2008

Foto: Guliver/Getty Images

FINANȚĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU DEZVOLTĂRI IMOBILIARE PERSPECTIVELE SECTORULUI IMOBILIAR SURSE DE FINANŢARE A PROIECTELOR DINAMICA SPAŢIILOR DE BIROURI ŞI A CELOR INDUSTRIALE SCHIMBĂRI LA NIVEL FISCAL

INVESTIȚII

nouă provocare – investiţiile imobiliare. Mai sunt ele oportune? Mai au şansa de a deveni asseturi profitabile?

Ce metodă de finanţare este cea mai potrivită în acest moment?

O decizie privind un astfel de proiect trebuie să ţină cont de evoluţiile de pe piaţa imobiliară autohtonă şi de contextul internaţional. Datele din primele trei luni ale acestui an arată că efectele crizei sub-prime din SUA încep să îşi facă efectul abia acum şi pe piaţa imobiliară românească.

Un început ezitant pe piaţa imobiliară europeană a făcut ca previziunile pentru perioada următoare să fie rezervate, aşa cum puteţi citi la pagina 54. În condiţiile în care sursele financiare sunt destul de scumpe, leasingul apare ca o opţiune demnă de luat în seamă de companii (pag. 56). Evoluţiile de pe segmentul spaţiilor de birouri (pag 59) şi cele privind spaţiile industriale (pag 65) oferă informaţiile necesare despre tendinţele din perioada următoare. Articolul din paginile 68-71 prezintă schimbările legislative care au avut loc la nivelul TVA pentru activităţile din domeniul imobiliar.

Bogdan Bârligea

Foto: Guliver/Getty Images

Directorii financiari au în faţă o

OPTIMISM REZERVAT PE PIAŢA IMOBILIARĂ Chiar dacă nu mai „strălucesc” ca altă dată, investiţiile imobiliare din România pot aduce randamente peste media europeană TEXT BOGDAN BÂRLIGEA Dezvoltarea unui proiect imobiliar

SUMAR

INVESTIȚII

54

DEZVOLTARE

56

SPAȚII DE BIROURI

59

LOGISTICĂ

65

TAXARE

68

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF - DECIZII Bogdan Bârligea REDACTOR-ŞEF - FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Carmen Grigore ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Livia Pană MARKETING DIRECTOR Andreea Rânja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecelu © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

54 DECIZII - MAI 2008

este o provocare atât din punct de vedere investiţional, dar şi din punct de vedere al caracteristicilor pe care acesta trebuie să le aibă pentru a fi profitabil.

O privire atentă asupra evoluţiilor recente de pe pieţele de real estate europene, dar şi cifrele înregistrate pe piaaţa românească pot oferi câteva indicii utile companiilor care se decid să facă acest pas, chiar şi în condiţiile în care turbulenţele provocate pe pieţele financiare internaţionale în ultimii doi ani nu au dispărut.

Din punct de vedere investiţional, începutul de an nu a fost foarte optimist pe pieţele imobiliare europene. Banii au fost distribuitţi cu prudenţă, iar asta s-a văzut.

Un studiu al companiei de cercetare de piaţă

Atisreal pe un grup de 18 mari oraşe din Europa arată că în primul trimestru al acestui an nivelul investiţiilor imobiliare a fost de 12,9 miliarde de euro, cu 38% mai scăzut decât valoarea înregistrată în perioada similară a anului trecut.

Bucureştiul a înregistrat o scădere semnificativă a investiţiilor, reuşind să atragă doar 45 de milioane de euro în primele trei luni ale acestui an, faţă de 210 milioane de euro, în primul trimestru al anului trecut.

Deşi mai puţin afectată de criza subprime, piaţa imobiliară europeană atrage investitori, dar nivelul de încredere al acestora este mai scăzut, având în vedere că se confruntă cu corecţii de preţuri şi randamente mai mici. Din această cauză, nivelul investiţiilor în sectorul imobiliar va rămâne

FINANCIAL DIRECTOR

INVESTIȚII

CEREREA ÎNCĂ MARE DE SPAŢII VA FACE CA INVESTITORII SĂ DEPĂŞEASCĂ PANICA CREATĂ DE CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ ŞI SĂ ÎŞI REIA PLANURILE DE INVESTIŢII scăzut şi în al doilea trimestru al anului, cred analiştii companiei Atisreal. Evoluţia din a doua parte a anului este legată de ritmul în care îşi vor reveni pieţele financiare, mai cred cei de la Atisreal.

Comparativ cu alte ţări europene, România are şanse să readucă mai repede fluxul investiţional pe un trend ascendent. Cererea încă mare de spaţii pentru birouri sau spaţii industriale va face ca investitorii să depăşească panica creată de criza financiară globală şi să îşi reia planurile de investiţii din România, susţin reprezentanţii companiei Colliers International.

Analiştii cred că fondurile de investiţii vor deveni mai precaute în privinţa achiziţionarii de proprietăţi cu preţuri mari, dar vor căuta în continuare soluţii alternative cu randamente mai ridicate.

Investiţii de 1,5 miliarde de euro în 2007 Anul trecut piaţa imobiliară autohtonă a suportat destul de bine şocurile de pe pieţele internaţionale. Potrivit unui studiu realizat de Colliers International valoarea investiţiilor imobiliare din România a atins în 2007 cifra de 1,5 miliarde de euro, o creştere

ȚĂRILE CARE AR PUTEA AVEA CELE MAI SCĂZUTE RANDAMENTE ÎN 2008 0%

10%

20%

30%

40%

de 66% faţă de anul 2006, însă sub nivelul stimat la începutul anului trecut, de 2 miliarde de euro.

Cea mai mare parte a investiţiilor au avut loc în zona Bucureşti. Valoarea tranzacțiilor cu proiecte imobiliare din această zonă a totalizat anul trecut 750 de milioane de euro, cea mai mare parte a proprietăţilor înstrăinate fiind clădirile de birouri, se spune într-un studiu al Atisreal.

Sectorul industrial se află pe locul doi, cu circa 19% din volumul total al tranzacţiilor de investiţii. Segmentul hotelurilor a înregistrat o activitate mai crescută comparativ cu anii precedenţi, tranzacţiile totalizând 61 de milioane de euro.

Ca şi în 2006, aproape toate tranzacţiile de investiţii încheiate anul trecut au fost realizate de fonduri de investiţii provenind din Austria (31%) şi Marea Britanie (27%). Primele două companii în privinţa volumului investiţiilor în 2007 au fost Immoeast şi Ixis Corporate & Investment Bank. Ca urmare a lipsei unei

varietăţi a produselor investiţionale de pe piaţa din România şi a compresiei ridicate a randamentelor investiţionale într-o perioadă scurtă de timp, mulţi investitori şi-au schimbat activităţile principale de la achiziţionarea proprietăţilor generatoare de venituri către asocierea cu dezvoltatorii, în special, încercând astfel să obţină profituri marginale cât mai mari în urma investiţiilor.

Potrivit specialiştilor de la CBRE Eurisko, contractele de achiziţii de proprietăţi imobiliare de tip „forward purchase“ au fost destul de frecvente în 2007.

Obiectul acestor tranzacţii este reprezentat de proprietăţi aflate în faza de proiect, tocmai raportul dezechilibrat dintre cererea şi oferta efectivă existent la un moment dat fiind principalul motiv al alegerii acestui tip de contract. „Principalul avantaj pentru cumpărător este legat de obţinerea unui preţ de achiziţie mai mic, sub influenţa existenţei unui risc asociat dezvoltării. În acelaşi timp, avantajul vânzătorului este dat tocmai de obţinerea unei sume de bani pe care o foloseşte pentru dezvoltare şi de asigurarea unui cumpărător pentru momentul în care proiectul este finalizat - plata se face în mai multe etape, pe parcursul lucrărilor de construcţie şi de creştere a gradului de ocupare a proprietăţii”, spun reprezentanţii CBRE Eurisko. ■

NIVELUL INVESTIȚIILOR IMOBILIARE ÎN EUROPA Volumul investițiilor (milioane €)

Volumul investițiilor pe sectoare ca procent din trimestrul 1 2008

Trim. 1 2008

Trim. 1 2007

2007

% Birouri

% Retail

% Spații industriale

% Altele

Londra (centru)

3.545

5.851

28.872

87

3

1

9

Paris (centru)

1.997

6.553

18.392

98

1

1

0

413

986

7.909

92

4

2

2

1.168

1.229

6.885

5

28

9

58

132

485

2.591

85

8

0

7

2.474

453

2.308

90

6

1

3

Bruxelles

471

542

2.227

80

6

4

10

Barcelona

210

294

1.472

86

0

0

14

București

45

210

749

44

0

0

56

Locații

50%

Spania Marea Britanie Germania Irlanda Italia

Frankfurt Berlin Luxemburg Madrid

Franța Ungaria România Sursa: King Sturge

FINANCIAL DIRECTOR

Sursa: Atisreal-Market Research

MAI 2008 - DECIZII 55

DEZVOLTARE

LEASINGUL – În contextul înăspririi condiţiilor de creditare, companiile încep să vadă în leasingul imobiliar o soluţie de dezvoltare a afacerii TEXT BOGDAN BÂRLIGEA Includerea unor noi clădiri în patrimoniul unei companii presupune un efort financiar considerabil. Atunci când boardul decide să iniţieze operaţiunile de construire sau achiziţionare a unei locaţii destinată activităţilor industriale sau pentru organizarea unor spaţii de birouri, directorul financiar este cel care trebuie să găsească banii necesari. Una dintre variantele de finanţare existente pe piaţă este lesingul imobiliar. În România însă, puţini directori financiari îl pun pe lista scurtă cu opţiuni de finanţare.

Cu toate că o analiză mai atentă a unui asemenea produs arată o serie de avantaje importate, chiar în comparaţie cu mult mai popularul credit bancar, la care mai toate firmele apelează în primă instanţă.

Situaţia din România nu este însă singulară la nivel european. Spre deosebire de piaţa din Statele Unite, în Europa companiile apelează la leasing în special pentru finanţarea echipamentelor sau achiziţia autovehiculelor, aceste două tipuri reprezentând aproape 70% din totalul operaţiunilor de leasing. Ţări precum Cehia, Slovacia, Ungaria sau Croaţia înregistrează valori mai mult sau mai puţin asemănătoare cifrelor românesti în privinţa ponderii leasingului imobiliar în totalul pieţei.

Foto: Guliver/Getty Images

Creşterea leasingului imobiliar se temperează

56 DECIZII - MAI 2008

Anul trecut leasingul imobiliar a continuat să crească spectaculos faţă de celelalte tipuri de leasing, dar nu reuşeşte să acopere decât 9% din totalul pieţei. Operaţiunile de leasing derulate în 2007 au cumulat 4,94 miliarde de euro. Din această valoare doar 461 de milioane de euro au reprezentat sectorul de finanţări imobiliare, potrivit datelor Asociaţiei de Leasing şi Servicii Financiare Nebancare (ALB).

Segmentul clădirilor industriale a reprezentat anul trecut 214,6 milioane euro din totalul pieţei, în creştere cu 175% faţă de 2006.

FINANCIAL DIRECTOR

DEZVOLTARE

SOLUȚIA PROIECTELOR IMOBILIARE?

Avantaje practice Leasingul imobiliar s-a aflat multă vreme întro stare de letargie, pe o piaţă concentrată foarte mult pe finanţarea de maşini sau de echipamente industriale. Episodul nefericit, numit MTS Leasing, a aruncat şi mai în umbră leasingul imobiliar, privit o vreme cu mare reticenţă de companii. Însă aşa cum sectorul bancar româneasc a reuşit să se însănătoşească, după episoade de tip “Bancorex” sau “Banca Agricolă”, era timpul ca şi leasingul să-şi FINANCIAL DIRECTOR

DURATA CONTRACTELOR DE FINANŢARE PRIN LEASING IMOBILIAR (2007) 1-2 ani 0,34%

4 - 5 ani

3-4 ani 2,89%

2-3 ani 2,79%

Sub 1 an 1,02% Peste 5 ani 86,42%

6,54%

SECTOARELE FINANŢATE PRIN LEASING IMOBILIAR (2007) Retail (centre comerciale, outleturi) 10%

Birouri 30%

Hoteluri 10%

Zone rezidenţiale 20%

Hale industriale 30%

Sursa: Asociaţia de Leasing şi Servicii Financiare Nebancare

Sursa: Asociaţia de Leasing şi Servicii Financiare Nebancare

valorifice potenţialul de pe sectorul imobiliar, scăpând de povara unor episoade nefericite din trecut.

Leasingul a devenit interesant pe o piaţă tot mai concurenţială, în care multe companii nu au puterea de a-şi autofinanţa dezvoltarea şi nici nu pot obţine cu uşurinţă credite bancare substanţiale.

Pentru o companie ce îşi stabileşte strategia de finanţare a proiectelor, tentaţa reprezentată de leasing este mare. Leasingul, imobiliar favorizează concentrarea resurselor firmei asupra activităţilor de bază, simplifica gestiunea investiţiilor şi răspunde mai rapis provocărilor.

Avantajul major pe care îl oferă leasingul este că asigură finanţarea integrală a unei investiţii din fonduri exterioare. Acest lucru permite realizarea unei economii de fonduri proprii care pot fi utilizate în alte scopuri mai rentabile.

Se mai adaugă la acestea şi faptul că rambursarea creditului se poate face din beneficiile obţinute prin exploatarea bunului finanţat prin leasing.

Leasingul imobiliar se poate plia pe nevoile şi profilul oricărui client. Se pot negocia costurile, nivelul avansului şi nivelul valorii reziduale, astfel încât elementele de cost ale proiectului să se încadreze în bugetul clientului. Un aspect important este dat şi de numărul redus de documente care trebuiesc prezentate la depunerea dosarului.

Documentaţia pentru un contract de

leasing imobiliar este în mare parte similară cu cea de la un contract de leasing auto, spre deosebire de documentaţia pentru un credit bancar, mult mai stufoasă.

Piedici de ordin legislativ Dincolo de necunoaşterea foarte exactă a produselor de leasing imobiliar sau a reticenţei, companiile au şi alte motive pentru care nu apelează la această formă de finanţare. Legislaţia din România, dar şi din celelalte ţări din regiune, pare să descurajeze aceste forme de finanţare. Companiile din România consideră că principalul inconvenient în dezvoltarea leasingului imobiliar îl reprezintă Ordonanţa 64/2000, care face, practic, imposibilă derularea unor parteneriate de tip public-privat în acest domeniul. În 2007, niciun astfel de proiect nu a fost desfăşurat în România, potrivit datelor ALB. În Cehia, unde parteneriatele de tip publicprivat sunt permise, ponderea acestora în totalul pieţei de leasing este de aproximativ 7%.

Dacă parteneriatele de tip public-privat ar funcţiona, riscul investiţiei ar urma să fie împărţit între cele două sectoare, iar leasingul imobiliar ar putea deveni o soluţie viabilă la finanţarea sectorului de stat.

Dubla impunere a TVA şi lipsa posivilităţii amortizării accelerate sunt alte două probleme sesizate de companii în legislaţia românească ce reglementează activităţile de leasing. Situaţia este diferită în alte zone din Europa. Italia este considerată unul dintre

▼

Leasingul imobiliar pentru spaţii de birouri a reprezentat 151 milioane euro, în creştere de patru ori faţă de anul precedent. Finanţările pentru sectorul rezidenţial au crescut în 2007 cu aproximativ 260%, până la 85,8 milioane euro. Majoritatea contractelor pentru leasingul imobiliar, peste 85 de procente, sunt încheiate pe o perioadă de peste cinci ani, urmate de cele semnate pentru un interval de patru-cinci ani cu o pondere de 6,5%.

Potrivit datelor ALB, sectorul de stat nu a beneficiat anul trecut de nicio finanţare prin leasing imobiliar. 97% din investiţiile de acest tip au fost realizate de către companiile private, în timp ce microîntreprinderile şi persoanele fizice au atras doar 3% din valoarea finanţată.

Interesul companiilor pentru leasingul imobiliar se menţine scăzut, în condiţiile în care doar 1,03% din acestea au optat anul trecut pentru acest tip de finanţare. Majoritatea firmelor preferă în continuare creditul bancar, fie că se împrumută din ţară sau din străinătate.

După creşteri anuale de 210% în 2006 şi 213% în 2007, analiştii estimează că piaţa locală de leasing imobiliar îşi va încetini ritmul. Anul 2008 ar putea aduce o creştere de doar 65% a acestui sector, pe fondul turbulenţelor de pe pieţele financiare.

Principalul motor de creştere al leasingului imobiliar ar putea fi în acest an sectorul spaţiilor industriale, care are un „potenţial de creştere enorm”, după cum afirmă Ion Drăgulin, director în cadrul Direcţiei de Stabilitate Financiară a Băncii Naţionale a României.

Evoluţia leasingului imobiliar în acest an depinde într-o oarecare măsură de climatul internaţional şi de apetitul investitorilor străini de a investi în acest sector.

MAI 2008 - DECIZII 57

DEZVOLTARE

cele mai apreciate modele de business pe piaţa leasingului imobiliar. Aici, perioada de amortizare este mai scurtă iar valoarea reziduală este negociabilă la momentul expirării contractului. În plus, se practică amortizarea accelerată iar administraţiile locale acordă facilităţi de ordin fiscal pentru finanţările în leasing operaţional.

Forme moderne de leasing imobiliar În urmă cu doi ani legislaţia a fost modificată pentru a permite o nouă formă de leasing imobiliar.

Prin legea 287/2006 s-a permis extinderea operaţiunilor de tip sale and leaseback şi pentru imobile, ea fiind permisă până în acel moment doar pentru echipamente.

Operaţiunile de sale and leaseback imobiliar dau posibilitatea unei companii să vândă un imobil către o societate de leasing, urmând apoi să îl utilizeze în sistem de leasing, cu dreptul sau obligaţia de răscumpărare a clădiri la sfârşitul contractului.

Această formă de leasing imobiliar este împărţită la rândul ei în două subcategorii.

Pe de o parte, firmele care deţin deja un imobil pot obţine cash pentru a dezvolta un proiect de afaceri sau o altă investiţie imobiliară. Pe de altă parte, cele care au un imobil cumpărat cu credit bancar, leasing sau altă formă de împrumut pot refinanţa datoria veche pentru a obţine condiţii mai bune de creditare.

O companie care trece printr-o criză de lichidităţi, sau are nevoie de o sumă mare de bani pentru extindere poate apela la sale and leaseback ca soluţie de finanţare a proiectelor strategice, având apoi opţiunea de a răscumpăra imobilul care a făcut obiectul tranzacţiei atunci când depăşeşte perioada dificilă. În cazul alegerii unei aseme-

O ANALIZĂ MAI ATENTĂ A UNUI PRODUS PRECUM LEASINGUL IMOBILIAR ARATĂ O SERIE DE AVANTAJE IMPORTATE, CHIAR ÎN COMPARAŢIE CU MULT MAI POPULARUL CREDIT BANCAR nea forme de leasing evaluarea imobilului este foarte importantă, mai ales pe o piaţă tulburată destul de des de zvonuri. Tocmai de aceea, evaluarea imobilului se face de către biroul tehnic al societăţii de leasing, iar valoarea acestuia trebuie să fie în jurul valorii solicitate de client pentru a se obţine un plus de bonitate.

OPERAŢIUNILE DE SALE AND LEASEBACK PREZINTĂ O SERIE DE AVANTAJE PENTRU COMPANIILE CARE ALEG ACEASTĂ FORMĂ DE LEASING: Flexibilitate, având în vedere că finanţarea prin operaţiunile de sale and leaseback merge până la 90% din valoarea evaluată a imobilului ■ Deducerea TVA este posibilă din moment ce contractele de vânzare cumpărare se fac între două firme.

■ Costuri scăzute, în cazul în care posesorul imobilului alege o valoare reziduală mai mare (de până la 50%), ratele fiind mai mici decât în cazul unui credit bancar ■ Control din partea vânzătorul-utilizator, care rămâne în posesia imobilului, având toate drepturile pe care le avea in calitate de proprietar, mai puţin dreptul de dispoziţie ■ Dezavantajul principal al acestui tip de leasing îl reprezintă regimul fiscal aplicabil acestui tip de operaţiune. Impozitele şi ■

costurile notariale se plătesc de două ori de către proprietarul iniţial. Din perspectiva TVA, operaţiunile de sale and leaseback sunt tratate ca două tranzacţii distincte, indiferent de natura lor economică, respectiv o livrare de bunuri ocazionată de vânzarea activului către societatea de leasing, continuată de o operaţiune de leasing, care poate fi considerată prestare de servicii urmată sau nu de o livrare de bunuri, in funcţie de durata contractului şi de exercitarea sau nu a opţiunii de răscumpărare la sfârşitul contractului.

Anul trecut au avut loc câteva astfel de operaţiuni pe piaţa imobiliară din Bucureşti.

Este vorba de preluarea, pentru 4,9 milioane euro, a clădirii de birouri Evo Center One de către Fabian Romania Property de la Adama şi a depozitelor Transalkim de către Eastern European Property Fund (EEPF) pentru 3,95 milioane euro.

Numărul acestor tranzacţii nu este încă semnificativ, sale and leaseback-ul fiind practicat pe pieţe mai stabile si mai mature decât cele din România, unde fluctuaţiile de preţ induc riscuri mari asupra rentabilităţii unei asemenea operaţiuni.

Revenirea pe un trend ascendent a pieţelor imobiliare din Europa va stimula operaţiunile de tip sale and leaseback şi în România, contribuind astfel la creşterea valorii leasingului imobiliar local. ■

ETAPELE OBŢINERII UNUI LEASING IMOBILIAR Obţinerea unui leasing imobiliar presupune parcurgerea mai multor etape până la momentul semnării contractului.

Pentru început clientul identifică bunul de achiziţionat (teren sau imobil), alcătuieşte documentaţia standard, pe care o înmânează companiei de leasing pentru analiza şi întocmirea raportului de evaluare.

După analiza dosarului cele două părţi negociază structura de finanţare şi se semnează simultan un contract de vânzare-cumpărare între compania de leasing şi proprietarul bunului, prin care compania de leasing cumpără, la indicaţia clientului, bunul imobiliar respectiv şi un contract de leasing între compania de leasing şi clientul utilizator.

Imobilul/terenul este luat în garanţie de către banca finanţatoare a companiei de leasing. Aceasta virează suma necesară, împreună cu avansul plătit de client, proprietarului imobilului. Societatea de leasing devine în acel moment proprietarul bunului şi îl dă spre folosinţă clientului său.

58 DECIZII - MAI 2008

Clientul foloseşte bunul pe toată perioada de finanţare şi plăteşte ratele de leasing pe perioada specificată în contract. La finalul perioadei de leasing are loc transferul de proprietate, o dată cu achitarea de către client a ultimei rate şi, după caz, a valorii reziduale.

Paşii care trebuie urmaţi diferă în cazul în care este vorba de finanţarea construcţiei unui imobil. După lămurirea aspectelor legate de proprietatea terenului pe care se va ridica imobilul, clientul se hotărăşte asupra proiectului construcţiei.

Societatea de leasing încheie un contract de antrepriză cu constructorul.

Societatea de leasing şi clientul pot conveni începerea rambursării ratelor de leasing de la data recepţionarii construcţiei de către societatea de leasing. Urmează încheierea contractului de leasing cu utilizatorul, concomitent sau ulterior încheierii contractului de antrepriză cu constructorul.

FINANCIAL DIRECTOR

SPAȚII DE BIROURI

RITM SUSŢINUT LA RANDAMENTE MAI MICI Spaţiile de birouri reprezintă un asset important în companiile care aleg să deţină asemenea facilităţi. Pentru dezvoltatori sunt doar proiecte mai mult sau mai puţin profitabile TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

FINANCIAL DIRECTOR

MAI 2008 - DECIZII 59

SPAȚII DE BIROURI

Evoluţiile recente de pe pieţele financiare internaţionale au adus din nou în discuţie concepte precum reevaluarea afacerii, costuri, profitabilitate sau asseturi imobiliare.

Oportunitatea construirii sau cumpărării unor spaţii de birouri devine o soluţie tot mai dificil de adoptat de către boardul unor companii, având în vedere incertitudinile care persistă asupra pieţelor imobiliare.

Contextul financiar internaţional a determinat schimbări şi ajustări multiple la nivelul pieţei spaţiilor de birouri. Unele companii şi-au schimbat locaţia, fugind de zonele aglomerate, altele au decis să rămână în locaţii de top, dar aşteaptă facilităţi suplimentare în schimbul chiriilor destul de mari pe care le plătesc. Profitând de uşoarele corecţii de pe piaţă unele companii au decis să cumpere spaţii de birouri, sperând să treacă pe profit odată cu revenirea pieţelor pe un trend ascendent.

La nivel european, piaţa spaţiilor de birouri a resimţit crizele de pe pieţele financiare, însă şocurile au fost absorbite diferit. Cele mai mari schimbări au avut loc în oraşele în care există importante centre financiare.

Concedierile care au avut loc anul trecut în acest sector au diminuat, evident, cererea venită din partea firmelor de profil pentru spaţii de birouri. În oraşe precum Londra, s-au înregistrat scăderi ale volumelor de spaţii de birouri închiriate. Potrivit companiei de cercetare Atisreal, parte a BNP Paribas,

60 DECIZII - MAI 2008

CONTEXTUL FINANCIAR INTERNAŢIONAL A DETERMINAT SCHIMBĂRI ŞI AJUSTĂRI MULTIPLE LA NIVELUL PIEŢEI SPAŢIILOR DE BIROURI dacă în primul trimestru al anului 2007 s-au închiriat 282.000 de mp de spaţii de birouri în centrul Londrei, anul acesta, în perioada similară, volumul închiriat a fost de doar 229.000 de mp. Gradul de neocupare a crescut de la 4,8%, la sfârşitul anului trecut, la 5% în primul trimestru al acestui an, iar nivelul chiriilor pe primele trei luni din 2008 a fost similar cu cel înregistrat în ultima parte a anului 2007 – 1.621 de euro/mp/an. „Primul trimestru al acestui an confirmă aşteptările noastre, potrivit cărora volumul de ocupare în Europa se situează sub nivelul înregistrat în 2007. Previziunile economice moderate sugerează faptul că piaţa birourilor va avea o dezvoltare lentă şi în al doilea trimestru. Nu aşteptăm revilimente semnificative înainte de sfârşitul acestui an”, se spune în analiza Atisreal.

Datele comparate din 17 mari oraşe ale Europei arată că cei 2.028.000 mp închiriaţi în primul trimestru al acestui an reprezintă o scădere cu 6,3% faţă de cifra înregistrată în perioada similară a anului trecut.

Oraşele în care ponderea sectorului financiar nu este atât de importantă au resimţit

într-o măsură mult mai redusă turbulenţele, unele reuşind chiar să înregistreze creşteri.

Ratele de neocupare nu s-au schimbat notabil, fapt care arată că gradul de absorbţie este încă important. Companiile care se mută în locaţii mai ieftine continuă să domine ocuparea spaţiilor de birouri.

Piaţa românească are un ritm bun de creştere România se află într-o zonă de dezvoltare susţinută a sectorului construcţiilor. Asemeni ţărilor vecine, România a resimţit doar într-o mică măsură criza sub-prime. Cifrele înregistrate anul trecut arată că piaţa a crescut substanţial, încercând să răspundă unei cereri crescute de spaţii de birouri, mai ales de clasa A. Clădirile finalizate anul trecut au suplimentat stocul existent cu aproximativ 225.000 mp. Acest nivel este cu 50% mai mare decât al anului precedent, la rândul său un record. Aproximativ 66% din spaţiile de birouri finalizate anul trecut sunt în nordul Bucureştiului, incluzând aici zona Băneasa - şoseaua Bucureşti-Ploieşti (în special

FINANCIAL DIRECTOR

SPAȚII DE BIROURI

PRINCIPALII INDICATORI AI PIEȚEI BIROURILOR DIN EUROPA Chirii (€/m2/an) 2

Ocupare (m )

Rată de neocupare (%)

Prime rent

Locații

Media în CRB

Trim. 1 2008

Trim. 1 2007

2007

Trim. 1 2008

Trim. 4 2007

Trim. 1 2007

Trim. 1 2008

Trim. 4 2007

Trim. 1 2007

Trim. 1 2008

Trim. 1 2007

Paris (centru)

453.000

531.000

2.210.000

4,8

4,9

5,3

830

825

760

570

514

Londra (centru)

229.000

282.000

1.220.000

5

4,8

5,7

1.621

1.621

1.350

681

587

Madrid

137.000

250.000

936.000

7,3

7,3

7,2

492

480

408

314

290

München

236.000

190.000

834.000

9,6

9,6

8,8

390

372

366

216

202

Frankfurt

116.000

73.000

629.000

13,1

13,3

14,5

450

450

420

278

262

Hamburg

113.000

144.000

564.000

6,3

6,3

6,6

300

300

282

188

170

Bruxelles

102.000

92.000

524.000

9,7

9,7

10,5

295

295

295

178

191

Berlin

78.000

71.000

500.000

8,1

8,2

8,4

264

264

246

191

175

București

77.000

81.000

435.000

3,3

2

3,9

300

276

n.a.

n.a.

n.a.

Barcelona

96.000

83.000

362.000

6

5,3

5,7

330

324

300

226

232

Sursa: Atisreal-Market Research

zona de nord nivelul a fost între 18-20 euro/ mp/lună. Spaţiile de birouri din zona Pipera şi zona de vest a Bucureştiului s-au închiriat cu 15-17 euro/mp/lună, se arată într-un raport al companiei CBRE Eurisko.

Nivelul chiriei spaţiilor de birouri de clasă A din zona centrului de afaceri al Bucureştiului („prime rent“) este comparabil cu cele din capitalele din Estul Europei sau chiar cu capitale occidentale, precum Bruxelles, chiar dacă, aşa cum observă cei de la Atisreal, “economia României reprezintă doar un sfert din cea a Belgiei.” Piaţa birourilor din Bucureşti este însă mai puţin dezvoltată, iar cererea de spaţii de clasa A este foarte ridicată.

Tranzacţiile realizate arată o creştere a spaţiilor medii închiriate de companii.

Suprafeţele tranzacţionate în 2007 au fost în medie între 1.600 şi 2.300 de mp, cu valori maxime ce au depăşit 7.000 de mp - 10.000 de mp în clădiri din zona Pipera şi valori minime sub 1.000 de mp în clădiri independente, de mici dimensiuni, precum şi pentru spaţii subînchiriate.

CRIZA DE SPAŢII DE BIROURI A CRESCUT NUMĂRUL CONTRACTELOR DE PREÎNCHIRIERE, COMPANIILE PREFERÂND SĂ ŞTIE CĂ AU UN SPAŢIU ASIGURAT FINANCIAL DIRECTOR

Unii preferă spaţiile mici În goana după noi spaţii pentru angajaţi companiile îşi diversifică opţiunile. Anul trecut a crescut numărul solicitărilor pentru spaţii de birouri mai mici de 500 de mp.

Potrivit analiştilor imobiliari ai companiei Esop, spaţiile mici şi medii, cuprinse între 150 şi 350 de metri pătraţi, sunt tot mai greu de găsit pe piaţă, fapt ce restrânge considerabil opţiunile IMM-urilor. „Din estimările noastre, în ultimele 6-8 luni s-a manifestat pe piaţă o nouă tendinţă şi anume creşterea solicitărilor pentru închirierea de spaţii reduse în centre de birouri. Scumpirea înregistrată la nivelul chiriilor vilelor a făcut ca firmele mici şi mijlocii să se reorienteze spre clădiri de birouri de dimensiuni reduse, unde există posibilitatea închirierii pe etaje“, spune Andrei Zamfirescu, consultant la ESOP. O parte dintre dezvoltatori s-au adaptat deja acestor schimbări şi au împărţit etajele în spaţii mai mici, pentru a le putea ocupa cu mai mulţi chiriaşi, la un nivel al chiriei mai mare. Chiar dacă nivelul chiriilor în aceste spaţii este similar sau chiar puţin mai mare decât cel solicitat de proprietarii vilelor, companiile preferă să se mute în clădiri moderne de birouri pentru a beneficia de confortul şi facilităţile sporite. În 2007 peste 75% din totalul cererilor pe acest segment au venit din partea companiilor ce enunţau drept criteriu principal găsirea unui spaţiu de calitate într-un business center. Pentru spaţiile mici de birouri, închiriate în clădirile moderne, MAI 2008 - DECIZII 61

▼

parcurile de afaceri S-PARK şi Victoria Park) şi zona Pipera - şoseaua Pipera-Tunari (cele mai mari fiind North Gate şi Twin Towers Barba Center - Tower A).

Deşi stocul de birouri de calitate a continuat să crească, cererea a rămas foarte ridicată, determinând la sfârşitul lui 2007 un nivel de neocupare foarte apropiat de 0 în locaţiile de top, potrivit unui studiu realizat de Colliers International Romania. Specialiştii companiei de consultanţă imobiliară observă că, deşi companiile au ocupat spaţiile de birouri în acelaşi ritm în care acestea erau finalizate, nivelul chiriilor nu a crescut, în mod surprinzător, foarte mult.

Contractele de închiriere au fost semnate anul trecut pentru o chirie medie de 17,9 euro/mp/lună, în cazul locaţiilor de top şi de 15 euro/mp/lună în cazul locaţiilor secundare, potrivit datelor Colliers International.

Aceste valori sunt cu puţin mai ridicate decât cele înregistrate în 2006. În zonele centrale, pentru suprafeţe reduse s-au înregistrat cele mai mari valori ale chiriei, 22-24 euro/mp/lună, în timp ce în

SPAȚII DE BIROURI

CREŞTEREA OFERTEI PE PIAŢA SPAŢIILOR DE BIROURI VA AVEA CA EFECTE ÎN PRIMUL RÂND SUPRA-AGLOMERAREA ANUMITOR ZONE, CREŞTEREA STANDARDELOR, DAR ŞI APLICAREA UNOR CONCEPTE NOI PENTRU PIAŢA ROMÂNEASCĂ ▼

nivelul chiriilor a crescut la 30 de euro/mp/ lună, potrivit datelor Colliers International, dar valoarea ar putea să scadă odată cu creşterea ofertelor de spaţii de acest tip.

de genul unui număr de luni în care nu se plăteşte chirie.

O mutare se gândeşte din timp

Analiştii pieţei susţin că volumul spaţiilor de birouri disponibile în acest moment pe piaţa bucureşteană acoperă doar jumătate din cerere. În următorii patru ani se estimează că decalajul de aproximativ 1,3 milioane de metri pătraţi se va micşora considerabil, se arată într-un studiu realizat de Coldwell Banker Commercial Affiliates of Romania.

Dacă livrările anunţate pentru acest an 500.000 de mp şi 562.000 mp pentru 2009, se vor concretiza, raportul dintre cerere şi ofertă se va mai echilibra, diminuând şi presiunea existentă acum pe chirii. “În aceste condiţii estimăm în 2008 o stagnare a nivelului chiriilor care după 2009-2010 ar putea intra pe o pantă descendentă”, se spune într-o analiză a CBRE Eurisko.

O analiză a companiei de consultanţă Colliers International arată că în Bucureşti stocul de birouri moderne pe cap de locuitor este de departe cel mai scăzut din Europa, fapt care arată potenţialul semnificativ de dezvoltare a acestei pieţe.

Zone din nordul Bucureştiului, precum Băneasa şi Pipera vor continua să atragă proiecte de spaţii de birouri, dar problemele de infrastructură limitează potenţialul real al zonei. Vestul Capitalei va deveni mai interesant pentru dezvoltatorii care vor să construiască spaţii de birouri mai aproape de zonele rezidenţiale.

Creşterea ofertei pe piaţa spaţiilor de birouri va avea ca efecte în primul rând supra-aglomerarea anumitor zone, creşterea standardelor, dar şi aplicarea unor concepte noi pentru piaţa românească. „Pe lângă conceptul de parc de afaceri introdus în Bucureşti de Iride Business Park şi continuat de Bucharest Business Park, Victoria Park, S-PARK, Sema Parc sau Băneasa Business & Technology Park, a fost lansat un nou concept: clădirile verzi“, se arată într-un raport al CBRE Eurisko.

Numărul mare de proiecte de clădiri de birouri lansat în ultimii ani încearcă să răspundă cererii tot mai ridicate. Dorinţa dezvoltatorilor nu este însă de ajuns pentru ca spaţiile să fie livrate la timp. Aflaţi sub presiune dezvoltatorii încearcă să grăbească lucrurile, dar situaţia pare să se mai prelungească o vreme.

Din cauza întârzierilor în obţinerea autorizaţiilor de construcţie şi a lipsei companiilor de construcţii cu experianţă, a devenit deja un fapt obişnuit ca termenul de finalizare a unui proiect de birouri să fie depăşit cu trei sau chiar nouă luni. Cum nu se întrevăd soluţii imediate pentru aceste probleme, este de aşteptat ca întârzierile să continue şi în următorii doi ani, sunt de părere specialiştii de la Colliers International.

Anul trecut au fost ocupată o suprafaţă de 203.800 de mp de birouri, cu 25% mai mult decât în 2006, potrivit datelor Colliers International. Stocul de spaţii libere se menţine însă la niveluri foarte scăzute. În lipsa alternativelor, mulţi chiriaşi au fost nevoiţi să renunţe la anumite condiţii şi să aştepte chiar şi 24 de luni pentru a se putea muta într-o locaţie mai bună. Companiile care nu au vrut să facă aceste compromisuri au semnat contracte de pre-închiriere, urmând să se mute în locaţia dorită din 2009.

Criza de spaţii de birouri a crescut numărul contractelor de pre-închiriere, companiile preferând să ştie că au un spaţiu asigurat, chiar dacă se vor muta peste un an sau chiar mai mult în noua locaţie.

Pe de altă parte, semnarea unui precontract de închiriere are şi alte avantaje, în afara asigurării unei locaţii pentru viitoarele birouri.

Există condiţii financiare mai avantajoase pe care chiriaşul le poate negocia înainte de finalizarea construcţiei, precum şi facilităţi 62 DECIZII - MAI 2008

Deficitul de spaţii se va menţine încă o vreme

CHIRII LA BIROURI ÎN BUCUREȘTI, COMPARATIV CU CELELALTE CAPITALE

Sursa: CBRE Eurisko

SPAȚII DE BIROURI TRANZACȚIONATE ÎN 2007, ÎN FUNCȚIE DE ZONĂ

Sursa: CBRE Eurisko

Primele proiecte de aceste tip sunt UTI Headquarters, Euro Tower şi Willbrook Platinum Business & Convention Centre. Clădirile vor fi astfel concepute şi echipate încât să asigure un management eficient al luminii naturale şi al energiei, cu efecte asupra reducerii poluării şi costurilor de întreţinere.

Randamentele scad la jumătate Randamentul pieţei imobiliare este unul dintre indicatorii principali la care se uită un investitor sau de un dezvoltator, care se hotărăşte să investească pe o anumita piaţă.

România este una din locaţiile care prezintă interes din acest punct de vedere, dar cifrele nu mai arată aşa bine ca acum 5-6 ani.

Sectoarele pieţei imobiliare cele mai afectate de scăderea randamentelor sunt cele ale spaţiilor de birouri şi cele comerciale.

Randamentele investiţionale au scăzut de la 12,5% în 2003, după ce a fost vândută clădirea de birouri Europe House, la 6,5%.

Acestea s-au situat anul trecut între 6 şi 7%, însă au fost şi unele tranzacţii care au fost încheiate cu randamente de sub 6%.

Analiştii estimează că în acest an randamentele vor scădea cu aproximativ 0,5 până la 1%. ■ FINANCIAL DIRECTOR

SPAȚII DE BIROURI

CHIRII DE 30 DE ORI MAI MICI DECÂT LA MOSCOVA Nivelul chiriilor la spaţii de birouri este într-o uşoară scădere pe piaţa bucureşteană.

Comparaţia cu ţările vecine arată că nivelul chiriilor din Capitală este comparabil cu media zonei, dar nu este printre cele mai ridicate.

Sectorul spaţiilor de birouri din Bulgaria a început să se dezvolte masiv după integrarea în UE. Cea mai mare cerere de spaţii de birouri se înregistrează în Sofia, Plovdiv şi Varna, unde sunt concentrate cele mai multe clădiri de acest gen. Cererea este şi aici mai mare decât oferta, acesta fiind un fenomen comun zonelor emergente. Deşi în 2007 au fost finalizate mai multe clădiri, gradul de neocupare este de 6-8%. Chiria în capitala bulgară variază în funcţie de locaţie, dar şi de calitatea clădirilor. Astfel, cele mai mari chirii se înregistrează pe bulevardele din zona centrală. În decembrie 2007, acestea au ajuns chiar şi la 30 de euro/mp/lună, într-o clădire luxoasă din zona Lozenetz. În business-parcuri, chiriile sunt de două ori mai ieftine şi variază între 10 şi 15 euro pe metru pătrat.

Potrivit unui raport al firmei de consultanţă Cushman&Wakefield&Stiles&Riabokobylko, preţurile pentru închirierea spaţiilor de birouri din Moscova le-au depăşit în acest început de an pe cele din Paris. Pretul chiriilor pe metru pătrat pentru imobilele de birouri de clasa A din Moscova a atins în luna aprilie un nivelrecord, de 745 de euro pe mp. Valoarea este de peste 30 de ori mai mare faţă de chiriile pe metru pătrat din Bucureşti. „Creşterea chiriilor a fost determinată de reducerea semnificativă a constructiilor noi comparativ cu anul precedent”, se arată în raportul celor de la Cushman&Wakefield&Stil es&Riabokobylko.

La Budapesta spaţiile de birouri situate în zone de top sunt închiriate la valori lunare de 22-24 de euro pe metru pătrat, situându-se şi în acest caz peste cele din Bucureşti.

CLĂDIRI DE BIROURI FINALIZATE SAU ÎN CURS DE FINALIZARE ÎN 2008-2009 (selecție) Aria netă închiriabilă (m2)

Locație

Băneasa Business & Technology Park

30.000

Șos. București-Ploiești

Barbu Văcărescu

7.000

Str. Barbu Văcărescu

BOB Center

40.000

Bd. Dimitrie Pompeiu

Bucharest Tower Center

27.000

Bd. Ion Mihalache

Cathedral Plaza

15.000

Str. Luterană

Connect III

11.900

Bd. Dimitrie Pompeiu

Cubic Center

27.000

Str. Pipera-Tunari

Floreasca Business Park

35.000

Calea Floreasca

Izvor BC

6.500

Str. Izvor

Maria Rosetti Tower

6.600

Str. Maria Rosetti

Meteo Business Center - faza 1

10.800

Str. Jandarmeriei

Pipera Business Tower

12.100

Bd. Dimitrie Pompeiu

Premium Plaza

8.600

Str. Dr. Felix

RAMS

11.800

Șos. Dudești-Pantelimon

Riverside Tower

12.400

Splaiul Independenței

Sema Parc

42.700

Splaiul Independenței

Twin Towers Barba Center - Tower B

20.000

Șos. Pipera-Tunari

UTI Headquarters

10.200

Str. Vasile Lascăr

Anchor Plaza Metropol

36.600

Bd. Timișoara

ART Business Center 4

17.000

Calea Dorobanților

ART Business Center 6

24.300

Str. N Caramfil

BOC Center

40.000

Bd. Dimitrie Pompeiu

Bucharest Victoria Complex

30.000

Calea Victoriei

City Gate

43.000

Piața Presei Libere

Euro Tower

16.500

Str. Barbu Văcărescu

Global City

44.000

Șos. București Nord

HQ Victoriei

7.700

Str. Gr. Alexandrescu

Lakeview

26.000

Str. Barbu Văcărescu

Matei Millo BC

12.000

Str. N. Millo

Meteo Business Center - faza 2

17.300

Str. Jandarmeriei

Metropolis

11.200

Bd. Iancu de Hunedoara

Neocity Business Center

35.000

Pipera

Olympia Tower

8.600

Bd. Decebal

Orhideelor BC

11.300

Șos. Orhideelor

Platinium Center

10.300

Piața Unirii

Swan Office Park

53.000

Șos. București Nord

Urbagasa BC

21.400

Șos. Pipera-Tunari

Clădire de birouri

Sursa: CBRE Eurisko

FINANCIAL DIRECTOR

MAI 2008 - DECIZII 63

Foto: Guliver/Getty Images

LOGISTICĂ

64 DECIZII - MAI 2008

FINANCIAL DIRECTOR

LOGISTICĂ

OPORTUNITĂŢILE SPAŢIILOR INDUSTRIALE

Investiţiile în spaţii industriale aduc randamente interesante, dar România trebuie să fie atentă la schimbările care au loc pe această piaţă TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

FINANCIAL DIRECTOR

cât şi pentru cele din Polonia sau România” spun specialiştii companiei de consultanţă imobiliară King Sturge.

Schimbările survenite pe piaţa spaţiilor logistice se văd şi la nivelul dezvoltatorilor sau operatorilor acestor facilităţi. Aceştia trebuie să privească lucrurile la un nivel mai larg, pentru a oferi flexibilitate şi mobilitate clienţilor, pe o piaţă tot mai concurenţială.

Firmele de transport şi cele de logistică fuzionează sau găsesc alte forme de asociere, pentru a oferi pachete de servicii pe un spaţiu transnaţional. Doar adăugarea de noi facilităţi şi servicii poate susţine o creştere sau chiar menţinere a nivelului chiriilor în acest sector. Există, cel puţin la nivel european, şi o schimbare la nivelul structurii

PREȚURILE TERENURILOR ÎN BUCUREȘTI (DECEMBRIE 2007) €/m2 Zonă

Birouri

Retail

Logistică

Nord

1.500-2.500

-

80-250

Centru

1.800-2.500

-

-

Vest

700-1.000

500-800

50-100

Est

-

600-900

50-80

Sud

-

300-500

50-80

Sursa: Colliers International

clienţilor de spaţii logistice. Tranzacţiile cu spaţii destinate retailerilor au crescut foarte mult, apropiindu-se de nivelul tranzacţiilor pentru facilităţi necesare proceselor industriale.

Tendinţa de creştere a consumului a impulsionat activităţile de retail, în special în Europa Centrală şi de Est. Cele mai performante pieţe din acest punt de vedere sunt, potrivit companiei King Sturge, ţările baltice, România şi Slovacia cu o creştere estimată a consumului de 6,6%, 6,4% şi, respectiv, 5,1%, pentru perioada 2008-2010.

Toate aceste modificări în structura pieţei au sau vor avea efecte şi asupra României.

Chiar dacă aici sectorul spaţiilor logistice este departe de a fi ajuns la un nivel de maturitate, strategia companiilor care decid să investească în aceste facilităţi trebuie corelată cu evoluţiile regionale.

Piaţa creşte, ritmul însă scade Crizele de pe pieţele financiare nu au avut anul trecut o influenţă semnificativă asupra sectorului spaţiilor logistice din Europa. În ciuda scăderii semnificative a activităţii în a doua parte a anului 2007, nivelul investiţiilor în logistică şi proprietăţi industriale a atins valori record anul trecut. Valoarea investiţiilor destinate proprietăţilor logistice a crescut anul trecut cu 15%, faţă de o

▼

Spaţiile industriale sau logistice sunt vitale pentru activitatea companiilor.

Tocmai de aceea, firmele tind să includă în planurile de dezvoltare construirea unor asemenea facilităţi. Evoluţiile pieţelor financiare din ultimii doi ani, dar şi goana după creşterea eficienţei par să fi produs modificări de viziune în privinţa sectorului logistic. La nivelul Europei sunt tot mai multe companii care aleg să-şi externalizeze activităţile de logistică. Cei care deţin spaţii industriale decid să le vândă sau fac tranzacţii de tip „sale and lease-back”, preferând să plătească chirie şi să câştige astfel mai multă flexibilitate. Acest ultim aspect este foarte important cand vine vorba de competitivitate. Firmele care au făcut anul trecut tranzacţii de tip „sale and lease-back” au acum costuri mai scăzute tocmai pentru că piaţa spaţiilor industriale este interesantă în acest moment.

Spaţiile logistice au devenit o categorie interesantă de active, datorită riscului scăzut pe care îl reprezintă, randamentelor relativ ridicate şi volatilităţii moderate a acestora. „Diferenţele de randament între pieţele din Europa de Vest şi cele mature din Europa Centrală si de Est s-au diminuat, continuând trendul din ultimii ani. Acum investitorii pot atinge niveluri de randament similare, atât pentru spaţiile logistice din Belgia şi Franţa,

MAI 2008 - DECIZII 65

LOGISTICĂ

66 DECIZII - MAI 2008

peste 10.000 de m2, potrivit datelor CBRE Eurisko. Acestor cheltuieli li se adaugă şi cele de mentenanţă, care anul trecut au fost cuprinse între 0,5 şi 0,7 euro/m2/lună, fără modificări semnificative faţă de anul precedent, constantă fiind şi perioada medie pentru care s-au încheiat contractele de închiriere în Bucureşti - între 3 şi 5 ani.

O analiză a evoluţiei nivelului chiriilor percepute în primul trimestru al acestui, comparativ cu perioada similară a anului trecut arată o scădere de aproximativ 20% a valorii acestora. Dacă la nivelul spaţiilor logistice din Capitală chiriile pentru spaţii mai mari de 5.000 de m2 erau în primul trimestru al anului 2007 de 66 de euro/m2/an, în perioada similară a acestui an au ajuns la 54 de euro/ m2/an, potrivit unui raport al companiei King Sturge.

De altfel, Bucureştiul, alături de Moscova şi Praga, a înregistrat anul trecut cele mai importante scăderi la nivelul chiriilor pentru

investiţiile de acest tip, se spune în analiza celor de la Colliers International. De ceva vreme se remarcă un interes tot mai crescut pentru dezvoltarea unor parcuri logistice în ţară, chiar la distanţe mari de Bucureşti. În condiţiile în care multe companii îşi relochează unităţile de producţie în afara Bucureştiului, dezvoltatorii de spaţii industriale, anticipând acest trend, au cumpărat deja terenuri în jurul altor mari oraşe din ţară.

Astfel, oraşe precum Braşov, Timişoara, Arad, Cluj-Napoca, Oradea sau Constanţa vor deveni puncte importante pe harta spaţiilor industriale din România.

Care este trendul chiriilor?

Creşterea substanţială a stocului de spaţii industriale a pus presiune pe nivelul chiriilor.

Pentru suprafeţele cuprinse între 5.000 şi 10.000 de m2, nivelul chiriilor în 2007 a fost 4,2-4,8 euro/m2/lună, şi a scăzut până la 3,8-4,2 euro/m2/lună pentru suprafeţe de

CEREREA DE SPAȚII LOGISTICE ÎN EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST 1.500.000

m2 Bratislava București Budapesta Praga Varșovia

1.200.000

900.000

600.000

300.000

0

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

Sursa: King Sturge

COSTUL MEDIU ANUAL PENTRU LUCRĂTORII DIN DOMENIUL LOGISTIC ÎN 2007 60.000 50.000 40.000 pe an

30.000 20.000

Rusia

Serbia

Letonia

România

Polonia

Ungaria

Slovacia

Grecia

Republica Cehă

Italia

Spania

Austria

Belgia

Franța

Marea Britanie

Irlanda

Finlanda

Suedia

Olanda

Norvegia

0

Germania

10.000

Danamarca

▼

creştere de 10%, înregistrată în 2006. Potrivit estimărilor realizate de compania Jones Lang LaSalle, investiţiile realizate în domeniul logisticii, în Europa, au atins anul trecut 25 de miliarde de euro.

Lucrurile nu au stat diferit nici în România. „Piaţa spaţiilor industriale a cunoscut în 2007 o dezvoltare fără precedent, atât sub aspectul creşterii ofertei de spaţii noi, cât şi al tranzacţiilor record”, spun reprezentanţii companiei de consultanţă imobiliară CBRE Eurisko.

Au fost finalizate multe dintre proiectele demarate în ultimii ani, însă intrarea pe piaţă a noilor spaţii a fost repede absorbită, pe fondul unei cereri mari. Această cerere încă ridicată pentru cumpărarea spaţiilor industriale, precum şi creşterea costurilor de construcţie au făcut ca nivelul preţurilor să se încadreze pe o pantă ascendentă - 500-600 de euro/m2 construit în 2007 - cu 5-10% mai mult decât în 2006, potrivit raportului prezentat de CBRE Eurisko.

A crescut cererea pentru spaţii tot mai mari. Anul trecut valoarea medie a tranzacţiilor individuale de spaţii industriale a crescut până la valoarea de 6.000 de m2, aproape dublu faţă de media din 2006, se precizează într-un studiu realizat de compania Colliers International Romania.

Acelaşi document confirmă tendinţa la nivel european, arătând că, din punct de vedere al cererii de spaţii industriale, anul 2007 a continuat să fie dominat în România de companiile de logistică (38%), urmate îndeaproape de retaileri (31%).

Pe fondul cererii imediate pentru orice spaţiu industrial nou apărut, rata de neocupare a fost de 7,78% în 2007, potrivit raportului realizat de Colliers International, ajungând astfel la valoarea cea mai scăzută din ultimii 10 ani.

Ca şi în anii anteriori, Bucureştiul rămâne zona cea mai căutată de dezvoltatori, aproximativ 90% dintre spaţiile logistice noi fiind construite în apropierea Capitalei. Nu s-au produs schimbări majore nici în ceea ce priveşte interesul pentru anumite locaţii din jurul Bucureştiului.

Chiar dacă majoritatea proiectelor logistice s-au concentrat tot în vestul Bucureştiului, încep să fie tot mai atractive investiţiile în zona de est şi cea de sud a Capitalei, o dată cu dezvoltarea infrastructurii.

Zona de nord poate intra în atenţia dezvoltatorilor de spaţii industriale abia după finalizarea tronsonului Bucureşti - Ploieşti al autostrăzii A3. În acest moment preţul ridicat al terenului din această zonă nu încurajează

Sursa: King Sturge/Federația Patronală

FINANCIAL DIRECTOR

Foto: Guliver/Getty Images

LOGISTICĂ

SPAŢIILE LOGISTICE AU DEVENIT O CATEGORIE INTERESANTĂ DE ACTIVE, DATORITĂ RISCULUI SCĂZUT PE CARE ÎL REPREZINTĂ, RANDAMENTELOR RELATIV RIDICATE ŞI VOLATILITĂŢII MODERATE A ACESTORA spaţiile industriale (peste 14%), aşa cum precizează acelaşi raport.

Dacă valoarea chiriilor a scăzut în ultima perioadă, nivelul randamentelor investiţiilor în acest tip de facilităţi plasează România pe o poziţie destul de bună într-un clasament la nivel european. Yieldul investiţiilor în aceste spaţii a fost anul trecut de 7,75%, adică poziţia a 10-a în topul rentabilităţii alcătuit de King Sturge în cele mai importante centre logistice din Europa. Iar perspectiva pentru acest an este stabilă.

Optimism moderat Majoritatea analiştilor pieţei europene a spaţiilor industriale sunt optimişti atunci când vorbesc de evoluţiile viitoare, chiar dacă avertizează că ritmul de creştere nu va egala valorile din anii precedenţi. Este de aşteptat ca 2008 să fie un an mai liniştit, cu un nivel scăzut al investiţiilor, ca rezultat al recentelor crize de pe pieţele financiare internaţionale.

Este posibil, potrivit unui studiu King Sturge, ca activitatea pe acest sector să se revitalizeze în a doua parte a anului şi să se consemneze o stabilizare a pieţei.

România rămâne în continuare o piaţă dinamică, cu ritmuri semnificative de creştere. „Pentru acest an aşteptăm finalizare a 320.000 de m2 de spaţii industriale, din care peste 100.000 au fost deja preFINANCIAL DIRECTOR

închiriate de anul trecut, iar pentru restul se poartă deja negocieri avansate”, spun specialiştii Colliers International Romania.

Din acest motiv, ei recomandă companiilor care doresc să-şi relocheze sau să-şi extindă afacerile, să înceapă căutarea unui spaţiu industrial cu 6-9 luni înainte de data mutării efective. În aceste condiţii, la sfârşitul lui 2008 vor fi peste 800.000 de m2 de spaţii industriale noi.

Atingerea acestui prag depinde însă de mulţi factori, iar cel uman trebuie luat în seamă. Întârzierile în finalizarea proiectelor de spaţii industriale sunt obişnuite în zona Bucureştiului, din cauza numărului mare de astfel de proiecte aflate în derulare şi a numărului insuficient al firmelor profesioniste de construcţii. Criza de personal specializat din sectorul construcţiilor se prelungeşte şi poate duce la depăşirea termenelor de finalizare a unor proiecte.

Angajaţii specializaţi – o problemă?

Creşterea abruptă a spaţiilor industriale în România aduce în discuţie şi problema personalului calificat care trebuie să asigure funcţionarea acestor facilităţi la un nivel profesionist. Companiile europene discută acest subiect de mai multă vreme, încercând să găsească soluţii. Există temeri

că piaţa europeană a forţei de muncă nu va putea satisface cererile sectorului de logistică şi spaţii industriale în termeni de legislaţie privind forţa de muncă, flexibilitate şi educaţie/training.

Pensinsula Scandinavă este locul cel mai propice pentru angajaţii din această industrie, datorită nivelului ridicat de specializare şi a excelentei infrastructuri. Danemarca şi Norvegia au în prezent cei mai bine plătiţi angajaţi în sectorul logistic. Aceştia câştigă aproximativ 50-55 de mii de euro pe an.

Deşi Europa Centrală şi de Est nu poate concura cu pieţele ieftine din Asia, regiunea beneficiază de pe urma apropierii faţă de companiile europene, precum şi de o mai bună înţelegere a legislaţiei privind forţa de muncă şi a stabilităţii pieţei. Tocmai de aceea, numeroşi operatori din sectorul logistic preferă să rămână în Europa, chiar dacă nu este întotdeauna cea mai bună soluţie din punct de vedere al costurilor.

România se află la coada unui clasament alcătuit de analiştii de la King Sturge, fiind urmată doar de Serbia şi Rusia. Angajaţii români din domeniul logistic au câştigat anul trecut în jur de 4.000 – 4.500 de euro. În aceste condiţii, găsirea şi formarea unor specialişti care să deservească sectorul logistic va necesita costuri suplimentare pentru companii. ■ MAI 2008 - DECIZII 67

TAXARE

IMPACTUL MODIFICĂRILOR

68 DECIZII - MAI 2008

TAXARE

Cele mai semnificative schimbări fiscale aduse la începutul anului 2008 ce impactează activitatea de dezvoltare de proiecte imobiliare au vizat legislaţia cu privire la taxa pe valoarea adăugată.

Eliminarea măsurilor de simplificare în ceea ce priveşte procedura de percepere a TVA asupra tranzacţiilor de tipul lucrărilor de construcţii-montaj şi a vânzărilor de terenuri şi imobile afectează în mod special acele proiecte imobiliare care vizează dezvoltarea de spaţii de birouri în vederea vânzării acestora către beneficiarii finali. În contextul legislaţiei de anul trecut, pentru tranzacţiile ce aveau drept obiect executarea de lucrări de construcţii-montaj, precum şi vânzarea de terenuri şi imobile, realizate între două persoane juridice înregistrate în scopuri de TVA în România, suma de TVA aferentă acestor tipuri de tranzacţii nu era facturată direct de către vânzător cumpărătorului, ci doar contabilizată de cumpărător prin mecanismul de taxare inversă. Mai exact, cumpărătorul trebuia să înregistreze suma de TVA aferentă tranzacţiilor de acest gen ca şi TVA colectată FINANCIAL DIRECTOR

MAI 2008 - DECIZII 69

▼

2008 a adus o serie de noi modificări în domeniu legislaţiei fiscale, unele cu impact semnificativ asupra dezvoltatorilor de proiecte imobiliare din România TEXT EMILIA DRAGU ȘI ALINA ZARZU

TAXARE

▼

şi în acelaşi timp ca şi TVA deductibilă, fără a plăti această taxă către vânzător.

Astfel, în ceea ce îl privea pe cumpărător, înregistrarea taxei pe valoarea adăugată prin mecanismul de taxare inversă avea de cele mai multe ori un efect neutru prin prisma fluxurilor de numerar, atât timp cât cumpărătorul utiliza aceste achiziţii exclusiv în scopul realizării de operaţiuni care dau drept integral de deducere a TVA aferentă.

Măsurile de simplificare aplicabile în anul 2007 au avut însă şi un impact mai puţin dorit la nivelul societăţilor de construcţii, care erau în situaţia de a acumula sume importante de TVA deductibil odată cu achiziţiile de la furnizorii de materiale de construcţii şi servicii specifice acestui domeniu, pentru care TVA se aplica direct pe facturi, fără a mai avea însă în contrapartidă taxă pe valoarea adăugată colectată, întrucât facturarea lucrărilor de construcţii-montaj executate de constructori se făcea fără TVA. Societăţile de construcţii au fost astfel nevoite să solicite în mod constant rambursări de TVA de la bugetul de stat, pe tot parcursul anului 2007. Având în vedere că procedura de rambursare a sumelor de TVA de la bugetul de stat prevede, în cele mai multe cazuri, efectuarea unui control fiscal prealabil, şi în contextul în care organele fiscale dispun de resurse limitate pentru a putea efectua astfel de inspecţii fiscale în timp util, societăţile de construcţii s-au aflat anul trecut în situaţia de a trebui să finanţeze sumele de TVA aferente achiziţiilor efectuate pentru perioade de timp îndelungate.

Pe de altă parte însă, măsurile de simplificare de anul trecut pentru lucrările de construcţii-montaj s-au dovedit a fi avantajoase pentru dezvoltatorii de proiecte imobiliare, întrucât aceştia aplicau taxarea inversă la facturile primite de la societăţile de construcţii, beneficiind de impactul neutru la nivelul fluxurilor de numerar.

70 DECIZII - MAI 2008

PROBLEMA FINANŢĂRII PE TERMENE RELATIV EXTINSE A SUMELOR DE TVA AFERENTE ACHIZIŢIILOR DE CONSTRUCŢII NOI A FOST TRANSFERATĂ DE LA SOCIETĂŢILE DE CONSTRUCŢII CĂTRE BENEFICIARII FINALI Emilia Dragu, Partner, TaxHouse

Începând cu 1 ianuarie 2008 însă, măsurile de simplificare prevăzute de Codul Fiscal atât pentru lucrările de construcţiimontaj, cât şi pentru vânzările de terenuri şi imobile au fost eliminate. Astfel, s-a revenit la situaţia în care societăţile de construcţii colectează în mod direct TVA aferentă lucrărilor executate de la clienţii lor (respectiv dezvoltatorii de proiecte imobiliare), putând astfel să îşi deducă la rândul lor TVA plătită la achiziţiile de materiale şi servicii de la proprii furnizori direct din sumele de TVA colectate de la clienţi. În aceste condiţii, problema societăţilor de construcţii de finanţare a sumelor de TVA aferente achiziţiilor până la momentul obţinerii rambursărilor de TVA de la bugetul de stat a fost eliminată.

La rândul lor, dezvoltatorii de proiecte imobiliare care revând aceste proiecte către clienţi finali nu ar trebui să resimtă un impact negativ semnificativ datorită eliminării măsurilor de simplificare, întrucât aceştia îşi vor compensa sumele de TVA achitate către furnizori cu sumele de TVA colectate prin facturile emise clienţilor.

Singura categorie afectată în mod negativ de eliminarea măsurilor de simplificare de anul trecut sunt clienţii finali, care în 2008 trebuie să achite efectiv taxa pe valoarea adăugată aferentă construcţiilor noi achiziţionate către dezvoltatorii de proiecte imobiliare, urmând să îşi recupereze aceste sume de cele mai multe ori prin solicitarea rambursării de la bugetul de stat. Având în vedere că procedura de rambursare a TVA de la bugetul de stat nu a suferit îmbunătăţiri semnificative faţă de anul trecut, se pare că problema finanţării pe termene relativ extinse a sumelor de TVA aferente achiziţiilor de construcţii noi a fost practic transferată de

la societăţile de construcţii, aflate în situaţia de a solicita rambursări frecvente de TVA anul trecut, către beneficiarii finali (persoane juridice) a noilor proiecte imobiliare.

Proiecte imobiliare rezidenţiale dezvoltate de investitori persoane fizice Proiectele imobiliare rezidenţiale au drept beneficiari finali persoane fizice, pentru care taxa pe valoarea adăugată ce se aplică la achiziţia unei construcţii noi reprezintă un cost adiţional nedorit. Taxa pe valoarea adăugată este cea care face de multe ori diferenţa între preţul unui apartament vechi, asupra căruia în mod normal această taxă nu se aplică, şi preţul unui apartament situat într-un complex rezidenţial nou, care cel mai adesea este supus TVA. În consecinţă, taxa pe valoarea adăugată poate fi considerată un factor căruia i se datorează menţinerea în piaţa imobiliară a unei concurenţe puternice din partea imobilelor vechi faţă de segmentul imobilelor nou dezvoltate.

Motivul principal pentru care taxa pe valoarea adăugată nu se aplică preţurilor apartamentelor vechi este acela că aceste apartamente sunt de regulă vândute de proprietari persoane fizice, care în mod normal nu sunt plătitori de TVA. Urmând acelaşi principiu al abordării clasice a persoanelor fizice ca nefiind plătitori de TVA, am început să asistăm la dezvoltarea unei categorii aparte în peisajul proiectelor imobiliare rezidenţiale dezvoltate în România, reprezentată de proiectele dezvoltate de investitori persoane fizice.

Unul din scopurile urmărite prin alegerea acestui mod de structurare a dezvoltării de proiecte imobiliare a fost acela de a evita situaţia în care aplicarea TVA asupra preţului de vânzare a imobilelor nou construite să fie obligatorie, ajungându-se astfel la preţuri finale competitive, comparabile cu cele ale pieţei imobilelor vechi. Un aspect de multe ori pierdut din vedere însă de cei care au FINANCIAL DIRECTOR

TAXARE

Este greu însă de stabilit un criteriu suficient de elocvent în acest sens, cum ar fi un număr de tranzacţii anuale peste care o persoană fizică să fie considerată a desfăşura activităţi economice şi nu doar tranzacţii cu caracter ocazional. Din acest motiv este necesară o analiză a fiecărui caz în parte pentru a putea determina dacă este sau nu necesară aplicarea de TVA asupra tranzacţiilor cu imobile nou construite efectuate de persoane fizice.

Regimul de TVA aferent operaţiunilor de închiriere/vânzare de imobile

REGIMUL DE TVA PREVĂZUT PENTRU OPERAŢIUNILE DE ÎNCHIRIERE PERMITE ATÂT ÎNCHIRIEREA ÎN REGIM DE SCUTIRE DE TVA, CÂT ŞI ÎNCHIRIEREA ÎN REGIM DE TAXARE Alina Zarzu, Manager, TaxHouse

ales să îşi structureze dezvoltarea proiectelor rezidenţiale în acest mod este faptul că legea nu exclude în mod expres persoanele fizice din categoria persoanelor impozabile din perspectiva TVA. Dacă ar fi să analizăm definiţia persoanei impozabile din punct de vedere a TVA, cu alte cuvinte persoana care este obligată să perceapă TVA asupra tranzacţiile efectuate şi să o plătească către bugetul de stat, ar rezulta că orice persoană, fie ea fizică sau juridică, care realizează activităţi economice de o manieră independentă (respectiv nu în calitate de angajat) este văzută ca persoană impozabilă în scopuri de TVA. În aceste condiţii, există riscul ca, cel puţin în unele cazuri, atunci când rolul de dezvoltator de proiecte imobiliare este jucat de o persoană fizică, aceasta să aibă de fapt obligaţia legală de a se înregistra ca plătitor de TVA şi de a colecta TVA asupra tranzacţiilor de vânzare de imobile nou construite către beneficiarii finali. Atenţia organelor fiscale a început să se concentreze FINANCIAL DIRECTOR

asupra proiectelor rezidenţiale dezvoltate de persoane fizice abia începând cu anul 2008, deşi legislaţia în materie de TVA nu a suferit modificări recente care să aibă impact asupra acestui aspect particular. Totuşi, prevederile legale nu au fost nici în trecut şi nu sunt nici acum extrem de clare şi usor de aplicat, întrucât nu există nişte criterii clare pe baza cărora se facă distincţia între persoane fizice care nu sunt persoane impozabile pentru scopuri de TVA şi persoane fizice care intră în această categorie şi în consecinţă sunt obligate să aplice TVA la imobilele vândute.

Problema principală este lipsa unei definiţii mai precise a noţiunii de „activitate economică”, sau mai exact în funcţie de ce criterii se poate stabili dacă vânzarea unor imobile de către o persoană fizică constituie o activitate economică sau nu. Pentru a se considera desfăşurare de activitate economică, este necesar ca această activitate să aibă un caracter continuu şi să urmărească obţinerea de profituri.

În contextul cererii încă ridicate de spaţii de birouri pe piaţa din România, multe dintre proiectele imobiliare dezvoltate în prezent se axează pe construcţia de noi clădiri de birouri. Scopul în care sunt dezvoltate aceste proiecte este cel mai adesea de a închiria spaţii de birouri către firme din domenii diverse de activitate.

Regimul de TVA prevăzut de Codul Fiscal pentru operaţiunile de închiriere permite atât închirierea în regim de scutire de TVA fără drept de deducere, cât şi închirierea în regim de taxare, în funcţie de opţiunea proprietarului clădirii.

Opţiunea pentru aplicarea regimului de taxare se face prin depunerea unei notificări în acest sens la organul fiscal competent, iar începând de la 1 ianuarie 2008 este obligatorie prezentarea unei copii după notificarea depusă şi chiriaşului. În cazul în care dezvoltatorii de clădiri de birouri în vederea închirierii către firme vor dori să vândă aceste imobile după cel puţin doi ani de la punerea lor în funcţiune (astfel încât clădirile să fie „vechi” la momentul vânzării), proprietarii vor avea din nou de ales între regimul de scutire cu drept de deducere şi cel de taxare în ceea ce priveşte TVA la momentul vânzării.

Totuşi, un aspect important de reţinut este că dreptul de a alege între unul sau altul dintre cele două regimuri de TVA la momentul vânzării este restricţionat într-o oarecare măsură prin prevederile Normelor de aplicare a Codului Fiscal, întrucât, în cazul în care pe parcursul derulării operaţiunilor de închiriere s-a optat pentru taxare, vânzarea ulterioară a aceluiaşi imobil nu se poate face în regim de scutire de TVA decât dacă opţiunea de taxare a operaţiunilor de închiriere se anulează cu cel puţin un an inainte (în aşa fel încât vânzarea să intervină după sfârşitul anului calendaristic următor anului în care a fost anulată opţiunea de taxare pentru închiriere). ■ MAI 2008 - DECIZII 71

XXXXXXX TREND ROMÂNIA

Dezechilibrele interne din România ne vor costa scump Perspectiva mai puţin favorabilă a inflaţiei, împreună cu reevaluarea riscului la nivel internaţional, şi astfel intrări de capital reduse şi o depreciere rapidă a RON, au determinat BNR să aplice noi restricţii privind condiţiile de acordare a

creditelor prin majorarea ratei politicii monetare cu 250 puncte de bază, cumulat, din octombrie 2007 şi prin aplicarea unor măsuri prudenţiale pentru creditele exprimate în valută în cazul beneficiarilor de împrumuturi neprotejate împotriva inflaţiei.

DATE MACROECONOMICE ŞI PREVIZIUNI 2006

2007

2008f

2009f

2010f

PIB în termeni nominali (mld. euro)

97,8

121,4

135,5

157,5

178,2

PIB pe cap de locuitor (euro)

4,529

5,639

6,325

7,388

8,404

PIB real, de la an la an (%)

7,9

6

5,5

5

4,7

Inflaţia (IPC), de la an la an, sfârşit perioadă (%)

4,9

6,6

5,8

4,0

3,7

Inflaţia (IPC), de la an la an, media (%)

6,6

4,8

7,4

4,6

3,8

Rata şomajului, media (%)

5,4

4,3

4,2

4,2

4,1

Curs de schimb RON/euro, sfârşit perioadă

3,38

3,61

3,58

3,66

3,69

Curs de schimb RON/euro, medie

3,52

3,33

3,60

3,62

3,67

Rata dobânzii de politică monetară (dec)1

8,75

7,50

10

9

7,75

ROBOR 1M dec

8,54

8,12

10,42

9,50

8,07

ROBOR 1M medie

8,73

7,85

10,02

9,84

8,85

Sold cont curent/PIB (%)

-10,4

-13,9

-14,2

-13,5

-12,8

ISD/PIB (%)

9,3

5,8

4,5

3,9

3,5

Sold buget consolidat/PIB (%)

-1,6

-2,3

-3

-2,9

-2,7

Datoria publică/PIB (%) (ESA 95)

17,4

18,6

17,2

16,2

15,4

Datoria externă totală/PIB (%)2

29,3

30,3

32,5

33

33,6

Sursa: Banca Centrală, Oficiul Central de Statistică, Studii macroeconomice ale UniCredit Ţiriac Bank, UniCredit Group New Europe Research Network.

Notă: 1 Rata dobânzii de politică monetară a BNR este rata dobânzii la 2W (1M până la 31 iulie 2007) aplicată la depozitele băncilor comerciale de la BNR; 2 Cifrele nu cuprind datoria externă pe termen scurt

Extinderea deficitului comerţului extern şi creşterea rapidă a creditelor reprezintă preocupări serioase în contextul unei tot mai mari aversiuni faţă de risc la nivel internaţional, se arată într-un raport al UniCredit Group. Agenţiile de rating Standard&Poor’s şi Fitch au acţionat în consecinţă, schimbând calificativele pentru perspectivele României de la stabil la negativ, în timp ce piaţa plasează România printre cele mai riscante ţări, încurajând creşterea primei de risc de lichiditate, deprecierea rapidă a RON şi scăderea preţurilor la bursă.

Conform celor mai recente calificative acordate de Fitch pentru riscul sistemului bancar, indicatorii macro-prudenţiali (MPI) poziţionează România în grupa cu cel mai ridicat risc (MPI3).

Analiştii UniCredit Group consideră că investiţiile reprezintă un adevărat motor, chiar dacă preconizează o anumită încetinire a ritmului de creştere a acestora. Activităţile de construcţii vor scădea, într-adevăr, dată fiind creşterea costurilor de finanţare, în timp ce cererea din străinătate şi de investiţii speculative tinde să scadă. Cu toate acestea, sectorul construcţiilor rămâne printre cele mai performante la nivelul economiei, susţinut intens de cererea mare de locuinţe de înaltă calitate.

Creşterea consumului va fi afectată negativ de inflaţia ridicată şi de costurile tot mai

mari ale creditelor, în contextul unor puternice restricţii monetare. Se preconizează declinul contribuţiei negative a exporturilor nete, determinat de stagnarea cererii interne de produse importate, dar şi de recenta depreciere a RON, pe de o parte, şi de o mai bună capacitate de export, pe de altă parte. În general, analiştii UniCredit Group se aşteaptă la o încetinire a ritmului de creştere a PIB anul acesta, până la 5,5%.

Inflaţia a atins un maxim în primul trimestru din 2008, depăşind uşor previziunile Rata anuală a inflaţiei şi-a menţinut evoluţia ascendentă din august 2007, ajungând la 8,6% în martie 2008. Creşterea cu 4,6 puncte procentuale a ratei anuale de creştere a preţurilor de consum în comparaţie cu august 2007 s-a datorat în principal şocurilor exogene la nivel de ofertă, generate de preţurile la alimente.

Inflaţia CORE-2 (care nu cuprinde preţurile administrate şi volatile) a accelerat la 7,0% de la an la an în martie, indicând faptul că presiunile induse de cerere se menţin încă ridicate. Excesul de cerere a fost susţinută de creşterea rapidă a salariilor (20,5% de la an la an, procent de creştere a salariului mediu net, constatat în luna februarie) şi de expansiunea puternică a creditelor (în creştere cu 66,6% de la an la an în

XXXXXXX TREND ROMÂNIA

februarie). Expansiunea rapidă a cheltuielilor publice din ultimele două luni ale anului 2007 a contribuit semnificativ la menţinerea excesului de cerere, ducând astfel la înregistrarea unei tendinţe ascendente a preţurilor.

Se estimează o reluare a ritmului de creştere a procesului de dezinflaţie începând cu a doua jumătate a anului 2008. În ciuda acestei decelerări preconizate, analiştii UniCredit Group se aşteaptă, pentru al doilea an consecutiv, ca inflaţia la sfârşitul anului să rămână mult peste intervalul vizat de BNR (3,8 +/-1%), încheind anul la 5,8%. Riscurile înclină, în orice caz, spre o tendinţă ascendentă, în principal datorită unei creşteri încă rapide a salariilor, precum şi a cheltuielilor publice tot mai mari anticipate pentru cursa în alegeri.

Se impun restricţii suplimentare privind politica monetară Dată fiind persistenţa presiunilor inflaţioniste, nu se poate exclude impunerea unor restricţii suplimentare privind condiţiile monetare. În general, analiştii UniCredit Group preconizează o creştere de 50 puncte de bază a ratei politicii care va fi implementată în prima jumătate a anului.

Dezinflaţia, prevăzută pentru a doua jumătate a anului, însoţită de o posibilă stabilizare a ratei de schimb, ar putea pune capăt ciclului de restricţii.

Deficitul de cont curent se va stabiliza anul acesta Anul trecut, deficitul de cont curent al României a atins valoarea de 16,9 miliarde euro, pe

fundalul unui deficit comercial tot mai mare, de 17,6 miliarde euro.

Dacă banii trimişi de românii care lucrează în străinătate au acoperit aproximativ 28% din deficitul comercial (4,9 miliarde euro), componenta de venituri din contul curent s-a extins mai mult în partea negativă, cu 36% de la an la an, totalizând peste 4,4 miliarde euro. Această categorie este reprezentată în principal de repatrierea profiturilor. În general, deficitul de cont curent a atins 13,9% din PIB anul trecut, în comparaţie cu cel din 2006, puţin peste 10%.În pofida unei stabilizări anticipate a deficitului de cont curent la aproximativ 14,2% anul acesta, datorită cererii în scădere de bunuri importate şi a îmbunătăţirii performanţelor, finanţarea în scădere a deficitului extern cu ISD este un motiv de îngrijorare pe termen scurt şi mediu. În contextul unui mediu internaţional în declin, riscurile unei încetiniri abrupte a intrărilor de capital se accentuează. Cu toate acestea, analiştii UniCredit Group sunt convinşi în continuare că România va rămâne o destinaţie atrăgătoare, estimându-se că ISD se vor stabiliza la aproximativ 6,1 miliarde euro în următorii trei ani.

UE (1,7% din PIB), dar a reuşit să valorifice din acestea numai 0,4 miliarde euro, ajungând la o rată de absorbţie de 21,7%, jumătate faţă de ţări precum Republica Cehă, Polonia, Ungaria şi Slovacia după primul an de la aderarea la UE. Fondurile alocate pentru agricultură şi dezvoltare rurală au înregistrat cea mai scăzută rată de absorbţie (numai 1%), folosind abia 10 milioane euro din cele 740 de milioane euro distribuite pentru 2007. Fondurile care nu au fost folosite în 2007 vor fi distribuite în mod egal pe anii 2008-2013.

Fondurile structurale şi de coeziune care includ şi fondurile pentru dezvoltare regională au atins o rată de absorbţie de 32,7% (420 milioane euro). În 2008, din cele 2,9 miliarde euro din fonduri europene, sumele cele mai mari au fost alocate pentru agricultură

şi dezvoltare rurală (1,02 miliarde euro). În 2008 s-au mai alocat 0,86 miliarde euro şi 0,64 miliarde euro pentru dezvoltare regională şi fondul de coeziune. Ca parte a fondului de coeziune, s-a lansat un nou proiect denumit „Competitivitate economică operaţională”, având ca obiectiv reducerea decalajului productivităţii medii a României în comparaţie cu UE. 2,5 miliarde euro (din care 195 milioane euro în 2008) urmează să fie folosite pentru investiţii în echipamente, instalaţii, clădiri şi software informatic noi. Fondurile vor fi alocate şi pentru a sprijini elaborarea planurilor de afaceri, studiilor de fezabilitate, strategiilor de management şi marketing. Prima axă, alocată exclusiv dezvoltării IMM-urilor (0,8 miliarde euro), a devenit deja operaţională la începutul lunii aprilie, anul acesta. ■

STRUCTURA FONDURILOR EUROPENE Altele* 2% Agricultură și devoltare rurală 29%

Regional 16% Mediu 16%

Fondurile post-aderare UE pot conduce la accelerarea evoluţiei reformelor structurale Chiar dacă progresul obţinut în 2007 a fost timid, se preconizează că 2008 va fi primul an pe deplin operaţional privind accesarea fondurilor structurale şi de coeziune post-aderare acordate de UE (aproximativ 30 miliarde euro planificaţi pentru 2007–2013). În 2007, pentru România au fost alocate 2 miliarde euro din fonduri

Transport și infrastructură 17%

Dezvoltarea resurselor umane 13% Competitivitate 9%

*Categoria „Altele” include Fondul European pentru Pescuit, Fondul pentru Asistenţă Tehnică şi Capacitate Administrativă.

Sursa: Ministerul Economiei şi Finanţelor.

TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

Mentalitatea de tipul „goanei după aur” lasă locul fundamentelor economice Investiţiile în spaţiile comerciale s-au dovedit a fi de un real succes în ultimii ani.

Privind retrospectiv, perioada cuprinsă între 1997 şi prima parte a anului 2007 poate fi descrisă ca „anii de aur” pentru piaţa spaţiile coemerciale din Europa Centrală şi de Est (ECE).

Condiţiile economice favorabile şi lichiditatea mare de pe pieţele financiare au oferit condiţii excelente pentru investiţiile de pe piaţa imobiliară. Randamentele superioare celor din Europa Occidentală au asigurat de asemenea, câştiguri potenţiale considerabile. Primele proprietăţi imobiliare au fost achiziţionate în Polonia, Cehia şi Ungaria de investitorii internaţionali în 1997.

Aceste proprietăţi erau clădiri sau terenuri situate în locaţii excelente. Dezvoltatorii internaţionali au intrat în scenă rapid, împărţindu-şi piaţa cu o serie de actori locali. Succesul ofertelor publice iniţiale ale companiilor imobiliare au ajutat la dezvoltarea pieţei şi randamen-

tele solide au făcut ca investiţiile în spaţii comerciale să fie extrem de profitabile. Cu excepţia lui 1998, câştigurile totale (randamentele solide plus cash flow-ul net) se scriau prin cote procentuale de două cifre, recordurile înregistrate în 1997, 2005 şi 2006 depăşind 30%, conform companiei Degi Research.

De asemenea, interesul investitorilor s-a extins treptat şi spre alte pieţe imobiliare. Dacă la început cele mai atractive pieţe imobiliare erau considerate cele din Varşovia, Praga şi Budapesta şi zonele înconjurătoare ale acestora, ulterior dezvoltatorii şi investitorii s-au extins şi în provincie şi apoi au trecut graniţele ajungând mult în est, în Rusia, Ucraina sau chiar în locaţii mai exotice precum Kazahstan sau Georgia. Riscurile datorate lipsei de transparenţă (datorită spre exemplu proceselor de restituire a proprietăţilor) şi instabilitatea legislativă au fost compensate prin potenţialul mare de câştig. În plus, condiţiile instituţionale

ȚINTELE INVESTIȚIILOR IMOBILIARE ÎN EUROPA

şi legislative din multe ţări s-au îmbunătăţit ca rezultat al convergenţei la UE. În ciuda acestui succesDespite this success story of impressive growth rates, CEE’s share of the total volume of direct real estate investments remains modest.

Conform agenţiei imobiliare Jones Lang LaSalle volumul total al investiţiilor imobiliare directe în Europe s-au cifrat la formidabila sumă de 244,1 miliarde euro, în 2007 (cu 4% mai puţin decât recordul înregistrat în 2006), ponderea ECE în totalul european fiind de doar 4% (neincluzând însă valoarea achiziţiilor de terenuri).

Serviciile şi mersul economiei au creat cerere pentru spaţii de birouri Piaţa spaţiilor de birouri în ECE a profitat de pe urma creşterii economice robuste şi a restructurării economiei, în urma căreia serviciile au căpătat o mai mare

NIVELUL CHIRIILOR ÎN SECTOARELE CENTRALE Euro/m pătrat/lună 45

30%

4% 5% 5% 12%

Sursa: Jones Lang LaSalle

SEE

CE

Moscova

Istanbul Sursa: Bank

40

16% 4% 3%

importanţă. Expansiunea rapidă a investiţiilor străine directe asociate companiilor internaţionale au generat cerere pentru spaţiile de birouri de clasă A, bine situate, unde şi chiriile sunt mai mari. La început, companiile locale au utilizat spaţii de birouri mai ieftine.

Dar ulterior, vechile spaţii de birouri nu au mai făcut faţă cerinţelor companiilor locale, astfel că cererea de spaţii de birouri a crescut. Coroborat cu faptul că oferta nu era foarte mare, chiriile au ajuns la nivele mai mari decât în Europa Occidentală. În medie, chiriile pentru spaţiile de birouri în Europa Centrală şi de Sud-Est a sccăzut treptat la sfârşitul anilor ’90. Totuşi, în ultimii trei ani, o nouă creştere a cererii a condus la o inversare de trend în sensul creşterii nivelului chiriilor. În a doua jumătate a lui 2007, chiriile pentru spaţiile de birouri din ECE (fără Moscova şi Kiev) se situau între 16 euro şi 25 euro pe mp pe lună, valoare care

21%

Marea Britanie Germania Franța Suedia Spania Olanda Italia CEE Restul țărilor

35 30 25 20 15 10 5 0

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Austria Real Estate Research (CE: Varșovia, Praga, Budapesta, Bratislava; SEE: București, Sofia, Zagreb)

XXXXXXX TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

CHIRII PENTRU SPAȚII DE BIROURI DE CLASA A

RANDAMENTELE SPAȚIILOR DE BIROURI DE CLASA A

60

Sursa: Colliers, Market Overview Office 2008

50 40

in % 10

Sursa: Colliers, Cushman & Wakefield, IRG

9 8 7 6

30

5 4

20

3

10

2

se situează încă peste cele din Europa Occidentală.

Chiriile în Kiev şi mai ales în Moscova au evoluat diferit, urcând la nivele mult mai mari decât cele din Europa Centrală şi de Sud-Est. Chiriile pentru cele mai bune locaţii sunt printre cele mai mari din lume. Marile corporaţii locale îşi permit şi sunt capabile să plătească preţuri mari pe pieţe unde oferta de închiriere a unor spaţii de birouri de înaltă clasă este foarte mică. În contrast cu cele mai multe pieţe din ECE, capitalul local domină piaţa locală, în condiţiile în care există numeroase bariere de intrare pentru dezvoltatori şi investitori.

Nu este foarte clar încă ce impact va avea criza „subprime” în Europa Centrală şi de Est pentru oferta de noi spaţii de birouri.

Numărul de proiecte imobiliare ce ar putea să demareze în următoarea perioadă sunt destul de numeroase. Totuşi, modificarea parametrilor pieţei ar putea avea ca efect reducerea numărului de proiecte imobiliare, ceea ce va diminua oferta de spaţii de birouri. În ceea ce priveşte nivelul chiriilor pentru spaţiile de birouri de clasă A este cât se poate de clar că în cazul economiilor din ECE, cu un grad mai mare de maturi-

tate – Cehia, Polonia, Ungaria şi Slovacia – acestea converg spre valorile întâlnite în economiile occidentale şi la fel ca şi în Europa de Vest, schimbările petrecute pe pieţele internaţionale au condus la oprirea trendului descrescător al randamentelor sau chiar la o uşoară creştere. Ţările în care randamentele sunt încă semnificativ mari, precum Rusia, Ucraina şi Turcia, se confruntă cu o decelerare a compresiei randamentelor.

Spaţiile comerciale În vreme ce primele centre comerciale erau în mare parte clădiri vechi ce au fost modernizate, noile centre comerciale au fost construite respectându-se standardele internaţionale, ceea ce a atras lanţurile internaţionale de magazine. Încorporarea conceptului de „loc de distracţie şi nu numai de cumpărături” a fost foarte bine primit de consumatori. În ECE, evoluţia sectorului spaţiilor comerciale a fost foarte dinamică. În momentul în care piaţa a fost saturată în majoritatea oraşelor mari, dezvoltatorii şi investitorii s-au orientat căstre oraşele mici. Viteza şi ocuparea unor spaţii libere este esenţa competiţiei din acest sector. În relaţie cu creşterea economică şi a puterii de

Ce evoluţii internaţionale influenţează piaţa imobiliară din ECE? Odată cu extinderea efectelor crizei „subprime”, condiţiile pieţei internaţionale s-au modificat dramatic. Restrângerea lichidităţii şi creşterea aversiunii la risc a făcut ca finanţările să devină mai scumpe şi mai puţin accesibile.

De asemenea, pentru ţările din ECE, ratingurile financiare s-au înrăutăţit. O serie de actori din piaţă s-au retras. Factorii economici fundamentali au devenit din nou importanţi. Proiecţiile cu privire la dezvoltarea economică în ECE sunt încă pozitive. Totuşi, o

Kiev

Belgrad

Istanbul

Zagreb

Moscova

Riga

Sofia

Tallin

cumpărare, mărimea ţării şi structura populaţiei sunt de asemenea aspecte importante. Ca urmare, Rusia şi Turcia, fiecare cu numeroase oraşe de peste un milion de locuitori prezentau un important potenţial. În plus, randamentele pe care aceste pieţe le oferă sunt mai ridicate decât în alte părţi. Creşterea rapidă a sectorului comercial a antrenat şi o expansiune rapidă a activităţii logistice, mai ales că randamentele oferite de acest segment imobiliar sunt în general mai mari, decât cele obţinute în domeniul spaţiilor de birouri sau al celor comerciale.

Vilnius

București

Bratislava

Budapesta

Viena

Varșovia

Praga

Milano

0

München

Kiev

Moscova

München

Milano

Varșovia

Belgrade

București

Riga

Tallin

Viena

Praga

Vilnius

Sofia

Zagreb

Istanbul

Budapesta

Bratislava

1

0

creştere economică peste medie nu este o garanţie pentru apariţia de noi proiecte pe piaţa spaţiilor de birouri. O analiză precisă a pieţei este absolut esenţială, în condiţiile în care nu trebuie uitat că piaţa imobiliară are în mod tradiţional un grad mare de ciclicitate. ■ Sursa: UniCredit Group

SPAȚII DE BIROURI ORAȘ

SPAȚIU DE BIROU / PERSOANĂ/ M2

SPAȚIU DE BIROU/ PERSOANĂ/M2 (ÎN STADIU DE CONSTRUCȚIE)

Zagreb

1,2

0,1

Praga

1,8

0,1

Moscova

0,7

0,1

Viena

6,4

0,2

Belgrad

0,6

0,2

München

9,3

0,2

Milano

8,6

0,2

București

0,3

0,2

Kiev

0,3

0,3

Varșovia

1,7

0,3

Vilnius

0,3

0,3

Talin

0,8

0,4

Sofia

0,6

0,5

Bratislava

1,7

0,7

TREND INTERNAȚIONAL

Factorii determinanți ai deținerilor de numerar ale societăților nefinanciare: o analiză microeconomică Societăţile nefinanciare din zona euro şi-au majorat considerabil, în ultimii ani, indicatorii de lichiditate, respectiv ponderea numerarului şi a echivalentului în numerar în active totale.

Numerarul şi echivalentul în numerar cuprind toate fondurile lichide şi reprezintă astfel o gamă mai largă de active decât agregatul monetar M3.

Evaluarea corectă a acestei evoluţii, care s-a manifestat relativ la scară largă la nivel sectorial, presupune o analiză a factorilor care au stat la baza acestei majorări. În acest scop, prezentul studiu analizează relaţia dintre deţinerile de numerar şi o parte dintre posibilii determinanţi ai acestor deţineri, utilizând un set cuprinzător de date la nivel mi-

cro pentru intervalul 1998-2005 (aceste date cuprind peste 600 000 de observaţii referitoare la aproximativ 100 000 de societăţi nefinanciare - listate şi nelistatedin zona euro. Informaţiile sunt preluate din baza de date AMADEUS a Bureau van Dijk.

De ce deţin societăţile nefinanciare active lichide?

Deţinerile de active lichide prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje. Dezavantajele decurg din randamentul mai mic oferit de plasamentele în acest tip de active comparativ cu alternativele de utilizare a acestor fonduri.

Presupunând că, în luarea unor decizii de investiţii finan-

ciare, societăţile nefinanciare au de ales între rambursarea împrumuturilor şi deţinerile de numerar, ecartul dintre dobânzile bancare active şi rata randamentului oferit societăţilor de agregatul monetar M3, care cuprinde o gamă de active relativ mai restrânsă faţă de numerarul şi echivalentul în numerar la care ne raportăm, poate fi utilizat ca o aproximare brută a acestui cost de oportunitate.

Costul de oportunitate al deţinerilor de numerar este probabil mai mare în cazul firmelor cu un raport mai ridicat de levier financiar, fiind astfel de aşteptat o relaţie negativă între indicatorii de lichiditate ai companiilor şi gradul de îndatorare a acestora.

Din perspectiva avantajelor

deţinerii de numerar, literatura de specialitate din domeniul deţinerilor corporative de numerar evidenţiază două elemente principale: motivul costurilor operaţionale - respectiv capacitatea societăţilor de a reduce costurile operaţionale prin efectuarea de plăţi în numerar, fără a fi necesară lichidarea de active - şi motivul prudenţei, adică dorinţa firmelor de a acumula numerar pentru a se proteja astfel împotriva riscului unei eventuale crize ulterioare de numerar.

Primul element menţionat presupune o relaţie pozitivă între deţinerile de numerar şi operaţiunile societăţilor sau nivelul acestora de activitate, aproximat aici prin fluxul de numerar, precum şi o relaţie

INDICATORII DE LICHIDITATE AI SOCIETĂȚILOR CU GRAD DIFERIT DE ÎNDATORARE

INDICATORII DE LICHIDITATE AI SOCIETĂȚILOR CU NIVELURI DIFERITE ALE FLUXURILOR DE NUMERAR

INDICATORII DE LICHIDITATE AI SOCIETĂȚILOR CU NIVELURI DIFERITE ALE ACTIVELOR CORPORALE

INDICATORII DE LICHIDITATE AI SOCIETĂȚILOR CU NIVELURI DIFERITE ALE CAPITALULUI RULANT NET

raportul dintre numerar și echivalentul în numerar și activele totale

raportul dintre numerar și echivalentul în numerar și activele totale

raportul dintre numerar și echivalentul în numerar și activele totale

grad scăzut de îndatorare grad mediu de îndatorare grad ridicat de îndatorare

flux scăzut de îndatorare flux mediu de îndatorare flux ridicat de îndatorare

raportul dintre numerar și echivalentul în numerar și activele totale pondere scăzută a activelor corporale în total active pondere medie a activelor corporale în total active pondere medie a activelor corporale în total active

0,25

0,25

0,20

0,20

0,15

0,15

0,10

0,10

0,05

0,05

0,00

0,00 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Sursa: AMADEUS (Bureau van Dijk) şi calcule BCE Notă: Gradul de îndatorare este definit ca raportul dintre datorie şi active totale.

0,20

0,20

0,18

0,18

0,16

0,16

0,14

0,14

0,12

0,12

0,10

0,10

0,08

0,08

0,06

0,06

0,04

0,04

0,02

0,02

0,00

0,00 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Sursa: AMADEUS (Bureau van Dijk) şi calcule BCE Notă: fluxul de numerar este definit ca raportul dintre fluxul numerar și active

nivel scăzut capitalului rulant net nivel mediu capitalului rulant net nivel ridicat capitalului rulant net 0,16

0,16

0,14

0,14

0,12

0,12

0,09

0,09

0,10

0,10

0,08

0,08

0,08

0,08

0,07

0,07

0,06

0,06

0,04

0,04

0,06

0,06

0,02

0,02

0,05

0,05

0,00

0,04

0,04

0,03

0,03

Sursa: AMADEUS (Bureau van Dijk) şi calcule BCE Notă: capitalul rulant net este definit ca active pe termen scurt, altele decât numerar şi echivalentul în numerar.

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Sursa: AMADEUS (Bureau van Dijk) şi calcule BCE

0,00 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

TREND INTERNAȚIONAL XXXXXXX

negativă între deţinerile de numerar şi activele nemonetare pe termen scurt, cum ar fi creditele comerciale, care sunt mai uşor convertibile în numerar comparativ cu alte active.

Motivul prudenţei presupune o relaţie pozitivă între indicatorii de lichiditate şi volatilitatea fluxului de numerar, precum şi o relaţie negativă între indicatorii de lichiditate şi activele corporale, cu un grad mai scăzut de volatilitate.

Determinanţii deţinerilor de numerar diferă în funcţie de mărimea societăţilor, un exemplu în acest sens fiind diversele limitări de finanţare cu care se confruntă acestea.

Astfel, dacă beneficiază de acces restrâns la surse de finanţare externă, societăţile mici pot opta pentru deţinerea unui volum mai mare de numerar în perspectiva necesarului de finanţare a unor proiecte noi.

Limitările diferenţiate de finanţare pot genera şi diferenţe din perspectiva modului în care fluxurile de numerar afectează deţinerile de numerar.

Relaţia dintre deţinerile de numerar şi determinanţii acestora: o analiză descriptivă Graficele prezintă relaţia dintre nivelurile deţinerilor de numerar şi o serie de variabile care ar putea afecta indicatorii de lichiditate ai societăţilor în contextul avantajelor şi dezavantajelor pe care le implică deţinerile de numerar.

Graficele prezintă mediana indicatorului de lichiditate, definită ca ponderea numerarului şi a echivalentului în numerar în activele totale, în cazul societăţilor cu valori ridicate, medii şi

scăzute ale unei variabile date.

După cum se poate observa din grafic, pare să existe o relaţie evidentă între deţinerile de numerar ale firmelor (exprimate ca indicatori de lichiditate) şi nivelurile de îndatorare a acestora.

Deţinerile de numerar sunt mai mici în cazul societăţilor cu un raport mai ridicat de levier financiar, în virtutea costului mai mare de oportunitate aferent deţinerilor de active lichide.

O relaţie la fel de evidentă reiese din comparaţia dintre deţinerile de numerar ale societăţilor cu raporturi diferite între fluxul de numerar şi active, pe de o parte, şi societăţile cu fluxuri de numerar mai însemnate comparativ cu activele şi cu indicatori de lichiditate mai mari, pe de altă parte.

Diferenţa cea mai mare se consemnează în cazul societăţilor cu cele mai ridicate niveluri de fonduri generate intern. Această diferenţă s-a accentuat în timp, deoarece societăţile cu cele mai semnificative fluxuri de numerar au înregistrat şi cele mai mari majorări ale deţinerilor de numerar în ultimii ani. În mod asemănător, se observă că societăţile cu niveluri ridicate de active corporale în bilanţul contabil consemnează - dată fiind volatilitatea mai restrânsă a acestui tip de activ - niveluri considerabil inferioare de deţineri de numerar comparativ cu societăţile cu indicatori similari de lichiditate, dar care prezintă niveluri medii şi scăzute ale activelor respective.

Conform rolului lor de substituţie, se observă o relaţie negativă între deţinerile de numerar şi capitalul rulant net.

Diferenţe semnificative din perspectiva indicatorilor de lichiditate în funcţie de mărimea societăţilor, cele mai mici manifestând un apetit deosebit pentru deţinerile de numerar comparativ cu societăţile mai mari.

Contrar aşteptărilor, relaţia dintre volatilitatea fluxurilor de numerar şi deţinerile de lichidităţi nu pare să fie pozitivă în accepţiunea acestei analize bivariate descriptive simple, întrucât societăţile cu fluxuri de numerar mai volatile par să deţină un volum mai mic de numerar.

Cu toate acestea, estimarea unei ecuaţii care pune în legătură deţinerile de numerar cu toţi factorii determinanţi potenţiali menţionaţi anterior, precum şi cu costul de oportunitate al deţinerii de numerar relevă o relaţie pozitivă între deţinerile de numerar şi volatilitatea fluxurilor de numerar.

Totodată, conform aşteptărilor, este estimat un coeficient negativ pentru ecartul dintre dobânzile bancare active şi rata randamentului oferit societăţilor nefinanciare de M3; majorarea cu 100 puncte de bază a acestui ecart determină societăţile să îşi diminueze deţinerile de numerar cu 0,4 puncte procentuale (6% din indicatorul mediu de lichiditate).

După cum se poate observa, evoluţiile la nivelul deţinerilor de numerar au fost determinate în principal de variaţiile costurilor de oportunitate (aproximate prin spread-ul dintre ratele dobânzilor bancare active şi rata randamentului aferent M3) de la sfârşitul anilor ’90 şi în perioada 2000-2001, ulterior (în intervalul 2002-2005) ratele dobânzilor având o influenţă mai restrânsă.

Astfel, în ultimii ani, variaţiile costurilor de oportunitate au fost înlocuite de majorările raportului dintre fluxul de numerar şi active ca principal factor determinant al acumulărilor de deţineri de numerar.

O contribuţie a altor factori macroeconomici la acumularea de numerar din ultimii ani este posibilă. De exemplu, este posibil ca societăţile să fi acumulat numerar în vederea fuziunilor şi achiziţiilor, care au înregistrat o creştere spectaculoasă în ultima perioadă. În concluzie, din conţinutul acestui studiu reiese că deţinerile de numerar sunt în legătură cu o serie de variabile bilanţiere, cum ar fi gradul de îndatorare, capitalul circulant net şi activele corporale, precum şi cu alte variabile, cum sunt mărimea şi fluxul de numerar ale unei societăţi.

Dintre toţi aceşti factori, fluxurile de numerar par să fi avut rolul cel mai important în explicarea majorărilor consemnate în ultimii ani la nivelul indicatorilor de lichiditate ai societăţilor nefinanciare.

Astfel, acumularea deţinerilor corporative de numerar corespunde în linii mari expansiunii activităţii economice reale din ultima perioadă.

Evoluţiile recente ale deţinerilor de numerar au fost determinate şi de variaţii la nivelul costului de oportunitate al deţinerii de monedă, deşi într-o mai mică măsură decât la sfârşitul anilor ’90, când majorarea acestui cost a contribuit la diminuarea indicatorilor de lichiditate. ■

Sursa: BNR, Banca Centrală Europeană

SPECIAL Studiile lor ne arată că...

COSTURI MAI MARI

La Agapia, UE vrea banii înapoi Într-un proiect Phare care ar fi trebuit tratat cu sfinţenie (reabilitarea zonei turistice a mânăstirii Agapia) şi-a băgat necuratu’ coada. Lucrările din proiect nu au fost realizate nici măcar pe jumătate, iar România trebuie să înapoieze fondurile Phare Comunităţii Europene.

Contractul de lucrări pentru dezvoltarea zonei turistice a mânăstirii Agapia a fost semnat la data de 28 septembrie 2004, lucrările urmând să se finalizeze la 28 martie 2006.

Beneficiarul proiectului era Consiliul Local Agapia, iar suma totală a proiectului era de aproape 5 milioane de euro. Din care, UE asigura o finanţare de 3,2 milioane de euro, restul sumelor provenind de la nivel naţional.

Contractor a fost desemnat Diekat SA, care urma să se ocupe de o lucrare extrem de complexă: reabilitarea fiecărui monument istoric prin subzidirea fundaţiilor, restaurarea tavanelor, podelelor, zidurilor, cablajelor electrice şi a coşurilor, reabilitarea străzilor şi aleilor satului mănăstiresc, instalarea conductelor de apă a canalelor de colectare a apei în cazul calamităţilor, stabilizarea pantei şi instalarea de puncte de colectare a deşeurilor solide, construirea unei clădiri pe post de centru de informaţii turistice pentru vizitatori precum şi instalarea infrastructurii de apă şi canalizare în zona administrativă a Agapiei. În iulie 2006, adică după ce UE amunţase, deja, cu câteva luni termenul de finalizare, situaţia în teren era românească. Un „rechizitoriu” dur a fost făcut, pentru presa locală din Neamţ, de Luiza Popescu, reprezentant al Delegaţiei UE la Bucureşti un 2006: „A fost un control surpriză la Agapia şi am constatat că nu se mişca nimic acolo. Nu se lucra nici la canalizare, nici la staţia de epurare. Numai la căsuţe erau vreo 10 muncitori care mai mult stăteau decât munceau”. Tot Luiza Popescu avea concluzii tranşante: „Consider că cei de la Diekat nu pot să realizeze această lucrare. Sint foarte supărată pentru 78

MAI 2008

Indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă în forma ajustată (după numărul de zile lucrătoare) s-a majorat în primele trei luni faţă de intervalul similar din 2007, cu

19,51%

.

Sursa: INS

IMOBILIARE Volumul principalelor tranzacţii imobiliare realizate în perioada ianuarie - martie 2008 în România a fost de 119 milioane euro, în scădere faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, cu

68%

că nu ar fi trebuit să-i acceptăm. Acolo este mai multă distrugere decât reabilitare; materialele sunt folosite aiurea, iar dacă într-o căsuţă te iei cu mâinile de cap”. În cele din urmă, lucrările au fost abandonate şi contractele reziliate. Între Diekat şi autorităţile române există un litigiu comercial la Curtea Internaţională de Arbitraj Comercial de la Paris. ■ Sursa: www.AfaceriPublice.ro

Portugalia şi Marea Britanie date în judecată pentru nerecunoaşterea calificărilor profesionale ale românilor Comisia Europeană a dat în judecată, la mai puţin de o lună de la o acţiune similară, Portugalia şi Marea Britanie pe motiv că nu recunoscut automat calificările profesionale ale românilor şi bulgarilor, informează un comunicat al Bruxelles-ului. Cele două ţări se alătură Austriei, Franţei, Ciprului, Belgiei, Greciei, Irlandei, Luxemburgului şi Spaniei, într-o situaţie care nu s-a întâlnit şi în cazul ţărilor care au aderat la UE în 2004.

Termenul limită pentru transpunerea Directivei 2006/100/ EC în legislaţia internă a celor două ţări a fost 1 ianuarie 2007. În luna aprilie, CE a dat în judecată alte opt state membre ale UE pentru acelaşi motiv: Austria, Belgia, Cipru, Franţa, Grecia, Irlanda, Luxemburg şi Spania.

Pentru Comisie este o situaţie nouă, cetăţenii ţărilor europene integrate în valul din 2004 nefiind confruntaţi cu ea.

Profesiile vizate de Directiva europeană variază de la medici specialişti la avocaţi sau marinari. ■ Sursa: HotNews.ro

.

Sursa: Cushman & Wakefield.

O fi cu TVA?

INDUSTRIE În luna martie 2008, volumul cifrei de afaceri din industrie, pe total (piaţa internă şi piaţa externă) a scăzut faţă de luna corespunzătoare cu

2,1%

.

Sursa: INS

Sursa: www.diseara.ro

NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

XXXXXXX

ABONAMENT PE ANUL 2008 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: .....................................................................................................................................

Adresă companie: ....................................................................................................................................

Județ: .................................... Localitate: .................................................................................................

Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: .......................................

Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: .............................................

E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: Industrie

Construcții

Comerț

Servicii

Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail.

București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27

Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților.

Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici.

Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți.

Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.

Foarte utile

Utile

Puțin utile

Deloc utile

Foarte bună

Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

Financial Director unica revistă dedicată exclusiv directorilor financiari

Food & Bar revista tendințelor în restaurante și baruri

Pharma Business revista de management medical și farmaceutic

Piața revista bunurilor de larg consum

Mai 2008

ROMÂNIA

r rio II TĂȚI e t in Z NI În CI PORTULTĂRI

DEȚĂRI ȘIU DEZVLIARE O

O

ă AN NTR OBI e dup52 N I E p a F P IM ce gin în pa

Mai 2008