2 minute read

OLDIES, DAR REÎMPACHETATE

Muzică

Serena Ryder The Medicine woman Taylor Swift Folclor al industriei muzicale

Advertisement

OLDIES, DAR REÎMPACHETATE!

Iată-ne ajunși în cel de-al doilea an în care pandemia pune pe pauză întreagă industrie a concertelor lasându-i pe artiști să-și suplinească veniturile prin lansarea de noi albume și creșterea numărului de tricouri puse la dispoziție în magazinele online. Totodată, observăm amplificarea fenomenului de

remixare și reîmpachetare a albumelor

rock-ului clasic, lansate în boxset-uri uriașe și vândute la prețuri piperate. Dacă la începutul anilor 2000 Metallica dădeau în judecată platforma de sharing Napster, deschizând oficial războiul împotriva pirateriei muzicale, două decenii mai târziu, în plin avânt al Spotify-ului, atenția publicului pare a se întoarce către muzica lansată în format fizic, creată și împachetată înspre a fi consumată în tihnă, aproape ritualic. Teoretic, această întoarcere la origini ar trebui să ne bucure, dar este oare inițiativa orientată către public sau reprezintă o nouă modalitate a caselor de discuri de a profita de pe urma unor albume ce și-au trăit deja perioada de glorie? Spre exemplu, John Lennon/ Plastic Ono Band, materialul de debut din 1970 al fostului membru Beatles, este relansat luna aceasta într-un boxset ce conține 6 CD-uri, 2 BluRay-uri, 2 LP-uri și o carte de 132 de pagini. Același tratament îl primește și albumul The Who - Sell Out, cele 5 CD-uri și 2 vinyl-uri ale boxset-ului fiind puse pe piață începând cu data de 23 aprilie. Un numitor comun al celor două lansări este includerea sutelor de demo-uri și outtake-uri, oferindu-i ascultătorului întregul material folosit la crearea albumului. Deși aceste proto-versiuni ale pieselor pun la dispoziția fanilor momentele intime de creație ale compozitorului, ele nu au constituit decât puncte de plecare și nu au fost gândite înspre a fi audiate de către publicul larg. Așadar, rămâne la latitudinea ascultătorilor să decidă dacă includerea acestora se justifică, sau reprezintă un simplu pretext de relansare a materialului discografic. De curând, și legendarii King Crimson au pus la dispoziția publicului înregistrările albumului de debut, lansând nu mai puțin de 26 de CD-uri în cadrul colecției The Complete 1969 Recordings, iar

noul trend a acaparat atât de mult industria, încât muzicianul britanic Steven Wilson l-a folosit ca punct de plecare al albumul conceptual The Future Bites.

Interesant este că mai toți muzicienii ce recurg la această tactică provin din era de glorie a vinyl-ului, semn că artiștii noii generații își găsesc publicul în online și nu în fața unui pick-up. Pentru nostalgici însă, 2021 se anunță un an plin de surprize muzicale, iar albumele ce au marcat secolul trecut vor suna chiar mai bine, ajungând să reprezinte o gură de aer proaspăt într-o industrie sufocată de platformele de streaming.

This article is from: