INTERVIU DE IOAN BIG
Dumnezeu să-l odihnească!, și pe urmă la Opera Națională am făcut cu Vasile Martinoiu [reputatul bariton şi formator de talente de la ONB – n.r.], și deci m-am tot pregătit... am cântat în audiția lui Andrei Șerban, am avut Nessun Dorma, Elixirul Dragostei, am cântat Carmina Burana la examen, aveam deci acumulată experiența asta a jocului cu vocea până la The Lion King. După aia, cu Dracula la Hotel Transilvania, a fost la fel: am venit, am ascultat - eram fan Adam Sandler de ani de zile - și m-am bucurat foarte mult că am luat audiţia. M-am bucurat… Da, am vrut să-l fac pe Dracula!
Anul acesta ți se aude vocea în 4 filme, căci până la Hotel Transilvania: Transformania ai avut deja Tom și Jerry, Paw Patrol și Jungle Cruise. Cum se pregătește un asemenea rol, care presupune doar utilizarea vocii? Mai ales la Hotel Transilvania am avut șansa să colaborez cu Anca Sigartău [cunoscuta actriţă, o veterană a dublajelor de voci, care a asigurat regia acestora la Transformania - n.r.], față de care am respect mare și admirație... este ca o soră de-a mea, mai mică ca vârstă dar cu o experiență și cu o practică în lumea muzicii devastatoare, ea făcând pian de mică, bună pe canto, cu o voce senzațională. Să ai un www.zilesinopti.ro
POP CULTURE MAGAZINE
regizor la dublaje te ajută foarte mult, pentru că este cel care te aude. De multe ori, personajele în filmele de animație pornesc de la înregistrarea vocii: ei știu ce caracter va avea, că va fi o nevăstuică sau un elefant, dar îl înregistrează pe respectivul actor cu o voce cu un anumit parfum pe care ei îl definesc - “Asta e vocea personajului X” -, și abia în momentul acela îi desenează lui X și detaliile. Și atunci, practic, e bine să am un regizor foarte mișto de platou, de sunet, iar în căști să am o direcție dată de inflexiunile de intențiile ascunse în replici... unde este un pic dificil (dar este provocator) fiindcă noi jucăm textele în română şi este o altă frazare, sunt alte cuvinte, alte accente. Joaca asta devine un antrenament teribil. Este mai bogat decât practica de teatru. Și decât practica de înregistrare radiofonică. Pentru că în scenă, în practica de teatru, tu te desfășori cu instrumentul tău - corpul și vocea - și dacă ajungi la o combinație, dacă stabilești cu regizorul că are nevoie de o culoare vocală a ta, de un anume fel, eu o voi ține în tot rolul și conform cu tiparul meu. Când mă duc însă la dublaje, vocea şi timbrul îi aparţin deja lui Adam Sandler, sau lui Gary Oldman, sau lui Jeremy Irons, şi atunci ele sunt pentru mine ca niște ștachete, niște ținte, și se produce un fenomen foarte dinamic în interiorul meu ca actor. [...]
Citiţi interviul complet cu CLAUDIU BLEONŢ pe www.zilesinopti.ro PAGINA
71
