INTERVIU DE IOAN BIG
CEZARA DAFINESCU File din povestea unei actriţe încântătoare
D
istinsă cu Premiul pentru întreaga carieră la Gala TIFF 2021, îndrăgita actriţă de teatru şi film Cezara Dafinescu a debutat acum jumătate de secol pe marile ecrane prezentând un concurs în comedia Brigada Diverse în alertă! şi tot cu aproximativ 50 de ani în urmă a început povestea ei de dragoste cu publicul de teatru, indiferent că a apărut în faţa acestuia ca Wanda Serafim în Gaiţele, Sandra în Zbor deasupra unui cuib de cuci, Alta în Act veneţian sau Ina în Campionul. Şi pentru că odată cu trecerea timpului tot mai multe file s-au adăugat acestei poveşti care încă nu s-a sfârşit, am considerat nimerit să o răsfoim din nou ca să ne reamintim de unele aventuri teatrale şi cinematografice care îi jalonează capitolele şi care au imprimat-o pe Cezara Dafinescu într-un fel minunat, de neşters, în memoria spectatorilor aparţinând mai multor generaţii.
www.zilesinopti.ro
RETROSPECTIVĂ Aş vrea să plecăm în dialog lămurind circumstanţele în care s-a produs acel declic care v-a făcut să credeţi, adolescentă fiind, că puteţi deveni realmente o bună actriţă. A trebuit să credeţi cu tărie în acest lucru, presupun, ca să daţi şi a doua oară examen la Teatru… N-am crezut. Eu consider că atunci când trebuie să se întâmple ceva se întâmplă sau, mai precis, nimic nu e la voia întâmplării şi tocmai că nu m-am gândit niciodată să mă fac actriţă. [...] La Sibiu, unde m-am născut, am vrut să fac balet, dar cum se vedea c-o să fiu înaltă şi pe vremea aceea parteneri erau puţini, mi s-a sugerat că n-o să am partener. Şi atunci leoaica din mine, chit că aveam doar 8-9 ani, s-a supărat atât de tare încât am zis ‘Da? N-am voie să fac ce vreau eu? Atunci fac ceva diametral opus!’ Şi diametral opus faţă de graţia baletului a fost atletismul. Mătuşa mea era antrenoare emerită, avea campioni, şi m-a luat în grupa ei, am făcut liceul sportiv şi, cum râd eu mereu, noi, leii, când ne-apucăm de ceva trebuie să fim primii... am devenit campioana ţării la juniori. Natura a făcut însă în aşa fel încât să am un accident când eram în lotul ţării la atletism şi cum şase luni pentru un sportiv de performanţă înseamnă imens a trebuit să renunţ. În paralel, părinţii voiau să dau la medicină. M-am pregătit serios pentru medicină cu şefii catedrelor de anatomie PAGINA
11
