Revista AGRIMEDIA - Aprilie 2014 by Agri Media Invest s.r.l.

Ianuarie 2013

Tranzacţii funciare şi fiscalitate Este rău să pierzi, dar mult mai rău este să nu fi încercat niciodată să reuşeşti!” THEODORE ROOSEVELT

Consecinţă a angajamentelor asumate de România în cadrul negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, în luna martie 2014 a fost promulgată Legea privind vânzarea/cumpărarea terenurilor agricole din extravilan de către persoane fizice şi persoane juridice de naţionalitate română, persoane fizice şi juridice ale unui stat membru al UE, persoane fizice şi juridice ale statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European (ASEE) şi din Confederaţia Elveţiană. De prevederile acestei legi pot beneficia, de asemenea, persoane fizice şi juridice din state extracomunitare, care vor putea cumpăra terenuri agricole extravilane conform condiţiilor stabilite prin tratate internaţionale, dar numai pe bază de reciprocitate. Potrivit opiniei unor reputaţi jurişti şi specialişti agricoli, în aplicarea Legii nr. 17/2014, care reglementează modul de realizare a acestor afaceri, se vor întâmpina dificultăţi din cauza lipsei cadastrării integrale a terenurilor extravilane în ţara noastră. Şi problema clauzei de reciprocitate a acestor tranzacţii ar fi trebuit mai detaliat analizată şi reglementată de iniţiatorii actului normativ, pentru a se armoniza corespunzător prevederile legislaţiei naţionale în domeniu din ţările de origine ale cumpărătorilor cu prevederile Legii nr.

www.agrimedia.ro

17/2014 recent promulgată şi publicată în Monitorul Oficial nr. 178/2014. Este o realitate că ţara noastră, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală în perioada 2014-2020, va putea beneficia de fonduri nerambursabile de aproximativ 8,1 miliarde de euro. În acest scop, MADR a transmis la data de 21 martie 2014 către serviciile specializate ale Comisiei Europene prima variantă a programului, pentru obţinerea unui punct de vedere referitor la acest document. De asemenea, pentru derularea corespunzătoare a unor proiecte în cadrul PNDR, la începutul semestrului al II-lea 2014 beneficiarii Măsurilor 112 şi 141 vor participa la cursuri de perfecţionare gratuite, dar obligatorii. În cadrul acestor cursuri vor fi abordate teme vizând managementul exploataţiilor agricole, ecologia produselor agricole şi protecţia mediului, contabilitatea fermelor etc. Cursanţii vor beneficia şi de instruire practică pe temele asimilate teoretic, fie în ferme de profil, în institute de cercetare agricolă sau în instituţii de învăţământ superior agricol. O problemă de mare actualitate în această perioadă este şi campania agricolă de primăvară. Deşi potrivit estimării agrometeorologilor în perioada însămânţărilor beneficiem, în principalele bazine agricole, de o rezervă de umiditate în sol satisfăcătoare, nu trebuie neglijată pregătirea corespunzătoare a patului germinativ, în funcţie de pedologia acestuia şi de seminţele folosite.

Pregătirea pentru punerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii, atâtea câte mai sunt, constituie şi în acest an o prioritate, întrucât lunile de vară vor fi secetoase. În acest context, experţii apreciază că şi majorarea accizei la carburanţi, la gazul metan şi în aval la numeroase inputuri va afecta direct şi indirect, în mod negativ, activităţile din agricultură, industria alimentară, dar şi modestele economii ale milioanelor de mici producători, care şi aşa reuşesc cu mare greutate să-şi transporte produsele la piaţă. Factorii de decizie ar fi trebuit ca, simultan cu obligaţiile fiscale introduse în acest an, să promoveze şi soluţii de susţinere eficientă a milioanelor de mici producători agricoli, dar şi a beneficiarilor de produse agricole cu venituri mici din mediul urban, căci şi ei trebuie să trăiască omeneşte! Poate aşa, creşterea venitului disponibil la majoritatea populaţiei clamată de ministrul Bugetului ar putea deveni o realitate! Diverşi analişti economici apreciază că recentele majorări de taxe, impozite, etc. puteau fi evitate printr-o dinamică ascendentă a absorbţiei fondurilor europene, printr-o colectare mai eficientă a taxelor şi a impozitelor de la marii datornici, dar şi printr-o renegociere corespunzătoare a redevenţelor în concordanţă cu nivelul celor practicate în ţările Uniunii Europene. În această conjuctura socioeconomică, românii îşi amintesc tot mai des de înţelesurile profunde desprinse din pitoreasca poveste „Moş Ion Roată şi Unirea”, lăsată posterităţii de nemuritorul Ion Creangă! Simona MUNTEANU Aprilie 2014

ISSN 2069 - 1238 SC AGRI MEDIA INVEST SRL Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti

3 6

Editorial

Priorităţi ale noului PNDR

În dialog cu fermierii

Tel. 031 / 439.97.46 Tel. / Fax: 021 / 317.05.87 redactie@agrimedia.ro

De ce să meargă bine, când poate să meargă rău?

Anul VIII, Nr. 4 / 2014 (85) Aprilie 2014

Seedoprid 600 FS - autorizat de CE în tratamentul seminţelor

Cargill îşi întăreşte prezenţa în regiunea Moldovei, cu sprijinul partenerilor săi locali

Forumul privind Viitorul Agriculturii, la a 7-a ediţie

Insula Mare a Brăilei - un model în ceea ce priveşte agricultura durabilă

REDACTORI Ana Mustăţea ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32

Forum For Agriculture 2014 - opinii

Peste 120 de apicultori, la Târgul Naţional al Mierii

Victor Vătămanu redactie@agrimedia.ro 0757.11.09.99

Organogeneza grâului de toamnă

Creşterea suprafeţelor de soia obiectivul proiectului Donau Soja

Callam® - noua soluţie de erbicidare în cultura porumbului

Scurt istoric privind legislaţia Uniunii Europene în domeniul chimicalelor

Cerinţele culturii de porumb faţă de umiditate şi faţă de sol

Simpozion pe tema utilizării eficiente a fertilizanţilor

Demonstraţii cu utilaje Maschio Gaspardo la fermieri acasă

MEWI a inaugurat o nouă filială

Tehnologia de cultură a spanacului - Spinacea oleracea L.

Tehnologia de cultură pentru cicoarea de Bruxelles - Cichorium intybus L

Caussade Semences face diferenţa

REDACTOR-ŞEF Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031 / 439.97.46

Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98 CORECTOR Gabriela Dinţă MARKETING redactie@agrimedia.ro 031.439.97.46 ABONAMENTE ŞI DIFUZARE Oana Neagu 0752.24.25.31 031 / 439.97.46 oana@agrimedia.ro CONCEPT GRAFIC & DTP Bogdan Mareş redactie@agrimedia.ro Andrei Arabolea

SUMAR:

Aprilie 2014

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014

 În dialog cu fermierii

• Cum se prezintă cultu decurge însămânţarea Tiberiu Chelariu, director de vânzări Agritop SRL, Brăila „Noi suntem distribuitori zonali de inputuri pentru agricultură, dar avem o altă societate specializată în producţia vegetală, SC Agroprotect SRL, condusă de dl Gheorghe Târâlă. În cadrul fermei, lucrăm o suprafaţă agricolă de 800 de hectare, din care 100 de hectare au fost cultivate în toamnă cu grâu. Am renunţat la celelalte culturi de toamnă, respectiv orz şi rapiţă. Cultura de grâu, din cauza variaţiilor de temperatură, are o dezvoltare mai înceată. Totodată, din cauza umidităţii ridicate la culturile de păioase, în special la orz, s-a semnalat apariţia bolilor specifice. Noi am făcut avertizări, cu precădere pentru protecţia culturii de orz, cunoscându-se faptul că această plantă este cu mult mai sensibilă decât grâul. O parte din fermieri a semănat chiar foarte devreme orzul şi atunci cultura chiar are de suferit. De aceea este important să se respecte epoca de semănat. În primăvară, înfiinţăm culturile de soia, porumb, floarea-soarelui şi de legume, cele din urmă ocupă o suprafaţă de aproximativ 100 ha. Atuul nostru este acela că putem iriga întreaga suprafaţă, pentru că sursa de apă, respectiv râul Buzău, se află la o distanţă de 200 de metri. Am început deja semănatul culturilor prăşitoare, însă variaţiile acestea de temperatură reprezintă un risc pentru culturi, în special pentru floarea-soarelui. Am semănat 25 de hectare din cele 100 câte sunt destinate florii-soarelui. La jumătatea lunii aprilie, şi dacă vremea ne va permite, vom semăna soia - cultură pe care o avem în asolament de la înfiinţarea societăţii, din 2003, şi căreia îi alocăm circa 200-300 ha în fiecare an. Este o cultură avantajoasă, anul trecut a avut un preţ de valorificare de 1,72 lei/kg, cu mult mai bun decât la celelalte culturi agricole. Soiurile folosite sunt, în principal, de la firma Pioneer, iar producţiile obţinute variază între 3.000 şi 5.000 kg/ha. De asemenea, ne bazăm şi pe cultura de legume rădăcinoase. Acum este perioada însămânţărilor de primăvară, avem semănători performante şi nu ne facem probleme că vom întârzia cu semănatul.” 6

Aprilie 2014

Constantin Pană, administrator SC Anemone, Slobozia, judeţul Ialomiţa „Exploatez o suprafaţă agricolă de 550 ha, iar culturile de toamnă, respectiv grâul (180 ha), rapiţa (150 ha), orzul şi orzoaica s-au dezvoltat foarte bine. Am finalizat însămânţarea culturilor de prăşitoare, care acum sunt în curs de răsărire. Cultura de porumb ocupă o suprafaţă de 120 ha şi cea de floarea-soarelui 100 ha. Problema este că avem nevoie de precipitaţii şi sperăm să cadă cel puţin 25 l/mp, pentru că avem nevoie în stratul superior, aflat la 0-15 cm adâncime, acolo unde germinează seminţele, astfel încât să nu existe probleme cu răsărirea plantelor. La 10 aprilie, au căzut doar 6 l/mp, insuficient pentru a asigura o bună răsărire a culturilor agricole. Pentru că au fost variaţii de temperatură, în unele nopţi au fost chiar şi temperaturi negative şi dimineţi cu brumă, au apărut decolorări ale frunzelor de rapiţă, iar la grâu o infecţie primară cu un complex de boli, precum făinare şi septorioză. În următoarea perioadă vom aplica cel de-al doilea tratament la grâu pentru controlul bolilor foliare şi, în funcţie de cum va evolua vreamea, probabil va fi nevoie, la spic, de al treilea tratament. La cultura de rapiţă urmează să aplicăm tratamente împotriva dăunătorilor şi bolilor specifice, iar la culturile prăşitoare, în următoarea perioadă va trebui să erbicidăm şi să urmărim dacă apar dăunători, astfel încât să intervenim. Până în momentul de faţă, anul agricol este unul bun, comparabil cu cel trecut, numai că în 2013 nu am avut aceste fluctuaţii de temperatură şi brume târzii. Sperăm să cadă precipitaţii la timp, pentru că restul depinde de noi.”

www.agrimedia.ro

turile de toamnă şi cum ea plantelor prăşitoare? „Administrez o suprafaţă agricolă de 420 de hectare, iar în toamnă am semănat grâu pe aproximativ 140 de hectare şi orz pe 20 de hectare. Culturile de toamnă arată foarte bine, s-au dezvoltat bine şi sunt foarte mulţumit de modul cum au evoluat. Am fost în câmp şi le-am văzut şi pot spune că ne dau mari speranţe. În următoarea perioadă, voi aplica un tratament de protecţie şi, dacă va fi nevoie, în vegetaţie, vom interveni şi cu fertilizanţi foliari. În orice caz, noi ne-am aprovizionat cu tot ce avem nevoie. Am terminat semănatul culturilor de porumb şi floarea-soarelui, pentru că vremea bună din anul acesta ne-a permis să finalizăm mai devreme însămânţările de primăvară. În privinţa apei din sol, pot spune că este suficientă şi deocamdată nu avem probleme în această privinţă. Sper ca anul agricol să fie unul bun. De producţiile agricole înregistrate şi mai ales de preţurile de valorificare pe care le vom obţine depinde dacă vom continua investiţiile în tehnică agricolă. Anul trecut, chiar pe 23 decembrie, am reuşit să ne dotăm ferma cu un tractor performant, marca New Holland, de 105 CP. CP.”

www.agrimedia.ro

II Andrei Merlan, Slobozia, judeţul Ialomiţa „Lucrez o suprafaţă agricolă de 250 ha, iar în toamnă am semănat grâu, în special pentru sămânţă, şi rapiţă. Acestea se prezintă bine, însă au nevoie de apă. La cultura de rapiţă mă confrunt cu un fenomen de crăpare a tulpinilor. Este un simptom fiziologic cauzat probabil de variaţiile de temperatură. S-au întregistrat într-o noapte -6 grade Celsius şi cultura de rapiţă a suferit mai mult faţă de celelalte culturi, frunzele acesteia s-au albit. Avem mare nevoie de precipitaţii. În luna martie am fertilizat şi speram să plouă mai consistent - recent a căzut doar 9 l/mp - ca plantele să poată valorifica mai bine îngrăşămintele chimice pe care le-am administrat. Culturile de porumb şi floarea-soarelui au fost semănate, dar acestea ocupă o suprafaţă mică în cadrul asolamentului. Sunt culturi comerciale, înainte aveam loturi de hibridare, dar am renunţat din cauza mai multor factori, cum ar fi riscuri mai mari, cheltuieli mai ridicate, lipsa forţei de muncă etc. Sperăm să fie un an bun, dar important este ca oficialităţile să nu mai declare că facem producţii record şi să se întâmple la fel ca anul trecut, când preţurile de valorificare au scăzut foarte mult, fiind cele mai mici din Europa. Avem nevoie să fim protejaţi din mai multe puncte de vedere, inclusiv să fie facilitat accesul fermierilor români la terenurile agricole, pentru că sunt destui străini care p ppământ în România.” au cumpărat

Aprilie 2014

Ana MUSTĂŢEA

PFA Dumitru Bălănescu, localitatea Corbu, judeţul Olt

La data de 3 aprilie a.c., s-a desfăşurat cea de-a X-a ediţe a evenimentului dedicat agriculturii româneşti - „Mediafax Talks about Agriculture”. În deschidere, au luat cuvântul ministrul Agriculturii, dl Daniel Constantin, şi comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, dl Dacian Cioloş, care au vorbit despre Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Priorităţi ale noului PNDR Înainte de a aborda subiectul fondurilor europene alocate în următoarea programare financiară, dl Constantin a dorit să precizeze că România a reuşit o premieră în 2013, după 20 de ani: să echilibreze balanţa comercială cu produse agroalimentare şi să exporte mai mult decât importă. „Agricultura este unul dintre principalele motoare de dezvoltare a economiei româneşti. În 2013, agricultura a însemnat 5,7-5,8% ca venit în PIB, iar industria alimentară a adus în PIB 6,2%. Am avut un plus în privinţa exporturilor, în valoare de 325 de milioane de euro, faţă de un deficit în anul 2012 de aproape 800 de milioane de euro. Cred că avem datoria ca prin fondurile europene pe care le avem la dispoziţie, în special prin PNDR, să continuăm această politică de creştere a importanţei agriculturii româneşti. Cea mai importantă sursă de finanţare în agricultură o reprezintă fondurile europene. Cifrele arată că 2013 a însemnat o infuzie de capital de fonduri europene de 2,7 mld. euro, din care 1,4 mld. euro pentru plăţile directe şi 1,3 mld. euro pentru zona de dezvoltare rurală. Pentru anul 2014, ne-am propus accesarea a 2,9 mld. euro din fondurile europene”, a spus dl Constantin. 8

Aprilie 2014

În mai, prima sesiune de depunere a proiectelor Potrivit ministrului Agriculturii, în luna mai se va deschide prima sesiune de depunere a proiectelor şi va fi pe Măsura 121, care priveşte modernizarea exploataţiilor agricole. Accentul se va pune pe fermele zootehnice de creştere şi reproducţie. „Am ajuns la un acord pe ultimele înţelegeri normative cu Ministerul de Finanţe pentru a deschide prima sesiune de primire a proiectelor în luna mai. Prima sesiune va fi pe Măsura 121 şi sperăm să contractăm 150 de milioane de euro pentru viitoarea perspectivă financiară, pe o zona unde avem mare nevoie, şi anume investiţii în ferme, în cele de reproducţie şi de creştere. Vorbim de fiecare dată de industria alimentară şi cred că meritele principale sunt ale dânşilor, pentru că am reuşit să avem un venit atât de important în PIB. Această creştere, din păcate, se datorează şi importurilor de materie primă, cel puţin pe zona de procesare a cărnii şi la lapte şi de aceea trebuie să intervenim. Încă se importă foarte multă carne şi simţim nevoia să punem accent pe sesiunea din luna mai, pe ceea ce înseamnă fermele de reproducţie şi de creştere. Principiul general al tuturor finanţărilor

va fi acela de integrare a producţiei agricole. Cei care vor realiza acest lucru vor avea punctaj suplimentar.” Conform dlui Constantin, fermele de familie vor continua să beneficieze de sprijin financiar şi în programul viitor. Pentru a facilita accesul la banii europeni, MADR va pune la dispoziţie diverse proiecte-tip în mod gratuit. În 2013, măsura dedicată fermelor familiale a avut o alocare de 50 de milioane de euro. Pentru susţinerea investiţiilor în agricultură şi în mediul rural pentru următorii 7 ani se va aloca o sumă totală de 10 mld. euro, din care 8 mld. euro provin de la bugetul european, iar 2 mld. euro de la bugetul naţional. „La prima vedere, suma pare mare, însă în realitate când mergem pe fiecare măsura în parte vedem că nu este aşa mare. Împărţirea sumelor a pornit de la anumite priorităţi, precum pomicultura, irigaţiile, fermele de familie, integrarea producţiei şi dezvoltarea satului românesc. Am avea nevoie de sume mai mari pentru dezvoltarea satului românesc. În perioada 20072013, am avut 1,3 mld. euro şi am modernizat circa 800 de sate, iar în viitoarea perpectivă avem 1,1 mld. euro şi estimăm că vor avea acces la finanţare circa 600-650 de comune.”

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014

Susţinerea sectorului pomicol Programul Naţional de Dezvoltare 2014-2020 va avea un subprogram dedicat sectorului pomicol. „Vor fi alocate 260 de milioane de euro, necesare pentru a înfiinţa livezi pe o suprafaţă de 35.000 ha, 40 de milioane de euro vor fi pentru zona de procesare şi alte fonduri vor fi acordate pentru a stimula asocierea, crearea grupurilor de producători şi promovarea produselor. Mă bazez foarte mult pe cercetarea românească, am deschis dialogul cu principalele staţiuni de cercetare şi cu ASAS pentru că vrem să stimulăm producţia naţională, să oferim material săditor autohton, deoarece am văzut că la viticultură au existat anumite probleme din cauza faptului că materialul importat nu s-a aclimatizat condiţilor din ţara noastră”, a spus ministrul Agriculturii.

Fonduri pentru reabilitarea sistemelor de irigaţii Măsura va beneficia de o alocare de 370 de milioane de euro şi vor fi, potrivit ministrului Agriculturii, suficienţi pentru a reabilita toată infrastructura secundară de irigaţii. „Transmit asociaţiilor pe această cale să pregătească deja proiectele. Ele nu vor fi cu mult diferite faţă de cele pregătite în actuala programare financiară şi mi-aş dori ca într-un termen scurt, de 2-3 ani, să semnăm şi să facem deja investiţii în infrastructura secundară, pentru că avem nevoie de irigaţii pentru a obţine producţii constante şi să eliminăm volatilitatea preţurilor”, a susţinut dl Constantin.

CE aşteaptă deciziile privind utilizarea elementelor de flexibilitate Potrivit comisarului european, legislaţia de execuţie de implementare a Politicii Agricole Comune (PAC) a fost adoptată de CE şi urmează, în scurt timp, să fie adoptată şi de PE, ceea ce înseamnă că statele membre vor avea toată legislaţia europeană necesară pentru a începe pregătirea 10 Aprilie 2014

reformei PAC. Acesta a mai precizat că fiecare stat membru trebuie să notifice CE, până la 1 august 2014, deciziile pe care le-a luat pe elementele de flexibilitate din noua PAC. „Ţinând cont de faptul că suntem 28 de state membre în UE şi că nu mai putem merge cu un model central de politică agricolă, am venit cu o abordare de integrare a realităţii din UE, pentru că avem o agricultură diversă, iar această diversitate se traduce în PAC prin instrumentele pe care le punem la dispoziţie statelor membre. Punem la dispoziţia statelor membre o flexibilitate mai mare în implementarea Politicii Agricole Comune, mai ales pe partea de model de plăţi directe, pentru că pe dezvoltare rurală există deja această flexibilitate. Nu există elemente de flexibilitate privind gestiunea pieţei, pentru că aceasta se face la nivel comunitar pe piaţa unică şi trebuie să avem reguli comune. Această flexibilitate presupune şi o responsabilitate din partea statelor membre, pentru că ele trebuie să folosească elementele de flexibilitate pornind de la o analiză specifică a situaţiei din respectivul stat membru. România poate să-şi adapteze instrumentele din PAC pentru a duce agricultura la un nivel ridicat de competitivitate, pornind de la situaţia specifică, şi asta presupune şi existenţa unei strategii sau a unei abordări multianuale”, a afirmat dl Cioloş. Elementele de flexibilitate la care a făcut referire oficialul european au fost schema de plată simplificată pentru micii fermieri, aplicarea măsurii de restructurare, acordarea plăţilor cuplate, lista cu cei exceptaţi de la sprijinul financiar pe hectar.

Sprijin pentru micii fermieri „Schema simplificată pentru fermele mici poate fi aplicată prin acordarea unei sume fixe pentru fermele cu 1-5 hectare ori să se păstreze nivelul subvenţiei la hectar, calculat în funcţie de numărul de hectare. Această schemă am coroborat-o cu o măsură de restructurare din PNDR, care permite acordarea unei prime suplimentare, de până la 120% din plata directă pe care ar fi primit-o cei care au ferme mici, de câteva hectare, şi care, din diferite motive, vor să se retragă din activitatea agricolă. Dacă cedează suprafeţele respective prin vânzare sau prin arendare pe termen lung unor fermieri activi pot primi această primă, însă România trebuie să decidă dacă introduce această măsură în PNDR”, a spus comisarul european. În cadrul programului de dezvoltare rurală, micii fermieri vor putea beneficia de programe de servicii de consiliere şi de sprijin pentru dezvoltare economică şi restructurare, însoţite de finanţări nerambursabile pentru investiţii de până la 15.000 de euro pe fermă. Acesta a mai spus că există în continuare posibilitatea de acordare a plăţilor directe complementare din bugetul naţional şi că Ministerul Agriculturii a luat deja decizia de a le acorda fermierilor români şi în următoarea perioadă.

Plăţi cuplate pentru sectoare sensibile „Plăţile cuplate pot fi acordate specific pentru anumite tipuri de producţie şi mai ales pentru sectoarele sensibile, şi mă gândesc aici la cel de lapte sau carne, dar pot fi pentru alte sectoare pe care România le consideră sensibile. 13% din alocarea bugetară totală pe plăţi directe le va putea acorda ţintit pentru anumite sectoare pe care le consideră sensibile. Trebuie luată decizia care sunt acele sectoare şi cum se împarte suma respectivă. La cei 13% se mai adaugă 2%, pe care sper să-i folosească şi România, pentru a putea susţine în mod complementar culturile proteice,

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 11

leguminoase sau proteaginoase, pentru a creşte capacitatea europeană de producţie de furaje şi de proteină pentru dezvoltarea sectorului zootehnic”, a precizat dl Cioloş.

Plăţile redistributive „Plata redistributivă mi se pare chiar mai inteligentă şi mai eficientă decât plafonarea, pentru că se reduc proporţional subvenţiile la hectar pentru fermele cu un număr foarte mare de hectare, se reduc la un nivel mai mic, şi cresc pentru primele 30 sau 50 de hectare din fiecare fermă. În felul acesta se incită concentrarea spre fermele mici şi medii, spre categoria aceasta de clasă de mijloc în agricultură, iar în anumite zone din România este nevoie de această stimulare, de concentrare a fermelor, chiar de familie, dar care să fie competitive”, a susţinut dl Cioloş.

Ana MUSTĂŢEA

Subvenţii acordate numai fermierilor activi „În PAC avem o definiţie a fermierului activ, care presupune şi un minimum de activităţi pe care un deţinător de teren agricol trebuie să le facă pentru a putea fi considerat fermier activ. Dacă România aplică inteligent măsura aceasta, poate să elimine deţinătorii de terenuri care nu-şi lucrează pământul, dar care cer subvenţii. Am vrut să avem definiţia agricultorului activ şi a activităţilor minime tocmai pentru a da posibilitatea statelor membre să-şi rezolve problema suprafeţelor nelucrate, dar subvenţionate. La criteriile prevăzute de regulamentul european, România poate să mai adauge eventual alte criterii specifice referitoare la modul cum se face sau nu se face agricultură în România, tocmai pentru a curăţi puţin terenul din acest punct de vedere şi de a focaliza subvenţiile către suprafeţele într-adevăr întreţinute şi lucrate”, a spus oficialul european.

Politică europeană de promovare „Am ajuns la un acord în negocierile între PE şi Consiliul de Miniştri pe baza 12 Aprilie 2014

unei propuneri a Comisiei Europene pentru o politică europeană de promovare a produselor agroalimentare cu un buget de până la 200 mil. euro/anual, la nivel european, pentru promovarea pe piaţa internă a produselor agroalimentare, dar mai ales pentru promovare pe piaţa externă. Nivelul de cofinanţare european pentru ţările aflate sub programe de asistenţă financiară, cum este şi cazul României, este de până la 75% pentru programe simple de promovare pe piaţa internă şi de până la 85% pentru promovarea pe piaţa externă. Se doreşte promovarea produselor de calitate, cu indicaţie geografică sau denumire de origine. Cu ajutorul acestei politici se pot dezvolta şi scheme de calitate naţională”, a afirmat dl Cioloş.

Programul LIDER „Acest program mi se pare esenţial pe viitor. Personal, apreciez că este una dintre surprizele plăcute ale PNDR din perioada 2007-2013, pentru că, în ciuda faptului că a început mai greoi, ce am văzut pe teren, modul cum au evoluat lucrurile sub aspectul organizării grupurilor de acţiune locală ţine aproape de miracol, dacă ţinem seama de mentalitatea din România vizavi de asociere şi de activitate în comun. M-am întâlnit cu câteva din cele peste 80 de GAL şi sincer sunt foarte încântat de modul în care lucrurile au evoluat, nu atât pe proiectele de investiţii pe care le-au finanţat, cât mai ales de colaborarea acestora, de modul cum au reuşit să se înţeleagă pe anumite priorităţi care trec dincolo de drumuri, de poduri şi

canalizare etc., au trecut pe parte de dezvoltare economică şi de punere în valoare a potenţialului productiv de la nivel local. Sper să se găsească înţelepciunea la Ministerul Agriculturii ca să se asigure o anumită continuitate în următorul program de dezvoltare rurală şi să se construiască pe fundaţia a ceea ce există”, a subliniat dl Dacian Cioloş, comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală.

Participă şi tu la concursul «Dovleacul Uriaş»! DLG Intermarketing a lansat anul acesta conceptul de expoziţie în câmp şi în partea de vest a ţării, mai exact în judeţul Timiş. Expoziţia va avea loc în perioada 4-7 septembrie 2014. Pe lângă loturile demonstrative de culturi agricole, demonstraţii în câmp cu maşini şi utilaje agricole, activităţi în zona „Tractor şi tractorist” şi alte manifestari conexe, DLG Intermarketing organizează în premieră concursul „Dovleacul Uriaş”. „Un dovleac ai cântărit, premiul l-ai şi primit!” Îţi plac provocările? Dar cele care îţi aduc câştiguri? Iată una! Cultivă anul acesta dovleci, alege-l pe cel mai mare şi vino cu el la concursul „Dovleacul Uriaş”! Poţi câştiga marele premiu de 3.000 lei! Concursul se adresează tuturor ffermierilor şi nu numai! Aşadar, sseamănă dovleci, îngrijeşte-i cu aatenţie, alege-l pe cel mai mare şşi vino cu el la expoziţia agricolă oorganizată de DLG Intermarketing îîn judeţul Timiş. Poţi câştiga m marele premiu, în valoare de 3.000 llei! De asemenea, se vor acorda şşi multe alte premii surpriză!

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 13

De ce să meargă bine, când poate să meargă rău? Florin NEACŞU, director general adjunct NHR Agropartners

Ştiu că în această perioadă se stabilesc noile reguli ale jocului pentru PNDR pentru perioada 2014-2020 şi de aceea m-am gândit că poate ar fi bine să scot în evidenţă câteva probleme cu care ne-am confruntat la implementarea proiectelor cofinanţate până acum din fonduri europene. Aş vrea să trag un semnal de alarmă, pentru ca măcar în ceasul al doisprezecelea să se schimbe ceva în interesul fermierului. Mă voi referi doar la măsurile privind achiziţia de maşini şi utilaje. 1. Măsurile pe sesiuni sunt greoaie, iau foarte mult timp pentru depunere, analiză şi aprobare, întârziind implementarea chiar cu câţiva ani, timp în care cel puţin o parte din fermieri ar fi putut folosi maşinile respective şi contribui la eficientizarea agriculturii româneşti. Propunerea mea este ca depunerea proiectelor să fie făcută într-o sesiune deschisă pe toată durata unui an (ar fi posibil şi pe 5 ani sau până la epuizarea fondurilor, dar este problema bugetului care trebuie să cofinanţeze, aşa că probabil un an ar fi o perioadă rezonabilă). Să se aloce suma disponibilă pe 14 Aprilie 2014

întregul an, iar proiectele să se depună în permanenţă şi să fie analizate imediat, fără a aştepta câteva luni pentru deschiderea sesiunii, apoi câteva luni pentru depunerea de proiecte şi o perioadă nedeterminată până se analizează sute sau mii de proiecte, până se stabileşte lista finală etc., întârziindu-se implementarea chiar aproape doi ani în unele situaţii. Se poate stabili un punctaj minim de la care se finanţează proiectele şi derularea să se facă în ordinea depunerii. În acest fel se pot aproba proiectele pe măsura depunerii în circa o lună-două de la depunere. Trebuie să se ţină evidenţa sumelor cheltuite şi, în momentul în care s-a consumat suma disponibilă, derularea să se suspende sau dacă este posibil să se suplimenteze suma. 2. Proiectele eligibile rămase fără finanţare să fie implementate în noul exerciţiu financiar, fără a fi nevoie să se retragă şi să se redepună, adică să se irosească o muncă deja efectuată, atât de consultant, cât şi de personalul APDRP, şi plătită. Prin modul actual se cheltuiesc resurse suplimentare atât de către stat, cât şi de către fermier, se piarde timp, se plăteşte o nouă consultanţă şi se întârzie derularea. S-ar scurta perioda de implementare şi ar exista o flexibilitate mare, care ar creşte absorbţia fondurilor, iar fermierii ar putea beneficia mult mai repede de maşinile respective. 3. Sistemul de trei oferte care să se încadreze toate în buget şi chiar să existe diferenţe impuse între ele este limitativ şi creează disfuncţionalităţi, întârzieri, implică costuri suplimentare atât pentru fermier, cât şi pentru ofertant.

4. Nu se permite alegerea unui utilaj cu caracteristici superioare, chiar dacă este la acelaşi preţ ca în proiect. Caracteristicile din proiect trebuie să fie minimale şi ar trebui să se permită alegerea unui echipament cu performanţe superioare celui din proiect dacă este la acelaşi preţ sau, dacă este mai scump decât suma alocată, să se accepte ca fermierul să poată plăti diferenţa din fonduri proprii, fără a fi compensată din fonduri europene. 5. Trebuie respectat dreptul fermierului de a-şi alege utilajul potrivit şi marca dorită, care să răspundă nevoilor lui şi nu să i se impună, din cauza procedurii, o anumită marcă sau un anumit furnizor, doar din cauza preţului Obligativitatea de a se alege oferta cu preţul cel mai mic, fără să se ţină cont de calitatea şi performanţele produselor, favorizează maşinile ieftine, de calitate îndoielnică, firmele care nu au acoperire naţională şi care nu au o structură organizată pentru a asigura servicii postvânzare de calitate şi în cel mai scurt timp, pentru că în agricultură orice oră bună de lucru este importantă. 6. Trebuie introdusă obligativitatea asigurării serviciilor postvânzare şi timpul de intervenţie, costurile, distanţa până la cel mai apropiat service autorizat să fie parte din criteriile de eligibilitate. 7. Să se accepte şi finanţarea prin IFN, care finanţează deja un procent mare din achiziţia directă de utilaje (fără FEADR). Sunt flexibile, foarte rapide şi eficiente şi nu solicită garanţii suplimentare (FGCR sau altele, care întârzie şi scumpesc finanţarea). În APIMAR, în ultimii 7-8 ani, trei IFN - BNP, IKB şi Deutsche Leasing - au

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 15

finanţat peste 80% din achiziţia de maşini agricole noi. Să se renunţe la obligativitatea de a fi doar bănci de pe teritoriul României sau, în cel mai rău caz, să se accepte bănci din Europa, care sunt băncile-mama ale acestor IFN. 8. Să se renunţe la scrisoarea de confort, care este în prezent doar o formalitate, atât timp cât este valabilă câteva luni, iar aprobările proiectelor se dau în 1-2 ani. Este, de asemenea, un cost şi un consum de timp fără rost. 9. Documentele care se solicită din partea ofertanţilor la fiecare proiect, în special Certificatul ORC sau similar pentru toţi acţionarii până la persoana fizică din spatele firmei, ar trebui să poată fi depuse la APDRP şi încărcate pe site-ul lor, pentru a putea fi consultate de fiecare agenţie judeţeană, fără a fi

necesar să se facă traduceri şi copii legalizate care să însoţească fiecare ofertă, indiferent dacă este câştigătoare sau nu. În cazul firmelor mari, cu mulţi acţionari, sunt sute de pagini, care înseamnă timp şi mulţi bani aruncaţi. Mai subliniez încă o dată ceea ce am spus la punctul 5, şi anume că este o mare neregulă ca un fermier să fie obligat să cumpere pe banii lui,

c chiar dacă vorbim şi de cofinanţare e europeană, un produs pe care nu şi-l d doreşte, doar pentru că participă la l licitaţie un distribuitor care importă p produse mai ieftine, cu caracteristici ş performanţe scăzute, care sunt şi d departe de calitatea şi peformanţele p care doreşte a le obţine. pe L licitaţie poate participa oricine, La c criteriul fiind doar preţul cel mai mic. A Astfel, orice firmă de apartament, care nu asigură nici un fel de serviciu postvânzare sau care are produse depăşite din punct de vedere tehnic, poate câştiga licitaţia, iar clientul este obligat să cumpere acel produs, deşi nu corespunde nevoilor şi aşteptărilor sale. În proiect se prevăd doar câteva caracteristici generale, pentru a nu limita ofertanţii, respectiv trebuie să existe cel puţin trei firme cu produse similare, altfel licitaţia nu este recunoscută.

Seedoprid 600 FS - autorizat de CE în tratamentul seminţelor vestic al rădăcinilor) şi Phyllotreta spp (puricii cruciferelor), în culturile de porumb, floarea-soarelui şi rapiţă.

Mod de acţiune

Compania israeliană producătoare de produse de protecţia plantelor Makhteshim Agan a primit, la sfârşitul lunii februarie a.c., autorizaţia de la Comisia Europeană de a plasa pe piaţă, pentru o perioadă de maximum 120 de zile, produsul pentru tratament sămânţă Seedoprid 600 FS, ce face parte din clasa neonicotinoidelor. Această autorizaţie a fost acordată pentru utilizarea limitată şi controlată în vederea combaterii dăunătorilor Tanymecus dillaticollis (răţişoara), Agriotes spp (viermii-sârmă), Diabrotica virgifera virgifera (viermele 16 Aprilie 2014

Seedoprid 600 FS este un insecticid sistemic, pe bază de imidacloprid, ce conferă o protecţie sigură şi de lungă durată împotriva atacului de dăunători. Substanţa activă provoacă în organismul insectelor-ţintă perturbarea ireversibilă a funcţiilor vitale, prin întreruperea activităţii sistemului nervos. Produsul pătrunde în tinerele plantule formate în urma germinării seminţelor tratate şi se translocă spre vârfurile de creştere, acţionând prin contact, şi mai ales prin ingestie, asupra dăunătorilor care se hrănesc cu seva sau organele verzi ale acestora. În jurul seminţelor tratate, produsul formează în sol o zonă concentrică impregnată cu vapori de substanţă activă care protejează sămânţa de atacul dăunătorilor.

Recomandări de aplicare Se recomandă tratamentul seminţelor de înaltă valoare biologică şi culturală, mai ales în zonele cu atac frecvent al dăunătorilor vizaţi. La cultura de porumb, doza recomandată este de 8 l/t pentru combaterea răţişoarei, de 6 l/t pentru viermiisârmă şi de 10 l/t pentru distrugerea viermelui vestic al rădăcinilor. În cazul florii-soarelui, pentru combaterea dăunătorilor, precum Tanymecus dilaticollis şi Agriotes spp, doza recomandată este de 10 l/t, iar la rapiţă, pentru combaterea Phyllotreta spp, doza este de 6 l/t. Pentru tratament se vor folosi maşini speciale de tratat bine reglate, care să asigure o dozare corectă a produsului şi o acoperire uniformă a seminţelor. Tratamentul se poate face cu sau fără adaos de apă (se poate adăuga o cantitate de apă de maximum 1/4 din cantitatea de produs folosită).

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 17

Cargill îşi întăreşte prezenţa în regiunea Moldovei, cu sprijinul partenerilor săi locali Ştefan cel Mare, Neamţ - 27 martie 2014. În decursul activităţii derulate împreună cu fermierii din zona Moldovei (Iaşi, Neamţ, Vaslui, Botoşani, Suceava), Cargill a identificat o serie de nevoi şi vulnerabilităţi şi s-a angajat să ajute oamenii şi comunităţile să prospere, în bunul spirit al companiei. Prin urmare, Cargill împreună cu partenerii săi strategici (fermieri, autorităţi locale, şcolile din localitate şi Junior Achievement) au organizat o acţiune de împădurire în comuna Ştefan cel Mare, judeţul Neamţ, menită să stabilizeze o zonă expusă riscului avansat de eroziune. „Cargill se implică activ în educaţia viitoarei generaţii de fermieri şi în dezvoltarea comunităţilor din care aceştia fac parte. Credem în responsabilizarea socială timpurie, iar acţiunea de astăzi este o dovadă în plus a importanţei pe care Cargill o atribuie regiunii Moldovei şi partenerilor locali”, a spus Diana Ojică, preşedintele Comitetului Cargill de Responsabilitate Socială. Peste 40 de elevi din clasele a VII-a şi a VIII-a de la Şcoala de Arte şi Meserii „Doctor Emanuiel Rigler” şi Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă au participat la o lecţie de educaţie ecologică, organizată de voluntarii Cargill împreună cu Junior Achievement. Activitatea desfăşurată împreună cu copiii i-a ajutat să conştientizeze importanţa biodiversităţii şi necesitatea protejării mediului înconjurător. Împreună cu Junior Achievement au identificat acţiuni pe care fiecare dintre ei le poate întreprinde pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a comunităţilor în care trăiesc. Daniela Staicu, manager Comunicare Junior Achievement România, a declarat: „Ne-am bucurat să lucrăm cu elevii câteva activităţi practice despre 18 Aprilie 2014

responsabilitatea pentru alocarea resurselor locale şi grija pentru mediul înconjurător. Implicarea întregii comunităţi în acţiunea de împădurire este un prim pas către o societate mai responsabilă şi mai curată”. Peste 80 de voluntari Cargill, împreună cu Junior Achievement şi partenerii locali de la primăria comunei, Şcoala de Arte şi Meserii „Doctor Emanuiel Rigler”, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă, comunitatea fermierilor din zonă, precum şi numeroşi locuitori ai comunei, doritori să se implice în această activitate, au transformat un teren aflat într-un proces avansat de eroziune într-o viitoare pădure de salcâmi, plantând peste 7.500 de copaci pe Dealul Holm din comună. Fiecare copil care a participat la acţiunea de plantare a adoptat un copac sădit, dându-i propriul nume şi angajându-se să aibă grijă de el în anii ce vin. Evenimentul din comuna Ştefan cel Mare are loc în contextul extinderii parteneriatului strategic pe care Cargill îl dezvoltă cu fermierii din regiunea Moldovei de peste 3 ani. Cargill ajută fermierii români să prospere, oferindu-le o gamă largă de soluţii pentru a contribui la succesul activităţii lor, pornind de la distribuţia de inputuri agricole necesare înfiinţării culturilor (seminţe, îngrăşăminte, produse pentru protecţia plantelor) cu plata la recoltare, până la soluţii pentru valorificarea recoltei, servicii de însilozare şi soluţii pentru gestionarea riscului reprezentat de volatilitatea preţurilor la produsele agricole. Cargill prefigurează o majorare a numărului

fermierilor beneficiari ai acestor servicii de la 1.200 până la 2.000, la nivel naţional, în următoarea perioadă. „Acest proiect iniţiat de Cargill este un bun exemplu de colaborare a companiei cu fermierii locali. Suntem bucuroşi să luăm parte la o astfel de acţiune, întrucât ne confirmăm angajamentul pe termen lung pe care ni-l asumăm cu toţii faţă de comunităţile în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea”, a menţionat dl ing. Ioan Melinte, administrator la SC Agrotur Moldova SRL, judeţul Neamţ. Primăria comunei Ştefan cel Mare a sprijinit activ iniţiativa Cargill, punând la dispoziţie terenul pe care a avut loc acţiunea de împădurire şi colaborând atât cu voluntarii, cât şi cu şcolile din localitate pentru o bună desfăşurare a activităţii. „Cargill le-a oferit ocazia copiilor din comună să fie responsabili faţă de mediul înconjurător, iar noi suntem onoraţi că avem alături o companie cu angajamente autentice faţă de comunităţile în care operează”, a spus primarul comunei Ştefan cel Mare, Sorin Ouatu. Proiectul echipei Cargill de responsabilizare socială serveşte drept exemplu în promovarea misiunii companiei de a contribui la dezvoltarea durabilă a comunităţilor. Mii de angajaţi Cargill din peste 230 de unităţi din 30 de ţări s-au alăturat organizaţiilor locale pentru a promova angajamentul Cargill în favoarea sprijinirii fermierilor şi a protecţiei mediului. Cargill este conştientă că succesul companiei depinde de dezvoltarea şi bunăstarea comunităţilor şi a partenerilor săi, precum şi de vitalitatea şi conservarea resurselor naturale.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 19

Forumul privind Viitorul Agriculturii, la a 7-a ediţie

Simona MUNTEANU

La cea de-a 7-a ediţie a Forumului privind Viitorul Agriculturii, organizat la data de 1 aprilie a.c. la Bruxelles, au participat peste 1.500 de invitaţi. „Scopul acestui forum este de a antrena un dialog deschis asupra viitorului agriculturii la nivel global şi în Europa, cu obiectivul de a stabili ce ar trebui şi ce poate fi făcut în viitor pentru a adresa cele două mari provocări: securitatea alimentară şi securitatea de mediu. La finalul Forumului privind Viitorul Agriculturii din 2014 au fost identificate ca priorităţi inovarea şi transferul de cunoştinţe pentru a accelera progresul siguranţei şi a sustenabilităţii în agricultură. În acest sens, a fost evidenţiată necesitatea ca fermierii şi administratorii de terenuri să primească stimulente financiare şi uneltele, tehnologiile şi cunoştiinţe necesare pentru a asigura o producţie agricolă eficientă şi sustenabilă. A mai fost subliniată şi necesitatea stimulării colaborării dintre sectorul public şi cel privat, pentru aplicarea cercetării fundamentale şi aplicate în agricultură. A fost, de asemenea, reiterată nevoia ca factorii care iau decizii la nivelul Uniunii Europene să se asigure că politicile şi subvenţiile ce vin să sprijine dezvoltarea unei agriculturii sustenabile sunt simple, practice, inovative şi pot fi aplicate la scară largă. Negocierile în cadrul Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP) ar trebui să ia în considerare sustenabilitatea, precum şi reducerea barierelor aplicate comerţului şi cadrului de reglementare, pentru a spori comerţul dintre UE şi SUA, de 26,5 miliarde $ din agricultură”, ne-a precizat dl Andrei Măruţescu, Head of Corporate Affairs Romania CU Syngenta Agro SRL. 20 Aprilie 2014

Prezent la eveniment, dl Valeriu Steriu, doctor în economie agricolă şi membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor, apreciază pozitiv declaraţia dlui Franz Fischler, fost comisar pentru agricultură, care a subliniat importanţa dezvoltării durabile a producţiei agricole şi că accentul trebuie pus pe durabilitatea agriculturii, în condiţiile în care trebuie produs mai mult, cu mai puţin. Fostul comisar pentru agricultură a mai ţinut să precizeze că reforma Politicii Agricole Comune (PAC) este complexă şi că va pune probleme mari în procesul de aplicare de către agricultori şi administraţie! De altfel, dl Pascal Lamy, fost comisar, dar şi preşedinte al OMC, s-a exprimat în favoarea unei mai bune integrări economice a pieţelor, pentru a putea combate volatilitatea preţurilor, subliniind importanţa liberalizării relaţiilor comerciale şi convergenţa în materie de reglementare. Valoarea adăugată reprezintă principalul avantaj al produselor europene. În opinia sa, deschiderea pieţelor este esenţială, aşa putând asigura şi securitatea alimentară, pe care o defineşte ca „accesul consumatorilor la hrană”. În Sesiunea 1 - Mediu: utilizarea terenului şi a resurselor naturale în politicile UE, dl Janez Potocnik, comisarul european pentru mediu, a explicat că acţiunile generale de protecţie a mediului sunt imperative, practicile agricole trebuie să se axeze pe protecţia biodiversităţii şi a solului. Până în 2050, populaţia lumii va depăşi 10 miliarde şi de aici rezultă o creştere dublă a cererii de alimente. Asigurarea hranei pentru 10 miliarde reprezintă o provocare enormă, dacă se are în vedere necesitatea creşterii durabilităţii agriculturii şi reducerea cu peste 7% a suprafeţei agricole. Un alt aspect a fost legat de risipa de produse alimentare, ce reprezintă, de asemenea, o problemă stringentă care necesită soluţii. UE aruncă aproape 40% din produsele agroalimentare. În Sesiunea 2 - Intensificarea durabilă a agriculturii, dl Allan Buckwell, cercetător

la Institutul european pentru politici de mediu, dl Tassos Haniotis, director DG AGRI, şi dl Mairead McGuiness, europarlamentar, au menţionat că agricultura şi protecţia mediului nu trebuie situate pe poziţii adverse, deoarece nu există alternative pentru reducerea impactului practicilor agricole asupra mediului. Agricultura UE este deja intensivă, trebuie pus accent pe durabilitate. Au fost atinse deja limitele critice în materie de utilizare a pesticidelor şi eroziune a solului. În Sesiunea 3 - Agricultură - creşterea competitivităţii şi investiţiilor, au vorbit Robert L. Carlsson, preşedintele Organizaţiei mondiale a fermierilor, Maurice House, ministru-consilier pentru afaceri agricole al Misiunii SUA la UE, şi Mikhail Orlov, fondatorul şi preşedintele Grupului Ambika. Aspectele menţionate au fost legate de investiţiile în agricultură, ce reprezintă un element central al securităţii alimentare; schimbul de generaţii va deveni o urgenţă în viitorul apropiat, 70% din fermieri se vor pensiona în următorii 10 ani; tehnologiile moderne şi inovarea reprezintă unica posibilitate de intensificare durabilă a agriculturii în ultimii 50 de ani. Există suficient teren agricol în Africa şi partea asiatică a Europei pentru a hrăni populaţia lumii, în permanentă creştere, condiţia fiind direcţionarea capitalului în acele regiuni. Noua gândire şi abordare pentru a adresa aceste provocări vor implica o colaborare mai strânsă dintre sectorul public şi cel privat, pentru a oferi fermierilor şi administratorilor de terenuri uneltele, tehnologiile şi transferul de cunoştiinţe necesare. Similar, politicienii trebuie să se asigure că politicile, subvenţiile şi penalităţile sunt simple, practice, inovative şi aplicabile la scară largă şi pot asigura acele benficii publice şi, de asemenea, stimulează inovaţia în agricultură.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 21

În intervalul 31 martie-2 aprilie a.c, la Bruxelles, compania Syngenta Agro SRL împreună cu ELO (Organizaţia Proprietarilor de Pamânt) au organizat Forumul pentru Agricultură (FFA). După ediţia din acest an, am discutat cu dl Lucian Buzdugan, preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii Agricost SRL Insula Mare a Brăilei, care a participat la eveniment împreună cu dl Tărâţă Culiţă jr., la invitaţia board-ului companiei Syngenta Agro SRL. Lucian BUZDUGAN

Insula Mare a Brăilei - un model în ceea ce priveşte agricultura durabilă Lucian BUZDUGAN, preşedintele Consiliului de Administraţie al societăţii Agricost SRL Insula Mare a Brăilei

Tema forumului a fost „Intensificarea durabilă a agriculturii”, în vederea rezolvării problemelor globale de alimentaţie ale populaţiei globului şi în mod special a celei de pe continentul african. Un slogan des folosit la acest forum a fost „Să producem mai mult, cu inputuri mai puţine”.

Ce înseamnă agricultură durabilă? Înseamnă practicarea unei agriculturi responsabile atât faţă de cerinţele de hrană ale populaţiei, cât şi faţă de mediul înconjurător. Trebuie să trăim într-un mediu sănătos, în care biodiversitatea să fie respectată, astfel încât să garantăm generaţiilor ce vor urma măcar aceleaşi condiţii de viaţă, dacă nu chiar mai bune.

Ce ar trebui să facem în acest sens? În primul rând, să avem grijă de sol, în sensul de a-i păstra şi chiar îmbunătăţi fertilitatea naturală, astfel 22 Aprilie 2014

încât solul să fie capabil să producă la maximum prin resurse proprii. Pentru aceasta ar trebui să aibă un nivel bun de aprovizionare cu elemente fertilizante, respectiv să aibă materie organică cât mai multă şi un conţinut în NPK cel puţin la un nivel mediu, dacă nu chiar mai ridicat. De asemenea, pentru ca solul să aibă fertilitate, trebuie să aibă şi o viaţă bioactivă cât mai ridicată, în sensul ca microorganismele care trăiesc în sol să fie active o perioadă cât mai lungă de timp pe parcursul unui an. Apa din sol este al doilea element important, pentru că doar în prezenţa ei au loc o multitudine de procese biochimice legate de preluarea elementelor fertilizante sub formă anorganică de către plante. Toate procesele importante chimice şi biochimice se produc numai în soluţia solului - soluţie ce nu poate fi realizată decât pe bază de apă din sol. Prin urmare, pentru o agricultură durabilă trebuie să ne îngrijim să avem

permanent apă în sol, militând pentru conservarea acesteia în sol, şi să nu o pierdem în mod nejustificat prin lucrări de tipul aratului sau al discuitului. Acest lucru se poate realiza practicând lucrări minime ale solului, prin eliminarea lucrărilor cu plugul sau cu discul. Durabil mai înseamnă să foloseşti o genetică de ultimă generaţie, în care biotehnologia trebuie să-şi spună din ce în ce mai mult cuvântul, prin realizarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi la secetă, la boli şi dăunători. De asemenea, să realizăm soiuri şi hibrizi cu o durată mai scurtă de vegetaţie, care într-un timp mai scurt pot acumula aceleaşi volume de materie organică, cu un consum redus de apă. Sintagma „smart agriculture”, în traducere „agricultură inteligentă”, în care „precizia” ocupă un loc din ce în ce mai important în desfăşurarea activităţilor agricole, caracterizează foarte bine modul în care acest sector tinde să evolueze. Este deci foarte important să dăm plantelor, potrivit

www.agrimedia.ro

conceptului 4R, cât trebuie, când trebuie, unde trebuie şi cum trebuie. Uniunea Europeană a lansat noile condiţii de bune practici agricole, iar în cadrul acestui forum s-a cerut ca aceste practici să fie extinse în toată lumea. Nu poţi avea grijă, de exemplu, de păsări într-o anumită parte a lumii, iar în cealaltă să le distrugi. Nu poţi aplica insecticide neselective care ucid toate insectele, inclusiv pe cele valoroase, precum cele care fac polenizare. Ele trebuie protejate, creându-le arii protejate de-a lungul tuturor solelor şi parcelelor, pentru a se putea refugia acolo. Sub acest aspect, putem spune că Insula Mare a Brăilei este un model în ce priveşte agricultura durabilă. IMB are astăzi un sol cu un nivel de fertilitate mai bun decât cu 13 ani în urmă, pentru că s-au utilizat doze de îngrăşăminte chimice moderate, dar suficient de mari încât să compenseze elemente minerale exportate o dată cu producţia de seminţe, plus o

parte care să asigure şi o creştere a rezervei din sol, în special cea de fosfor mobil, care în ultimii 13 ani a fost cu 30% mai mare. Practicăm lucrări minime ale solului pentru conservarea apei din sol. Dezvoltăm sistemul de irigaţii pentru a completa deficitul de apă din sol. Favorizăm activitatea microbiană din sol, cultivând specii de leguminoase precum soia şi lucerna, care datorită bacteriilor fixatoare de azot, care utilizează azotul din aerul de la nivelul rădăcinilor, lasă apoi în sol însemnate cantităţi de azot biologic nepoluant. Încorporăm toate resturile vegetale, pentru a restitui solului o parte din mineralele pe care le-am luat prin creşterea şi dezvoltarea plantelor. Aplicăm îngrăşăminte chimice cu precizie, la nivel de sămânţă, rădăcină şi frunză. Folosim acele soiuri şi hibrizi specifici arealului IMB printr-o atentă testare şi le cultivăm doar pe cele care ne asigură producţii mari şi sigure. Din punctul de vedere al protecţiei

mediului în IMB, 10% din suprafaţă nu se cultivă. Această suprafaţă, datorită condiţiilor specifice, devine zona de refugiu pentru toată entomoflora din acest areal de cultură. Primim anual în IMB între 40 şi 50.000 de familii de albine ca polenizatori. Poposesc în incinta îndiguită timp de 1-3 luni în fiecare an milioane de păsări migratoare, pentru a-şi reface forţele în vederea continuării zborului, care consumă însemnate cantităţi de grâu, orz şi rapiţă. Există o abundenţă de peşti, raci şi scoici în cei 1.400 km de canale de desecare. Avem câteva fonduri de vânătoare bine organizate şi bine populate cu vânat. Ne propunem ca în următorii ani, pentru a desăvârşi programul lansat la Bruxelles, să plantăm între 1.000 şi 1.500 de hectare de perdele de protecţie şi să dăm destinaţie forestieră unei suprafeţe de 3.000 de hectare de teren care nu este favorabilă producţiei agricole.”

Forum For Agriculture 2014 - opinii Cea de-a 7-a ediţie a FFA 2014 s-a concentrat asupra „Provocării generate de interacţiunea dintre securitatea alimentară şi mediul înconjurător: cum să producem în mod durabil mai mult cu mai puţine resurse şi să comercializăm mai bine”. Raportul Panelului Internaţional pentru Schimbări Climatice a subliniat din nou ameninţarea schimbărilor climatice pentru securitatea alimentară globală, arătând nevoia urgentă ca toţi factorii interesaţi să gândească diferit şi creativ pentru dezvoltarea unei agriculturii durabile. Delegaţii FFA 2014 au subliniat provocarea cu care se confruntă o economie europeană cu nevoi intense de resurse, cu creşterea cerinţelor pentru alimente de calitate, sigure şi laa preţuri accesibile, în contextul utilizăriii inteligente a suprafeţelor agricole. Acest lucru implică, în mod specific, conservarea apei, îmbunătăţirea fertilităţii solului şi - unde este posibil

www.agrimedia.ro

- reducerea inputurilor în agricultură, precum pesticidele şi fertilizanţii. Dl Alexandru Baciu, prezent la eveniment, ne-a precizat: „La data de 1 aprilie a.c., am participat, în cadrul unei delegaţii LAPAR, la Forumul pentru Agricultură de la Bruxelles. Cu ocazia participării la acest forum, am înţeles că aspecte precum creşterea populaţiei la nivel mondial, concentarea acesteia în zone urbane şi apariţia unor pieţe noi consumatoare de cereale vor

conduce la creşterea cererii de produse agricole. De asemenea, s-a discutat despre faptul că terenurile agricole din ţările dezvoltate sunt ameninţate de dezvoltarea urbană şi industrială, iar normele de mediu europene sunt tot mai stricte şi pot afecta în viitor capacitatea de producţie a Europei. Comerţul cu cereale va fi influenţat în viitor de cererea tot mai mare a ţărilor din Asia. Printre subiectele discutate s-au mai numărat cultivarea plantelor modificate genetic şi fapul că ele reprezintă viitorul dacă dorim productivitate şi un mediu curat. Alt subiect de maxim interes a fost legat de procesul de deşertificare, început în mai multe ţări din Europa, cauzat în primul rând de schimbările climatice din ultimii 50 de ani. Participarea la acest eveniment a fost o experienţă extrem de interesantă şi utilă în activitatea pe care o desfăşurăm”. Aprilie 2014 23

În perioada 4-6 aprilie a.c., pe platforma Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti, s-a desfăşurat cea de-a X-a ediţie a Târgului Naţional al Mierii, al cărui scop este acela de a promova consumul de miere şi alte produse apicole.

Peste 120 de apicultori, la Târgul Naţional al Mierii La ediţia din acest an au participat peste 120 de apicultori, iar gama lor de produse a fost una bogată şi foarte diversificată. Cei care au trecut pragul acestui târg au găsit produse naturale, autentic româneşti, la preţuri atractive, la „prima mână”, pentru că sunt cele practicate de producători, şi de o calitate superioară garantată. În privinţa preţurilor, dl Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA), a precizat că acestea au rămas la nivelul celor de anul trecut şi ca urmare mierea este unul dintre puţinele produse care nu a suferit măriri de preţ. Referitor la efectivul de albine din România, precum şi la producţia de miere pe care o realizăm, dl Fetea a dorit să facă precizarea că datele statistice declarate de Ministerul Agriculturii nu au nici un fundament real: „Vedem date pe site-urile oficiale şi uneori sunt chiar exagerate. Producţia de miere raportată de 24 Aprilie 2014

România mi se pare exagerat de mare, peste 28.000 de tone, iar din datele noastre se află la maximum 19.000 de tone. În 2013, aproape 33% din suprafaţă a fost calamitată în vestul şi centrul ţării. În aceste zone, abia s-au putut întreţine familiile de albine şi au fost apicultori din unele judeţe care au început stimulările din lunile iulie-august, pentru că n-a existat secreţie de nectar din cauza secetei. (...) Aceleaşi exagerări le vedem şi la declararea efectivului familiior de albine. România a raportat la CE 1,55

milioane de familii, iar ANARZ - 2,2 milioane de familii. Este absurd şi nu înţeleg de unde provin aceste date. Cifrele reale privind efectivul de familii de albine ar fi de 1,3-1,35 milioane. Am făcut intervenţii legate şi de frauda care se face cu acele efective care erau doar pe facturi, iar controlul s-a făcut doar în birouri, la facturi, şi nu cred că ajută pe nimeni acest lucru.” Asociaţia Crescătorilor de Albine împlineşte 56 de ani de la înfiinţare şi numără circa 21.500 de membri, din

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 25

totalul aplicultorilor din România, de aproximativ 35.000, ceea ce procentual reprezintă 80%. „Din cele 1,3 milioane de familii de albine, peste 1,05 milioane sunt în ACA”, a precizat dl Fetea.

Ana MUSTĂŢEA

Legea apiculturii şi PNA 2014-2016 ridică noi obstacole Preşedintele asociaţiei a adus în discuţie proiectul de lege a apiculturii, precum şi viitorul Plan Naţional Apicol şi ce aduce nou acesta. „Legea apiculturii a fost, din păcate, o luptă între noi şi Ministerul Agriculturii. Instituţia a făcut un proiect de lege, pe lângă al nostru, care se dorea un proiect pentru apicultori, l-a modificat cum a dorit în Parlament, iar acum am început demersurile pentru a modifica părţile esenţiale, pentru că legea nu ne ajută cu nimic. Nu putem modifica foarte mult, poate articolul 2, care este neconstituţional, pentru că obligă apicultorul să facă parte dintr-o formă asociativă. Cel mai important lucru pe care cred că îl vom rezolva va fi reactivarea regulamentului de stupărit pastoral, pentru că regulamentul a fost abrogat şi astăzi există un haos. În privinţa Programului Naţional Apicol, consider că este un furt; am trimis şi la Bruxelles această înştiinţare, pentru că se iau 2 milioane de euro din acest program pentru a se realiza un sistem informatic de identificare a stupilor. ANARZ, cea care va lua din bani, este o instituţie publică şi nu este identificată în lege ca beneficiar al acestor fonduri. În lege scrie că apicultorii, organizaţiile şi formele asociative sunt beneficiari de drept ai banilor”, a precizat dl Fetea. PNA va conţine câteva elemente de noutate, cum ar fi scoaterea biostimulanţilor din lista medicamentelor subvenţionate, iar pentru a consulta această listă, aceasta este postată pe site-urile MADR şi APIA. Se vor deconta familiile de albine, lăzile, mătcile, dar nu mai mult de 50% din valoarea acestora. O schimbare adusă în PNA 2014-2016 va fi în defavoarea tinerilor fermieri, pentru că criteriile solicitate sunt greu de îndeplinit. „Cu tristeţe vă spun că 26 Aprilie 2014

accesarea fondurilor alocate pentru tineri apicultori va fi dificil de realizat, pentru că se cere un punctaj mare. Pe vechiul PNA, ca să accesezi suma maximă, de 40.000 de euro, trebuia să ai 200 de familii de albine, iar pe noul program, ca să iei maximum 50.000 de euro, trebuie să ai peste 1.000 de familii de albine. Această cerinţă probabil o puteam înţelege după 2-3 etape ale PNA, dar nu acum, când noi beneficiem de sprijin de doar 6 ani şi nu am ajuns la nivelul de performanţă al altor ţări europene, care au beneficiat de sprijin foarte mulţi ani, încă de la înfiinţarea UE. În Franţa se acordă sprijin apicultorilor care au peste 150 de familii de albine şi fac activitatea în mod profesionist. Sigur că România nu are încă stipulat care este nivelul de amator, de profesionist ş.a.m.d. Însă ceea ce se cere în noul PNA pentru a face punctajul este mult prea mult. Familia de albine este înregistrată cu o valoare de producţie de 5,26 euro, ceea ce este foarte puţin, şi dacă vrei să accesezi valoarea minimă, de 12.000 de euro, trebuie să ai peste 220 de familii de albine. Sper ca factorii decidenţi din Ministerul Agriculturii să poată înţelege acest lucru; noi vom face demersuri şi la APDRP, astfel încât sectorul apicol să se poată dezvolta în continuare”, a afirmat dl Fetea. României se află pe locul 2 după suma repartizată Programului Naţional Apicol. Acesta are o alocare de 20 de milioane de euro, din care 50% provine de la bugetul UE, iar restul de la bugetul naţional. Anual, programul are alocată o sumă de circa 6,6 milioane de euro. „Dacă la începutul programului erau depuse peste 10 mii de dosare pe PNA, anul trecut s-au depus 7.076 şi probabil că anul acesta vor fi mai puţine, din cauza birocraţiei, cu atâtea acte şi justificări, şi a fraudei, care a dus la scăderea procentului de decontare de la 100% la 52%”, a menţionat preşedintele asociaţiei. Reprezentantul apicultorilor a declarat că atunci când se iau decizii privind sectorul apicol nu există un dialog social cu autorităţiile, fiind invitate

la discuţii asociaţii mărunte, care nu cunosc bine sectorul şi problemele lui. „Asociaţia Crescătorilor de Albine este unică în Europa, după modul de funcţionare, şi reprezintă 80% din totalul numărului de apicultori. Am fost în Senat, la Comisia de agricultură, şi am avut trei intervenţii, însă niciodată nu s-a ţinut seama de punctul de vedere al ACA. România are 330 de forme asociative, din care peste 180 fac PNA, ceea ce este atipic. În Europa, în ţări precum Franţa, Italia sau Germania, sunt 2-3 forme asociative care se ocupă de acest sprijin financiar”, a spus acesta. Din luna martie a.c., ACA face parte din asociaţia ProAgro, care are reprezentanţi în Parlament şi în Comisiile de agricultură ale celor două camere. „Când vor fi teme de apicultură în dezbatere, vom fi invitaţi”, a specificat dl Fetea.

Promovarea mierii - o misiune grea „Am apelat şi la Ministerul Agriculturii pentru a ne susţine în promovarea mierii şi a produselor apicole, am făcut în acest sens un clip publicitar, dar după două zile ne-au spus că nu mai sunt bani. Am susţinut din 2009 introducerea mierii în şcoli şi nu s-a întâmplat nimic. Mulţi miniştri care s-au perindat pe la Ministerul Agricuturii au văzut că apicultura este cel mai performant sector din agricultură, dar nimeni nu face nimic şi nici atunci când noi vrem să facem promovare, nu suntem ajutaţi. De aceea facem şi astfel de târguri, pentru a creşte consumul de miere în România şi pentru a sprijini apicultorii”, a declarat dl Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine. După conferinţa de presă, dr. bioch. Cristina Mateescu, director al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, ne-a invitat în noua bibliotecă pe care a reuşit s-o realizeze, unică în România şi în Europa, care conţine diverse publicaţii ce tratează apicultura în ansamblul ei. Cea mai veche publicaţie este revista România Apicolă, din anul 1897.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 27

În ciclul biologic al grâului de toamnă se disting două faze: faza vegetativă şi faza reproductivă. După A. Dionigi, citat de către Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure, aceste două faze sunt separate printr-un punct (punct de viraj) care corespunde momentului în care meristemul apical al tulpinii pierde capacitatea de diferenţiere a frunzelor şi câştigă capacitatea de diferenţiere a spicului.

Organogeneza grâului de toamnă Pentru a trece în faza reproductivă, plantele de grâu de toamnă trebuie să parcurgă anumite condiţii de mediu, să parcurgă procesul de vernalizare (iarovizare). În condiţiile din România, acest proces se petrece în perioada din toamnă şi la începutul iernii, în general până la sfârşitul lunii decembrie, după cum afirmă Giosan şi colaboratorii. Durata procesului de vernalizare şi nivelul temperaturii la care se desăvârşeşte constituie o particularitate a fiecărui soi de grâu. Etapele de organogeneză la grâul de toamnă au fost studiate de diferiţi cercetători agricoli. Dintre aceştia, Kuperman (1955) distinge 12 etape, fiecare etapă având caracteristici bine diferenţiate. Astfel, în etapa I se formează la plante baza viitoarelor organe. Celulele apexului vegetativ (conul de creştere) se divid cu mare intensitate, însă din punct de vedere ontogenetic rămân tinere o perioadă lungă de timp. Etapa a II-a se evidenţiază prin diferenţierea apexului vegetativ în primele noduri, internoduri şi primordii 28 Aprilie 2014

florale. Faza se caracterizează prin diferenţierea organelor vegetative ale plantelor de grâu. Etapa a III-a produce diferenţierea axei principale a inflorescenţei şi a segmentelor de inflorescenţă. În cazul însămânţării în epoca optimă, grâul de toamnă parcurge etapa I şi a II-a din procesul de organogeneză până la începerea iernii. De obicei, grâul de toamnă iernează în faza a II-a. În etapa a IV-a, se formează spiculeţele, iar în etapele următoare se înregistrează o creştere sporită a inflorescenţei (a glumelor filamentelor de stamine, a stigmatelor). Diferenţierea organelor generative este asociată cu modificări importante în ritmul de formare a organelor vegetative (se înregistrează un ritm intens de creştere a plantei). În etapa a VIII-a are loc formarea florilor (înspicarea), în etapa a IX-a au loc înflorirea, fecundarea şi formarea zigoţilor; în etapa a X-a, formarea boabelor; în etapa a XI-a, umplerea bobului, iar în

etapa a XII-a, maturizarea. Durata celor două faze, vegetativă şi generativă, sunt, la grâul de toamnă, determinate genetic. Din acest punct de vedere, A. Dionigi a determinat patru grupe biologice: grâne tardivo-tardive, la care ambele faze au perioadă lungă pentru desăvârşire; grâne precoce-tardive, la care prima fază se petrece într-un timp mai scurt, iar faza următoare într-un timp mai lung; grâne precoce-precoce, la care ambele faze au o perioadă scurtă de parcurgere; grâne tardivo-precoce, la care prima fază are o durată mai lungă, iar a doua fază, generativă, o durată mai scurtă. Grâul tardivo-precoce este tipul de grâu ideal, deoarece rezistenţa la condiţiile nefavorabile din timpul iernii este direct proporţională cu lungimea fazei vegetative; rezistenţa la condiţiile nefavorabile din timpul verii este cu atât mai mare cu cât faza generativă este mai scurtă. Grâul tardivo-precoce realizează cel mai favorabil raport între ritmul de dezvoltare şi condiţiile climatice, întrucât acest grâu este

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 29

înzestrat cu rezistenţă genotipică la asprimile iernii. Rezistenţa la temperaturile scăzute a grâului de toamnă este situată în faza vegetativă a plantei şi se manifestă printr-o reducere pronunţată a proceselor vitalee şi printr-o prelungire a acestei faze. În parcurgerea etapelor de organogeneză, alături de factorii genetici, un rol deosebit îl are temperatura. Trebuie relevat faptul că temperaturile ridicate din primăvară grăbesc parcurgerea diferitelor etape generative şi, ca atare, determină scurtarea perioadei de vegetaţie a plantelor. Înflorirea la grâul de toamnă începe la 6-7 zile după inspicare, iar pe durata a 24 de ore ea are o intensitate mai mică noaptea şi mai mare în orele dimineţii (9.00-11.00) şi după-amiaza (15.00-19.00). Un spic înfloreşte în 3-5 zile, iar un lan întreg în 6-7 zile (N. Săulescu, 1965). Formarea bobului - are loc timp de 32-35 de zile, cât durează perioada de la fecundare până la maturitate. În bobul de grâu are loc un proces intens de depunere a substanţelor asimilate în frunze. Primele care se depozitează sunt substanţele organice azotate. În faza de coacere în lapte, bobul conţine circa 50% apă din greutatea sa. Conţinutul în apă scade treptat, astfel ca la maturitatea tehnică (deplină) el ajunge la numai 16%. O dată cu scăderea conţinutului în apă, bobul de grâu îşi reduce din volum şi îşi schimbă consistenţa, se întăreşte. Bobul de grâu este o cariopsă (fruct uscat, indehiscent), la care în secţiune se pot distinge: pericarpul, format din 4-5 straturi de celule (epicarp, mezocarp şi endocarp); testă (învelişul seminţei), formată din două straturi de celule; endospermul, partea cea mai dezvoltată a bobului, format din celule mari, bogate în amidon şi care la periferie, imediat sub testă, prezintă un strat de celule cu aleuronă; embrionul, compus din muguraş protejat de coleoptil; tulpiniţa; radicele protejat de coleoriză; scutelum (cotiledonul); epiblast (bractee embrionară sau rudimentul celui de-al doilea cotiledon). 30 Aprilie 2014

câmp. În regiunile umede trebuie luate toate măsurile pentru împiedicarea acestui proces amintit mai sus. „Scara” fazele de vegetaţie la grâul de toamnă se foloseşte pentru a defini creştrea grâului în relaţie cu condiţiile de mediu şi pentru a stabili, pe baza ei, o serie de măsuri fitotehnice (combaterea bolilor şi a dăunătorilor, folosirea îngrăşămintelor cu azot, a nanizantelor şi a erbicidelor).

Părţi ale spicului, ca elemente ale productivităţii

Pericarpul provine din pereţii ovarului, testa din pereţii ovulei, iar endospermul, din dezvoltarea nucleului secundar fecudat al sacului embrionar. Diferite părţi care alcătuiesc bobul de grâu (Triticum aestivum ssp. vulgare) reprezintă următoarele procente din greutate: embrion - 2,5% (cu variaţie 2-3%); endospermul - 84% (limite 82-86%); stratul de aleuronă - 6,5 (limite 5-8%); testa - 2,5% (limite 2-3%); pericarpul - 4,5% (limite 3-6%). Uneori, bobul de grâu poate germina pe câmp în clăi, cu toate că nu şi-a parcurs repausul seminal caracteristic pentru această specie. Germinaţia grâului în spicul recoltat îşi găseşte explicaţia în aceea că ploile de vară, care au un caracter de „furtună”, determină scăderi bruşte de temperatură. Se înregistrează alternanţe de temperaturi (ridicate sau joase), din cauza ploilor scurte de vară, care scot bobul din repausul său seminal caracteristic, existând posibilitatea încolţirii boabelor pe

Numărul boabelor din spic şi greutatea a 1.000 de boabe constituie două dintre cele mai importante componente de producţie la grâul de toamnă. Numărul de boabe în spic este în strânsă legătură cu numărul de spiculeţe pe care îl formează acel spic şi cu numărul de flori fertile din cadrul spiculeţului. Numărul de spiculeţe dintr-un spic este determinat de factorul ereditate şi de factorii de mediu. O influenţă deosebită asupra numărului de spiculeţe în spic prezintă nivelul nutriţiei minerale chiar din primele zile ale vegetaţiei grâului. Crearea unor condiţii de înfometare cu azot sau cu alt element în primele 12 zile de la răsărit determină reducerea catastrofală a numărului de spiculeţe într-un spic. Acelaşi efect negativ asupra numărului de spiculeţe în spic îl are şi înfometarea la începutul înfrăţirii. Efectul negativ al înfometării la începutul formării paiului este însă mult mai mic decât efectul înfometării din fazele anterioare. Factorii care contribuie la creşterea numărului de spiculeţe în spic contribuie în acelaşi timp şi la sporirea numărului de boabe în spic. O contribuţie deosebită la obţinerea unui număr mare de boabe în spic o au şi condiţiile de climă şi de nutriţie din timpul înfloritului şi fecundării. O importanţă hotărâtoare în această perioadă prezintă umiditatea solului şi umiditatea atmosferică. Numărul mare de boabe în spic este o caracteristică specifică soiurilor dotate cu mare capacitate de

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 31

producţie, iar între producţia medie a fiecărui spic şi producţia la hectar este o corelaţie pozitivă. Un spic de grâu cuprinde, de regulă, 25-30 de boabe. Există însă date care arată o capacitate de producţie a spicului mult mai mare, înregistrându-se cazuri de spice cu 90-160 de boabe. În România, componentele de producţie la grâul de toamnă au fost minuţios studiate de către Nicolae Săulescu şi colaboratorii săi. În 1962, analizând mai multe soiuri de grâu de toamnă, s-a ajuns la concluzia că între soiuri există pronunţate deosebiri în privinţa masei a 1.000 de boabe, iar soiurile cele mai productive au şi masa a 1.000 de boabe cea mai mare. Suprafaţa de asimilaţie a plantelor de grâu, spaţiul de nutriţie, gradul de fertilitate a terenului sunt factori care influenţează foarte mult asupra masei a 1.000 de boabe, aceasta fiind cu atât mai mare cu cât aceşti factori se găsesc mai aproape de optim. O influenţă negativă asupra masei boabelor exercită, în primul rând, lipsa sau insuficienţa precipitaţiilor din perioada lor de formare şi atacul de rugini. Greutatea boabelor este mult diminuată de o densitate prea mare a plantelor.

Victor VĂTĂMANU

Grâne de toamnă şi grâne de primăvară Din suprafaţa mondială semănată cu grâu, cea mai mare parte (circa 70%) este ocupată cu soiuri de toamnă, restul fiind ocupată cu soiuri de primăvară. Grânele de toamnă se dovedesc mai productive decât grânele de primăvară în ţara noastră şi în alte regiuni ale globului cu climat asemănător. Înrădăcinate puternic, grânele de toamnă valorifică primăvara rezervele de apă acumulate în sol în timpul toamnei şi al iernii, pornesc viguros în vegetaţie şi ajung la maturitate (mai ales soiurile precoce) înainte de venirea secetelor şi a arşiţelor din timpul verii şi scapă de atacul unor boli, în special al ruginilor. Perioada mai lungă de vegetaţie a grânelor de toamnă asigură acestora o mai bună valorificare a 32 Aprilie 2014

îngrăşămintelor. În România, grâul de toamnă ocupă 99% din suprafaţa însămânţată cu această plantă. În unele regiuni ale globului însă (în cele mai nordice), grâul de toamnă nu suportă temperaturile scăzute din timpul iernii şi degeră sau planta nu rezistă în cazul în care stratul de zăpadă acoperă solul o perioadă îndelungată. Din această cauză, aici se cultivă soiuri de primăvară, care pot ajunge la maturitate în perioada scurtă a verii, fiind astfel ferite de acţiunea negativă a gerurilor din timpul iernii. Datorită soiurilor de primăvară, aria de cultură a grâului a fost mult împinsă spre nord. De aceea s-au creat soiuri de grâu de primăvară cu perioada de vegetaţie sub 100 de zile (88 de zile). În România, grâul de primăvară se cultivă în Transilvania pe suprafeţe foarte restrânse. În privinţa grânelor de toamnă şi de primăvară, este necesar de scos în evidenţă faptul că există grâne specifice de toamnă şi grâne specifice de primăvară. Deosebirea dintre ele constă în comportarea lor faţă de stadiul de temperatură. Astfel, grânele de toamnă, pentru a putea trece din faza vegetativă în stadiul generativ, trebuie să parcurgă o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă (în funcţie de soi) sub acţiunea temperaturilor scăzute (0-2 grade Celsius). Durata acţiunii temperaturilor scăzute este mai mare la soiurile rezistente la ger. Grâul tipic de toamnă semănat primăvara nu fructifică. El vegetează, dar rămâne în faza vegetativă (erbacee) pe toată perioada caldă şi, dacă nu dispare, formează spicul numai în anul următor, după ce a trecut perioada

de iarnă cu temperaturi scăzute. Spre deosebire de grânele de toamnă, grânele de primăvară semănate primăvara fructifică normal, chiar dacă vegetează continuu la temperaturi mai ridicate. Grânele de primăvară pot fi semănate şi toamna, în care caz ele asigura producţii mai mari dacă nu sunt vătămate de temperaturile scăzute din timpul iernii. În afară de grânele de toamnă şi de primăvară, există şi aşa-numitele grâne umblătoare, sau intermediare, care, semănate toamna, sunt într-un grad mai mare sau mai mic sensibile la ger, iar dacă sunt semănate primăvara sunt tardive. Grânele umblătoare sunt mai productive decât cele tipice de primăvară, dar mai puţin productive decât cele de toamnă. În linii generale, soiurile de grâu de toamnă se disting prin: rezistenţă mare la ger, capacitate mare de înfrăţire, port aplecat (în rozetă), când temperatura se menţine multă vreme scăzută, perioadă lungă de repaus vegetativ, slabă creştere aeriană pe toată durata iernii, grad de rusticitate însemnat, rezistenţă la variaţiile de temperatură şi umiditate şi, în sfârşit, capacitate de producţie pronunţat mai ridicată decât a soiurilor de primăvară. Soiurile de primăvară prezintă însuşiri opuse: rezistenţă modestă la temperaturi scăzute, capacitate de înfrăţire mai redusă, portul cu tendinţa erectă chiar la începutul vegetaţiei, nu necesită o perioadă de hibernare pentru a putea fructifica, prezintă sensibilitate la variaţiile de temperatură, la excesul de umiditate şi sunt mult mai exigente faţă de sol şi elementele nutritive.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 33

34 Aprilie 2014

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 35

La data de 10 aprilie a.c., asociaţia Donau Soja împreună cu membrii şi partenerii săi, respectiv BASF Crop Protection România, Euralis Seminţe România, BISO România, Axereal/Agricesem şi SGS România, au organizat un eveniment care s-a concentrat asupra promovării culturii de soia nemodificată genetic.

Creşterea suprafeţelor de soia obiectivul proiectului Donau Soja Domnul Dragoş Dima, reprezentant al asociaţiei Donau Soja pentru România, Bulgaria, Republica Moldova şi Ucraina, a vorbit în deschidere despre organizaţie şi acţiunile acesteia, menite să stimuleze creşterea suprafeţelor cultivate cu soia nemodificată genetic în bazinul dunărean şi zonele adiacente din Europa. Asociaţia este o organizaţie neguvernamentală, independentă, internaţională, nonprofit, cu sediul la Viena, care creează şi dezvoltă programe pentru mărirea suprafeţelor cultivate cu soia, facilitarea accesului fermierilor la programe de instruire/pregătire şi transfer de know-how, creşterea profitabilităţii fermierilor, stimularea şi finanţarea cercetării pentru soia - material semincer şi tehnologii agricole şi facilitarea accesului fermierilor la pieţe de desfacere. Organizaţia numără în prezent peste 125.000 de membri din 12 ţări. Potrivit dlui Dima, soia certificată Donau Soja se poate valorifica la un preţ mai bun pentru că această marcă reprezintă o garanţie a calităţii şi a faptului că este liberă de OMG. „Danau Soja poate fi considerat un program de calitate atât pentru 36 Aprilie 2014

materialul semincer, cât şi pentru soia procesată şi derivatele din soia. Se pot certifica atât sămânţarii, cât şi procesatorii, atât timp cât producţia de soia se află sub sistemul nostru de certificare”, a afirmat dl Dima. Înainte ca producţia de soia să poată fi comercializată sub marca Donau Soja se va efectua un sistem de control şi certificare pentru stabilirea originii geografice şi a lipsei conţinutului de organisme modificate genetic. Controalele externe vor fi efectuate de către organe de control acreditate, precum Austria Bio Garanţie, SGS, Cert ID 3, iar cele de supraveghere vor fi efectuate de către asociaţia Donau Soja. Frecvenţa controalelor externe şi de supraveghere va fi stabilită în funcţie de nivelurile de risc în care sunt încadrate ţările care fac parte din program. România este clasată la nivelul 2 de risc, ceea ce înseamnă că pe teritoriul său este permisă cultivarea de plante modificate genetic, cum este cazul porumbului, dar nu este permisă cultivarea de soia MG. „România avea cu mai mulţi ani în urmă peste 500.000 de hectare cultivate cu soia, iar în prezent suprafaţa s-a stabilizat la 70.000 ha. Potenţialul

însă este de 10 ori mai mare”, a precizat reprezentantul asociaţiei.

Un preţ premium faţă de cel al soiei convenţionale „Donau Soja este un program voluntar, fermierii nu sunt obligaţi să se înscrie, dar pot fi atraşi de beneficiile pe care le oferim, precum transferul de informaţii, preţul de valorificare mai bun, deoarece certificarea Donau Soja înseamnă un preţ premium faţă de cel al soiei convenţionale. Cred că în viitor fermierii se vor specializa pentru că destinaţia culturii de soia va fi diferită, va fi pentru consum alimentar, pentru furaje şi pentru ulei”, a susţinut reprezentantul asociaţiei. Austria este ţara care a început un program de certificare a ouălor sub numele Donau Soja, ceea ce înseamnă că în fermele avicole se foloseşte, în hrana găinilor ouătoare, soia certificată Donau Soja. „Vrem să fim cât mai aproape de fermieri, anul trecut am desfăşurat mai multe acţiuni de informare, iar anul acesta vom începe o altă acţiune care constă în crearea a două platforme demonstrative, una în judeţul Călăraşi, iar cea de-a doua la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Turda. În ambele

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 37

locaţii vom prezenta 22 de soiuri de soia şi mai multe experienţe în ceea ce priveşte tehnologia de cultură, în special pentru controlul buruienilor”, a precizat reprezentantul asociaţiei.

Soiuri productive şi produse de protecţie a culturii În cadrul evenimentului, dl Daniel Orzan, director tehnic regiunea SE Europe Business Unit Euralis Seminţe, a avut o prezentare în cadrul căreia a vorbit despre companie şi oferta de soiuri din acest an la cultura de soia. „Compania Euralis are la bază o cooperativă formată din 15.000 de fermieri, ceea ce înseamnă că este o companie care lucrează cu fermieri pentru fermieri. Are patru divizii, cu activităţi în agricultură şi industrie alimentară, o cifră de afacere de 1,3 mld. euro şi peste 5.000 de angajaţi. Peste 13% din cifra de afacere este direcţionată către cercetare şi dezvoltare. Divizia de seminţe are o cifră de afacere de circa 140 de milioane de euro şi cuprinde peste 1.000 de angajaţi. Avem o paletă variată de soiuri şi hibrizi care se pretează condiţiilor pedoclimatice

Ana MUSTĂŢEA

Viorel Nica, director general Agrichim Feteşti, judeţul Ialomiţa „Datorită parteneriatului cu Donau Soja, în cadrul fermei mele va exista o platformă demonstrativă cultivată cu 31 de soiuri de soia şi mai multe variante în ceea ce priveşte perioada de semănat, tehnologia de protecţie a culturii şi schema de fertilizat. Vom face o primă întâlnire în luna iunie cu fermierii şi cu participanţii din cadrul proiectului Donau Soja, pentru a vedea care sunt soiurile care se adaptează cel mai bine condiţiilor pedoclimatice din regiune. Donau Soja este un proiect european pentru creşterea proteinei vegetale din soia în Uniunea Europeană, pentru a se reduce dependenţa de importurile de materie primă provenită în mare parte din SUA, importuri de circa 35 milioane de tone anual. 38 Aprilie 2014

tehnical manager, care a vorbit despre produsele de protecţia culturii de soia. „BASF este una dintre companiile care asigură un portofoliu foarte larg de produse, în special pentru controlul buruienilor din cultura de soia - cultură ce se doreşte a fi extinsă în România. Soia este o plantă termofilă, iubitoare de căldură şi umiditate - condiţii excelente pentru a fi concurată de un număr mare de specii de buruieni ce pun probleme în protecţia culturii. Pentru cultura de soia, compania BASF asigură un portofoliu larg de produse atât pentru aplicarea în preemergenţă, cât şi în postemergenţă. De anul viitor vom asigura o nouă gamă de produse, cea a inoculanţilor”, a susţinut dl Petcu. Erbicidele prezentate au fost Stratos Ultra, folosit în postemergenţă pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale şi perene, Pulsar, recomandat pentru îmburuienare mixtă în postemergenţă, Basagran Forte, utilizat în postemergenţă pentru distrugerea buruienilor dicotiledonate anuale, iar pentru combaterea buruienilor anuale, în preemergenţă, se pot folosi Din partea companiei BASF a fost prezent dl Gheorghe Petcu, competence produsele Frontier Forte şi Stomp. din Europa, şi nu numai. În fiecare an, sunt înfiinţate în jur de 500.000 de microloturi şi loturi experimentale în toată Europa. O particularitate care diferenţiază compania pe piaţa de profil este aceea că seminţele se produc pe terenurile care aparţin asociaţiei de fermieri din cadrul Euralis. Producţia de seminţe se desfăşoară în trei locaţii, respectiv în Franţa, Spania şi Ucraina”, a afirmat dl Orzan. Potrivit acestuia, paleta de produse destinate culturii de soia cuprinde trei soiuri, şi anume: ES Mentor, Isidor şi Sponsor. Primul soi face parte din grupa de maturitate 00, iar celelalte două din grupa 1. Potenţialul de producţie al acestora, în ordinea enumerării, este de 4,9 t/ha, 5,2 t/ha, respectiv 4,7 t/ha. Ca particularitate, soiul Mentor este deosebit de rezistent în condiţii de ploaie abundentă, soiul Isidor are o vigoare excelentă de pornire în vegetaţie, iar soiul Sponsor se adaptează foarte bine la condiţiile climatice din sudul ţării.

Sper ca acest proiect să aibă o promovare bună şi să beneficieze de sprijin financiar atât de la Guvern, cât şi de la UE. Deocamdată, în acest proiect nu s-a creat un lanţ de valorificare, pornind de la cultivator, procesator şi comerciant. Soia este o cultură pretenţioasă, iubitoare de căldură, nu dă randament în zone cu precipitaţii scăzute şi de aceea se recomandă să se cultive acolo unde sunt sisteme de irigaţii. Întreaga suprafaţă pe care o administrez dispune de sisteme de irigaţii. În 2013, am cultivat soia pe 500 ha, iar anul acesta va ocupa 800 ha. Am mărit suprafaţa datorită acestui proiect, pentru că voi desfăşura şi activitatea de multiplicare de seminţe şi consider că peste 2-3 ani va fi un gol pe piaţă de sămânţă de soia. Suprafeţele cultivate cu soia în zona de sud a ţării s-au redus foarte mult

din cauza lipsei sistemelor de irigaţii. Cultiv soia din 1990 şi la valorificare nu am întâmpinat probleme, pot spune că nu am avut atât de multă pe cât se cerea. În exploataţie, am avut, când era permisă, soia modificată genetic, pe o suprafaţă de 1.500 ha. Dacă ar fi să fac o comparaţie între cultura de soia modificată genetic şi cea convenţională, pot spune că soia MG are un potenţial de producţie mai mare cu 10-25%. Pentru controlul buruienilor, în tehnologia culturii clasice sunt trei erbicide, dintre care două se aplică de două ori, ceea ce înseamnă că se fac 4-5 treceri, pe când la soia MG se aplică produsul Roundup Ready, pe bază de glifosfat, în maximum două treceri. Costul erbicidului glifosfat este de 12 până la 18 dolari per hectar, iar la soia convenţională tratamentul cu cele trei erbicide ne costă 80-90 euro/ha.”

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 39

Într-o cultură de porumb, pagubele provocate de buruieni sunt adesea cuprinse între 30 şi 70%. Condiţiile climatice ale acestui an au favorizat acumularea unor rezerve de apă suficiente pentru creşterea şi dezvoltarea rapidă a buruienilor din cultura de porumb.

Callam® - noua soluţie de erbicidare în cultura porumbului Ana-Maria PASCARIU, Crop Manager porumb şi cereale păioase BASF România Astfel, pentru protejarea culturii de porumb este necesar să se execute lucrările de erbicidare atât în preemergenţă, cât şi în postemergenţă. În acest an, BASF propune fermierilor un erbicid postemergent nou pentru cultura porumbului, Callam®, pe bază de tritosulfuron, 12,5% (erbicid sulfonilureic) şi dicamba 60%, recomandat împotriva dicotiledonatelor anuale şi perene. Tritosulfuronul blochează enzima acetolactatsintază (ALS), ducând la oprirea creşterii şi diviziunii celulare a buruienilor sensibile. Dicamba este un regulator de creştere la nivel auxinic care inhibă creşterea buruienilor prin activarea diviziunii şi alungirii celulare. Callam® se aplică în doză de 0,30,4 l/ha + 1 l/ha adjuvant până în faza de 4-6 frunze a culturii de

CONAR (volbură) 40 Aprilie 2014

AMARE (ştir)

porumb, iar buruienile trebuie sa fie în stadiul timpuriu de dezvoltare, cele anuale - 2-4 frunze, iar cele perene - maximum 10 cm. După aplicare, interacţiunea celor două mecanisme de acţiune a celor două substanţe active, tritosulfuron şi dicamba, duce rapid la apariţia simptomelor pronunţate şi de durată, urmate de moartea buruienilor. La 3-5 zile după aplicarea produsului se observă primele efecte ale tritosulfuronului: oprirea creşterii şi evoluţiei buruienilor şi, în special, lipsa de lăstari noi. Apoi, foarte repede, buruienile sensibile îşi schimbă culoarea devenind roşiatice sau gălbui, în funcţie de specie. Dispariţia completă a buruienilor survine după câteva săptămâni de

XANST (cornuţi)

la aplicare, în funcţie de condiţiile de mediu. Dispariţia buruienilor va fi cu atât mai rapidă cu cât vremea este mai caldă şi mai umedă. Efectele substanţei dicamba ofilirea, răsucirea şi încreţirea tulpinilor şi a frunzelor - sunt vizibile la câteva ore de la aplicare. În spectrul de combatere sunt incluse şi buruieni greu de combătut, cum ar fi: ştirul, loboda, iarba roşie, zârna, susaiul, trei fraţi pătaţi, troscotul, turiţa, hrişca urcătoare, muştarul sălbatic, cornuţii, rocoina, volbura, pălămida. După aplicarea erbicidului Callam®, concurenţa dintre cultura de porumb şi buruienile dicotiledonate anuale şi perene se opreşte, oferind culturii de porumb posibilitatea de a se dezvolta, în vederea obţinerii unor producţii ridicate.

CIRAR (pălămidă)

DATST (ciumăfaie)

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 41

Scurt istoric privind legislaţia Uniunii Europene în domeniul chimicalelor Folosirea chimicalelor în activitatea agricolă cunoaşte o diversificare deosebită, având în vedere faptul că nu există specie agricolă la care să nu fie folosite substanţe chimice în tratarea seminţei, în tratamentele fitosanitare, în distrugerea buruienilor, printr-un sistem foarte competitiv. Pentru a cunoaşte modul corect prin care trebuie să adaptăm permanent legislaţia română la cea europeană, am solicitat şi am primit din partea domnului Constantin Neda, specialist recunoscut în domeniu, materialul următor. Uniunea Europeană este spaţiul european în care are loc un proces de dezvoltare durabilă, cu circulaţia liberă a mărfurilor, în condiţiile aplicării unei legislaţii unificate. Uniunea Europeană a fost fondată în 1957 (şase state membre) şi s-a dezvoltat în mai multe etape, ajungându-se în 2007 la 28 de state membre, între care şi România. Abordarea problematicii chimicalelor în context european se face din punct de vedere al protecţiei sănătăţii şi mediului, ceea ce înseamnă asigurarea securităţii/ siguranţei la manipularea în condiţii normale a chimicalelor („Chemical safety”). Primul act legislativ a fost elaborat în 1967, respectiv Directiva 67/548 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase (Dangerous Substances Directive - DSD). A fost urmată de opt amendamente şi 31 ATPuri (adaptări la progresul tehnic), fiind consolidată o dată (D92/32), ultimele modificări şi completări fiind D 2001/59 şi D 2004/73 (pentru textul legal), apoi D 2008/58 şi D 2009/2 (pentru Anexa I - „Lista substanţelor periculoase”). A urmat D76/769 privind restricţionarea la comercializare şi utilizare a anumitor substanţe periculoase. Aceasta a fost urmată de o serie de circa 40 de modificări şi completări, ultima dintre ele fiind D2007/51. În 1988, a fost publicată D88/379 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea 42 Aprilie 2014

preparatelor periculoase, înlocuită ulterior prin D1999/45 (Dangerous Preparation Directive - DPD). În 1991, a fost publicată D91/155 privind elaborarea Fişei cu Date de Securitate, modificată si completată prin D93/112 şi D2001/58. Ulterior, prin intrarea în vigoare a noului sistem legislativ (REACH), această directivă a fost abrogată, fiind înlocuită cu Anexa II la Regulamentul 1907/2006. În decurs de circa 10 ani, s-au inventariat substanţele comercializate, existente pe piaţă, acţiune finalizată prin publicarea în septembrie 1981 a inventarului EINECS (circa 100.000 de substanţe). La întocmirea inventarului EINECS s-a constatat că foarte multe substanţe existente pe piaţă nu sunt caracterizate corespunzător din punct de vedere al pericolelor prezentate şi astfel s-a introdus procedura notificării, aplicabilă substanţelor „noi” (care nu sunt incluse în EINECS), în cantitate de peste 10 kg/an. Această procedură a însemnat stabilirea prin testare a proprietăţilor periculoase şi pe această bază a clasificării, înainte de introducerea pe piaţă a substanţelor, volumul de testare fiind diferenţiat, în funcţie de tonaj, determinările trebuind să fie efectuate numai în laboratoare atestate BPL (Buna Practică de Laborator). Responsabilitatea efectuării notificărilor a revenit autorităţilor competente din statele membre. Această activitate s-a derulat în perioada 1992-2007, reuşindu-se notificarea a circa 5.800 de substanţe, care au fost incluse în Lista substanţelor notificate (ELINCS). Substanţele ale căror proprietăţi periculoase au fost stabilite prin procedura notificării, precum şi unele substanţe periculoase testate din EINECS au fost incluse într-o listă de substanţe ale căror elemente de clasificare şi etichetare au fost convenite de către statele membre. Această listă a fost denumită „Lista substanţelor periculoase” (Anexa I la DSD - ATP 19 ATP 31), fiind alcătuită din circa 4.100 de intrări cu elemente de clasificare şi etichetare armonizate,

pentru circa 8.000 de substanţe. Situaţia existentă relevă faptul că legislaţia constă într-un număr mare de directive şi un număr din ce în ce mai mare de amendamente şi adaptări la progresul tehnic (ATP-uri), totalizîndu-se câteva sute de acte legislative, ceea ce făcea dificilă cunoaşterea şi aplicarea lor. Pe de altă parte, costurile şi duratele mari necesare pentru testarea substanţelor în cazul procedurii notificării descurajau inovarea, favorizînd comercializarea substanţelor din EINECS, ale căror proprietăţi periculoase erau insuficient sau chiar deloc cunoscute. Totodată, a rezultat că „armonizarea” de către statele membre a directivelor nu s-a realizat la nivelul cerut în ceea ce priveşte „transpunerea completă şi corectă”. În aceste condiţii, s-a conturat ideea construirii unui nou sistem legislativ în domeniul chimicalelor, ale cărui baze au fost stabilite prin cartea albă, publicată în 1991. Noul sistem legislativ are ca obiectiv înlocuirea celor câteva sute de acte legislative printr-un singur regulament, cu aplicare directă pentru toate statele membre, fără a mai fi necesară „armonizarea”. Acesta este Regulamentul 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea şi autorizarea substanţelor, care presupune evaluarea eşalonată prin testare a riscurilor prezentate de substanţele întroduse pe piaţă, în cantitate mai mare de 1 t/an şi operator economic, volumul de testare fiind, de asemenea, în funcţie de tonaj. De data aceasta, sarcina evaluării prin testare a riscurilor nu mai revine autorităţilor competente, ci industriei, urmând a fi evaluate eşalonat peste 30.000 de substanţe, până în 2018. Testarea este prevăzută a se realiza în laboratoare atestate BPL (Buna Practică de Laborator), prin aplicarea metodelor de testare din Regulamentul 440/2008, cu modificările ulterioare. O dată cu intrarea în vigoare a Regulamentului REACH, prin D2006/121 se modifică Directiva Substanţelor Periculoase (DSD), în vederea adaptării la REACH şi se abrogă Directivele

www.agrimedia.ro

D91/155 şi D76/769, fiind înlocuite prin Anexa II la REACH, în ceea ce priveşte elaborarea fişei cu date de securitate şi respectiv prin Anexa XVII la REACH, în ceea ce priveşte restricţionarea anumitor substanţe periculoase la comercializare, utilizare şi producere. Prin intrarea în vigoare a Regulamentului REACH, s-au pus bazele Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (ECHA) cu sediul la Helsinki, centrul focal pentru managementul chimicalelor în spaţiul Uniunii Europene. ECHA asigură asistenţa tehnică necesară operatorilor economici din spaţiul comunitar prin intermediul helpdesk-urilor naţionale organizate în cadrul autorităţilor competente din cele 27 de state membre. Schimbul de informaţii dintre ECHA şi operatorii economici se realizează cu ajutorul aplicaţiilor software IUCLID şi REACH-IT. În ceea ce priveşte clasificarea chimicalelor, s-a constatat că pe plan mondial există diferenţe de încadrare între diferitele zone geografice, ceea ce creează dificultăţi în comerţul internaţional. De aceea, la nivelul Naţiunilor Unite au

www.agrimedia.ro

fost elaborate recomandări privind criterii armonizate de clasificare (Sistemul Global Armonizat). Uniunea Europeană şi-a propus să includă în legislaţia europeană bazată pe directive (DSD şi DPD) criteriile armonizate de clasificare (UN-GHS) în aşa fel încât să se asigure o trecere uşoară de la vechiul sistem, bazat pe Directive, la noul sistem bazat pe sistemul UNGHS. Noul Regulament CLP, care menţine nivelul actual pe protecţie a sănătăţii şi mediului, cuprinde unele prevederi care nu se regăsesc în sistemul UN-GHS şi încorporează majoritatea recomandărilor UN-GHS, ceea ce înseamnă că „armonizarea” nu se realizează complet, aceasta putând fi şi explicaţia pentru denumirea adoptată „CLP”. După intrarea în vigoare a Regulamentului CLP (20 ianuarie 2010), în decursul unei perioade de tranziţie de circa 5 ani se realizează trecerea de la clasificarea bazată pe directive la cea bazată pe sistemul GHS. Astfel, CLP prevede ca reclasificarea substanţelor să se efectueze pînă la 1 decembrie 2010, iar a preparatelor până la 1 iunie 2015, dată la

care directivele (DSD şi DPD) se abrogă, iar CLP devine complet operaţional. Totodată, Regulamentul CLP prevede pentru producători şi importatori obligativitatea notificării către ECHA a elementelor de clasificare şi etichetare în vederea includerii în Inventarul de clasificare şi etichetare, care este disponibil pe site-ul ECHA. „Lista substanţelor periculoase” este transferată în CLP, fiind adaptată la noul sistem de clasificare. Ea se regăseşte în Partea 3 din Anexa VI sub denumirea de „Lista substanţelor cu clasificare şi etichetare armonizate”. De asemenea, Regulamentul CLP prevede şi modificările necesare pentru DSD, DPD şi REACH în vederea adaptării acestora la CLP. Deopotrivă, au fost elaborate acte legislative pentru modificarea legislaţiei din aval, în vederea adaptării la Regulamentul CLP. În ceea ce priveşte Fişa cu Date de Securitate, aceasta se elaborează în conformitate cu Regulamentul REACH - Anexa II, modificată şi completată prin Regulamentul 453/2010, ceea ce asigură adaptarea FSD la cerinţele Regulamentului CLP.

Aprilie 2014 43

Cerinţele culturii de porumb faţă de umiditate şi faţă de sol Cerinţele faţă de umiditate Porumbul este o plantă rezistentă la secetă. Această însuşire este asigurată de un consum de apă redus, de sistemul radicular foarte dezvoltat şi profund (mai ales la hibrizi) şi de capacitatea plantei de a se adapta la condiţii de secetă, prin reducerea suprafeţei de transpiraţie. După V. Velican (1965) citat de Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure (1979), pentru o producţie minimă de 30 qintale/hectar boabe sunt necesari 250-270 mm de precipitaţii. Cerinţele porumbului faţă de umiditate sunt diferite de-a lungul perioadei de vegetaţie a plantei. Pentru germinaţie, la temperatura de 8-10 grade Celsius, boabele de porumb absorb o cantitate de apă egală cu 27-34% din greutatea lor. În condiţii corespunzătoare de temperatură, timpul de încolţire se scurtează pe măsură ce creşte umiditatea solului (până la 80% din 44 Aprilie 2014

capacitatea totală pentru apă). Necesarul de apă al porumbului se măreşte pe măsură ce plantele înaintează în vegetaţie, consumul maxim înregistrându-se în perioada începând dinaintea înspicatului şi până la faza de coacere în ceară. Umiditatea solului din această perioadă asigură fecundarea şi formarea bobului, migrarea substanţelor asimilate din frunze spre bob, aprovizionarea plantei în cele mai bune condiţii cu substanţe minerale. Din faza de coacere în ceară înainte, cerinţele porumbului faţă de umiditate se reduc simţitor, rolul preponderent în maturarea deplină revenind temperaturii. Perioada critică pentru apă la porumb durează în jur de 50 de zile, cerinţa maximă înregistrându-se la apariţia inflorescenţei mascule. F. Angelini (1965), citat de aceiaşi autori, consideră ca perioadă critică începutul înfloritului şi următoarele zece zile. În acelaşi timp,

consumul de apă atinge 1,5-4,5 litri pe zi la o singură plantă de porumb. Consumul de apă la porumb, luând în considerare atât transpiraţia, cât şi evaporaţia la suprafaţa solului (evapotranspiraţia), înregistrează pe timpul vegetaţiei o creştere până la nivelul lunilor iulie şi august, adică atunci când au loc înspicatul, fecundarea şi formarea bobului, după care descreşte. În perioada de consum maxim, suprafaţa foliară a porumbului se ridică la 30-40 de mii metri pătraţi/hectar (indice foliar 3-4). Din consumul total de apă, 70-90% revine procesului de transpiraţie şi numai 10-30% evaporaţiei la suprafaţa solului. În timpul înspicării şi fecundării şi imediat după fecundare, consumul de apă la porumb reprezintă zilnic 5-6 mm/hectar, în zile deosebit de calde, cu insolaţie puternică, atingând 9-10 mm/hectar. Cerinţele porumbului faţă de apă

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 45

Victor VĂTĂMANU

rămân ridicate în continuare, în perioada de formare a boabelor. Zilnic, în această perioadă se acumulează în boabe 200-300 kilograme/hectar substanţă uscată. Scăderea umidităţii solului începând de la formarea frunzei a opta se răsfrânge negativ asupra producţiei de boabe, mai accentuat sau mai puţin accentuat, în funcţie de durata secetei. Astfel, din experienţele efectuate în România de Gh. Popovici (1959) şi citat de autorii amintiţi, în vase de vegetaţie cu capacitatea de 37 de litri, a reieşit că un regim de umiditate moderat până la înspicare determină o reducere a producţiei de 23%, cu toate că de la înspicare înainte plantele vegetează în condiţii optime de umiditate. Umiditatea moderată de la apariţia celei de a opta frunze până la înspicare şi scăzută (secetă) de la înspicare înainte reduce producţia de porumb la jumătate. Producţia scade la jumătate şi atunci când plantele cresc în condiţii de secetă până la formarea primelor opt frunze şi în condiţii de umiditate moderată până la înspicare, chiar dacă în continuare beneficiază de umiditate optimă. Se poate trage concluzia că recolta porumbului este asigurată nu atât de cantitatea anuală de precipitaţii, cât mai ales de repartizarea acestora în perioada de vegetaţie a plantelor. În România, în partea de sud, cu deosebire în Bărăgan, secetele de vară sunt foarte frecvente. În ultimii ani, arşiţele puternice, asociate cu o umiditate în sol insuficientă, în perioada de formare a bobului, determină la porumb recolte scăzute, dar şi o şiştăvire accentuată. Şiştăvirea boabelor de porumb se evidenţiază şi în Câmpia Română, Câmpia Siretului de Jos, partea de vest a Dobrogei şi Câmpia de Vest a ţării. Între cantitatea anuală de precipitaţii şi producţia de porumb există o corelaţie pozitivă. Asemenea corelaţii se constată şi între cantitatea de precipitaţii căzută de la 1 ianuarie până la 31 august sau de la 1 mai la 31 august. Există, de asemenea, o corelaţie pozitivă între numărul ploilor mai mari de 10 mm ce cad 46 Aprilie 2014

în principalele luni de vegetaţie şi producţia de porumb. După I. Safta, cele mai bune condiţii de vegetaţie pentru porumb, sub aspectul regimului de umiditate, sunt realizate atunci când plouă peste 500 mm anual, peste 250 mm de la 1 mai la 31 august, sau peste 350 mm între 1 ianuarie şi 31 august, cu condiţia ca precipitaţiile să fie bine repartizate în principalele luni de vegetaţie şi să cadă câte 2-3 ploi abundente în fiecare lună. Deosebit de importante sunt ploile din mai, iunie şi iulie. Este, de asemenea, important ca până la 1 mai să cadă cel puţin 100 mm precipitaţii. Pentru condiţiile din România, J. Humlum a stabilit că producţia de boabe la hectar depăşeşte media când cantitatea de precipitaţii este mai mare de 40 mm în luna mai, de 60 mm în luna iunie, de 60 mm în luna iulie şi sub 80 mm în luna august. După acelaşi autor, este considerată optimă următoarea repartizare a precipitaţiilor: mai = 60-80 mm; iunie = 100-120 mm; iulie = 100-120 mm; august = 20-60 mm. Ploile căzute în cantitate mare în luna septembrie nu contribuie la creşterea producţiei de porumb. Din contră, ele sunt dăunătoare, prin prelungirea perioadei de coacere. O deosebită importanţă practică o prezintă rezerva de apă a solului în primăvară. O cantitate mare de apă acumulată în sol prin precipitaţiile din lunile de iarnă poate asigura, după G. Montgomeri, vegetaţia porumbului în primele două luni (mai-iunie). Cunoaşterea rezervei de apă a solului în primăvară are importanţă

în România (mai ales în principala zonă de cultură a porumbului) pentru stabilirea densităţii plantelor la hectar. Grindina aduce pagube însemnate producţiei de porumb când plantele sunt mai avansate în vegetaţie. Observaţiile şi experimentele efectuate în România de N. Zamfirescu şi colaboratorii (1959) au scos în evidenţă că plantele de porumb, în faza de 6-8 frunze, lovite de grindină se refac în scurt timp, dacă imediat după aceea se execută prăşitul şi se aplică îngrăşăminte azotate. Experienţele din SUA, cu defolierea artificială a porumbului în mai multe faze de creştere, au evidenţiat capacitatea mare de refacere a plantelor înainte de înspicare. Astfel, la o defoliere a plantelor de 50% în faza de 11-12 frunze, producţia a reprezentat 75% din producţia plantelor-martor. O dată cu apariţia paniculului, efectul negativ al grindinei asupra producţiei de porumb se accentuează foarte mult.

Cerinţe faţă de sol Porumbul nu trebuie considerat o plantă cu cerinţe deosebite faţă de sol. El se cultivă pe soluri foarte diferite din punct de vedere textural şi din punctul de vedere al pH-ului. În România, porumbul se întâlneşte în cultură pe toate solurile din seria cernoziomurilor, pe brun-roşcat şi pe alte soluri. „Dintre toate plantele, porumbul este acela care valorifică pământurile slabe cel mai bine“ (Gheorghe Ionescu-Şişeşti, 1955). Porumbul întâlneşte cele mai bune condiţii de vegetaţie pe solurile profunde cu textură mijlocie. Pe solurile argiloase, în unii ani este împiedicată executarea lucrărilor de semănat, este întârziată germinaţia seminţelor, rădăcinile se dezvoltă greu şi cresc superficial, după cum este întârziată şi creşterea părţii aeriene. Din punct de vedere textural şi din punctul de vedere al fertilităţii, cele mai potrivite soluri pentru porumb sunt cernoziomul levigat şi solurile aluviale uşoare ( nisipo-lutoase şi luto-nisipoase) din Lunca Dunării şi alte lunci, unde apa freatică, aflată

www.agrimedia.ro

la mică adâncime, permite aprovizionarea plantelor cu apă pe toată perioada de vegetaţie. Porumbul dă rezultate bune şi pe solurile brun-roşcate, deşi aceste soluri au o textură spre argiloasă. Porumbul dă recolte ridicate pe toate solurile din seria cernoziomurilor, dacă se iau toate măsurile pentru o bună aprovizionare a acestor soluri cu apă. Prin irigaţie, asemenea soluri, care au o textură mijlocie, asigură porumbului condiţii optime de vegetaţie. Suprafeţe mari de porumb se cultivă pe podzoluri argiloiluviale, soluri cu fertilitate redusă şi în cele mai multe cazuri compacte, reci şi greu permeabile. Pe asemenea soluri se pot obţine totuşi producţii ridicate dacă se folosesc îngrăşămintele minerale şi organice, se cultivă hibrizi timpurii şi se stabilesc densităţi mai mari. În zona solurilor argilo-iluviale, porumbul este, în general, bine asigurat cu apă. Regimul de precipitaţii din această zonă determină o foarte bună valorificare a îngrăşămintelor. Porumbul este extins şi pe terenurile nisipoase din sudul Olteniei şi din alte regiuni ale ţării; poate fi însă cultivat economic numai pe nisipurile cu mai mult de 1% material fin şi care nu sunt supuse spulberării de către vânt. Pe nisipurile din Lunca Dunării, reuşita culturilor de porumb este asigurată de apa freatică ce se găseşte la mică adâncime. Porumbul ocupă suprafeţe însemnate în România şi pe solurile gleice (lacovişti), soluri întâlnite mai ales în zona culturii porumbului din Banat, Câmpia Someşului, în alte câmpii joase, precum şi în luncile principalelor râuri, inclusiv Lunca Dunării. Pe aceste soluri, a căror textură este fină, luto-argiloasă sau extrem argiloasă, porumbul dă producţii ridicate dacă lucrările se efectuează la timpul potrivit şi dacă se iau măsurile pentru combaterea buruienilor. Porumbul dă rezultate slabe pe soluri subţiri, formate pe roci pietroase. Pe aceste soluri, sistemul radicular al porumbului se dezvoltă superficial, iar în timpul vegetaţiei plantele sunt puternic afectate de secetă. De asemenea, pe pantele prea înclinate, sudice, care pierd repede apa prin scurgere la suprafaţă şi prin evaporare, porumbul nu reuşeşte. O deosebită însemnătate prezintă pentru porumb şi adâncimea apei freatice. Optimul adâncimii apei freatice se încadrează pentru porumb între 1,5 şi 3,5 metri. O amplitudine mare suportă porumbul în privinţa reacţiei solului. În România, porumbul se cultivă, de asemenea, pe soluri cu reacţie de la acidă până la alcalină. Cele mai bune rezultate se obţin însă pe solurile cu reacţie uşor acidă sau neutră (pH = 6,5-7,0). Pe solurile foarte acide (pH-ul mai mic ca 5), porumbul se dezvoltă slab şi nu poate da producţii mari fără amendamente. Când solul este echilibrat aprovizionat cu elemente nutritive, porumbul nu înregistrează fenomene negative determinate de aciditatea solului decât atunci când pH-ul coboară sub 5,6.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 47

La data de 26 martie a.c., Agrium-Agroport România şi Black Sea Fertilizer Trading Co. (BSFT Co.) au organizat cea de-a II-a ediţie a seminarului cu tema „Îngrăşămintele, o soluţie pentru creşterea profitabilităţii fermelor”, în cadrul căruia a avut loc o serie de prezentări, susţinute de specialişti din domeniu. Printre subiectele dezbătute s-au numărat avantajele fertilizării echilibrate şi eficienţa aplicării elementelor nutritive personalizate pentru solurile şi culturile specifice ţării noastre.

Simpozion pe tema utilizării eficiente a fertilizanţilor În deschiderea evenimentului a luat cuvântul dl Khalid Sebti, director de vânzări OCP Europa de Sud şi Est şi manager al BSFT, care a afirmat că strategia companiei OCP nu este doar aceea de a produce şi livra îngrăşăminte chimice fermierilor, utilizatorilor finali, ci şi de a oferi servicii agronomice pentru a-i ajuta să profite la maximum de beneficiile fertilizanţilor. „Agricultura românească trece printr-o dezvoltare extraordinară şi are creşterea cea mai mare din Europa datorită calităţii terenului, dar şi a devotamentului oamenilor şi vrem să luăm parte la acest proces. Ne unim forţele cu un distribuitor important, aşa cum este Agrium-Agroport România, pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a agriculturii româneşti. Suntem încrezători că acest tip de acţiuni ne va permite să construim o relaţie puternică cu fermierii locali, să accelerăm adoptarea de practici 48 Aprilie 2014

agricole eficiente, să îmbunătăţim randamentul culturilor şi să contribuim la creşterea profitabilităţii fermelor din România”, a susţinut dl Sebti. Al doilea vorbitor a fost dl Radostin Radev, manager de achiziţii la Agrium Europe, care a descris piaţa autohtonă ca fiind una „palpitantă”, datorită ritmului său de dezvoltare. „România a fost o piaţă de lansare pentru noi, pentru că pieţele din Europa de Est cresc mai repede comparativ cu cele din Vest şi am reuşit să construim o prezenţă importantă aici, cu multe eforturi din partea colegilor din teren, de la Agrium-Agroport. Agrium Europe este prezentă în şapte ţări europene şi pe toate pieţele unde pătrundem încercăm să adăugăm valoare şi să integrăm prezenţa noastră în mediul local, să oferim îngrăşăminte chimice fermierilor şi să împărtăşim din cunoştinţele noastre legate de utilizarea eficientă a produselor.

Suntem promotorii tehnologiilor avansate, a gamelor de îngrăşăminte ESN (uree cu eliberare controlată) şi BluFormula (îngrăşăminte cu eliberare lentă), precum şi a serviciilor integrate acordate fermierilor Ferti-Reţea. Vom continua să investim în infrastructura reţelei noastre de distribuţie de-a lungul Dunării, cu scopul de a eficientiza costurile şi de a lucra împreună cu fermierii români şi bulgari”, a precizat dl Radev.

Principiul 4R Din partea Institutului Internaţional de Nutriţie a Plantelor a fost prezentă dna dr. Svetlana Ivanova, vicepreşedinte Europa de Est, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, a cărei prezentare s-a axat pe managementul nutrienţilor şi pe importanţa respectării principiului 4R. Principiul 4R este un concept dezvoltat în colaborare cu industria de îngrăşăminte chimice şi comunitatea ştiinţifică şi se referă la aplicarea

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 49

nutrienţilor potriviţi, în cantitatea potrivită şi la momentul şi locul potrivit, astfel încât agricultura să se realizeze într-o manieră sustenabilă. Acestea sunt principiile după care ar trebui să ne ghidăm atunci când se administrează îngăşămintele chimice. Doamna Ivanova a subliniat că rolul fertilizanţilor în procesul de producţie este unul deosebit, având în vedere că sunt responsabili pentru jumătate din recolta realizată. Tema „Fosforul - absorbţia în plantă în relaţie cu disponibilitatea în sol” a fost abordată de dl Martin Driscoll, director comercial Agrium UK & Irlanda, iar dl dr. Abderrahim Nassir, inginer-şef agronom OCP Maroc, a susţinut prezentarea cu titlul „Utilizarea echilibrată şi eficientă a îngrăşămintelor”.

Managementul îngrăşămintelor chimice Dr. Gheorghe Budoi, profesor în cadrul USAMV Bucureşti, a cărui experienţă depăşeşte 30 de ani în perfecţionarea conceptelor şi practicilor privind optimizarea folosirii îngrăşămintelor şi a amendamentelor, a vorbit în cadrul seminarului despre bunele practici pentru managementul îngrăşămintelor chimice. „România este un adevărat muzeu de soluri, cu o diversitate foarte mare, ce porneşte de la cele mai fertile din lume, cum sunt cernoziomurile, care se găsesc în zona Dobrogei, şi până la solurile acide, aflate mai ales în zonele deluroase şi submontane. Această varietate ridică probleme privind optimizarea folosirii îngrăşămintelor şi, pentru realizarea ei, trebuie să se ţină seama de tipul de sol, de caracteristicile chimice, fizice şi biologice ale solurilor, precum şi de cerinţele specifice ale plantelor de cultură. Practicile de fertilizare trebuie să plece de la cerinţele plantelor şi de la cunoaşterea solului, ceea ce presupune studii de specialitate, gen cartări agrochimice, care să fundamenteze fertilizarea şi amendarea. Astfel de studii se fac periodic, în 50 Aprilie 2014

Martin DRISCOLL funcţie de categoria de folosinţă, o dată la 2 până la 5 ani. Există şi modele matematice elaborate care permit actualizarea valorilor însuşirilor agrochimice ale solului”, a spus dl Budoi. În activitatea sa, profesorul doctor universitar a elaborat mai multe modele matematice folosite la optimizarea lucrării de fertilizat. În prezentarea sa, dl Budoi a vorbit şi despre importanţa modului în care sunt recoltate probele de sol, pentru că de acestea depinde stabilirea planului de fertilizare. În cazul în care în fermă se fac investiţii în sisteme de irigare, este necesar să se investească şi în îngrăşăminte, pentru a se folosi eficient apa de irigat. „Între irigare şi fertilizare au loc interacţiuni pozitive, adică sporul de producţie are o pondere din ce în ce mai mare în sporul total de recoltă, pe măsură ce se optimizează factorul apă şi factorul de nutriţie. Un alt exemplu de interacţiune pozitivă este următorul: amendarea corectă a solurilor acide creşte eficienţa îngrăşămintelor cu fosfor, însă trebuie să fim atenţi ca îngrăşămintele cu fosfor să nu se aplice o dată cu amendamentul, pentru că se pierde azotul, prin volatilizare, iar fosforul retrogradează, ca urmare a reacţiei cu carbonatul de calciu. Important este să nu supraamendăm atunci când corectăm reacţia acidă a solului”, a precizat acesta.

Depistarea vizuală a dereglărilor de nutriţie Acesta a fost un alt subiect abordat de dl Budoi. „Atunci când nu fertilizăm

sau când lucrarea nu se face corect, ca şi la om, apar boli de nutriţie specifice, care afectează calitatea şi cantitatea producţiei agricole. Ca regulă generală, în cazul elementelor cu mare mobilitate în plantă, simptomele vizuale de carenţă apar întâi pe frunzele de la baza plantei şi se răspândesc de jos în sus pe plantă sau lăstari. La elementele cu mobilitate redusă sau imobile în plantă, cum sunt majoritatea microelementelor, precum borul, cupru, fierul, manganul, molibdenul, zincul, chiar şi calciul sau sulful, simptomele vizuale apar întâi pe vârful plantelor, afectează frunzele tinere şi inflorescenţele şi se răspândesc de sus în jos. Depistarea vizuală a dereglărilor de nutriţie este o metodă rapidă, eficientă, însă ea presupune experienţă şi cunoaştere. În cazul carenţei de azot, se ştie că plantele au culoarea galbenă-pal, ca urmare a afectării clorofilei. Azotul este unul dintre elementele fundamentale pentru sinteza clorofilei. Alte simptome vizibile sunt creşterea neuniformă a plantelor, ele sunt firave, iar sistemul radicular este mai slab dezvoltat. Ca urmare, producţia agricolă rezultată este slabă sub aspectul calităţii şi cantităţii. Excesul de azot, dar netoxic, duce la o creştere luxuriantă a plantelor şi la o rezistenţă slabă la cădere, ceea ce duce la pierderi de recoltă. Atunci când azotul se aplică în cantităţi prea mari, mai ales cel sub formă nitrică, pe plante apar arsuri severe ce pot compromite recolta. Cauze ale carenţei de azot pot fi neaplicarea îngrăşămintelor, îmburuienarea culturii, accentuată de secetă şi alţi factori. În diagnoza vizuală pot exista confuzii, de exemplu şi la azot, şi la potasiu apar cloroze pe frunzele bazale, însă deosebirea este că la azot cloroza progresează lent, gradual, pe frunze, către nervura principală, în timp ce la potasiu cloroza înaintează rapid în ţesutul verde şi necroza evoluează rapid. Deficienţa de azot duce la o producţie mică, iar în cazul toxicităţii apar

www.agrimedia.ro

Carenţa de magneziu este cel mai uşor de identificat. Magneziul are rol important în sinteza clorofilei şi o carenţă în acest sens duce la cloroze, la îngălbenirea ţesutului, simptomele apar întâi pe frunzele bazale, unde se manifestă sever, însă cloroza nu se aseamănă cu cea în cazul carenţei de azot, care este aproape uniformă pe limbul foliar, ci cloroza se manifestă printre nervurile principale”, a explicat dl Budoi. Potrivit acestuia, cunoaşterea acestor simptome specifice carenţelor sau exceselor diferitelor elemente nutritive în plantă este extrem de folositoare pentru că se pot depista la timp şi, cel mai important, se pot corecta. Evenimentele organizate de Agrium-Agroport România au ca scop furnizarea de informaţii folositoare privind utilizarea eficientă a îngrăşămintelor chimice, identificarea celor mai potrivite soluţii şi tehnologii noi cu scopul creşterii profitabilităţii fermelor agricole.

BSFT, un joint-venture între OCP (Maroc) şi Toros Tarim (Turcia), asigură furnizarea de îngrăşăminte inovatoare, adaptate la piaţa românească, iar Agrium-Agroport România asigură o disponibilitate continuă şi o distribuţie teritorială optimă a acestor îngrăşăminte. Grupul OCP este lider global în producţia şi exportul de fosfat, îngrăşăminte pe bază de fosfor şi produse conexe. Agrium este unul dintre cei mai mari producători şi distribuitori de îngrăşăminte din lume. Este singura companie cotată la bursă care activează pe întregul lanţ de distribuţie a inputurilor pentru agricultură, fiind lider pe piaţă în acest domeniu în America de Nord şi Australia. Agrium-Agroport România este lider în importul şi distribuţia de îngrăşăminte în România, având o structură logistică dezvoltată de-a lungul Dunării, în porturile Constanţa, Brăila, Galaţi, Olteniţa, Giurgiu şi Drobeta Turnu-Severin.

Aprilie 2014 51

Ana MUSTĂŢEA

necroze severe pe frunzele bazale şi chiar arsuri pe întreaga plantă. Simptomul tipic în cazul carenţei cu fosfor este apariţia nuanţelor violacee pe frunzele bazale, ce se răspândesc de jos în sus pe plantă. Plantele sunt firave, cu sistem radicular slab dezvoltat, ceea ce le expune mai mult la fenomenul de secetă şi, pentru că planta nu poate să exploreze un volum mai mare de sol, apar carenţe şi de alte elemente nutritive pe care le-ar fi luat din sol dacă avea rădăcini bine dezvoltate. Carenţa de fosfor conduce la întârzierea procesului de înflorire. În cazul carenţei de potasiu, apar necroze pe frunzele bazale, ce „muşcă” din ţesutul verde, iar pereţii paiului, în cazul plantelor păioase, sunt mult mai subţiri şi astfel sunt predispuse la cădere, iar boabele rămân şiştave. La porumb, tulpina este atacată de diverse boli patogene, gen ciuperci, ce duc la frângerea tulpinii, la căderea plantelor şi la imposibilitatea recoltării mecanizate.

Demonstraţii cu utilaje Maschio Gaspardo la fermieri acasă După succesul de anul trecut al demonstraţiilor făcute în faţa agricultorilor cu maşina de stropit autopropulsată Uragano, anul acesta, Maschio Gaspardo va organiza noi demo tour-uri, atât cu Uragano, cât şi cu alte utilaje. „Compania noastră pune un accent foarte mare pe aceste demonstraţii în câmp. Practic, mergem la client acasă, iar acest lucru înseamnă că pentru noi fiecare fermier este important. Nu încercăm să adunăm 50 de fermieri la un loc. Este de ajuns unul. Studiem piaţa şi mergem la potenţialii clienţi, la oamenii cu adevărat interesaţi. Nu o să mergem să facem o probă în câmp la agricultori care au 100 de hectare cu o maşină care necesită minimum 700-800 de hectare”, spune Andrea Gobbo, director comercial al Maschio Gaspardo România. Toate demonstraţiile în câmp sunt făcute împreună cu dealerii. „Dealerii merg la clienţi şi discută şi, în funcţie de datele pe care le avem de la fiecare dealer, facem o selecţie şi o programare”, adaugă Andrea Gobbo.

Elena ANGHEL

Corona + Manta = Corsaro Tour Primul eveniment pe lista celor organizate de Maschio Gaspardo se numeşte Corsaro Tour. Vor fi duse în ferme semănătoarea universală Corona, cu bara de cereale, şi semănătoarea de prăşitoare Manta, pe opt rânduri, cu element de semănat MTR. Corsaro Tour a început pe 3 aprilie, în Dolj, şi se va încheia pe 14 mai, în Timiş, după ce va trece prin 27 de ferme. Corona este o semănătoare universală, de fapt un buncăr pneumatic tractat pentru seminţe, care poate fi echipată şi cu bara de cereale, şi cu semănătoare de prăşitoare. În turul din această perioadă, va fi echipată cu bara de cereale. Are cuplaj în două puncte de categoria a III-a ISO/ASAE şi K700, cuplaje posterioare în trei puncte, 52 Aprilie 2014

categoria a II-a. Capacitatea buncărului este de 3.500 de litri. Corona are nevoie de o putere a tractorului de minimum 180 CP. Are 12 roţi 405/70-R20 cu rânduri asimetrice de 200 mm. Alte caracteristici: acţionare electrică dozator, conexiune ISOBUS ISO 11783, cuvă de calibrare şi golire, cântar electronic, scară de inspecţie, două rânduri de discuri dinţate (15 dinţi), independente, amortizare la silent block, reglare hidraulică a adâncimii discurilor, timonă reglabilă, instalaţie de frânare cu aer. Semănătoarea Manta poate lucra şi împreună cu semănătoarea Corona, şi separat, ataşată la tractor. Modelul Manta este ideal pentru însămânţare pentru orice tip de teren, chiar şi foarte puţin prelucrat. Este dotată cu cadru pliabil cu acţiune hidraulică, are element de semănat MTR, roată de compresie în V din cauciuc, un disc de semănat standard pe element, vacuumetru.

Uragano Tour, de două ori în acest an Imediat ce se va termina Corsaro Tour, Maschio Gaspardo va începe, la mijlocul lunii mai, un nou tur în toată ţara, de data aceasta cu sprayerul autopropulsat Uragano. Acelaşi tur urmează să fie reluat apoi şi în toamnă, în septembrie-octombrie. „Turul făcut cu Uragano anul trecut ne-a ajutat să vindem nouă astfel de maşini. Am văzut cât de eficient este să mergi aproape de client. Am încredere că vom înregistra acelaşi succes”, spune, optimist, directorul comercial. Uragano se foloseşte atât pentru stropitul preemergent, cât şi postemergent. Maşina are trei variante din care pot alege fermieri: Uragano 3000 (rezervor de 3.000 de litri), Uragano 2000 (rezervor de 2.000 de litri) şi Uragano 4000 (rezervor de 4.000 de litri). Uragano 3000 are o lungime de 7.280 mm, lăţime de 2.550 mm, greutate de 7.250 kg şi înălţime de 4.000 mm. Are motor Diesel John Deere 6068HF285 cu turbosuflantă, cu o putere de 170 CP. Maşina are anvelope de tipul 270/80 R36. Viteza maximă de

deplasare este de 20 km/h la lucru în câmp şi maximum 40 km/h pe drumurile publice. Utilajul are frâne pentru roţile din spate, compresor de aer folosit pentru curăţarea maşinii, sistem de gestiune automată a secţiunilor de distribuţie a rampei, prin sistem GPS. Sistemul de direcţie este controlat electronic, hidraulic la roţile anterioare şi electronic la roţile anterioare.

Preţuri atractive şi pentru alte utilaje În afară de campaniile care presupun demonstraţii în câmp, Maschio Gaspardo mai desfăşoară şi alte campanii, împreună cu dealerii. „Pe lângă campania cu semănătoarea MT, mai avem una cu sprayere. Promovăm trei sprayere: Giove, o maşină mică, de 1.200 de litri şi cu un braţ de 12 m; Sirio, o maşină tractată care are un braţ de 18 m şi 330 de litri; Pompeo, care are un braţ de 24 m. Am făcut o promoţie foarte bună pentru dealeri, iar ei la rândul lor vând fermierilor la preţuri foarte bune. Mai multe informaţii puteţi găsi la dealer. Mai promovăm plugurile Lelio S3 şi Lelio M4. Preţul este de 6.300 de euro, cel de trei trupite, şi 8.900 cel cu patru trupiţe. Garanţia este de 2 ani”, adaugă directorul comerical al companiei. Programul Corsaro Tour este următorul: 3 aprilie - Bistreţ, Dolj; 4 aprilie - Slatina, Olt; 5 aprilie - Radomireşti, Olt; 6 aprilie - Roşiori de Vede, Teleroman; 9 aprilie - Miroşi, Argeş; 10 aprilie - Vâlcelele, Călăraşi; 11 aprilie - Mihăileşti, Giurgiu; 12 aprilie - Rădoieşti, Teleroman; 13 aprilie Lilieci, Ilfov; 14 aprilie - Drăgoeşti, Ialomiţa; 15 aprilie - Amaru, Buzău; 16 aprilie Slobozia, Ialomiţa; 17 aprilie - Urleasca, Brăila; 28 aprilie - Măcin, Tulcea; 29 aprilie - Costeşti, Vaslui; 30 aprilie - Movileni, Iaşi; 7 mai - Viişoara, Cluj; 8 mai - Turda, Cluj; 9 mai - Mihai Viteazu, Cluj; 10 mai - Luna, Satu Mare; 11 mai - Bocsig, Arad; 12 mai - Beresgău Mare, Timiş; 13 mai - Comlosu Mic, Timiş; 14 mai - Comlosu Mare, Timiş.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 53

Pentru a fi mai aproape de clienţii săi şi pentru a răspunde solicitărilor acestora, firma MEWI a deschis o nouă filială, amplasată în localitatea Valea lui Mihai, judeţul Bihor, şi care va deservi zona de nord-vest a ţării. Inaugurarea a avut loc la data de 21 martie a.c., în prezenţa fermierilor şi a reprezentanţilor companiilor producătoare de tehnică agricolă performantă cu care firma colaborează, precum Fendt, Challenger, Valtra, Horsch, Rauch, Geringhoff, Krampe, Knoche, Stoll, Mascar şi Merlo.

MEWI a inaugurat o nouă filială Evenimentul festiv a debutat cu respectarea unei vechi tradiţii dacice, ce presupune plantarea de pomi în prima zi de primăvară astronomică, 21 martie, simbolizând astfel renaşterea naturii. După acest moment, gazda a susţinut o serie de prezentări, iar cuvântul de deschidere i-a revenit dlui Volker Schröder, administratorul firmei MEWI. Acesta a apreciat potenţialul agricol al României şi a susţinut că sunt condiţii la ora actuală pentru realizarea unei agriculturi eficiente. „Rolul firmei noastre este acela de a pune la dispoziţia fermierilor români maşini şi utilaje agricole performante. Clienţii sunt cel mai important element în dezvoltarea MEWI şi, dacă vreodată vom uita acest lucru, vă rugăm să ne amintiţi. Sperăm să ne onoraţi să fiţi în continuare clienţii noştri şi să ne spuneţi atât mulţumirile, cât şi nemulţumirile pentru a ne dezvolta împreună”, a afirmat dl Schröder. În privinţa asigurării service-ului, administratorul firmei a subliniat că standardele vor trebui să rămână întotdeauna la nivel înalt. Firma MEWI a împlinit pe piaţa 54 Aprilie 2014

autohtonă de profil 19 ani de activitate şi este filiala companiei germane Heinrich Schröder Landmaschinen, o afacere de familie a cărei istorie începe în anul 1810. Cristian Dănescu, director general al MEWI, vizibil emoţionat, a afirmat că este mândru atât de istoria firmei-mamă, cât şi de cei 19 ani petrecuţi în cadrul firmei MEWI. În acest timp, numărul angajaţilor a crescut de la 5 la peste 100, iar mai mult de jumătate dintre ei sunt implicaţi în activitatea de service. „Fără livrarea rapidă a pieselor de schimb este imposibil să ţii clienţii mulţumiţi”, a susţinut dl Dănescu. Un alt vorbitor a fost dl Bernhard Stocker, reprezentant al AGCO, care a spus că, pe lângă colaborarea profesională pe care o are cu reprezentanţii firmei MEWI, are cu aceştia şi o relaţie amicală, fapt ce a contribuit la reţeta succesului. „Ca producători, noi încercăm să realizăm produsul care se apropie cel mai mult de nevoile clienţilor noştri, dar această etapă reprezintă doar jumătate de drum, cealaltă fiind realizată de partenerii noştri

din teritoriu. Sper ca succesul nostru să crească la fel ca şi pomii pe care i-am plantat”, a spus acesta. Programul evenimentului a mai cuprins prezentarea utilajelor şi maşinilor agricole aflate în curtea sediului, parte ce a fost susţinută de dl Florin Văluşescu, manager regional MEWI.

Investiţiile continuă În 2013, MEWI a inaugurat trei sedii, la Işalniţa (Dolj), Ovidiu (Constanţa) şi Tureni (Cluj), urmând ca în acest an să deschidă alte două filiale, una la Drajna (Călăraşi) şi cealaltă la Bolintin (Giurgiu). „Împreună cu delearii noştri deservim întreaga ţară şi astfel vom putea vinde peste 1.000 de utilaje şi maşini agricole în fiecare an”, a susţinut directorul general al MEWI. Filiala de la Valea lui Mihai dispune de o suprafaţă totală de 600 mp şi cuprinde, pe lângă birouri şi alte anexe, o hală-atelier de reparaţii şi o magazie de piese de schimb, pentru ca fermierii locali să beneficieze de livrări prompte şi un service rapid şi bine efectuat, adică tocmai ceea ce caracterizează

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 55

compania cu origini germane. „Construcţia este gândită în aşa fel încât s-o putem extinde, atât în zona de atelier, cât şi a pieselor de schimb. Suprafaţa exterioară, aflată în proprietate, este de 2,4 ha, din care îngrădită circa 1 ha. Capacitatea de stocare se apropie de cea de la sediul nostru din Orţişoara, de circa 9-10 mii de repere. Investiţia în noua filială a fost mai mare decât cea propusă iniţial, ajungând la aproximativ 650 mii de euro. La ora actuală, aici lucrează opt angajaţi, dintre care patru sunt tehnicieni de service. În această zonă, avem circa 80 de clienţi şi printre principalele produse comercializate în regiune se numără tractoarele marca Fendt de putere mare şi semănătorile şi utilajele de prelucrat solul Horsch”, a afirmat dl Daniel Mayer, director tehnic MEWI. Deschiderea noului punct de lucru i-a bucurat pe mulţi fermieri, clienţi ai firmei şi nu numai; aceştia au apreciat eforturile companiei de a veni mai aproape de ei cu tehnică agricolă performantă şi servicii postvânzare de calitate. De aceeaşi părere este şi de dl Sandor Darabont, administrator al SC Sadelli Prodcom Biharia, care a dorit s-o împărtăşească în cadrul evenimentului inaugural. Opiniile altor agricultori cu care am avut ocazia să vorbesc pe această temă g se regăsesc în rândurile de mai jjos.

Fendt. În fermă, avem două tractoare Fendt, modelele 716 şi 936. Investiţiile sunt făcute în urmă cu 4-5 ani. Orţişoara, unde se află sediul firmei, este departe de noi, sunt circa 350 km, şi faptul că au înfiinţat această filială aici, mai aproape de noi, este un lucru bun pentru fermieri şi din punct de vedere al service-ului. Service-ul este întotdeauna important. Când utilajele sunt noi, cât sunt în garanţie, intervenţiile se fac doar de către unitatea specializată MEWI. În fermă, operatorii au fost şcoliţi de cei de la MEWI. Societatea expolatează o suprafaţă de 460 ha şi face parte dintrun grup de firme care gestionează mai multe ferme agricole. În grupul de firme s-au mai făcut investiţii în semănători Horsch, discuri de prelucrare Knoche etc. Sunt utilaje şi maşini agricole performante şi suntem mulţumiţi de modul în care lucrează ş de rezultatele ppe care le avem.” şi

Marian Fent, administrator SC Agro Toten, localitatea Cauaceu

Alexandru Erdei, inginer SC ANCA MM, localitatea Tâşnad „Lucrăm de mai mulţi ani cu maşinile agricole pe care le comercializează firma MEWI, cum ar fi tractoarele 56 Aprilie 2014

„De la MEWI am achiziţionat, în 2005, printr-un proiect SAPARD, o combină Fendt, modelul 5220, de care suntem mulţumiţi, şi un tractor Fendt 412. Am dorit să accesăm fonduri europene şi prin FEADR, ca să continuăm modernizarea exploataţiei, însă, din păcate, nu ne-am mai calificat după noile condiţii. Combina pe care o avem va trebui s-o schimbăm şi am venit să ne interesăm de sistemul buy-back pe care îl propune MEWI. Ne orientăm spre acelaşi model de combină pentru că ne-am obişnuit cu el, este fiabil, uşor de condus,

este o combină bună pentru noi. Lucrăm o suprafaţă agricolă de 400 ha. Tractorul nu-l schimbăm pentru că este foarte bun, are o durată de viaţă mai lungă decât o combină. De la această firmă mai avem un plug marca Rabe. Tot ce am cumpărat sunt produse performante, de calitate.”

Irina Şuteu, administrator SC Agricola Agrosanto, localitatea Sântion „Exploatăm o suprafaţă agricolă de 650 ha, iar cu firma MEWI lucrăm de 8 ani şi suntem muţumiţi de această colaborare. La început am cumpărat o combină şi un tractor marca Fendt, iar apoi am mai achiziţionat un tractor Fendt şi unul Valtra. Aproape tot necesarul de utilaje, cum ar fi maşinile de erbicidat, combinatorul, le-am achiziţionat de la această firmă, fie cu bani europeni, fie din surse proprii. Ultima oară când am făcut investiţii în tehnică agricolă a fost în urmă cu 4 ani, iar acum am dori să cumpărăm o combină Fendt şi un tractor Valtra de 150 CP. Faptul că au deschis aici filială înseamnă pentru noi mult, pentru că sunt mai aproape. Ferma o avem lângă Oradea şi până la Valea lui Mihai nu facem mai mult de 60 km. Mai întotdeauna se strică ceva, atunci când ai cea mai mare nevoie şi este important ca firma furnizoare să fie la o distanţă mică de fermă. Permanent investim în tehnică şi nu neapărat că apare ceva nou, ci pentru că dotările din fermă se uzează.”

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 57

Tehnologia de cultură a spanacului - Spinacea oleracea L. Spanacul este originar din Asia Centrală. A fost adus de către arabi în Spania din Persia, răspândindu-se şi în alte ţări din apusul şi din sud-estul Europei, de unde a fost trecut în America de Nord. Este mai puţin cultivat în Africa şi America de Sud. În România, după cum consideră V. Voican şi colaboratorii, spanacul se cultivă în toate regiunile ţării, în primul rând în jurul oraşelor mari şi al centrelor de prelucrare industrială. Spanacul este o legumă bogată în substanţe nutritive, în săruri minerale (potasiu, calciu, iod şi fier) şi vitamine, (vitamina C, 59 mg/100 g), cu un efect favorabil asupra regenerării aparatului digestiv. Frunzele de spanac sunt folosite atât în arta culinară casnică, având diferite întrebuinţări, cât şi ca materie primă în industria de conserve, la fabricarea de făină vitaminizată şi a diferitelor pireuri, simple sau condimentate. Cultivarea spanacului este simplă şi mai puţin costisitoare, mai ales atunci când se ajunge la mecanizarea integrală, aşa cum se practică în numeroase ţări cu legumicultura avansată.

Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie Căldură - spanacul este puţin pretenţios faţă de căldură. Sămânţa încolţeşte chiar şi la 2-3 grade Celsius. Plantele tinere suportă brumele şi chiar îngheţul solului, rezistă până la -5, -6 grade Celsius; de aceea ele pot ierna în câmp (semănături de toamnă), cu condiţia să prezinte o rozetă cu 2-3 frunze, mai ales dacă plantele vor fi acoperite cu zăpadă. Temperatura optimă pentru creşterea spanacului este de 14-15 grade Celsius. Temperaturile 58 Aprilie 2014

ridicate din timpul vegetaţiei grăbesc apariţia tulpinilor florale şi reduc simţitor producţia de frunze. Lumină - spanacul cultivat pentru frunze este puţin pretenţios la intensitatea luminii. Manifestă însă sensibilitate faţă de durata fotoperioadei, deoarece în condiţii de zi lungă emite mai repede tulpini florale, tendinţa fiind mult mai accentuată dacă la durată mare a fotoperioadei se asociază şi seceta. Din acest motiv, semănăturile efectuate mai târziu în primăvară sau plante care formează mai repede tulpini florale duc la diminuarea producţiei. Sol - perioada scurtă de vegetaţie a spanacului face ca acesta să pretindă un sol mijlociu, bogat şi cu suficientă umiditate (dar fără exces), cu reacţie neutră. Hrana - îngrăşămintele organice (gunoiul de grajd bine descompus), ca şi cele chimice uşor solubile, în special cele cu azot, contribuie la creşterea simţitoare a producţiei. Răspunde bine în cultură la aplicarea a 30-40 de tone de gunoi de grajd bine descompus, 300 kg superfosfat, 100-120 kg sare potasică şi 150-200 kg azotat de amoniu la hectar. În condiţiile din România, spanacul este o plantă anuală, care în primele faze de creştere formează o rozetă de frunze, ce constituie partea care interesează pentru consum, iar mai târziu emite tulpini florale. Cultura pentru consum durează 40-50 de zile, iar pentru producerea de sămânţă 80-100 de zile. Apariţia plantulelor are loc, în general, după 8-12 zile de la semănat. Într-un sol uscat, plantele răsar abia după 20 de zile. Plantele tinere au cotiledoanele de formă alungită, de culoare verde închisă. Rădăcina este pivotantă şi pătrunde adânc în sol. Frunzele sunt sagitate, mai mult sau mai puţin gofrate, verzi şi cărnoase, de forme şi dimensiuni diferite în funcţie de soi,

şi formează în prima parte a perioadei de vegetaţie o rozetă de 8-12 bucăţi. Tulpina florală apare în centrul rozetei de frunze, mai devreme sau mai târziu, în funcţie de epoca de semănat şi sexul plantei. În mod normal, tulpina florală apare mai devreme la semănăturile târzii de primăvară şi la plantele mascule. Aceasta poate să aibă o înălţime de 60-70 cm, este goală la interior şi cu ramificaţii, care poartă fie flori femele, fie flori mascule. Florile sunt unisexuate, dioice şi au polenizare alogamă anemofilă. Plantele mascule au florile dispuse în inflorescenţă sub formă de spic, înfloresc mai devreme, dar se trec mai curând în comparaţie cu cele femele. Plantele femele formează frunze mai multe în rozetă, mai mari, mult mai cărnoase şi fragede, iar tulpinile florale apar şi înfloresc mai târziu decât cele mascule. Florile la plantele femele sunt aglomerate la subsoara frunzelor din partea superioară a ramificaţiilor tulpinii florale. Mai rar se întâlnesc şi plante hermafrodite, care de obicei înlocuiesc plantele femele. Raportul normal, în cultură, între plantele femele şi cele mascule este de 1:1. Polenizarea florilor durează o perioadă de timp relativ lungă, deoarece nu tot polenul unei flori se răspândeşte cu ajutorul vântului într-o singură zi. Fructul de spanac este o achenă sferică sau colţuroasă, care are o singură sămânţă. Culoarea fructelor este verzuie sau cenuşie. La soiurile de spanac cu seminţe colţuroase (ţepoase), învelişul este foarte întărit. Fructele sferice au diametrul de aproximativ 3-3,5 mm, iar cele colţuroase au 4-9 mm lungime, 3-4 mm lăţime şi 1,5-2 mm grosime. Într-un gram intră 85-90 de seminţe colţuroase şi 110-120 de seminţe rotunde. Facultatea germinativă a seminţelor de spanac este de 50-70%, iar durata facultăţii germinative este de 4-5 ani.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 59

Tehnologia de cultivare a spanacului în câmp Rotaţia culturilor - în asolament, pentru cultura spanacului, sunt considerate ca plante premergătoare foarte bune: mazărea, fasolea, cartofii, tomatele şi rădacinoasele, iar ca bune: ardeiul, vinetele, ceapa şi prazul. Revenirea pe aceeaşi solă se face la 3-4 ani. Cultivându-se mult în sistemul culturilor succesive, se înţelege că locul spanacului în asolament este şi în funcţie de cultura de bază. Spanacul cultivat în sistemul culturilor succesive poate să aibă o poziţie de cultură anterioară faţă de cultura de bază (exemplu: tomate, ardei, pătlăgele vinete, fasole); să fie o cultură de bază, la însămânţările de primăvară de timpuriu, precum şi ca o cultură următoare, după cultura de bază (exemplu: mazărea şi fasolea de grădină, cartofii timpurii, ceapa), când se însămânţează pentru consumul de toamnă.

Victor VĂTĂMANU

Epoca de înfiinţare - spanacul se poate semăna pe o perioadă lungă din an, ca de exemplu: semănat toamna devreme, la sfârşitul lunii a august-începutul lunii septembrie, pentru a se recolta la 10-20 octombrie; semănat toamna târziu, la 12-20 octombrie, pentru a se recolta primăvara, pe la jumătatea lunii aprilie; semănat în primăvară, foarte timpuriu, din luna martie, pentru a se recolta în luna mai. Cultura spanacului efectuată în epocile menţionate corespunde atât cerinţelor plantei, cât şi consumului maxim de spanac pe piaţă. Pregătirea terenului - fertilizarea de bază se face cu gunoi de grajd bine descompus şi 2/3 din îngrăşămintele chimice cu fosfor şi potasiu. Arătura adâncă pentru afânarea solului se face la adâncimea de 20-25 cm şi în paralel cu încorporarea îngrăşămintelor. Mărunţirea şi nivelarea arăturii se face fie toamna, înainte de executarea semănăturilor de toamnă, fie primăvara, înainte de executarea semănăturilor de primăvară, realizând totodată şi încorporarea în sol a îngrăşămintelor cu azot. Modelarea terenului se recomandă 60 Aprilie 2014

să fie făcută înainte de semănat. În cazul când în perioada august-septembrie, când se pregăteşte terenul pentru semănatul toamna devreme, solul este uscat, este necesar ca să se facă mai întâi irigarea terenului, cu scopul de a se executa lucrările de pregătire a solului în bune condiţii. Înfiinţarea culturii Tehnica de semănat: însămânţarea se face cu maşina de semănat universală. Schema de semănat: pe teren nemodelat, se seamănă în benzi de şase rânduri, cu distanţa între rânduri de 20 cm, iar între benzi de 60 cm. Această schemă permite accesul mijloacelor mecanice pentru alte lucrări; pe teren modelat, se seamănă pe coronamentul stratului înălţat, câte două benzi, fiecare cu câte două rânduri. Distanţa între rânduri este de 25 cm, iar între benzi 34 cm, cu zone de protecţie la rigole de 10 cm. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm, dacă semănatul se face primăvara sau toamna devreme, şi de 3-4 cm dacă semănatul se face toamna târziu. Norma de sămânţă este de 15-25 kg/ha, după cum sămânţa are facultatea germinativă mai mare sau mai redusă şi după epoca de semănat (la semănatul de toamnă târziu cantitatea de sămânţă se măreşte cu 20%). Lucrări de întreţinere Tăvălugirea semănăturii se face cu tăvălugul de lemn, numai pe solurile uşoare şi afânate, nu însă şi la semănăturile făcute toamna târziu, când se poate forma crusta. Completarea golurilor se face imediat ce se observă rândurile, folosind sămânţă umectată. Reţinerea zăpezii se face pe semănăturile din câmp care iernează, folosindu-se parazăpezi din valuri de coceni, vrejuri etc. Lucrarea cu grapa stelată se execută dacă se formează crustă de gheaţă sau polei. Evacuarea apei provenite din ploi şi zăpadă, dacă stagnează pe cultură, se va face ori de câte ori este nevoie. Fertilizarea fazială se face înainte de prima praşilă, când se împrăştie în cultură 4-5 tone de mraniţă, amestecată

cu 150 kg de azotat de amoniu la hectar. Prăşitul se execută pentru distrugerea crustei şi a buruienilor, când spanacul are 3-4 frunze adevărate şi pentru încorporarea îngrăşămintelor. Răritul se face dacă plantele au răsărit prea des, o dată cu primul prăşit. Irigarea se aplică atât la culturile rezultate din însămânţările timpurii din toamnă, cât şi la cele din semănăturile târzii de primăvară; în caz de secetă, se udă cultura de 1-2 ori, cu norme de udare de 250-300 metri cubi apă la hectar. Combaterea agenţilor patogeni se va face cu operativitate, când este cazul, mai precis când se primesc buletinele de avertizare din partea laboratorului fitosanitar judeţean. Combaterea dăunătorilor se face imediat după primirea buletinului de avertizare, în special împotriva păduchelui negru de frunze (Doralis fabae), cu luarea măsurilor obligatorii de precauţie necesare (timp de pauză, încadrarea în doza recomandată ş.a.). Recoltarea - poate începe când plantele au 5-6 frunze, prin smulgerea plantelor celor mai mari. Operaţia de recoltare trebuie să se termine înainte de apariţia tulpinilor florale. Recoltarea definitivă se face fie prin smulgerea plantelor, fie, mai bine, prin tăierea lor cu razul, cu săpăliga sau cu unelte Wolf cu 1 cm de rădăcină. Spanacul recoltat prin smulgere sau tăiere se curăţă de pământ, dacă este cazul se spală (prin duş cu apă rece) şi se ambalează în lădiţe sau coşuri (10-20 kg), transportânduse apoi, în timp scurt, la locul de valorificare, protejat de praf şi arşiţă. Recoltarea se poate face şi mecanic, cu combine speciale, ceea ce impune ca în momentul recoltării cultura să nu aibă buruieni, să fie în stare de vegetaţie optimă, recolta urmând să fie transportată în cel mai scurt timp direct la fabrică. Producţia poate să oscileze între 8 şi 10 tone/hectar pentru spanacul semănat primăvară sau toamna timpuriu şi 15-20 tone/hectar pentru culturile făcute prin semănat toamna târziu.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 61

Tehnologia de cultură pentru cicoarea de Bruxelles - Cichorium intybus L Sub forma în care se consumă astăzi, andiva este una dintre cele mai recente legume, întâmplarea făcând ca un grădinar al grădinei botanice din Bruxelles să descopere un muşuroi de frunze ce acopereau câteva rădăcini de cicoare de Magdebourg (cicoare amară, cicoare de cafea), prezenţa unor muguri hupertrofiaţi, etiolaţi, cu un gust care a meritat reluarea „experimentului într-o formă controlată”. Cultura de cicoare de Bruxelles pentru andive s-a răspândit în Europa Occidentală, mai ales în Franţa şi Olanda, ierarhia producţiei în ţările Comunităţii Europene fiind următoarea: Franţa = 230.000 de tone (37,5%); Belgia = 90.000 de tone (22,4%); Olanda = 70.000 de tone (17,6%); Spania = 7.000 de tone (1,8%) ş.a. În România, cultura de cicoare de Bruxelles pentru andive a apărut în 1920-1925, fiind introdusă de misionari belgieni, care au concesionat diverse industrii în Moldova (municipiul Roman). Cicoarea de Bruxelles se cultivă pentru mugurele terminal hipertrofiat etiolat (andivă, păpuşă), care se obţine din rădăcini mature, prin forţare, şi care se formează aproape exclusiv pe seama substanţelor de rezervă acumulate anterior în rădăcină. Rădăcina este pivotantă, asemănătoare cu cea a pătrunjelului, care apoi se tuberizează, fiind utilizată la forţare pentru obţinerea andivei. Conţine inulină şi intibină. Frunzele sunt lanceolate, dinţate pe margine, peţiolate, dispuse în rozetă strânsă. Mugurele care rezultă în urma forţării, numit „andivă” sau „păpuşă”, este format din frunze strânse, etiolate, având lungimea de 10-15 cm şi greutatea de 50-120 de grame. 62 Aprilie 2014

Tulpina floriferă, cu talia de 1,4-1,8 m înălţime, cu ramificaţii laterale florifere, creşte în al doilea an de cultură din mugurele format la baza rozetei pe capul rădăcinii. Florile sunt de culoare albastră (uneori albe sau roz), dispuse în capitule, grupate câte 20-25 la un loc. Înfloritul are loc în luna iulie. Polenizarea este entomofilă, alogamă, fructele (numite seminţe) se formează şi ajung la maturitate relativ repede (25-30 de zile de la polenizare). Fructul este o achenă, numit impropriu sămânţă, cu forma unui trunchi de piramidă, drept sau curbat, cu trei sau patru feţe, acoperit de striaţii longitudinale. Greutatea a 1.000 de seminţe este de 1,25-1,80 grame, într-un gram fiind 500-800 de seminţe. Facultatea germinativă de 75-85% se menţine timp de trei ani.

Cerinţe faţă de factorii de vegetaţie Calitatea păpuşilor de andive este în strictă legătură cu calitatea rădăcinilor. Acestea trebuie să fie pivotante, neramificate, cu diametrul sub colet între 3 şi 6 cm. Căldură - cicoarea de Bruxelles este o plantă suficient de rezistentă la frig, temperatura de germinaţie minimă fiind de 5 grade Celsius, iar cea optimă de 15-20 de grade Celsius; de la germinare până la înrădăcinare este însă sensibilă la frig. Creşterea plantelor în primele faze la temperaturi relativ coborâte duce la vernalizarea plantelor şi, ca urmare, la emiterea tulpinilor florale din primul an. Ca urmare, dacă nu se seamănă toamna sau primăvara prea devreme, aceasta se datorează în primul rând riscului de vernalizare a plantelor, ceea ce ar duce la diminuarea recoltei de rădăcini bune pentru forţat. În al doilea rând, nu se practică forţarea rădăcinilor decât în timpul iernii. Constanţa termică pentru primul an al vegetaţiei este

de 2.100-2.300 de grade Celsius, la care se adăugă pentru anul al doilea încă 1.700-1.900 de grade Celsius. Lumină - faţă de lumină, nu are pretenţii mari, dar cultivarea în condiţii bune de lumină permite obţinerea rădăcinilor cu un conţinut chimic mai ridicat, deci cu valoare superioară pentru forţare. Umiditatea - are cerinţe foarte mari faţă de umezeala solului, chiar de la suprafaţa solului acestuia, în primele 3-4 săptămâni, pentru germinarea şi răsărirea simultană. După ce rădăcina a pătruns în profunzime, nu mai manifestă sensibilitate mare la gradul aprovizionării solului cu apă. Lipsa apei din sol poate stimula formarea tijelor florale din anul I. Hrana - la aplicarea îngrăşămintelor organice, mai ales proaspete, se produce ramificarea rădăcinilor, din acest motiv nu trebuie aplicate direct. Se poate distribui numai gunoi bine descompus, în cantitate de 25 t/ha; îngrăşăminte minerale: 40 kg/ha azot, 120 kg/ha fosfor şi 120 kg/ha potasiu. Sol - solul potrivit pentru această cultură este cel cu textură mijlocie, profund, cu fertilitate medie şi cu un pH cuprins între 6,8 şi 7 (neutru).

Tehnologia de cultivare în câmp la cicoarea de Bruxelles Rotaţia culturilor - în asolament, cicoarea de vară ocupă loc în sola rădacinoaselor şi nu trebuie să revină pe acelaşi teren decât după 3-4 ani. Pregătirea terenului - lucrările de pregătire a solului se fac deferenţiat, în funcţie de textura solului, şi constă în lucrări de toamnă-iarnă şi de primăvară. Fertilizarea de bază se referă la aplicarea îngrăşămintelor chimice cu fosfor şi potasiu în dozele prezentate. Arătura de toamnă - pe terenurile luto-argiloase, se face la

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 63

28-32 cm adâncime şi se lăsă în brazda crudă peste iarnă. Fertilizarea de primăvară - are în vedere administrarea îngrăşămintelor azotoase sau complexe. Afânarea de primăvară - are loc când se lucrează solul cu combinatorul şi grapa, pentru nivelarea acestuia şi distrugerea buruienilor de prima apariţie, precum şi pentru încorporarea îngrăşămintelor administrate anterior. Erbicidarea - aplicarea erbicidelor şi încorporarea acestora pe cât posibil în acelaşi timp. Modelarea terenului - se face în straturi înălţate, cu lăţimea la coronament de 104 cm, în primul rând în zonele secetoase, unde în cursul perioadei de vegetaţie se va face irigarea culturii prin infiltraţie. În zonele cu precipitaţii suficiente, în care cultura nu se irigă, terenul nu se modelează. Toate aceste lucrări de primăvară trebuie eliminate cu circa 8-10 zile înainte de semănat. Patul germinativ trebuie să fie bine mărunţit şi afânat, pentru ca semănatul să se facă în condiţii bune.

Victor VĂTĂMANU

Înfiinţarea culturii Cultura de cicoare de Bruxelles (de vară) se înfiinţează prin semănat. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de soiul (hibridul) cultivat şi de perioada când trebuiesc recoltate rădăcinile pentru a fi supuse forţării. În general, semănatul se poate face de la mijlocul lunii aprilie şi până la jumătatea lunii mai. Întâi se seamănă soiurile foarte timpurii şi timpurii; se pot face şi însămânţări repetate. Tehnica de semănat - pe suprafeţe mari, semănatul se face mecanic, cu diferite tipuri de semănători, semănători echipate cu distribuitori speciali pentru semănatul cicoarei. Schema de semănat - pe teren nemodelat, se poate semăna în rânduri echidistante, la 35-40 cm, sau în benzi cu cinci rânduri, la distanţă între rânduri de 25 cm şi cu lăţimea intervalului între benzi de 50 cm; pe teren modelat, în straturi înălţate, se poate semăna fie trei rânduri pe coronament, la distanţă de 40 cm între rânduri, fie în benzi 64 Aprilie 2014

duble (două benzi a câte două rânduri fiecare), cu distanţa între rânduri de 25 cm, iar între benzi de 40 cm. Prima schemă se utilizează pentru însămânţarea soiurilor cu vigoare mare şi cu perioadă lungă de vegetaţie. Norma de sămânţă la hectar este în funcţie de facultatea germinativă a seminţelor. Astfel, pentru cele care au facultatea germinativă de circa 75% sau mai mult, se vor semăna 2 kg/ha, iar pentru cele cu facultatea germinativă între 66 şi 75% vor fi necesare 2,5 kg/ha. Atunci când este posibilă folosirea seminţei drajate, cu diametrul de 3-3,5 mm şi facultatea germinativă de circa 85%, iar însămânţarea se face cu semănători de mare precizie, norma de sămânţă se reduce considerabil, la 0,850-0,500 kg/ha. Aplicarea acestei metode permite realizarea unei economii însemnate de forţă de muncă pentru asigurarea distanţei dintre plante pe rând (rărit). Adâncimea de semănat trebuie să fie cât mai mică posibil, 0,5-1 cm, pentru ca plantele să răsară rapid, în condiţii de căldură şi umiditate suficiente în sol. Pe solurile nisipoase, adâncimea de semănat poate fi până la 2 cm. Când se folosesc seminţe drajate, adâncimea va fi de 1,5 cm. Tăvălugirea după semănat se face cu tăvălugul neted, de lemn, şi se aplică indiferent de adâncimea de însămânţare, pentru a realiza un contact mai strâns între seminţe şi particulele de sol. Mulcirea semănăturii cu folie se face timp de 1-3 săptămâni şi asigură o bună şi rapidă germinare a seminţelor, deoarece menţine umiditatea în sol la nivelul seminţelor.

Lucrările de îngrijire Răritul se face astfel ca, în funcţie de schemele de semănat, să se realizeze o desime de minimum 250 de mii de plante/hectar la cultura soiurilor timpurii, iar la soiurile târzii de minimum 300 de mii de plante/hectar. În ambele cazuri, distanţa între plante pe rând va fi de minimum 8 cm. Lucrarea de rărit se va efectua atunci când plantele au două sau trei frunze normale, folosind în acest scop săpăliga cu lama activă de 4-6

cm lăţime. Pentru această operaţiune este necesar personal cu experienţă. Combaterea buruienilor se poate face pe cale chimică şi prin prăşit. Practica a arătat că o combatere chimică este cea mai eficientă. În acest scop, se vor folosi substanţele şi dozele indicate de specialiştii agronomi, dar trebuie făcută specificaţia că se vor folosi acele erbicide care au selectivitate pentru cicoarea de Bruxelles. Înainte de înfiinţarea culturii se pot folosi erbicide cu acţiune totală. Prăşitul se poate face manual sau mecanic, cu cultivatoarele din dotare, când cultura a ieşit de sub controlul erbicidelor şi încep să apară buruieni (de regulă dicotiledonate) dintr-o nouă generaţie şi chiar dacă acestea nu sunt, pentru a preveni sau distruge crusta formată la suprafaţa solului. De regulă se fac două praşile mecanice şi una manuală printre plante pe rând, cu săpăliga. Irigarea se practică de regulă în anii şi în zonele secetoase. În aceste condiţii, pe lângă udările menţionate (după fertilizările faziale) se mai fac 2-3 udări, cu norme de 250-300 metri cubi apă/hectar, în special în perioada iulie-august, în care are loc depunerea substanţelor de rezervă în rădăcini.

Recoltarea Rădăcinile se recoltează numai la maturitatea tehnologică. În funcţie de soi, maturitatea tehnologică este atinsă după 19-21 de săptămâni de cultură în câmp. Determinarea maturităţii se face fie biochimic, prin testul Jolivet, fie prin observarea apariţiei alveolei sub colet. Recoltarea se realizează cu un dislocator de rădacinoase, ca să se extragă rădăcina cu lungimea de 20-22 cm. În vederea depozitării sau punerii la păstrat, rădăcinile se fasonează şi se sortează. Este important ca recoltarea rădăcinilor să se facă atunci când ele au atins maturitatea tehnologică. Numai astfel de rădăcini sunt apte să formeze un mugure terminal, mare, cu frunze puternic îngroşate, bun pentru consum. Producţia de rădăcini ajunge la circa 20 de tone la hectar.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2014 65

Caussade Semences face diferenţa Iulia GRĂDINARU, director de marketing Caussade Semences

Groupe Caussade Semences este o companie multinaţională de origine franceză cu tradiţie în ameliorarea speciilor pentru cultura mare şi plante furajere. Portofoliul este unul foarte generos, numărând 50 de specii de cultură, iar genetica companiei se comercializează în peste 34 de ţări de pe toate continentele lumii. Cu o experienţă de peste 50 de ani, Groupe Caussade Semences pune în practică tot profesionalismul echipei pentru a răspunde nevoilor exprimate de partenerii săi: fermieri, distribuitori şi industriaşi de profil. Prin intermediul departamentelor sale, şi-a propus asigurarea perenităţii fiecărei ramuri, ceea ce înseamnă oferirea de soluţii pentru nevoile tuturor celor implicaţi în acest grandios proces agricol, cel care satisface nevoia de bază a societăţii umane - HRANA. Ameliorator multispecii, compania pune în practică cele mai inovative şi performante concepte şi tehnici pentru a susţine agricultura şi sectorul agroindustrial în secolul XXI. În România, Groupe Caussade Semences este prezent din anul 2005. La început, prezenţa a fost definită prin colaborări cu staţiunile de cercetare, pentru a-şi testa varietăţile în condiţiile pedoclimatice din România. Caussade Semences România are ca principale activităţi dezvoltarea/testarea, multiplicarea şi comercializarea seminţelor Caussade Semences. Activitatea de dezvoltare din cadrul subsidiarei din România are ca principal obiectiv identificarea celor mai adaptate varietăţi (soiuri şi hibrizi) la condiţiile pedoclimatice din ţară, astfel încât departamentul 66 Aprilie 2014

comercial să-şi poată construi oferta pornind de la rezultatele de producţie obţinute în condiţiile şi la nivelul tehnologic din România. Programul de dezvoltare cuprinde testări în cadrul staţiunilor naţionale de cercetare agricolă, unde, pe lângă rezultatele privind componentele de randament, raportul de cercetare cuprinde fişe de observaţii ce includ evaluări privind profilul fitosanitar al plantelor, toleranţa/rezistenţa la secetă, ger, cădere, frângere, scuturare etc., în funcţie de specia plantei de cultură din cadrul experienţelor de câmp, foarte riguros înfiinţate şi urmărite. De asemenea, subsidiara din România dispune de cinci centre proprii de testare în cele mai importante zone agricole şi unde în fiecare an testează un număr cel puţin triplu faţă de numărul varietăţilor aflate la comercializare, pentru a putea extrage cele mai performante şi adaptate soiuri/hibrizi. De asemenea, programul de dezvoltare cuprinde şi o serie de loturi demonstrative de producţie, pentru a vedea potenţialul geneticii Caussade Semences în diferite condiţii locale din fermele de producţie vegetală. Grupul Caussade Semences a poziţionat subsidiara din România ca o parte foarte importantă în creşterea capacităţii de producţie, pentru a răspunde atât puternicei sale dezvoltări în Europa Centrală şi de Est, cât şi în afara acesteia. Întregul program de multiplicare din România este supervizat de departamentul de pproducţie ţ şi ş procesare p ţ din Franţa.

Misiunea companiei Misiunea pe care ne-am asumat-o este aceea de a oferi fermierilor şi tuturor celor care activează în sectoarele în care sunt folosite ca materie primă produsele agricole soluţii tehnologice inovative. Inovaţia se regăseşte la nivelul întregului portofoliu multispecii. Portofoliul de specii de cultură este unul foarte generos, însă în România comercializăm următoarele specii de cultură: porumb, floarea-soarelui, rapiţă, sorg, grâu, orz, triticale şi soia. Anual, intenţionăm să adăugăm cel puţin 1-2 specii de cultură, specii ale căror varietăţi (soiuri sau hibrizi) sunt mai întâi testate în diferite condiţii pedoclimatice şi tehnologice din România şi apoi introduse în oferta comercială. Politica companiei este aceea de a nu introduce în oferta comercială nici un soi sau hibrid dacă acesta nu a fost testat cel puţin 2 ani în România.

Noutăţi Anul 2014 introduce în portofoliul Caussade Semences trei hibrizi noi de porumb, Corioli CS, Pincky CS şi Tessali CS, unul de floareasoarelui, Himalia CL, şi doi hibrizi de rapiţă, Mazari CS şi Basalti CS. La cultura de grâu de toamnă, anul acesta au fost înregistrate două noi soiuri, Soshtene şi Soyard. Pentru a demonstra calitatea produselor noastre partenerilor noştri, Caussade Semences organizează în 2014 o serie de evenimente cu rol demonstrativ în toate regiunile din ţară.

www.agrimedia.ro

Ianuarie 2013