PERSPECTIVE
Despre artă și pandemii
Î
ntr-un discurs pe tema rolului artei în timpul evenimentelor care schimbă lumea, precum epidemiile sau pandemiile, Anne Pasternak, curatorul și directorul Muzeului Brooklyn, spune că expozițiile de artă sunt locurile în care memoria, cunoașterea, inspirația și visurile, trecute sau prezente, se întâlnesc pentru a conecta oamenii în cele mai dificile momente. De-a lungul timpului, artiștii au reușit să ilustreze durerea, anxietatea, izolarea și frica în cele mai profunde moduri, păstrându-și, totuși, speranța pentru ceea ce urmează la finalul lor. Astfel, arta a oferit și va oferi întotdeauna un chip și o poveste lucrurilor de care ne temem cel mai mult, precum și celor pe care nu le putem înțelege în întreaga lor intensitate.
Saint Charles Borromeo
Saint Thecla Praying
Dacă privim epidemiile din trecut, pentru început, există o multitudine de picturi care își au originea între anii 1400 și 1800, oferind o imagine amplă asupra Europei în vremea ciumei. De exemplu, într-un peisaj deloc străin pentru noi, cei de astăzi, dar adaptat contextului istoric, tabloul pictorului francez Pierre Mignard, „Saint Charles Borromeo Among the Plague-Stricken of Milan”, făcut între anii 1646 și 1650, prezintă o lume în care, în orașul Milano, aflat în carantină, oamenii nu puteau lua parte la practicile religioase. Astfel, Sfântul Charles Borromeo, care era pe atunci arhiepiscopul orașului, este arătat oferind sprijin celor bolnavi, majoritatea tablourilor din perioada aceea fiind un îndemn de a ajuta persoanele aflate în nevoie și prezentând puterea și sacrificiul celor din prima linie. Motivul solidarității umane apare și în „Burying the Dead” (1650), a lui Michiel Sweerts, „Charity” (1743-1744), de Francesco de Mura sau în „Saint Thecla Praying for the Plague-Stricken” (1758-1759), a lui Giovanni Battista Tiepolo. În același timp, artiști precum Michel Serre („Plague in Marseille”), Nicolas Poussin („The Plague at Ashdod”) sau Pieter Bruegel („The Triumph of Death”) oferă reprezentări apropiate de realitatea evenimentelor, unele într-un peisaj tip Danse Macabre, care arată cum în fața necunoscutului și tragediei toți oamenii devin egali, împărtășind aceeași experiență.
52 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI
Self-Portrait with the Spanish Flu
Self-Portrait After The Spanish Flu
O altă epidemie care a avut un impact puternic asupra artei este Gripa Spaniolă de la începutul secolului XX. Printre cele mai cunoscute tablouri din perioada respectivă se află cele ale pictorul norvegian Edvard Munch, anume „Self-Portrait with the Spanish Flu”, în care artistul se prezintă singur într-o încăpere, stând întrun fotoliu, afectat de gripă, alături de „Self-Portrait After The Spanish Flu”, unde apare ca supraviețuitorul ei, și cele ale artistului Egon Schiele, care în „Dying Edith Schiele” și-a schițat soția înainte ca amândoi să moară din cauza bolii în 1918. Epidemiile sunt regăsite și în literatură, în lucrări precum „Ciuma” lui Albert Camus, în eseul Virginiei Woolf, „On Being Ill”, în psihologia eroinei sale, Clarissa Dalloway („Doamna Dalloway”), care este o supraviețuitoare a Gripei Spaniole sau în „Decameronul” lui Giovanni Boccaccio. www.zilesinopti.ro
