ARTĂ CONTEMPORANĂ
DANIEL RĂDULESCU
Sculptorul care transpune volumetric propriile trăiri Daniel Rădulescu este un artist complex și complet, fiind unul dintre cei mai apreciați artiști români ai momentului. Transmite prin intermediul oțelului ceea ce gândește, simte și trăiește. Lucrează fără matriță sau formă, aș spune asemenea unei imprimante 3D umane, însă nu este suficient, căci întregul proces presupune și o conectare la universul său lăuntric, lăsându-se ghidat de propriile experiențe și senzații și inspirat de corpul și psihicul uman. Cu metalul a fost „o dragoste la prima flamă”, dar până să ajungă să lucreze cu oțelul s-a jucat cu mai multe materiale, de la piatră, lemn, rășină, lut, ipsos, până la fructe. Sculpturile lui Daniel și-au găsit până acum căminul în doisprezece țări de pe patru continente. Luna aceasta va fi unul dintre artiștii care reprezintă România la Expo Dubai 2020, una dintre cele mai grandioase expoziții din istorie, un eveniment special organizat o dată la cinci ani, la care se estimează că vor fi prezenți aproximativ 25 de milioane de vizitatori, urmând apoi să plece spre Africa de Sud, unde va participa la o altă expoziție care are loc în Johannesburg. Puteți face cunoștință cu lucrările sale și în online, pe site-ul danielradulescu.ro. PAGINA
50
Balance, struggle and support / foto © Cristian Vasile
Daniel, ai fost întotdeauna preocupat de artă? Am fost întotdeauna preocupat de pasiunile mele. Cea mai fragedă amintire pe care o am implică un creion și o foaie de hârtie. Ulterior am intrat la școala de Arte Plastice secția grafică, unde am petrecut 8 ani. Imediat după bac, pasiunea s-a îndreptat spre grafica 3D, lucru pe care l-am făcut intens timp de 5 ani în 6 studiouri de grafică din București. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru sculptură și cum de ai ales să te concentrezi pe o carieră în domeniu ? Pasiunea pentru sculptură am avut-o mereu, îmi amintesc la 18 ani când am ajuns în București și mă plimbam prin parcul Carol, am rămas copleșit și fascinat de „Giganții” din piatră al lui Dimitrie Paciurea și Frederic Storck. O lungă perioadă, sculptura s-a regăsit în mine prin alt mod, desenele erau mult mai volumetrice, făceam multă sculptură digitală, ulterior nu-mi mai scoteam mâinile din lut și de aici a început un proces www.zilesinopti.ro
