Zile și Nopți București, mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE. MAI 2021 WWW.ZILESINOPTI.RO

Interviu exclusiv: GHEORGHE ZAMFIR

„Nu eu am ales naiul, el m-a ales pe mine”

POP-UP STORiEs: SNOWDEN, VIAȚA PRIVATĂ ÎN ERA DIGITALĂ RALUCA FEHER: JOS MATRIX. SUS IMPERFECȚIUNEA! IOAN BIG: MASCA DIGITALĂ. O ALTĂ FAȚĂ. O ALTĂ VIAȚĂ?

Artă

Muzică

Film

Eat&Drink

Solo show DARIE DUP

Aniversare MULHOLLAND DRIVE

ST. VINCENT

CIORBA mâncare identitară românească

Mai 2021

Editorial

POP CULTURE MAGAZINE

Gânduri despre profesoara mea, caracatiţa Ioan BIG, publisher Oscarul pentru documentar mergea în 2011 către Inside Job, film despre corupţia sistemică din US care a contribuit la criza financiară globală, în defavoarea lui Exit Through a Gift Shop, povestea reală a unui imigrant obsedat de Street Art, regizată foarte artistic de Banksy.

După 10 ani, Colectiv, documentarul cel puţin la fel de valoros despre corupţia sistemică din sănătate şi consecinţele sale tragice a pierdut acelaşi premiu în favoarea lui My Octopus Teacher, o poveste, la fel ca Exit Through..., concepută şi pusă în scenă astfel încât să înduioşeze. O schimbare majoră a perspectivei asupra importanţei şi relevanţei la nivel de masă a tematicii produsului cultural într-un gen menit să reflecte în mod obiectiv realitatea.

Ce s-a întâmplat într-un deceniu care anunţa mai degrabă un shift cultural înspre realism şi realitate? Fiindcă am ajuns să trăim azi într-o epocă a ficţiunii în care o caracatiţă învinge colectivul nu doar la Oscar ci în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. În care realitatea trebuie regizată ca un spectacol (cu aparenţă de documentar) pentru a fi înghiţită de cetăţeni in corpore. Diriguitorii, tentacule ale cefalopodului politic, ne oferă zilnic atâtea adevăruri alterate încât Big Brother s-ar înroşi de invidie. Reţelele sociale au devenit medii de dezinformare iar oamenii s-au transformat, mulţi dintre ei, în troli sau omboţi, în condiţiile în care cultura ce conferă identitate unei comunităţi se sufocă ignorată în realitatea politicienilor iar industriile Pop culture supravieţuiesc doar alimentând ipocrit corectitudinea politică conjuncturală. Pandemia ne arată cât de mult www.zilesinopti.ro

ficţiunea a acaparat realitatea. Super-eroii se numesc acum “eroi din linia întâi”, magia e curentă în manipularea cifrelor, faptelor şi intenţiilor, iar gestionarea crizei ţine de SF. Cu 10 ani în urmă, zidul de la frontiera între realitate şi ficţiune părea că se va ranforsa într-un mod radical şi că se anunţă un shift cultural spre realul nefiltrat. Potenţialul de entertainment al realităţii era definit atunci de noi show-uri TV, Românii au talent şi X Factor, centrate pe calitate frustă şi nu pe prefabricat, escapismul era satisfăcut de ficţiuni clar delimitate de realitate (începea Game of Thrones, se încheia Harry Potter), competiţia dintre posturile de ştiri, doar două, nu includea fabricarea de breaking news, iar oamenii îşi împărtăşeau cu relativă onestitate, fără make-up asistat tehnologic, gânduri şi imagini personale pe MySpace sau Facebook. Cu trecerea timpului însă mulţi dintre ei au devenit prizonierii propriilor ficţiuni, s-au transformat în personaje, iar scrisul lor a dobândit caracter eseistic.

Paradoxal, prin inflaţia de canale de comunicare şi de comunicatori în spaţiul public, foamea şi nevoia de realitate a început să transforme tocmai realitatea în ficţiune. Problema constă în faptul că nu ne putem plănui real viitorul în baza autoficţiunii atâta vreme cât vom accepta fără să chestionăm lecţiile date de “profesoara” noastră, caracatiţa, şi, mai mult, vom pleca în construcţia realităţii noastre prezente din frânturi colectate haotic de post-uri, tweet-uri şi clip-uri ale “realităţii” altora.

PAGINA

3

CUPRINS

POP CULTURE MAGAZINE

Muzică / pagina 19 BEDROOM POP - Succes din confortul dormitorului ����������������� 19 MUZICĂ NOUĂ ST. VINCENT:Daddy’s Home �������20 Vintage & Modern - Surprizele primăverii �������������������������������������������21

Artă / pagina 27 DANSTOPIC sau dansul privit ca un loc destinat transformării și experimentelor ����������������������������� 27 PERFORMING ARTS: ALEXANDRA BĂLĂŞOIU - Realitatea augmentată a dansului contemporan ���������������������������������������������������������������������������������������28 ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WALK & SHOOT FEST Realitatea sub lentilă ������������������������������������������������30 FESTIVAL: CALEIDO Multiculturalitate, interdisciplinaritate, performance ����������������������� 31

INDIE STAR LONDON GRAMMAR - Gramatica impecabilă a lui Hannah Reid �����������������������������22 ANIVERSARE: JOHNNY CASH - Protestul omului în negru �������������������������������������������������������23

POEZIE: GENERAŢIA BEAT - Muzica(litatea) poeziei lui ALLEN GINSBERG ����������������������������� 32 ARTĂ CONTEMPORANĂ: DARIE DUP - “În artă, dacă nu negi, nu mergi mai departe” ����������� 34 MAEȘTRI B.D.: De la New York la Palatul Suțu, o călătorie în benzi desenate alături de artistul româno –american SANDU FLOREA ����������������� 36

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: MARCUS BONFANTI -Un rătăcitor fericit în lumea Blues-ului �����������������������������������������������������24 OMUL CU DISCURILE: OZ NOY “SNAPDRAGON” ���������������������������������26

SPECTACOL: Maria dintre flori ��������������������������� 37 ARTIȘTI URBANI: ILUC - „La baza stilului meu stă o selecție de forme geometrice inspirate din folclor” ����������������������������������������� 38

GHEORGHE ZAMFIR �������������������������� 9

POP-UP STORiEs ��������������������������� 12

„Nu eu am ales naiul, el m-a ales pe mine.”

Dosar permanent: Viața privată în era digitală

PAGINA

4

www.zilesinopti.ro

CUPRINS

Mai 2021

FILM / pagina 41 IN THE MOOD FOR… CANNES 2021 ����������������41 PREMIERĂ: Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, pe ecranele din România ������������������������42 STREAMING: Vegas. Zombies. Acţiune! ARMY OF THE DEAD ����������������������������������������������������������43

EAT&DRINK / pagina 51 CULINARiA: Când pandemie nu o să mai fie… ��������������������������� 51 GURMAND: Ce le place corporatiștilor �������������� 52 TOP: 5 locuri din țară unde mănânci un grătar bun ������������������������������������������������������������������������������� 53

CINE COMBO: MADS MIKKELSEN, un erou occidental al cinematografiei moderne ��������������������������������������� 44

CĂLĂTORIE CU GUST: E grătarul românesc mai bun decât cel japonez? ��������������������������������������������� 54 Eroii lui MARK MILLAR din comics-uri pe ecran ����������������������������������������������������������������������� 45 POINT OF VIEW: Mainstream & Night of Kings ������������������������������������������� 46 ANIVERSARE: Cu gândul la MULHOLLAND DRIVE ��������������������������������������������� 47 STREAMING: Filme și seriale documentare pe care trebuie să le vezi ��������������������������������������������������� 48 ANIME: Anime și roboți în stil american ����������������������������������������� 50

IDENTITATEA ÎN DIGITAL ���� 16 “Insuportabila presiune a Social Media de a părea mereu fericit” LIFESTYLE ��������������������������������������������� 66 Despre pandemie și hikikomori www.zilesinopti.ro

PE GUSTUL NOSTRU: Ciorbele, mâncare identitară românească ��������������������������������� 57 DRINK: Vinul îl face Dumnezeu și, uneori, vedeta ������������������������������������������� 58 TOP: 5 locuri din țară unde poți să bei o bere artizanală românească ��������������������������������� 59

Întâlnirile

Eat&Drink

��������������������������������������������������������������������������������� 60

POVEȘTI DE SUCCES ������ 64 Stația RomBeer, afacerea care-ți oferă bere artizanală românească la pet PAGINA

5

Mai 2021

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/ zilesinopti ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE ISSN 2559-172X Apare gratuit, lunar.

Nr. 5 - mai 2021 Tiraj: 25.000 exemplare București (10.000 ex) Brasov (5.000 ex) Cluj (5.000 ex) Iasi (5.000 ex) Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro Director Vânzări: Simona Stoichici, Simona@simone-advertising.ro Publicitate print: Regia MGSI, Valeria Iliescu valeria.iliescu@mgsi.ro Alexandru Popescu alexandru.popescu@kisstv.ro Publicitate online: Alexandru Cârcei, alexandru.carcei@whitemedia.ro Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro Dezvoltare online: Radu Ganea, raduganea@raduganea.com Online/Social Media: Georgiana Grigore, site@zilesinopti.ro EDIȚIA DE BUCUREȘTI: Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro Online: Miruna Enescu, bucuresti@zilesinopti.ro Distribuție: Dan Budoi EDIȚIA DE BRAȘOV: Redacție: Georgiana Grigore site@zilesinopti.ro Distribuție: Andrei Paul paul.andrei@zilesinopti.ro EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro Distribuție: Pop Eugen Claudiu EDIȚIA DE IAȘI: Vânzări/distribuție: Andrei Stratulat , iasi@zilesinopti.ro Francize ZILE ȘI NOPȚI: Timișoara, Sibiu, Oradea, Pitești, Bistrița.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL. Brașov, Str. Octavian Goga nr. 9A REVISTĂ CULTURALĂ FINANȚATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII PAGINA

6

POP CULTURE MAGAZINE

www.zilesinopti.ro Știri

Programe

SELECTĂM cele mai importante și relevante știri din toate domeniile de interes pentru timpul liber, pop-culture, transmitem știri corecte și verificate, suntem informați pentru cititorii noștri.

PROGRAMELE culturale, de film, de muzică, de artă, de spectacole șamd sunt rodul a zeci de ore de research și difuzare în online pentru a prezenta exhaustiv pe zile și pe ore oferta de timp liber a orașului tău.

Autori & contributori IOAN BIG PUBLISHER

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture.

Este autor al volumelor “Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, “Sexul... crucea lui Ken Russell”, “Eric Clapton”, “Era Punk” și “Zombies în secolul 21”.

GRUIA DRAGOMIR REDACTOR

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre influența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia.

SILVIA TRAȘCĂ

REDACTOR

Absolventă a Facultății de Jurnalism din București, specializarea Comunicare, Silvia este jurnalistă și creatoare de conținut pe subiecte care includ filmul, muzica și povești de viață autentice."

DELIA MITRACHE REDACTOR

Delia este jurnalistă și face selecția de evenimente culturale pentru rubricile de recomandări.

"Realizează reportaje și interviuri din spațiul teatral și festivalier.

HORIA GHIBUȚIU REDACTOR

Horia s-a născut la Praga, în 1969.

Avea să fie adus în ţară la şase săptămâni de la naştere şi lăsat să crească aici. E ziarist din 1990, a lucrat de la presa cotidiană (Tineretul liber, Evenimentul zilei, ProSport, Adevărul) până la ghiduri TV (TVmania) şi reviste lucioase...

TEODORA BRATU REDACTOR

Teodora este jurnalistă și face recomandări din spațiul teatrului, filmului și artelor performative. www.zilesinopti.ro

Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

/ experiențe pop culture DESKTOP&MOBILE Muzica

Film

Artă

Eat&Drink

MUZICA. e unul din pilonii experiențelor urbane: interviurile realizate de Ioan Big, recomandările de muzică nouă realizate de Alex Mușat, recenziile lui Berti Barbera.

FILM. Premiere, Cine Combo, Videodome, propunerile de filme ale Teodorei Bratu, recomandările de seriale de Gruia Dragomir și ceilalți contributori.

ARTA. Selectăm cele mai importante manifestări ale artei. Performing arts, arta actorului, interviuri, recomandări realizate de Ioan Big și contributorii invitați să scrie în paginile dedicate artei.

EAT&DRINK. Experiențele culinare sunt tratate în scris din ambele tabere de Horia Ghibuțiu, Cosmin Dragomir și Mădălina Sánta, dar și analize și știri din domeniul culinar și horeca de redactorii noștri.

 PAG. 41

IRINA-MARGARETA NISTOR

 PAG. 36

MĂDĂLINA DIACONU

 PAG. 51

MĂDĂLINA SÁNTA

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

Cel mai cunoscut critic și promotor de film din România.

Irina-Margareta scrie despre arta și industria cinematografică.

Realizator radio și foto jurnalist, pasionată de benzi desenate.

Mădălina scrie articole ce acoperă capitolul dedicat artei.

Mădălina are 29 de ani, este Chef și de curând antreprenor.

Mădălina scrie pentru online rubrica Povești din bucătărie.

 PAG. 16

RALUCA FEHER

 PAG. 57

COSMIN DRAGOMIR

 PAG. 46

ȘTEFAN IANCU

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

Raluca Feher lucrează de imediat 30 de ani în comunicare, ca jurnalist și apoi în publicitate. Raluca scrie articole de opinie pe diverse teme: food, advertising, social media...

Este jurnalist specializat în gastronomie. A înființat gastroart. ro – revistă dedicată cercetării istoriei gastronomiei, editura omonimă care valorifică patrimoniului culinar național.

Ștefan este actor, a interpretat roluri în peste zece producţii româneşti şi străin e, lungmetraje şi filme TV. Scrie articole despre film.

 PAG. 37

ANDREI POPOV

 PAG. 19 PAG. 21 PAG. 23

ALEX MUȘAT

 PAG. 26

BERTI BARBERA

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

CONTRIBUTOR

Andrei Popov este jurnalist cultural. În prezent este director adjunct al Forumului Cultural Austriac Bucureşti.

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzica Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

Muzician, actor, prezentator de televiziune, compozitor.

Berti Barbera are în print și online rubrica Omul cu discurile.

www.zilesinopti.ro

PAGINA

7

Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

8

www.zilesinopti.ro

PAGINA

GHEORGHE ZAMFIR

INTERVIU DE IOAN BIG

„Nu eu am ales naiul, el m-a ales pe mine.”

S

ervindu-se de nai ca unic instrument de pacificare artistică, Gheorghe Zamfir a unit timp de decenii o lume întreagă reușind să estompeze prin muzica sa absolut inegalabilă hotare geografice, spirituale, istorice și culturale. Indiferent unde au fost sau încă sunt ascultate, într-un teatru parizian sau în filmele lui Tarantino şi Sergio Leone, acasă pe platan sau într-o sală de concert de pe alt continent, Doina de jale, Misa pentru Pace, Ciobănaşul singuratic sau Doina lui Petru Unc fac uitate acele linii formal trasate între est și vest, muzică cultă și cultură pop(ulară), tradiţie și modernitate, sacru și profan, naţional și universal. Inegalabilul Gheorghe Zamfir a devenit însă un fenomen global nu doar fiindcă s-a servit de nai ci pentru că, în egală măsură, i-a fost credincios și a servit la rândul lui instrumentul cu devoţiune, pe parcursul

www.zilesinopti.ro

întregii vieţi, punându-și deopotrivă harul și știinţa în slujba revoluţionării unui instrument vechi de mii de ani. Nici artistul și nici instrumentul nu ar ajuns la împlinire unul fără de celălalt, astfel încât ‚Naiul lui Gheorghe Zamfir’ și ‚Gheorghe Zamfir și naiul său’ sunt, ambele, sintagme la fel de relevante pentru a defini o simbioză artistică unică în istoria muzicii contemporane.

Cu peste 300 de lucrări muzicale compuse, care definesc un spirit creativ ce transcende epoci, mode și genuri muzicale, și mai mult de 120 de milioane de discuri vândute pe toată planeta

pe parcursul a peste 60 de ani de carieră artistică, GHEORGHE ZAMFIR reprezintă una dintre cele mai importante valori din tezaurul cultural naţional și de acest lucru trebuie să ne reamintim constant ca iubitori de muzică, ca oameni, ca români. Pe 6 aprilie, maestrul Zamfir a împlinit 80 de ani iar aniversarea a fost un bun prilej pentru un dialog despre spirit, suflet și muzică.

PAGINA

9

GHEORGHE ZAMFIR În 1959 erați încă elev de liceu când ați înregistrat primele dumneavoastră compoziții cu Orchestra de Muzică Populară Radio.

Ce scânteie a scăpărat în interiorul dumneavoastră care v-a insuflat crezul că puteți fi un bun compozitor?

Elev fiind, mergeam la subsolul liceului de muzică, astăzi denumit Dinu Lipatti, şi repetam teme folclorice la nai, pentru a-mi dezvolta acuratețea interpretativă.

Erau momente de revelație, ca acel moment în care am compus Doina de Jale, momente în care mă transfiguram și mâna îmi mergea singură pe portativ, fără să știu de unde vin acele fraze muzicale. Eu cred cu tărie că noi, compozitorii, sculptorii și pictorii, suntem co-creatori, unelte în mâna lui Dumnezeu, pentru a aduce mesajul Lui în lume prin creația noastră. Suntem răspunzători doar în parte.

De fapt doar imperfecțiunile ne aparțin.

Messe pour la Paix, pe care aţi compus-o în 1974, reprezintă una dintre cele mai valoroase lucrări din muzica contemporană românească. Spuneți-mi câteva cuvinte despre geneza ei.

Când imensul dirijor Sergiu Celibidache mi-a citit compoziția “Messe pour la Paix” a fost nevoie să insist în a-l ruga să-mi spună opinia sa despre lucrare. Era bulversat și într-un final mi-a PAGINA

10

POP CULTURE MAGAZINE

La 14 ani, la acordeon

Afiș Gaite Montparnasse

Cu Sergiu Celibidache

recunoscut că ce am scris eu va revoluționa muzica acelor timpuri. De fiecare dată este nevoie de un vizionar, vorbim de orice domeniu, nu doar de muzică, pentru progres și pentru a crea linii noi de exprimare. Eu am simțit sacrul până în măduva oaselor. Mi-a fost dat să trăiesc anumite desprinderi de material, de vizual, care mi-au creat universuri muzicale greu de exprimat în cuvinte. Stările mele de reală transă m-au inspirat în a ilustra muzical sacralitatea.

Aceste experiențe au contribuit la majoritatea compozițiilor mele. [...]

Cum s-a nascut în dumneavoastră nevoia de a îmbunătăți instrumentul de care v-ați atașat? A mai suferit instrumentul modificări după ‘Revoluția Zamfir’?

Naiul este instrumentul primordial. Când încă nu știa a ciopli piatra, omul a auzit primul sunet de nai. Sunetul vântului în trestia ruptă de pe o margine de apă a fost prima muzică dăruită omului de Dumnezeu. De la Naiul lui Pan până la naiul profesorului meu Fănică Luca a fost o întreagă evoluție. Dar când eu am conștientizat adevăratul potențial al acestui instrument, nimic nu mi-a mai stat în cale să-l dezvolt în așa fel încât să pot acoperi aproape toate genurile muzicale cu el. Astfel s-a născut ideea mea și cu ea întreaga gamă de naiuri. Tenor, Alto, Bas, Naiul Gigant etc. Toți naiștii din lume folosesc inovațiile mele.

Nu știu să fie o altă descoperire referitoare la acest instrument. www.zilesinopti.ro

Mai 2021

Cu Papa Ioan Paul al II-lea

Din perspectiva dumneavoastră, naiul este un instrument zeiesc sau dumnezeiesc? Cum ați putea descrie iubirea pe care o aveți pentru acest companion?

Cu siguranță are valențe divine.

Zeitatea a fost doar un simbol.

Naiul este un dar divin, și o spun cu convingere, după o viață de experiențe extraordinare cu acest instrument. Nu există un sunet mai pur pe planetă, un sunet care să vindece. De aici și impactul emoțional asupra oamenilor. Naiul atinge niște corzi ale sufletului ca nimeni altul. Nu eu am ales naiul, el m-a ales pe mine. Trebuie să fii capabil de o anumită stare de grație pentru a deveni una cu acest instrument. Este greu să dai culoare. Mecanic se descurcă mulți, dar să duci sunetul la un nivel emoțional deosebit este o artă, un har. Nu este foarte prietenos, mai ales că nu poți cânta la el nici cu degetele, nici să te ajuti de privire, nu prea ai control. Pe nai trebuie doar să-l simți și să-ți dozezi respirația în așa măsură încât să-i descoperi toate ungherele. Presupune un efort uriaș să ții notele lungi dar tot la fel de uriaș și în momentele de virtuozitate.

Aș putea spune că există o legătură indisolubilă între noi, dar chiar dacă eu am construit naiuri, naiul m-a făcut ceea ce sunt. www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Cu Ennio Moriconne și Sergio Leone

Ce credeți ca i-a adus lui Gheorghe Zamfir faima mondială în condițiile în care în anii ’60-’70 muzicienii de pop-rock erau cei care umpleau stadioane iar muzica de inspirație sacră sau folclorică avea o audiență nișată?

Tocmai puritatea sunetului. Fie că-l recunoaște, fie că nu, există

Japonia - cu dirijorul Seiji Ozawa

în sufletul fiecărui om un colț neîntinat al sacralității, parte a creației divine. Naiul este maestrul acelor coarde de suflet. El scoate la lumină tot ce este pur și frumos în om. Rezonanța muzicii pe care am împărtășit-o la nivel planetar i se datorează exclusiv acestui minunat instrument. [...]

Citiţi interviul complet cu GHEORGHE ZAMFIR pe www.zilesinopti.ro PAGINA

11

TEXT DE CLAUDIA ALDEA

POP CULTURE MAGAZINE

Edward Snowden - foto © Lindsay Mills

POP-UP STORiEs

DOSAR PERMANENT: Viața privată în era digitală „Mă numesc Edward Joseph Snowden. Cândva am lucrat pentru guvern, dar acum lucrez pentru public. Mi-au trebuit aproape trei decenii pentru a înțelege că între cele două noțiuni există o deosebire iar când am înțeles-o mi-a adus necazuri la locul de muncă.” Așa începe autobiografia lui Edward Snowden, fost inginer de sistem din cadrul Agenției Centrale de Informații (CIA) și, mai târziu, din cadrul Agenției Naționale de Securitate (NSA).

D

upă o carieră de 7 ani în Comunitatea Americană de Informații (IC), în 2013, acesta a dezvăluit publicului cum guvernul american folosea un sistem de supraveghere în masă prin care colecta informațiile private ale oamenilor din întreaga lume, alcătuind astfel un dosar permanent care putea fi folosit împotriva oricui, oricând. Conform www.zilesinopti.ro

lui Snowden, toate sistemele au un defect de design: „cei care creează regulile nu au niciun stimulent de a acționa împotriva lor înșiși”. Astfel, într-o lume în care telefonul, tableta și laptopul reprezintă cărți de vizită ale persoanei care le folosește - cine ești, cum arăți, ce interese ai, unde locuiești, cu cine vorbești -, este important să ne întrebăm cine stochează aceste informații și de PAGINA

13

foto © Stephen Hird (Reuters)

POP-UP STORIES ce.Crescând într-o familie de militari, EDWARD SNOWDEN a crezut întotdeauna că trebuie să-și servească țara, sentiment amplificat de tragedia din 11 septembrie 2001, care a și generat de altfel aceste inițiative de supraveghere în masă. Deziluzionat însă de programele NSA în care a fost implicat, decide să devină ‚whistleblower’ (persoană care divulgă secrete profesionale atunci când se încalcă legea) şi, sub pretextul unei urgențe medicale personale, ajunge la Hong Kong unde se întâlnește cu jurnaliștii care urmau să facă publică povestea în The Guardian și The Washington Post. Știind că nu mai poate reveni în State din cauza modului în care guvernul tratează procesele celor care divulgă informații secrete, încearcă să fugă în Ecuador, doar că se vede oprit în Rusia cu pașaportul anulat de americani. Petrece 40 de zile în aeroport până când autoritățile îi acordă azil politic. În prezent, Edward Snowden trăiește în Moscova alături de soția sa și este președintele ONG-ului Freedom of the Press Foundation. Datorită dezvăluirilor lui Snowden, Apple și Google au adoptat noi moduri de criptare mult mai puternice, vechiul http a devenit https (S - securizat), iar pentru prima dată în istoria tehnologiei, în 2016, traficul web criptat l-a întrecut pe cel necriptat, făcând Internetul de astăzi un loc mult mai sigur decât în 2013.

Un alt whistleblower important este DANIEL ELLSBERG, analist al armatei americane care în 1971 a dezvăluit cum guvernul oferea informații false legate de Războiul din Vietnam. Doctor în economie la Harvard cu o teză folosită în explicarea game theory, Ellsberg se angajase în Departamentul Apărării Statelor Unite dar, după ce a realizat că războiul nu este PAGINA

14

POP CULTURE MAGAZINE

prezentat publicului așa cum ar trebui, a oferit jurnaliștilor de la The New York Times o serie de documente clasificate, cunoscute acum ca The Pentagon Papers. Odată cu publicarea lor, Ellsberg risca 115 ani de închisoare dar a fost achitat dovedindu-se că guvernul a comis ilegalităţi pentru a-şi susţine acuzaţiile. În 2006 a fost premiat cu Right Livelihood Award, considerat o alternativă a Premiului Nobel pentru Pace, iar biografia sa a fost subiectul documentarului The Most Dangerous Man in America, nominalizat în 2010 la Oscar.

Un alt erou al Internetului este și Aaron Swarts, unul dintre co-fondatorii Reddit, descris de Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web, ca fiind „o lumină care a strălucit deasupra unui cer de oameni obișnuiți și sisteme corupte”. Geniu al programării și susținător al libertății și gratuității informației din mediul online, Swartz a reușit în 2011 să împiedice SOPA (Stop Online Piracy Act), un proiect de lege care urmărea cenzura conținutului în favoarea marilor industrii media. Din păcate, povestea lui – spusă şi în documentarul The Internet's Own Boy din 2014 - are un final tragic. După ce sparge serverele MIT în încercarea de a face informația accesibilă pentru toți studenții și reușește să obțină milioane de documente academice pentru a le distribui gratuit, este condamnat la 35 de ani de închisoare în procesul United States v. Aaron Swarts şi, după doi ani, se sinucide în apartamentul său din Brooklyn din cauza presiunilor exercitate de cei care se ocupau de caz. Mărturiile unor whistleblowers ca Edward Snowden, Daniel Ellsberg sau Aaron Swartz rămân dovezi memorabile a luptei continue pentru drepturile omului, pentru dreptul la informație și informare corectă și pentru protejarea vieții private în era digitală. „Efectul Snowden” s-a resimțit și în universul Pop culture printr-o serie de reprezentări care arată cât de influent continuă să fie acesta ca www.zilesinopti.ro

POP-UP STORIES

Mai 2021

personalitate contemporană și cât de important este mesajul său în sfera publică. La un an după dezvăluirile lui, Laura Poitras, unul dintre jurnaliştii care l-au întâlnit în Hong Kong, a lansat Citizenfour, premiat cu Oscar pentru cel mai bun documentar în 2015. Ca om de presă ce a prezentat publicului realitatea sistemelor de supraveghere în masă, Poitras începe filmul povestind cum, în 2013, a primit un e-mail anonim criptat: „Pentru moment, vreau doar să știi că orice graniță pe care o traversezi, achiziție pe care o faci, număr pe care îl formezi, stație de telefonie mobilă pe lângă care treci, prieten pe care îl ai și orice linie de subiect pe care o completezi se află în mâinile unui sistem cu o întindere nelimitată”.

Joseph Gordon-Levitt în Snowden (2016)

„Soldat, evadat, patriot, spion, hacker, trădător, erou”. Snowden, în regia celebrului cineast Oliver Stone, este un thriller biografic bazat pe cartea lui Luke Harding, The Snowden Files: The Inside Story of the World's Most Wanted Man. Avându-l în rolul principal pe Joseph Gordon-Levitt (Inception), filmul prezintă evenimentele care l-au făcut pe tânărul care visa iniţial să lupte pentru libertatea celor oprimaţi ca militar în US Special Forces să devină un controversat whistleblower. Dincolo de cinema, Edward Snowden a mai fost, printre altele, consultant pentru producătorii serialului Homeland, a apărut în jocuri video precum Snowden's Leaks sau Data Dealer, iar Valerie D'Orazio, editor de comics-uri în cadrul Marvel, i-a dedicat nuvela grafică Beyond: Edward Snowden. Cu doar câteva săptămâni în urmă, după câteva luni de absenţă din www.zilesinopti.ro

spaţiul public virtual, celebrul avertizor de integritate a postat pe Twitter îndemnul ca publicul să vizioneze Colectiv, documentarul românesc nominalizat la Oscar şi la BAFTA, citându-l pe realizatorul acestuia, Alexander Nanau: „Să fii un cetățean într-o țară democratică presupune o responsabilitate care nu poate fi pasată integral aleșilor noștri. Puterea aparține oamenilor, fiecăruia dintre oameni, și ea vine cu responsabilitate.”.

Despre whistleblowers şi responsabilitate s-a amintit constant în cultura pop(ulară) fiindcă până la Snowden-ul lui Oliver Stone din 2016, The Post (2017), thrillerul lui Spielberg centrat pe The Pentagon Papers, sau Official Secrets (2019), filmul despre cazul de „spionaj” din Consiliul de Securitate al ONU, patrimoniul includea deja pelicule ce continuă şi acum să pună pe gânduri, precum All the President’s Men (1976, afacerea Watergate), Silkwood (1983, siguranţa centralelor nucleare), Erin Brockovich (2000, contaminarea mediului) sau The Laundromat (2019, The Panama Papers). Mai mult, în multiversul Pop culture, premisa unei structuri de stat sau private ce urmăreşte tot ce fac cetățenii a reprezentat frecvent punctul de plecare al unei distopii. Ne putem gândi la Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley, adaptată în 2020 în serialul TV cu Alden Ehrenreich, unde libertatea și viața privată sunt înlocuite de iluzia progresului și confortului, la sintagma „Big Brother is Watching You” din 1984, la filmul The Circle cu a sa lume în care live streaming-ul nu se oprește niciodată şi viața devine un nesfârșit videoclip de YouTube, ori la clasicul The Truman Show, în care personajul lui Jim Carrey devine un produs media, vândut pentru bunăstarea celor care controlează camerele TV. Dacă ne îndepărtăm de Pop culture, este greu de crezut că în viața de zi cu zi există instituții și guverne care apelează la mii de ingineri și la echipamente de milioane de dolari pentru a lega identitatea online a utilizatorilor de cea legală, offline. Totuși, este o realitate a lumii în care trăim.

PAGINA

15

ID(igital)

TEXT DE RALUCA FEHER

Sus Imperfecţiunea!

Insuportabila presiune a Social Media de a părea mereu fericit

P

rima oară am pus mâna pe un calculator în 1991, nu aveam net. La facultate am învățat Norton Comander și scheme logice. În anii `90, în redacțiile ziarelor de provincie, știrile externe erau preluate de la radio. În 1999, corespondent extern la Bruxelles fiind, aveam o conexiune de internet mai lentă decât construcția de autostrăzi în România. 2007 a însemnat crearea contului de facebook pe care nu l-am folosit până în 2011 când, plecând din țară, am simțit că e un loc în care pot să-mi împărtășesc poveștile. Să nu fiu uitată.

Tirania facebookului mi-a devenit clară atunci când am citit despre social scoringul din China. Pe facebook trebuie să fii fericit, trebuie

PAGINA

16

să fii perfect, cu pisica perfectă, călătoriile și alegerile perfecte.

Nu e important ce îți place ci ce vrei să pari că îți place. Likeul a devenit un instrument de adeziune, noul carnet de partid.

Trebuie să fii văzut (sic) dând like sau, dacă este împotriva directivei trendurilor de facebook, trebuie să te abții să apreciezi postarea unui revoltat.

Obediență și simplificare. Bulele din social media au decolorat Realitatea, nu mai există decât alb și negru, negrul crezând despre el că e alb și că albul e negru.

Pandemia și munca de la distanță a însemnat instalarea unui nou filtru, o nouă uniformă care ne șterge adâncimea, aplatizându-ne într-un 2D anost, permanent fericit. Partea cea mai proastă este că am început să credem că suntem cei din realitatea virtuală, importanți,

urmăriți, simpatici, culți. Am început să credem că dacă ne stă bine părul și avem o bibliotecă în spate, suntem educați. Dar suntem ca soldatul rus fluturând steagul sovietic pe Reich, cu 2 ceasuri furate la mână, crezând că noi dăm ora exactă.

Noua noastră identitate e la fel de periculoasă ca un doctorat obținut pe bani la o fabrică de diplome. Am reușit să creăm un Olimp, o planetă plină de zei, la care nu se roagă nimeni, pentru că nu mai există muritori. Până când o furtună electromagnetică ne va aduce cu picioarele pe pământ. Azi am citit că primărița Barcelonei a renunțat la contul ei de Twitter (în Spania e mai important decât Facebookul) pentru că și-a dat seama că este un loc al urletelor, testosteronului, falselor bătălii.

Pierdere de timp. Rând pe rând, o să ne retragem cu toții din ospiciul rețelelor sociale, pline de narcisici încleștați în false lupte și o să ne întoarcem să fim noi înșiși. Mai nefericiți, mai urâți, dar mai adevărați.

Pentru noi, generația crescută fără internet, extragerea din Matrix va fi mai simplă, în definitiv avem încă potecile neuronale ale trecutului vizibile.

Pentru ceilalți, generația selfie, va fi însă ca o recuperare după un accident grav. Vor trebui să învețe să meargă, să miroasă.

Să vadă. Să fie, nu să pară.

Să își asume, nu să mimeze.

Probabil nu voi mai trăi atunci când prăbușirea Imperiului Superficialității se va produce.

Dar mă bucur de acum pentru toți cei care vor avea parte de libertate. Jos Matrix. Sus Imperfecțiunea! www.zilesinopti.ro

ID(igital)

TEXT DE IOAN BIG

Masca digitală. O altă faţă. O altă viaţă?

D

ouă decenii de Social Web, din care unul cu Instagram, ne-au obişnuit deja cu purtatul de mască în interacţiunile virtuale, trecerea de la identitatea digitală prefabricată ca avatar imaginar în Second Life spre cea care ne expune adevăratul ‘eu’ în reţelele Web 2.0 fiind accelerată de îmbunătăţirea constantă a modului în care ne putem retuşa ‘faţa publică’.

Tindem să acordăm o importanţă crescândă imaginii noastre digitale iar posibilitatea de a ne corecta imperfecţiunile fizice folosind tool-uri de tipul enhance my appearance se constituie într-o tentaţie deseori irezistibilă, mai ales în pandemie, când interacţiunile video în timp real, altădată rezervate menţinerii conexiunii cu cei dragi aflaţi fizic la depărtare, au devenit o componentă curentă a job-urilor multora dintre noi.

Dacă în comunicarea online cu prietenii ori în selfie-urile postate pe social media, nevoia de “mască” menită să nuanţeze modul în care suntem percepuţi nu era, poate, atât de pregnantă dat fiind caracterul lor privat, situaţia s-a schimbat semnificativ odată cu asumarea telemuncii ca parte a existenţei cotidiene întrucât absenţa contactului uman intermediat

www.zilesinopti.ro

de propriile simţuri ne împinge să aspirăm involuntar la ceea ce Jia Tolentino numea - în eseul ei The Age of Instagram Face - “cyborgian face”, o faţă ce arată ca “o sculptură nerealistă.

Volum pe volum. O faţă despre care poţi zice că-i din lut.” O

faţă căreia, detaşat emoţional, îi aplici un make-up adecvat scopului formal, pe care o cosmetizezi digital şi o asortezi apoi cu întreg cadrul vizibil pe ecran, atent la vestimentaţie (de la talie în sus) şi la detaliile perceptibile în fundalul tău.

Sigur, autoarea bestseller-ului Trick Mirror se referea atunci

la Insta, dar tendinţa de improvement a propriilor trăsaturi faciale până la a deveni fiinţe “nepământeşti” ale Internetului a devenit deja comună în interacţiunile video generate de contextul pandemic.

Odată cu adoptarea măştilor digitale, indiferent că motivaţiile sunt de ordin ludic ori pragmatic, ‘eul’ nostru dobândeşte felurite reprezentări în mediul virtual iar acestea sunt rezultatul unui proces (încă) ciudat de autocunoaştere şi redefinire personală ca imagine. “Oglindirea” pe ecran ne creează o percepţie a sinelui diferită de cea născută prin reflectarea noastră literală în banala oglindă pe care şi-a întemeiat psihanalistul Jacques Lacan teoria despre stadiul oglinzii dar, în esenţă, relaţionarea viitorului ‘eu’ cu realitatea reflectată continuă să reprezinte o alienare prin îndepărtarea de realitatea resimţită iar cunoaşterea este, la fel, una falsă, de tip paranoiac. Într-o eră digitală în care virusul ne-a forţat la nivel colectiv să consumăm timp şi energie pentru a ne replica pe noi înşine în alt mediu, e important să nu uităm că viitorul depinde de cât de autentici rămânem dincolo de măşti în viaţa noastră din realitatea fizică pentru care Internetul nu va fi niciodată un surogat.

PAGINA

17

MEMORIA GUSTULUI

TEXT DE ALEXANDRA POPESCU

Există prietenie în afara rețelei?

P

rima oară am căzut în plasa Facebookului. Aveam vreo 12 ani și un vecin mi-a sugerat să-mi creez un cont ca să ne putem juca Farm Ville, mi-a spus că e ca o carte de telefon (de la „face” -față și „book” -carte), iar pentru mine a avut sens. Din acel moment, am înregistrat un adevărat progres pe această rețea de socializare și am prins gustul postatului.

Pe atunci era cool să „îți dai Check-In”. Acest „Check-In” putea spune multe despre tine și trebuia să îl alegi cu mare grijă. Exista „CheckIn-ul rebel” – acesta nu necesita mult efort, alăturai cuvintele „penitenciar de maximă securitate” școlii la care învățai și aia era. Sau, ca să le arăți colegilor tăi cât de răzvrătit ești, îți dădeai „Check-In” în timpul orelor,

PAGINA

18

așa le demonstrai că tu te afli de fapt în curte și că nu ai cu cine să joci fotbal.

Timpul a trecut și Facebook s-a demodat, mamele au început să îți comenteze la poze, sutele de prieteni virtuali nu ți-au mai postat pe pagina principală „lma” și imaginile cu cafele și textul „o dimineață frumoasă îți doresc!” au invadat spațiul. Noi nu am vrut să combatem acest fenomen și ne-am retras pe altă platformă, una mult mai promițătoare – Instagram. Eram în școala generală când am auzit de Instagram, colegele mele mai populare își fotografiau cățeii și adidașii, cam astea erau trendurile. Selfie-urile, filtrele cu mici retușuri estetice încorporate și aplicațiile de „personal makeover” erau nişte fantasmagorii care nici nu ne treceau prin cap. Noi ne făceam poze pe holul şcolii și

ne bulversam când cineva ne atenționa că e „contre-jour”, ce e aia? În liceu am avut o relație foarte serioasă cu Instagramul, postam zilnic „story-uri”, urmăream persoane care îmi plăceau, îmi editam pozele cu rigurozitate maximă și chiar mă întristam dacă cineva îmi dădea unfollow. Vechiul FarmVille care m-a atras în cercul vicios al rețelelor de socializare nu venise cu semne de atenționare, nu necesita o poză de profil care să strângă multe aprecieri, outfit-uri controversate care să stârnească reacții și nu te punea să faci reclame la papuci cu blană. Cu siguranță fiecare persoană este liberă să se exprime așa cum vrea, iar rețelele de socializare au o bulină albă pentru acest lucru, atunci când nu te constrâng și nu te fac să te gândești obsesiv dacă o poză e îndeajuns de bună de „postat pe feed”. În timp, am devenit egoistă și am început să îmi păstrez amintirile doar pentru mine și persoanele dragi, departe de privirile „stalkerilor” ce efectuează investigații asidue pe Instagram. Party-urile și ieșirile pe care le ratez sunt niște informații private pe care nu mai am cum să le accesez, mi-am șters instagram-ul, și o dată cu el, a dispărut și gustul pentru a ști constant „cine, ce face”. În fond, „Ceea ce nu știi, nu te poate răni!”, așa spuneau bătrânele descrieri de pe facebook. www.zilesinopti.ro

TEXT DE ALEX MUŞAT

Muzică

POP CULTURE MAGAZINE

MUZICĂ NOUĂ  ST. VINCENT:Daddy’s Home  Vintage & Modern - Surprizele primăverii INDIE STAR  LONDON GRAMMAR ANIVERSARE  JOHNNY CASH DIALOGURI FĂRĂ NOTE MARCUS BONFANTI Omul cu discurile  OZ NOY

BEDROOM POP - Succes din confortul dormitorului Timp de decenii întregi, unul dintre aspectele deloc neglijabile ale muzicii a fost calitatea audio a acesteia, muzicienii colaborând cu inginerii de sunet înspre descoperirea unor mai bune sonorități încă de la jumătatea secolului trecut. Iată însă cum, 50 de ani mai târziu, în mijlocul unei ere dominate de social media și platforme de streaming, compozitorii dau naștere unei noi estetici muzicale, cea în care imperfecțiunile audio nu sunt considerate nedorite, ci reprezintă un scop al procesului creativ. În urmă cu câteva săptămâni, Billie Eilish câștiga Grammy-ul pentru piesa Everything I Wanted, artista fiind una din principalii promotori ai bedroom pop-ului, un nou curent ce nu se caracterizează atât de mult printrun limbaj muzical anume, ci prin esența abordării: minimalistă, imperfectă, lipsită de artificiile cu care industria și-a obișnuit ascultătorii. Așadar, dormitorul devine universul și spațiul de joacă al creatorului ajutat de ușurința obținerii și manevrării programelor de înregistrat. Înarmați cu laptop-uri, microfoane ieftine și tobe generate pe calculator, producătorii noii generații pot astfel ataca orice radio sau platformă de streaming fără a avea nevoie de investiții masive din partea caselor de producție.

Mai mult de atât, putem spune că ușurința cu care muzicienii au ajuns să-și creeze singuri albume întregi fără ajutorul colaboratorilor va accelera procesul de dispariție momentană a trupelor, concept aflat în moarte clinică încă de pe începutul anilor 2000.

Interesantă este și fascinația adolescenților pentru esteticile retro, filtrele VHS acaparând videoclipurile de www.zilesinopti.ro

pe social media încă de acum câțiva ani, multe albume recente lansându-se totodată și pe casete audio.

Iată cum tinerii compozitori îmbrățișează imperfecțiunile audio-video ale deceniilor trecute, transformându-le în avantaje componistice și interpretative, cu scopul distanțării de mainstream-ul mult mai bine pus la punct. De altfel, noua estetică s-a născut din visul acestora de a-și exprima propria voce, cu minime investiții tehnologice, fără limitările impuse de manageri și contracte.

Astfel, focusul ascultătorului se mută de la producție audio la interpretare și mesaj, o schimbare binevenită în era produselor perfecte. Deși greu de clasificat stilistic, bedroom pop-ul se remarcă prin dorința unei generații de a-și produce cu sinceritate propria muzică, cu riscul asumat al imperfecțiunilor sonore. Cu reprezentanți din ce în ce mai vocali, noua estetică se propagă cu rapiditate în rândul producătorilor, oferind tinerilor muzicieni libertate creativă, independență și control asupra propriului material.

PAGINA

19

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE IOAN BIG

ST. VINCENT: Daddy’s Home un straniu album de familie

E

clectismul estetic care o face imposibil de încadrat stilistic în vreun gen muzical, având ca urmare o plafonare a fanbase-ului la cei deschişi spre fuziunile inedite, în care Avangarda şi Art-Rockul coabitează cu Jazz-ul de cabaret iar Indie Rock-ul capătă inflexiuni Electropop, precum şi ambiguitatea cultivată în jurul orientării sale sexuale “fluide”, a cărei singură manifestare notorie a fost relaţia pasageră cu fotomodelul Cara Delevigne, i-au conferit lui St. Vincent - pseudonimul artistic a polivalentei cantautoare americane Annie Clark, singura femeie care a reinventat chitara (modelul fabricat de Music Man) în ultimul deceniu - un statut aparte de celebritate a Pop

PAGINA

20

culture, asociat unui mix neomogen de admiraţie, curiozitate, respect şi indiferenţă din partea publicului de masă.

Daddy’s Home, cel de-al şaselea album semnat St. Vincent, se lansează pe 14 mai şi se anunţă ca unul dintre produsele muzicale excepţionale ale anului, dacă e să judecăm după single-urile Pay Your Way in Pain şi The Melting of the Sun, dar şi după performance-ul din popularul show Saturday Night Live (episodul în care gazda a fost actorul Daniel Kaluya).

Excepţional... în sensul de ieşit din comun şi nu neapărat atractiv pentru toţi amatorii de muzică nouă dată fiind personalitatea aparte a lui Annie, care spunea într-un interviu că “Îmi place să creez câte o lume în care mă refugiez şi

unde trăiesc timp de 2-3 ani ca fiind altcineva. Cine şi-ar dori să fie el însuşi toată viaţa?” Ei bine, cu albumulconcept Daddy’s Home, ea este cea care devine... Daddy, fără vreo legătură substanţială cu eliberarea din închisoare a tatălui său după aproape 10 ani, în iarna lui 2019, la puţin timp după primirea de către St. Vincent a unui nou premiu Grammy (pentru Masseduction, considerată cea mai bună piesă Rock).

Tatăl, acum un ex-Daddy, rămâne doar “inmate 502” şi un “starting point” pentru St. Vincent, care îşi asumă ea emoţional “costumul” patern într-o imaginară întoarcere în timp în New York-ul cenuşiu şi nihilist ai anilor ’70, cel de dinainte de Studio 54, de Glam şi de Punk. De aici look-ul atent studiat de blondă fanată care aminteşte deopotrivă de Gena Rowlands în Gloria şi de Candy Darling, superstarul lui Warhol, dar şi sound-ul retro pe alocuri impregnat cu synth-funk, inspirat de discurile cu Stevie Wonder şi Sly and the Family Stone pe care Annie le asculta cu tatăl ei în copilărie. Pentru a decide dacă veţi încerca Daddy’s Home, recomandarea e să vă testaţi mai întâi gustul cu single-ul The Melting of the Sun, un tribut psychedelic feminist adus unora dintre eroinele lui Annie - Marilyn Monroe, Nina Simone, Joni Mitchell. “It’s just the melting of the sun / I wanna watch you watch it burn.” www.zilesinopti.ro

MUZICĂ NOUĂ

TEXT DE ALEX MUŞAT

Vintage & Modern Surprizele primăverii

M

uzica pop-rock, augmentată de resurgența vinyl-ului și a casetelor audio, revine la origini, iar artiștii îmbrățișează puternic un format pe care mulți l-au crezut dispărut LP-ul ca și inițiativă artistică primordială. De la acordurile visătoare ale Lanei Del Rey până la umorul subtil al fostului toboșar Beatles, primăvara lui 2021 ne încântă cu lansări ce aduc în prim plan albumul, fie el fizic sau digital.

LANA DEL REY- Chemtrails Over The Country Club Puțini artiști reușesc să îmbrățișeze estetica Americii de mult apuse, dar Lana, cu ale sale influențe retro regăsite atât în vers cât și în muzică, izbăvește în a purta ascultătorul prin peisajele Californiei și ale deșerturilor aride, destăinuinduse cu o ușurință demnă de invidiat. Muzica noului material discografic, spațioasă, melancolică și îmbrăcată în referințe pop culture, “respiră” autenticitate și se distanțează de mult mai ritmatul album precedent, Norman F**king Rockwell. O veritabilă punte între sonoritățile prezentului și estetica trecutului, Lana oferă o nouă porție de pop visător și de-a dreptul vintage.

www.zilesinopti.ro

KINGS OF LEON - When You See Yourself În timp ce vinyl-ul începe să capete amploare în rândul preferințelor noii generații, When You See Yourself intră în istorie ca fiind primul material discografic lansat în format NFT (non-fungible token), un tip de criptomonedă care conține active unice precum muzică și artă. Impresionant prin performanța tehnologică și însoțit de o producție spațioasă, noul Kings Of Leon nu se remarcă atât de mult prin muzică sau vers, ci prin păstrarea liniei componistice ce caracterizează trupa încă de la debut. Astfel, LP-ul nu iese din zona de confort a ultimelor albume, dar dă totuși ascultătorului șansa de a descoperi una din puținele formații care încă rămân “pe poziții” în arena mainstreamului muzical.

RINGO STARR - Zoom In Iată că într-un an în care fanii Beatles au comemorat jumătate de secol de la despărțirea trupei, Ringo decide să înregistreze un album ‘’pandemic’’, rezultatul izolării în studioul său din Los Angeles. Mai mult de atât, ascultătorii se vor bucura la auzul refrenului piesei Here’s To The Nights, acesta fiind interpretat alături de fostul coleg de trupă, nimeni altul decât Paul McCartney. Caracterizat prin texte și orchestrații ușor de digerat, Zoom In abundă de voie bună și umor, iar carisma lui Ringo îi salvează momentele mai puțin inspirate. Așadar, nu putem decât să admirăm stamina unui muzician care la cei 80 de ani ai săi, încă se “încăpățânează” să îmbrace planeta în peace & love!

PAGINA

21

INDIE STAR

TEXT DE IOAN BIG

LONDON GRAMMAR Gramatica impecabilă a lui Hannah Reid

A

nunţat în toamna trecută apoi amânat din februarie pentru aprilie, suprarealistul Californian Soil, al treilea LP din discografia London Grammar, trioul de Electronic Pop format din Hannah Reid, Dan Rothman şi ‘Dot’ Major, a fost aşteptat cu un deosebit interes şi nu doar datorită succeselor precedentelor (If You Wait, 2013 – dublu disc de platină, Truth Is A Beautiful Thing, 2017 - #1 în UK Albums Chart) ci faptului că marchează depăşirea unei crize personale profunde a compozitoarei şi vocalistei Hannah Reid, a cărei carieră era pe punctul de a se încheia dramatic datorită... misoginiei din industria muzicală.

Naiva şi idealista Reid, născută pe 30 decembrie 1989, a păşit în showbiz din postura de studentă la istoria artei convinsă că va pătrunde

PAGINA

22

într-un mediu eliberat de prejudecăţi, progresist şi deschis, neimaginându-şi la ce presiuni va fi supusă în permanenţă de către anturajul obsedat de profit, de la uzura turneelor planificate fără consultarea muzicienilor la “mansplaining”-ul curent practicat de către agenti, tehnicieni şi producători. În ciuda succesului, deja în vremea apariţiei albumului Truth Is..., Hannah Reid îşi pierduse mult din încrederea de sine şi din calitatea vocii ei speciale, încât aproape nu mai îndrăznea să deschidă gura în public de teamă că ar putea fi cauza eşecului întregului grup. Şi totul în jur s-a înnegurat mai mult când a fost diagnosticată cu fibromialgie, boală cronică ale cărei

simptome, dureri musculoscheletice răspândite în tot corpul, apar după un eveniment traumatic sau stres psihologic semnificativ.

Atunci a compus piesa America, ce se regăseşte acum pe Californian Soil: “All of our time chasing a dream / The dream that meant nothing to me.”.

Având în memorie charisma şi talentul regretatei Amy Winehouse, Hannah Reid a refuzat însă să accepte destinul unui membru a Clubului 27 şi a reieşit la suprafaţă asumându-şi controlul creativ asupra noului album iar rezultatul este uimitor, putând fi asemuit vizual unei plimbări într-o catedrală în care razele soarelui crează jocuri de lumină surprinzătoare cu trecerea lor prin vitraliile multicolore. Californian Soil chiar debutează cu sunetului unui clopot de capelă în Intro, înainte de a ajunge la ritmurile exotice ale piesei de titlu, cu drum înspre dinamica Baby It’s You şi, nu în ultimul rând, monastica All My Love.

Nimeni nu-i mai poate face program, nimeni nu-şi mai permite să-i conteste alegerile, nimeni nu-i mai vorbeşte pe un ton patriarhal, întrucât Hannah Reid dovedeşte ca este realmente o ‘formidable young yoman’, aşa cum o etichetase odinioară, după ce-a legitimat-o, un bodyguard zelos care i-a refuzat accesul în backstage la propriul ei concert. Dar asta i s-a întâmplat muzicienei demult, înainte ca Promising Young Woman, filmul, să existe.

ANIVERSARE

TEXT DE ALEX MUŞAT

JOHNNY CASH Protestul omului în negru “Presupun că ne descurcăm foarte bine în mașinile noastre puternice și haine de lux / Dar doar pentru a ne aduce-aminte de cei ce sunt ținuți în spate, în față ar trebui să fie un bărbat în negru”, cânta Johnny Cash în melodia ce oferă titlul albumului lansat în luna mai a anului 1971, Man In Black.

D

e fapt, Cash, proaspăt intrat atunci în cel de-al doilea deceniu al carierei și mai popular ca niciodată, îmbrățișează în mod oficial personajul “omului în negru”, o prezență atipică în peisajul entertainment-ului american.

Dacă cei mai râvniți contemporani ai săi, printre care se numărau Elvis sau Jerry Lee Lewis, impresionau cu ținutele extravagante, Cash, prin comportamentul său discret și discursul sumbru, dădea naștere unui arhetip al antieroului muzical, purtând în vers și muzică lupta omului sărac și marginalizat de societate. De altfel, invitat în cadrul emisiunii Mike Douglas Show, artistul recunoaște originile personajului, empatia sa față de problemele oamenilor de rând traducându-se atât prin cântece care aduc în prim plan greutățile acestora, cât și prin faimoasele concerte oferite deținuților din diverse penitenciare americane.

Lansat cu 50 de ani în urmă, LP-ul Man In Black oferă o călătorie unică prin lumea muzicii country, reprezentând un material discografic tipic genului, dar care înoată puternic împotriva curentului. Înconjurat de noile lansări The Who, Carole King, Rolling Stones, Led Zeppelin sau Black Sabbath, Cash continuă stilul cântecului de protest iar în mijlocul Războiului din Vietnam se “aruncă” vehement în tirade anti-violență inspirate din propriile experiențe din preajma câmpurilor de luptă. Astfel, Singing In Viet Nam Talking Blues, melodie centrală a albumului, devine o veritabilă declarație

www.zilesinopti.ro

anti-război, compusă în urma unei vizite a cantautorului în mijlocul trupelor americane staționate pe tărâmul asiatic.

Așadar, iată cum 1971 se remarcă printr-un eclectism aparte al materialelor discografice, de la cameleonicul David Bowie, până la extravagantele compoziții ale lui Elton John.

Mai mult de atât, noul deceniu va oferi un ideal spațiu de exprimare pentru trupele rockului clasic, reprezentând un punct de plecare al erei chitarelor cu distors. Cash însă, erou neîmbătrânit al muzicii country, se strecoară cu agilitate prin tumultul muzical al vremii, dând în mod oficial naștere personajului sumbru care îi va însoți cariera până la moarte. Cincizeci de ani mai tărziu, cântecul de protest, o adevărată “ștampilă” a anilor ’60, nu pare să mai reprezinte un punct de interes pentru compozitori, dar refrenele curajoase ale lui Johnny rămân la loc de cinste în galeria muzicii oneste ce nu are ca scop succesul masiv, ci reliefarea problemelor cu care omenirea se confruntă zi de zi.

PAGINA

23

foto © glasgowbluesplayers.com

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

MARCUS BONFANTI Un rătăcitor fericit în lumea Blues-ului

N

otorietatea dobândită ca frontman al legendarului grup Ten Years After, al cărui membru cu drepturi depline este din 2014, pune deseori în umbră consistentul aport pe care Marcus Bonfanti îl aduce în evoluţia Blues-ului european şi asta e nedrept faţă de un muzician dedicat trup şi suflet acestui gen muzical, care a cântat cu Ginger Baker, Eric Clapton sau Joe Louis Walker, a fost rezident timp de ani buni în faimosul club Ronnie Scott’s, a deschis pentru John Mayall, Jack Bruce, Beth Hart şi Robert Cray, şi, nu în ultimul rând, a fost premiat cu British Blues Award deopotrivă ca performer şi compozitor. Deşi relativ tanăr, talentatul şi versatilul Marcus se dovedeşte a fi un bluesaholic veritabil, în paralel cu Ten Years After şi propria carieră solo reuşind să exploreze cu acribie vaste arii din peisajul muzicii tradiţionale americane prin intermediul participării lui în proiectele Jawbone şi The Delta Trio. Din această perspectivă, concertul lui Marcus Bonfanti din seara de 19 iunie, din cadrul celei de-a doua ediţii a Tusnad Gastro Blues Fest, în care va cânta susţinut de Matthew Waer (bas) şi Craig Connet (baterie), se anunţă ca unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care iubitorii Blues-ului de la noi le puteau primi... live!

PAGINA

24

INTERVIU DE IOAN BIG

Marcus, începem cu o aniversare... a ta. Ce cadou ţi-ai dori să primeşti pe 5 mai de ziua ta?

De ziua mea, hmm, nu-mi place să fac mult zgomot de ziua mea, mai degrabă stau potolit. Dar dacă ar fi să primesc un cadou, ştii ce? De curând am folosit în studio un amplificator Fender Champion 1954 şi mi-a plăcut la nebunie! Deci dacă familia mea citeşte acest interviu, poate pun toti mână de la mână şi îmi fac acest cadou… cred că ar trebui să contribuie toată familia mea extinsă, toţi cunoscuţii mei şi pe deasupra încă nişte străini, probabil. :) Mai bifezi un an din viaţă.

Pentru tine Blues-ul înseamnă “a great way to look at life”... sunt chiar cuvintele tale. Ce te face fericit şi ce te întristează în vremurile astea ciudate?

E straniu că mă întrebi fiindcă am vorbit mult în ultima vreme despre asta cu prietenii mei... se fac deja 12 luni de când suntem practic în lockdown în ţara asta deci e o perioadă cu o relevanţă asemănătoare pentru toţi oamenii. Întotdeauna priveşti la ce a fost dar te uiţi şi la ce va veni şi mi se pare foarte trist că mulţi oameni au pierdut 12 luni din viaţă pentru că, practic, nu s-au putut întâlni fizic unii cu alţii iar pentru unii dintre noi irosirea acestui an a fost un lux pe care nu şi l-au putut permite. Am pierdut câţiva prieteni în acest an, au fost momente foarte triste dar, cum spuneam, după aceste 12 luni de-a dreptul negative nu ai ce face decât să extragi ceva pozitiv din tot ce s-a întâmplat, altminteri te laşi copleşit de www.zilesinopti.ro

DIALOGURI FĂRĂ NOTE

Mai 2021

tristeţe. Pentru mine, raza de fericire a fost faptul că am petrecut tot acest timp cu fiica mea. Eu practic am fost în turnee de când ea s-a născut, am intrat în Ten Years After când n-avea nici un an, aşa că nu am apucat să stau cu ea decât perioade scurte iar acum nu am mai avut presiunea asta a plecărilor, a fost fantastic. M-am simţit chiar norocos. Are deja 9 ani aşa că, în scurt timp, n-o să mai vrea ea să stea cu mine… din punctul ăsta de vedere a fost un an foarte bun.

Cineva a spus odată despre tine că eşti “the love child of Tom Waits and Van Morrison”. De ce oare o fi făcut alăturarea asta?

Habar n-am. Câteodată citesc ce scriu unii oameni şi nici nu ştiu ce sa zic. Înţeleg ce încearcă să spună dar mi se pare că formularea e cam ciudată.

Cred că eticheta asta are mult de-a face cu stilul meu de a cânta. N-am ce zice, am ascultat foarte mult Tom Waits şi Van Morrison, probabil mai mult Tom Waits decat Van Morrison, şi de-aici vine totul… am fost foarte influenţat în felul în care mă raportez la muzică şi în felul în care încerc eu să fac muzică de faptul că el, practic, nu îşi setează limite, ceea ce mi se pare grozav, iar din punct de vedere al versurilor cred că e printre cei mai buni. Deci cred că cine îmi spune astfel o face pentru că îmi port “influencerii” la vedere şi, sincer, nu mă deranjează fiindcă sunt comparat cu oameni pentru care am un adânc respect. www.zilesinopti.ro

JAWBONE

Zilele astea înregistrezi în studio pentru noul album alături de colegii din trupa Jawbone. Îmi poţi da mai multe detalii cum s-a născut acest cvartet inedit?

Am pus bazele Jawbone împreună cu Paddy Milner care este, fără îndoială, unul din cei mai buni pianişti de pe planetă în clipa asta. Stilul său este excepţional, ca şi aprecierea pe care o arată faţă de Blues-ul originar din New Orleans sau cunoştinţele lui de teorie muzicală, şi cu toate astea reuşeşte să improvizeze fantastic, cu o uşurinţă care nu dă de înţeles că ar şti totul despre muzică, deşi el chiar ştie totul! Am lucrat mult amândoi la Londra, am şi locuit împreună la un moment dat şi am cântat alături de el cu mulţi artişti foarte diverşi, şi mereu când vorbeam ne

propuneam să facem ceva împreună. A venit o vreme când am putut să compunem mai multe piese şi ne-am dat atunci seama că e ceva special în muzica pe care o facem. Am invitat alţi doi muzicieni extrem de talentaţi să ni se alăture ca secţie ritmică, pe Evan Jenkins, toboşar, şi pe Rex Horan, basist, fiindcă lucrasem cu ei de cateva ori şi ştiam că sunt foarte inventivi. Când ai nişte cântece pe care vrei să le duci la nivelul următor ai nevoie de tipi ca ei pentru că au idei şi privesc totul din unghiuri diferite faţă de altii.

Aşa s-a născut trupa noastră.

Citiţi interviul complet cu MARCUS BONFANTI pe www.zilesinopti.ro PAGINA

25

Omul cu discurile

OZ NOY “SNAPDRAGON”

T

ermenul de ”fusion” a devenit prea general sau, mai degrabă, devine din ce în ce mai diluat odată cu adăugarea de noi și noi elemente în componenta lui muzicală.

Ca atare, de multe ori e bine să folosim cuvântul jazz pentru a face o trimitere clară, mai exact jazz electric, când vorbim de muzica incredibilului chitarist Oz Noy. Cu o imaginație impresionantă și o tehnică pe măsură, căutând teritorii muzicale neexplorate, Oz Noy explodează din nou

PAGINA

26

pe albumul ”Snapdragon”, cu aceeași prospețime ritmică și un plus de energie improvizatorică.

Melodii complicate la unison, spații consistent completate de groove, idei inteligent dezvoltate de o inepuizabilă inventivitate

TEXT DE BERTI BARBERA

se succed pe piese care ne surprind deopotrivă mintea și musculatura. E suficient să aflăm ce variante de secție ritmică sunt pe acest album pentru a ne dori să absorbim fiecare măsură. La baterie Dennis Chambers, Vinnie Colaiuta și Dave Weckl. La chitară bas Will Lee, James Genus, John Patitucci. Iar Oz Noy, cu ton și tehnică, schimbă solouri și teme scrise cu saxofonistul Chris Potter, claviaturistul David Kikoski sau trompetistul Wallace Roney. Jazz contemporan pe ritmuri de funk, cu acordurile și frazele care-i reflectă personalitatea distinctă. Prin ”Snapdragon” ne putem forma o idee despre ce înseamnă originalitatea într-un cadru muzical familiar.

www.zilesinopti.ro

TEXT DE DELIA MITRACHE

Artă

DANS

PERFORMING ARTS:  Alexandra Bălăşoiu ARTĂ FOTOGRAFICĂ:  WALK & SHOOT FEST FESTIVAL:  CALEIDO POEZIE:  ALLEN GINSBERG ARTĂ CONTEMPORANĂ:  DARIE DUP MAEȘTRI B.D.:  SANDU FLOREA SPECTACOL:  Maria dintre flori ARTIȘTI URBANI:  ILUC

DANSTOPIC sau dansul privit ca un loc destinat transformării și experimentelor publicarea a zece scrisori anonime ce cuprind DANSTOPIC, probabil cel mai ambițios gândurile unor autori care au reflectat asupra proiect coregrafic de anul acesta, își propune condiției dansului contemporan. În timpul să promoveze dansul românesc în rândul pandemiei, scrisorile au luat forma unor cărți altor domenii artistice, oferind însă acces la poștale ilustrate care au circulat în cadrul produse culturale inedite inclusiv publicului colectivului AREAL, fiind augmentate apoi larg. Un proiect marca Indie Box, inițiativa printr-un workshop dedicat. performerilor Alexandra Bălășoiu și Denis Participanții la DANSTOPIC VR Bolborea are ca scop creșterea vizibilității PERFORMANCE vor crea un performance dansului în mediul digital și crearea unei de dans cu o durată de imagini de ansamblu prin circa 10 minute care va care dansul să fie privit ca Alexandra Balasoiu & Denis Bolborea foto © Andrei Gandac fi transformat, până la un loc al transformării și finalul programului, întrexperimentului. un produs artistic digital.

Astfel, în cadrul Forma performanceDANSTOPIC vor fi ului va fi modelată în lansate produse digitale urma întâlnirilor dintre de artă realizate în moderatori, performer și parteneriat cu diverși invitați. specialiști: un vlog, un DANCE BRUNCH este workshop de realitate evenimentul care va marca augmentată și un film finalul proiectului și va de dans 360 VR, privind oficializa lansarea celor dansul ca pe un proces două produse culturale de regăsire a sinelui și ca realizate împreună cu punct de pornire pentru participanții: filmul de alte tipuri de creații dans 360VR și producția artistice. generată de scrisori.

DANSTOPIC VLOG, Proiectul se desfășoară un material aflat la în perioada mai-noiembrie 2021. Seria de granița dintre interviu și creație de videoactivități și produse culturale propuse prin dance, propune un conținut hibrid inovator, proiectul DANSTOPIC vin din dorința de a combinând fragmente din discuțiile purtate reliefa legătura dintre dans și transformările de profesioniștii din lumea dansului cu diverse care au loc la nivel uman și social. Dansul este forme de mișcare. Fiecare episod din vlog văzut în acest context ca un promotor al unor va fi urmat de o întâlnire de lucru aplicat cu noi legături care să stimuleze și să conecteze performerul din proiect. procesele emoționale, motrice și cognitive.

DANSTOPIC LETTERS constă în www.zilesinopti.ro

PAGINA

27

PERFORMING ARTS

foto © Victor Vido

Alexandra Bălăşoiu

Realitatea augmentată a dansului contemporan Dincolo de activitatea susţinută ca performer şi coregraf, Alexandra Bălăşoiu este implicată frecvent în proiecte de cercetare precum h.e.art – humans embodying art şi predă regulat cursuri de dans contemporan deopotrivă adulţilor şi copiilor în cadrul unor ateliere ca Playful/Speaking Body, Flowprints sau Mişcăm lumea. DANSTOPIC, cel mai recent proiect al artistei, conceput pentru mediul online, se anunţă a fi o provocare de anvergură atât prin complexitatea abordării conceptuale, cu cele trei componente ale sale (Letters, Vlog şi VR Performance), cât şi prin necesarul de resurse implicate, umane, tehnologice şi, nu în ultimul rând, cel de... timp, întrucât durata materializării acestuia se întinde practic pe durata întregului an.

PAGINA

28

INTERVIU DE IOAN BIG

Alexandra, după BLIP, platforma de Beatbox & Looping lansată în septembrie 2020, DANSTOPIC este al doilea mare proiect iniţiat în pandemie de Indie Box. Care este motorul acestei “cutii cu proiecte independente” pe care ai fondat-o cu cinci ani în urmă împreună cu Denis Bolborea?

Ideea de independenţă a stat la baza întregului concept al Indie Box, ideea de a te poziţiona în procesele de cercetare şi producţie artistică pe care noi le facem undeva în afara unui traseu foarte clar sau a unor metode foarte concrete.

Am căutat în permanenţă să găsim alte metode de a cerceta în zona de dans contemporan, alte metode de a ajunge la muzică, prin corp... Independent înseamnă felul în care îţi pui întrebările, felul în care te raportezi la ce vrei să afli. Nu ne bazăm pe o anumită tehnică a dansului contemporan ci mai degrabă am pornit de la experienţele noastre personale de performeri, pedagogi, coregrafi, ş.a.m.d., şi-am structurat un concept de cursuri care pleacă de acolo.

Obiectivul declarat al DANSTOPIC este creşterea vizibilităţii dansului în mediul online dar în ce măsură proiectul este accesibil cu adevărat publicului larg şi nu e limitat la connoisseuri?

Fiecare componentă a proiectului DANSTOPIC vorbește despre dans dintrwww.zilesinopti.ro

Prima componentă din proiect aflată în lucru prin ateliere de animaţie şi realitate augmentată este DANSTOPIC LETTERS, urmând ca din iunie, la începutul fiecărei luni, să lansaţi online câte... o scrisoare despre dans. Publicul nu află cine www.zilesinopti.ro

Simona Dabija

sunt autorii celor 10 scrisori deschise în care sunt împărtăşite insight-uri dar ştie că aparţin colectivului artistic AREAL, deci spune-mi câte ceva despre colegii tăi de spaţiu coregrafic... ca să avem o idee la ce să ne aşteptăm.

Toți cei care s-au avântat în acest dialog sunt prezențe puternice din scena dansului contemporan românesc, fiecare unic și destul de specific în felul în care se raportează la dans. Unii dintre ei fac parte din generația tânără de performeri, cei pe care îi vedeam aproape în toate spectacolele de dans, înainte de această oprire bruscă a activității, precum Simona Dabija, interpretă în producții Tangaj Dance, Linotip, Teatrelli, Odeon sau Circul Metropolitan de Stat. Alții sunt coregrafi cu multă experiență pe care îi consider bogate surse de inspirație și dialog, oameni care

au puterea de a declanșa procese de reflecție și autocunoaștere în partenerii, colegii și studenții lor. Aici i-aș enumera pe cei trei codirectori artistici alături de care mi-am asumat de anul acesta conducerea spațiului fizic AREAL: Valentina de Piante, profesor universitar la secția de Coregrafie a UNATC și specialist în metoda Feldenkrais, Cosmin Manolescu, coregraf și manager cultural cu experiență de peste 20 de ani, și Cristina Lilienfeld, coregraf și performer.

Schimbul acesta de scrisori pe care am avut privilegiul de a-l media și urmări pe măsură ce a luat naștere, a fost pentru mine un mod constant de (re)apropiere de colegii mei, de (re)ascultare și (re)poziționare. Chiar dacă scrisorile capturează momente specifice și, inevitabil, trecătoare, ale fiecăruia dintre noi, cred că ele sunt o bună fereastră spre acești ”creatori de dans”, precum și un pod subiectiv de întâlnire cu ”celălalt”... cu publicul. [...]

foto © Lavinia Pollak

un punct descărcat de așteptări, cunoștințe și teorie, așa că el se adresează în primul rând publicului larg și nu neapărat profesioniștilor. Deși vom întâlni pe parcurs stiluri, practici și metode bine definite, vom citi și vom asculta profesioniști ai diverselor ramuri, fiecare produs creat de noi va încerca în egală măsură să informeze și să creeze rezonanță la nivel personal. Ca și inițiator al acestor dialoguri, mă folosesc de pretextul specializării pentru a ajunge dincolo de ea. Întreb lucruri simple, adresate omului care dansează și nu profesionistului... îmi doresc să aduc în prim plan o multitudine de perspective personale asupra acestui tip de activitate profund umană, care pare că s-a distanțat de cotidian și că s-a încastrat în anumite contexte și convenții rigide precum scena, clubul sau competiția sportivă. Îmi doresc să vorbim și să mapăm invizibilul care dă naștere dansului, pentru a liniști incertitudinea și a-l aduce mai aproape de toți cei care au uitat să danseze sau au ajuns la convingerea că dansul nu e pentru ei. Sper că demersul nostru va contribui la o apropiere de dans pentru o parte din ei, că va reuși să sublinieze forța dansului în general și să clarifice măcar puțin imaginea despre dans contemporan.

foto © Andrei Gindac

PERFORMING ARTS

Citiţi interviul complet cu ALEXANDRA BĂLĂŞOIU pe www.zilesinopti.ro PAGINA

29

ARTĂ FOTOGRAFICĂ

TEXT DE TEODORA BRATU

WALK & SHOOT FEST Realitatea sub lentilă Fotografia a reprezentat dintotdeauna o manifestare la granița dintre știință și artă. Fiecare imagine înseamnă o reproducere mecanică a unei realități, însă fiecare secundă de realitate capturată înseamnă amprenta, trăirile și emoțiile fotografului.

Arte Development & Management în parteneriat cu Fundația Amfiteatru au deschis culisele artei fotografice conturând cea de-a doua ediție a Walk & Shoot Fest - festivalul dedicat pasionaților de fotografie și poveștile din spatele lor, fotografilor și tuturor celor interesați de București, care va avea loc în perioada 21-30 mai, într-o formulă hibrid (online și offline).

Pentru a trăi cu adevărat experiența walk and shoot publicul este invitat să ia parte la atelierele ținute de 9 fotografi profesioniști, construite în jurul unor experiențe „out of the box” și poveștile lor inedite. Pe lângă aprofundarea genurilor fotografice și discuțiile despre fotografiile, festivalul conectează participanții cu poveștile locurilor și ale oamenilor, construind și dezvoltând o comunitate.

Sala mică de la UNTEATRU va deveni terenul de joacă al W&S Photo Fair, un concept store cu printuri de autor semnate de artiştii colaboratori ai programului W-S, unde vizitatorii vor avea ocazia să achiziționeze şi să interacționeze cu lucrările expuse.

Publicul virtual va putea lua parte la 10 talks - seria de discuții moderate de Eugen Rădescu şi Alina Uşurelu care vor chestiona practica fotografică, învățându-ne cum să consumăm mai sănătos fotografia. Cei care se încumetă sunt invitați la Portofolio PAGINA

30

foto © Alex Iacob

Expo

foto © Ştefan Trăsnea

Reviews. Tot ce îți trebuie este o selecţie de imagini proprii ca să intri la un speed-dating cu 5 specialişti din domeniu - fotografii Jack Thompson, Ioana Moldovan, Silviu Gheţie, Andrei Păcuraru și curatorul Eugen Rădescu care vor oferi feedback, sfaturi şi îndrumări personalizate. Și dacă îți place să fii doar privitor, poate faci un click pe Expoziția W&S care vorbește despre diversitate în scena artelor performative din cadrul Festivalului Caleido și pune reflectoarele pe două producții care vorbesc despre cum este să fii altfel: Aleea Stereotipurilor, de Ionuț Oprea și Mădălina Dorobanțu, și Adorație Performance-ului Radical, de Irina Milan, Paul Dunca/ Paula Dunker, Waana Neagu, Raj Alexandru/Ramya, Alex Bălă și Octavian.

„Am ales să vorbim despre scenă - ce se întâmplă în spatele ei, în fața ei, oamenii de pe scenă și oamenii din public având în vedere hiatusul scenei în viața noastră de mai bine de 1 an. Walk & Shoot Fest 2021 va oferi aceste priviri intime și cât se poate de sincere asupra vieții artistice și a vieții evenimentelor din această perioadă prin intermediul atelierelor foto și al proiectelor foto transformate în expoziții.” - Andreea Irina Leu - co-fondator al brandului Walk & Shoot. www.zilesinopti.ro

FESTIVAL

TEXT DE DELIA MITRACHE

CALEIDO Multiculturalitate, interdisciplinaritate, performance

C

ea de-a IV-a ediție a festivalului multicultural de arte performative Caleido se va desfășura în perioada 21-25 mai, în mediul online, iar accesul este gratuit. Din dorința de a promova diversitatea culturală și etnică, Festivalul Caleido ne invită să urmărim 20 de producții independente de teatru, dans și performance, menite să ne facă să reflectăm asupra importanței dialogului între culturi, interdisciplinaritatea și multiculturalismul fiind cuvintele-cheie folosite în descrierea festivalului. Șapte dintre spectacolele pe care le vom vedea sunt producții Caleido, iar patru dintre ele vor fi prezentate în premieră: Bildungswoman, Libretto Impostura, APR [Adorație Performance-ului Radical] și Domnișoara Iulia.

Acestea vor fi însoțite de o serie de podcasturi și ateliere.

Bildungswoman

Bildungswoman, un spectacol al Elenei Morar care ia forma unui colaj teatral, ne vorbește despre feminitate și feminism, www.zilesinopti.ro

comunicarea dintre generații și particularitățile identitare transmise de acestea. „Ne dorim să coborâm feminismul - ca umanism upgradat și corectat - în mainstream și să ne putem interoga, confesiv și poetic, asupra felului profund în care <<a fi femeie>> rezonează cu fiecare din noi, prin raporturi femeie-femeie.” – Elena Morar Libretto Impostura de Matei Lucaci-Grunberg este un spectacol colectiv constituit într-un fals libret despre impostura uneori necesară, alteori absurdă. „Impostura există, sindromul imposturii există, iar spectacolul nu își propune să judece impostura, ci să o descopere și eventual să o înțeleagă și să o accepte.”

- Matei Lucaci-Grunberg APR [Adorație Performance-ului Radical], cu/de Irina Milan, Paul Dunca, Waana Neagu, Raj Alexandru/Ramya, Alex Bălă și Octavian, este un performance despre aprecierea pe care o merită icon-urile din sfera dansului și a artelor performative. „Poți să cuprinzi într-un spectacol toată recunoștința și aprecierea eternă față de corpurile neconforme care prin rezistența dansului au clădit scena pe care te miști acum? E imposibil, dar cu siguranță va

trebui să le aduci un tribut.” Paul Dunca Domnișoara Iulia este un spectacol în viziunea regizorală a soților Grosu despre sentimente profunde, ambiguități și neliniști, o eșalonare de stări, trăiri și emoții interpretate de Dana Rogoz și Richard Bovnoczki. „E despre cum se descompun oamenii în nopțile nedormite și despre mersul pe sfoară fără plasă de siguranță. E un studiu care te trage adânc sub apă până când simți că nu mai vezi lumina.” Andrei şi Andreea Grosu.

Domnișoara Iulia

Celelalte producții Caleido sunt Aleea stereotipurilor (coordonatori: Ionuț Oprea, Mădălina Dorobanțu), Magic is a condition that kills people in all kinds of performative hazards (concept și interpretare: Andreea Novac și István Téglás) și Pelicanul (regia: Florin Liță).

PAGINA

31

POEZIE

TEXT DE IOAN BIG

Această întoarcere în timp e prilejuită de faptul că două albume audio aniversare lansate în primavăra lui 2021 ne amintesc de uriaşul impact pe care poeţii Beat, în special iconoclastul Allen Ginsberg, l-au avut asupra muzicii secolului XX, de la Bob Dylan şi David Bowie până la Nick Cave şi Joy Division. Allen Ginsberg At Reed College: The First Recorded Reading Bob Dylan & of Howl & Allen Ginsberg Other Poems, apărut în aprilie, conţine alături de alte 7 poeme exact ce promite titlul, prima înregistrare audio a lui Howl în lectura autorului, mai exact a primei sale părţi, fiindcă stors de energia pe care o solicită interpretarea acestui poem catharctic, îl abandonează abrupt. Documentul sonor îl surprinde pe Ginsberg înainte A wop bopaloobop a-wop bam boom! de a deveni un autor publicat Be-bop-a lula, she’s my baby doll! şi reprezintă o interesantă Cam asta era consistenţa mesajelor pe care le transmitea tuşă adăugată portretului Rock’n’Roll-ul prin Little Richard şi Gene Vincent în 1956, unui creator interesat în mod când cucerea întreaga lume datorită lui Bill Haley şi al său idiosincrazic de exprimarea de Rock Around the Clock şi îl făcea pe Elvis superstar. Rock-ul sine şi de refuzul autocenzurii. se lansa cu imaginea unui gen muzical frivol iar muzica în În Valentine’s Day din 1956, care versurile captau atenţia, Folk-ul, părea să fi apus odată fără acompaniamentul cu şubrezirea sănătăţii lui Woody Guthrie şi hărţuirea lui Pete muzicii, poetul are la Seeger de acoliţii lui McCarthy. 1956 reprezintă însă şi anul publicul din Oregon un în care a apărut notoriul Howl, poemul beatnikului Allen impact asemănător cu cel Ginsberg, al cărui editor, poetul Lawrence Ferlinghetti, a fost al primilor interpreţi de arestat ca promotor al obscenităţii, dar a sfârşit achitat prin Rock’n’Roll sau de Funk celebrul verdict în care creaţia lui Ginsberg era considerată de (nu uităm că James Brown a o “redeeming social importance”. Ginsberg îşi citise prima oară debutat tot în ’56, cu Please, poemul în ’55 la San Francisco, cu Jack Kerouac, Gary Snyder, Please, Please) prin modul în Neal Cassady şi Lawrence Ferlinghetti în public, iar autorul care sfidează autoritatea dar lui On the Road avea să descrie mai târziu evenimentul în celebrează viaţa. romanul său autobiografic Vagabonzii Dharma.

Generaţia Beat

Muzica(litatea) poeziei lui ALLEN GINSBERG

PAGINA

32

www.zilesinopti.ro

Mai 2021

POEZIE

(2019), în care cântă cu Începând cu Dylan în faţa unui grup halucinantul de Native Americans.

Howl şi a Al doilea album sa retorică apărut anul acesta, biblică şi stil Lectură în februarie, Allen declamator” Allen Ginsberg Ginsberg’s The Fall of (Ellen Willis dixit), America: A 50th Anniversary al cărei influenţă este vizibilă în muzica laureatului Tribute, este o selecţie de Premiului Nobel pentru poezie versuri din antologia poetului, Bob Dylan, rebeliunea din arta The Fall of America: Poems poetică a lui Ginsberg avea să of These States, 1965-1975, de Punk britanică The Clash facă pereche frecvent cu cea din transpuse pe muzică de o (Combat Rock, 1982) sau cea muzică şi asta nu doar pentru pleiadă eclectică de performeri, cu Paul McCartney şi Philip că Hippie sunt consideraţi printre care se regăsesc Glass la The Ballad of the bastarzii Generaţiei Beat membrii unor trupe ca Grateful Skeletons (1996). datorită polenizării încrucişate Dead, Sonic Youth, Yo La Tengo cu San Francisco Renaissance sau Virgin Prunes, alături de survenite la începutul anilor muzicieni precum chitaristul ’60. Artiştii care au conferit în de Jazz Bill Frisell, rockerul creaţia lor poeziei drepturi egale Psychedelic nipon Shintaro cu ale muzicii şi viceversa nu Sakamoto sau diva muzicii pot fi cantonaţi într-o perioadă africane Angélique Kidjo. Acest sau stilistică anume şi aşa se proiect, ca şi memorabilul explică inclusiv simpatia lui concert de aniversare a 60 de Ginsberg pentru Lester Young, ani al poemului Howl organizat saxofonistul lui Count Basie şi în 2015 în beneficiul Fundaţiei inventatorul jargonului hipster, David Lynch cu participarea, fiindcă, ascultând cum citeşte printre alţii, a lui Nick Cave, Autoportret (1995) Howl, calitatea Jazz-ului este Courtney Love, Macy Gray detectabilă în succesiunea şi Beth Orton, indică După cum spunea de accente şi pauze profunzimea urmelor cantautoarea Catherine Anne din frazele lungi. La pe care a continuat Davies (The Anchoress), fel cum se explică “chiar dacă un muzician nu să le lase poezia recunoaşterea are habar de Howl, acesta lui Ginsberg în lui Bob Dylan ca e parte a ecosistemului evoluţia muzicii moştenitor artistic său fiindcă este una dintre post-Hippie, de prin prezenţa în pietrele de temelie ale la Piss Factory, Patti Smith filmele lui D.A. rock’n’roll-ului: poţi să nu fii debutul lui Patti ith ldsm foto © Lynn Go Pennebaker, Don’t influenţat de Howl dar sigur Smith din ’74, şi Look Back (1967), eşti influenţat de ceva care Death of a Ladies’ unde apare pe a fost influenţat de acesta.”.

Man, discul lui alee în fundal în Şi dincolo de ce sau cu cine Leonard Cohen Subterranean a cântat, cea mai frumoasă din ’79 (poetul îl Homesick muzică a lui Allen Ginsberg acompaniază vocal Blues, şi Martin rămâne în cuvintele pe care pe Cohen pe Don’t & Scorsese, Rolling le-a scris şi în deschiderea Go Home with Your Allen Ginsberg n Leonard Cohe Thunder Revue: lui pentru muzică ca vehicul Hard-On), până la A Bob Dylan Story Pop(ular) pentru poezie. colaborarea cu trupa www.zilesinopti.ro

PAGINA

33

fotografii articol © Adi Bulboacă

ARTA CONTEMPORANĂ

DARIE DUP “În artă, dacă nu negi, nu mergi mai departe” Cea mai nouă galerie de artă contemporană din Capitală, STRATA, plasată în vecinătatea Combinatului Fondului Plastic, în districtul atelierelor de artă din perimetrul Romexpo, s-a deschis în această primăvară într-un mod exploziv... cromatic, găzduind - până pe 11 mai - în generosul şi luminosul său spaţiu ALLreadymade, spectaculosul solo show al artistului vizual DARIE DUP, un expozeu încântător de proaspăt şi ludic prin materiale, obiecte şi forme de expresie utilizate. Artistul încurajează cu bonomie privitorul prin lucrările sale, fie acestea sculpturi, instalaţii in situ, picturi, obiecte sau printuri digitale, să îşi lase ochii să se bucure de artă iar mintea să se joace cu interpretarea ei. Să se bucure şi să se joace în spaţiul artei. Pur şi simplu. Fără o agendă existenţială, subtext moralizator sau mesaj dramatic.

Sinceritatea demersului creativ este realmente înviorătoare, cu atât mai mult în vremurile mohorâte pe care le trăim, aşa că am fost curioşi cum s-a născut ALLreadymade, mai ales că Darie Dup, membru al Royal Society of Sculpture şi profesor la catedra de sculptură UNArte, îşi continuă parcursul artistic singular în raport cu colegii săi de breaslă şi generaţie, mult mai apropiat în ultimii ani de Avangardă şi Pop Art decât de expresionismul ce i-a caracterizat prima parte a activităţii artistice.

PAGINA

34

POP CULTURE MAGAZINE

Până la ALLreadymade, aţi fost prezent în 2020 în spaţiul public cu lucrări de factură radical diferită, cele ‘ultramoderne’ din expoziţia Lorem ipsum de la Muzeul de Artă Craiova şi bustul ‘clasic’ al Papei Francisc, dezvelit la Bucureşti. Există în dumneavoastră un Dr. Jekyll şi un Mr. Hyde?

Nu ştiu, dar mie nu mi-e ruşine de a face sculptură clasică.

Pentru mine, a face bustul acela a fost şi o provocare pentru că nu mai făcusem de ceva vreme un portret figurativ şi am vrut să mă duc mai adânc în expresie şi în toată starea de nobleţe pe care Papa o are. Eu tot caut de mult timp să renunţ la zona asta figurativă pe care, în tinereţe, o abordam cu mare plăcere... fiindcă aşa fusesem şcoliţi.

Facultatea de Arte era totuşi o şcoală tradiţională când am terminat-o eu...

Dar de ce aţi tot vrut să scăpaţi de figurativ pentru că la început aţi fost, dimpotrivă, atras de expresia dusă la maximum a figurativului?

A fost poate... prea mult pentru mine atunci. În ’83, dupa ce am terminat facultatea, am început

www.zilesinopti.ro

INTERVIU DE IOAN BIG

să lucrez la o dimensiune mai mare, iar în mărime naturală sau chiar mai mare lucrau pe-atunci puţini sculptori, erau doar câţiva, era [George] Apostu, era [Paul] Vasilescu, Maria Cocea, foarte puţini. Eu eram atras de faptul că dimensiunea mai mare îţi dădea libertate şi un alt impact în spaţiu al volumului, deci m-am apucat să fac sculptură în mărime naturală şi am căutat să fac un fel de figurativ neoexpresionist.

Ciopleam mult în lemn pe atunci şi căutam să adaug metal pe lemn, să adaug culoare, să adaug tencuială de pe casă... am încercat să folosesc materiale perisabile cumva. Vroiam ca materialul să nu fie pretenţios, să nu fie elogiator, ci să dea sentimentul de prospeţime şi de lucru care e perisabil. Şi culoarea îmi permitea să desenez cu o anumită violenţă pe volum. Dar eu cred că pentru fiecare om există un moment în care simte nevoia să se schimbe, când se plictiseşte cumva de el însuşi şi caută să reia totul de la capăt.

Mie chiar mi-ar fi plăcut să am periodic programul ăsta, adică la 5 sau 6 ani să reuşesc să schimb, să caut să uit tot ce ştiu dinainte şi s-o iau de la zero... ceea ce e foarte greu. Pentru că în timp, dacă lucrezi doar într-o singură formă, ajungi la un moment dat să te repeţi, să nu mai găseşti soluţia şi lucrul devine plicitisitor.

Asta se întâmplă automat. În interiorul fiecărui om există o lene şi o frică faţă de nou şi atunci recurge la formulele deja ştiute care îi dau siguranţă. Şi e foarte greu să o iei mereu de la capăt, dar e necesar pentru sănătatea interioară fiindcă altfel intri, cumva, într-o tristeţe... www.zilesinopti.ro

ARTA CONTEMPORANĂ

Aţi plecat la drum cu omul în centrul preocupării şi v-aţi mutat progresiv interesul spre mediul în care evoluează acest om. ALLreadymade sugerează o nuanţare a perspectivei personale asupra cotidianului.

Cât s-a schimbat în ultimii ani modul în care priviţi viaţa?

Nu ştiu asta, dar la mine problema a fost că omul reprezentat te trimite cel mai des la poveste. Automat trebuie să spui o poveste legată de el.

Eu am vrut să mă îndepărtez de orice poveste, să nu mai existe, iar formele pe care le fac să fie nu ermetice ci să fie mai libere, în sensul în care să poată fi citite într-o multitudine de feluri şi într-un limbaj simplu pe care chiar şi copiii să îl înţeleagă. [...]

Aşa cum o văd eu acum, arta trebuie să devină mai sinceră ea cu ea, să nu tragă concluzii, arta trebuie să existe cum există orice pe pământul ăsta, un copac, o floare... nu vrea să spună mai mult de atât, nici nu-şi doreşte.

Cred că toate astea pornesc din dorinţa omului de a stăpâni

şi atunci el pune etichete, dar cred că etichetele astea sunt în defavoare, că nu te lasă să citeşti lumea aşa cum o simţi fără să ai un program stabilit dinainte de altcineva. [...] M-au revoltat întotdeauna lucrurile stabilite dinainte dar, în acelaşi timp, îmi stârneau curiozitatea şi le-am învăţat pentru că eu căutam să ascult, şi e foarte important să-l asculţi pe celălalt. Şi ca profesor e important, în ultimii ani am descoperit că e mai important să ascult eu decât să fiu ascultat. [...]

Citiţi interviul complet cu DARIE DUP pe www.zilesinopti.ro PAGINA

35

MAEȘTRI B.D.

TEXT DE MĂDĂLINA C. DIACONU

De la New York la Palatul Suțu, o călătorie în benzi desenate alături de artistul româno – american SANDU FLOREA

N

ăscut în județul Hunedoara în anul 1946, Sandu Florea a absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1971. În perioada comunistă în România au fost publicate 50 de volume de bandă desenată, dintre care 9 au fost realizate de Sandu Florea. A adaptat romanele lui Nicolae Frînculescu, editând împreună cu acesta, în 1990, revistele de benzi desenate Carusel şi Proteus. În 1991 emigrează împreună cu familia în Statele Unite unde, în 1992, debutează la Marvel Comics, cea mai importantă editură de benzi desenate din SUA. Lucrează și în prezent pentru editurile de benzi desenate americane Marvel Comics, DC Comics, Dark Horse ș.a.m.d., realizând în toată cariera sa sute de benzi desenate şi devenind cunoscut pentru ilustrarea aventurilor supereroilor americani Batman, Thunder Strike, Blade, Spiderman Unlimited, Conan the Barbarian, Dr. Strange, X-Force, The Executioner, Buffy – the Vampire Slayer, Insane Clown Posse, Generation X, Elektra, X-treme X-men, Hawkeye etc.

PAGINA

36

“Deși debutul editorial a fost la revista Luminița, cu serialul comic ‘Năzdrăvăniile lui Păcală’ în 1968, perioada de incubație a dorinței de a desena BD a durat mai mult de un deceniu.

După absolvirea facultății am fost repartizat la Timișoara, unde am lucrat câțiva ani ca arhitect. În 1975 m-am întors în București și am început o carieră de desenator profesionist, prin publicarea unor serii de albume istorice precum: ‘Cavalerul Alb’, ‘Călugăreni’, ‘Misiune de sacrificiu’, ‘Carusel’, ‘Strămoșii’. De fapt, toate aceste activități au fost o pregătire a carierei mele în BD, ce s-a desfășurat după plecarea mea în America, în 1991. Am fost destul de norocos să continui meseria de desenator BD, în condițiile unei concurențe cu cei mai buni artiști din lume. Experiența din țară m-a ajutat să pot schimba destul de ușor stilul de desen și de tras în tuș, în funcție de necesitățile momentului.

De asemenea, să colaborez cu cele mai mari edituri precum Marvel, DC, Dark Horse, Chaos, etc. şi cu mulți dintre artiștii americani sau străini care lucrau pentru aceste edituri. Am adoptat cariera de inker profesionist cu mai mult timp în urmă, mai exact în anul 1996.“, text parțial din mesajul trimis de maestrul Sandu Florea cu ocazia expoziției personale organizate în 2019 la Palatul Suțu – sediul Muzeului Municipiului București, expoziție din seria “Maeștrii ai Benzii Desenate Românești”, proiect propus de profesorul și autorul BD, Mihai Ionuț Grăjdeanu. www.zilesinopti.ro

TEXT DE ANDREI POPOV

Maria dintre flori

D

in documente, mărturii sonore și cântece binecunoscute cu linii melodice rearanjate, noua versiune a spectacolului "Maria Tănase. O poveste", creat de regizoarea Carmen-Lidia Vidu la Teatrul de Stat Constanța, redescoperă frânturi necunoscute din umanitatea și sufletul de adulata și controversata artistă, rămasă și azi singura divă-brand național a României. După recenta repetiție generală, acest one-woman-show al actriței Mirela Pană va avea premiera imediat ce condițiile sanitare vor permite redeschiderea Teatrului.

Flori, multe flori. Flori care răsar, cresc, se deschid în corole bogate, cărnoase, al căror număr crește de la scenă la scenă. Aceste plante sunt una dintre cheile existenței și repertoriului Mariei Tănase, consideră regizoarea CarmenLidia Vidu care se reîntoarce la istoria marii cântărețe românce într-un spectacol documentar muzical original, la șase ani de la prima sa întâlnire cu acest subiect. Regizoarea și-a revăzut scenariul şi se concentrează pe existenţa privată a Mariei "lui Tănase", așa cum apare ea în scrisori nepublicate sau în fragmente sonore ale unor interviuri rare cu rude, prieteni și apropiați, lăsând deoparte nebuloasa relațiilor artistei cu serviciile secrete și Securitatea, revelată de ultimele cercetări ale arhivelor.

Alături de colaboratoarea sa permanentă, graficiana și animatoarea Cristina Baciu, www.zilesinopti.ro

SPECTACOL Carmen-Lidia Vidu păstrează aceași inconfundabilă amprentă vizuală a spectacolelor sale, dar într-un mod total diferit de seria "Jurnalelor de România". În decorul-light-design-video imaginat de ele, florile promit viață, bucurie, putere, glamour și succes, înainte de a înghiți existența Mariei sub un morman funerar de forme și culori. Actrița și cântăreața Mirela Pană și Carmen-Lidia Vidu au ales șase secvențe muzicale care vin să explice de ce Maria Tănase spunea că trăiește cu adevărat doar atunci când cânta - eșecurile sentimentale repetate, dificultățile materiale, dorința de emancipare și de recunoaștere într-o societate patriarhală, relațiile întotdeauna delicate cu autoritățile.

Liniile melodice sunt redesenate cu discreție și delicatețe de pianista Elena Gatcin, cu gândul la așteptările publicului de azi, păstrând însă autenticitatea melodică originală. La rândul său, Mirela Pană o istorisește, nu o "întruchipează" pe Maria Tănase, evitând cu grijă orice pastișare, atât în intonațiile textului în proză cât și în restituirea cântecelor. De altfel, mai mult decât documentarea parcursului existenței și creației unei artiste devenită simbol național, "Maria Tănase. O poveste" poate fi, pentru publicul de azi, o invitație la asumare și independență, două lucruri pentru care merită să arzi ca o lumânare aprinsă la ambele capete.

fotografii © Teatrul de Stat Constanţa (Marian Adochiţei) PAGINA

37

ARTIȘTI URBANI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?

Stilul personal a plecat de la o confruntare între cele două pasiuni, geometria/desenul tehnic și istoria/folclorul. Acest stil, pe care îl vedeți astăzi, a evoluat în timp odată și cu abilitățile și cunoștințele mele. Cred că în orice faci, cheia este constanța. Personal, arta pentru mine reprezintă un hobby, nu simt o presiune pentru a fi căutat și cunoscut, și absolut tot ce fac în domeniu este pentru că îmi face în primul rând plăcere.

ILUC „La baza stilului meu stă o selecție de forme geometrice inspirate din folclor Cosmin Iluc aka ILUC este născut în Botoșani, iar în trecut a activat ca artist urban sub un alt nume, The Fly. Este unul dintre artiștii vizibili, cu opere în spațiul public din mai multe orașe: București, Iași, Botoșani, dar și în afara țării, în Moldova, Serbia sau Germania. Stilul pe care și l-a dezvoltat ILUC este unul abstract, dar pe care-l recunoști imediat, fiind bazat pe geometrie și folclor. Descoperă mai multe despre el în interviul de mai jos: PAGINA

38

Cum decurge procesul tău creativ? De unde te inspiri, de unde începi, cum intri în mind set-ul necesar pentru a crea ceva de la zero?

Cum am spus și mai sus, la baza stilului meu stă o selecție de forme geometrice inspirate din folclor, care pot fi recunoscute în lucrările mele. De cele mai multe ori, sursa de inspirație este dată de locul unde urmează să desenez, fie că vorbim de o pânză sau de un perete exterior. În ultima perioadă, sursa de inspirație a fost atelierul Fabricate, un atelier în care am descoperit multe materiale necunoscute mie, pe care am încercat să le îmbin cu formele mele.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?

Cred că street art-ul m-a ajutat să fiu mai relaxat și poate și mai puțin constrâns de reguli decât dacă, să zicem, aș fi urmat o educație artistică.

De asemenea, street art-ul te expune mult mai mult la critici, dar și la interacțiunea cu diferiți oameni. De-a lungul timpului, fiind în zona asta de street art, am învățat cum să vorbesc cu cei care mă felicitau sau cu cei care mă înjurau deopotrivă.

Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Social media, cu diferitele sale platforme, ajută foarte mult orice artist, mai ales prin abilitatea social media de a crea „efecte ale bulgărelui de zăpadă”. De asemenea, social media cred că demistifică destul de mult street art-ul și cultura www.zilesinopti.ro

POP CULTURE MAGAZINE

Bacău, Street Delivery Festival

Partitions

din jurul său și ajută artiștii să fie ceva mai accesibil oricărui om care dorește un mural sau un tablou.

Ești unul dintre artiștii urbani care are picturi murale și mai multe orașe. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta și care e lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Mediul și prietenii au avut o influență foarte mare asupra mea, dar asta fără să-mi dau seama pe moment. Am avut lângă mine prieteni/colegi care încă din 2005 au adus și dezvoltat fenomenul de graffiti în Botoșani, și aici mă refer la Syhis, Relay, Boer, Byer (R.I.P) și mulți alții, dar culmea a fost că prima linie de vopsea am tras-o de abia în 2008, primul, mult spus, mural l-am realizat 3 ani mai târziu. În ceea ce privește lucrarea preferată, cred că unul dintre cele mai dragi proiecte este cel realizat în cadrul Street Delivery Bacău în 2018.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Cel mai dificil proiect a fost cel din Chișinău, realizat împreună cu Izzy Izvne. Este vorba de un perete de 530 de metri pătrați, pe care l-am realizat în octombrie 2018, pe o vreme nu prea prietenoasă, pe o nacelă sovietică, care era controlată de la sol.

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?

Din punctul meu de vedere nu e necesar să ai storytelling în arta convențională sau în street art. Să ținem seama de faptul că graffiti-ul este un stil de bază în street art, care în bună măsură nu are deloc storytelling. Eu sunt un exemplu destul de clar în sensul ăsta, pe mine m-a interesat mereu ca ceea ce fac să arate bine din punct de vedere vizual. Fiind inginer la bază, mă interesează mai mult tehnic totul să iasă bine.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale? Îmi doresc să las privitorului șansa de a-și imagina și vedea ce dorește în lucrările realizate, cred ca asta e partea frumoasă la arta abstractă.

Ce urmează pentru ILUC? Plănuiesc să împing cât mai mult barierele creativității când vine vorba de arta în sine, dar și de modul în care este prezentată, de aceea sunt atât de recunoscător față de cei de la Fabricate, care mă ajută foarte mult în această privință.

Tot împreună cu ei am realizat și prima mea expoziție solo - PARTITIONS - ce poate fi vizitată până pe 7 mai la Footshop București.

Chişinău - Modova, project with @ IZZYIZVNE PAGINA

39

TEXT DE IRINA-MARGARETA NISTOR

Film

POP CULTURE MAGAZINE

PREMIERĂ:  Babardeală cu bucluc...  ARMY OF THE DEAD CINE COMBO:  MADS MIKKELSEN  Eroii lui MARK MILLAR POINT OF VIEW:  Mainstream & Night of Kings ANIVERSARE:  MULHOLLAND DRIVE STREAMING:  Filme și seriale documentare ANIME:  Anime și roboți în stil american

IN THE MOOD FOR… CANNES

P

entru că mai nou pentru cei tineri face senzație trailerul de la „ShangChi and the Legend of the Ten Rings” nu puteam să nu-mi amintesc de nestemata cinematografică în care l-am descoperit pe Tony Leung Chiu Wai și care ne-a cucerit cu delicatețea poveștii de iubire din capodopera lui Wong Kar-Wai, din 2000, cu muzica lui amețitoare și un scenariu asemenea unei dantele demne de Muzeul din Bruxelles.

După un an de aproape secetă totală, lumea își dorește să revină pe Coasta de Azur și să se bucure de niște premiere care să-i meargă la suflet. Ar trebui poate să fim recunoscători că pauza nu-i atât de mare ca din 1939 până în 1946, când, din pricina războiului se renunțase la ideea de festival, chiar dacă îi obseda să-i facă măcar un pic de concurență Mostrei de la Veneția. Nu știm dacă producțiile deja selecționate și etichetate ca aparținând puținilor aleși dintre numeroșii participanți la râvnita competiţie oficială vor avea aceeași soartă ca năpăstuitele de acum peste opt decenii care au fost jurizate în deja alt mileniu, în 2002, când au fost răsplătite selecționatele din Ediția care n-a mai avut loc. Cele din 2020 au mai circulat în companii alese, au ajuns, printre picături pe marile ecrane, dar acum toată lumea e cu ochii pe acest iulie nădăjduim, măcar parțial post-covid. (în care e strecurată inclusiv Ziua Națională a Franței).

Ar fi interesant de văzut ce vor programa pe 14 și dacă va veni însuși președintele Emmanuel Macron, așa s-ar cuveni! Deocamdată s-au blindat cu Marion Cotillard, oscarizata, deși le place să spună că Palme d’Or-ul este nec plus ultra. Și au dreptate. Filmele lui Leos Carax sunt destul de bizare. „Annette”-ul de față se petrece la Los Angeles. Adam Driver,

www.zilesinopti.ro

senzațional în „Paterson” și „BlacKkKlansman”, (acesta din urmă în regia lui Spike Lee care anul acesta este președintele juriului, rămas de anul trecut), de astă dată este Henry, ce altceva decât un actor de stand-up, iar ea, Ann, cântăreață de renume internațional, asemenea lui Edith Piaf, pentru a cărei întruchipare a luat toate premiile posibile.

Muzica este compusă de Sparks, un duo poprock american de la sfârșitul anilor ’60. Relativ original este faptul că va ieși simultan în toate cinematografele din Franța (firește, dacă vor fi deschise), dar trebuie să recunosc că le-au luat-o mult înainte Studiourile PRO atunci când proiectau pe ecranele din România și îl scoteau și pe DVD pe premiatul, înduioșătorul și genialul „California Dreamin’”al regretatului și de neînlocuit Cristian Nemescu, după ce fusese selecționat la Un Certain Regard, tot la Cannes, și unde avea să ia și premiul. E cam tot ce știm despre cea de-a 74-a Ediție, în afară de faptul că va fi extrem de eco, dacă se poate doar cu motociclete electrice și cu transmisii ale ceremoniilor de deschidere și închidere pe Canal Plus, dar și în parteneriat cu sălile de cinema. Va fi oare mai tolerant Thierry Fremaux cu Netflixul și celelate platforme, cîndeva hulite? La sfârșitul lunii mai vom afla selecția oficială, iar pe 17 iulie palmaresul.

PAGINA

41

PREMIERĂ

TEXT DE DELIA MITRACHE

Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, pe ecranele din România Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, marele câștigător al celei de-a 71-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, apare pe ecranele din România din data de 7 mai 2021.

Lungmetrajul regizat de Radu Jude (Aferim!, Toată lumea din familia noastră, Tipografic majuscul, Inimi cicatrizate) a fost singurul film românesc selectat la Berlinala de anul acesta.

F

ilmul urmărește povestea Emiliei, interpretată de Katia Pascariu, profesoara de istorie a cărei carieră are de suferit după ce a încărcat pe un site specializat un clip porno cu ea, filmuleț care a ajuns să fie dezbătut public.

Cazul lui Emi, care nu este rupt de realitate, căci în ultimii ani, în presă, au apărut astfel de exemple controversate, este punctul de plecare în construcția unei analize tranșante a reprezentanților societății noastre care încă se luptă să se adapteze și să treacă peste schelele lăsate în urmă de sistemul comunist. „Filmul folosește situația excepțională în care se află Emi ca să vorbească despre mai multe lucruri, să zicem că e un pretext ca să creeze această satiră socială. Emi este, în primul rând, o femeie foarte ocupată pentru că e profesoară, mamă și soție, deci din start m-am gândit că e complicat să ții toate aceste aspecte într-un echilibru și să îți iasă toate bine. E inteligentă, e o profesoară foarte bună de istorie, pasionată, cred că e destul de orgolioasă, așa am perceput-o.” - Katia Pascariu.

Babardeală cu bucluc sau porno balamuc a fost mult lăudat de critici în presa internațională,

PAGINA

42

fiind caracterizat drept „provocator și profan”, „unul dintre primele exemple de operă autentică de autor care au apărut într-o lume răscolită de Covid-19”, „un rechizitoriu nimicitor asupra României moderne”, „Se simte ca fiind revoluționar. O simplă premisă poate servi ca portal spre o critică socială profundă, pentru cei dornici să facă pasul hotărâtor”. „Sigur că filmul are numele ăsta extrem de jucăuș sau de provocator, care nici măcar nu e titlul inițial ci unul venit pe parcurs, dar e un film extrem de serios. E un film care discută despre prejudecăți și despre normele noastre morale, despre agresivitatea și vulgaritatea vieții de zi cu zi, despre care sunt granițele, care sunt limitele acceptării sau non-aceptării, și pune niște probleme morale foarte serioase legate de societatea de astăzi. Pe de altă parte, ni s-a reproșat că nu facem suficient să atragem publicul pentru filmele românești de autor. Și atunci ne-am gândit la ce putem să facem cu filmul ăsta, pentru că el este subintitulat Schiță pentru un film popular, ca el să provoace sau să incite un public cât mai larg deşi nu e un film neserios și nici o comedie de moravuri bulevardieră.” – Ada Solomon, producător. www.zilesinopti.ro

PREMIERĂ

TEXT DE IOAN BIG

Vegas. Zombies. Acţiune!

ARMY OF THE DEAD

Î

ntr-un Las Vegas infestat de zombies pe punctul de a fi ras de pe faţa pământului de către armată se infiltrează o trupă de mercenari năimiţi de un şef de cazinou pentru a recupera 200 de milioane de dolari depozitaţi într-un seif. Jaful perfect... cu condiţia să supravieţuieşti unei hoarde de creaturi agresive ce nu mai au nimic din apatia “morţilor-vii” clasici ai lui George A. Romero ba dimpotrivă, au dezvoltat un puternic instinct gregar şi o reactivitate care denotă o remarcabilă inteligenţă de turmă. Sinopsisul lui Army of the Dead regizat de Zack Snyder, ce va avea premiera pe Netflix pe 21 mai, dă senzaţia de déjà vu după Peninsula (sequel-ul de anul trecut la fabulosul Train to Busan din 2016), în care 4 coreeni refugiaţi în Hong Kong revin în Incheon, metropolaînchisoare pentru zombies, având ca miză recuperarea a 20 de milioane de dolari, dar se anunţă a fi într-o ligă mult, mult superioară acestuia şi nu doar prin spectaculozitate ci şi prin caracterul subversiv al mesajelor, ale căror ţinte sunt consumerismul şi paranoia conspiraţionistă.

Nu întâmplător Vegas-ul, “The Entertainment Capital of the World”, este ales de Snider ca spaţiu al acţiunii, dată fiind menirea sa de a face profit de pe urma fanteziilor personale ale consumatorilor, şi, în www.zilesinopti.ro

al doilea rând, fiindcă este situat la o distanţă foarte mică de... Area 51. Cineastul însuşi a admis public în cadrul Justice Con-ului desfăşurat online în aprilie că originea virusului care a generat pandemia zombie, ce va fi explicată pe larg în prequel-ul Anime pe care îl are în curs de finalizare tot pentru Netflix, Army of the Dead: Lost Vegas, este legată de Area 51, baza secretă ce alimentează de zeci de ani teoriile conspiraţiei clădite pe existenţa extratereştrilor şi experimentele înfricoşătoare realizate acolo de savanţii recrutaţi de guvern.

Dincolo însă de tuşele ironice din subtext, ceea ce face în principal Army of the Dead un Actioner de văzut este potenţialul său de pur entertainment escapist, căci mai avem nevoie din când în când de filme ridicol de costisitoare ca resurse şi de gratuite prin simplitate sau/ şi prin... excese, care să ne destindă frunţile şi nu să ni le încreţească. Iar acest efect ne este garantat de imaginaţia şi spiritul ludic de copil în corp de adult al lui Zack Snyder, deja certificat de filme precum 300, Sucker Punch, Watchmen, Justice League şi de, nu în ultimul rând, debutul lui în lungmetraj din 2014, Dawn of the Dead, punctul zero al ataşamentului său pentru zombies ca personaj colectiv de blockbuster de acţiune cu accente Horror.

“When there is no room in Hell, the Dead will walk the Earth.”

PAGINA

43

CINE COMBO

TEXT DE SILVIA TRAȘCĂ

MADS MIKKELSEN, un erou occidental al cinematografiei moderne

C

u un palmares impresionant de premii, magnetic, cameleonic și apreciat atât de cinefili, cât și de critici din întreaga lume, Mads Mikkelsen continuă să impresioneze prin roluri excepționale și performanțe memorabile, indiferent de genul sau unghiul de abordare al producțiilor în care joacă. Actorul danez știe să jongleze cu așteptările audienței lui, chiar dacă Hollywoodul pare hotărât să-l portretizeze de cele mai multe ori ca pe un personaj negativ. Cunoscut pentru roluri simbolice în SUA, precum „Hannibal”, „Casino Royale” sau „Doctor Strange”, și pentru roluri mai nuanțate în Danemarca, precum „The Salvation”, el ia totul și nimic în serios, fiind unul dintre cei mai mari actori ai generației sale.

Mads Mikkelsen este protagonistul celui mai premiat film european al anului, „Another Round”.

Regizat de Thomas Vinterberg, filmul a fost marele câștigător la European Film Awards și desemnat Cel mai bun film străin din acest an la Premiile Oscar. 2021 este un an plin de proiecte importante pentru Mads Mikkelsen. El va juca alături de Harrison Ford în „Indiana Jones 5”, în Fantasy-ul „Fantastic Beasts 3”, unde l-a înlocuit pe Johnny Depp, cât și în pelicula „Riders of Justice”. Iată două filme relevante ce demonstrează talentul său actoricesc, disponibile in streaming.

„THE HUNT” (2012)

„The Hunt” al lui Thomas Vinterberg este o dramă psihologică controversată cum numai nordicii ştiu să facă, dar şi o altă realizare impresionantă a lui Mads Mikkelsen. Protagonistul trece printr-o paletă vastă de emoții într-un mod credibil și reușit. Acțiunea se petrece într-un oraș provincial danez, cu puțin timp înainte de Crăciun. Lucas, eroul luptător, încearcă să-și pună viața în ordine după un divorț dureros, însă lucrurile scapă de sub control. O vorbă întâmplătoare, o minciună spusă de un copil nevinovat, creează groază și neîncredere, până la o isterie colectivă în care protagonistul luptă de unul singur pentru viața și demnitatea lui. Dar abuzul asupra copiilor și efectul revelației finale sunt, de fapt, cheia problemei.

PAGINA

44

„THE SALVATION” (2014)

Western-ul danez „The Salvation” este un film extrem de bine realizat, regizat de Kristian Levring, a cărui sensibilitate nuanțată oldschool depășește stilul clasic al filmelor de gen. Completat de o căldură arzătoare și răzbunare amară, fermierul imigrant danez Jon (Mads Mikkelsen) nu ajunge să joace prea mult timp rolul soțului și tatălui amabil și devotat. În America anului 1870, el pătrunde rapid într-un joc periculos al răzbunării. Mads Mikkelsen dovedește încă o dată cât este de expresiv și ce paleta largă de sentimente poate transmite, în momente de dramă atent construite.

Filmul este un omagiu adus occidentalilor, iar reputatul actor devine în final un supererou de western care primește o reală „Mântuire”. www.zilesinopti.ro

TEXT DE IOAN BIG

I

POP CULTURE MAGAZINE

Eroii lui MARK MILLAR din comics-uri pe ecran

ntrarea în difuzare pe Netflix din 7 mai a serialului Jupiter’s Legacy, bazat pe seria de comics-uri semnată de Mark Millar despre conflictul între generaţiile de supereroi ca reacţie a autorului la efectele Marii Crize Economice din America anilor ’30, readuce astfel în atenţie imaginaţia cu totul aparte al unuia dintre cei trei “Super-M” din lumea creatorilor de comicsuri, Frank Miller, Alan Moore şi Mark Millar... 3M celebri nu doar pentru colaborarea cu Marvel sau DC pentru care au creat poveşti memorabile, de la The Dark Knight Returns (Miller) şi Batman: The Killing Joke (Moore) la Captain America: Civil War (Millar), ci şi prin multiversurile lor originale, surse constante în ultimii ani de adaptări cinematografice de succes. Aşa cum Frank Miller îşi are Sin City, 300 şi The Spirit, iar Alan Moore Watchmen, V for Vendetta şi From Hell, şi din Millarworld cel putin trei concepte pot fi oricând (re)descoperite cu plăcere.

WANTED

KINGSMAN

(AMAZON PRIME)

(HBO)

Distribuţia stelară cu Angelina Jolie cap de afiş (secondată de James McAvoy şi Morgan Freeman) a umbrit întrucâtva caracterul original a poveştii frustratului birocrat corporatist ce descoperă că este fiul unui asasin profesionist, iar propriile atacuri de panică sunt simptomele descărcărilor bruşte de adrenalină care îi amplifică la nivel supraomenesc forţa şi viteza.

Filmul deviază în spirit de la comics-ul lui Mark Millar, dar compensează prin punerea în scenă extrem de dinamică a lui Timur ‘Night Watch’ Bekmambetov.

Trilogia Kingsman (The Secret Service, The Golden Circle şi The King’s Man, ultimul cu premiera abia în decembrie) e realizată de Vaughn, care l-a bătut la cap pe amicul său Mark Millar să creeze o poveste de spionaj mai neserioasă. Aşa a apărut derbedeul Eggsy, antrenat de organizaţia Kingsman ca să combată în stil British mai întâi un terorist eco ţăcănit şi apoi o traficantă de droguri care otrăveşte (aproape) toată lumea. Dacă însă vreţi totuşi acţiune mai sobră, (re)vedeţi alt film de referinţă izvorât din Millarverse, Logan (2017), sau, mai simplu, aşteptaţi încărcarea pe platformă a celor 8 episoade din Jupiter’s Legacy.

www.zilesinopti.ro

KICK-ASS

(NETFLIX)

Dave (Aaron Taylor-Johnson), un puşti slăbănog ce visează să se impună ca supererou, se împrieteneşte cu ‘Hit-Girl’ (Chloë Grace Moretz), copiliţă asasină antrenată de tatăl ei vigilante, şi se trezeşte prins într-un război cu Mafia. Dave/ Kick-Ass devine popular ca “real world superhero” datorită Internetului şi alţi cetăţeni, deşi adulţi, dau în mintea lui şi se transformă în super... costumaţi.

Pentru umorul lor negru, merită văzute ambele filme (devenite) cult, originalul lui Matthew Vaughn din 2010 şi sequel-ul, Kick-Ass 2, din 2013.

PAGINA

45

POINT OF VIEW

TEXT DE ŞTEFAN IANCU

Mainstream & Night of Kings - De pe la Veneția adunate Cu cinematografele închise și cu producții de tip blockbuster care suprapopulează rețelele de streaming, devine din ce în ce mai dificil să ai acces la producțiile străine care s-au plimbat prin circuitul festivalier anul trecut. Totuși, am avut ocazia să văd două dintre filmele prezente în cadrul festivalului de film de la Veneția de anul trecut: Mainstream și Night of Kings.

Primul film, a cărui regie și scenariu sunt semnate de Gia Coppola, este o satiră modernă la adresa “generației Youtube” și la felul în care idolii falși din online apar și dispar peste noapte. Link (Andrew Garfield), ajutat de doi prieteni, ajunge o senzație a internetului printr-o serie de clipuri în care face lucruri cât se poate de stupide și lipsite de însemnătate. Își crează un alter-ego pe nume “No One Special” și câștigă treptat simpatia multor tineri, atrași de firea sa liberă și felul în care alege să se opună normelor societății noastre. Această persona ajunge însă să îl transforme, iar Link devine o prezență din ce în ce mai toxică, atât față de fani cât și față de prietenii lui. Gia Coppola atrage atenția asupra unei probleme recurente din mediul online: faima dobândită atât de ușor poate să schimbe un om cu totul și să îl facă dispus de orice pentru a obține niște vizualizări în plus. Deși filmul are lacunele lui (care nu sunt puține), Andrew Garfield este excelent în cel mai antagonic rol al său de până acum și spectacolul pe care acesta îl crează îți ia ochii de la unele neajunsuri tematice sau regizorale.

PAGINA

46

Al doilea film, Night of Kings, în regia lui Phillipe Lacôte, este o combinație perfectă între Cidade de Deus și Arabian Nights. MACA este o închisoare din Coasta de Fildeș guvernată de proprii ei deținuți. Într-o noapte în care luna este roșie, obiceiul închisorii este ca cineva să fie ales drept griot (un povestitor/orator din vestul Africii) sub titulatura de Roman, pentru a spune povești celorlalți deținuți până se face din nou ziuă. Cel ales este un tânăr deținut nou venit care începe să vorbească despre prietenul său, Zama King. Deși începe ezitant, povestea capată un caracter mistic iar Roman ajunge să construiască o întreagă legendă în jurul lui Zama, implicând rebeli, magie, prinți și prințese în încercarea sa de a ține publicul captivat. Ceilalți deținuți iau activ parte la cele auzite, adesea dedublând acțiunea poveștii prin mișcare corporală sau chiar cântând anumite pasaje și astfel construind un univers sonor.

Lacôte reușește însă să construiască un filmspectacol într-o cheie suprarealistă, cu multe note teatrale și imagini puternice pentru a-l lua cu el pe spectator în poveste. De-a dreptul.

Deși foarte diferite, cele două producții mi-au adus aminte de ce îmi e așa de dor de așa-zisele “filme de festival”.

www.zilesinopti.ro

ANIVERSARE

TEXT DE IOAN BIG

Cu gândul la MULHOLLAND DRIVE

C

u 20 de ani în urmă, pe 16 mai, Mulholland Drive, noul film al singularului David Lynch, nominalizat la Palme d’Or, era proiectat în premieră în cadrul Festivalului de la Cannes.

Timpul s-a scurs dar puterea de fascinaţie a acestui “thriller psihologic”, aşa cum este etichetat formal în enciclopedii, nu dă absolut niciun semn de erodare, ba dimpotrivă, este considerat de un număr tot mai mare de analişti şi critici de specialitate drept cel mai bun film al secolului 21. În aparenţă povestea uneia dintre numeroasele tinere naive atrase de mirajul hollywoodian, spusă de autorul lui Eraserhead, Twin Peaks şi Blue Velvet cu ajutorul codurilor şi al esteticii Film Noir-ului, Mulholland Drive îşi relevă însă repede caracterul înşelător de puzzle enigmatic pentru care David Lynch a refuzat cu obstinaţie timp de două decenii să ofere vreo cheie pentru desluşire, lăsând privitorul să îşi creeze propriul traseu labirintic într-o galerie de artă cu picturi în mişcare, pe care tot el, lipsit de ghidare narativă, îl modifică apoi visceral şi impulsiv cu fiecare vizionare.

Pentru că asta e depotrivă frustrant şi fascinant la David Lynch, refuză să lase oamenii să se comporte... normal.

Atât pe ecran cât şi în faţa acestuia. Nimic nu e sigur, indicii evidente sunt ignorate, www.zilesinopti.ro

mesaje rămân nepercepute sau transmise, explicaţiile posibile sunt alterate de următorul twist.

Nu anormalitatea se defineşte în functie de normalitate ci invers, firescul ajunge chestionabil în absenţa unei echităţi sugerate

de autor, iar discrepanţele accentuate de simbolismul lui David Lynch dintre chipul social a unei persoane şi concoctul sumbru de trăiri care o macină în interior generează un efect hipnotic de atracţie superior nevoii de înţelegere raţională. Şi atunci, privind Mulholland Drive, trebuie să accepţi că ai în faţă o operă de artă chiar fără să-ţi dai seama ce se petrece în poveste, a cărei structură narativă nu-şi are originea în literatură ci în... pictură. Ori în pictură timpul nu-şi conservă acea liniaritate care să permită obţinerea unei rezoluţii uşor decelabile.

A scrie despre relevanţa actuală a filmului din perspectiva militantismului feminist, despre influenţa modernismului european asupra viziunii estetice a lui David Lynch, ori a specula pe marginea inciziei pe care cineastul o face în măruntaiele coruptului şi heteronormatului Hollywood este absolut irelevant la 20 de ani de la premiera filmului întrucât e limpede că pe Mulholland Drive nu poţi păşi decât de unul singur, aşa cum a făcut-o şi David Lynch, şi apoi fiecare dintre cinefili. Şi singur vei experimenta Mulholland Drive ca pe o viziune de coşmar, o fantezie născătoare de emoţii, sau poate doar ca pe o galerie de artă contemporană cu lucrări ce-ţi “vorbesc” frumos dar fără noimă. Depinde de traseul de vizitare pe care ţi-l fixezi de la început în minte.

PAGINA

47

STREAMING

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

Filme și seriale documentare pe care trebuie să le vezi

P Filme

entru prima dată în istorie un film românesc a intrat în cursa pentru Oscar. Este vorba despre „colectiv”, regizat de Alexander Nanau, care a candidat la două categorii: „cel mai bun lungmetraj documentar” şi „cel mai bun lungmetraj internaţional”.

Din păcate, nu a câștigat, dar nominalizarea tot rămâne o extraordinară realizare.

De asemenea, succesul înregistrat de „colectiv” ne-a făcut să dorim să vedem mai multe documentare în această perioadă, așa că îți facem și ție câteva recomandări, mai ales că unele dintre ele i-au făcut concurență documentarului românesc.

„My Octopus Teacher” a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun documentar, dar nu doar din acest motiv este un must see. Aparent, filmul este o incursiune în viața unei caracatițe, dar, de fapt, totul este despre umanitate, despre felul în care putem să relaționăm noi, oameni, cu celelalte ființe vii din jur și, mai ales, ce putem învăța de la ele. În plus, vei descoperi lucruri fascinante despre aceste creaturi incredibil de inteligente și, foarte probabil, vei refuza să le mai mănânci în următoarea vacanță din Grecia. „Crip Camp” a fost un alt documentar care a concurat anul acesta pentru Oscar. El prezintă povestea unui loc care a însemnat enorm pentru oamenii cu dizabilități: Tabăra Jened. Mulți dintre cei care au trecut pe aici au ajuns să devină activiști pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, dar li s-au și schimbat viețile în bine și, la rândul lor, au schimbat în bine viețile altora.

Documentarul este produs de Higher Ground, compania soților Obama.

Există un om care a văzut o mare parte din animale sălbatice de pe această planetă. Nu doar atât, dar și-a dedicat toată viața documentarii animalelor sălbatice.

Este vorba, bineînțeles, despre David Attenborough.

Datorită lui am ajuns să cunoaștem lucruri de extraordinare despre ființele vii de pe Pământ. „David Attenborough: A Life on Our Planet” este încercarea lui de a ne convinge că trebuie să schimbăm felul în care funcționăm, altfel riscăm să distrugem diversitatea florei și faunei, adică întreaga planetă.

PAGINA

48

www.zilesinopti.ro

STREAMING

Mai 2021

„Last Dance” (10 episoade) Nu trebuie să fii pasionat de baschet ca să te prindă acest documentar serial despre povestea lui Michael Jordan și despre ultimul sezon în care a jucat la echipa Chicago Bulls (1997-1998). Dacă totuși știi cu ce se mănâncă acest sport, n-ai voie să-l ratezi. Asta chiar dacă sportul în sine cade pe plan secundar, iar documentarul se concentrează mai mult pe lupta și determinarea lui Jordan pentru a deveni o legendă, indiferent de costuri.

Seriale

„The Social Dilemma” deschide terenul pentru discuții serioase despre impactul pe care-l au rețelele sociale asupra vieților noastre.

Documentarul se bazează mai ales pe dezvăluiri făcute de oameni din interior, de către experți IT care au lucrat la dezvoltarea rețelelor sociale, dar care acum au ales să vorbească despre pericolele și capcanele din creațiile lor. E foarte posibil ca după acest documentar să vrei să-ți ștergi toate conturile de social media.

„Secrets of Whales” (4 episoade) Așa cum spune și numele, acest documentar dorește să prezinte lucruri neștiute despre balene. Actrița Sigourney Weaver este cea care narează cele 4 episoade care se concentrează pe 5 specii de balene. Totul a fost filmat pe durata a 3 ani și întreaga echipă s-a deplasat în 24 de locații diferite. „Exterminate All the Brutes” (4 episoade) Acest documentar creat de Raoul Peck se folosește de materiale istorice, dar și de animație sau scene dramatizate pentru a prezenta forța distructivă pe care a reprezentat-o colonialismul european. De asemenea, așa cum ni se și arată, impactul colonialismului încă se face resințit peste tot în lume și este unul dintre principalele motive de discriminare și războaie. „Demi Lovato: Dancing with the Devil” (4 episoade) „Dancing with the Devil” este un documentar care se adresează fanilor artistei Demi Lovato, deoarece cele 4 episoade propun o incursiune în viața cântăreței, atât în cea personală, cât și în cea profesională. Ni se arată și ce a dus la supradoza care aproape că i-a fost fatală în 2018, dar și drumul spre recuperare. În același timp, este și un documentar care arată cum toată presiunea care vine la pachet cu celebritatea poate să la afecțiuni mintale sau chiar la deces. www.zilesinopti.ro

PAGINA

49

ANIME

TEXT DE TEODORA BRATU

Anime și roboți în stil american

P

ână de curând, atunci când vorbeam de anime-uri, vorbeam bineînțeles de Japonia.

Show-uri de animație niponă cu grafică uluitoare, povești captivante și muzică cool. Însă odată ce popularitatea lor a crescut, nu e de mirare că și alții au vrut să ia parte la acest trend. De câțiva ani Netflix a făcut loc animeurilor printre sutele de seriale și filme de pe platforma sa, mai întâi difuzând câteva nume celebre, deja iubite de public, precum One Punch Man sau Attack On Titan, ca mai apoi să realizeze câteva show-uri originale, inspirate de stilul nipon, precum Castlevania sau Voltron. Însă gigantica platformă de streaming face un pas înainte și în luna mai va fi lansat primul anime original marca Netflix intitulat EDEN. Seria sci-fi îi aparține lui Justin Leach, animator atât în Statele Unite, cât și în

PAGINA

50

Japonia, cunoscut pentru munca depusă în seria Star Wars: The Clone Wars și Ghost in the Shell 2. De regie se va ocupa Yasuhiro Irie, același om care s-a aflat și în spatele binecunoscutului Full Metal Alchemist. Povestea seriei pornește de la întrebarea: Ce s-ar întâmpla dacă roboții ar lua locul oamenilor? Sute de ani în viitor umanitatea este nimic mai mult decât o legendă, iar lumea este condusă în totalitate de roboți. În orașul Eden, în timp ce A37 E92, doi roboți de-a dreptul simpatici, își duceau la bun sfârșit îndatoririle o găsesc pe Sara, un bebeluș din rasa oamenilor, aflată într-un somn criogenic. Devotamentul față de societate este pus la îndoială, iar cei doi decid să o crească în secret, departe de oraș și orice pericol.

De aici probabil îți dai seama ce se va întâmpla: Sara crește și descoperă adevărul sumbru despre lumea de care a stat atâta timp ascunsă...până acum.

Cele două studiouri care vor aduce Eden la viață sunt Qubic Pictures și CGCG Studios.

Desigur că o echipă de producție atât de fantastică cere un cast pe măsură. Vocile din spatele personajelor vor fi Kyôko Hikami (A37), cunoscută și ca Erika din Pokémon the Movie: I Choose You (2017) și Milk din Doraemon: Nobita to tsubasa no yûsha tachi (2001), Kentaro Ito (E92), celebru pentru rolul său din Aku no hana (2019), ecranizarea live-action a animeului cu același nume, Marika Kôno (Sara) sau Petra din Re:Zero kara hajimeru isekai seikatsu (2016-prezent) și Nemu Emmot/Vampire Bride din seria Overlord (2015-prezent) și Kôichi Yamadera (Zero), vocea lui Spike Spiegel din Cowboy Bebop (19981999) și Togusa din Ghost in the Shell.

Anime-ul Eden va avea premiera pe Netflix, joi, 27 mai, 2021. www.zilesinopti.ro

TEXT DE MĂDĂLINA SÁNTA

Eat&Drink

CULINARiA GURMAND:  Ce le place corporatiștilor  5 locuri din țară unde mănânci un grătar bun CĂLĂTORIE CU GUST:  E grătarul românesc mai bun decât cel japonez? PE GUSTUL NOSTRU:  Ciorbele, mâncare identitară românească  Vinul îl face Dumnezeu și, uneori, vedeta  5 locuri din țară unde poți să bei o bere artizanală românească

Când pandemie nu o să mai fie…

S

ă fii tânăr, visător, curajos și ambițios e minunat, mai ales dacă nu ”te-apucă” planurile antreprenoriale fix când nu trebuie. Adică în anul de grație 2019, când Covid19 se pregătea să dea lumea peste cap. Aproape că-ți vine să spui proiectul potrivit la momentul cel mai nepotrivit. Și totuși te lupți și altceva te dezarmează mai tare decât pandemia. Deși închizi și deschizi de nenumărate ori, deși scoți jumătate din mesele din sală, cumperi tone de dezinfectant, mănuși și măști, ceva te lovește fix în moalele capului, mai ceva decât virusul și restricțiile.

Pentru mine acest lucru a fost inechitatea, dubla măsură, nedreptatea. Sunt imediat 2 ani de când am investit tot ce-am avut într-un business, am făcut credite și leasing-uri și am muncit până la epuizare (cu tot cu excursii cu salvarea). Nicio clipă n-am simțit că ”statul” sau ”sistemul” mă protejează în vreun fel și că mă pot baza pe cineva, în afara de mine în toată lupta cu pandemia, legile, mentalitățile, ratele și datoriile.

Când ești mic, statul nu te ajută, ci mai mult, îți dă un șut în fund pentru că tu n-ai istoric, deci nici rezerve, n-ai o cifră de afaceri la care să se raporteze atunci când estimează cât ai pierdut, deci... ghinion. În schimb dacă ești șmecher, ai tupeu și bani de amenzi, statul închide ochii. Omul cinstit e prost, pentru că în vremuri de luptă pentru supraviețuire, tot șmecherul, tot cel care fentează regulile, are șanse mai mari de a rezista, pentru că așa funcționează societatea pe care ne-am construit-o în România.

Pandemia, cu toate valurile ei, a fost și e doar pentru unii. În timp ce noi, ăștia mici, cărăm pe umeri pietre grele, nopți nedormite,

www.zilesinopti.ro

Mădălina Sánta are 30 de ani, este Chef și de curând antreprenor.

A absolvit o facultate de comunicare și a lucrat 7 ani în publicitate, apoi a decis să se dedice gastronomiei, specializându-se la Lyon, la Institutul Paul Bocuse. Își pune în valoare pasiunea la restaurantul „Szikra” deschis în Sfântu Gheorghe, județul Covasna.

credite la bănci și mult stres, cei mari sau șmecheri, continuă să facă petreceri și nunți și evenimente, în spatele ușilor închise ale unor ”proprietăți private” sau la mica înțelegere cu autorități care fac controale de ochii presei, iar apoi continuă să lase cluburile de fițe să funcționeze. Aş vrea să scriu ce e în sufletul meu, după un an în care am deschis, am închis, iar am deschis, iar am închis, am simțit că nu mai pot, apoi mi-am zis din nou că trebuie să pot, am dat cu fundul de pământ, m-am ridicat și tot așa. Dar nu găsesc cuvinte, ci doar din ce în ce mai puțină nădejde și dorință de a face.

Vom merge înainte. Cumva. Nu scriu ca să mă plâng, ci ca să vă îndemn la un soi de reparație morală. Atunci când lucrurile vor reveni la normal și ne vom deschide ușile, nu-i uitați pe cei mici, naivi, cu spirit civic, care au respectat regulile și și-au sacrificat afacerile.

Când veți alege unde veți merge și vă veți cheltui banii, răsplătiți corectitudinea, premiați spiritul civic, fiți solidari cu cei mici și gândițivă măcar o secundă cum e să fiți în locul lor. Să fim sănătoși, vaccinați și funcționali.

PAGINA

51

GURMAND

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Ce le place corporatiștilor

B

ucate pe gustul harnicilor lucrători urbani care trudesc pentru a-și asigura blidul zilnic de la prânz, precum și, probabil, alte chestii.

Mi-s corporatist de fix douăzeci de ani, adică de când am ajuns să lucrez la subsidiare ale unor companii străine, ocazie cu care meniul de prânz s-a îmbunătățit substanțial.

Până atunci, am lucrat la ziare cu capital autohton și, în consecință, mâncam, vai, românește. Bucureștean, pe atunci tânăr și destul de țâfnos, nu consideram potrivit să iau de acasă mâncare la sufertaș. Și oricum nu prea dădeam doi bani pe mese regulate, trăiam intens profesional, mâncam ce prindeam. La Casa Presei, nu erau prea multe posibilități: la „Căzănel”,

PAGINA

52

o cantină dubioasă de unde plecai cu hainele impregnate de miasme grele, la Flacăra (idem), la buticul de la România Liberă, botezat La toxiinfecția alimentară sau, mai scurt, La Urticarie.

Dar de douăzeci de ani încoace, mănânc mai cumsecade.

Sedii noi, tot mai centrale, pauze cinstite de prânz, mai multe opțiuni de a mânca a la carte, tot tacâmul. Păstrez amintiri duioase modernelor împingetava din Pipera, aflate la parterul corporațiilor: meniu variat, coadă cât să-ți sporească și mai tare pofta, locuri multe la mese, posibilități flirt intercompanii.

De la sfârșitul lui martie, mi-am schimbat serviciul și am ajuns într-un sediu nou (sunt „rapelat”, pot merge zilnic) din buricul târgului. E la o aruncătură de băț de La Finca by Alioli. Încă n-am fost acolo de când lucrez la noul job - păstrez

opțiunea pentru întâlniri oficiale, când nu trebuie să stau cu ochii pe ceas, ori pentru weekendurile viitoare, când voi reveni la unul dintre cele mai bune restaurante cu specific spaniol de la noi, măcar pentru a-mi aminti că era locul preferat pentru aniversări restrânse de familie.

A, și au o Paella de Mariscos (cu fructe de mare) specială.

Dar sunt atâtea locuri din care poți să iei mâncare la pachet în zonă încât nu-mi fac probleme.

După 12, cobor din firmă și mă alătur cetelor de corporatiști gate să se așeze la cozi, să recite liste, că iau și pentru colegi, să revină în bucătăriile amenajate în companiile lor și să înghită cu noduri în timp ce abordează teme de stringentă actualitate profesională.

Corporatiștilor, am remarcat eu bazându-mă pe un triaj observațional sumar, le place fie hipstereala culinară, fie ca la mama acasă. Pentru hipstereală, mă reped la Balls, pe Dorobanți.

De unde cel mai mult îmi place bolul cu chiftele Maroc (chiftele de oaie cu sos de roșii puțin picant, iaurt cu mentă, pătrunjel, chilli). Pentru mâncare ca la mama acasă, pentru că nu am timp să mă duc chiar la mama acasă - oricum, e la vârsta la care nu mai gătește, îi duc eu d-ale gurii - optez fie pentru Prânz delicios (unde îmi pun burta la cale chiar cu o sățioasă porție de dovelecei pane), fie pentru Fine Taste, unde, uite așa, de pamplezir, îmi pot comanda un meniu office, adică o supă de roșii, iar la felul doi. ficăței la jar cu mămăligă.

Că oameni suntem și noi, corporatiștii, nu animale.

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri din țară unde mănânci un grătar bun A venit și ultima lună de primăvară, ceea ce înseamnă că vara e la o aruncătură de băț.

Așadar, toată lumea se pune pe încins grătare. Dar poate nu vrei să treci prin tot procesul din care ieși mirosind ca o pastramă afumată, așa că ți-am pregătit o listă cu 5 locuri din țară specializate în produse pe grătar:

BUCUREȘTI  HALA MAHALA  Piața Haralambie Botescu 17A  0727.336.077 Hala Mahala se recomandă ca un loc cu „bucătărie multiculturală”, cu un meniu cu multe feluri de mâncare orientală, românească și americană. Ce au în comun toate aceste trei bucătării? Grătarul.

Așa că e recomandat să dai o fugă aici pentru a încerca coastele (despre care mulți spun că ar fi cele mai bune din oraș) sau aripioarele picante.

BRAȘOV  CEASU' RĂU  Iuliu Maniu 56  0723.297.993 Ceasu’ Rău e un restaurant renumit printre brașoveni și sunt mulți care vin aici mai ales atunci când li se face poftă de mici. Îți sugerăm să le urmezi exemplul mai ales atunci când ți se deschide apetitul pentru preparatele la grătar. Bineînțeles, vei găsi și alte feluri de mâncare în meniu.

CLUJ  ROATA FĂGET  Drumul Sfântul Ioan  0743.555.935 Restaurantul și terasa de vară de aici sunt puncte de atracție pentru iubitorii de preparate tradiționale www.zilesinopti.ro

ardelenești, dar și de preparate din carne de vânat. Unde mai pui că acest local, cu o istorie de peste 10 ani, se află în aerul proaspăt al pădurii Făget.

TIMIȘOARA  GRĂTARUL CU ȘTAIF  Matei Corvin 4  0752.277.427 Grătarul cu Ștaif nu este un loc cu pretenții, dar este unul care face un grătar cum puțin alte locuri din Timișoara fac. Au în meniu burgeri suculenți, coaste BBQ și cam orice preparat la grătar îți poftește inima.

IAȘI  TRIBECA PUB & CHARCOAL GRILL  Palas 7  0731.700.757 Tribeca se laudă cu „gustul autentic al mâncării americane gătite direct pe cărbune”, iar pentru a te convinge de asta au în meniu burgeri, coaste și steak-urilor americane. De asemenea, îți mai sunt promise și „o atmosferă de loft newyorkez cu multe evenimente tematice și seri cu muzică live”.

PAGINA

53

CĂLĂTORIE CU GUST

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

YAKITORI

E grătarul românesc mai bun decât cel japonez?

O

dată cu începutul lunii mai, parcă vine și pofta românilor pentru grătar şi, până se încing cărbunii, vă propun o călătorie imaginară în care să descoperim ce mănâncă japonezii la grătar și dacă pare să fie mai gustos decât ce preferă românii. Noi, când ne gândim la grătar, ne imaginăm automat și niște mici care abia așteaptă să fie mâncați... aceștia sunt un preparat nelipsit de la un grătar românesc, însă de la cel japonez frigăruile de pui sunt cele indispensabile.

Frigăruile de pui atât de populare la japonezi se numesc YAKITORI și se pot găsi în aproape toate locațiile care comercializează preparate tradiționale nipone.

Carnea de pui este pusă pe kushi, un tip de frigăruie care poate fi realizată din oțel sau bambus, iar apoi pe grătarul cu cărbuni. În funcție de rețetă carnea este asezonată după sau în timpul petrecut pe grătar cu sos tare (sos specific japonez PAGINA

54

ce este o derivare a celui teryaki, se folosește în special la preparatele pe grătar, însă este utilizat și în prepararea anumitor supe) și sare. Acest preparat poate fi servit în varianta simplă, care include doar carnea condimentată, sau în varianta dulce-sărat, caz în care peste frigărui se pune un sos ce conține mirin, sake, sos de soia și zahăr.

Pentru că nu toată lumea are un grătar pe bază de cărbuni, japonezii folosesc două

instrumente: takujō konro (grătar în miniatură tot pe bază de cărbuni) sau yakitori-ki (aparat special conceput pentru prepararea yakitori), în cazul în care doresc să facă acest preparat acasă. Popularitatea yakitori, atât în Japonia cât și în alte țări, a făcut ca acest preparat să nu mai fie găsit doar în forma deja preparată la diverse restaurante sau în regim de take-out, ci și în cea congelată sau la conservă.

Prima companie care a început

CĂLĂTORIE CU GUST

Mai 2021

să vândă yakitori la conservă a fost Hotei Foods Corporations în 1970, iar în anul 2016 aveau disponibile nouă arome, reclamele lor devenind reprezentative atât pentru brand cât și pentru preparat.

Un grătar nu ar fi complet dacă am avea un singur fel de mâncare. Cum lângă un mic arată foarte bine și un cârnat, așa și lângă yakitori stă un alt preparat la grătar foarte popular, TAKOYAKI. Acesta

Kansai urmând ca mai apoi să fie răspândit în regiunea Kanto și alte zone ale Japoniei.

Presupunând că nu am verificat condițiile meteo din ziua cu grătarul și începe ploaia, nu mai putem face grătarul în aer liber... poate chiar nici nu mai avem poftă de ceva făcut pe grătar, dar ne este în continuare foame. Cea mai comună mâncare la care ne putem gândi este pizza. Este gustoasă, rapid de preparat și o putem găsi aproape oriunde. Poate că în situația dată și un japonez ar opta pentru această variantă, însă probabil că și-ar aminti că există o variantă tradițională de pizza, denumită OKONOMIYAKI. Numele

TAKOYAKI

ia forma unor sfere din aluat puse pe o frigăruie și umplute cu carne tocată de caracatiță.

Aluatul este realizat pe bază de făină de grâu, iar alături de caracatița tocată se mai adaugă ghimbir murat, ceapă verde și resturi de tempura pentru umplutură. Takoyaki este uns cu un sos special asemănător ca gust cu cel Worcestershire și maioneză, iar apoi presărat cu aonori (alge uscate) și fulgi de pălămidă (un tip de pește) uscată. Acest preparat a devenit popular mai întâi în Osaka, unde Tomekichi Endo, un proprietar de stand stradal cu mâncare, este creditat pentru această invenție în 1935. Takoyaki se inspiră de la akashiyaki, o gălușcă mică rotundă din satul Akashi făcută cu ou și caracatiță. Takoyaki a fost inițial popular în regiunea www.zilesinopti.ro

OKONOMIYAKI

felului de mâncare este derivat de la cuvântul japonez okonomi care se traduce „cum vă place” sau „ce vă place”, iar yaki este un termen utilizat pentru gătit.

Cu alte cuvinte, okonomiyaki reprezintă un aluat sărat ce poate avea o mare varietate de ingrediente sau toppinguri.

Acest preparat este asociat cu zonele Kansai și Hiroshima, dar este comercializat pe tot teritoriul Japoniei. Versiunea predominantă este cea în stilul Kansai-Osaka unde aluatul este realizat din făină, nagaimo ras

(un tip de yam), apă, ouă, iar printre toppingurile populare se numără: varza tocată, ceapa verde, carnea (în general, burtă de porc tăiată subțire), caracatița, calamarul, creveții, legumele sau brânza. Okonomiyaki mai este supranumită clătita „cu de toate” sau mâncarea pentru suflet din Osaka.

Pentru o experiență cât mai personală și autentică unele restaurante au mese dotate cu plite speciale care permit clienților să își gătească singuri propria versiune de okonomiyaki. În acest caz chelnerul aduce la masă toate ingredientele. Alte locații au bucătăria la vedere iar clienții pot admira felul în care le este preparată mâncarea.

Dacă întâlnim grătarul tradițional cu mici şi cârnaţi aproape peste tot în România, ca sa nu mai vorbim de... pizza, pentru cel japonez va trebui să ne limităm la restaurantele cu specific deja existente întrucât câteva dintre ingredientele necesare preparării grătarului nipon, precum fulgii de pălămidă sau sosul tare, sunt fie greu de procurat, fie foarte scumpe. Până la urmă, călătoria imaginară pe care am realizat-o arată faptul că o comparație între cele două tipuri de grătare nu este posibilă deoarece gusturile în privința un produs diferă de la un individ la altul dar, totuși, putem sublinia faptul că, dacă nu suntem adepții sosurilor, s-ar putea să apreciem grătarul românesc mai mult și... viceversa.

PAGINA

55

PE GUSTUL NOSTRU

TEXT DE COSMIN DRAGOMIR

Ciorbele, mâncare identitară românească

Î

n urmă cu ceva timp Ministerului Culturii i se adăuga particula (și) “Identității” Naționale. Nu sunt lămurit dacă, în mai 2021, identitatea națională mai este de actualitate, dacă mai există oficialități preocupate de treaba asta.

Căutarea pe Google ne bagă și mai mult în ceață, iar concluzia personală e că avem de a face nu cu un minister ci cu un mister al identității naționale.

Când se întâmpla chestiunea de mai sus m-am bucurat și mi-am zis că cineva se va ocupa și de gastronomie ca parte integrantă și importantă a brandului de țară. Există câteva încercări prin finanțările instituției invocate de recuperare și valorificare a patrimoniului material și imaterial unde își pot face loc și proiecte de profil culinar. Și cam atât.

foto © Raciu Mihaela, Dreamstime.com www.zilesinopti.ro

foto © Sebalos, Dreamstime.com

Discuția despre ce ne reprezintă gastronomic e departe de a fi tranșată, de fapt, ea nu a fost dezbătută pe cât ar fi trebuit. Au tot fost initiative (cu onor mă număr printre cei care au concretizat câteva) particulare: conferințe, dezbateri, sesiuni de comunicări pluridisciplinare prin care să ne dumirim ce ar trebui să punem în blidul național. Una dintre concluzii, cea la care fac referire astăzi, aici, este ciorba. Prin ciorbă înțelegând toate zămurile practicate pe actualul teritoriu românesc, fie că le spunem borșuri ori năcreli, ciorbe acre sau dulci, storceag sau supă de Varză á la Cluj. Îmi povestea un ghid de turiști români că, majoritatea covârșitoare a conaționalilor noștri ajunși cu autocarul prin capitalele lumii întreabă: unde mâncăm și noi o ciorbă? (cu varianta specifică - unde găsim și noi o ciorbă de burtă sau de văcuță?). Nu insist pe povestea căutatului de popasuri tecucene sau sibiene prin Berlin sau Florența. Spre deosebire de alte preparate cu valoare ceremonială sau rituală, ciorba este frecvent ignorată

tocmai datorită firescului. Îi bagatelizăm importanța pentru că frecvența de consum (zilnică) nu o face specială. Dar nu există un alt preparat care să ne reprezinte mai bine ca națiune; spre deosebire de îndemnul comunist nici o masă fără pește, sintagma nici o masă fără ciorbă e o realitate statistică. Că ciorbe, supe fac și alte popoare, asta e indubitabil. De la supe creme la ramenuri, de la borșurile slave la ciorba de burtă turcească (diferite de ale noastre) Terra Culinaria abundă de zămuri. Dar și noi le avem pe ale noastre, fierturi care ne sunt specifice, iar diferențele se văd în detalii: sute/mii de combinări de ingrediente cu mirodenii. Și o să vă rog să nu îmi dați iar în cap cu etimologia turcească. Ciorbe se fac și în China, și în Madagascar și în Suedia. Anumite ciorbe sunt inventate de anumite comunități. Altfel, ne ducem cu istoria până hăt departe pe când Homo Sapiens Sapiens a pus la fiert o bucată de carne și niște frunze sau rădăcini.

PAGINA

57

DRINK

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

Vinul îl face Dumnezeu și, uneori, vedeta

EXTRA, ce mai veche marcă românească de vin spumant, în Pivnițele Rhein & Cie Azuga, care au devenit, în 1920, „Furnisorul Curții În noua normalitate, ne putem Regale a României”. comanda de băut de oriunde și Încet-încet, ca o degustare de pe urma orice. Dar ce? căreia ai vrea să rămâi cu ceva, ajungem și la vinurile produse de vedete. În luna mai, Așa cum femeia este acel ceva care vă recomand ceva lejer, de primăvăra: viface bine omului - observație spumoasă nurile Lejereanu. Aceasta e marca lansată ce îi aparține inenarabilului fost ministru de două vedete ale stand-up-ului româal Agriculturii, Petre Daea - și publicisnesc, Vio și Frîncu - pentru conformitul este la fel. El are ochii, urechile, MOUTON CADET, tate, Viorel Drag și Dan Frînculescu nasul, gura și gâtlejul publicului și e Bordeaux AOC - alături de care am avut și privilegiul trimisul acestuia în locuri în care nu de a degusta produsele lor. Erau îmbrăcați oricine are acces, spre a-i da sama despre lejereanu, în halatele de baie făcute celebre una, despre alta. Când bea, responsabil, în de lansarea acestei game de vinuri. Am băut exercițiul funcțiunii, publicistului își face Muscat Ottonel sec, vin organic premium, bine sieși, dar îi face bine și omului care va și am râs, ceea ce vă urez și dumneavoastră, afla ce merită să dea pe gâtlej și ce nu. că le găsiți în magazine și aveți ce povesti Știu de la Doamna Fetească Neagră, și în timpul degustării, și după. cum a supranumit-o un jurnalist pe oeDupă cum vă recomand și udătura alănoloaga Aurelia Vișinescu, care știe de turi de care și-au lipit numele vedete inla Martin Luther King, că berea o face ternaționale, că doar nu era să se limiteze omul, vinul îl face Dumnezeu. Uneori, doar la parfumuri și hăinuțe. Sigur, sunt pentru că despre asta e articolul de față, băuturi de ocazie, le iei acum și le bei vinul îl face și vedeta. Sigur, când bei de Revelion, dar merită să vă procurați la o masă un Ferrari Maximum Brut RHEIN EXTRA un Armand de Brignac Brut Gold de la Trentodoc, alb, spumant, refrișant, Jay-Z, un Invivo X by Sarah Jessica Parker apoi un Maximum Rose Trentodoc (de Rose 2019, un alb și un rose Avaline de la vis), pentru a încheia cu un demisec, tot Cameron Diaz sau două sticle de Miraval Maximum Trentodoc, oricine se poate Rose 2019 de la Angelina Jolie și Brad Pitt, simți vedetă, așa cum m-am simțit eu la care nu mai sunt împreună, însă au făcut o localul Larte din Milano, pe vremea în treabă foarte bună. care se putea călători fără restricții. Sau poți încerca vinurile pe care le beau vedetele. În urmă cu cinci ani, am Invivo X degustat acasă, în București, vinul cu care se răsfățau Woody Allen și Robert De Niro - creat în 1930 și produs de către compania de familie Baron Miraval Rose 2019 Philippe de Rothschild, MOUTON CADET a devenit de-a lungul vremii cel mai important brand global pentru vinurile Bordeaux AOC și, din 1992, partener al Festivalului de Film de la Cannes. Tot vedetă m-am simțit când am consumat RHEIN

PAGINA

58

www.zilesinopti.ro

TOP

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri din țară unde poți să bei o bere artizanală românească De ani buni de zile, România a început să producă multe beri artizanale foarte interesante. S-au dezvoltat și evenimente dedicate berilor artizanale locale sau magazine de la care-ți poți lua bere artizanală românească chiar și la pet (vezi interviul cu cei de la Stația RomBeer). De asemenea, din ce în ce mai multe localuri din țară au în meniu beri artizanale locale. Mai jos trecem în revistă 5 astfel de locuri:

BUCUREȘTI  FABRICA DE BERE BUNĂ  Cal. Victoriei nr. 91-93  0770.550.234 Denumirea este cât se poate de sugestivă, pentru că localul aparține băieților de la Zăganu, prima fabrică de bere artizanală de la noi din țară. Bineînțeles, aici pot fi încercate toate sortimentele Zăganu, dar și alte beri artizanale românești la draft sau sticlă. Având în vedere și faptul că este poziționat cât se poate de central, acest bar este unul bifat de toți iubitorii de bere bună, români sau turiști.

BRAȘOV  TIPOGRAFIA  Postăvarului Nr.1 (colț cu Diaconu Coresi)  0722.373.090 Poziționat chiar în inima centrului vechi al Brașovului, Tipografia e loc de întâlnire pentru toți pasionații de bere artizanală, cultură urbană și socializare. Este cu siguranță unul dintre cele mai vii locuri din oraș, îndrăgit în egală măsură de localnici și turiști.

CLUJ  BLÉRIOT CAFE  Bld. 21 Decembrie 1989, 18  0758.350.625 Numele cafenelei vine de la Louis Blériot, aviator și www.zilesinopti.ro

inginer francez care în 1909 a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă. Dar localul este renumit printre clujeni și pentru numărul mare de beri artizanale din meniu (în jur de 100), așa că dacă vii aici însetat există riscul de a pleca de aici în zbor.

TIMIȘOARA  BERETA TAPROOM  Mărășești 12  0744.616.705 Bereta Taproom este pub-ul berii artizanale cu același nume, originară din Timișoara. Așadar, vei găsi aici nu doar bere timișoreană artizanală proaspătă, dar și tot felul de surprize plăcute rezultate în urma experimentelor pe care le fac berarii de aici cu tot felul de soiuri de hamei și alte nebunii.

IAȘI  ARCU HOUSE OF BEER  Arcu 18  0756.158.888 La Arcu „casa berii” ai o gamă largă de preparate germane delicioase, dar și peste 150 de sortimente de bere. Ce-i drept, nu-s doar românești, ci din toate colțurile lumii, dar o bună parte sunt beri locale artizanale, unele dintre ele prezente doar în Iași.

PAGINA

59

ÎNTÂLNIRILE POP CULTURE: EAT & DRINK ESTE UN EVENIMENT PRODUS DE ZILE ȘI NOPȚI

Evenimentul va avea loc la Bastionul Țesătorilor din Brașov în data de 25 iunie, 2021.

Bastionul Țesătorilor, Foto: Gabriel Bălănescu Brașov Jazz & Blues Festival, 2020

CE ESTE ZILE ȘI NOPȚI? ZILE ȘI NOPȚI

există pentru a vă inspira, pentru a avea o viață culturală mai bogată, dar și pentru a ne cunoaște mai bine comunitatea în care trăim.

Zile și Nopți este o platformă pop culture, unică în mass-media culturală românească prin accesibilitatea facilă pentru publicul larg al unui conținut care echilibrează promovarea culturii, indiferent de formele de expresie culturale sau artistice, și analiza actului cultural autohton prin poziționarea sa în contextul european și global.

Cele 4 componente ale platformei Zile și Nopți sunt: Revista Zile și Nopți, cu apariții în orașele București, Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Sibiu și Oradea, Site-ul www.zilesinopti.ro, Podcast-urile Zile și Nopți, cu un episod în fiecare săptâmână și evenimentele Întâlnirile Pop Culture.

CE ESTE POP CULTURE? CREDEM ÎNTR-O VIAȚĂ DE EXPLORARE CULTURALĂ ȘI AVENTURĂ SOCIALĂ.

“Pop culture (popular culture) este o colecție de gânduri, concepte, idei, forme de expresie și atitudini preferate de populația din zilele noastre. Un fel de numitor comun.

Cele mai frecvente categorii de cultură pop sunt: filmul, muzica, artele performative şi vizuale, gastronomia, sportul, moda, jocurile video, designul, arhitectura și tehnologia”

Începând cu anul 2021, Zile și Nopți prezintă și Întâlnirile POP CULTURE, o serie de evenimente grupate anual pe diverse teme de actualitate şi interes pentru publicul larg din EAT & DRINK, ARTĂ, FILM, MUZICĂ, FASHION și DESIGN. Pe parcursul unui an calendaristic vor fi mai multe evenimente care vor avea loc în orașe diferite din România.

Evenimentele sunt defalcate pe următoarele experiențe pop culture: 

EAT & DRINK;  ARTĂ;  FILM;  MUZICĂ.  FASHION;  DESIGN. Primul eveniment din seria Întâlnirile POP CULTURE va avea loc la Brașov, la Bastionul Țesătorilor în data de 25 iunie, 2021.

Tema primei întâlniri este EAT & DRINK. Sunt invitați 8 speakeri care vor vorbi despre diverse teme de interes.

Întâlnirile

Eat&Drink Transformăm experiențele pop culture din print și din online în evenimente de dialog tematic şi interacţiune socială, pe scenă, între persoane care au autoritate şi notorietate în domeniul în care activează. Întâlnirile Pop Culture sunt evenimente cu public care participă pe bază de bilet.

Evenimentele se transmit live, pe diverse canale media, pentru a deveni accesibile necondiţionat publicului de masă.

Cei 8 speakeri, sunt:  Alex și Vlad Napar (Dei Frati Brașov);  Ciprian Muntele (blogger culinar);  Cosmin Dragomir (antropolog culinar);  Florin Kirițescu (fotograf food&drink);  Laura Laurențiu (blogger culinar);  Liviu Mereuță (organizator relații Sergiana);  Ștefan Chirițescu (Head of Strategy la McCann Worldgroup Romania, Marketing Director Cramele Cotnari).

Speakeri Întâlnirile Pop Culture: Eat & Drink ALEX NAPAR

Dei Frati, Brașov

Napar Sebastian Alexandru are 41 ani, dintre care în ultimii 40 este morocănos și veșnic nemulțumit. Bucătar, administrator și ospătar la nevoie, preferă de 19 luni meseria de tată.

Vacanțele sunt motivul perfect pentru a număra creveții și midiile din orice farfurie și de a încerca toate dish-urile locale.

Absolvent al școlii de paste "Cast Alimenti" din Brescia și-a petrecut ultimii 6 ani prin făină, făcând paste în toate formele și culorile posibile.

CIPRIAN MUNTELE blogger culinar

VLAD NAPAR

Dei Frati, Brașov

Napar Marius Vlad, 38 de ani, preferă pescuitul, bucătăreala, pescuitul și pescuitul. Vlad este varianta mai blândă a lui Alex, mereu dornic de a învăța ceva nou, gătește orice pește, mai puțin pe cei prinși de el, fiind adeptul variantei catch&release. Tatăl unei minuni de 2 ani, își împarte timpul în mod egal între familie, bucătarie și… baltă. Unul dintre proprietarii restaurantului Dei Frati, ce reprezintă încununarea celor 13 ani petrecuți în restaurantele italiene.

COSMIN DRAGOMIR antropolog culinar, scriitor

Ciprian Muntele este din Bacău, mutat cu acte la București. De peste 15 ani face și radio, în prezent îl puteți auzi la Rock fm. Ciprian ne învață să gătim pe blogul său www.ciprianmuntele.ro, blog ce a fost lansat pe 8 martie 2017.

Cosmin Dragomir este jurnalist cu o experiență în presă de aproximativ 20 de ani din care, în ultimii zece ani, s-a specializat în gastronomie. Este autor a sute de articole, editoriale, interviuri cu tematică gastronomică.

“Este omagiul meu pentru mama mea.

Una dintre acele mame care reușeau să facă mâncăruri dumnezeiești de bune în vremuri în care singurele verdețuri crude folosite în mâncare erau mărarul și pătrunjelul. Ei îi datorez ziua asta. Și tot ce va urma bun de aici.”

Este inițiatorul proiectului Gastroart.ro prima revistă online dedicată cercetării istoriei gastronomiei și a ospitalității românești. Este autorul cărții Curatorul de Zacuscă în curs de apariție și pregătește un proiect amplu: Enciclopedia Universală a Sarmalelor; de ce sunt ȘI românești.

Brașov, 25 iunie, 2021, Bastionul Țesătorilor FLORIN KIRIȚESCU

fotograf profesionist food&drink Florin Kirițescu este din Târgoviște, are 37 de ani și de 20 de ani își investește timpul și energia în fotografia de lifestyle și cea de food & drink. Crede cu tărie că o fotografie bună e asemenea unui fel de mâncare pregătit de un Chef. Cere pasiune, răbdare, ingeniozitate, talent, exercițiu și gust. Perfecționist din fire, este cel mai aspru critic al său când vine vorba de cadrul perfect. În aceste vremuri neclare, se străduiește să surprindă forme, culori și texturi într-o manieră cât mai clară.

LIVIU MEREUȚĂ

organizator relații Sergiana, Brașov Liviu Mereuţă e braşovean, exerciţiu în care a acumulat aproape şase decenii de experienţă, singura excepţie în acest sens reprezentând-o cei doi ani de stagiatură petrecuţi în Caraş. Ţinând cont că a depăşit de mult, şi cu mult, pragul de la care îşi poate exprima greutatea în tone – cu valori subunitare! – ar fi inutil să ascundă că întotdeauna a apreciat mâncarea bună.

Deşi educaţia formală nu-i proiectase un traseu “de litere”, din ’93 a ajuns în media, pentru ca zece ani mai târziu să devină vocea ardeleană de la Sergiana, exersându-şi aptitudinile de copywriter şi dincolo de zona PR-ului, în ceea ce numeşte gastro-scris.

LAURA LAURENȚIU blogger culinar

Laura Laurențiu a fost un copil pofticios și curios din cale-afară, o tânără pasionată de gătit, o soție și o mamă dornică să-și răsfețe familia, o epicuriană convinsă.

Este timișoreancă, a crescut cu felurile de mâncare dulci și aromele blânde ale vechiului Imperiu. A mâncat carnea cu compot toată copilăria, pentru că așa e prin Banat. A terminat facultatea de filologie și din 2014 a devenit bucătar cu diplomă. În 2018 îi apare cartea ”Duminica la prânz”.

ȘTEFAN CHIRIȚESCU

Head of Strategy McCann Worldgroup Romania / Marketing Director Cramele Cotnari Brașovean la origini, cu o experiență de 20 de ani în publicitate, Ștefan este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați oameni de strategie din România.

Pe parcursul celor 20 de ani de carieră, Ștefan a gestionat clienți locali și regionali și a câștigat numeroase premii de eficiență și creativitate, inclusiv 38 premii EFFIE și un Grand Effie. Ștefan este director de marketing la Cramele Cotnari și Head of Strategy McCann Worldgroup Romania cu o expertiză bogată în sectorul FMCG, telecom și a serviciilor bancare, marketing și consumer research.

POVEȘTI DE SUCCES

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Deschidere RomBeer Târgu Jiu

Stația RomBeer afacerea care-ți oferă bere artizanală românească la pet Igor Leșan este un antreprenor originar din Republica Moldova, care și-a făcut studiile la Cluj și și-a deschis prima afacere în București: Stația RomBeer. El a oferit românilor pentru prima dată bere de calitate la pet, produsă de micro berării artizanale locale. A început în București, dar întrun timp foarte scurt s-a extins în toată țara, în momentul de față existând 19 Stații RomBeer: 8 în capitală și 11 în țară. Igor ne-a răspuns la câteva întrebări despre afacerea sa inedită.

Cum a apărut Stația RomBeer și cum ați ajuns la acest concept?

Stația RomBeer a apărut ca urmare a unei necesități personale. Eu sunt băutor de bere, ca și majoritatea românilor (România este pe locul 10 în lume la consum de bere). Încă din 2013 am descoperit că berea nu este o băutură banală, ce are același gust. Într-adevăr, piața actuală PAGINA

64

din România, în proportie de 99.7%, oferă un singur stil de bere și acela este un LAGER, de o calitate îndoielnică. În 2013 îi descopeream pe băieții de la ZĂGANU. În 2014 am încercat să îmbuteliez berea direct în magazin, dar, neavând utilaje adecvate, a fost o risipă (berea la îmbuteliere face spumă). În 2015 am descoperit sistemul ce permitea îmbutelierea direct în magazin, fără pierderi și am acționat. În 2016 am deschis

primul magazin de acest fel din România, pentru a testa piața.

Aceasta a reacționat foarte bine și atunci a fost luată decizia de a investi în magazine care să ofere o gamă largă de stiluri de bere. Primele magazine, deschise în septembrie 2017, aveau 58 de robineți în total, ce ofereau o diversitate de stiluri de bere, produse exclusiv în România. Din 2016 până-n 2019 am consolidat afacerea și am pregătit-o pentru scalare. www.zilesinopti.ro

Mai 2021

De ce Stația RomBeer?

Aici am făcut o paralelă cu stațiile PECO, unde mergi să te alimentezi cu 50 de lei, 100 de lei sau să faci plinul. Exact la fel este și la Stația RomBeer, consumatorul are libertatea de a alege stilul de bere și cantitatea, noi îmbuteliem pe loc berea ce poate fi consumată acolo unde clientul se simte cel mai bine: acasă, la munte, la mare, la grătar

Povestiți-ne un pic despre oferta voastră. Cu câte branduri de bere artizanală românească colaborați?

Unul din scopurile principale ale proiectului Stația RomBeer este de a promova consumul de bere locală, bere fabricată de micro producători români. Ținta este de a aduce berea craft la o pondere, în 5 ani, de 10% din piața berii. În acest moment suntem la 0.3%. Stația RomBeer lucrează exclusiv cu produse și producători români. În acest moment lucrăm cu 48 de producători de bere din 72. Oferta Stației RomBeer nu se limitează doar la bere. În portofoliu Stației RomBeer clienții găsesc și vin la vrac, bere fără alcool, sucuri, chipsuri naturale, șorici expandați, toate produse exclusiv în România. Stația RomBeer asta înseamnă: legătura directă între producătorul român și clientul final.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit în anii de activitate?

Cea mai mare provocare cu care ne confruntăm este lipsa culturii de consum. România este pe

POP CULTURE MAGAZINE

locul 10 în lume la consum de bere, dar consumatorul nu cunoaște ce este de fapt o bere.

Vizitând magazinele RomBeer, consumatorului i se deschid noi orizonturi. Cea mai folosită frază pe care o auzim după prima vizită la Stația RomBeer – „vă mulțumesc frumos, mi-am dat seama că am trăit în minciună” Ce v-a determinat să deschideți și magazine în regim de franciză și câte astfel de magazine aveți?

Sarcina inițială a proiectului Stația RomBeer era, încă de la început, francizarea afacerii.

Din acest motiv francizarea propriu-zisă a început abia din decembrie 2019. Trei ani s-a lucrat la concept și funcționalitate, ca să fie cât mai facilă pentru investitori. Și în aceste condiții tot apar mici provocări rezolvabile, dar baza a fost pusă bine de la bun început și rezultatele se văd în piață. În acest moment, discutăm de aprilie 2021, sunt funcționale 19 Stații RomBeer: 8 în București (Pantelimon nr.111, Lesan Igor

Mihai Bravu 292, Auchan Vitan, Cora Lujerului, Aviației, Militari residence, calea Plevnei, Lacul Tei). În țară avem deschise Stații RomBeer în Craiova, Târgu Jiu, Alba Iulia, Cluj Napoca, Brașov. Sunt în construcție și urmează la Timișoara, Oțelu Roșu, Târgoviște, Iași, Constanța, Galați, Vaslui, Bârlad, Suceava, Bistrița.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Exact cum am pomenit și mai sus: educarea pieței. Doar prin educare și prezentare facilă putem ajunge real, în 5 ani, la o cotă de piață de 10% Cum v-a afectat pandemia și cum v-ați adaptat în această perioadă?

Noi suntem consumatori casnici. Aici vorbesc și cifrele. În 2019 ponderea berii draft în România era de 5.3%. Asta înseamnă că peste 80% din producția de bere în România este consumată casnic.

Pandemia, în acest sens, ne-a ajutat. S-au văzut rezultatele din piață. Unele magazine au avut creșteri de 112% față de perioada anterioară pandemiei. Este o afacere care se dezvoltă rapid și sigur și în timpul pandemiei.

Ce planuri aveți pentru Stația RomBeer pentru următorii 5 ani? În 5 ani de zile scopul declarat și realizabil este să avem 702 Stații RomBeer funcționale pe teritoriul României.

PAGINA

65

LIFESTYLE

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

Despre pandemie și hikikomori

P

andemia ne-a oferit inițial timpul necesar de a ne relaxa de la rutina alertă în care trăiam dar ce se întâmplă însă în cazul în care realizăm că după ceva vreme de stat în casă... nu ne mai dorim să luăm contact cu lumea exterioară? În România am începe deja să ne facem griji, să căutăm pe Google, urmând ca mai apoi să mergem la un doctor pentru a remedia această dorință nesănătoasă. Pe cât de inedit ar fi un astfel de caz la noi, pe atât de comun este acest fenomen pe teritoriul Japoniei.

Termenul utilizat este hikikomori și este alcătuit din verbul hiki care este sinonim cu izolare și komori care se traduce „a fi înăuntru”. Prima dată a fost utilizat în anii `90 și descria persoanele care renunțau la interacțiuni sociale, la continuarea studiilor ori la a face o carieră, și care alegeau izolarea pe o perioadă nedeterminată. Cercetările arată că acest comportament apare la adolescenți și tineri adulți și este adesea corelat cu evenimente sociale sau profesionale nefericite.

PAGINA

66

Pentru o persoană care a experimentat un astfel de eveniment, distanțarea socială și carantina pot duce la declanșarea unor anumite amintiri neplăcute care, ulterior, vor fi amplificate de plictiseală și diverse frustrări cauzate de lipsa activităților din propria casă. Găsindu-se într-un asemenea context, persoanele ce suferă de hikikomori aleg o izolare extremă - care, în unele cazuri, poate dura chiar ani - în timpul căreia singura dorință este ca societatea să îi uite... cu toate că ei nu vor uita vreodată societatea.

Pentru un japonez, a fi șomer atrage disprețul societății întrucât cariera este un element esențial în această cultură însă în cazul europenilor acest statut nu este asociat neapărat cu desconsiderarea. Totuși, în orice comunitate, a nu avea un loc de muncă poate fi considerat un motiv de a alege izolarea iar acest comportament a declanșat migrarea hikikomori, astfel că au fost descoperite cazuri pe teritoriul Spaniei, Italiei, Franței și inclusiv al României, chiar dacă într-un procentaj mai scăzut.

Totodată, absența interacțiunilor umane a fost încurajată în această perioadă, ceea ce poate duce automat la împământenirea unor obiceiuri tipice persoanelor cu hikikomori.

Astfel, cumpărăturile online, creșterea serviciilor de tip delivery, banalizarea contactelor digitale și multe altele nu fac decât să demonstreze unui individ că nu are de fapt nici un motiv de a-și părăsi locuința. În prezent, se încearcă tratarea fenomenului de hikikomori prin terapie cu realitatea virtuală și campanii online în care se formează grupuri de persoane cu aceleași simptome, bazate pe ajutor reciproc. Japonia a luat măsuri pentru detectarea și sprijinirea persoanelor cu hikikomori și n-ar fi rău să îi luăm exemplul deoarece prelungirea pandemiei reprezintă un semnal de alarmă legat de riscul evident că am putea fi şi noi confruntaţi cu acest fenomen. www.zilesinopti.ro

Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

BucurEŞTI aLIVE

Povești din București:  Ou_bucurești La Muzeu:  După 20 de ani de artă contemporană în România JURNAL DE BUCUREȘTEAN:  O poveste cu Marius Manole CLIN D’OEIL:  GABRIEL COVEŞEANU: File din povestea unui teatru lăsat fără casă FitBucurEști:  SERGIU SAFTA MEMORIA GUSTULUI:  O firimitură din trecut  5 locuri din București cu „cei mai buni mici”

22.04.— 26.09.2021 ● ● ● ●

CIPRIAN MUREȘAN VIOARA BARA CATALOG 2019 VĂZÂND ISTORIA – 1947-2007

www.mnac.ro

● SIMȚI ALUNECI ˜ ˜ CÂNȚI. DE LA O SCENĂ LA ALTA ● ANA ADAM ● ISTORII DECLINATE

© Ciprian Mureșan, 2021

SEZONUL EXPOZIȚIONAL DE PRIMĂVARĂ MNAC

Str. Izvor 2-4, Aripa E4, București Intrare din Calea 13 Septembrie

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 67

Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

Salut, București Casa cu plopi, strada Speranţei la parter... oriunde în Bucureşti

Ioan BIG, publisher Într-o nesiguranţă continuă, lipsiţi un timp îndelungat de posibilitatea de a plănui experienţe interesante care să ne scoată din lehamitea rutinei cotidiene şi de a le împărtăşi nemijlocit de Zoom sau WhatsApp celor apropiaţi nouă, odată cu anunţarea în luna mai a primelor semne ceva mai credibile că ne-am putea regăsi starea de bine, fie şi doar în parte, prin înmulţirea pretextelor de ieşit în oraş care să ne ungă pe suflet, şlagărul doamnei Corina Chiriac despre aşteptarea fericirii pe strada Speranţei ne revine fără să vrem în memorie. “Şi ‘ntr-o dimineaţă dacă va veni / Poate sta şi-o viaţă, poate sta şi-o zi... / Să ştiu că există şi mi-ar fi de ajuns.”. Da, pentru că, iată, vremea începe să fie tot mai frumoasă, natura a revenit la viaţă - după timpul petrecut închişi în case şi în noi înşine e “normal” să comunicăm încă prin clişee -, iar indicele covid a scăzut destul încât să ne dea speranţa că va fi ridicată repede acea restricţie ineptă care a redus la tăcere urbea şi ne-a făcut cenuşie primăvara cu interzicerea evenimentelor în aer liber indiferent de specificul lor, deci şi a micilor cântări sau animaţii de la terasele de la parter unde ne mai aciuiam zgribuliţi reinventând noţiunea de socializare. Poate se va ajunge chiar mai departe de-atât şi vom putea vedea şi asculta în scurt timp muzică live, un act de stand-up sau un performance teatral inclusiv în interiorul spaţiilor amenajate pentru spectacole... pare verosimil, fiindcă, în sfârşit, s-a trezit din letargie Ministrul Culturii să verifice după Paşte diverse scenarii cu public în sală, la TNB şi la Operă, aşa că putem spera www.zilesinopti.ro

să aflăm un verdict până de Ziua Copilului.

Ceva mai... fantasmagoric e ce auzim de la şeful Guvernului, care ştie cât de fericiţi am fi fără mască şi vrea să ne scape de ea, doar că, după el, luna asta ar trebui să se vaccineze cel puţin 2 milioane de români şi apoi încă vreo 5 în iunie-iulie. La cum arată situaţia la început de mai... e o mostră de wishful thinking, ori din partea unui visător incurabil ori din cea a unui virusat de putere care ţine la scaunul lui.

Rămâne de văzut ce va fi dar ştim sigur că – iar asta ne priveşte în mod direct –, indiferent în ce interioare va fi din nou permisă desfăşurarea spectacolelor, acestea vor fi accesibile doar celor vaccinaţi, vindecaţi sau testaţi pe loc. Cu alte cuvinte, fericirea invocată de doamna Corina, dramul de fericire adus de experienţele ‘going out’, ajunge în mai pe strada Speranţei, dar ca să nimerească tocmai casa noastră cu plopi trebuie să îi dăm, fiecare, adresa corectă. Căci nu putem conta pe “înţelegerea” organizatorilor care, chiar dacă îşi doresc să atragă public, nu se vor abate, pe bună dreptate, de la regulile de acces, riscând închiderea stagiunii sau locaţiei, suspendarea festivalului sau întreruperea unui spectacol. Nu ţine de felul în care alţii ne toaletează “plopii” ci de cum avem noi înşine grijă de “casă”, ca bucuria adusă de un film, concert sau teatru să fie mai mult decât o speranţă trecătoare.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 69

POVEȘTI DIN BUCUREŞTI

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

Cum a apărut Ou_București?

Cum ați ajuns la acest concept și cine sunt oamenii din spatele acestui loc?

Ou_bucurești a apărut din pasiunea pentru mic dejun.

Un mic dejun ce se poate consuma pe tot parcursul zilei. Conceptul este de mic dejun prelungit, cu preparate pe baza de ou. În spatele proiectului sunt cei de la Arrosticini - Isac Andrei și Semsi Orhan.

De ce ați ales să mizați pe preparatele pe bază de ou?

Oul este cel mai versatil ingredient din bucătărie.

Credem foarte mult în mono produs/mono ingredient, să ne concentrăm doar pe acel produs/ingredient pentru a avea cea mai bună calitate.

Isac Andrei

Ou_bucurești

Spuneți-ne un lucru (sau 2-3) mai puțin cunoscut despre oua sau despre preparatele din ouă.

Având în vedere versatilitatea sa, cu siguranță am putea avea în fiecare zi, timp de un an, un preparat diferit pe bază de ou.

Localul unde oul este rege Există un loc în București unde se gătesc doar ouă, sub diverse forme. Se numește Ou_bucurești și poți servi micul dejun aici pe tot parcursul zilei. Micul restaurant a fost deschis vara trecută de către cei care au și Arrosticini, dar în curând vom vedea și alte astfel de localuri în oraș, mai ales că în cadrul emisiunii „Imperiul Leilor” afacerea a primit o finanțare de 100.000 de euro pentru dezvoltare de la omul de afaceri Mohammad Murad. La întrebări ne-a răspuns Isac Andrei.

70 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

POVEȘTI DIN BUCUREŞTI

Care este preparatul vedeta al localului vostru, care este cel mai comandat, cel mai apreciat?

Preparatul vedetă este omleta. În locație, omleta pe care o preparăm este după o tehnică franțuzească, gătită la temperatura mică și foarte cremoasă. O servim și cu trufe proaspete.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit (în afară de pandemie)?

Pregătim acest proiect de 2 ani și de aceea nu am întâmpinat mari dificultăți în a gestiona conceptul.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care e deschis?

Ne dorim să creăm o comunitate în jurul nostru. Întotdeauna am căutat să avem o relație de prietenie cu clientul nostru. De aceea pregatirea preparatelor se www.zilesinopti.ro

face în fața clientului, fără nici un secret.

Ce vă place vs. ce nu vă place la București ?

Am locuit în Italia pentru 9 ani, iar unul din motivele întoarcerii este că iubesc Bucureștiul.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o în perioada de activitate?

Am învățat să avem răbdare și încredere în ceea ce facem.

Cum v-a afectat pandemia și în ce fel v-ați reinventat în această perioadă?

Ou_bucurești trebuia să se deschidă pe 16 martie 2020.

Am amânat deschiderea și am reușit să deschidem la mijlocul lunii august. În acest timp am folosit locația pentru un pick-up point. Cu celălalt business, Arrosticini, am creat kituri de pregătit acasă. Clientul ridica pachetul în care găsea toate ingredientele pentru pregătirea unei rețete pe bază de carne de oaie. Proiectul s-a numit „Redescoperă oaie românească”. Rețetele erau în colaborare cu cei mai importanți chefi din România.

Ce planuri de viitor aveți?

Ce urmează pentru Ou_ bucurești?

Ou_bucurești o să mai deschidă și alte locații, momentan în București.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 71

LA MUZEU

TEXT DE TEODORA BRATU

După 20 de ani de artă contemporană în România

A

rta a fost mereu acea fereastră spre trecut, o altfel de introspecție, un altfel de mod în care poți să privești istoria și să înțelegi prezentul. Astfel, oare ce rost ar avea arta care vorbește despre prezentul de care încă nu ne putem îndepărta? Sălile Muzeului de Artă Contemporană sunt printre foarte puţinele spaţii din Bucureşti care au reușit să ne ofere un răspuns convingător. Încă din 2001, de la înființarea sa, MNAC a fost locul ideal pentru arta și artiștii care nu au vrut să vorbească doar despre evoluția culturii vizuale, ci și despre schimbările sociale și politice, evoluția mentalităților și a fracturilor ideologice din România contemporană, prin expoziții, ateliere, dezbateri, spectacole, și festivaluri.

2021 marchează două decenii de la apariția primului muzeu

național de artă contemporană din România, prin lansarea fără vernisaj a noului sezon expozițional de primăvară-vară.

Vom cunoaște Spectrul lui Ciprian Mureșan, un graffitist care depășește dezinvolt barierele genurilor și care transformă Sală de Marmură într-o aglomerare de forme concurând între ele pentru atenție. Tot la parter vom arunca o privire și în universul optzecist al artistei orădene Vioara Bara a cărui act artistic încă nu a descoperit suportul suficient de cuprinzător pentru tot ce dorește să exprime.

Vestă de Salvare Sub Scaunul Tău de la etajul 4 al Anei Adam este o inițiere în opera și universul artistei, un gest anistoric prin care readuce la viață miturile unei feminități rănite, pierdute și recuperate, plantele și animalele servesc drept ghizi, vrăjitoarele sunt complet reabilitate. Istorii declinate este colțul de muzeu destinat artiștilor foarte tineri, încurajând și susținând demersul lor în lumea artei. © Ciprian Mureșan, schiță fără titlu, creion pe hârtie, 2021

Noi lucrări din colecția muzeului sunt scoase din depozit și expuse la etajul 1, în Văzând istoria (19472007), o expoziție vie, ce se transformă semnificativ de la un sezon la altul, ca rezultat al unui continuu proces de cercetare. Scările interioare vor fi încărcate de +Urban Steps - 20 de ani de artă urbană în România, tot atâtea voci ale street art-ului românesc și un graffiti de 500 de metri pătrați.

Supanta muzeului rămâne...

Deschis pentru Inventar, gazdă pentru o selecție de lucrări omagiale din Colecția MNAC care se regăsesc și în albumul 2019 - un “inventar” de artă omagială, cu reproduceri ale lucrărilor din colecția muzeului, moștenită în mare parte de la vechile structuri comuniste de propagandă culturală.

Sezonul expozițional de primăvară-vară MNAC este accesibil publicului până în data de 26.09.2021.

72 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

TEXT DE HORIA GHIBUȚIU

JURNAL DE BUCUREȘTEAN

O poveste cu Marius Manole

A

m văzut o poveste cu Marius Manole și mi-a plăcut. Am văzut-o din pat, condiția mea de spectator de teatru de peste un an încoace – cu scurtele perioade de „hai la noi, că s-a deschis” – „nu mai veni, că iar am închis” – la laptop.

Deși se putea și pe telefon sau tabletă, dar mie-mi plac closeup-urile și se văd mai bine pe un ecran mai mare. Povestea a fost ultimul episod al Hektomeronului, un remarcabil proiect care a fost inspirat din „Decameronul” lui Boccaccio și a adus împreună online, 100 de regizori din 100 de țări și aproape 1 milion de spectatori din întreaga lume.

Vestea bună e că, după ultimul episod, proiectul continuă: în următoarele săptămâni, sute de artiști din cele 100 de țări participante la proiect vor povesti despre cultura țării lor, pentru ca în ultima parte, să fie reunite toate cele 100 de episoade ale Hektomeron-ului într-un maraton teatral de 25 de ore, undeva la jumătatea lunii iunie Marius Manole a apărut în www.zilesinopti.ro

Ziua 10. Povestea 10, regia Radu Afrim. Practic, a fost prima apariție a lui Marius Manole pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova. Marius și Radu au colaborat la opt spectacole, pe cele anterioare, excepționale, le-am văzut și eu: Pădurea spânzuraților după Liviu Rebreanu (2018), Trei surori - un scenariu (ne) firesc de liber după Cehov (2019), Între noi e totul bine de Dorota Masłowska, toate făcute la Teatrul Național “I.L. Caragiale” din București. După cum consemnează comunicatul oficial, îngăduiți-mi să mă fudulesc cu asta, „la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, Radu Afrim a montat până acum 3 producții: Dacă am gândi cu voce tare de Adnan Lugonić (2017), Casa cu suricate de David Drábek (2019) și, în octombrie anul trecut - Inimă și alte preparate din carne de Dan Coman, despre care jurnaliștii culturali au scris că este „cea mai bună cronică a pandemiei” - Horia Ghibuțiu.”. Întâmplător, la acel spectacol

l-am și văzut ultima oară pe Marius în carne și oase – ne-am întâlnit întâmplător în Centrul vechi din Craiova, venise ca și noi, jurnaliștii culturali, să vadă spectacolul lui Radu.

Povestea cu Manole e un performance pe care vă invit să nu-l ratați. Am regăsit în puterea de expresie a celui mai de succes actor român al momentului ceva mai mult decât inspirațional. Marius joacă precum respiră. Când l-am văzut în „Regele Lear”, am fugit acasă și am așternut pe nerăsuflate: „râzi în toate felurile cu putință de modul în care glăsuiește, se gudură, cade acrobatic, se bălăcește, se tupilează, se arcuiește, țopăie, se contorsionează Bufonul. Dar când, îmbrăcat în zdrențe și ud până la piele, escaladează scaunele din sală, printre spectatorii înmărmuriți, recitând nemuritoare sonete, Marius întruchipează, solemn și zguduitor, tragedia ultimă”.

Mai pe scurt, Marius Manole joacă, nene.

E cam actor.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 73

CLIN D’OEIL

GABRIEL COVEŞEANU File din povestea unui teatru lăsat fără casă

74 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

INTERVIU DE IOAN BIG

4 mai este ziua de naștere a Teatrului Ion Creangă, teatru generator de experiențe memorabile de-a lungul timpului, pe a cărui scenă Cornel Todea le-a făcut cunoștință copiilor cu Shakespeare iar Ion Lucian cu Eugène Ionesco, micuții au auzit poate pentru întâia oară muzica lui Johnny Răducanu sau Nicu Alifantis, și s-au lăsat vrăjiți de Alexandrina Halic în Pinocchio ori de Lucian Ifrim în Harap Alb. Să răsfoim la ceas aniversar cu Gabriel Coveșeanu câteva file din povestea teatrului, mai ales că identitatea acestuia în relația cu cel mai pretențios public imaginabil, copiii, se definește prin admirabila calitate a oamenilor care îi compun familia profesională și nu prin spațiul în care aceștia performează, asta și pentru că aproape un sfert din existența de 56 ani a Teatrului Ion Creangă a fost una... nomadă. Mai mult de un deceniu s-a scurs de când sala din Piața Amzei nr. 13, în care membrii familiei TIC își primeau “acasă” la ei musafirii cu bilete, zace închisă în buricul Bucureștiului, iar aceștia (se) joacă acum de nevoie în alte “case”, sub cerul liber sau în mediul virtual. Dar o fac în cel mai frumos mod cu putință dacă ne gândim doar la ce au oferit deja în 2021 copiilor în online, de la evenimentul TIC Pitic – Zilele Small Size din ianuarie până la recentele Ateliere creative de Paşte difuzate gratuit pe conturile de social media ale teatrului.

Interlocutorul nostru, absolvent al UNATC, s-a alăturat echipei TIC în anul 1997, interpretând în cei peste douăzeci de ani petrecuți pe scenă roluri dintre cele mai diverse, în paralel cu activitatea lui de prezentator de emisiuni de divertisment. Dar nu fiindcă e cunoscut drept ‘Cove’ de la TV l-am provocat la un dialog ci pentru că, din 2018, actorul GABRIEL COVEŞEANU este manager al Teatrului Ion Creangă și, drept urmare, reprezintă un personajcheie în cel mai recent capitol din povestea TIC. www.zilesinopti.ro

CLIN D’OEIL Luna trecută, PMB a anunțat că se vor relua lucrările de reabilitare ale Teatrului Ion Creangă, începute cu multă vreme în urmă şi sistate pe termen nedefinit. Cât de bună e vestea asta?

Aș putea spune fără să exagerez că este extraordinar de bună pentru că, împreună cu colegii mei, simțim că momentul acela mult așteptat de a ne întoarce în sala de spectacol este parcă mai aproape ca niciodată. Avem, iată, speranța și cumva încrederea că până la sfârșitul anului se vor putea finaliza lucrările la sălile noastre dar, sigur, va trebui să vedem și contextul pandemic în care ne vom afla atunci.

De ce-o fi nevoie de atâţia ani ca să fie reabilitată o cladire care, arhitectural, nu e vreun palat renascentist cu valoare inestimabilă de patrimoniu?

Este greu să găsești o explicație și să înțelegi cum este totuși posibil ca, iată, să treacă 12 ani și o sală de spectacol să nu fie terminată.

Căci până la urmă nu vorbim de construcția ei de la zero ci vorbim de o reabilitare. Dar era vorba de o clădire cu risc seismic şi întreaga construcţie a trebuit reabilitată. Din păcate, cu toate că noi am fost evacuați din clădire în 2009, abia din 2015 au început efectiv lucrările la sala noastră. Apoi au existat tot felul de perioade de neînțelegeri între constructori, probabil, și cei care gestionau la momentul ăla lucrările, pentru că, din nefericire, rolul Teatrului Ion Creangă în toată această odisee a fost unul de observator [...]

Cum ai făcut de-a rămas totuşi echipa operațională și dedicată acestui teatru pe parcursul a atâtor ani în care voi, familia TIC, n-aţi avut o casă a voastră?

Nu este doar meritul meu ci al celorlalți doi manageri care au fost în toată această perioadă. [...] Au fost parteneriatele pe care le-am găsit toți cei ce am fost implicați în conducerea instituției în a putea juca anumite spectacole în săli de la alte teatre sau săli închiriate. În toți acești ani, am funcționat într-un regim de turneu permanent, adică dimineața încărcam mașina cu decor, ajungeam în spațiul în care urma să se joace spectacolul, se monta acolo, www.zilesinopti.ro

Albă ca Zăpada și cei șapte pitici

veneau actorii, se juca spectacolul, după care strângeam totul și ne întorceam „acasă” unde depozitam decorul într-un spațiu și... cam asta era. Gândiți-vă că lucrul ăsta s-a întâmplat vreme de 12 ani aproape zilnic.

Inevitabil apare o uzură fizică, morală, de ce natură doriți dumneavoastră, uzură asupra bunurilor pe care le folosim și o uzură asupra personalului. Se întâmpla să avem astăzi, să spunem, un spectacol la Teatrul Excelsior iar a doua zi să jucăm într-un spațiu al Teatrului de Comedie sau la Sala Rapsodia. Nu era ușor!

De la declanşarea pandemiei, practic, criza este dublă: nu numai că nu aveți „casă” dar aţi pierdut şi bucuria contactului cu publicul. Cum aţi trecut peste hopuri şi ce aveţi de gând?

Ceea ce noi ne-am propus pentru perioada următoare, mai ales auzind despre intenția autorităților de a relaxa măsurile începând cu 1 iunie, este să reluăm stagiunea noastră estivală la Casa Eliad [Stagiunea estivală VăraTIC: Miniteatru în Amifiteatru] și să avem un program ceva mai lung, să începem în jur de 1 iunie și să o ținem până spre final de septembrie, și, de asemenea, pe lângă stagiune să putem avea și premiera spectacolului O mie și una de nopți, precum și a unui spectacol pentru copiii cu vârsta sub 3 ani. Am dezvoltat foarte mult în acești ultimi ani acest teatru pentru copiii foarte mici, prin programul nostru intitulat Educație timpurie. [...]

Citiţi interviul complet cu GABRIEL COVEŞEANU pe www.zilesinopti.ro ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 75

Mai 2021

POP CULTURE MAGAZINE

SoNoRo Interferențe în premieră, burse pentru canto SoNoRo Interferenţe, programul educativ al Festivalului Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo, împlinește 15 ani de existență, iar anul acesta vor fi acordate în premieră burse pentru cursuri de canto, muzica de cameră cu voce fiind una dintre perlele repetoriului muzical clasic.

Tinerii muzicieni care doresc să aplice pentru bursele de canto sunt invitați să completeze formularul de înscriere de pe site-ul interferente.sonoro.ro și

www.zilesinopti.ro

să trimită înregistrarea a două piese în două limbi diferite, o arie și un lied, până la data de 15 mai 2021, la adresa de e-mail mariaclara@sonoro.ro.

Programul SoNoRo Interferențe, susținut de UniCredit Bank, se adresează muzicienilor români, cu vârste cuprinse între 14 şi 30 de ani, și a fost inițiat cu scopul de

a crea pe termen lung o elită muzicală, continuând demersul Festivalului SoNoRo de a include România în circuitul de vârf al vieții muzicale europene.

Timp de 14 ani au fost acordate peste 400 de burse, iar în cel de-al 15 an, chiar și într-un context complicat, dar cu responsabilitate deplină, SoNoRo Interferențe își continuă misiunea.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 77

FitBucurEști De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte job-uri ai trecut până să ajungi personal trainer?

Consider că meseria de antrenor este o vocație.

Am ales-o pentru că iubesc sportul și-mi doresc să schimb în bine cât mai multe vieți cu ajutorul lui! Știu că te antrenezi în mai multe feluri, spune-ne care este tipul de antrenament pe care-l preferi și de ce? Într-adevăr combin mai multe tipuri de antrenament pentru a păstra un echilibru al calităților motrice (viteză, îndemânare, rezistență, forță, mobilitate). Dacă ar fi să aleg antrenamentul preferat, acesta ar fi antrenamentul cu greutăți datorită numeroaselor beneficii pe care le aduce.

SERGIU SAFTA

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul de personal trainer.

Meseria de personal trainer este una complexă. Consider

„Observ un interes din ce în ce mai mare al bucureștenilor pentru sport” Sergiu Safta a început să se antreneze în 2009, iar odată cu antrenamentele a venit și o documentare constantă despre acest domeniu. Chiar dacă între timp a obţinut o licenţă în jurnalism, el a continuat să se specializeze ca antrenor, urmând mai multe cursuri, iar acum face ce-i place for a living. A obținut certificări de Tehnician Nutriționist (Academia de Nutriţie „Sănătate, te iubesc”), Aerobic and Group Fitness Instructor (MOVE ON Fitness Education), Instructor Fitness-Aerobic (ABC Fitness), Personal Trainer (ABC Fitness).

78 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

www.zilesinopti.ro

FitBucurEști

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

că un antrenor trebuie să devină un model de urmat înainte ca acesta să își înceapă cariera. Asta presupune să aibă un stil de viață echilibrat, sănătos, lipsit de vicii. Cum ar putea da sfaturi clientului său dacă acesta nu trăiește ceea ce îi recomandă? Un antrenor personal trebuie să aibă răbdare cu cei cu care lucrează, să aibă aptitudini de comunicare, să fie un bun ascultător, să se adapteze ușor și, nu în ultimul rând, să fie pasionat!

Care este cea mai importantă calitate pe care un personal trainer trebuie să o aibă?

Profesionalismul! Să nu întârzie, să nu butoneze telefonul în timpul antrenamentului, să se îmbrace corespunzător, să fie un exemplu nu numai din punct de vedere estetic, cât și al stilului de viață.

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?

Cea mai mare greșeală este să nu facă mișcare. Mișcarea înseamnă stare de bine, sănătate, viață!

Când termină lucrul la job, să nu se afunde în canapea până seara la culcare, să încerce diferite sporturi/activități și să descopere măcar două pe care să le facă în mod regulat, cu plăcere.

neprețuit, fie că i-am ajutat să nu mai aibă dureri articulare, de spate, fie că au slăbit sau au acumulat masă musculară, fie că și-au schimbat stilul de viață, rezultatele lor îmi aduc împlinire și bucurie.

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva careși dorește să se facă personal trainer?

Urmărește-ți visul! Dacă vrei să devii antrenor personal, pregătește-te să înveți și să te dezvolți continuu.

Cum te-a afectat pandemia și cum te-ai adaptat în această perioadă, pentru a putea să-ți practici în continuare meseria?

Pandemia nu m-a afectat în mod negativ, ci dimpotrivă!

M-a ajutat să îmi externalizez serviciile, lucrând cu persoane la distanță, și să îmi eficientizez programul, găsind echilibrul între job și timp liber.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Cea mai mare satisfacție este că fac ceea ce-mi place și îmi place ceea ce fac! De asemenea, rezultatele pe care le au clienții mei sunt de

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe bucureșteni, din experiența ta?

Observ un interes din ce în ce mai mare al bucureștenilor pentru sport și asta nu poate decât să mă bucure! Tot mai mulți oameni conștientizează necesitatea mișcării mai ales în aceasta perioadă. Multe persoane au ajuns să lucreze de acasă – fapt ce a crescut semnificativ sedentarismul.

Consider că mișcarea poate fi cheia în această perioadă, pentru că ea ne ajută să combatem stresul, anxietatea, depresia și să fim mai fericiți!

www.zilesinopti.ro

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 79

HORECA

TEXT DE GRUIA DRAGOMIR

5 locuri din București cu „cei mai buni mici” Când vine vorba despre „cei mai buni mici” din oraș, părerile sunt împărțite, iar o astfel de dezbatere se poate lăsa cu muștar și ketchup pe tricou. Deci, nu o să facem un top, cu locul 1, 2, 3, în schimb o să-ți dăm o listă cu 5 locuri care se regăsesc în clasamentele tuturor când vine vorba despre cei mai buni mici pe care-i are Bucureștiul.

La Gil  Bdul Aerogării nr. 21  0722.534.117 Iată un loc din oraș care l-a dat pe spate pe Anthony Bourdain și a făcut-o fix cu acest preparat. Când celebrul bucătar a filmat ediţia românească a emisiunii „No Reservations”, micii de la La Gil l-au surprins plăcut pe Bourdain, care a și declarat că ar sta toată ziua la grătar să mănânce mici şi să bea bere. Până la micii de la La Gil, nimic din călătoria gastronomică din România, din 2008, nu i-a lăsat o impresie plăcută.

La Cocoșatu’  Neagoe Vodă nr. 52A  021.232.8796 Un alt un punct de reper pe harta iubitorilor de mici este Cocoșatu’. A fost deschis în anul 1993 de Dl. Ion Oiță și a devenit repede locul unde se făceau adevărate pelerinaje pentru micii făcuți după o rețetă specială, secretă (ca peste tot, de altfel). Au plecat de aici mirosind a usturoi și vedete internaționale, precum Paulo Coelho sau Jude Law. La Ciotioanu  Mirăslău 37-39 (Popești-Leordeni)  0744.505.073 Ce-i drept, La Ciotioanu nu-i chiar în buricul târgului, dar merită drumul www.zilesinopti.ro

până aici, mai ales atunci când ți se face poftă de mici sau grătar. Sunt mulți care spun că acest loc este noua „Mecca a micilor din București”, iar pozele în care apar multe vedete locale, cât și reportajele făcute de diverse televiziuni, atârnă greu pe cartea de vizită a acestui loc.

Hanu’ Berarilor (Elena Lupescu)  Pache Protopopescu 51  0725.008.005 Hanu’ Berarilor e un loc unde mergi atunci când ți se face poftă de bucătăria românească, aia pe care o știm toți, onestă și fără nicio fiță. Dar e și locul ue poți ieși la niște mici și un metru de bere, fără să fii dezamăgit, dimpotrivă!

Terasa Obor  Str. Ziduri Moși, Piața Obor  0721.986.897 Întreabă unde se mănâncă cei mai buni mici din oraș și 9 din 10 oameni îți vor spune că la Terasa Obor. De-a lungul vremii acest loc și-a construit un adevărat renume, fără să și-o ia în cap. Vin aici să mănânce mici de la suporteri din galeriile de fotbal, până la intelectuali sau politicieni, iar turiștii sunt nelipsiți de la cozile kilometrice care se fac aici în weekend.

ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI 81

ZILE ȘI NOPȚI & TEATRUL MUZICAL AMBASADORII

Mai 2021

TEATRUL MUZICAL AMBASADORII pregătește o nouă premieră - Spectacolul Bărbierul din Sevilla

O

nouă producție este pusă în scenă la TEATRUL MUZICAL AMBASADORII. Este vorba despre spectacolul Bărbierul din Sevilla, adaptare după opera Il Barbiere di Siviglia de Gioachino Rossini, ce va fi prezentat publicului în curând, ținând cont de reglementările în vigoare privind organizarea evenimentelor culturale. Regia spectacolului îi aparține lui Dan Tudor, iar scenografia este creația Vioricăi Petrovici. Adaptare muzicală: Ciprian Teodorașcu.

La pian: Andrei Racu.

Opțiunea pentru introducerea acestui titlu în repertoriu este legată în primul rând de faptul că muzica lui Rossini a străbătut cu succes mai bine de două secole (de la premiera din 1816), aflându-se și astăzi pe afișele teatrelor lirice din întreaga lume, în aplauzele publicului de toate vârstele.

Creația rossiniană are vigoare, strălucire și transmite o molipsitoare bună dispoziție. Dealtfel se poate observa cu ușurință că

82 ZILE ȘI NOPȚI BUCUREŞTI

multe dintre momentele muzicale ale operei au devenit șlagăre de-a lungul timpului; le auzim și astăzi peste tot, uneori chiar în sunetele de apel ale telefoanelor noastre mobile.

Compozitorul italian este fascinat de Figaro, personajul central al comediei lui Pierre de Beaumarchais, de dinamica cu care acesta învârte pe degete viața concetățenilor săi din secolul al XVIII-lea. Dar oare nu găsim și astăzi printre noi un astfel de personaj, care încurcă și descurcă situații incredibile? Piesa și opera rămân la fel de actuale, partitura vocală și subiectul scrise pentru Figaro cel de ieri se potrivesc la fel de bine și celui de azi. Fie că acesta poartă costum de epocă sau haină de piele și ochelari de soare.

Dan Tudor, cu experiența regizorală dobândită într-o lungă și apreciată carieră artistică, își propune să îmbine o capodoperă muzicală cu una teatrală într-o viziune modernă, care, ștergând limitele dintre cele două

genuri, va contura un spectacol ancorat în actualitate, de care publicul tânăr, și nu numai, se va putea bucura din plin.

Dirijorul Ciprian Teodorașcu, muzician cu experiență în redarea partiturilor clasice, conduce întreg ansamblul în sprijinul realizării expresive a unei interpretări ce corespunde zilelor noastre.

Scenografa Viorica Petrovici, maestră în zugrăvirea și nuanțarea culorilor atât de importante în crearea imaginii unui spectacol, îmbracă în haină contemporană o poveste de viață din Sevilla secolului al XVIII-lea.

Forfota orașului Sevilla va fi susținută de întreg ansamblul TEATRULUI MUZICAL AMBASADORII, cu verva ce îi caracterizează atât pe balerini, care știu să fie și actori, cât și pe soliștii lirici, ce contribuie din plin la crearea unei atmosferei vesele, pline de tâlc și de surprize plăcute. www.zilesinopti.ro