PE GUSTUL NOSTRU
TEXT DE COSMIN DRAGOMIR
foto © Cesar Okada (www.istockphoto.com)
Urâțenia noastră cea din toate farfuriile
S
ă ne intre bine în cap de la început. Facebookul nu e internet! Pur și simplu nu e. E altceva. Mult mai de încredere, mai intim, mai ușor de accesat. Facebookul este scara blocului unde vecina de la parter ascultă podcastul Acces Direct cu volumul la 46 ca să audă cine pe cine mai bălăcărește în timp ce-și ține ochiul drept lipit de vizor. Ochiul pe intrare, timpanul atent la televizorul din sufragerie. Facebookul nu e internet. Internetul e rău. Bad internet, bad! Pe internet sunt rețete, dar sunt de pe internet deci nu-s de încredere. Rețetele de pe facebook, scrise special pentru oricine cere „rețeta” sunt cele de încredere. Acolo chiar îți răspunde o persoană și este chiar aia care a făcut acea
www.zilesinopti.ro
rețetă. Nu e internetul unde habar nu ai cine îți spune rețeta. Sau prețul… (sic!). E plin facebookul de grupuri culinare. Sunt pline grupurile culinare de tot felul de gospodari și gospodine care țin să se împăuneze cu orice oblete prăjit până spre carbonizare, înecat cu mujdei și alintat cu mămăligă. REȚETA! Cu, arareori, varianta: rețeta vă rog. Este regulă ca oricine postează orice să dea și rețeta. O franzelă de la colț cu niște parizer necesită explicații suplimentare: de unde a cumpărat franzela, de unde parizerul și neapărat PREȚ. Clișeele funcționează atât de bine de zici că e altgoritm gândit de Mark. Majoritatea covârșitoare a membrilor unor astfel de grupuri nu are încredere în internet. Mulți nici în vaccin, dar asta e altă mâncare de pește. Pe de o parte îi înțeleg. Există o mulțime de agregatoare de texte
gândite doar pentru trafic și pe unde umblă nestingherite rețete scoase din burtă, copypaste-uri ușor modificate de câte un viitor student la jurnalism. Sunt pline grupurile de sceptici care nu au încredere în foodbloggeri. Sunt pline grupurile de oameni care nu intră pe site pentru că nu vor ca bloggerul să câștige doi cenți datorită lor. Sunt pline grupurile de oameni care îi înfierează pe bloggeri pentru product placement. Aceeași oameni cred că facebookul este moca. Și că lor oricum li se cuvine totul moca (buie mloggerilor s-a dat?). Am pățit deseori să fiu apostrofat că cer bani pentru consultanță. Dragilor, nu mă plătește Ministerul Culturii. Nici Oculta Mondială. Din păcate. Și mai sunt pe aceste grupuri mulți oameni răi. Ăia care te înjură că ai făcut piftii și de fapt el știe că alea sunt răcituri. Ăia care te blesteamă că ai pus mărar în loc de pătrunjel. Ăia care te trimit la dracu pentru o friptură medium rare. Și știu că acest text pare inutil, ei nu citesc revista de față nici pe net, nici tipărită. Pentru că oricum ei știu mai bine. Dar eu nu despre farfurii vorbesc ci despre cum ne informăm, despre surse de încredere versus fake news și clickbait. Despre faptul că iubim să auzim ce ne dorim să auzim, nu adevărul. PAGINA
91
