5 minute read
DIALOGURI FĂRĂ NOTE
foto © KOBARU.PL
Advertisement
JORDAN RUDESS
Din 16 aprilie, după o aşteptare de... 22 de ani, în sfârşit va putea fi ascultat al treilea album al supergrupului de Prog-Rock LIQUID TENSION EXPERIMENT, fondat în 1997 de Mike Portnoy, bateristul de la Dream Theater, care îi are în componenţă alături de Portnoy pe Jordan Rudess (clape), John Petrucci (chitară) şi Tony Levin (bas). Dat fiind faptul că pe 12 martie Jordan Rudess şi-a lansat un nou album solo, al 17-lea(!), dar mai ales pentru că în toamna lui 2020 a fost votat de către publicul MusicRadar “the greatest synth player of all time”, un dialog cu extraordinarul compozitor şi instrumentist, cunoscut în toată lumea datorită aportului său esenţial la muzica DREAM THEATER, nu avea cum să fie unul lipsit de consistenţă, mai ales că nu am avut presiunea timpului. Timpul, o dimensiune asupra căruia am dobândit fiecare o nouă perspectivă în contextul pandemiei...
Jordan, după ce în ianuarie videoclipul piesei The Passage of Time a prefaţat noul album LTE, în martie ţi-ai lansat albumul solo A Chapter In Time. Ambele titluri se referă la... timp. Întâmplător?
E straniu, sigur, că cele două cântece au cuvântul ‘timp’ în titlu dar timpul în care trăim este cu-adevărat unul ieşit din comun. Semnificaţia folosirii lui diferă în cazul ăsta fiindcă oferă două perspective diferite. A Chapter In Time pleacă tocmai de la faptul că, la nivel global, conştientizăm că timpul nostru prezent e dintre cele mai neobişnuite. Ce mi s-a întâmplat în această perioadă de timp a fost că m-am simţit atras de ideea creării unui soi de jurnal muzical al trăirilor mele şi cel mai bun mod de a face asta, în ce mă priveşte, era să mă aşez la pian şi să exprim ceea ce simţeam. [...] Deci ca muzician am folosit acest timp pentru a extrage din mine expresii muzicale. Cu The Passage of Time e o altă poveste. Au trecut peste 20 de ani de la ultimul nostru album cu Liquid Tension Experiment şi când ne-am reunit în studio ca să înregistrăm acest nou album a fost uimitor pentru că am avut senzaţia că doar am clipit şi suntem din nou împreună, facem muzică, înregistrăm un disc... ca şi cum timpul nu s-ar fi scurs. Şi atunci a avut sens să ne referim la acest sentiment, mai ales că odată cu trecerea timpului, notorietatea Liquid Tension Experiment a continuat să crească iar solicitările legate de un nou album s-au înmulţit din toate părţile. [...]
Explică-mi niţel circumstanţele reunirii LTE fiindcă după 20 de ani, în ajun de pandemie, pare cumva premonitorie...
Am tot vorbit între noi despre această idee pe măsură ce timpul trecea, doar că eram fiecare foarte ocupaţi, cum a fost de exemplu perioada cu turneele cu Dream Theater şi cu schimbările de personal din trupă atunci când Mike Portnoy a părăsit-o, în fine, au fost multe motive pentru care nu am putut să o concretizăm. Dar dorinţa ca totuşi să facem cumva să se întâmple a rămas intactă. Fast forward acum în vremea pandemiei şi a lockdown-ului. Am dat din nou un mesaj băieţilor: ‘Hei, hai să facem în aşa fel încât Liquid Tension Experiment să se întâmple!’... şi nimeni nu a mai avut scuze reale întrucât n-au mai putut spune că sunt în turneu cu Dream Theater, cu Stick Men [trioul format de Tony Levin cu Michael Bernier şi Pat Mastelotto – n.r.], ori cu cine ştie ce alt proiect. ‘OK, hai s-o facem!’ Deci se rezolvase cu problema găsirii timpului necesar. A mai fost însă o provocare în toată treaba asta şi, sincer, una foarte mare: să ajungem din nou la o bază de înţelegere comună, eu cu Mike Portnoy şi cu John Petrucci, după ce plecarea lui Portnoy [din Dream Theater, făcută publică pe 8 septembrie 2010 – n.r.] ne zguduise puternic şi persista încă între noi o anume tensiune. Nu eram siguri dacă vom mai putea să cântăm împreună dar, până la urmă, precum vremea când devine frumoasă... cerul s-a luminat, a apărut soarele, norii s-au risipit, cu toţii am fost fericiţi iar vibe-uri au fost nemaipomenit de bune. Şi iată-ne ajunşi aici. Ne-am simţit foarte bine împreună şi cred că am realizat un album foarte bun, şi în mod cert plănuim să repetăm experienţa... fără să mai aşteptăm alţi 22 de ani.
Mi-e greu să cred că ideile pentru un întreg album s-au născut peste noapte... după două decenii de pauză. Cum s-a produs în fapt gestaţia materialului muzical?
O altă provocare a fost dată de anticipare, de presiunea crescândă pe care au exercitat-o asupra noastră aşteptările oamenilor. [...] Eram un pic stresat fiindcă ştiam că trebuie să se ajungă la ceva cu adevărat bun. Partea mea de pregătire a început cu întrebarea ‘Care este rolul meu creativ?’ Chestia cu LTE este că în trecut obişnuiam să lucrăm foarte repede: intram în studio şi lucram la compoziţii nu mai mult de 2-3 săptămâni fiindcă se declanşa în noi
Liquid Tension Experiment
o scăpărare de energie şi de magie care făcea ca jam-urile să meargă strună. Acum, voiam să mă asigur că albumul LTE3 va avea o anume melodicitate şi rezonanţă, un anume feeling, şi pentru asta nu doream să fiu dependent de scurta perioadă petrecută în studio, în care muza să fie obligată să stea tot timpul lângă mine ca un înger al muzicii, să mă alimenteze cu inspiraţie. Căci îmi puneam şi problema că aş putea fi atât de tensionat încât să nu pot compune nimic bun... astfel încât, cu destul timp înainte de session-uri, am început să plantez seminţe de idei, melodii, acorduri frumoase, ca să fiu eu sigur că voi avea ceva de oferit în proiect chiar dacă îngerul meu nu mi-ar fi ţinut spatele. Din fericire, după doar câteva momente de când am păşit în studio, am început să facem bucuroşi muzică, iar îngerul era acolo, nu doar cu mine ci şi cu ceilalţi, ca şi cum timpul ar fi rămas pe loc. [...]
