Revista AGRIMEDIA - Aprilie 2015 by Agri Media Invest s.r.l.

Ianuarie 2013

Actualităţi din agricultură Campania agricolă din primăvară, care presupune o gamă variată de lucrări specifice, pornind de la pregătirea patului germinativ pentru semănăturile din acest sezon, la administrarea fertilizanţilor şi, după caz, a erbicidelor pe culturile înfiinţate în toamnă sunt mult întârziate din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile din ultimele luni. Topirea zăpezii, lapoviţă, ploile abundente şi fluctuaţii majore ale temperaturii au generat inundaţii şi băltiri pe suprafeţe agricole întinse, determinând amânări semnificative la înfiinţarea culturilor de primăvară, atât în câmp, cât şi în solarii. Întârzierea plăţii subvenţiilor la ovine şi bovine, dar şi cuantumul acestora au determinat acţiuni de protest ale fermierilor atât la nivel judeţean, cât şi central. În această situaţie, primul-ministru, Victor Ponta, a dispus că ministrul Daniel Constantin să rezolve operativ plata subvenţiilor respective, dar şi alte nemulţumiri legate de cuantumul acestora sau de modul de concesionare a suprafeţelor de păşuni. Noul model al cererii unice de plată pe suprafaţă, pentru cele şapte forme de sprijin, aşa cum a fost aprobat de MADR conţine 37 de pagini. Din cauza complexităţii sale, acest nou formular, care trebuie completat şi depus până la data de 15 iunie, este un motiv de nemulţumire pentru organizaţiile profesionale şi pentru beneficiarii subvenţiilor. În această situaţie fermierii speră ca MADR să găsească urgent soluţii tehnice pentru simplificarea

www.agrimedia.ro

birocraţiei sprijinind astfel depunerea cererilor unice de plată în termen. Proiectul noului Cod Fiscal iniţiat de Guvern, care a beneficiat de colaborarea unor patronate şi asociaţii ale producătorilor din industria alimentară, dar şi de consultarea FMI, a Băncii Naţionale, respectiv a Comisiei Europene, a fost supus dezbaterii publice. Ca urmare a acestor demersuri, în şedinţa din data de 7 aprilie 2015, Guvernul României a hotărât ca pentru toate bunurile alimentare, băuturile nealcoolice şi serviciile de alimentaţie publică, TVA să fie diminuată începând cu data 1 iunie 2015 de la 24% la 9%. Potrivit opiniei specialiştilor, această importantă şi curajoasă decizie a Guvernului va determina o mai bună colectare a taxei, o diminuare a evaziunii fiscale şi o creştere a puterii de cumpărare a populaţiei. Decizia diminuării TVA la 9% a fost bine primită atât de consumatori, cât şi de producătorii şi procesatorii din industria alimentară, cu precădere, a celor din sectorul lactate, mai ales că, începând cu data de 1 aprilie 2015, au fost desfiinţate cotele de lapte, măsură ce ar fi determinat o acerbă concurenţă şi chiar dispariţia de pe această piaţă a micilor furnizori autohtoni. Conform promisiunii, în data de 25 martie 2015 conducerea MADR a participat la lansarea sesiunii de primire a cererilor de finanţare din PNDR 2014-2020 pentru Măsurile 4.1 - Investiţii în exploataţii agricole, 6.1 - Sprijin pentru

instalarea tinerilor fermieri şi 19.1 Sprijinul pregătirilor pentru elaborarea strategiilor dezvoltării rurale - LEADER. În acest context, este de remarcat şi întrevederea domnului Phil Hogan, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, cu titularul portofoliului Agriculturii din ţara noastră. Cu acest prilej au fost reliefate progresele realizate de agricultura românească în ultimii ani, dar şi gradul de absorbţie, eficienţă şi modul de gestionare a fondurilor europene. Domnul comisar european Phil Hogan a remarcat impactul benefic al viitoarelor fonduri europene pentru largi categorii ale populaţiei din ţara noastră, întrucât acestea vor asigura finanţarea infrastructurii rutiere la nivel local, agroturismul, conservarea patrimoniului cultural local şi, deosebit de important pentru agricultori, reabilitarea infrastructurii secundare a sistemelor de irigaţii. Şi necesitatea reactualizării zonelor defavorizate a fost un punct important abordat în cadrul discuţiilor dintre cei doi factori decizionali care ar putea fi realizată prin demersuri şi măsuri legislative naţionale, agreate de CE. Realizarea proiectelor sus-menţionate depinde în cea mai mare măsură de modul în care factorii decizionali din agricultură, din administraţia publică locală şi beneficiarii de fonduri vor respecta reglementările CE şi vor promova proiecte eligibile. Simona MUNTEANU Aprilie 2015

ISSN 2069 - 1238 SC AGRI MEDIA INVEST SRL Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti

3 8

Editorial DuPont Pioneer lansează două aplicaţii pentru terminale mobile destinate fermierilor

1 iunie 2015: «Moment istoric!» TVA redusă de la 24 la 9 procente

Bani FEADR pentru fermierii care vor să investească în producţia agricolă

Anul IX, Nr. 4 / 2015 (97) Aprilie 2015

Oierii se tem de dubla impozitare şi ies în stradă

REDACTOR-ŞEF Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031 / 439.97.46

Cargill îşi reafirmă angajamentul de a ajuta comunităţile să prospere

Carnea de pui românească, apreciată la export

Reforma PAC 2014-2020 - noua arhitectură a plăţilor directe

Regimul de irigare a plantelor legumicole

Tehnologia de cultură pentru Rheum palmatum L. - Revent

Lucrările solului la cultura de porumb

Tel. 031 / 439.97.46 Fax: 021 / 317.05.87 redactie@agrimedia.ro

REDACTORI Ana Mustăţea ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32 Victor Vătămanu redactie@agrimedia.ro 0757.11.09.99 Ionel Văduva ionel.vaduva@agrimedia.ro 0757.11.09.96 Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98 CORECTOR Gabriela Dinţă MARKETING redactie@agrimedia.ro 031.439.97.46 ABONAMENTE ŞI DIFUZARE Oana Neagu 0752.24.25.31 031 / 439.97.46 oana@agrimedia.ro CONCEPT GRAFIC & DTP Bogdan Mareş redactie@agrimedia.ro Andrei Arabolea

SUMAR:

Aprilie 2015

AISR - campanie naţională împotriva seminţelor contrafăcute

Cum să câştigi 500 de lei în plus din cultura porumbului cu doar 32 de lei. Secretul fermierilor englezi a fost devoalat

George Turtoi despre modul legal prin care fermierul trebuie «să aibă la dispoziţie» un teren arabil

Bayer: Dacă «bărbierim» cantitatea de erbicid, oferim buruienilor avantajul rezistenţei

Ken Spicer: «Leasingul operaţional poate fi mai practic pentru fermierii români»

Bogdan Ghinia: «Parcul de tractoare şi maşini agricole este înnoit în proporţie de doar 20%»

N okian Tyres şi Valtra au dus recordul mondial pentru tractoare la 130,165 km/h!

A utopropulsatele de erbicidat Househam, «tunate» special pentru Sitaru şi Costandache

66 70

C oroane artistice ale pomilor fructiferi Î nlocuirea viţelor pierite

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015

 În dialog cu fermierii

• Cum vă asiguraţi fluxul de tineri mecanizatori şi cum îi constatat o decădere a sistemului de învăţământ agrico de utilaje şi de maşini agricole, în condiţiile în care nu m Niculai Bereza, administrator SC Biovet SRL şi şef birou Siguranţa Alimentelor de Origine Non-Animală din cadrul DSVSA Tulcea

Fermierul lucrează aproximativ 1.000 ha, iar structura sa de culturi este formată din orz, orzoaică, grâu, porumb, coriandru şi floarea-soarelui. „Înainte de '89, totul era foarte bine corelat între pregătirea forţei de muncă din punct de vedere profesional şi cerinţele concrete, reale, din sfera producţiei. Şcolile erau la rândul lor diversificate pe specialităţi: contabilitate, zootehnie, agronomie, medicină veterinară, încât se putea acoperi cu un personal de pregătire medie întreaga activitate. Din păcate, după 1989, nu s-a mai păstrat acest lucru bun şi am ajuns în momentul de faţă să angajez tineri de 18-20 şi ceva de ani care nu s-au suit niciodată pe utilaje şi pentru care am devenit eu profesor. Nici treabă nu fac cum trebuie, şi nici nu vor avea pregătire complexă, ţinând cont că, lucrând ca mecanic, el trebuie să aibă habar de tehnologia prelucrării materialelor, de rezistenţa acestora, de modul de exploatare şi de gradul de uzură, respectiv de principiile de funcţionare. Ar trebui ca la nivel naţional să se facă aceste lucruri. Eu sunt în Comisia de agricultură din cadrul Parlamentului, una de specialişti din teritoriu pe medicină veterinară şi agronomie, şi am propus aceste lucruri pentru programul de guvernare, care se vrea a fi pus în aplicare. Am propus ca şcolile, învăţământul, să ţină cont de necesităţile şi cerinţele obiective din teren şi din exploatare. Altfel, nu facem altceva decât să ne chinuim şi nici treabă bună nu facem. Nu m-am ferit niciodată să nu spun ceea ce simt, ceea ce cred şi cred că la fel ca şi mine sunt mulţi. Am fost la Semănătoarea şi înainte de '89, şi după aceea; am vrut să cumpăr o combină Sema 110. Am făcut toate demersurile şi până să iasă combina, s-a desfiinţat Semănătoarea. Trebuie să recunoaştem faptul că, dacă înainte de '89, toate datoriile externe au fost plătite de către agricultură (şi eu am fost director la un complex de berbecuţi, iar din 98.000 de capete se făcea export total), în momentul de faţă nu se mai face nimic. Eu cred că strategia şi orientarea sunt greşite din punct de vedere politic în ceea ce priveşte economia românească. Am devenit o ţară agrară. (...) Nu cred că pe liniile de fabricaţie ale uzinei Tractorul Braşov nu puteau să vină şi John Deere, şi Deutz sau oricare alt brand de renume care să producă utilaje atât de necesare României. Acum, zonele unde erau pregătite şi se făcea aşa ceva nu trebuia decât retehnologizare. Am fost la Tractorul Braşov şi la Camionul şi am descoperit că se vând albiuţe, piticei, chiloţei, izmenuţe... S-a făcut parc comercial. Este o greşeală de strategie politică.” 6

Aprilie 2015

Gheorghe Enescu Laurenţiu, administrator SC Agromec Săruleşti SA judeţul Călăraşi

Fermierul lucrează alături de familia sa circa 1.050 ha, din care aproximativ 600 ha cu păioase (orz şi grâu), iar restul prăşitoare - porumb şi floarea-soarelui, de la anul urmând să cultive şi leguminoase - mazăre şi soia. „Noi am pregătit la fermă patru mecanici agricoli. Nu a fost un proiect european, finanţarea fiind internă, pe banii societăţii. Am considerat că este bine ca ei să fie pregătiţi, cu toate că, practic, ştiau meseria. Şi pentru că tot m-aţi întrebat dacă din momentul acesta s-ar începe un proiect de şcolarizare agricolă eficientă a tinerilor, consider că rezultatele se vor vedea de abia peste 10-15 ani. Şi spun asta deoarece un bun mecanizator ar trebui să cunoască foarte bine utilajele şi ar trebui să aibă o relaţie perfectă cu acestea. Când se urcă în utilaj, un bun operator trebuie să ştie exact cum trebuie realizată o anumită lucrare, cum să abordeze un teren accidentat, un consum mai mare, iar seara să sufle filtrele, să asigure vaselina necesară şi un combustibil de calitate şi să nu pună apă în loc de motorină sau ulei. Şi spun toate astea pentru că, în afară de lucrurile bune, din păcate, cei tineri mai învaţă şi lucruri rele de la cei bătrâni. Uşor-uşor se dau şi tinerii mecanizatori pe brazdă, pentru că avem nevoie de aceştia în agricultură. Vă spun cum procedez eu şi cei de lângă mine, pentru că suntem o fermă de familie - efectiv suntem în stânga mecanizatorilor, suntem cu ei în câmp, suntem cu ei în utilaje şi hotărâm cum este cel mai bine ca să avem o productivitate maximă. Pe de altă parte, iertaţi-mă, dar eu sunt mai sceptic că statul va încerca să pună accent pe ramura numită agricultură, implicit pe şcolarizare sau pe producţia autohtonă de utilaje. Şi asta pentru că văd că din ce în ce mai mult cum suprafeţele ţării sunt cumpărate de persoane venite din afară şi de aceea nu cred că se va face nimic în acest demers. Dacă era la noi producţia de maşini şi utilaje agricole, rata şomajului ar fi fost mai mică, probabil că ne-am fi dezvoltat mult mai bine decât suntem, dar sunt sceptic că acest sector se va mai revigora vreodată. Noi avem utilajele noastre, nu lucrăm cu terţi. În ultimii cinci ani am investit în jur de 400.000-500.000 de euro în utilaje şi nu întotdeauna cu credit bancar.“

www.agrimedia.ro

remuneraţi, în condiţiile în care după 1989 s-a col? • Ce ne puteţi spune despre parcul dumneavoastră mai există industrie constructoare în România?

„Avem trei combine, un Fendt şi două Class, două tractoare Fendt, de 260, respectiv 300 de cai putere, un tractor Fendt 312 de 125 CP, unul mai vechi, un 614, un Deutz tot aşa mai vechi. Am şi două tractoare vechi româneşti, mai mult de panoplie, două Universal 650 cu care mai cărăm remorci. (...) Mecanizatorii noştri sunt tineri, provin din vechile SMA-uri, numai băieţi până în 40 de ani. N-au făcut nicio şcoală, au mai lucrat înainte, tineri fiind au prins din vechiul sistem, la Agromec, doi-trei ani au lucrat pe Universal 650, iar după Revoluţie, dacă acelea s-au desfiinţat, s-a angajat fiecare pe unde a apucat. Eu am cinci astfel de mecanizatori care operează şi combină, şi tractor, şi autopropulsată, toate utilajele din secţie. Nu mai avem cursanţi şi licee agricole, probabil din cauză că până acum ne-am descurcat, au venit oameni din rândurile vechilor specialişti, mecanizatori. Într-adevăr, de acum încolo va fi o problemă pentru că generaţiile vechi se duc, noi îmbătrânim, deja dacă ar fi să caut acum un băiat pregătit, nu-l găsesc, n-am nici o şansă. Importatorii şi distribuitorii de utilaje de la care am cumpărat aceste utilaje nu şcolesc gratuit tineri; nu mi s-a făcut o asemenea ofertă. (...) Vă spun sincer - dacă cumpăr un tractor de la MEWI, într-adevăr, mi i-a chemat (n.r. - pe mecanizatori) acolo, câteva zile, au făcut un instructaj, un training, dar atât. Ca să iau însă acum un tânăr de 20 de ani şi să-l şcolesc şi să aibă habar ce înseamnă o cutie de viteze de tractor înseamnă să stea un an pe la noi ca ucenic la locul de muncă, numai aşa învaţă meserie. De regulă, la noi pe zonă li se oferă mecanizatorilor undeva la 2.000 de lei. Asta înseamnă că dacă este în campanie încasează 3.000 de lei şi iarna nu ia nimic. Noi, de regulă, ca să aibă şi ei un venit lunar stabil, le plătim constant această sumă.

www.agrimedia.ro

Florin Iulian Leaua, preşedintele Asociaţiei Agricola Miracol Puieşti (o formă

specială de organizare pe Legea 36/1991), lucrează alături de ceilalţi 700 de asociaţi o suprafaţă de 1.830 ha, fiecare deţinând în medie de 2,5 ha. „Personal, eu am şase hectare şi sunt preşedintele Asociaţiei Miracol din Puieşti, în zona Râmnicu Sărat. Am pornit pe vechea structură a CAP, cu celebrele Universal 650 şi vreo două Universal 445. După ani, am ajuns să deţinem un Fendt 936, trei tractoare Case, din care unul de 250 CP achiziţionat toamna trecută. Am vrut să iau şi şenilat, m-am oprit, nu ştiu dacă am făcut bine sau nu. Fendt este o limuzină, o uzină care lucrează pe câmp, fiabilă, dar, ca orice limuzină, presupune şi o doză de lux, automat şi costuri suplimentare. Într-adevăr, cel care lucrează are o productivitate extraordinară, face lucrare de calitate, dar asta presupune costuri. A fost o evoluţie foarte rapidă de la tractorist la operator. Anul trecut, în Râmnicu Sărat a fost inaugurată noua locaţie a liceului agricol, reabilitat integral; din păcate nu are elevi. Are dotarea cea mai bună ca bază materială dintre toate liceele din zonă, dar nu are elevi. (...) Unii dintre oamenii cu care lucrez sunt recalificaţi au plecat de la Universal 650 şi au ajuns experţi pe Fendt, dar ca ei, unii dornici să se recalifice la locul de muncă, nu mai vin mulţi din spate. Sunt oameni la noi care câştigă de două ori salariul primarului din comună - peste 4.000 de lei pe lună. Noi avem un sistem de plată care depinde efectiv de suprafaţa lucrată – se învârte roata, se alimentează contul. Sunt luni de vârf, sunt luni cu mai puţin, dar una peste alta se pot câştiga bani mult mai mulţi decât în cazul celor care pleacă afară să culeagă căpşune. Din formaţia noastră de 20 de mecanizatori, i-am promovat nu neapărat pe cei cu foarte mare experienţă, nu neapărat pe cei mai serioşi, ci pe cei care atunci când am dat utilajul jos de pe trailer, au pus primii mâna pe scară. Mie mi-a fost frică să pornesc monstrul acela de 300 de cai putere, dărâm jumătate de sat. Cine l-a pornit prima dată a avut curaj. Acesta a fost singurul criteriu. N-am ţinut cont de documente, ci de iniţiativă. L-am auzit că are acasă laptop, desktop, îmi povestea mereu de site-uri de specialitate. Sunt lucrători cu 15-20 de ani vechime pe care efectiv îi văd speriaţi; se uită pe ceas sau la calendar ca să iasă la pensie sau se mulţumesc cu o treabă de doi lei şi zece bani, plimbă un tăvălug pe o margine de tarla, în loc să fac o lucrare complexă, cum sunt manevrarea unei combine, o lucrare de semănat cu un Horsch în spate etc. În ultimii cinci ani am investit în utilaje peste un milion de euro. În 2009 am accesat fonduri FEADR în valoare de 700.000 de euro şi în fiecare an am luat cel puţin un utilaj. Aprilie 2015

Ionel VĂDUVA

Ralea Nicuşor, administrator al unei exploataţii de 1.000 ha luate în arendă (Agroral, Puieşti) şi a uneia de 400 ha care activează sub formă de prestări servicii.

Compania DuPont Pioneer, lider mondial în genetică vegetală, ce furnizează seminţe de înaltă calitate fermierilor din peste 90 de ţări, devine tot mai cunoscută şi pentru serviciile oferite clienţilor săi, menite să contribuie la creşterea productivităţii şi profitabilităţii, ca şi la promovarea de soluţii pentru agricultura durabilă.

iPad

DuPont Pioneer lansează două aplicaţii pentru terminale mobile destinate fermierilor Pornind de la angajamentele de excelenţă pe care şi le-a asumat, dar şi de la realitatea că tehnologia informaţiei continuă, la rândul său, să evolueze şi să fie tot mai mult parte din viaţa cotidiană, firma a lansat de curând două aplicaţii pentru terminale mobile destinate agricultorilor: AQUAmax şi Agro-Assist, din luna martie aflate şi la dispoziţia clienţilor din România. AQUAmax® este un catalog online al hibrizilor de porumb cu acelaşi nume, care furnizează utilizatorului o varietate largă de informaţii despre produs, inclusiv rezultatele obţinute în cultură în diverse zone din ţară. De când Pioneer i-a pus pe piaţă în 2012, hibrizii Optimum® AQUAmax® şi-au demonstrat în mod constant eficienţa, ajutându-i pe cei care i-au cultivat să reducă variabilitatea producţiei în condiţii de secetă şi să atingă randamente-record în condiţii meteorologice normale. Aplicaţia AQUAmax® este utilă şi fermierilor care nu au utilizat niciodată hibrizii AQUAmax. Este disponibilă pentru sistemele de operare iOS (numai pentru iPad, nu şi pentru iPhone) şi Android. 8

Aprilie 2015

Agro-Assist este o agendă digitală, prin care fermierul poate selecta poziţionarea geografică (satul, judeţul), după care aplicaţia îl direcţionează către cea mai apropiată staţie meteorologică, de unde poate să primească informaţii cu privire la precipitaţii şi temperatura solului, inclusiv comparaţii cu niveluri ale perioadei corespunzătoare din anul precedent. Tot cu ajutorul aplicaţiei, utilizatorul poate să-şi configureze singur tehnologia pe care o va aplica pe teren, prin personalizarea calendarului pentru o anumită cultură (porumb sau floarea-soarelui), alegerea hibridulului pe care vrea să-l cultive (doar din gama Pioneer), şi stabilirea lucrărilor agricole (de la arat până la recoltare). Practic, această aplicaţie îl ajută să îşi

ţină singur pe iPhone fişa de câmp. Aplicaţia Agro-Asist îi dă posibilitatea să-şi aleagă hibridul cel mai potrivit pentru zona respectivă, să vadă condiţiile pe care le are în câmp, pe zile, şi producţiile atinse de hibridul respectiv în două sezoane consecutive. „Ca bonus, fermierul poate interacţiona în timp real, prin intermediul aplicaţiei Agro-Asist, cu specialiştii Pioneer aflaţi în zonă“, a declarat Maria Cârjă, directorul de marketing al Pioneer Hi-Bred România. Concret, utillizatorul poate trimite un email direct din aplicaţie, solicitând informaţiile de care are nevoie. Agro-Asist este disponibilă pentru sistemele de operare iOS şi Android şi poate fi descărcată din App Store sau Google Play. “Sperăm ca, în cel mai scurt timp, fermierii din România, care sunt remarcabili prin rapiditatea cu care adoptă noutăţile tehnologice, să încerce facilităţile puse la dispoziţie prin cele două aplicaţii pe care le-am dezvoltat pentru ei. Este o investiţie pe care le-o punem la dispoziţie cu deplina satisfacţie că vom reuşi să le aducem informaţia mai aproape”, a concluzionat Maria Cârjă.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015

Măsura scăderii taxei pe valoarea adăugată de la 24% la 9 procente începând cu 1 iunie 2015 „pentru livrarea (…) de alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în mod normal pentru a completa sau înlocui alimentele“ ar urma să diminueze atât preţurile la raft cu minimum 10 la sută (12,1 la sută spun marii comercianţi), să susţină consumul, să genereze un reviriment al încasării de taxe la buget, cât şi - foarte important de altfel - să susţină locurile de muncă din sectorul agroalimentar şi să ducă la majorarea salariilor în domeniu, susţin liderii sindicaliştilor.

1 iunie 2015: «Moment istoric!» TVA redusă de la 24 la 9 procente „Momentul istoric“, aşa cum a fost denumită această diminuare de TVA chiar de către unul dintre artizanii din umbră ai deciziei - Daniel Constantin (ministrul PC al Guvernului Ponta care a negociat cu şeful Executivului destul de dur această măsură, după ce cu doar o zi înainte era aproape sigură scăderea generală a taxei pe valoarea adăugată la doar 20%), în sfârşit a împăcat şi a adus la aceeaşi masă mai mulţi actori din zone diferite ale sectorului agroalimentar românesc, care, din păcate, au dus până în prezent lupte separate pentru a încerca să obţină de partea sa avantajul diminuării cotei unice. Să ne amintim doar de campaniile individuale ale sectorului panificaţie, carne şi lapte („Taie TVA la carne“, protestele din faţa Parlamentului din decembrie 2014 ale angajaţilor din alimentaţie, tsunamiul de lapte şi închiderea de fabrici de procesare etc.) sau de clinciurile dintre fermieri şi procesatori. Şi totuşi, la 7 aprilie 2015, s-a auzit la unison o voce comună atât a producătorilor din sectorul agroalimentar, 10 Aprilie 2015

cât şi a procesatorilor şi, poate cel mai important, a sindicaliştilor din domeniu. Se ştie cât de greu încercaţi sunt angajaţii din sectorul agroalimentar, ale căror salarii depăşesc doar cu puţin remuneraţia minimă pe economie. Prima previziune pozitivă cu privire la efectele scăderii TVA la alimente a fost realizată pentru Revista AGRIMEDIA de către Dragoş Frumosu, preşedintele „Sindalimenta“. Şeful sindicaliştilor din alimentaţia publică a precizat că locurile de muncă ar urma să fie păstrate de angajatori, investitori care, în opinia sa, de ani lucrează cu profit aproape zero. Mai mult, el crede că salariile ar putea inclusiv să crească în sectorul agroalimentar (de la 1.000-1.200 în sus), majorările beneficiilor urmând să ducă implicit la creşterea consumului, deja susţinut de această măsură a diminuării TVA la alimente, una aşteptată de ani de cetăţenii români. Şeful „Sindalimenta“ se arată însă rezervat când vine vorba de crearea de noi locuri de muncă: „Nu văd neapărat un reviriment al angajărilor în sector.

Nu am, din punctul acesta de vedere, o aşteptare foarte mare, dar cred că se pot păstra actualele locuri de muncă şi cred că în condiţiile unor preţuri mai mici la produsele alimentare pot creşte vânzările, ceea ce înseamnă încasări mai mari atât la procesatori, cât şi taxe încasate într-o sumă mai

www.agrimedia.ro

mare la bugetul statului şi, atât timp cât cred că vor creşte vânzările, atunci aştept (...) păstrarea locurilor de muncă şi creşterea salariilor celor care lucrează în industria alimentară şi care, de foarte mulţi ani, trăiesc undeva la pragul a 1.000-1.200 de lei“. Pe lângă toate acestea, Frumosu consideră că, în sfârşit, după mulţi ani, producătorii români ar putea concura cu importurile de produse alimentare. Singura condiţie, în opinia sa, ar fi aceea ca preţul la raft, „obligatoriu să fie mai mic cu 10-12 procente“. „Poate nu cu 15, dar cu 10-12 procente obligatoriu (n.r. - preţul la raft al alimentelor şi băuturilor nealcoolice) trebuie să fie mai mic“, a spus Frumosu pentru AGRIMEDIA. „Este o măsură de mare curaj luată într-un moment în care situaţia economică nu este roz. Chiar dacă, statistic, avem nişte date bune, eu spun că în industria alimentară, de ani, se lucrează aproape pe zero, cu profit foarte mic, numai pentru a rezista pe piaţă şi a nu închide afacerea.” Conform statisticilor, în proporţie de 80-85 la sută, românii au venituri scăzute, în condiţiile în care 60 la sută din total sunt cheltuite pe mâncare. Şi asta nu înseamnă neapărat un nivel de trai decent, ci pur şi simplu strictul necesar din punctul de vedere al alimentelor, pentru o lună, pentru o familie compusă din două, maximum trei persoane. Potrivit spuselor lui Dragoş Frumosu, măsura de scădere a cotei unice la alimente la 9 la sută va conduce la creşterea vânzărilor. El crede că dacă românii se vor limita la aceleaşi

www.agrimedia.ro

cumpărături, ar putea face o economie la bugetul familiei de 200-300 de lei, bani care se vor putea regăsi în achiziţionarea altor produse, inclusiv nonalimentare.

Şi Daniel Constantin vrea o scădere a preţului alimentelor la raft

Dacă la diminuarea anterioară a TVA, cea aferentă sectorului de panificaţie, guvernanţii jucau în primul rând pe cartea populistă a evaziunii, carte susţinută din greu, cu controale ale Poliţiei (vezi acţiunea Vatra, dar şi controalele recente ale noului ANAF), acum membrii Executivului au lăsat la o parte populismul şi jocul de-a neştiutelea cu Bruxelles-ul şi Washingtonul şi au atacat direct partea socială a problemei - puterea de cumpărare a românului. Şi românul mâncă! Mult, dar scump! Că burduşim bine coşul (cu produse de slabă calitate, fapt recunoscut chiar de mari producători, cum este şi cazul celor din sectorul cărnii vezi Angst) o arată şi rezultatele unor documentări de amploare. Conform celui mai recent studiu GfK, obţinut de Revista AGRIMEDIA direct de la sursă, „mâncarea, incluzând atât alimentele proaspete (fructe, legume, lactatele, carne, panificaţie), cât şi cele cu un termen mai mare de valabilitate (conserve, ulei, făină, mălai) reprezintă 70% din valoarea coşului anual de cumpărături“. Cei de la GfK nu spun însă dacă aceste alimente sunt importate sau nu şi dacă au o calitate şi o trasabilitate conforme cu normele Uniunii Europene (UE). „Observăm o predilecţie mai mare din partea bucureştenilor şi a locuitorilor din oraşele mari pentru achiziţionarea alimentelor proaspete, în special lactate şi carne (...)“, preciza într-un comunicat de presă remis la redacţie Diana Scăunaşu, Consumer Panel Manager GfK România. Acelaşi document relevă că, în comparaţie cu anul 2013, tendinţa generală a fost de creştere pentru produsele alimentare (exceptând alimentele proaspete) şi pentru cele de îngrijire a casei. Alimentele proaspete, băuturile şi produsele de îngrijire personală au avut o evoluţie constantă în 2014. Chiar dacă studiul GfK relevă că în România s-a constatat o creştere în valoare cu 2% a coşului de cumpărături pentru produsele FMCG în 2014

faţă de 2013, în condiţiile în care în majoritatea ţărilor din Europa frecvenţa de cumpărare se află pe o curbă descendentă, se simţea nevoia acută atât a unei scăderi a preţurilor la alimente, cât şi a unei majorări a consumului. „Îmi doresc să avem o relansare a consumului, care, pe de-o parte, va duce la încasări mai mari la bugetul de stat şi, implicit, la sustenabilitatea reducerii cotei unice de la 24 la 20 la sută începând cu 1 ianuarie (n.r. - 2016), iar pe de altă parte, pentru industria alimentară va duce la ceea ce înseamnă dezvoltarea pe lanţul de producţie a unităţilor care lucrează în agricultură şi în industria de resort. De exemplu, la lapte - pentru sector, această măsură vine foarte bine, la momentul oportun, după 1 aprilie, când s-au terminat cotele de lapte. Scăderea preţului duce la relansarea consumului şi, automat, duce la o cerere mai mare pentru lapte şi poate la un preţ mai corect; aceasta este speranţa mea. Sigur, piaţa este cea care dictează. Pentru carne, avem embargou impus de Federaţia Rusă. Eu cred că în felul acesta vorbim de combaterea evaziuni fiscale şi de relansarea producătorilor din ţara noastră“, a precizat pentru Revista AGRIMEDIA Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, adăugând că măsura a fost adoptată repede, chiar „mai repede“ decât s-ar fi aşteptat şi el. „Măsura reducerii TVA la 9% la alimente, coroborată şi cu controalele ANAF, va duce la crearea unui mediu concurenţial corect. Vom avea evaziune mult mai puţină şi preţuri mai mici. Reducerea TVA va avea ca efect scăderea preţurilor, relansarea consumului şi o colectare mai bună la bugetul de stat“, adăuga câteva ore mai târziu şeful MADR printr-un comunicat de presă. Şi pentru că a venit vorba şi de ANAF, conform celor mai recente date ale instituţiei (transmise Agrikultura.ro la data de 7 aprilie 2015), realizările trimestrului I 2015 faţă de legea bugetară relevă că încasările din taxa pe valoarea adăugată au fost de 14.550,72 milioane de lei, cu 2.509,08 milioane de lei (20,84% indice nominal), mai mari decât încasările din perioada similară a anului 2014 (12.041,72 milioane de lei), gradul de realizare a programului fiind de 117,03%. „Volumul încasărilor brute din TVA, în trimestrul I 2015, a fost de 18.136,14 Aprilie 2015 11

milioane de lei, cu 1.503,21 milioane de lei mai mari decât cele înregistrate în aceeaşi perioadă a anului 2014 (16.632,93 milioane de lei)“, se arată în comunicatul celor de la ANAF. Colectarea veniturilor bugetare în trimestrul I 2015 - Totalul veniturilor bugetare realizate de ANAF în trimestrul I 2015 a însumat 47.047,34 milioane de lei, ceea ce reprezintă un grad de realizare de 109,15% a programului de încasări venituri, respectiv o depăşire cu 10,89% - indice nominal, cu 4.620,08 milioane de lei în cifre absolute mai mult decât în perioada similară a anului 2014 (42.427,26 milioane de lei). Acelaşi document relevă că încasările nete din TVA pentru luna martie au fost mai mari faţă de perioada similară a anului 2014 cu 874,71 milioane lei, respectiv cu 23,95% indice nominal, înregistrându-se un grad de realizare a programului de încasări de 113,93%. Se confirmă practic spusele guvernanţilor, conform cărora avem un excedent bugetar sustenabil, unul care poate fi capabil să susţină această măsură în perioada următoare, dar şi să genereze venituri ulterioare. Potrivit informaţiilor puse la dispoziţia presei de către Guvern, costul estimat al măsurii ar urma să fie de 5 miliarde de lei pe an, în condiţiile în care 3,3 miliarde de lei au fost încasaţi deja suplimentar doar pe primul trimestru 2015.

Ionel VĂDUVA

Claudiu Frânc se teme de invazia importurilor

Nici fermierii nu par să aibă de pierdut din această scădere de TVA. Inputurile pe care zona de zootehnie le utilizează (în acest caz furajele), vor avea şi ele TVA de 9 procente. Sunt însă şi opinii contra. Claudiu Frânc, preşedintele FCBR, nu este de acord cu această măsură şi spune că scăderea cotei TVA ar trebui să existe pe întreg lanţul de producţie, altfel ţara noastră riscă să fie invadată de produse de import. „Într-adevăr, va creşte consumul produselor de ordin general, dar dacă nu se va reduce TVA mai departe, procesatorii din România vor tinde să aducă lapte din import, cu TVA 0%, şi nu să colecteze laptele de pe piaţa internă. Acelaşi lucru se va întâmpla şi în piaţa cărnii“, a precizat Frânc pentru presa de specialitate. Mai mult, rambursarea diferenţei de TVA, care trebuie făcută într-un timp 12 Aprilie 2015

cât mai scurt, în 20-30 de zile cel mult, reprezintă o altă problemă, în opinia liderului FCBR: „Dacă nu se rezolvă problema cu timpul în care va fi rambursat acest TVA către fermieri, vor fi greutăţi foarte, foarte mari cu cash-flow-ul la nivel de fermă“. Şi de această dată, la afirmaţiile lui Frânc, replica ministrului Agriculturii a fost rapidă: „Reducerea TVA contribuie la întărirea competitivităţii fermierului din ţara noastră. (...) Dacă veţi citi cu atenţie ordonanţa, o să vedeţi că furajele au TVA de 9 la sută. Rămân cât mai puţine produse care intră în costul de producţie şi care au TVA de 24 la sută. Şi aici ne referim la îngrăşăminte, utilităţi, alte câteva produse, dar volumul de vânzare este mult mai mare, cu 9%, decât volumul de intrări pe zona de inputuri cu 24 la sută şi atunci nu cred că va fi o diferenţă foarte mare. Chiar dacă va fi diferenţă, ceea ce am discutat cu Ministerul de Finanţe este ca decontul să se facă exact cum prevede legea, la 45 de zile şi nu mai mult, aşa cum se întâmplă din păcate în anumite zone în practică“.

Foie gras, franzelă economică şi şaorma cu 9%

Chiar dacă nu va exista o diferenţiere a taxării produselor alimentare de lux faţă de cele uzuale şi chiar a junkfood-ului (pentru simplificarea aplicării, conform spuselor guvernanţilor) începând cu 1 iunie 2015, rămâne de văzut dacă scăderea preţului se va reflecta realmente şi la raft. Să ne aducem aminte de presiunea guvernanţilor asupra retailerilor de a scădea preţul la pâine, după diminuarea

TVA pe filiera grâu, făină, pâine. În prezent, o franzelă simplă de 300 de grame tot cu un leu se vinde. De asemenea, rămâne de văzut unde se vor situa în această ecuaţie berea şi vinul, zone cu un puternic lobby realizat atât de PNVV, cât şi de Asociaţia Română a Berii. Astăzi, PNVV făcea deja antecameră la unul dintre secretarii de stat ai Ministerului Agriculturii. Oricum, Ponta a parafat actul normativ fără a include şi licorile bahice, vestea bună răspândindu-se cu repeziciune de-a lungul şi de-a latul României: „Astăzi (n.r. - 7 aprilie 2015) vom aproba ordonanţa de urgenţă prin care, de la 1 iunie (n.r. - 2015), toate, absolut toate alimentele, nu doar cele cinci alimente de bază, absolut toate produsele agroalimentare din România vor avea o cotă de 9%. Aici se includ şi toate băuturile nealcoolice. (...) Altfel ar fi fost extrem de dificil să administrăm din punct de vedere fiscal. Am introdus astăzi de dimineaţă, după ultimele discuţii, şi aşa era şi normal, de altfel, ca această cotă de 9% să se aplice şi tuturor serviciilor de alimentaţie publică. Adică nu cumperi carnea cu 9 la sută şi când o vinzi la restaurant o vinzi cu 24. Cota medie a TVA în România va ajunge la 17,5, pentru că produsele alimentare reprezintă o pondere foarte importantă“. Proiectul de ordonanţă de guvern care, în sfârşit, reglementează diminuarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) era semnat în dimineaţa zilei de 7 aprilie la foc continuu de oficialii din Ministerul Agriculturii, confirmând practic o informaţie pe care Agrikultura.ro (divizia online a Revistei AGRIMEDIA) o avea deja din 6 aprilie 2015, pe surse, sub embargo însă. În exclusivitate, pe 7 aprilie 2015, Agrikultura.ro intra în posesia unui fragment de text din ordonanţă în care se scria negru pe alb că începând cu 1 iunie 2015 scade TVA pe tot lanţul alimentar, în afară de băuturile alcoolice: „Începând cu data de 1 iunie 2015, extinderea aplicării cotei reduse a TVA de 9% pentru livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepţia băuturilor alcoolice, destinate consumului uman şi animal, animale şi păsări vii din specii domestice, seminţe, plante şi ingrediente utilizate în mod normal pentru a completa sau înlocui alimentele“.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 13

www.dekalb.ro

Dekalb.ro - platforma fermierilor parteneri Compania Monsanto a anunţat la data de 26 martie lansarea oficială a platformei online www.dekalb.ro, dedicată fermierilor din România.

Lansată pentru a facilita comunicarea cu fermierii, noua platformă cuprinde informaţii despre cele două produse comercializate în România - porumb şi rapiţă -, date tehnice, dar şi ştiri sau evenimente. Website-ul a fost conceput într-o structură simplă, uşor de parcurs, organizată astfel încât să permită navigarea facilă şi intuitivă. „Colaborarea noastră cu fermierii este pilonul principal pentru înţelegerea obiceiurilor de consum ale oamenilor şi pentru implementarea celor mai bune soluţii pentru hrănirea populaţiei. Platforma www. dekalb.ro vine cu informaţii actualizate în completarea seriilor de evenimente

14 Aprilie 2015

dedicate fermierilor pentru întâmpinarea nevoilor acestora“, afirmă Octavian Chihaia, director de marketing Monsanto România, Bulgaria şi Republica Moldova. Platforma Dekalb este disponibilă în limbile ţărilor europene unde este prezentă compania Monsanto, pentru a le oferi fermierilor parteneri informaţii la zi despre produsele Dekalb, precum şi noutăţi cu privire la activităţile, serviciile şi evenimentele firmei.

Monsanto România se implică frecvent în identificarea celor mai bune soluţii pentru agricultură şi pentru fermierii parteneri, oferind informaţii personalizate în funcţie de zona geografică. Şi acesta este unul dintre motivele pentru care fermierii pot contacta direct reprezentantul Monsanto din zona aferentă, prin intermediul platforme dedicate www.dekalb.ro.

Despre Monsanto

Monsanto şi-a luat angajamentul de a aduce o gamă largă de soluţii pentru a ajuta la hrănirea unei populaţii aflate în creştere. Produce seminţe de fructe, legume şi alte culturi importante, cum ar fi porumb, soia, bumbac, care ajută fermierii să obţină recolte mai bune în timp ce folosesc mai eficient apa şi alte resurse importante. Lucrează pentru a găsi soluţii durabile pentru sănătatea solului, pentru a susţine fermierii să utilizeze informaţii ce pot îmbunătăţi practicile agricole şi pot conserva resursele naturale, dar oferă şi produse de protecţie a culturilor care să minimizeze problemele produse de dăunători. Monsanto este în parteneriat cu fermieri, cercetători, organizaţii nonprofit şi universităţi pentru a ajuta la combaterea unora dintre cele mai mari provocări ale lumii.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 15

Începând cu data de 25 martie 2015, toţi cei interesaţi vor putea depune cereri de finanţare nerambursabilă pentru proiectele de „Investiţii în exploataţii agricole” (subMăsura 4.1) şi pentru proiectele de „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” (subMăsura 6.1) din cadrul Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020. Tot atunci, o a treia submăsură a fost şi ea lansată concomitent cu cele două - 19.1 Sprijin pregătitor pentru LEADER, în acest caz finanţarea disponibilă urmând să fie de 2,4 milioane de euro, bani puşi la dispoziţia grupurilor de acţiune locală.

Bani FEADR pentru fermierii care vor să investească în producţia agricolă Guvernanţii mărturisesc că au decis să deschidă aceste două submăsuri, în primul rând, pentru că se simţea în continuare nevoia de investiţii în zona de producţie şi, în al doilea rând, pentru că încă sunt foarte mulţi tineri care n-au avut ocazia să depună proiecte pe vechiul Program Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013. Vor avea şansa s-o facă în exerciţiul 2014-2020, de această dată cu o alocare financiară ceva mai mare. „Dacă pe vechea măsură am avut 350 de milioane de euro pentru tineri, acum avem 440 de milioane de euro, dar şi o alocare pe tânăr ceva mai mare decât în trecut. Aceasta poate ajunge pentru anumite proiecte de dimensiuni mai mici chiar şi la 40.000 de euro, în timp ce pentru proiectele de dimensiuni mai mari poate fi de 50.000 de euro, 100% nerambursabili, pentru a începe o activitate agricolă”, a precizat ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, cu ocazia conferinţei Mediafax Talks about Agriculture, care a avut loc la data de 31 martie 2015, la Bucureşti. În opinia şefului MADR, submăsura cea mai importantă se referă la investiţiile în ferme. Alocarea financiară deschisă la 16 Aprilie 2015

data de 25 martie 2015, o dată cu cele două submăsuri PNDR 2014-2020, cuprinde fondurile pe care le Guvernul României le are disponibile atât pentru anul 2014, cât şi pentru jumătate din fondurile pentru 2015, toate disponibile printr-un sistem deschis de depunere a proiectelor. „Asta nu înseamnă că nu putem să suplimentăm dacă vor fi cereri mai mari; eu estimez că vor fi. Şi asta pentru că am schimbat sistemul de depunere a proiectelor; am deschis în 25 martie şi vom avea o sesiune deschisă până la începutul lunii octombrie. Înseamnă că fermierii pot depune în această perioadă proiecte, înseamnă că introducem un prag de calitate, astfel încât să putem să facem o evaluare după fiecare lună - s-a închis luna aprilie, vom începe evaluările pentru proiectele care s-au depus în luna aprilie şi după aceea vom merge mai departe”, a continuat ministrul Agriculturii.

Concret, pragurile de calitate înseamnă că proiectele care depăşesc 85 de puncte în prima lună (aprilie) vor intra automat la finanţare. A doua lună, pragurile de calitate scad la 75 la sută şi, după aceea, cu câte cinci sau zece puncte procentuale până la sfârşitul lunii octombrie, astfel încât toţi cei

care vor depune, vor avea garanţia că mai devreme sau mai târziu vor avea finanţare pentru investiţia pe care şi-au propus-o. „Noi estimăm, sper să ne ţinem de cuvânt - colegii de la AFIR nu ştiu dacă vor fi fericiţi că dau acest termen, dar s-au angajat - în 37 de zile lucrătoare, plus/ minus zece zile, beneficiarii vor avea răspunsul la proiectul pe care l-au depus”, a mai punctat Constantin. „Un alt element de noutate este legat de faptul că toate proiectele se vor depune online şi, în felul acesta, «rupem» legătura dintre angajaţii de la stat şi beneficiari.” Conform spuselor şefului MADR, sistemul online este deja experimentat pe câteva luni la Agenţia pentru Finanaţarea Investiţiilor Rurale (AFIR). Mai mult, va fi redus numărul de controale - maximum două anual, pentru că majoritatea se vor face în sistem online.

PNDR 2014-2020 are alocată o sumă de aproape 9,5 miliarde de euro

Deja Comisia Europeană şi-a dat acordul de principiu pentru lansarea acestor două submăsuri din PNDR 2014-2020. Pentru celelalte, România va avea scrisoarea de conformitate, aşa cum s-a şi angajat comisarul european

www.agrimedia.ro

şi asocieri de ferme mici şi medii) şi îmbunătăţirea calităţii activelor fixe. Beneficiarii acestei submăsuri pot fi fermieri (cu excepţia persoanelor fizice neautorizate), cooperative şi grupuri de producători (constituite în baza legislaţiei naţionale, care deservesc interesele membrilor). Finanţarea nerambursabilă pentru aceste categorii de beneficiari este de 50% (30% pentru fermele mari de peste 500.000 SO). Contribuţia publică totală pentru anul 2015 aferentă celeilalte submăsuri (6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”) este în valoare totală de 111.209.889 de euro, incluzând finanţarea nerambursabilă de la Uniunea Europeană şi contribuţia de la Bugetul Naţional. În cadrul Submăsurii 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” din cadrul Măsurii 6 „Dezvoltarea exploataţiilor şi a întreprinderilor”, principalul obiectiv este acela de a oferi sprijin tinerilor fermieri să se instaleze ca şefi unici ai unei exploataţii agricole pentru prima dată. Astfel, tinerii fermieri sunt încurajaţi să devină competitivi, să se asocieze şi să

participe activ la dezvoltarea lanţurilor alimentare integrate. Beneficiarii eligibili pentru a primi finanţare nerambursabilă prin sM 6.1 sunt tinerii fermieri (PFA) care se instalează ca şefi unici ai exploataţiei agricole, dar şi persoanele juridice (SRL şi IMM) în care se instalează un tânăr fermier ca asociat unic sau majoritar. Finanţarea nerambursabilă oferită de Uniunea Europeană pentru proiectele de investiţii realizate în cadrul acestei submăsuri este de 100%. Sprijinul nerambursabil acordat va fi de maximum 50.000 de euro şi va fi acordat tinerilor fermieri sub formă de sumă forfetară, în două tranşe. În primă instanţă, tranşa I este de 75% din valoarea totală a sprijinului - se acordă la instalare, iar cea de-a doua tranşă este de 25% şi se acordă în maximum 3/5 ani de la primirea deciziei de finanţare (perioada de cinci ani se aplică doar pentru sectorul pomicol), doar dacă se constată că a fost implementat corect planul de afaceri până la acel moment şi dacă a fost asigurată îmbunătăţirea performanţelor economice ale exploataţiei (comercializare a producţiei proprii de minimum 20% din valoarea tranşei I).

Aprilie 2015 17

Ionel VĂDUVA

Phil Hogan, cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, la jumătatea lunii martie. PNDR 2014-2020 are alocată o sumă de 8,128 miliarde de euro, la care se adaugă cofinanţarea naţională de aproximativ 1,3 miliarde. Practic, 9,5 miliarde de euro vor fi puse la dispoziţia fermierilor în perioada următoare pentru a continua trendul de dezvoltare pe care se află agricultura românească în ultimii ani, trend certificat şi de balanţa comercială şi de multe alte cifre regăsite, spun membrii Executivului, la nivelul producătorilor agricoli. Contribuţia publică totală aferentă sesiunii anuale 2015 pentru M 4.1 este de 205.776.952 de euro (finanţarea Uniunii Europene şi cofinanţarea Guvernului României). Prin subMăsura 4.1 „Investiţii în exploataţii agricole” din cadrul Măsurii 4 „Investiţii în active fizice”, vor primi sprijin financiar nerambursabil investiţiile pentru creşterea competitivităţii exploataţilor agricole, prin dotarea cu utilaje şi echipamente performante în raport cu structura agricolă actuală, precum şi investiţiile pentru modernizarea fermelor (în special cele de dimensiuni medii

Joi, 2 aprilie 2015, crescătorii de ovine, filmaţi din aer de drona de supraveghere a Jandarmeriei, strigau în gura mare în faţa Guvernului atât „să nu li se jupoaie de două ori pielea“ de pe mioare (acuzând o potenţială dublă impozitare), cât şi să fie rezolvată promisiunea de a li se plăti 38 de lei per cap de oaie, nu 28 cum s-a decis. „Daniele, nu lua două piei de pe oaia mea“ a fost bannerul cu cel mai mare succes la gazetarii însetaţi de scandal. „Prin Codul Fiscal se impozitează ori pe norma de venit, ori pe profit“, spune George Turtoi (MADR).

Oierii se tem de dubla impozitare şi ies în stradă Lista revendicărilor a fost lungă, ne mărturisea în focul protestelor Cristinel Butnariu, vicepreşedintele Romovis şi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine Giurgiu, fapt confirmat şi de comunicatul transmis din timp presei de către Federaţia Agrostar: întârzierea la plată a subvenţiilor, obligativitatea transformării exploataţiilor în exploataţii cu personalitate juridică. Şi asta nu este tot.

Butnariu consideră că Ajutorul Naţional de Tranziţie (ANT), în valoare de 28 de lei, este o „batjocură“, o sumă cu care nu se poate compensa, spre exemplu, pierderea la preţul cărnii de miel în viu - 10 lei pe kilogram şi care este inechitabilă în comparaţie cu subvenţia la vaca de lapte şi dispariţia cotei (tot de lapte). „În momentul în care s-a anunţat protestul şi în momentul în care noi am dorit ieşirea în stradă, ca să închidă gura unei părţi din noi, s-a băgat subvenţia, ANT, care a fost de 28 de lei; o batjocură. O măsură compensatorie pentru piaţa europeană să fie de 28 de lei? Este ceva strigător la cer! Ce poţi să faci cu 28 de lei ca să compensezi o pierdere, în condiţiile în care de la 10 lei kilogramul de miel în viu s-a ajuns la (...) nimic? Ni s-au promis 38 de lei, cu toate că este o 18 Aprilie 2015

sumă infimă dacă stăm să ne gândim că Ministerul (n.r. - Agriculturii) calculează că şase oi echivalează cu o UVM (n.r. - Unitate Vită Mare), care primeşte la ora actuală 800 de lei. (...) Mai mult, cererea unică are 35 de pagini, pe care crescătorul trebuie s-o completeze. Practic, crescătorul de animale devine şi avocat, şi contabil”, mărturisea cu amărăciune în glas vicepreşedintele Romovis. Ca replică (ce-i drept ulterioară), George Turtoi, secretarul de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a spus că dacă nu s-ar fi declarat în plus circa un milion de oi, cuantumul plăţii ar fi fost altul. „Poate că, dacă nu erau neeligibile un milion de oi, subvenţia era de 38 de lei. Au fost mai multe ovine declarate şi, atunci când s-a stabilit cuantumul, s-a împărţit la mai multe; banii nu mai poţi să-i realoci. Plus că avem regresivitatea pe Ajutorul Naţional Tranzitoriu, situaţie în care trebuie să reducem cu 20% cuantumul din an în an. Dacă erau oile real declarate toate, atunci nu ar fi fost vreo problemă în final“, a declarat, pentru Revista AGRIMEDIA, George Turtoi. Totodată, la data de 2 aprilie, oierul giurgiuvean preciza că Paştele ortodox avea să se apropie şi mai puţin de cinci procente

din şeptelul de miei era contractat. Şi asta din cauza temerilor intermediarilor de vizitele ANAF (producătorii de carne de miel nu vând încă pe factură). Chiar dacă kilogramul de miel în viu nu este mai scump de 10 lei, nu se mai înghesuie nimeni să cumpere marfa giurgiuvenilor. Şi nici n-au cum, în condiţiile în care există şi soluţia mielului de import, sosit la pachet cu acte în regulă. „Paştele se apropie şi nici 5% din miei nu au fost vânduţi; nici măcar n-au fost contractaţi sau «întrebaţi» cum spune ciobanul. (...) Ne aflăm aici din cauză că mai toţi comercianţii refuză să mai cumpere de la noi de frica controalelor ANAF. Nici o brânză, nici un miel nu s-au mai vândut către comercianţi decât dacă poţi să le oferi şi factură. Cum ciobanii noştri nu pot oferi un document fiscal, ei vor fi obligaţi să dea către abatoare, către anumiţi intermediari care vor prelua oile şi mieii şi le vor vinde ei către retaileri sau către micile magazine. În condiţiile actuale vom avea miel de Paşte, dar probabil că nu românesc; al nostru este încă la stână, n-a plecat încă nicăieri“, spunea Butnariu. Şi aici, George Turtoi a venit ulterior cu o explicaţie clară: „Supărarea lor ştiu că era mare pe carnetul de comercializare, pentru că acolo îţi apărea cantitatea efectivă de

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 19

Ionel VĂDUVA

produs pe care o comercializezi şi aveau o temere nu că erau impozitaţi dublu, ci aveau o temere că ANAF o să le ceară carnetele de comercializare şi o să le pună impozit şi pe brânză, când ei deja plătesc ca normă de venit. Nu este aşa, pentru că în Codul Fiscal se impozitează ori pe norma de venit, ori pe profitul pe care îl ai sau pe venitul pe care îl ai efectiv. Nu are cum să fie dublă impozitare“, fiind astfel clarificată nelămurirea. Chiar dacă Ministerul Agriculturii încearcă să le impună oierilor care încasează subvenţii europene mai mari de 5.000 de euro că trebuie să devină persoană juridică, ei nici nu vor să audă de aşa ceva. Şi totuşi, potrivit celui mai nou comunicat de presă al APIA, „pentru a dovedi calitatea de fermier activ, fermierii persoane fizice care în anul anterior de plată au beneficiat de plăţi directe care depăşesc cuantumul de 5.000 de euro se pot înregistra la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, sau ca persoane juridice, care desfăşoară o activitate agricolă. Fermierii persoane fizice care în anul anterior de plată au beneficiat de plăţi directe care depăşesc cuantumul de 5.000 de euro şi care nu se înregistrează la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, trebuie să furnizeze documente din care să rezulte îndeplinirea uneia dintre următoarele condiţii: a) cuantumul anual total al plăţilor directe reprezintă cel puţin 5% din veniturile sale totale obţinute din activităţi neagricole în ultimul an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi verificabile; b) veniturile totale obţinute în cadrul exploataţiei din activităţi agricole reprezintă cel puţin o treime din veniturile totale obţinute în ultimul an fiscal pentru care sunt disponibile dovezi verificabile“.

20 Aprilie 2015

Practic, ne-am convins încă o dată că aceia care i-au scos pe fermieri în stradă nu au comunicat cele discutate cu reprezentanţii MADR înainte de protest. George Turtoi nu înţelege de ce acest lucru se perpetuează şi ia amploare. „Nu ştim prea bine ce cereau, pentru că toate lucrurile sesizate erau rezolvate. Părerea mea este că s-a vrut neapărat să se iasă neapărat în stradă, nu s-a comunicat nimic din partea liderilor către fermieri şi i-au lăsat cu impresii false, atât în ceea ce priveşte subvenţia (că nu se primeşte), dubla impozitare, persoana fizică şi PFA, care era soluţionată de o lună deja, s-au transmis nişte informaţii care nu erau conforme cu realitatea“, a spus secretarul de stat, făcând referire la motivaţia protestelor. Conform spuselor sale, chiar dacă a existat atât o supradeclarare la bovine, cât şi regresia ANT, Ministerul Agriculturii a încercat constant să vină cu soluţii de redresare a problemelor. „Acest sprijin naţional va fi completat cu o schemă de minimis pentru achiziţionarea de mioare pe partea de genetică în cuantum de 10 lei.“

Proteste oieri, partea II-a?

O zi mai târziu, cu ocazia deschiderii Târgului de Florii, care are loc în perioada 3-5 aprilie 2015 la sediul Ministerului Agriculturii, şeful MADR, Daniel Constantin, spunea că nu crede că fermierii vor mai protesta şi după Paşte, aşa cum au promis, în condiţiile în care banii de subvenţie sunt deja în conturi, iar protestul din 2 aprilie era unul... să spunem gratuit. Chiar şi dacă se află de cealaltă parte a baricadei, Constantin a recunoscut că vina pentru întârziere nu a fost în întregime a MADR, explicaţia nefiind însă de ajuns pentru oieri. Promitea pe atunci că fermierii crescători de bovine îşi vor primi subvenţia, lucru care s-a şi întâmplat. „Lucrurile au fost tranşate ieri, mă rog, nu vreau să spun mai multe, dar oierii ştiau că au banii deja în conturi. Pentru

bovine am primit asigurări că toto ceea ce am spus ieri se va certifica, în sensul că săptămâna viitoare vor avea fondurile în cont şi nu se mai pune problema, sper eu. Fondurile au fost disponibile; primulministru, ministrul de Finanţe ne-au alocat toate fondurile necesare. Am spus-o şi ieri: au fost cauze externe - accesul în baza de date, lucru care nu a depins de Ministerul Agriculturii sau de APIA, dar sigur că nu vrem să mutăm responsabilitatea. Până la urmă, fermierul se uită la cel care trebuie să plătească, şi anume la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură. Important este că într-un final am reuşit să rezolvăm toate problemele, toate instituţiile statului ne-au ajutat în acest proces şi fermierii şi-au primit plăţile şi pentru ovine, şi pentru caprine şi îşi vor primi săptămâna viitoare şi pentru bovine“, mărturisea liderul de la palatul din strada Carol I. Circa 2.500 de crescători de bovine şi ovine membri ai Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Bovine din România şi ai Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Ovine din România (aproximativ 1.000, conform informaţiilor neconfirmate de Jandarmerie), afiliate la Federaţia Agrostar au protestat joi, 2 aprilie, în faţa Guvernului, după ce negocierile cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de la începutul săptămânii „nu au avut ca rezultat rezolvarea problemelor“ cu care aceştia se confrunta. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informa la 31 martie 2015 că a efectuat plata aferentă Ajutorului Naţional Tranzitoriu (ANT) - schema cuplată de producţie în sectorul ovine/ caprine pentru anul de cerere 2014, în sumă totală autorizată la plată de 275.617.976,40 lei pentru un număr de 57.954 de fermieri, cuantumul calculat pentru ovine/caprine fiind de 28,08 lei/cap de animal. Eligibile la plată au fost 8.596.062 de ovine şi 1.219.393 de caprine.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 21

Cargill crede cu tărie că toate comunităţile pot prospera în armonie cu mediul înconjurător. De aceea, în fiecare an, Ziua Pământului este o oportunitate extraordinară pentru companie de a reitera dedicarea sa faţă de dezvoltarea durabilă. De această dată evenimentul a fost organizat alături de locuitorii din Munteni, judeţul Galaţi. Cu sprijinul partenerului strategic al Cargill din zonă, Compania Oprea SRL şi Junior Achievement au organizat o plantare de copaci şi o lecţie educativă despre mediu pentru copiii de la şcoala locală din satul Ungureni.

Cargill îşi reafirmă angajamentul de a ajuta comunităţile să prospere La această acţiune a participat întreaga comunitate, de la mic la mare, într-un efort comun de a planta 7.500 de salcâmi pe un teren cu risc ridicat de eroziune. Aceştia au fost ajutaţi de 40 de voluntari Cargill, partenerii locali Munprod SRL, Vasilie Valentin Gabriel PFA, Postolache Dănuţ PFA, dar şi de reprezentanţi ai autorităţilor locale. Mai mult, 30 de elevi de la Şcoala Gimnazială Nr. 1 din satul Ungureni au participat la o lecţie educativă despre mediu, organizată de voluntarii Cargill şi Junior Achievement. Acest gen de activitate are rolul de a creşte conştientizarea asupra importanţei protecţiei mediului. Copiii, alături de Junior Achievement, au identificat acţiuni şi măsuri pe care fiecare dintre ei le-ar putea lua pentru o dezvoltare

22 Aprilie 2015

durabilă a comunităţilor în care trăiesc. „Ne continuăm angajamentul de a ajuta comunităţile să se dezvolte, pentru că nu putem prospera fără obiective şi eforturi comune. Iar obiectivele Cargill au la bază comunităţile în care compania îşi desfăşoară activitatea şi oamenii cu care colaborează. Aceste activităţi în sprijinul protecţiei mediului reprezintă o continuare a vocaţiei şi tradiţiei noastre în ceea ce priveşte responsabilitatea socială“, a declarat Diana Ojică, preşedinte al Comitetului CSR Cargill. De asemenea, cu această ocazie, Cargill reafirmă importanţa dezvoltării parteneriatelor strategice locale. Cele două silozuri Cargill din regiune, de la Frunzeasca şi Independenţa, vin în sprijinul

fermierilor locali şi au dovedit că sunt un mecanism valoros pentru siguranţa recoltelor lor, adăugându-se la varietatea de servicii pe care compania le oferă: pornind de la distribuţia de inputuri agricole necesare înfiinţării culturilor (seminţe, îngrăşăminte, produse pentru protecţia plantelor) cu plata la recoltare, până la soluţii pentru valorificarea recoltei şi pentru gestionarea riscului reprezentat de volatilitatea preţurilor la produsele agricole. „Contribuţia adusă de Cargill atât la nivel economic, cât şi social a dovedit până acum seriozitatea acestui parteneriat. Suntem încântaţi să participăm astăzi la acest eveniment, confirmând astfel angajamentul nostru de a prospera în mod sustenabil alături de comunitatea noastră“, a adăugat Ştefan Oprea, Compania Oprea SRL.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 23

Carnea de pui românească, apreciată la export Producătorul şi procesatorul de carne de pui Aaylex, deţinătorul brandului Cocorico, a participat recent la Londra, la cea mai importantă expoziţie de produse alimentare din Marea Britanie, şi totodată unul dintre cele mai mari târguri dedicate industriei alimentare din Europa - International Food & Drink Event IFE 2015.

Pe piaţa britanică, produsele Cocorico sunt deja recunoscute pentru calitatea şi gustul acestora, în special de clienţii din domeniu HoReCa, principalii parteneri ai companiei. Aaylex Prod deţine gradul de certificare cel mai înalt - A, al British Retail Consortium (BRC) Food Standard, fapt care atestă respectarea celor mai stricte reglementări internaţionale în ceea ce priveşte siguranţa alimentară şi calitatea produsului, graţie sistemului integrat de producţie.

La ediţia din acest an a IFE Londra, în cadrul celor nouă categorii au participat peste 1.200 de companii din 55 de ţări de pe cinci continente, expunând de la produse din carne şi peşte, specialităţi regionale, brânzeturi şi produse lactate, la băuturi, ingrediente alimentare şi produse de panificaţie şi patiserie.

Produsele exportate au aceeaşi calitate cu cele distribuite pe piaţa internă mixul nutriţional al puilor este 100% asigurat din ingrediente vegetale, nu sunt folosiţi hormoni (interzişi şi prin lege), făinuri animale sau aditivi, iar puii sunt crescuţi în condiţii naturale, lipsite de stres, fiind sub observaţia zilnică a medicilor veterinari, în conformitate cu exigenţele codului european de bune practici în domeniu. După abatorizare, carnea este verificată constant prin analizele de laborator, atât de către departamentul de calitate intern, cât şi de reprezentanţii organismelor de reglementare sanitar-veterinare. Sistemul revoluţionar de refrigerare care permite o răcire rapidă a cărnii şi ambalajele de ultimă generaţie, care împreună oferă cărnii o valabilitate de până la 14 zile, contribuie la asigurarea unui management integrat al calităţii produselor. Acestea deţin şi certificarea Halal, fapt care contribuie la competitivitatea lor externă. România a participat la târgul internaţional IFE Londra cu un pavilion naţional, organizat în cadrul programului de promovare a exportului al Ministerului Economiei, Comerţului şi Turismului. Târgul IFE Londra reprezintă prima mare manifestare expoziţională a industriei alimentare mondiale din anul 2015. Pavilionul României a reunit 19 companii şi mărci de renume din industria alimentară românescă, expunând produse pe o suprafaţă de 111 mp.

Cocorico a adus la expoziţia de la Londra două sortimente ale mărcii - piept şi aripioare de pui, produse-vedetă ale companiei, exportate deja pe piaţa britanică. Compania Aaylex, deţinătoarea brandului, este în acest moment unul dintre cei mai mari exportatori de carne de pui din România, având un portofoliul de clienţi externi provenind din 16 state printre care se numără: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia şi Slovacia. „Ne dorim ca şi prin intermediul unor astfel de expoziţii internaţionale să fidelizăm piaţa externă şi să facem cunoscute calitatea şi gustul inconfundabil ale produselor noastre, care pot face faţă cu succes oricăror competitori din Uniunea Europeană sau din spaţiul extracomunitar. Exporturile au un trend crescător, fiind consolidate de evoluţia constantă a companiei noastre în ultimii ani. Suntem optimişti că vom reuşi să facem din Cocorico o marcă de succes nu doar românească, ci şi europeană”, a declarat Bogdan Grama, director general Aaylex Group. 24 Aprilie 2015

Despre Grupul Aaylex

Grupul Aaylex deţine 18 ferme, cu o capacitate totală de aproximativ 36 milioane pui vii/an. Acestora li se adaugă două staţii de incubaţie, de 18 milioane ouă/an, două ferme de reproducţie de pasări-adulţi, cu o producţie de 20 milioane ouă/an, şi două ferme de reproducţie tineret. Fermele au operaţiuni în şase judeţe: Buzău, Brăila, Călăraşi, Galaţi, Giurgiu şi Prahova. Aalyex Prod gestionează un abator propriu localizat în Buzău, acesta fiind unul dintre cele mai mari şi moderne abatoare din Europa. Capacitatea sa actuală de abatorizare este de 9.000 de capete pe oră, procesând în prezent întregul efectiv de animale provenit din fermele Aaylex. Abatorul produce 60.000 de tone de carne/an. Deschis în anul 2011, noul abator reprezintă o investiţie greenfield în valoare de 54 de milioane de euro. Companiile grupului deţin o serie de certificări internaţionale privind managementul integrat al calitatăţii şi siguranţei produselor precum: ISO 22 000 si 9001/2000, BRC grad A, IFS - cel mai înalt standard, LAREX, acreditări BELCERT, UKAS şi DAR, acreditarea HACCP, Certificat de grad A în inspecţia GMP&R, precum şi certificarea Halal.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 25

Reforma PAC 2014-2020 - noua arhitectură a plăţilor directe Conferinţa „Perspectivele de finanţare a agriculturii României: Reforma PAC 2014-2020 - noua arhitectură a plăţilor directe” organizată miercuri, 18 martie, de Camera de Comerţ Italiană pentru România (CCIpR) şi Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceză (CCIFER), cu sprijinul Departamentului Economic al Ambasadei Franţei în România, a creat o oportunitate de dezbatere privind principalele caracteristici ale primului pilon al PAC referitor la plăţile directe, sesiunile de investiţii în dezvoltare rurală dedicate fermelor şi tinerilor fermieri, precum şi privind modelele şi instrumentele de finanţare disponibile în agricultura românească actuală. Printre cei peste 150 de participanţi s-au numărat fermieri mari, dar şi fermieri mici şi mijlocii, reprezentanţi ai unor organizaţii şi asociaţii agricole, companii cu activitate în domeniul agricol, producători de utilaje, distribuitori de inputuri sau bănci, societăţi de asigurări, consultanţi juridici în domeniul agricol. „Ne aflăm în prag de a lansa campania de primire de cereri pentru plata pe suprafaţă pe primul pilonul al PAC. Avem toată încrederea că putem lansa campania săptămâna viitoare, pe data de 25 martie. Tot atunci ne propunem să lansăm şi primele două măsuri de finanţare pe noul PNDR”, a spus George Turtoi, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în deschiderea evenimentului. Secretarul de stat a mai menţionat că strategia de finanţare a agriculturii României cuprinde instrumente care încurajează asocierea fermierilor, în special fermierii mici şi mijlocii şi comasarea terenurilor pentru creşterea randamentului şi a productivităţii. Totodată, acesta a subliniat că vor fi finanţate cu prioritate acele proiecte care acoperă zona de producţie, dar au în vedere şi activitatea de 26 Aprilie 2015

procesare a materiei prime. Din discursul secretarului de stat a reieşit faptul că la nivelul autorităţilor există o preocupare privind situaţia polarizării în ceea ce priveşte proprietatea şi exploatarea terenurilor agricole. Ţinând cont că în prezent circa 48-50% din terenurile agricole sunt deţinute şi exploatate de un procent extrem de mic de fermieri, aproximativ 2%, iar restul de 50% de ceilalţi 98%, există pericolul ca perpetuarea şi accentuarea acestei stări de polarizare să creeze o problemă socială. Această îngrijorare este unul dintre motivele pentru care ministerul promovează şi încurajează asocierea fermierilor în cooperative de producţie. Un alt subiect discutat intens a fost cel legat de necesitatea ca în anul 2018 să fie finalizat procesul de cadastrare a terenurilor agricole la nivel naţional, ţinând cont de faptul că, începând din 2020, alocarea finanţărilor în domeniul agricol va depinde de existenţa acestuia. Acest proces este o provocare importantă pentru sectorul agricol dacă luăm în considerare faptul că în prezent doar 20-30% din suprafeţele agricole reprezintă terenuri cadastrate, după cum a menţionat în cadrul evenimentului Adrian Dimache, secretar general al CCIPR.

Boualem Hocine, Deputy General Manager Credit Agricole, a vorbit despre rolul băncilor în identificarea instrumentelor de finanţare, iar din partea UniCredit Ţiriac Bank, Valentin Dima, Head of CTS Key Accounts, şi Andrei Svoronos, coordonator Agri Business, au prezentat soluţii bancare propuse fermierilor şi au vorbit despre hedgingul materiilor prime agricole. Reprezentanţii Camerelor de Comerţ care au organizat evenimentul, Adrian Dimache, secretarul general al CCIPR, şi Jean Baptiste Jubert, preşedintele Grupului de lucru pe Agriculutură al CCIFER, au atras atenţia asupra aşteptărilor investitorilor în sectorul agricol din România şi au subliniat că dezvoltarea sectorului agricol din România este o temă de interes major pentru cele două camere bilaterale, ţinând cont, pe de o parte, de capitalul italian prezent prin investiţiile în culturi vegetale şi zootehnie, precum şi prin investiţiile în producţia de utilaje agricole şi, pe de altă parte, de activitatea companiilor franceze, care îşi confirmă poziţia de lider pe piaţa agriculturii în categoria seminţelor, fertilizanţilor şi a altor produse. În acelaşi timp, a fost subliniat faptul că orice ameliorare a sistemului de finanţare în domeniu este benefică pentru întreg sectorul, indiferent de naţionalitatea investitorilor.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 27

Irigarea culturilor de legume prezintă unele particularităţi legate de specificul biologic al plantelor, precum şi de caracterul pronunţat intensiv al sistemelor de cultură practicate. I. Pleşă şi Gh. Florescu consideră că plantele legumicole sunt, în majoritatea lor, mari consumatoare de apă datorită, pe de o parte, producţiilor ridicate ce se obţin la unitatea de suprafaţă, iar pe de altă parte, consumului specific ridicat.

Regimul de irigare a plantelor legumicole Conţinutul mare în apă a părţilor comestibile (85-97%) explică şi obţinerea unor producţii care depăşesc în unele cazuri 100 de tone la hectar în câmp şi 200 de tone în seră (de exemplu, cultura de castraveţi). S-a constatat că apa consumată prin evapotranspiraţie pentru realizarea unei producţii de 50 de tone la hectar reprezintă circa 5.000 de tone, revenind 100 de tone de apă pentru 1 tonă de producţie. Se apreciază că, în lunile de vârf, consumul zilnic de apă în culturile legumicole poate ajunge la circa 50-60 metri cubi la hectar (M. Bălaşa). Acest specific este legat de coeficientul de transpiraţie, care, la legume, are în general valori ridicate (de exemplu, în medie, la varză coeficientul de transpiraţie este de 539, la pepeni - 600, la castraveţi - 713, în timp ce la porumb este de 368). Aşadar, consumul ridicat de apă al legumelor trebuie susţinut de o aprovizionare a solului cu cantităţi corespunzătoare de apă, repartizate judicios, prin irigare. Un alt specific al plantelor legumicole 28 Aprilie 2015

este şi gradul de dezvoltare, repartizare a sistemului radicular al diferitelor specii. Marea majoritate a plantelor legumicole au sistem radicular răspândit în straturile superioare ale solului (30-50 cm adâncime). Datorită acestui fapt, chiar dacă plantele nu au un consum mare de apă, ele au totuşi pretenţii ridicate pentru

apă din cauza incapacităţii de a explora un volum mai mare de sol. Exemplu tipic în acest sens îl reprezintă ceapa. O plantă de ceapă, atunci când sistemul radicular ajunge la dimensiuni maxime, explorează un volum de sol de numai 0,3 metri cubi (M. Bălaşa). Puţine plante legumicole au un sistem radicular

www.agrimedia.ro

mai dezvoltat, capabil să extragă apa din straturile mai profunde ale solului (de exemplu, sfecla roşie, păstârnacul). În funcţie de specificul lor biologic, plantele legumicole manifestă în cultură pretenţii diferite faţă de apă. Sub acest aspect ele pot fi grupate astfel: foarte pretenţioase faţă de apă (plante din grupa verzei, ţelina, prazul, salata, spanacul, ridichea de lună, ceapa ş.a); pretenţioase faţă de apă (tomatele, castraveţii, ardeii, vinetele, bamele, morcovii, pătrunjelul, fasolea, mazărea ş.a.); moderat de pretenţioase (legumele perene, pepenii, dovleceii). Cerinţele ridicate faţă de apă ale plantelor legumicole impun cultivarea lor numai în condiţii de irigare, având în vedere faptul că repartizarea precipitaţiilor din timpul verii este neuniformă, cu perioade frecvente de secetă. De altfel, dezvoltarea legumiculturii în România prevede ca obligatorie amplasarea fermelor legumicole pe terenurile cele mai fertile şi numai pe suprafeţele amenajate pentru irigare. În afară de specificul biologic al plantelor legumicole, sistemele de cultură, ca de altfel întregul complex de măsuri agrotehnice aplicat în culturile de legume irigate, prezintă unele particularităţi. Structura culturilor legumicole trebuie să asigure o utilizare intensivă a terenului. În condiţiile fermelor legumicole specializate producătoare de legume-marfă, se impune stabilirea unui număr restrâns de culturi cultivate însă pe suprafeţe mari, care să permită aplicare unei tehnologii moderne, bazate pe aplicarea în cel mai înalt grad a mecanizării, chimizării şi irigării culturilor. În condiţii de irigare este absolut obligatorie şi introducerea unei sole de lucernă pentru refacerea structurii solului. Rotaţia culturilor trebuie să aibă în vedere şi practicarea unor culturi succesive de legume, ca mijloc de folosire intensivă a terenului şi eşalonarea raţională a producţiei tot timpul anului. Folosirea sistemelor intensive de cultură presupune o foarte bună organizare a muncii şi a irigării, precum şi cunoaşterea temeinică a particularităţilor biologice ale plantelor (lungimea perioadei de vegetaţie, cerinţele faţă de factorii de mediu etc.) în vederea aplicării corecte a complexului de măsuri agrotehnice (fertilizare, erbicidare, combaterea bolilor etc.). Din punct de vedere al conducerii apei la plante, irigarea legumelor prezintă unele particularităţi. Sub acest aspect se recomandă şi s-a generalizat în multe ferme legumicole

www.agrimedia.ro

udarea pe brazde late sau înguste. Aceste brazde asigură o udare uniformă la nivelul rădăcinilor, coronamentul brazdei rămânând uscat. În aceste condiţii se pot efectua numeroase lucrări manuale (copilit, palisat, recoltări etc.), chiar în timpul udărilor sau imediat după aceea, circulându-se pe coronamentul brazdei. Lucrările mecanice se pot efectua în cele mai bune condiţii deoarece maşinile folosite în legumicultură sunt dimensionate pentru astfel de brazde. Şi în condiţiile folosirii irigării prin aspersiune se recomandă modelarea terenului în brazde. Irigarea prin aspersiune este însă puţin indicată pentru unele plante legumicole, ca de exemplu tomatele, vinetele, deoarece umiditatea atmosferică ridicată creează condiţii favorabile îmbolnăvirii plantelor. În legumicultură, în afara udărilor care se aplică în mod obişnuit (de aprovizionare, udări în perioada de vegetaţie, de fertilizare) se mai practică irigarea pentru asigurarea răsăririi, în special vara şi pentru seminţele mici, irigarea pentru asigurarea prinderii răsadurilor, irigarea de protecţie contra brumelor şi eventual irigarea de răcorire. Tomatele au pretenţii moderate faţă de apă, în funcţie de sistemul de cultură practicat, respectiv tomatele semănate direct în câmp, pentru industrializare, au pretenţii mai mici faţă de apa administrată prin irigare decât tomatele cultivate prin răsad. Norma de irigare necesară tomatelor cultivate prin răsad variază între 3.000 şi 3.500 metri cubi la hectar la cele timpurii şi 4.500-5.000 metri cubi la hectar la cele de vară şi de toamnă. Repartizarea udărilor se face diferit, în funcţie de fenofază. Tomatele au nevoie de apă la înrădăcinarea răsadului, când se

administrează 300-350 metri cubi de apă la hectar. Lipsa apei la plantare face ca plantele să se prindă greu, iar primii boboci florali să cadă. După plantare, tomatele timpurii se udă la intervale mai mari, pentru ca pământul să nu se răcească. Tomatele de vară şi de toamnă se udă mai des, având în vedere că ele se plantează primăvara târziu sau la începutul verii. Numărul udărilor variază între 6 şi 10, cu valori între 250 şi 500 metri cubi la hectar, repartizate astfel încât pe fenofaze să se realizeze umiditatea corespunzătoare în sol, şi anume: la începutul perioadei de vegetaţie umiditatea solului să fie de 68-70%, din capacitatea de câmp (c.c.); în timpul creşterii masive a fructelor, umiditatea trebuie să crească la 78-80% din c.c., iar la sfârşitul perioadei de maturizare a fructelor aceasta scade din nou la 67-70%. Insuficienţa apei în sol duce la căderea florilor, obţinerea unor fructe mici, de calitate inferioară, cu o coacere forţată. Tomatele semănate direct în câmp, având un sistem radicular mai profund, se udă mai rar (de 4-5 ori) cu norme ce variază între 600 şi 700 metri cubi de apă la hectar. Ardeiul are cerinţe mari faţă de umiditate din cauza sistemului radicular superficial. Norma de irigare care se recomandă este de 4.500-5.500 metri cubi la hectar, repartizată în 12-14 udări. Repartizarea judicioasă a udărilor este de cea mai mare importanţă pentru reuşita culturilor de ardei. La plantarea răsadurilor, se face o udare abundentă, pentru asigurarea prinderii plantelor. Prima udare după plantare se face de-abia la 12-14 zile, timp necesar pentru asigurarea unei înrădăcinări mai profunde. Următoarele două udări după plantare se fac cu norme mici (250-300 metri cubi de apă la hectar) pentru a realiza în sol umiditatea de circa 70% din c.c., consumul de apă fiind mic. Cerinţele cele mai mari pentru apă ale ardeiului se înregistrează în perioada rodirii în masă, când umiditatea în sol trebuie să fie de 80-85% din c.c. În această perioadă udările se fac des, la 6-7 zile, cu norme de 400-450 metri cubi la hectar. Insuficienţa umidităţii duce la obţinerea unor fructe mici, cu pericarp subţire şi puţin suculente. Pătlăgelele vinete au cerinţe asemănătoare cu cele ale ardeiului faţă de apă. Norma de irigare care se recomandă este de 4.500-5.000 metri Aprilie 2015 29

Victor VĂTĂMANU

cubi de apă la hectar, repartizată în 8-12 udări. După udarea efectuată cu ocazia plantării, primele 2-3 udări se fac la un interval de 8-10 zile, cu norme de 200-300 metri cubi de apă la hectar, iar următoarele, care corespund creşterii masive a fructelor, la un interval de 6-10 zile, cu norme de 300-400 metri cubi de apă la hectar, realizându-se un plafon de circa 80% din c.c. În lipsa umidităţii corespunzătoare din sol, pătlăgelele vinete rodesc puţin, obţinându-se fructe mici care îmbătrânesc repede.

udărilor la varză şi conopidă se face în aşa fel încât până la formarea căpăţânii plafonul de umiditate să fie în sol la 80-82% din c.c., iar în timpul formării căpăţânilor să crească până la 90% din c.c. Insuficienţa apei în sol duce la obţinerea unor producţii scăzute, căpăţâni mici, afânate, lipsite de frăgezime, conopida se depreciază, mai ales prin trecerea rapidă a părţii comestibile în lăstari floriferi. De altfel, în numerioase cazuri, lipsa umidităţii face ca plantele să nu mai formeze părţi comestibile.

Varza şi conopida au cerinţe mari faţă de apă, ele cer umiditate în sol în tot timpul creşterii. Varza şi conopida timpurie, având o perioadă scurtă de vegetaţie, se irigă cu norme de 2.800-3.000 metri cubi de apă la hectar, în timp ce aceea de toamnă cu 5.500-6.000 metri cubi de apă la hectar. În culturi timpurii se aplică 6-7 udări; în prima perioadă de vegetaţie cu norme mai mici, de 300-350 metri cubi de apă la hectar, iar în continuare norma se măreşte la 400-500 metri cubi de apă la hectar. A doua perioadă de vegetaţie coincide cu formarea în masă a căpăţânilor, dar şi cu încălzirea continuă a timpului. În culturile de toamnă, de mare importanţă este asigurarea umidităţii atât la plantare, cât şi în primele perioade de vegetaţie, având în vedere faptul că aceste culturi se înfiinţează vara, pe timp calduros. În aceste condiţii se recomandă să se facă o udare de aprovizionare cu circa 500 metri cubi de apă la hectar. La plantare, varza şi conopida de toamnă se udă cu cantităţi mari de apă, pentru asigurarea prinderii răsadurilor. În continuare se aplică udări dese, la 5-6 zile, cu norme de 400-450 metri cubi de apă la hectar, realizându-se cu această ocazie şi o răcorire a plantelor. Spre toamnă, când timpul se răcoreşte, udările se fac mai rar, cu cantităţi mai mari de apă, de 500-550 metri cubi la hectar. Repartizarea

Castraveţii au cerinţe ridicate faţă de umiditatea din sol şi din atmosferă. Norma de irigare recomandată este de 2.500-3.000 metri cubi de apă la hectar. Având o rădăcină trasantă şi superficială, udarea se face des şi cu norme mici. Se aplică 6-7 udări, cu norme de 300400 metri cubi de apă la hectar. Irigarea prin aspersiune dă rezultate bune datorită creşterii umidităţii atmosferice. Umiditatea cerută de castraveţi în sol este de 75-80% din c.c, iar în atmosferă de 85-90%. Lipsa sau insuficienţa umidităţii duce la diminuarea producţiei, dar şi la scăderea calităţii fructelor, care se deformează şi se amărăsc.

30 Aprilie 2015

Ceapa de apă şi prazul, având un sistem radicular superficial (mai ales ceapa), cer să fie irigate abundent. Norma de irigare este cuprinsă între 3.500 şi 4.500 metri cubi de apă la hectar, repartizată în 10-12 udări. La începutul perioadei de vegetaţie se udă la intervale mici (6-7 zile), cu norme de 300 metri cubi de apă la hectar, iar în perioada formării bulbului intervalele între udări se măresc la 8-10 zile, cu norme de 400 metri cubi de apă la hectar. Cu circa două săptămâni înainte de recoltarea cepei udările se sistează. Ceapa de arpagic se udă cu cantităţi mici de apă, de 1.500-2.000 metri cubi

de apă la hectar, în 3-4 udări. Înainte cu 2-3 săptămâni de recoltare, culturile nu se mai udă. Excesul de umiditate în ultima perioadă de vegetaţie duce la condiţii proaste de păstrare peste iarnă. Ţelina manifestă pretenţii sporite faţă de umiditate comparativ cu celelalte rădăcinoase. Se administrează 4.500-5.000 metri cubi de apă la hectar. După asigurarea prinderii răsadului, se udă des şi cu norme mici, iar spre toamnă cu norme mai mari şi mai rar. În lipsa umidităţii din sol, ţelina formează rădăcini mici şi fibroase. Morcovul, sfecla, ridichile de vară şi de iarnă, pătrunjelul, deşi au o înrădăcinare mai profundă, producţii mari şi de calitate superioară, se obţin numai în condiţii de irigare. Excesul de umiditate însă este deosebit de dăunător rădăcinilor. Norma de irigare este de 2.000-2.599 metri cubi de apă la hectar în 6-7 udări. Rădăcinile au pretenţii ridicate faţă de umiditatea din sol în faza încolţirii seminţelor şi în perioada îngroşării rădăcinilor. O dată cu începerea îngroşării rădăcinilor (la morcov după circa 8 săptămâni de la semănare), umiditatea în sol nu trebuie să scadă sub 75% din c.c. Alternarea perioadelor de secetă cu creşterea bruscă a umidităţii din sol duce la crăparea rădăcinilor şi deprecierea calităţii producţiei. Salata şi spanacul sunt specii cu perioadă scurtă de vegetaţie şi se cultivă în special în culturi succesive. Deşi foarte pretenţioase la umiditate, datorită condiţiilor favorabile pe care le întâlnesc primăvară şi toamna când se cultivă, cantitatea de apă administrată prin irigare este relativ mică. Se recomandă 2-3 udări, cu câte 300 metri cubi de apă la hectar. În lipsa apei, recoltele de salată şi spanac sunt mici şi de calitate inferioară.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 31

Reventul este una dintre cele mai vechi plante medicinale cunoscute de omenire. După cum prezintă Emil Păun şi colaboratorii, în China reventul este amintit cu 3.000 de ani î.e.n., iar Dioscoride, Galen şi Pliniu, ca medicii arabi din Evul Mediu îl cunoşteau şi îl apreciau pentru proprietăţile sale purgative, stomahice şi tonice.

Tehnologia de cultură pentru Rheum palmatum L. - Revent De la revent se folosesc rizomul şi rădăcina. Substanţele minerale sunt prezente în cantitate mare (8-12%), în special oxalat de calciu (Paris şi Moyse). Principiile active ale materiei prime sunt derivaţii antracenici care îi conferă acţiunea purgativă. O a doua grupă de principii active sunt tanoidele, care conferă materiei vegetale acţiune astringentă. Reventul nu se va administra bolnavilor cu constipaţie rebelă, deoarece purgaţia este de cele mai multe ori urmată de constipaţie. Locul în asolament - având în vedere perenitatea speciei, reventul se cultivă în afara asolamentului. Dintre premergătoare sunt bune acelea care părăsesc devreme terenul şi îl lasă curat de buruieni. Aceste cerinţe sunt legate în special de modul de înmulţire a reventului, pretenţiile sale faţă de specia de cultură ca atare nefiind deosebite. Revenirea culturii pe aceeaşi solă nu trebuie să se facă mai devreme de 5-7 ani. Fertilizarea - având un sistem radicular puternic şi partea aeriană bine dezvoltată, planta are nevoie de o cantitate mare de substanţe hrănitoare. Unele cercetări au stabilit că reventul trebuie puternic fertilizat chiar pe solurile bogate în substanţe nutritive. (Sofonea; Itkov). Studiile efectuate de Heeger remarcă faptul că fertilizarea nu contribuie la sporirea conţinutului în 32 Aprilie 2015

antrachinone din rădăcini. Problema nefiind suficient elucidată, pentru obţinerea unor producţii mari de rădăcini se recomandă aplicarea de îngrăşăminte, mai ales de fosfor şi potasiu, potrivit nevoii plantelor şi specificului culturii, care durează câţiva ani. Astfel, la înfiinţarea culturii se vor aplica 80-100 kg fosfor la hectar substanţă activă. În fiecare toamnă, începând cu anul I, se mai administrează câte 45-50 kg fosfor la hectar substanţă activă. În primăvara anului I se dă azotul în doză de 60-70 kg/ha substanţă activă. În fiecare an, în cursul perioadei de vegetaţie, dozele de azot se reduc la 40-50 kg/ha substanţă activă. Nevoile plantei pentru potasiu sunt destul de mari, dar pentru situaţia solurilor din ţara noastră dozele vor fi moderate, 40-50 kilograme la hectar substanţă activă. Ele se menţin la acelaşi nivel şi în cazul fertilizării în toamnele fiecărui an pe perioada de vegetaţie a culturii. Reventul este o specie recunoscătoare faţă de calciu. Pe solurile cu un pH de 5 sau mai scăzut, se aplică amendamente cu 3-3,5 tone de calcar măcinat la hectar. Gunoiul de grajd se impune în formulele de fertilizare a reventului ca sursă de materie hrănitoare şi ca mijloc de îmbunătăţire a calităţii solurilor mai reci şi mai umede din zonele de cultură. Dozele adecvate sunt cuprinse între 25 şi 30 t/ha şi se aplică sub

arătura de bază. După cum s-a menţionat, fertilizarea anuală cu îngrăşăminte minerale se face toamna pentru potasiu şi fosfor şi primăvara pentru azot; încorporarea acestora se face cu prilejul praşilelor mecanice. Pregătirea solului - fiind o plantă care rămâne pe acelaşi loc 3-5 ani şi având un sistem radicular profund, lucrarea de bază a solului se va executa cel puţin la adâncimea de 28-32 cm, imediat după recoltarea plantei premergătoare. Dacă gradul de umiditate al solului este redus, se recomandă să se facă o arătură superficială sau o discuire, urmând ca lucrarea de bază să se execute când starea de umiditate a terenului permite. Grija de a realiza o lucrare corespunzătoare este mai deosebită în situaţiile când reventul se seamănă în luna august. Pregătirea patului germinativ, care are în vedere uniformitatea, mărunţirea solului, se execută cu combinatorul sau cu grapa cu colţi reglabili. În funcţie de starea terenului ca uniformitate şi umiditate, lucrările de pregătire a patului germinativ se completează prin tăvălugire. Modul de înmulţire - înmulţirea reventului se face prin sămânţă sau pe cale vegetativă. Această din urmă metodă se foloseşte în special în lucrările de ameliorare, când se urmăreşte menţinerea caracterelor valoroase ale materialului de înmulţire.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 33

Înmulţirea generativă poate avea loc prin semănatul direct în câmp sau prin răsad produs în straturi reci sau paturi semicalde.

Victor VĂTĂMANU

Epoca de semănat-plantat - semănatul direct în câmp dă rezultate satisfăcătoare şi oferă condiţii de obţinere a unei eficienţe economice sporite. Epoca cea mai potrivită pentru aceasta este luna august. În acest caz, singurul factor care intervine în limitarea reuşitei culturii este lipsa umidităţii. De aceea, în astfel de situaţii se alege însămânţarea, tot în luna august, dar în strat rece, unde se poate interveni prin udare atât la însămânţare, cât şi după aceea, dacă este nevoie. Cu rezultate mai puţin satisfăcătoare se poate aplica şi semănatul direct în pragul iernii. Epoca de primăvară a semănatului se va practica în cazuri extreme. În paturi semicalde semănatul se va face în luna martie. Materialul din paturi semicalde şi din straturi reci se transplantează primăvara, la începutul lunii mai. Distanţa şi adâncimea de semănat-plantat - avându-se în vedere habitusul plantelor şi posibilitatea efectuării mecanizate a lucrărilor de întreţinere, distanţa între rânduri va fi de 70-80 cm. Rezultate mai bune s-au obţinut când spaţiul dintre rânduri a fost de 70 cm. Distanţa dintre plante pe rând va fi de 50 cm. În cazul semănatului direct, rărirea plantelor pe rând se face la acelaşi interval, urmărindu-se a se realiza o desime de 50.000-70.000 de plante la hectar. În straturi reci, distanţa dintre rânduri este cuprinsă între 15 şi 20 cm, iar în paturi semicalde este de 10 cm. Pentru producerea de seminţe se organizează o cultură specială, unde distanţa dintre plante este mai mare (70/70 cm). Lotul semincer se menţine 8-10 ani şi se amplasează izolat de cultura de producţie. Această măsură se pare că nu este absolut necesară, cercetările relevând faptul că speciile din secţia Palmata nu se încrucişează între ele. Tipul de sol şi epoca de semănat sunt factori care determină variaţia adâncimii de semănat. Pe solurile mai grele şi în cazul semănatului în pragul iernii, adâncimea este mai redusă, 1-1,5 cm. Pe solurile mai uşoare şi când se seamănă în august, adâncimea este mai mare, de 1,5-2,5 cm. Răsadul se plantează astfel ca zona coletului să fie cu 2-3 cm mai jos decât nivelul solului. Norma de sămânţă - pentru un hectar, în situaţia semănatului direct este nevoie de 8-10 kg sămânţa. Cu 2 kg sămânţă 34 Aprilie 2015

se poate realiza suprafaţa de 500-600 mp strat rece, unde se produce răsadul necesar unui hectar de cultură. Semănatul direct pe suprafeţe mai mici se poate face şi în cuiburi, folosind plantatorul. În acest caz, norma de sămânţă se reduce la jumătate (4-5 kg/ha), deşi se pun la cuib 2-3 seminţe. Semănatul se realizează folosind maşinile de semănat SPC-6 sau SPC-8. Lucrările de întreţinere - o grijă deosebită privind întreţinerea trebuie acordată culturilor realizate prin semănatul direct în câmp sau în straturi. Aici este posibil ca unele buruieni să apară o dată cu plantele sau chiar înaintea acestora. O situaţie mai precară apare atunci când, lipsind umiditatea, răsărirea întârzie şi cultura se îmburuienează. În acest caz este posibilă folosirea erbicidelor, care se vor aplica înainte ca plantele de revent să apară la suprafaţa solului. O dată cu conturarea rândurilor se trece la distrugerea buruienilor dintre intervale folosind mijloace mecanice. Banda rămasă nelucrată, pe care se găsesc plantele, se prăşeşte manual, această lucrare fiind însoţită de plivit. Îndată ce plantele au crescut, lucrările de întreţinere nu mai cinstituie o problemă, mai ales că foliajul bogat al reventului umbreşte buruienile şi le reduce agresivitatea. Când plantele au 1-2 perechi de frunze adevărate, se execută rărirea. Prima praşilă în culturile realizate prin răsad se efectuează imediat după plantare, cu mijloace mecanice şi este completată cu o praşilă manuală. În continuare, până toamna, cultura se întreţine curată de buruieni prin praşilele mecanice şi manuale efectuate de câte ori este nevoie. În anii II, III sau IV de cultură lucrările de întreţinere constau, de asemenea, în praşile mecanice şi manuale. Primăvara devreme este nevoie să se grăpeze cultura pentru a strânge resturile de frunze din anul anterior. O lucrare importantă, care trebuie să se efectueze începând din anul al II-lea, este cea de îndepărtare a tijelor florale. Într-o cultură destinată producerii de rădăcini, menţinerea tulpinilor reprezintă o risipă de substanţe hrănitoare care, în loc să contribuie la creşterea sistemului radicular, sunt canalizate în scopuri nefolositoare. Fertilizarea în toamna fiecărui an cu fosfor şi potasiu şi primăvara cu azot constituie, de asemenea, măsuri care contribuie la realizarea de plantaţii reuşite cu producţii sporite de rădăcini. În lotul semincer se execută lucrări de purificare biologică, eliminându-se plantele netipice, puţin viguroase, bolnave. Aceste lucrări se efectuează înainte de înflorit.

Recoltarea - epoca de recoltare - în zona de origine, în flora spontană reventul se recoltează când ajunge la vârsta de 8-10 ani. În condiţii de cultură, recoltarea se poate face începând din anul al III-lea. În mod obişnuit, se practică recoltarea în anii IV-V, aceasta depinzând şi de mărimea la care au ajuns rădăcinile. În afară de aceasta, trebuie avut în vedere faptul că utilajele existente nu au posibilitatea să efectueze o lucrare prea profundă pentru a disloca rădăcinile, care se lungesc o dată cu vârsta. Reventul se recoltează toamna, în luna octombrie. Modul de recoltare - lucrarea de recoltare începe cu dislocarea rădăcinilor, care se efectuează cu plugul de desfundat, căruia i se demontează cormana, sau cu dislocatorul pentru sfeclă. După ce au fost strânşi manual în grămezi, rizomii şi rădăcinile se scutură de pământ, se curăţă de resturile de tulpini, de porţiunile deteriorate, prin decoletarea de frunze şi se transportă la locul de condiţionare. Recoltarea seminţelor din loturile semincere se face în fiecare an, deoarece acestea nu-şi păstrează germinaţia pe o perioadă mai lungă. Pentru că seminţele mature se scutură foarte uşor, inflorescenţa se taie, înainte de coacerea totală a paniculului. Acest moment coincide cu începerea scuturării primelor seminţe din inflorescenţă. Tijele florale se lasă la adăpost să se usuce în vrac subţire, legate pe sârmă sau în mănunchiuri pe pereţi. Scuturarea din inflorescenţă se face uşor. După condiţionare, seminţele se lasă câteva zile să se usuce într-un strat de 5-7 cm. Prelucrarea materiei prime - condiţionarea - înainte de a fi uscate, rădăcinile trebuie descojite. Îndepărtarea ţesutului superficial al rădăcinilor contribuie la îmbogăţirea produsului final în principii active, coaja fiind lipsită de oximetilantrachinone (Mihalea şi Viorica Cucu). După descojire, rădăcinile lungi şi groase se despică şi se fragmentează în bucăţi de 10-12 cm lungime şi 2-3 cm grosime. De pe un hectar se pot obţine 80-100 qintale de rădăcini proaspete. După uscare, rădăcinile capătă o culoare galbenă-brună. Din 3,5-4 kg rădăcini proaspete rezultă 1 kg rădăcini uscate. Producţia de rădăcini uscate variază între 20 şi 25 qintale la hectar. Ambalarea, păstrarea - rădăcinile uscate se ambalează în bale sau saci şi se păstrează în încăperi uscate, curate şi aerisite.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 35

Porumbul trebuie semănat într-un sol afânat, pe un strat adânc, bine mărunţit la suprafaţă, cu rezervă mare de apă şi curat de buruieni. Aceste cerinţe se realizează, după cum prezintă Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure, acordându-se o atenţie deosebită pregătirii terenului cu mult timp înainte de semănat.

Lucrările solului la cultura de porumb Rezultatele experimentale obţinute în cercetarea agricolă românească au scos în evidenţă că după grâu, sau după alte plante ce se recoltează timpuriu, pentru porumb este suficientă o singură arătură executată în agregat cu grapa stelată. Eficienţa acestei arături este cu atât mai mare cu cât se efectuează mai repede după recoltarea plantei premergătoare (imediat după strângerea recoltei). Întârzierea arăturii de vară atrage după sine o reducere simţitoare a producţiei de porumb, în comparaţie cu arătura efectuată imediat după recoltarea plantei premergătoare. Pregătirea solului după plantele ce se recoltează timpuriu, prin două lucrări - una superficială vara şi alta adâncă toamna - nu determină sporuri de producţie care merită să fie luate în considerare. De asemenea, între arătura de 20 cm şi cea de 30 cm adâncime nu se înregistrează diferenţe pe nici unul dintre solurile principale din Câmpia Română. Până toamna târziu, arătura adâncă de vară se întreţine afânată şi curată de buruieni cu ajutorul grapei cu discuri. O adâncime a arăturii mai mare de 30 cm prezintă importanţă numai pe solurile în pantă. Pe solurile în pantă, supuse eroziunii, arătura adâncă asigură o mai bună infiltrare a apei în profunzime, împiedicându-se astfel scurgerile la suprafaţă şi protejându-se solul împotriva eroziunii. După plantele cu recoltarea târzie (porumb, soia, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui etc.), 36 Aprilie 2015

imediat ce s-a eliberat terenul, se execută direct arătura de bază, la adâncimea de 20-30 cm, în funcţie de umiditatea solului. Pentru aceste arături, grapa stelată se foloseşte numai după plantele care se recoltează mai devreme (soia, floarea-soarelui, porumbul siloz sau hibrizii timpurii de porumb). După plantele mai tardive, arătura rămâne negrapată, cu excepţia zonelor de stepă şi silvostepă, cu zăpezi puţine şi vânturi frecvente, unde folosirea grapei stelate asigură o mai bună conservare a solului şi a apei în sol. Ca şi în cazul arăturilor de vară, pe terenurile în pantă, după plantele târzii, arăturile adânci creează condiţii pentru producţii mai mari. Lucrările de primăvară - o sinteză a datelor obţinute în cercetarea ştiinţifică agricolă subliniază că, în primăvară, arătura bine executată vara sau toamna rămâne nelucrată până la semănat, când se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau cu un cultivator în agregat cu grapa cu colţi. Dacă arătura de toamnă este corect executată (nivelată, fără resturi organice la suprafaţă), o singură trecere a grapei cu discuri sau a combinatorului, în ziua sau în preziua semănatului, este suficientă pentru pregătirea în condiţii optime a patului germinativ. Numai arăturile denivelate trebuie lucrate la desprimăvărare în curmeziş cu grapa cu colţi, urmând ca patul germinativ să se pregătească la semănat.

Modul de pregătire a solului în primăvară, prezentat mai sus, trebuie considerat ca fiind cel mai bun şi cel mai frecvent. În unele cazuri însă, determinate de condiţiile din timpul iernii sau de starea texturală a solului, apare necesitatea unor măsuri deosebite faţă de cele menţionate. Astfel, când arăturile sunt foarte tasate primăvara, din cauza unei texturi argiloase a solului (cum este pe lacovişti, soluri brune podzolite), se cere până la semănat o arătură cu plugul (cu cormană sau fără cormană) la adâncimea de 15-20 cm (la adâncimea la care brazda se revarsă după plug) folosind în agregat şi grapa reglabilă. Prin această lucrare, solul se afânează şi se zvântă, creându-se astfel condiţii optime pentru semănatul porumbului. Pe terenurile în pantă, lucrările de primăvară, executate obligatoriu tot pe curbele de nivel, se fac în aşa fel încât să nu se niveleze prea mult valurile realizate prin arăturile de toamnă. În ultima perioadă, pentru solurile podzolice argilo-iluviale, cu subsol compact, sau pe podzolurile pseudogleice cu subsol permeabil, s-au adus elemente noi în pregătirea solului pentru semănatul porumbului. Astfel, pe solurile brune podzolite şi pe smolniţele din Podişul Getic, afânarea solului cu scormonitorul, la intervale de 1,4-1,5 metri, o dată la 3-4 ani, la adâncimea de 50 cm, iar anual arat normal (20 cm adâncime) în curmeziş, au determinat sporuri de recoltă

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 37

Victor VĂTĂMANU

destul de mari; pe podzoluri pseudogleizate cu subsol permeabil, desfundarea la adâncimea de 70-80 cm, o dată la 4 ani, iar anual arătură normală (20-25 cm) au condus, de asemenea, la obţinerea unor importante sporuri de producţie. Pentru realizarea unor asemenea lucrări se cere o dotare adecvată cu mijloace mecanizate de ultimă oră. Fără a intra şi în alte detalii asupra pregătirii solului pentru semănatul porumbului, accentuăm că eficienţa erbicidelor, asigurarea uniformităţii adâncimii de semănat şi repartizarea corectă pe rând a seminţelor de către semănătorile folosite se obţin numai atunci când, înainte de erbicidare şi semănat, terenul este bine mărunţit, nivelat şi fără resturi vegetale. Asemenea cerinţe se îndeplinesc introducând la pregătirea solului pentru semănat şi cultivatorul pentru cultivaţie totală sau combinatorul. Sistemul de lucrări minime în cultura porumbului („minimum tillage“) - din totalul energiei consumate pentru un hectar cultivat cu porumb lucrările solului reprezintă 60% (Fl. Pipie), iar din cheltuielile directe pentru aceste lucrări şi pentru combaterea buruienilor se folosesc până la 50% (I. Staicu). Se înţelege că lucrările solului, semănatul şi combaterea buruienilor necesită, în prezent, cheltuieli care ridică costul porumbului. Sistemul minim de lucrări ale solului pentru porumb se impune din ce în ce mai mult, S. Aldrich şi E. Leng susţinând necesitatea construcţiei unor maşini agricole necesare acestui scop. Prin sistemul de lucrări minime în cultura porumbului se urmăreşte efectuarea în timpul optim numai a lucrărilor solului strict necesare, evitând distrugerea structurii şi tasării solului, prin înlăturarea trecerilor repetate cu maşinile agricole pe teren. Prin acest sistem se asigură o mai bună combatere a buruienilor, se reduce gradul de eroziune al solului şi se realizează economie de carburanţi. Numai prin două treceri ale tractorului pe teren se pot realiza răspândirea

38 Aprilie 2015

îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, răspândirea erbicidelor pe toată suprafaţa (prima cursă a tractorului); pregătirea patului germinativ, semănatul cu aplicarea concomitentă a îngrăşămintelor chimice pe rând (a doua trecere a tractorului). Există şi posibilitatea ca toate lucrările (răspândirea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa, aratul, grăpatul, semănatul, răspândirea erbicidelor) să se efectueze într-o singură trecere pe teren. Este vorba de agregate purtate de tractoare de mare capacitate, care îndeplinesc toate operaţiile amintite. Această din urmă variantă se poate aplica numai în zonele umede, unde nu se pune problema acumulării rezervelor de apă. În zonele secetoase se poate aplica numai în condiţii de irigare. Sistemul minim de lucrări ale solului pentru porumb asigură producţii corespunzătoare dacă: se aplică îngrăşăminte şi pe rândul de seminţe, pentru a grăbi creşterea tinerelor plante; se folosesc dispozitive de presat solul peste sămânţă; solul se lucrează în condiţii optime de umiditate şi se aplică erbicide pentru reducerea la minimum a numărului de praşile. Pentru România, unde până în prezent arătura de toamnă pentru porumb este o condiţie obligatorie, sistemul minim de lucrări s-ar putea executa în două etape: la prima, aplicarea îngrăşămintelor pe toată suprafaţa şi aratul; la a doua, lucrările solului de primăvară, aplicarea erbicidelor, aplicarea îngrăşămintelor pe rând şi semănatul. Sistemul minimului de lucrări în cultura porumbului se referă nu numai la pregătirea solului, ci şi la eliminarea din cultura acestei plante a tuturor lucrărilor de îngrijire, prin utilizarea erbicidelor. Sistemul minim de lucrări ale solului pentru cultura porumbului se poate realiza în diferite variante, în funcţie de textura solului, de planta premergătoare, de umiditate, de forţa motrică şi de utilajele care stau la dispoziţie. Aplicarea acestui sistem trebuie să conducă la economie

de carburanţi, la combaterea eroziunii solului, la conservarea apei, la combaterea eficientă a buruienilor, fără să se diminueze producţia finală de porumb boabe. Sistemul „alternativ“ de lucrare a solului (arătură la intervale mai mari - lucrări anuale cu grapa cu discuri) se situează ca producţie sub nivelul arăturii normale anuale cu numai 4-5%. Rezultatele acestea încurajează abordarea unei orientări noi în lucrarea solului pentru porumb, gândind şi la alte tipuri de grape cu discuri pentru tractoarele de mare putere ce se află în dotarea unor unităţi agricole mari, la soluri cu textură mai favorabilă decât textura solurilor brun-roşcate tipice. S-a experimentat şi semănatul porumbului în teren nelucrat, metodă de cultură fără arătură („no tillage“). Pe scurt, este vorba de semănatul porumbului în miriştea plantei premergătoare sau în ţelină, fără o mobilizare prealabilă a solului. Buruienile şi miriştea se distrug prin erbicide. Seminţele de porumb semănate în asemenea condiţii, beneficiind de o microclimă mai caldă şi mai umedă (determinată de prezenţa la suprafaţa solului a unui strat de mulci, format din miriştea pe cale de descompunere), germinează mai repede şi produc recolte cel puţin egale celor obţinute prin metodele clasice de cultură. Această metodă a asigurat obţinerea unor recolte de porumb deoarece, în multe cazuri, în terenul nelucrat, unde miriştea a fost distrusă cu erbicide, plantele s-au dezvoltat mai bine decât pe terenul lucrat în mod tradiţional. Sigur, experienţele viitoare se pot axa pe sistemul „no tillage“, pentru verificarea pe suprafeţe mari. N. Şarpe menţionează posibilitatea introducerii acestei metode de cultivare a porumbului într-o monocultură cu durata de 3-5 ani. Erbicidele vor duce, fără îndoială, la profunde transformări şi în pregătirea terenului pentru semănatul porumbului.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 39

AISR - campanie naţională împotriva seminţelor contrafăcute Interviu cu Antonia IvaŞcu,director executiv Alianţa Industriei Seminţelor din România zonei şi dimensiunile fermelor, postere pentru afişaj la primăriile din comune şi asociaţiile agricole din judeţe. Tuturor celor 41 de judeţe le-au fost transmise de către AISR postere şi pliante pentru fermieri, prin intermediul APIA, direcţiilor agricole şi AFIR. În acest mod au ajuns la nivelul ţării peste 12.500 de afişe şi 20.600 de pliante de informare, care au fost distribuite tuturor celor interesaţi.

În ultimul timp, AISR a dezbătut tot mai des acest subiect. Puteţi să ne spuneţi din ce motiv?

Aţi pornit în teritoriu şi în presă o campanie împotriva seminţelor contrafăcute. Ce a determinat această acţiune de amploare a industriei de seminţe din România?

Sămânţa este cea care asigură viaţa, care dă continuitate în agricultură, care aduce calitate în hrana umană şi, nu în ultimul rând, asigură un mediu curat pentru noi toţi. Ea are o poziţie cu totul aparte în cadrul tehnologiilor. Acesta este primul motiv pentru care nu ne permitem să greşim, să nu avertizăm fermierii despre ceea ce li se poate întâmpla sau să lăsăm infractorii să-şi bată joc de cultivatori.

Sămânţa certificată este în fapt primul pas pentru o producţie performantă. Dacă utilizăm o sămânţă care nu are certificate de calitate şi conformitate, riscăm să dăm banii pentru nimic şi să culegem în toamnă tot „nimic“. Contrafacerea este, în fapt, o concurenţă neloailă, din cauza preţului mult mai mic. Există grupări infracţionale care au ca „obiect de activitate“ producerea ilegală şi contrafacerea seminţelor. Practic, ca urmare a utilizării seminţelor contrafăcute pot apărea riscul pierderii culturii, efecte negative asupra consumatorului, contaminarea mediului înconjurător, uneori şi costuri suplimentare pentru distrugerea culturii şi eliminarea efectului, eventual chiar reînsămânţare. În mod practic, ar trebui să fie ridicate

subvenţiile şi asigurările celor care utilizează acest tip de sămânţă.

Ce recomandaţi fermierilor? La ce trebuie să fie atenţi?

Sămânţa certificată trebuie să fie ambalată în saci originali, sigilaţi şi etichetaţi. O atenţie sporită trebuie acordată furnizorului de sămânţă, deoarece au fost situaţii pe piaţă când s-au livrat saci cu sămânţă contrafăcută care nu corespundea indicilor cantitativi şi calitativi pentru semănat. Recomandarea este să achiziţionaţi sămânţă de la furnizori cunoscuţi din zona dumneavoastră agricolă şi să evitaţi să cumpăraţi de la furnizori ambulanţi, direct din portbagaj.

Există însemne speciale la care cultivatorii trebuie să fie atenţi?

Sigur că da. Aş menţiona în mod special câteva dintre ele, care atestă fătul că sămânţa este originală şi aparţine unei companii cu genetică proprie, care creează soiuri şi hibrizi performanţi. Seminţele certificate, originale, sunt însoţite întotdeauna de un document de calitate şi conformitate al furnizorului. Seminţele certificate sunt în prealabil analizate şi verificate de Inspectoratele pentru Controlul Calităţii Seminţelor, care aparţine Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar marfa este întotdeauna însoţită

Cum s-a desfăşurat practic aceasta campanie?

În această primăvară, asociaţia profesională „Alianţa Industriei Seminţelor din România“, în colaborare cu Compartimentul de Consultanţă, Extensie şi Formare Profesională al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a întreprins o amplă campanie la nivelul ţării, pentru contracararea fraudelor privind sămânţa contrafăcută. Fiecare cameră agricolă a primit, în funcţie de importanţa agricolă a 40 Aprilie 2015

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 41

de certificat de conformitate a calităţii. Producătorii de seminţe cooperează cu Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor, garantând astfel utilizarea seminţelor certificate în condiţii de siguranţă, conform bunelor practici, sprijinind agricultura durabilă. Sacii originali sunt sigilaţi şi etichetaţi şi au elemente de siguranţă (holograma originală) şi o singură cusătură. Există câteva elemente definitorii care fac diferenţa între original şi contrafacere la care cumpărătorii trebuie să fie extrem de atenţi. Aş menţiona faptul că etichetele originale nu se rup uşor, sunt tipărite profesional. Fiecare sac are număr de ordine, număr de lot, care se pot verifica la companiile producătoare în cazul în care apar dubii. Seminţele contrafăcute, practic „imitaţii“ ale soiurilor sau hibrizilor legal înregistraţi, sunt ilegale, netestate şi neautorizate, introduse pe piaţă şi valorificate de către reţele de răufăcători.

Care este implicarea autorităţilor în acest sens?

În acest an, cooperarea cu autorităţile abilitate pentru a conştientiza impactul seminţelor contrafăcute şi a demonstra efectul seminţelor certificate a fost la cel mai înalt nivel. AISR, împreună cu instituţiile abilitate din cadrul MADR, INCS, ISTIS, LCCSMS, au construit practic această platformă de expertiză profesională, prin care împreună au încercat să adapteze piaţa românească de seminţe la realităţile contemporane. Aşa cum am arătat, prin autorităţile oficiale de certificare a seminţelor, respectiv inspectoratele teritoriale pentru controlul calităţii seminţelor certificate, fiecărui lot de sămânţă îi este atribuit un număr de referinţă oficial, unic la nivelul ţării, precum şi un interval cu o serie şi număr valabile pentru eticheta oficială. Eticheta oficială este un document valabil pentru fiecare ambalaj sigilat al lotului de sămânţă. Doar în acest mod, prin utilizarea seminţelor certificate, recolta va fi garantată printr-o producţie ridicată şi de calitate superioară.

Care sunt modalităţile prin care acţionează infractorii? Contrafacerea se realizează prin scanarea unei etichete autentice, dar în sac, de cele mai multe ori, sunt ambalate fie seminţe din alte specii, 42 Aprilie 2015

amestec de seminţe din specia dorită sau spărturi, seminţe de burieni, pietriş. Contrafacere este, de fapt, folosirea fără drept a însemnelor de certificare. Dacă ne uităm cu atenţie, eticheta falsă se rupe foarte uşor, numărul de lot este greşit, la fel ca şi seria şi numărul de identificare ale sacului. Sacii falşi, de hârtie, care sunt contrafăcuţi sunt foarte asemănători cu sacii originali şi sunt foarte greu de deosebit, dar se rup mult mai uşor.

Ce îi atrage pe cultivatori să achiziţioneze astfel de seminţe?

În principal, este vorba de PREŢ! Preţurile mici, vânzarea în târgurile din apropierea localităţilor, posibilitatea de a se „tocmi“, toate fac ca agricultorul să cumpere sămânţa din locuri neamenajate, iar aceasta să fie de cele mai multe ori contrafăcută. Pe lângă banii aruncaţi pe o sămânţă care nu va da randamentul scontat, culturile agricole şi mediul vor fi puse într-un mare pericol în cazul în care fermierii cad în plasa falsificatorilor. De aceea trebuie să le reamintim fermierilor faptul că, dacă vor gândi doar prin prisma preţului de cumpărare, vor risca ca producţia obţinută din seminţele contrafăcute să fie de cel puţin 3-4 ori mai mică faţă de marcă originală şi de proastă calitate.

Aţi avut sesizări din teritoriu privind falsificarea de sămânţă? Ce măsuri se pot lua pentru a diminua aceste efecte negative?

Da. Membrii Alianţei Industriei Seminţelor din România, companii producătoare

de seminţe, cu genetică de înaltă clasă, s-au confruntat cu unele cazuri de contrafacere, falsificatorii păcălind fermierii cu sacii aproape identici cu cei originali, motiv pentru care a fost sesizat în numeroase rânduri Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR). Falsificatorii pun în circulaţie şi încearcă să comercializeze în mai multe zone de interes agricol seminţele contrafăcute. În acest sens, sunt utilizate centre de copiere şi printare, se utilizează autocolante cu denumire şi grafică similare cu cele ale mărcii falsificate şi, de cele mai multe ori, se vinde marfa fără documente justificative. În mod normal falsificatorii trebuie reclamaţi la IGPR pentru cercetări şi întocmirea dosarelor penale. Din păcate, deşi fermierii păgubiţi ar trebui să colaboreze cu companiile producătoare de seminţe sau cu organele abilitate, aceştia refuză de multe ori acest lucru.

Cum preveniţi achiziţia sau utilizarea seminţelor falsificate?

În primul rând, sfătuim fermierii să cumpere seminţe doar din surse sigure, să ceară întotdeauna bon fiscal, factură sau chitanţă şi să fie circumspecţi în faţa discounturilor execesive. Totodată, îi rugăm să contacteze autorităţile sau companiile producătoare de seminţe în cazul în care au vreun dubiu.

Ce ne-aţi putea spune în concluzie? Ce au de făcut fermierii?

Concluziile pe care le putem trage se referă la mai multe aspecte: • În România, piaţa seminţelor trebuie să se alinieze sistemulului european de calitate, etichetare şi ambalare, care este aplicabil în toate statele, tocmai pentru a elimina aceste posibile pericole pentru sănătatea umană şi mediu; • Pentru a contracara acest fenomen, Alianţa Industriei Seminţelor din România (AISR) a început lupta cu autorii de falsuri, dat fiind faptul că piaţa începe să fie invadată de tot mai multe seminţe contrafăcute; • Dacă anumiţi cultivatori au dubii, este de dorit să solicite sprijinul specialiştilor agricoli, ai consultanţilor în alegerea şi procurarea seminţelor. FERMIERI, ATENŢIE DE UNDE CUMPĂRAŢI SEMINŢE!

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 43

Cum să câştigi 500 de lei în plus din cultura porumbului cu doar 32 de lei. Secretul fermierilor englezi a fost devoalat Când producătorii agricoli din zona de sud a ţării îşi freacă mâinile pentru că obţin profituri la cultura de porumb de sute de lei la hectar investind doar 32 de lei/ha (fapt dovedit inclusiv de testările efectuate în Insula Mare a Brăilei în 2014), veştile nu pot fi decât bune pentru ceilalţi fermieri români care citesc aceste rânduri. Mai multe formule de fertilizanţi foliari şi de biostimulatori produşi de britanicii de la Omex Agrifluids, „secrete“ până nu demult pentru fermierii noştri, au fost devoalate pentru revista AGRIMEDIA de către importatorii exclusivi din România. Englezii au reuşit până la urmă să aducă şi asta în România. Concret, patru fertilizanţi foliari din categoria premium produşi de Omex Agrifluids fac furori în România în ultima perioadă. Agro-est Muntenia a adus şi la noi în ţară de puţin timp Omex Kingfol ZN (fertilizant foliar care a realizat anul trecut în IMB un spor de producţie de 650 kg/ha la porumb, de 350 kg/ha la floarea-soarelui şi între 500 şi 1.100 kg la hectarul de orz), Omex Bio 20 (biostimulator şi fertilizant foliar care a adus un spor de producţie în ferma PFA Chirvasuta Gabriela de 1.200-1.300 kg/ha pe o suprafaţă de 250 ha cultivate cu grâu), respectiv Omex Boron şi Omex Suplhomex (fertilizant foliar cu conţinut ridicat de sulf 87,5 la sută şi azot 15 la sută), dar şi alte şapte produse similare care întregesc paleta ofertei la 10. „Toate produsele sunt suspensii concentrate, nu sunt fertilizanţi lichizi“, a declarat Mihai Postelnecu, partener şi sales and marketing manager al Agro-est Muntenia, fost national sales manager al companiei Euralis, dezvăluind practic „secretul“ eficienţei acestor produse importate din Marea Britanie. Chiar dacă specialistul a ţinut să precizeze din start că aceste produse sunt unele din categoria premium, un calcul al profitabilităţii spulberă 44 Aprilie 2015

orice semn de întrebare care ar putea răsări în mintea vreunui fermier mai pesimist şi strâns la pungă. „La un cost de aproximativ 32 de lei la hectarul de porumb, sporul de producţie este de 700 kg/ha, ceea ce înseamnă aproximativ 500 lei în plus la hectar (n.r. - testări efectuate pe loturi de peste 200 ha). Dacă vorbim de aceeaşi cultură a porumbului, costul de înfiinţare a unui hectar se situează undeva la nivelul a 2.000-2.500 de lei, în funcţie de tehnologie, de hibrid, de produse etc. (...) Chiar şi dacă ne-am întoarce la nivelul anului 2005, dacă îmi aduc bine aminte, când era undeva în jur de 0,3 lei kilogramul de porumb, tot se justifică fără nici un fel de problemă această investiţie“, şi-a început cu mândrie în glas veritabilul discurs de vânzări oficialul Agro-est Muntenia. „Rezultate foarte bune am obţinut şi la orz, cu sporuri de 600-1.100 kg/ha.“ Suspensia concentrată este un produs mai vâscos. De asemenea, produsul este foarte concentrat în substanţă activă, vine aproape imediat explicaţia lui Postelnecu. Potrivit datelor furnizate de producător, Omex Kingfol ZN are 70 la sută concentraţie de zinc, acest procentaj făcându-l practic cel mai concentrat produs existent pe piaţă. Şi asta în condiţiile în care doza la hectar pentru Omex Kingfol ZN este de 0,5 litri.

Algele marine au migrat în fermele româneşti! Omex Bio 20 are o combinaţie N, P, K de 20-20-20 şi extract de alge marine în proporţie de 28 la sută

Chiar dacă Omex Bio 20 nu este un produs omologat pe cultura bio de cereale, rapiţă, sfeclă de zahăr, cartof, pomi fructiferi, viţă-de-vie sau legume, este totuşi vârf de lance al gamei, un fertilizant foliar cu multiple proprietăţi. Conform datelor puse la dispoziţia noastră de Mihai Postelnecu, Omex Bio 20 este un produs complet, echilibrat, cu un nivel N, P, K de 20-20-20 şi cu o componentă

de biostimulatori care este dată de extractul de alge marine - are 28 la sută. La această listă se adaugă inclusiv o listă întreagă de microelemente. Să nu uităm însă şi de culturile de oleaginoase, care s-au situat şi în 2014 în topul preferinţelor fermierilor români. Şi pentru a avea o cultură sănătoasă de rapiţă sau de floarea-soarelui, investiţiile trebuie să curgă. Pentru a aduce zâmbetul pe faţa producătorilor agricoli autohtoni, prin intermediul Agro-est, englezii de la Omex Agrifluids au adus în România Omex Boron, un produs pe bază de bor (14 la sută concentraţie de bor plus microelemente). „Poate părea puţin, însă din ceea ce ştiu eu la momentul de faţă, concentraţia maximă de bor care se poate pune este de 14-15 la sută. Iar noi suntem la nivel maxim. Plusul de valoare vine prin faptul că, pe lângă bor, acest produs mai are şi microelemente. Un lucru şi mai important la produsele din gamă este că sunt foarte bine formulate, că aici este una dintre marile probleme la foliare în general: sunt făcute cu N, P, K şi microelemente (mai mult sau mai puţin), dar este vorba de forma în care sunt ambalate din punct de vedere chimic, să fie cât mai uşor de asimilat de către plantă. Aici este secretul unui produs bun“, a mai punctat Postelnecu, scăpând în presa de specialitate un alt „secret“ al englezilor. „Una dintre caracteristicile borului este că majorează conţinutul de ulei din seminţe, iar la rapiţă fermierii s-au obişnuit şi utilizează produse care au în componenţă sulf în diverse forme. În cazul nostru, vorbim de produsul Omex Sulphomex, care are o concentraţie foarte mare - 87,5% sulf, plus azot.“

Analiză de profitabilitate a culturilor agricole, pe banii Agro-est. Singura condiţie - factura de achiziţie să fie generoasă

Cei de la Agro-est Muntenia şi-au asumat analiza plantelor pe care clienţii acestora le au ca structură de cultură, astfel încât să vină exact cu reţeta

www.agrimedia.ro

ha pe care le-am analizat în primăvara aceasta“, a mai precizat Postelnecu.

Agro-est, partenerul exclusiv al Omex (favoriţii Reginei Angliei), ţinteşte o cifră de afaceri iniţială de 500.000 de euro

Conform spuselor dlui Postelnecu, Agro-est şi-a propus un target de vânzări de circa 500.000 de euro pe aceste produse, în prezent firma situându-se la un nivel de 65-70 la sută din ceea ce a stabilit ca ţintă. Omex Agrifluids a fost înfiinţată în 1976 şi şi-a propus rapid să devină unul dintre liderii pieţei pe segmentul de fertilizanţi foliari. Vorbim de o companie englezească, prezentă pe mai tot mapamondul şi care deţine în prezent trei fabrici - două în Anglia şi una pe continentul american. „Stilul prin care lucrează compania în momentul de faţă este prin distribuitori exclusivi. Sunt specializaţi în suspensii concentrate pentru că, spuneau ei, «nu au timp să transporte apă pe tot globul». Fac peste 150 de milioane

de euro din fertilizanţi foliari“, a mai afirmat Mihai Postelnecu. Pe lângă faptul că Omex Agrifluids este una dintre cele mai importante companii producătoare de fertilizanţi-suspensii concentrate din UE, cu concentraţii mari în substanţă activă, aceasta a primit în 2013 distincţia Casei Regale a Angliei pentru cea mai întreprinzătoare companie la nivel internaţional. Mihai Postelnecu are o experienţă de peste 13 ani în agribusiness, din 2002 fiind implicat în activitatea de vânzări din sector. „Se poate spune că sunt specializat în a lansa şi a dezvolta companii în România, deoarece cu fiecare am început de la primele lor zile în România. În ultimii 5 ani am lucrat la Euralis, unde am fost national sales manager. Acum, în cadrul noului proiect, mă ocup de dezvoltarea companiei Omex Agrifluids în România, prin intermediul unui unic importator, împreună cu colegul şi partenerul meu Mihai Moraru, care este director general“, a conchis oficialul Agro-est Muntenia.

Aprilie 2015 45

Ionel VĂDUVA

dedicată pentru carenţele înregistrate în plante. Studiile se fac în Marea Britanie şi în maximum cinci zile rezultatul este gata. Programul se numeşte Scientific Agricultural Partnership, Agro-est fiind capabil să preleveze mostre de pe mai bine de 10.000 ha de terenuri însămânţate în sudul ţării. „Suntem printre puţinii care putem face aşa ceva într-un laborator autorizat, bineînţeles la sediul central al furnizorului, în laboratorul din Marea Britanie. Asta înseamnă că mergem în câmp la fermier, îi luăm probe de plantă, le trimitem în Anglia la laborator şi în 3-5 zile avem răspunsul cu deficienţele de microelemente şi elemente principale. Programul este intitulat generic SAP (Scientific Agricultural Partnership). În 2015, am reuşit să luăm undeva în jur de 100 de probe, adică aproximativ 100 de parcele. Anul acesta, în primăvară, suprafaţa medie a fost între 60 şi 150 ha pe parcelă. În general, ne axăm pe suprafeţe mari, astfel încât să se justifice costul, de altfel susţinut în integralitatea sa de noi. Asta înseamnă undeva la 10.000

Ordinul 619 din 6 aprilie 2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, a condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi a fost publicat în Monitorul Oficial şi, cel mai important, conform spuselor secretarului de stat în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, George Turtoi, feedback-ul fermierilor în ceea ce priveşte acest act normativ a fost până la urmă pozitiv.

George TURTOI

George Turtoi: modul legal prin care fermierul trebuie «să aibă la dispoziţie» un teren arabil

Şi asta după ce pe 25 martie a.c. fermierii erau la cuţite cu reprezentanţii Ministerului pe un aspect foarte important, şi anume art. 11 al Ordinului 619, care prevede că „(1) În sensul art. 8 alin. (1) lit. s) din ordonanţă (n.r. - 3/2015), la depunerea cererii unice de plată, fermierul localizează fără echivoc parcela agricolă prin identificarea corectă a amplasamentului şi a conturului parcelei agricole pentru care se solicită plăţi“. Dacă până acum actele normative europene în vigoare nu prevedeau această sintagmă „fără echivoc“ în textele sale, din acest an, interesele financiare ale UE primează, noua Politică Agricolă Comună (PAC), gândită de fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloş (chemat mai nou la Parchetul General pentru noi audieri în cazul ICA), aduce cu sine schimbări majore, unele în aparenţă încă neînţelese sau neacceptate de fermierii români după ani de discuţii comune.

Concret, dacă până anul trecut fiecare arendaş putea face schimb de parcele cu omologul său, astfel încât să comaseze suprafeţele arabile şi să nu umble de colo până colo cu utilaje de mare putere pentru a lucra chiar şi parcele de 0,2-0,5 ha, la distanţă de zeci de kilometri 46 Aprilie 2015

uneori, fără a susţine însă mişcările cu acte care să ateste schimburi legale între proprietari (decât poate prin digitizare şi tabele înregistrate la primărie), de anul acesta situaţia va fi alta. În speţă, fie fermierii vor discuta cu proprietarii de teren, astfel încât aceştia să schimbe în mod legal terenurile, arendaşilor să le pice bine şi să facă dovada la APIA că lucrează legal acele suprafeţe comasate, fie producătorii agricoli s-ar putea să piardă bani. Mulţi. Sau chiar afacerea în sine. Ordinul 619 şi Registrul Agricol 2014 vor constitui până la urmă o metodă de conciliere importată între cele două părţi, astfel încât fermierii să-şi încaseze banii. Există însă nemulţumirea că dacă noua lege a Registrului Agricol va trece de plen, pe lângă problemele de semantică generate de noul ordin de ministru (în baza legislaţiei europene), să apară şi altele asemănătoare, cauzate de legea/ordonanţa de punere în aplicare sau de HG care are în vedere formularistica specifică pe cinci ani aferentă Registrului Agricol. Prezenţa în comisie când s-a discutat intens acest proiect de act normativ ne permite să afirmăm că, pe alocuri, miştourile şi discuţiile neconstructive ar putea genera o lege fără aplicabilitate, aşa cum au şi recunoscut unii membri ai adunării.

Chiar şi aşa, ministerul va emite un ordin comun pentru completarea Registrului Agricol prin care se doreşte instituirea unei autorităţi de control şi care ar urma să aibă ca punct principal Direcţia de Inspecţii care acum se află direct la Corpul de Control al ministrului şi care are structură judeţeană, împreună cu Direcţia Agricolă şi cu Poliţia, astfel încât să întreprindă controale periodice pe înregistrările din Registrul Agricol. Pentru a nu bloca de la anul sistemul de plăţi pe suprafaţă, concertat cu Ordinul 619, Guvernul a aprobat la 25 martie a.c. hotărârea privind Registrul Agricol pentru perioada 2015-2019, act normativ care stabileşte formularele, conţinutul acestora şi perioada de valabilitate. „Registrul Agricol constituie o sursă de informaţii şi o bază de date importantă (...) sursă de date pentru aplicarea pe plan local a unor politici în domeniile agrar, al protecţiei sociale, fiscal, edilitar-urbanistic, sanitar, şcolar etc.“, explica la acel moment Guvernul României. Registrul Agricol este, practic, o bază de date pentru a răspunde solicitărilor cetăţenilor, cum ar fi eliberarea documentelor doveditoare privind proprietatea asupra animalelor şi

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 47

păsărilor în vederea vânzării, documente care să ateste calitatea de producător agricol în vederea vânzării produselor pe piaţă sau cele necesare pentru obţinerea unor drepturi materiale, precum şi o sursă administrativă de date pentru sistemul informaţional statistic, de exemplu, pentru pregătirea şi organizarea recensămintelor. La momentul publicării interviului, APIA începuse deja campania de primire a cererilor unice de plată pentru anul 2015, termenul propus de comisarul european Phil Hogan ca posibilitate de prelungire a termenului final de depunere a lor fiind de 15 iunie 2015, fără penalizări. „Beneficiarii plăţilor sunt fermierii activi persoane fizice şi/sau persoane juridice care desfăşoară o activitate agricolă în calitate de utilizatori legali ai suprafeţelor de teren agricol şi/sau deţinători legali de animale, potrivit legislaţiei în vigoare. În cazul concesionării/ închirierii unei suprafeţe de pajişti de către o asociaţie de crescători de animale, beneficiarii plăţilor sunt membrii asociaţiei care asigură încărcătura cu animale pentru suprafaţa concesionată/ închiriată, iar dovada utilizării legale a acestor suprafeţe de pajişti de către fiecare membru al asociaţiei o constituie copia de pe contractul de concesionare/închiriere şi centralizatorul care cuprinde acordul, datele de identificare şi numărul de animale pe fiecare membru al asociaţiei“, se preciza în comunicatul de presă al APIA. Arendatorul, concedentul, locatorul şi/sau comodantul nu beneficiază de plăţi pentru terenul/animalele arendat(e), concesionat(e) închiriat(e) şi/sau împrumutate spre folosinţă, au mai precizat oficialităţile agenţiei, adăugând că sunt eligibile la plată exploataţiile cu suprafaţa de cel puţin un hectar, formate din parcele agricole cu suprafaţa de cel puţin 0,3 hectare. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole sau al arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 hectare şi/sau, după caz, să deţină un număr minim de animale. În cazul serelor şi solariilor, suprafaţa minimă a exploataţiei trebuie să fie de 0,3 ha, iar suprafaţa minimă a parcelelor de 0,1 ha. La depunerea cererii unice de plată fermierul trebuie să prezinte toate documentele necesare care dovedesc utilizarea legală a terenului agricol, inclusiv a terenurilor care conţin zone de 48 Aprilie 2015

interes ecologic, precum şi a animalelor. Aceste documente trebuie să fie încheiate înaintea depunerii cererii unice de plată şi trebuie să fie valabile cel puţin până la data de 1 decembrie a anului de cerere. Despre toate acestea, am discutat în cele ce urmează cu George Turtoi.

Care sunt diferenţele dintre ceea ce însemna legislaţia europeană pe partea de eligibilitate a suprafeţelor solicitate la plată şi ceea ce este în prezent, conform modificărilor aduse de noua Politică Agricolă Comună?

Rolul APIA şi, în acelaşi timp, cerinţele din regulamentul european pe partea de eligibilitate a suprafeţelor solicitate la plată, în opinia mea, au fost mult prea extinse în perioada anterioară. Şi asta pentru că APIA substituia toate organele statului care trebuiau să facă ordine în zona de proprietate etc.; substituia atât Poliţia, cât şi toate organele posibile ale statului. În prezent, cerinţele de regulament sunt trei. Înainte se spunea foarte clar că terenul trebuie să fie la dispoziţia fermierului şi că acesta trebuie să aibă activitate agricolă pe suprafaţa respectivă. Acum, mai nou, a apărut în noul regulament încă o condiţie, şi anume faptul că acea suprafaţă trebuie identificată „fără echivoc“. Practic, APIA trebuie să vadă că fermierul a avut terenul la dispoziţie tot anul calendaristic, că a avut activitate agricolă pe acel teren şi că suprafaţa respectivă poate fi identificată „fără echivoc“ în sistemul LPIS implementat de APIA. Acestea sunt cele trei obligaţii ale APIA conform regulamentului. Adeverinţa pe care producătorii agricoli o depun la APIA şi pe care o obţin de la primărie (anexă la Ordinul 619) trebuie să fie conformă cu Registrul Agricol. Acolo

avem toate modalităţile în care fermierul a utilizat acel teren: că l-a avut în arendă, că l-a avut în proprietate, că l-a avut închiriat, că l-a avut în proprietate sau că l-a avut sub alte forme de utilizare.

În întâlnirile pe care le-aţi avut cu fermierii, aţi discutat constant despre ceea ce înseamnă un contract de arendă şi cum se înregistrează lucrul acesta în anexa Ordinului 619. Şi totuşi, mulţi încă nu înţeleg ce este acela contract de arendă sau închiriere.

La APIA s-a făcut o instruire foarte clară în teritoriu. Mai mult, chiar eu i-am rugat pe cei din federaţiile şi asociaţiile de producători să transmită tuturor fermierilor situaţia contractelor de arendă care nu sunt certe (unele sunt nişte înţelegeri între părţi, dar nu respectă toate specificităţile unui contract de arendă), să nu le mai înregistreze ca atare (certe) pentru că acolo au apărut problemele, ci să le înregistreze ca altă formă de utilizare dacă este o înţelegere între părţi dacă se utilizează acel teren. Şi aici sper să se clarifice puţin lucrurile, pentru că dacă ei vor înregistra orice înţelegere între părţi ca arendă - de cele mai multe ori în necunoştinţă de cauză -, atunci tot timpul vor avea probleme. Orice înţelegere între părţi prin care reiese că fermierul respectiv a avut la dispoziţie terenul pe anul calendaristic respectiv şi care nu poate fi încadrată la toate celelalte rubrici din adeverinţă - proprietate, concesiune, arendă, închiriere - se înregistrează la alte forme, asta trebuie să ştie toţi fermierii, chiar dacă ei au numit-o poate iniţial, generic, din necunoştinţă, contract de arendă sau contract de închiriere.

Problema utilizării, înţelegerii între arendaşi poate fi rezolvată dacă dispare problema absenţei cadastrului?

Nu neapărat cu cadastrul. Degeaba îl faci dacă proprietarul nu are bani să intabuleze. Problema este că în ţară există producţie pe care o vezi; asta o dată. În al doilea rând, tu, ca scop, pe aceste fonduri ai partea de producţie agricolă şi nu primeşte subvenţie cine este proprietar. Aici iar este o nebunie toată lumea asta înţelegea: am pământ

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 49

la ţară, iau subvenţie, nu! Iei subvenţie dacă ai activitate agricolă, iei subvenţie dacă eşti producător. Dacă ai activitate agricolă şi foloseşti acel teren pentru a produce în agricultură, iei subvenţie; dacă îl ţii pârloagă, primeşti nimic.

Nu ştim dacă mai există teren arabil lăsat pârloagă, poate în afară de un procent mic...

Nu mai este, dar îl lucrează fiecare cum poate. Noi va trebui să facem o tranşare clară, în toată ţara, să reglăm problema de fond funciar, nu numai cadastrul. Noi avem o problemă de când au început retrocedările, că s-au făcut cum s-au făcut, cum s-a priceput fiecare pe la primării. Ei, acum am văzut şi noi ce probleme sunt şi am văzut cum s-a ajuns la acest rezultat - faptul că suprafeţele sunt atât de fărâmiţate şi împrăştiate, de aceea vorbeau şi fermierii de schimburi. Şi asta pentru că, dacă ar fi să le lucreze efectiv aşa cum le au luate, ar însemna să mute tractorul în zece colţuri ale satului într-o singură zi şi ar cheltui mai mult pe transport de la o parcelă la alta decât pe aratul sau semănatul efectiv.

Ionel VĂDUVA

Dar nici nu-l putem obliga pe proprietar să facă mutări de proprietate de dragul fermierului.

Nu poţi obliga pe nimeni, dar atât timp cât sunt deja nişte înţelegeri între părţi, foarte clare, prin care fiecare îşi dă acordul, celălalt încasează aşa-zisa arendă, încasează o chirie pe acea suprafaţă... Ce s-a încercat să se facă a fost să se tranşeze o dată problema şi să nu mai forţăm fermierii să aducă hârtii şi să facă maculatură doar de dragul de a ne acoperi cu ea.

Primăriile vor face faţă problemei completării corecte

50 Aprilie 2015

a adeverinţelor, ţinând cont de faptul că Registrul Agricol este deficitar în multe zone din ţară?

Pentru campania actuală se acceptă adeverinţa completată cu date din Registrul 2014 şi cu o justificare a diferenţelor, dacă pe parcurs au apărut diferenţe faţă de datele din 2014. Asta se acceptă pentru campania anului în curs. Nu este obligatoriu să se folosească Registrul 2015.

Ştim că umblă pe flux un proiect de ordin comun pentru instituirea unei autorităţi de control, act normativ care se va emite în completarea HG pentru instituirea Registrului Agricol. Despre ce este vorba?

Vrem să clarificăm modalităţile prin care un fermier poate avea la dispoziţie terenul/terenurile şi să eliminăm tot ceea ce înseamnă fraude, înregistrări false şi falsificări de acte. Şi aici instituim un control care se va face anual, pe bază de eşantion, atât random, cât şi pe factori de risc, pe înregistrările din Registrul Agricol. În acest context, aşa cum şi

dumneavoastră bine aţi spus, în prezent se lucrează la un ordin comun pentru completarea Registrului Agricol prin care vrem să instituim o autoritate de control şi care mai mult ca sigur va avea ca punct principal Direcţia de Inspecţii, entitate care în prezent se află sub tutela Corpului de Control al ministrului şi care are structură judeţeană, laolaltă cu Direcţia Agricolă şi cu Poliţia, astfel încât să poată întreprinde controale periodice pe Registrul Agricol, pe înregistrări. Trebuie să intrăm la esenţă, adică la completarea acestor documente. Problema nu era la verificarea de la APIA, acolo era doar efectul. Noi dacă vrem să reglăm situaţia, trebuie să umblăm la cauze. Şi cauza asta era: nu se făcea un control să se vadă că acele date sunt efectiv verificate de către agentul (reprezentantul) agricol al primăriei şi de secretarul instituţiei. Avem deja concepute două tipuri de controale pentru a umbla la cauză, pentru că altfel, dacă încerci să umbli la efect, prin acele 1.000 de hârtii, tot în situaţia nedorită vei ajunge, indiferent câte hârtii vei cere, dacă tu nu umbli la cauză. Vom avea două mari controale - unul pe Registrul Agricol, pe completarea acestuia şi pe toate documentele care stau la baza completării, şi verificări pe teren, cu toate suprafeţele, culturile care sunt acolo şi cu productivităţile, randamentele pe suprafaţa respectivă. Cel de-al doilea mare control va fi pe partea de Registru Naţional al Exploataţiilor, pe zona de animale - înregistrările în Registru - care se vor face de către Direcţia de Inspecţii în parteneriat cu ANSVSA, pentru că ei sunt direct responsabili pentru înregistrările astea, bineînţeles în colaborare cu Poliţia şi poate chiar şi cu alte entităţi. Sperăm ca acestea din urmă să ne asigure şi nouă suportul, similar cum îl asigură şi DNA.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 51

Directorul global de dezvoltare erbicide Bayer, dr. Hans-Joachim Santel, a declarat la finele lunii martie, la Poiana Braşov, că diminuarea dozelor recomandate de erbicid - aşa-numita „bărbierire“ a cantităţilor - nu face altceva decât să genereze o rezistenţă metabolică a buruienilor dăunătoare din cultura de porumb la pesticidul respectiv. Şi toate astea, spun unii, „pentru a face economie“.

Bayer: Dacă «bărbierim» cantitatea de erbicid, oferim buruienilor avantajul rezistenţei Din aceste raţiuni, să le spunem „economice“, unii fermieri pierd nu de puţine ori avantajele produsului achiziţionat şi ajung să schimbe erbicidul, însă cu un altul asemănător ca substanţă activă, adică dublează investiţia şi ajung inclusiv să piardă la final cantităţi importante de materie primă. „De multe ori apare tentaţia de a utiliza mai puţin erbicid decât este recomandat; mai puţină cantitate de produs ar putea însemna costuri mai mici. În cazul în care uneori mai „bărbierim” cantitatea de erbicid, creştem riscul de a oferi buruienilor un avantaj. Dacă însă acest lucru are loc frecvent, atunci se instaurează rezistenţa metabolică a plantelor dăunătoare culturilor agricole, mai exact abilitatea de a face faţă unui anume erbicid şi, posibil, chiar de a pierde avantajul acelui erbicid ca agent de control. Folosiţi întotdeauna dozele recomandate“, i-a sfătuit Santel pe fermierii prezenţi la „Bayer Agro Forum Porumb 2015“, eveniment care s-a avut desfăşurat la Poiana Braşov la data de 18 martie 2015. Mai mult, directorul global de dezvoltare erbicide al Bayer a mai precizat că, atunci când vorbim de eficienţa controlului buruienilor, nimic nu este mai eficace 52 Aprilie 2015

decât combaterea chimică a acestora. Şi asta deoarece toate metodele mecanice sunt considerate a fi eficiente dacă oferă între 20 şi 60% putere de combatere împotriva îmburuienării. Asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la ele. Revenind la idee însă, în cazul erbicidelor, dacă nu avem mai mult de 50% control, nici măcar nu ar mai trebui să ne mai gândim la el ca la un produs pentru protecţia unei culturi agricole anume, a adăugat el. „Un control eficient al buruienilor trebuie să atingă cel puţin 80-85 la sută din nivelul optim de combatere a buruienilor, iar noi tindem către o eficienţă a

controlului acestor buruieni dăunătoare de 90-100%; de foarte multe ori însă, de sută la sută este neapărat nevoie. Şi asta pentru că, în cazul în care există o infestare de 100 de plante pe metrul pătrat, dacă puterea erbicidului este de doar 98 de procente, din punct de vedere matematic, sunt doi supravieţuitori care pot produce sămânţă şi care pot continua problema pe termen lung. De aceea avem nevoie de un nivel mare de eficacitate furnizat de combaterea chimică a buruienilor, dar numai laolaltă cu metodele agronomice şi mecanice, astfel încât să fie minimalizată infestarea cu buruieni încă de la început“, a conchis dr. Hans-Joachim Santel.

Şi sfaturile sale nu au rămas fără ecou

Că avem şi noi experţii noştri care ştiu cum să dozeze produsele şi ce anume să facă atunci când se luptă cu buruienile din porumb, a dovedit-o şi Iosif Ţicra, administratorul societăţii SC Agroleg Silistraru. Şi când vorbim de acest fermier brăilean, ne referim la un producător de sămânţă care de pe doar 300 ha obţine un profit de aproape 50% din cifra de afaceri a firmei (fermierul lucrează peste 1.300 ha).

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 53

„Ca sfat, întotdeauna trebuie să aplicăm înainte erbicidul pentru monocotiledonate - Equip. Dacă se vine cu Laudis înainte, le albeşte şi nu duce combaterea până la capăt; nu usucă planta, ci regenerează (n.r. - costreiul). Dacă ai dat cu Equip, poţi veni apoi cu Laudis că este sigur. Eu am avut două aspecte într-o cultură de lot H: Equip înainte - toate frunzele costreiului erau roşii şi Laudis înainte toate frunzele erau albe, au regenerat din nou şi a trebuit să vin din nou cu Equip“, a precizat pentru revista AGRIMEDIA/Agrikultura.ro, Iosif Ţicra. El a mai adăugat că în exploataţia sa cultivă hibrizi de porumb de mulţi ani şi produce sămânţă pentru marile firme care comercializează material semincer. Ţicra a mărturisit că loturile de hibridare porumb cultivat cu firma Pioneer, din venitul total de 9 milioane de lei al unităţii, îi aduc un venit de aproape 4 milioane de lei de pe 300 ha, adică aproape 50 la sută din încasări. Iosif Ţicra este administratorul societăţii SC Agroleg Silistraru SA judeţul Brăila şi lucrează o suprafaţă de 1.320 ha cultură mare. Pe lângă porumb, structura de culturi a exploataţiei sale mai cuprinde şi grâu - o suprafaţă de aproximativ 150-200 ha (în funcţie de an), orz aproximativ aceeaşi suprafaţă, rapiţă - în jur de 200-250 ha (pentru că este o cultură foarte importantă pentru el). Împins de nevoile comerciale, dar mai ales de banii europeni, binecunoscutul Constantin Bazon, unul dintre oficialii de rang înalt din LAPAR, a precizat, la rândul său, că pe grupul său de firme cultivă 820 ha de porumb şi că este nevoit să majoreze suprafaţa într-un ritm mai alert decât în mod obişnuit întrucât a optat pentru „Pachetul 7 - Gâsca cu gât roşu“ (n.r. - plăţi), obligativitate care prevede ca timp de doi ani din cinci suprafeţele declarate la Pachetul 7 să fie însămânţate astfel. Întrebat fiind cum reuşeşte să aibă o cultură de porumb profitabilă, Bazon a spus: „Pentru mine şi pentru fermierii pe care îi reprezint la nivelul judeţului Vrancea, în funcţie de condiţiile specifice fiecărui an, folosim varianta de lucrări cu arătură, pregătit, semănat şi în anumite situaţii cu minimum tillage, cu treceri mai puţine. Semănatul direct în teren nelucrat nu este recomandat. Gradul de îmburuienare la noi este extrem de 54 Aprilie 2015

Bayer CropScience România a menţionat că aşteptările firmei cu privire la anul 2015 sunt ca suprafeţele însămânţate să crească faţă de anul 2014 cu circa 100.000-150.000 ha, astfel încât să ne situăm undeva în zona a 2,7 milioane ha, „un lucru foarte important din punct de vedere al economiei rotaţiilor“. „În ceea ce priveşte mediile producţiilor la nivel de ţară, a mai adăugat el, ştim foarte bine că acestea se situează între 3,2 şi 4,5 tone în medie la hectar, o producţie medie foarte bună.“ mare (...). Ne-am dotat însă în ultimul timp, cam în toate fermele, cu utilaje care pot face treceri mai puţine pe teren“.

Gabi Raviczki, director marketing Bayer: «În 2015, ne aşteptăm ca suprafaţa cultivată cu porumb să crească cu 150.000 ha»

Prezent şi el la eveniment, Gabi Raviczki, directorul de marketing al Bayer CropScience România, a prezentat câteva date cu privire la locul ocupat de România în topul producătorilor de porumb. Conform datelor prezentate de oficialul Bayer, ţara noastră se află pe locul III în UE şi pe locul X în lume din punct de vedere al suprafeţelor cultivate. În ceea ce priveşte producţia autohtonă, din punct de vedere al suprafeţei însămânţate, discutăm despre cea de-a doua cultură ca importanţă. Nici cifrele cu privire la export nu stau rău. Potrivit spuselor lui Raviczki, România exportă între 30 şi 40 la sută din producţia internă. Restul cantităţii de materie-primă este consumat la nivel naţional. „Utilizarea a ceea ce rămâne se direcţionează în proporţie destul de mare, aproape 80 la sută, spre consumul animal, 10-15 la sută industrie, iar restul către hrana noastră tradiţională. Este o cultură cu tradiţie în ţara noastră, este o cultură importantă pentru noi, complet mecanizabilă şi putem spune cu siguranţă că este o cultură profitabilă pe termen lung. Este, de asemenea, o cultură foarte importantă din punct de vedere al rotaţiei“, a spus el. Ca tendinţe, din punct de vedere al suprafeţei cultivate, în ultimii opt ani ne-am situat undeva între 2,4 şi 2,8 milioane ha, cu variaţii relativ scăzute în ultima perioadă, a adăugat oficialul Bayer România. Directorul de marketing al

4 la 1, scorul la pesticidele Bayer consacrate/eficiente faţă de noutăţi

Poncho rămâne în topul neonicotinoidelor aprobate de MADR, iar Capreno... surpriza lui 2016, au precizat oficialii Bayer la finele evenimentului de la Poiana Braşov. „Tratamentul seminţelor înseamnă garanţia intrării în vegetaţie cu o cultură sănătoasă, la o densitate pe care noi ne-o dorim, lipsită de atacul dăunătorilor-cheie la nivelul solului“, şi-a început discursul Gabi Raviczki. Şi avem ce să vorbim despre asta, în condiţiile în care Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis, pe 2 martie, autorizaţii temporare, valabile timp de 80 de zile, pentru mai multe produse, printre care şi pentru vestitul Poncho, soluţia care, din punctul de vedere al Bayer CropScience, asigură liniştea sufletească a agriculturilor. „Este practic o poliţă de asigurare pentru că este o soluţie care conferă eficacitatea poate cea mai mare în controlul dăunătorilor de sol. Este o soluţie care controlează viermele sârmă, viermele vestic şi, de asemenea, gărgăriţa frunzelor de porumb. (...) Acest produs a fost, este şi va fi aplicat de către noi în tratamente profesionale. (...) Ceea ce astăzi, prin derogare, se impune furnizorilor de produse de protecţie a plantelor şi, în special, celor de tratament al seminţei, sunt exact standardele pe care noi le aplicăm de 10 ani“, a declarat cu mândrie directorul de marketing al Bayer CropScience România. Doza omologată pentru România este de 0,5 mg s.a./bob (9,0 l p.c./t sămânţă) la floarea-soarelui, numărul de tratamente aprobat fiind unu. La porumb, pentru combaterea gărgăriţei frunzelor şi a viermilor sârmă, doza omologată este de 0,5 mg s.a./bob (4,0 l p.c./t sămânţă), iar

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 55

Ionel VĂDUVA

pentru lupta împotriva viermelui vestic al rădăcinilor - (2,0 ul p.c/bob - 1,25 mg s.a/bob), doza recomandată este de 7,5-10,0 l/t în funcţie de masa MMB, în condiţii de infestare moderată. În discursul său, Mihai Gheorghe, directorul de vânzări al Bayer CropScience din România, a punctat ca momente importante în combaterea buruienilor aplicarea erbicidelor în preemergenţă şi postemergenţă timpurie. „Dacă reuşim şi dacă avem combatere eficientă în această fază, putem evita pierderile, care sunt în medie de 30-50 la sută din pagubele pe care le pot produce buruienile în primele faze de dezvoltare a porumbului, atunci când el este cel mai sensibil. În această fază ne adresăm pentru controlul buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate anuale“, a precizat oficialul subsidiarei din România a companiei germane. Mihai Gheorghe şi-a început prezentarea cu Adengo 465 SC, un erbicid preemergent şi postemergent timpuriu pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi monocotiledonate anuale din cultura porumbului. Conform spuselor sale, produsul poate fi aplicat imediat după semănat şi până la faze de trei frunze la porumb. „Acest lucru permite să asigurăm un control al buruienilor, în funcţie de condiţiile climatice, de infestarea cu buruieni pe care o avem şi, nu în ultimul rând, ţinând cont şi de dotarea mecanică. (...) Produsul se fixează în stratul superficial al solului, pătrunde în coloizii solului şi nu se pierde. El se reactivează după fiecare ploaie importantă de peste 10-15 l/mp. Aceasta este inovaţia pe care a adus-o în piaţa

56 Aprilie 2015

românească lansarea substanţei active izoxaflutol“, a spus directorul de vânzări al Bayer CropScience din România. „Toate erbicidele se reactivează după ploaie. Diferenţa dintre Adengo şi celelalte produse este faptul că ele controlează şi buruienile care sunt răsărite, spre deosebire de celelalte care nu controlează decât buruienile care răsar din momentul în care a venit ploaia. (...) Ca şi utilizare, Adengo este omologat în România la doza de 0,35 litri la hectar în aplicări în postemergenţă timpurie, până la trei frunze. El combate 85 de specii de buruieni. Cea de-a doua doză omologată în România şi posibilitate de utilizare este cea preemergentă - 0,4 litri la hectar.“ Laudis, erbicidul care controlează un spectru foarte mare de buruieni şi, în acelaşi timp, este un produs extrem de selectiv, „cel mai selectiv produs existent în piaţa românească în acest moment“, a fost un alt pesticid aflat pe lista celor prezentate de Mihai Gheorghe. Conform datelor deţinute de specialistul Bayer, Laudis acţionează rapid şi are o eficacitate mare, chiar şi în condiţii de secetă. „Se absoarbe rapid în plantă, în maximum o oră de la aplicare, deci nu sunt riscuri foarte mari după aplicare. Selectivitatea lui foarte bună îl face să fie utilizat atât în culturi de porumb speciale, precum producerea de sămânţă de porumb, unde Laudis este standard în acest moment, cât şi în culturi speciale de porumb, precum porumbul zaharat sau porumbul pentru floricele“, a ţinut să arate Gheorghe. Laudis se aplică în postemergenţă pentru controlul buruienilor dicotile

şi monocotile anuale, începând din stadiul de două frunze şi până în cel de opt frunze al culturii de porumb. Doza de aplicare este de 2-2,25 l/ha, în funcţie de gradul şi spectrul de infestare cu buruieni, iar volumul recomandat este de 200-400 l/ha. O altă soluţie pe care Bayer a propus-o celor prezenţi a fost Equip, „soluţia optimă pentru controlul costreiului şi, de asemenea, a foarte multor specii de buruieni dicotiledonate“, a mai afirmat Mihai Gheorghe. Datele celor de la Bayer relevă că Equip se aplică postemergent. Pentru combaterea buruienilor monocotile şi dicotile anuale, doza recomandată este de 1,5 l/ha, cea pentru lupta împotriva costreiului din rizomi 2 l/ha, iar pentru combaterea pirului şi infestărilor mari cu costreiul din rizomi, doza omologată este de 2,5 l/ha. Şi cum surpriza s-a lăsat aşteptată, directorul de vânzări al Bayer CropScience din România a prezentat în avanpremieră un produs care va fi lansat în 2016 la noi în ţară, pe numele său Capreno. „Este unul dintre produsele importante din portofoliul Bayer la nivel european şi este un produs destinat controlului buruienilor mono- şi dicotiledonate, cu două substanţe active - Thiencarbazonemethyl + Tembotrione la care se adaugă Isoxadifen-ethyl. Are o perioadă foarte lungă de eficacitate, un control bun de-a lungul întregului sezon. Această performanţă se face printr-o singură aplicare şi luptă împotriva rezistenţei“, a conchis Mihai Gheorghe. Bayer este o companie globală cu competenţe de bază în domeniile sănătate, agricultură şi materiale high-tech. Bayer CropScience, subgrup al Bayer AG responsabil pentru domeniul agricultură, are o cifră de afaceri anuală de 9,494 miliarde euro (2014) şi este una dintre cele mai mari companii inovative bazate pe cercetare şi dezvoltare în domeniile seminţe, protecţia culturilor şi controlul dăunătorilor nonagricoli. Compania oferă o gamă foarte largă de produse, incluzând seminţe de înaltă valoare biologică, produse inovative pentru protecţia culturilor bazate pe moduri de acţiune chimice şi biologice, împreună cu o gamă extensivă de servicii pentru o agricultură modernă şi eficientă. Bayer CropScience are la nivel global 23.100 de angajaţi şi este reprezentată în peste 120 de ţări.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 57

Ken Spicer: «Leasingul operaţional poate fi mai practic pentru fermierii români» prezent fermierii noştri cumpără agregate de mare putere noi, cel mai elocvent exemplu fiind şenilatul Challenger Stealth, de peste 400 de cai putere şi de peste 320.000 de euro, achiziţionat de Rică Stoian, de la Agroserv Borcea. Singurul de acest tip din România şi unul dintre cele doar 28 de tractoare cu şenile de cauciuc din seria MT700E.

În opinia lui Ken Spicer, brand business manager în cadrul AGCO Corporation, fermierii români ar trebui să se reorienteze către leasingul operaţional atunci când vine vorba de achiziţia de utilaje şi maşini agricole, cel mai important avantaj fiind cel al costurilor fixe pe o perioadă determinată de timp. Există însă o problemă cu acest sistem la noi în ţară: dealerii de utilaje n-au găsit încă debuşee de desfacere pentru utilajele la mâna a doua care ar urma să aibă ca ţară de origine România. Şi asta în condiţiile în care Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Africa sunt deja destinaţii preferate pentru mărfuri similare din Vest. Până la a deveni însă o sursă de utilaje şi de maşini agricole second-hand, în

Din cauza absenţei unor cifre oficiale, piaţa românească de utilaje agricole nu poate fi decât aproximată. Conform propriilor calcule, marii dealeri din sectorul de profil estimează că, în ceea ce priveşte tractoarele, cel mai bun an a fost 2013, fiind comercializate atunci nu mai puţin de 1.900 de unităţi. Un an mai târziu s-au vândut mai puţine - 1.700 de tractoare, pentru ca în 2015 estimările să fie de circa 1.600-1.700 unităţi care ar urma să fie vândute.

Ne aflăm la un eveniment important - lansarea noului sediul Mewi de la Drajna. De departe, regele expoziţiei este un tractor Challenger Stealth. De ce tractor cu şenile şi de ce Stealth? Deja, de 28 de ani, AGCO s-a orientat către construcţia de tractoare de mare putere, cu şenile. Unele dintre cele mai spectaculoase produse deţinute în portofoliul sunt şi Challenger Stealth seria MT 700E şenilat, model din care nu am construit decât

28 de unităţi, ediţie limitată. În România, administratorul Agroserv Borcea, Rică Stoian, ar fi singurul proprietar deţinător al unui astfel de Challenger Stealth MT775E. Numărul 1 produs a plecat însă în Marea Britanie. Foarte important - doar 28 unităţi au fost produse pentru a celebra cei 28 de ani de când Challenger a decis să producă numai utilaje de mare putere, cu şenile de cauciuc. Având o putere de 438 de cai putere, modelul MT775E Stealth a fost prezentat în premieră la Agritechnica 2013.

Cât l-ar costa pe un fermier român un astfel de tractor Challenger? Aceste dotări Stealth cresc şi mai mult factura?

Nu am taxat nimic extra pentru dotările Stealth; preţul este unul standard. Acesta depinde însă de specificaţii, de preţul dedicat clientului. Vă pot sune însă că, în medie, un astfel de Challenger ar putea să coste aproximativ 320.000 de euro.

Un astfel de utilaj de mare putere este dedicat exclusiv marilor fermieri?

Depinde de la ţară la ţară. Spre exemplu, în Marea Britanie sunt unii fermieri cu doar 250 ha care au aşa ceva. Însă, în general, ne-am aştepta să ne fie clienţi fermieri care lucrează 800, 1.000 ha şi peste.

Dacă am face o paralelă între fermierul britanic şi cel român, sunt cei de la noi capabili să-şi permită acest tip de utilaj, având doar 80-100 ha? Ar fi o investiţie bună pentru ei?

Nu. O astfel de investiţie pentru micul fermier din România, pentru că agricultura aici nu este aşa de intensivă, nu ar avea nici o raţiune economică. Trebuie să fii producător agricol de anvergură, orientat către piaţă, pentru a putea investi în aşa ceva. Trebuie luaţi în calcul aici inclusiv banii europeni, care i-ar putea permite unui producător mare 58 Aprilie 2015

www.agrimedia.ro

Putem face o comparaţie între nivelul de tehnologizare al fermelor britanice şi cel al exploataţiilor din România? Cred că diferenţa principală este - şi vorbim aici de un aspect istoric - aceea că fermierilor români încă le place să deţină propriile utilaje, în timp ce producătorii agricoli din Vest nu doresc să le aibă în proprietate. Eu aş vedea altfel lucrurile în România - o bună parte din fermieri să aibă un contract de leasing operaţional. Ar avea astfel costuri fixe pentru un anumit număr de ani, iar atunci când utilajul n-ar mai fi dorit, costurile ar dispărea. Românii sunt însă interesaţi doar de costurile de producţie şi de ceea ce pot obţine doar

www.agrimedia.ro

de la terenul exploatat; suprafaţa arabilă este singurul cost fix pe care îl au. Mentalitatea din România se schimbă însă. Fermierii străini care vin aici schimbă sistemul. Cei mari, în special investitorii olandezi, vor leasing operaţional. Dacă vrei să faci leasing operaţional, toţi dealerii trebuie să fie obişnuiţi să recupereze utilajele prin buy-back garantat şi să le valorifice mai departe. Acest sistem se construieşte încă în România.

Avem în România o problemă cu sistemul de buy-back al utilajelor agricole? Aceasta ar fi doar una dintre probleme. Utilajele agricole la mâna a doua, de obicei, au un traseu care porneşte din Europa de Vest şi ajung în Est, Orientul Mijlociu sau Africa, în condiţiile în care aceste zone de destinaţie se dezvoltă mai nou ca pieţe de desfacere pentru maşini noi. De aceea, a deschide un nou traseu cu utilaje la mâna a doua din România şi a le muta către aceste zone reprezintă o problemă pentru dealeri.

Avem două exemple de succes ale erei comuniste: tractoarele UTB din România şi Zetor din Cehia. La ce nivel de reînnoire a parcului agricol se află cele două ţări membre UE, având la bază propriile produse? Din punctul meu de vedere, Cehia este probabil cea mai avansată ţară ca procent de reînnoire a parcului agricol din clusterul Bulgaria, România, Ungaria, Cehia şi Polonia. Ei au făcut asta în cel mai eficient mod cu putinţă. Nu deţin statistici corecte, dar aş spune că procentul de reînnoire a parcului de utilaje şi maşini agricole este de peste 70 de procente în Cehia. Pe de altă parte, doar conducând prin România, cu siguranţă orice neavizat poate observa aproape la tot pasul tractoare vechi UTB care ară; lucrul ăsta nu mai este vizibil în Cehia. Ce s-a întâmplat acolo cu tractoarele Zetor - ei le-au modificat, le-au îmbunătăţit şi le-au înlocuit astfel pe cele vechi. Şi-au păstrat industria.

Aprilie 2015 59

Ionel VĂDUVA

din România să cumpere aşa ceva. În România, costurile iniţiale cu investiţiile în teren arabil pentru producătorii agricoli români, fie că vorbim de terenul arendat de la ADS, fie de cel de la proprietari privaţi, sunt mult mai mici decât în majoritatea ţărilor europene. De asemenea, suprafeţele fermelor din România sunt vizibil mai mari.

Bogdan Ghinia: «Parcul de tractoare şi maşini agricole este înnoit doar în proporţie de 20%» Managerul postvânzare al Agritehnica Service SRL, Bogdan Ghinia, pasionat de zbor, dar... cu picioarele pe pământ, confirmă realitatea din piaţă şi recunoaşte că parcul de utilaje şi maşini agricole este înnoit în proporţie de maximum 20-25 la sută. Chiar dacă această informaţie nu pare o noutate la prima vedere, atunci când tânărul aviator mai afirmă cu tărie că familia sa a investit, în primă instanţă, un milion de euro pentru revigorarea industriei de asamblat maşini agricole, lucrurile par a lua o altă întorsătură. Potrivit declaraţiilor sale, acordate cu ocazia unui interviu realizat de grupul AGRIMEDIA/Agrikultura.ro în ziua lansării noului sediu Mewi de la Drajna, maşinile autopropulsate de erbicidat Agripla vor fi asamblate în fabrica celor de la Agritehnica Service SRL din Moldova. Informaţia ar fi fost realmente una bombă, în condiţiile în care uzina Semănătoarea a intrat în lichidare administrativă în 1999, iar Tractorul Braşov, opt ani mai târziu. Problema este însă aceea că, deocamdată, în afară de tancul maşinii de erbicidat, nimic altceva nu este produs în România. Poate atunci când Agripla va fi construită integral aici (sudură, vopsitorie etc.), moment care se lasă aşteptat şi costă în plus alte şase milioane de euro, vom putea spune că dotarea agriculturii româneşti, chiar şi măcar cu un produs montat, redevine o prioritate pentru investitorii români. Până atunci însă, tânărul Bogdan Ghinia ne va explica în cele ce urmează cât anume ar trebui să investească în dotări un fermier de nivel mic şi mediu, care este situaţia reală a înnoirii parcului de utilaje şi maşini agricole din România şi cât anume ar trebui să realizăm ca ţintă de achiziţii de profil, astfel încât să-i ajungem în urmă pe vecinii noştri, şi ei membri UE. Nu în ultimul rând, tânărul ne va vorbi despre propriul program de şcolarizare a operatorilor de utilaje agricole noi, dar şi despre deschiderea către educaţia continuă, ofertă făcută inclusiv concurenţei (ceva de negândit în jungla concurenţială din România). 60 Aprilie 2015

Cu ce se ocupă mai exact Agritehnica Service SRL? Suntem totuşi la o lansare a unui sediu nou Mewi în Drajna şi totuşi parcă sunteţi la dumneavoastră acasă.

Mewi Import-Export Agrar Industrietechnik SRL este importatorul în România al utilajelor Fendt, Horsch, Rabe, Knoche, Gaspardo, Fella, Mascar, Agrio, Rauch, Geringhoff, Krampe, Spearhead, Merlo, Thaler şi Rasspe, iar noi, Agritehnica Service SRL, suntem principalul lor dealer pe partea de nord-est. Noi lucrăm pe aceleaşi baze şi pe aceleaşi principii cu cei la Heinrich Schröder Landmaschinen şi, implicit, cu Mewi, subsidiara lor din România. Lucrăm foarte bine în acest sistem (n.r. - de distribuţie); am demarat colaborarea cu ei în 2002. De fapt, noi venim dintr-un business de prestări servicii şi suntem şi fermieri la origini, aşa că primul nostru contact a fost, de fapt, în 1999, pe post de clienţi. De atunci, Agritehnica Service SRL a început o colaborare cu Mewi, una care, mai târziu, s-a extins. Practic, această firmă avea nevoie de un dealer pe partea de est, iar noi am fost dispuşi să investim în acest lucru. Rezultatul este vizibil în prezent - am ajuns la un număr de cinci centre pe toată zona Moldovei: în Brăila, Bacău (două sedii), la Iaşi şi în Botoşani.

La prima vedere, Agritehnica Service SRL vinde maşini şi utilaje agricole noi... la mâna a treia, după Heinrich Schröder Landmaschinen şi, bineînţeles, după Mewi. Cum vă descurcaţi cu competiţia, ştiind că unii comercializează ca reprezentanţi direcţi în România? La dumneavoastră circuitul pare puţin mai complex.

condiţii pe care le găsim şi la Mewi sau la Heinrich Schröder Landmaschinen; lucrăm exact pe aceeaşi bază de preţ.

Sunt atâţia competitori pe piaţă. Unde se situează Agritehnica Service SRL în momentul de faţă în ceea ce priveşte sistemul lor de distribuţie în România?

Pentru zona Moldovei, unde ne aflăm noi, estimăm a acoperi undeva între 25 şi 30 la sută din cererea de utilaje agricole noi; vorbim de un procentaj foarte bun.

Competiţia încearcă să-şi diversifice oferta, astfel încât să aibă în target şi fermierul mic, şi pe cel mediu. Care dintre producătorii pe care dumneavoastră îi reprezentaţi, se adresează direct fermierilor de nivel mic şi mediu? Agritehnica Service SRL recomandă tractoarele Valtra pentru cei care lucrează sub 500 ha şi semănătorile de prăşitoare Mascar. Gama noastră de produse acoperă însă absolut tot, de la legumicultură şi până la marii fermieri, care au sub şi peste 50.000 ha.

Familia Ghinia vine direct din sectorul agricol, din producţia primară. Mai activează ea în acest domeniu în momentul de faţă? Cum se împacă munca de vânzător cu cea de client? Suntem fermieri în continuare şi cultivăm

Există nişte condiţii stabilite de către producători, anumite preţuri de vânzare decise de către aceştia. Condiţiile, probabil, şi pentru noi, şi pentru ei (n.r. - Heinrich Schröder Landmaschinen şi Mewi ImportExport Agrar Industrietechnik SRL), cu siguranţă sunt exact aceleaşi. Noi dispunem de service separat, de depozit, de stoc de piese de schimb, adică de exact aceleaşi

www.agrimedia.ro

Care ar fi minimul pe care ar trebui să-l aibă un fermier, atunci când vine vorba de a deţine o gamă de utilaje dedicate agriculturii?

Pentru un venit decent, unul din care o familie poate trăi (minimum 500-800 ha în lucru), investiţia în utilaje s-ar putea cifra între 300.000 şi 500.000 de euro. Totul depinde însă de ceea ce îşi doreşte fiecare să facă. Dar, dacă este să luăm în calcul cultura mare, vorbim de un parc minim compus dintr-un tractor de peste 200 CP pentru prelucrat terenul, respectiv de un tractor mai mic (120 CP) pentru semănat prăşitoare, pentru toate lucrările de întreţinere (prăşit, erbicidat, administrat îngrăşăminte etc.). Ne trebuie, de asemenea, o combină cu care să recoltăm şi, în caz de avem nevoie să închiriem, nu este necesar să deţinem încă una, pentru că nu este fezabil economic. Un fermier care este la început şi deocamdată nu-şi cunoaşte în mod real nevoile (pentru că fiecare are cazuri particulare, distanţe ş.a.m.d.) poate începe cu achiziţia unei

www.agrimedia.ro

remorci second-hand, poate chiar două, iar când ştie exact ceea ce are nevoie, atunci poate să facă o investiţie pe termen lung. Până când nu experimentează şi nu vede exact cum sunt particularităţile din zona respectivă, nu se poate şti.

Se redresează industria producătoare de utilaje agricole în România? Am înţeles că aveţi o veste bună pentru agricultori.

Am demarat nu demult un business de asamblat maşini autopropulsate de erbicidat sub brandul Agripla. Lucrăm în colaborare cu un foarte mare producător din America de Sud. Mare parte din componente provin din ţări europene şi din Statele Unite ale Americii.

Avem măcar vreo componentă românească în acest nou produs?

Din România, momentan, avem o mică parte din maşinărie, în speţă bazinul. Din păcate, nu am găsit încă furnizori pentru celelalte subansambluri, dar lucrăm la asta. Pe termen mediu avem în plan să deschidem efectiv o fabrică unde să sudăm şasiele şi să facem şi celelalte operaţiuni care implică foarte multă muncă manuală. Asta înseamnă oameni angajaţi la noi în economie, dar şi valoare adăugată, care va rămâne aici.

Ce înseamnă asta ca proiecţie de business? Cât aţi planificat să investiţi şi cât aţi investit până acum?

Până acum am investit puţin peste un milion de euro, urmând să venim cu o sumă care să se apropie de şapte milioane de euro, totul pe termen mediu, pentru a construi linia de fabricaţie. Nu mai există aşa ceva în ţară şi, din păcate, nimeni nu a mai încercat să facă ceva de nivelul acesta până acum. Este un produs de calitate, este un produs care în toate zonele cu ferme mari se vând în cantităţi importante. Furnizorii noştri sunt lideri de piaţă în Argentina şi se situează pe locul III în Brazilia. Dacă este să facem o comparaţie cu Europa, la noi pe continent sunt vândute circa 1.000-1.200 de unităţi pe an, pe când doar în Argentina se vând 600 de astfel de autopropulsate. La rândul său, Brazilia înghite undeva în jur de 2.500 de bucăţi pe an. Eu cred că noi avem ceva de învăţat de la Lumea Nouă, pentru că, spre deosebire de noi, ei sunt supraimpozitaţi pe

agricultură şi au învăţat să fie eficienţi. Asta este şi ideea noastră, şi anume de a veni cu un utilaj performant şi fiabil în piaţă, unul care are nevoie de o minimă întreţinere.

În momentul de faţă, dacă ar fi să vorbim de două tipuri de utilaje agricole cunoscute de toată lumea - de tractoare şi de combine - la ce nivel se află ţara noastră în ceea ce priveşte înnoirea parcului? Unde ne aflăm în prezent faţă de ţările vecine membre UE?

Ne situăm peste Bulgaria ca număr de utilaje noi per hectar şi, într-o oarecare măsură, sub Ungaria. Acest stat a avut nişte probleme în anii trecuţi, acum pare că-şi revine, dar are o infrastructură dezvoltată cu 4-5 ani înaintea noastră. (...) Cifre oficiale nu are nimeni, dar considerăm că suntem undeva între 20 şi 25 de procente înnoire a parcului de utilaje agricole. Informaţia poate fi totuşi subiectivă şi provine în mare parte de la fermierii cu care avem noi contact direct. Ar trebui să ajungem la minimum 70 la sută utilaje noi, astfel încât să spunem că ţinem pasul cu celelalte state UE vecine.

Vă rugăm să ne daţi mai multe detalii despre proiectul dumneavoastră de şcolarizare a mecanizatorilor. Şi aici ştim că aveţi o veste în premieră.

Lucrăm la acest aspect în mod constant. În principiu, în perioada iernii, atunci când fermierii nu au de lucru în câmp, angajaţii lor sunt trimişi la sediile noastre, iar inginerii noştri de service se ocupă în mod gratuit de şcolarizare. În principiu, acestora le sunt explicate operarea de bază a utilajelor achiziţionate de la noi, întreţinerea de bază ş.a.m.d. Aceştia primesc şi un certificat la sfârşitul cursului. Însă, ceea ce face şi mai interesantă această acţiune, şi vrem să dezvoltăm acest aspect în perioada următoare, este să dezvoltăm un centru de training şi pentru tehnicienii noştri, loc în care să-i adunăm şi să le împărtăşim ultimele inovaţii. Este un fel de şcolarizare continuă, pentru că tot timpul apar lucruri noi, tot timpul tehnologia din utilajele pe care le comercializăm evoluează, iar asta înseamnă că trebuie să-i ţinem pe toţi la curent cu toate noutăţile. Vrem să facem şcolarizare pentru clienţii noştri, pentru că acolo avem tot know-how-ul. Dacă ceilalţi producători vor fi însă dispuşi, noi putem să le punem la dispoziţie spaţiul pentru a şcolariza şi ei, la rândul lor, operatorii. Aprilie 2015 61

Ionel VĂDUVA

500 ha atât în sistem de arendă, cât şi în proprietate. Suprafaţa deţinută de noi totalizează aproximativ 50 ha, restul fiind arendă. (...) Toate solele noastre sunt în jurul fermei, fapt care generează un real avantaj pentru noi. Şi pentru că m-aţi întrebat cum se împacă businessul agricol cu cel de vânzări, toate utilajele şi toţi tehnicienii noştri au o normă de făcut. Fiecare trebuie să ştie cum se operează acel utilaj, îl testăm, vedem ce probleme apar, cum se gresează, cum se întreţine. În principiu, toată lumea face prin rotaţie cel puţin două-trei zile pe an toată gama de lucrări, de la recoltat, semănat, până la prelucrarea solului şi facem un training cu absolut toţi.

Un nou record mondial, rezultat al cooperarii dintre Nokian Tyres şi Valtra, a fost stabilit cu ajutorul multiplului campion mondial Juha Kankkunen, care a condus tractorul la o viteză de 130,165 km/h, în condiţii de iarnă (sub zero grade Celsius), pe o autostradă închisă din nordul Finlandei.

Nokian Tyres şi Valtra au dus recordul mondial pentru tractoare la 130,165 km/h! Doborârea recordului anterior a fost posibilă prin montarea anvelopelor Hakkapeliita TRI de la Nokian (440/80R28 151D şi 540/80R38 167D) pe un tractor Valtra T 234. „Am efectuat teste de viteză anterior pe mai multe maşini. Utilizarea tractorului de această dată a fost o premieră şi imediat am realizat un record mondial! Anvelopele şi tractorul au lucrat foarte bine împreună, chiar dacă vremea a fost o provocare“, a afirmat Juha Kankkunen, de patru ori campion mondial de raliuri. Acum mai bine de zece ani, Nokian Tyres a devenit primul producător din lume de anvelope (bloc) pentru tractoare, extinzându-şi gama la cele de iarnă pentru tractoare, prin lansarea Hakkapeliitta TRI, în primăvara anului 2014. Hakkapeliitta TRI, cu benzi de rulare bloc, cu un număr mare de profile, este concepută special să adere la suprafeţele cu zăpadă şi gheaţă. Conducerea la aceste viteze necesită o anvelopă extrem de stabilă şi uşor de manevrat. 62 Aprilie 2015

Rezultate, şofer şi locaţie

Data stabilirii recordului comun Nokian Tyres, Valtra şi Juha Kankkunen (130,165 km/h în condiţii de iarnă grea) este 9 februarie 2015, pe un aerodrom din Vuojärvi (Finlanda). Pista de zăpadă folosită pentru record are o lungime de aproximativ 2.300 de metri, iar la jumătatea acesteia a fost montată secţiunea în care a fost măsurată viteza maximă a tractorului. Cronometrorii oficiali ai Guiness au măsurat timpul necesar parcurgerii secţiunii de 50 de metri pentru ambele treceri şi au stabilit viteza oficială a noului record la 130,165 km/h în urma mediei dintre cele două treceri. Tentativa de doborâre a recordului mondial Guiness de viteză pentru tractoare a fost prima încercare de acest gen la bordul acestui tip de vehicul pentru pilotul finlandez, dar Kankkunen a reuşit să atingă 130,165 km/h. La fel ca în cazul fiecărui record de acest tip, viteza respectivă este obţinută în urma unei medii stabilite între două treceri (dus-întors) realizate într-un interval de maximum o oră.

Dezvoltatorii celor mai bune anvelope de iarnă şi cei ai tractorului nordic ştiu ce înseamnă condiţii extreme

Nokian Tyres a dezvoltat şi fabricat prima anvelopă de iarnă din lume pentru iarna din 1934. Doi ani mai târziu, s-a născut, în iarna nordică, Hakkapeliitta, aceasta fiind deja legendă oriunde există condiţii reale de iarnă. Inovaţiile lor unice au făcut ca Hakkapeliitta să devină câştigătoarea testelor revistelor de specialitate an după an şi deceniu după deceniu. Tractoarele Valtra, născute în Finlanda, în 1951, sunt renumite pentru performanţele lor în condiţii provocatoare. Noul record mondial a fost reuşit de noua serie T, testată în peste 40.000 de ore, atât în câmp, cât şi în laborator, în frigul nordic şi în căldura Americii de Sud. Durabilitatea, înalta performanţă şi confortul conducătorului sunt printre cele mai importante caracteristici ale noi serii T, ale cărei vânzări au început în luna noiembrie 2014. Tractoarele Valtra sunt distribuite în România exclusiv prin MEWI

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 63

Autopropulsatele de erbicidat Househam, «tunate» special pentru Sitaru şi Costandache

Ionel VĂDUVA

În luna ianuarie a acestui an, conducerea Househam Sprayers a organizat o vizită de lucru la fabricile sale din Lincolnshire (Leadenham şi Woodhall Spa), Marea Britanie, ocazie cu care i-au invitat şi pe doi dintre cei mai de seamă fermieri din România, în speţă pe Carol Costandache şi pe Nicolae Sitaru. Cei doi sunt clienţi cu state vechi ai englezilor, două autopropulsate Househam „tunate“ la cererea acestora fiind deja la lucru de mai mult de patru sezoane în exploataţiile lor. Cum altfel să-ţi prezinţi produsele dacă nu să arăţi la faţa locului ce înseamnă să customizezi o autopropulsată pentru erbicidat (şi nu numai), astfel încât să corespundă nevoilor fiecărui client în parte? Se pare că englezii ştiu deja reţeta succesului: vizite cu clienţii şi cu potenţialii clienţi în propriile fabrici, în ferme, în vestita Londră şi mese îmbelşugate la hoteluri renumite (de această dată la Petwood, un hotel cu o istorie care începe în 1811). Practic, invitaţii au îmbinat utilul cu plăcutul şi au avut ocazia să vadă cum o astfel de maşinărie de ultimă generaţie, creată bucată cu bucată cu clientul laolaltă, creşte businessul unei ferme tipic englezeşti. Aşa cum am precizat şi anterior, câte o autopropulsată pentru erbicidat, îndeajuns de înaltă pentru stropirile efectuate în tarlalele cu porumb matur şi în cele cu floarea-soarelui, deţin de mai bine de patru şi cei doi fermieri români care au vizitat fabrica din Anglia. Şi Costandache, şi Sitaru sunt mulţumiţi de achiziţie şi de interesul acordat de fabricant nevoilor lor. Că a fost la noi în ţară şi că a fost alături de cei doi o recunoaşte chiar Jim Dickinson, director de export al Househam Sprayers. Mai mult, pentru a-i convinge încă o dată (dacă mai era nevoie) că autopropulsatele Househam sunt cele mai bune, englezii i-au adus „la ei acasă“ pe clienţi, inclusiv în laboratoarele de design 3D. „Chiar dacă am vizitat România de multe ori şi am petrecut timp alături de Carol Costandache şi de Nicolae Sitaru, ne-am gândit că este important să le arătăm acestor fermieri respectabili cum sunt produse utilajele noastre. 64 Aprilie 2015

De aceea, am aranjat un tur al celor două facilităţi de producţie ale Househam din Lincolnshire (aflate la 25 de mile distanţă una de alta), prezentându-le astfel invitaţilor cum sunt realizate manual aceste maşini şi cum sunt customizate pentru fiecare client în parte. Invitaţii noştri au petrecut timp şi la departamentul de design, alături de specialiştii noştri în programare 3D CAD, dar şi la cel de echipare cu elemente electronice şi GPS. Celor doi fermieri li s-a explicat că fiecare piesă din autopropulsata pentru erbicidat este desenată 3D, specificaţiile tuturor componentelor fiind individual documentate. Şi asta mulţumită programului de calculator care a ţinut un registru clar al fiecărei componente utilizate în producţia utilajului, anumite piese fiind confecţionate manual în paralel“, a mărturisit Dickinson. Acesta a mai adăugat că, ulterior, a fost vizitată inclusiv o fermă vegetală, parte a unei exploataţii mai mari, ocazie cu care s-a putut realiza o comparaţie între practicile agricole din Marea Britanie şi cele din România. „Managerul fermei a vorbit de tipul de culturi pe care le are în exploataţie, despre utilajele şi maşinile agricole folosite, despre metodele de combatere a bolilor şi dăunătorilor şi, bineînţeles, despre costuri. Această fermă este parte dintr-un conglomerat mai mare de exploataţii agricole - Roy Ward Farms Ltd. (Glebe farm), condusă de Andrew Ward, şi care este axată pe cultura grâului, orzului şi rapiţei“, a conchis directorul de export al Househam.

Costandache laudă autopropulsata englezească: «Îmi permite să stropesc culturile de floarea-soarelui şi de porumb când sunt mari» Cu o suprafaţă lucrată de circa 2.300 ha, Costel Costandache este unul dintre fermierii

mari ai României. Şi pentru a fi eficient, producătorul agricol a ţinut să investească în utilaje performante, unul dintre ele fiind şi această autopropulsată englezească, costurile numai cu această achiziţie fiind de circa 130.000 de euro. Bani mulţi, dar investiţi chibzuit, a spus fermierul într-o declaraţie de presă acordată revistei AGRIMEDIA. „Autopropulsata este de ultimă generaţie, înaltă, fapt care îmi permite să stropesc culturile de floarea-soarelui şi de porumb când sunt mari, ceea ce cu alte utilaje nu poţi face“, a recunoscut producătorul agricol. Şi pentru că era client Househam, cum era şi normal, şi Costandache a vizitat cele două fabrici din Anglia, una care produce echipamente noi şi una destinată reparaţiilor celor cu o perioadă de folosinţă mai îndelungată. „În uzina de reparaţii, fie sunt remediate problemele cu care intră utilajul acolo, fie acesta este reţinut în locaţie (în cazul unor avarii majore), urmând a fi achiziţionat altul de către proprietar, prin plata unei diferenţe. Am fost impresionat de ceea ce am văzut“, a precizat fermierul, adăugând că, faţă de concurenţă, preţul celor de la Househam este unul foarte bun. În opinia sa, un fermier care lucrează o suprafaţă mică nu merită să cheltuiască atâţia bani pe o autopropulsată de erbicidat. Situaţia se schimbă însă radical „de la o mie şi ceva de hectare în sus“. „Eu am plătit circa 130.000 de euro pentru această maşină din surse proprii şi sunt mulţumit de ea. Şi spun asta pentru că, într-o zi bună, cu un astfel de utilaj pot stropi 200 ha, singura condiţie fiind să existe o sursă de aprovizionare cu apă“, a mai punctat fermierul. Acesta a vorbit şi despre experienţa vizitei la ferma din Anglia, una de circa 700-800 ha: „Au şi ei problemele lor, în special la cultura grâului, în speţă cu buruienile, care i-au cam infestat şi nu prea au cum să le combată; au monocultură de grâu.

www.agrimedia.ro

Nu prea fac rotaţia culturilor, pentru că nici nu prea au cu ce. La ei plouă mult, trebuie să facă şi foarte multe tratamente, de aceea utilaje de acest gen sunt binevenite“, a conchis el.

Nicolae Sitaru: «Househam are o echipă foarte bună de proiectare care integrează toate nevoile fermierului» La rândul său, Nicolae Sitaru, celălalt fermier care a vizitat Househam, a rămas impresionat de ceea ce a văzut acolo: o facilitate de producţie a autopropulsatelor pentru stropit, „una destul de mică, unde nu lucrau mai mult de 150 de persoane“, însă cu o echipă foarte bună de proiectare care integrează toate nevoile fermierului. Şi poate fi şi explicat acest entuziasm: Oliver Mee, reprezentantul în România al Househam Sprayers, a ţinut aproape de client, cu o insistenţă de care rar dau dovadă englezii. Când ai suprafeţe mari de lucrat (cum este şi cazul lui Sitaru), precizia şi calitatea sunt esenţiale. Iar expansiunea declarată către Europa de Este a celor de la Househam şi-a spus cuvântul. „Mi-a plăcut faptul că am o maşină cu care lucrez deja în al cincilea an şi cu care am rezolvat practic toate cele aproape 2.800 ha lucrate fie în arendă, fie în sistem de prestări servicii. Practic, o maşină de-asta îmi ţine toate serviciile de erbicidare şi fertilizare foliară pe toate suprafeţele şi n-am avut niciodată probleme atât de grave cu ea încât să nu lucrez o zi. Când am cumpărat maşina, am cerut oferte de la mai mulţi producători şi Oliver a fost singurul care, pe lângă faptul că mi-a trimis o ofertă pe mail, a venit şi de două ori, înainte de a mă decide, să-mi spună despre maşina lui, să-mi povestească cum asigură service-ul, ce se întâmplă când se strică maşina, cât durează s-o repare, în condiţiile în care alţii n-au făcut lucrul acesta. Când cumperi un astfel de utilaj, trebuie să te gândeşti că mai devreme sau mai târziu vine ziua şi când se strică, iar atunci când cumperi, nu vin să dea năvală şi să-ţi spună ce avantaje ai dacă cumperi maşina lui şi la ce să te aştepţi; când ai plătit-o deja, pe unii nici nu-i mai interesează“, a precizat fermierul. În ceea ce priveşte exeperienţa sa din ferma englezească, Sitaru a observat, în primă instanţă, că producătorul agricol vizitat avea o maşină de erbicidat similară cu a sa şi cu un număr de ore de utilizare aproape identic. Explicaţia este simplă din punctul de vedere al lui Sitaru: „Fermierul englez este nevoit să utilizeze utilajul de patru ori mai mult, din cauza condiţiilor climatice. Au producţii mai mari, au apă mai multă, dar şi costuri pe măsură“, a conchis Nicolae Sitaru. Pulverizatoarele celor de la Househam reprezintă aproximativ o treime din vânzările de maşini de erbicidat din Marea Britanie, în condiţiile unei pieţe deja mature. Cu ceva timp în urmă, Robert Willey, administratorul şi directorul general al companiei, declara că, în ultimii ani, compania a trebuit să exporte pentru a putea creşte. În opinia sa, Europa de Est s-a dovedit a fi un teren fertil pentru Househam, în condiţiile în care, pentru a se dezvolta, fermierii aveau să liciteze la greu atât pentru a-şi upgrada propriile instalaţii de stropit, cât şi să investească în maşini şi utilaje specializate noi. România avea să devină astfel un „teren fertil“ pentru englezii de la Househam, primii targetaţi fiind producătorii de floarea-soarelui.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 65

În grădinile mici şi în curţile caselor de vacanţă, pomii dirijaţi sub forme artistice pot oferi, după cum prezintă Nicolae Cepoiu (2000), momente de relaxare, reconversie profesională (în favoarea familiei) şi aspect decorativ plăcut, cu o paletă largă de soiuri, care acoperă consumul sezonal de fructe din gospodărie.

Coroane artistice ale pomilor fructiferi Se conduc mai uşor în aceste forme mărul, părul, piersicul, cireşul şi vişinul. Pentru realizarea acestui peisaj cu valori socioeconomice importante, se aleg soiurile de vigoare mijlocie şi mică, portaltoii care induc piticire, tehnologii moderne (tratamente cu retardanţi de creştere) şi tăieri repetate (în verde şi uscat) pentru temperarea vigorii de creştere a lăstarilor şi stimularea formării mugurilor de rod. Simplificarea tehnologiei de întreţinere este posibilă şi se realizează mai uşor dacă pomii plantaţi aparţin soiurilor spur şi columnare, iar portaltoii sunt: M 27, M 9, M26 (la măr), gutuiul (la păr), piersicul franc (la piersic), Oteşani 8 (la prun), IPC - 1 (la cireş) şi vişinul franc-vâlcean (la vişin). Pentru modelarea creşterii axului şi braţelor pomilor palisaţi se folosesc suporţi de fier (ţevi sau cornier) ori beton, cu una sau mai multe sârme (cu diametrul de 2,8 mm), în funcţie de forma de coroană aleasă. Coroanele artistice folosite curent pentru delimitarea aleilor gazonate sunt cordoanele orizontale pentru mascarea zidurilor, palmetele, cordoanele oblice şi verticale, iar pentru crearea unei imagini de profunzime - formele columnare. 66 Aprilie 2015

Cordoanele orizontale mai des folosite sunt: cordoanele orizontale simple unilaterale, cordoanele orizontale bilaterale, cordoanele orizontale unilaterale etajate şi cordoanele orizontale bilaterale etajate. Pentru cordoanele orizontale cu 1-2 braţe, spalierul prezintă o sârmă fixată la înălţimea de 50 cm, iar pentru cordoanele orizontale etajate (uni- şi bilaterale) două sârme, sârma a doua stabilindu-se la distanţă de 50-60 cm faţă de prima. Cordonul orizontal simplu prezintă un braţ dirijat şi palisat în poziţie orizontală pe sârma spalierului. Se realizează în două variante, în funcţie de vigoarea şi elasticitatea

vergii-altoi: în prima variantă, varga-altoi se înclină la 90 de grade şi se palisează de sârma spalierului; în varianta a doua, vergile groase se scurtează la înălţimea de 50-60 cm de la sol şi din lăstarii formaţi se alege unul mai viguros (de 20-30 cm), poziţionat pe direcţia rândului, care se aduce la orizontală şi se palisează pe sârma spalierului. Pentru stimularea alungirii mai rapide a braţului, lăstarul de prelungire a acestuia se palisează oblic de o tulpină de trestie, iar cei de prisos se ciupesc la 4-6 frunze. Cordonul orizontal dublu este alcătuit din două braţe, conduse orizontal şi palisate în direcţii opuse. Se formează după aceleaşi

www.agrimedia.ro

principii ca şi cordonul orizontal cu un braţ, cu deosebirea că braţul al doilea se realizează dintr-un lăstar viguros (de 20-30 cm) opus sau lateral, care se înclină şi se palisează. Când vergile-altoi se scurtează, pentru formarea celor două braţe se aleg simultan, cu poziţii opuse. Când unul dintre lăstari s-a format lateral (spre interval), se torsionează (se răsuceşte) şi apoi se palisează de sârmă. Pentru echilibrarea creşterii celor două braţe se acţionează asupra lăstarilor de prelungire, în sensul că cei mai viguroşi se înclină mai mult, iar cei slabi, mai puţin. Când braţele celor două cordoane depăşesc trunchiul pomilor vecini, acestea sunt secţionate. Cordonul orizontal unilateral-etajat prezintă două braţe etajate, conduse în plan orizontal în acelaşi sens. Primul etaj (braţ) se formează la fel ca la cordonul orizontal simplu unilateral. Etajul doi (braţul doi) se obţine dintr-un lăstar viguros care s-a format în zona de curbură a primului braţ orizontalizat. Acesta, când înregistrează lungimea de 60-70 cm, se aduce la orizontală şi se palisează pe sârma a doua a spalierului, în aceeaşi direcţie cu braţul care formează etajul unu. Cordonul orizontal bilateral-etajat este format din două etaje bilaterale, alcătuite fiecare din câte două braţe paralele, etajate în plan orizontal. Pentru formare se aleg trei lăstari, dintre care doi vor forma primul etaj-bilateral (ca la cordonul precedent), iar cel de-al treilea va fi scurtat sau înclinat şi palisat pe sârma a doua a spalierului la înălţimea de 50-60 cm, pentru obţinerea braţelor ce vor forma etajul al doilea. Pentru realizarea unor cordoane orizontale în parametri optimi, braţele se înclină (cele viguroase) sau se dresează (cele slabe) pentru echilibrare, iar lăstarii de pe trunchi şi cei verticali de pe şarpante se suprimă când ating 2-3 cm lungime. Cordoanele oblice au un trunchi scurt, drept sau înclinat (40 cm) şi 1-2 braţe conduse oblic, sub un unghi de 45 de grade. La cordonul bilateral, braţele sunt înclinate în sens opus sub forma literei „V“. Pentru dirijarea şi palisarea braţelor se foloseşte un spalier cu cinci sârme, distanţate una de alta la 50 cm.

www.agrimedia.ro

pentru frânarea creşterii şi stimularea ramificării şi formării mugurilor de rod. Lăstarii de pe trunchi se suprimă într-o fază tânără (când au 2-3 frunze) ori de câte ori apar. În fiecare an, prelungirile axului se scurtează la 30-40 cm, iar lăstarii laterali (normali şi anticipaţi) se ciupesc la 4-5 frunze. Cordonul vertical Ferragutti este un cordon vertical cu ramuri de semischelet. Pomii se plantează la distanţă de 80 cm unul faţă de altul şi prin scurtarea axului se realizează un semischelet de 30-40 cm lungime. Cordonul oblic simplu cu un braţ se formează astfel: în primul an vergile-altoi se scurtează la înălţimea de 40 cm de la sol şi din lăstarii rezultaţi se alege unul (cel mai viguros) care se dirijează înclinat pe sârmele spalierului. Toţi ceilalţi lăstari laterali se ciupesc repetat (de 2-3 ori) la 3-4 frunze pentru frânarea creşterii şi stimularea rodirii. Apoi în fiecare an, până la realizarea înălţimii de 2,5-3 m, ramura de prelungire a cordonului se scurtează la 35-40 cm pentru obţinerea unui număr mare de ramificaţii. Cordonul oblic bilateral se realizează prin: scurtarea vergilor-altoi la 40 cm, alegerea şi palisarea pe spalier a doi lăstari viguroşi în sens opus. În continuare, în fiecare an, prelungirile braţelor se scurtează la 35-45 cm, pentru ramificare, garnisire cu ramuri de rod, până când pomii ating înălţimea de 2-2,5 m. Cordonul vertical simplu se caracterizează printr-un trunchi de 40 cm şi un ax cu înălţimea de 2,5-3 m pe care sunt inserate direct ramuri de semischelet şi de rod, reînnoite şi menţinute permanent la o lungime de 20-25 cm. Pomii se plantează în rânduri simple, la distanţă de 60 cm (unul de altul), lângă un gard sau zid, pentru mascarea acestora, sau pe marginea unor alei, pentru delimitarea acestora. Pentru susţinere, pomii se dirijează şi se palisează pe un spalier cu şase sârme, la 50 cm distanţate una de alta. După plantare, vergile se scurtează la înălţimea de 80 cm. În timpul vegetaţiei se alege un lăstar de prelungire, care se palisează vertical, iar toţi ceilalţi lateral se ciupesc repetat la 4-5 frunze,

Cordonul ondulat se formează după aceleaşi principii ca şi cordonul vertical, cu deosebirea că axul se dirijează şi se palisează pe o linie ondulată (din sârmă sau o nuia de alun) fixată pe suporţii de lemn ai spalierului. Pentru realizarea unui cordon echilibrat, lăstarul de prelungire începe să se paliseze când are lungimea de 15-20 cm. Cordonul zigzagat - axul cordonului zigzagat se conduce în aşa fel încât să formeze unghiuri drepte, în loc de ondulaţii. Pentru schimbarea direcţiei de creştere (de 90 de grade), ramura sau lăstarul de prelungire se va scurta deasupra unui mugure axilar, plasat în poziţie oblică. Cordonul spiralat - pomii se conduc pe un suport scheletic format din patru stâlpi (fier sau lemn) plantaţi în pătrat, cu latura de 100 cm. Pe acest cadru se înfăşoară în spirală, la distanţă de 35 cm, patru sârme groase de 5-6 mm. Pomii se plantează lângă stâlpi şi se scurtează la 35-40 cm. În cursul verii, lăstarii de prelungire ai celor patru pomi se dirijează separat, fiecare pe sârma stâlpului propriu. Pentru uniformizarea creşterii axului pomilor, lăstarul cel mai viguros se ciupeşte la nivelul celorlalţi. Forma „U“ simplu este alcătuită dintr-un trunchi mic (40 cm) şi două braţe verticale distanţate între ele la 40-60 cm şi garnisite cu un semischelet scurt şi ramuri de rod. După plantare, vergile-altoi sunt scurtate la 40 cm, iar în timpul vegetaţiei, din lăstarii porniţi se aleg doi, situaţi pe direcţia rândului (opus ca poziţie), care se palisează în poziţie orizontală pe prima sârmă a spalierului. Lăstarii suplimentari se ciupesc la Aprilie 2015 67

4-5 frunze, iar cei de pe trunchi se suprimă. Când lăstarii orizontalizaţi au atins lungimea de 40-45 cm, se aduc în poziţie verticală şi se palisează, asigurând o distanţă între braţe de 50 -60 cm. Pentru garnisirea uniformă a braţelor cu ramuri de semischelet şi de rod, în fiecare primăvară prelungirile lor vor fi scurtate la 30-40 cm (la acelaşi nivel), până când acestea vor realiza o înălţime de 1,4-1,5 m.

Victor VĂTĂMANU

Forma de „U“ dublu este alcătuită din patru braţe verticale, distanţate între ele la 50-60 cm, obţinute prin două ramificări succesive, conform tehnicii de lucru aplicate în construcţia coroanei „U“ simplu. Prima ramificare se realizează la nivelul trunchiului, iar cea de-a doua la 20 cm de punctul de aducere spre verticală a braţelor orizontalizate (de 60 cm). Echilibrarea braţelor, reînnoirea semischeletelui şi a ramurilor de rod se face prin tăieri scurte (la 3-4 muguri) şi prin ciupiri repetate (la 4-5 frunze) a lăstarilor. Palmeta Verrier cu patru braţe se obţine, de asemenea, prin două ramificări succesive, una la nivelul trunchiului, iar alta la nivelul axului. La prima ramificare se realizează două braţe opuse (exterioare), conduse 60 cm orizontal şi apoi vertical. La cea de-a doua se formează două braţe opuse (interioare), conduse 30 cm orizontal şi apoi vertical. Braţele interioare, fiind situate mai sus şi mai aproape de axul pomului, tind să depăşească în creştere braţele exterioare şi de aceea sunt necesare mai multe intervenţii de reducţie şi scurtare pentru temperarea creşterilor şi echilibrarea, per ansamblu, a celor patru braţe. Palmeta candelabru cu trei braţe - în primii ani de vegetaţie se alege

68 Aprilie 2015

Tehnica formării este asemănătoare celei practicate la palmeta etajată modernă.

Palmeta candelabru cu patru braţe - în primii doi ani de vegetaţie se formează două braţe exterioare verticale, conduse iniţial orizontal (75-80 cm) şi apoi vertical. Când aceste braţe (verticale) ating înălţimea de 1 metru, se aleg doi lăstari la distanţe egale (30-60 cm) pentru formarea braţelor interioare. Până la realizarea înălţimii de 2,5-3 metri a palmetei, braţele exterioare care cresc mai lent se scurtează mai puţin, iar cele interioare, avantajate de poziţia lor faţă de trunchi, mai mult. Pentru obţinerea mai devreme a unor ramificaţii fructifere, lăstarii se ciupesc repetat la 3-4 frunze, iar ramurile se taie scurt, la 3-4 muguri.

Piramida-candelabru se foloseşte la intersecţia a două alei sau pentru determinarea unui intrând într-o clădire. Pomii plantaţi sub formă de vergi se scurtează la înălţimea de 40 cm. În cursul vegetaţiei se aleg patru lăstari, unul pentru prelungirea axului, iar trei pentru formarea braţelor, care se conduc aproape orizontal. În primăvara anului doi, ramurile din care se formează braţele se scurtează la 30 cm, pentru bifurcare, iar prelungirea axului la 10-15 cm. Când lăstarii au pornit, se aleg câte doi pentru fiecare braţ (în total şase), care se conduc radial, aproape orizontal. În anul următor, aceste ramificaţii, când ating lungimea de 50-60 cm, se îndoaie în sus, la distanţă de 30 cm de la punctul de ramificare. Se obţin astfel şase braţe uniforme, dispuse radial şi la distanţe egale. Pentru realizarea piramidei se instalează lângă pom un tutore înalt de 2,5-3 metri, de vârful căruia se leagă şase sârme, care se întind şi se fixează de picheţi în dreptul fiecărui braţ. Pe aceste sârme se dirijează şi se palisează înclinat braţele piramidei. Pentru realizarea unor creşteri echilibrate, axul se menţine, prin tăieri severe, întotdeauna mai scurt decât cele şase braţe. Tăierile de întreţinere a coroanei se sprijină, de asemenea, pe reducţii, scurtări şi ciupiri repetate (la 3-4 muguri şi frunze).

Palmeta clasică cu braţe oblice - este coroana de bază din care a rezultat (cu îmbunătăţirile necesare) palmeta cu rate oblice folosită în plantaţiile intensive. Prezintă 12-16 şarpante oblice, dispuse în etaje, la distanţe de 35-40 cm. Ramurile de rod se prind direct pe şarpante sau pe un semischelet scurt, realizat prin tăieri.

Vasul-candelabru se realizează după acelaşi procedeu folosit pentru obţinerea piramidei-candelabru, exceptând formarea axului. Lipsa axului şi poziţia verticală a braţelor sunt factorii care asigură o vigoare mai mare de creştere a braţelor la vasul-candelabru decât la piramida-candelabru.

axul şi două braţe, care se conduc în plan orizontal circa 60 cm. Apoi ambele se dirijează vertical (paralel cu axul), asigurând o distanţă între ele de 55-60 cm. Pentru temperarea creşterii, axul se scurtează în fiecare an mai sever decât braţele.

www.agrimedia.ro

Aprilie 2015 69

Existenţa tuturor butucilor de vie, deci lipsa golurilor, garantează o durată normală de exploatare a viei, ca şi obţinerea unor recolte susţinute şi de calitate. Iată de ce asigurarea desimii normale a plantaţiei trebuie să-i preocupe în permanent pe viticultori.

Înlocuirea viţelor pierite Chiar dacă viţele dispărute au fost înlocuite în via tânără, Gh. Bernaz consideră că există numeroase cauze care determină reapariţia golurilor în via aflată pe rod. Dintre ele, vom menţiona: lipsa de afinitate (rudenie) între altoi şi portaltoi, lipsa de adaptare a portaltoiului la condiţiile concrete de sol, atacul unor boli sau dăunători (îndeosebi viroze şi larvele cărăbuşului de mai), ivirea unor calamităţi naturale repetate (îngheţuri puternice, grindină, secetă, neglijarea copcitului, aplicarea incorectă a măsurilor agrotehnice (îndeosebi atribuirea unor sarcini prea mari la tăierea în uscat) sau a celor de protecţie fitosanitară, vătămări mecanice etc. În concluzie, viticultorul trebuie să fie în permanenţă preocupat de înlocuirea sistematică a viţelor dispărute din cauza uneia sau mai multor cauze mai sus amintite.

Plantarea viţelor în goluri

Plantarea golurilor cu viţe STAS la ghivece - metodă care asigură un procent ridicat de prindere, se recomandă a fi aplicată în vii cu un potenţial normal de producţie şi care nu au depăşit vârsta de 15 ani. Condiţia este ca viticultorul să-şi asigure asemenea viţe după metoda indicată la înlocuirea golurilor în primul an după plantare. Viţele fortificate la ghivece se plantează în goluri în timpul vegetaţiei, recomandabil spre

sfârşitul verii (15 august-10 septembrie) în zile noroase sau după ploi. Plantarea golurilor cu viţe STAS se foloseşte tot în viile aflate în primii ani după intrarea pe rod (până la vârsta de 12 ani); în acest scop pot fi folosite viţe viguroase de un an, dar este mai bine să fie folosite viţe STAS de doi ani, care nu au fost transplantate în şcoala de viţe. Rezultate deosebite se obţin atunci când pe rând există mai multe goluri succesive (unul după altul), deoarece

Pentru refacerea desimii iniţiale a viei pot fi folosite următoarele metode, diferenţiat, în funcţie de vârsta plantaţiei: plantarea viţelor în goluri (viţe fortificate la ghivece sau viţe STAS), marcotajul, prelungirea cordoanelor, ca şi altoirea în verde sau în uscat pe loc, în despicătură. 70 Aprilie 2015

www.agrimedia.ro

este evitată umbrirea viţelor tinere. Plantarea se face în gropi, primăvara sau toamna, cu administrarea de gunoi de grajd bine putrezit sau mraniţă (kilograme la groapă). În cazul plantărilor din primăvară, în funcţie de umezeala solului, se va proceda şi la udarea fiecărei viţe cu circa 10 litri de apă. În vederea plantării, se recomandă parafinarea viţelor, cu avantaje multiple. În cazul plantaţiilor de primăvară, punctul de altoire se acoperă uşor cu pământ reavăn; la plantarea de toamnă, viţele se protejează prin muşuroire. Întreţinerea viţelor plantate în goluri - în afară de asigurarea unui material săditor de calitate, corespunzător solului, trebuie acordată o atenţie deosebită viţelor tinere plantate în goluri: ruperea repetată a crustei şi reducerea treptată a muşuroiului (în cazul viţelor plantate obişnuit, fără parafinare), copcirea de două ori în lunile iulie şi august, palisarea lăstarilor pe picheţi văruiţi (pentru o uşoară identificare a viţelor plantate în goluri), udări în caz de secetă, stropiri anticriptogamice repetate cu soluţii de concentraţie redusă, întreţinerea exemplară a solului etc. În cursul vegetaţiei, butucilor maturi aflaţi în vecinătatea viţelor tinere plantate în goluri li se va aplica o dirijare laterală a lăstarilor (prin legare), astfel încât viţele tinere să fie cât mai puţin umbrite. În anii II-III de vegetaţie, viţelor plantate în goluri li se vor aplica - diferentiat lucrările specifice viilor tinere, inclusiv realizarea formei de conducere.

Marcotajul - la formele de conducere joasă, care asigură elemente de regenerare la baza butucului, se poate practica lichidarea golurilor prin marcotaj. Metoda are efect economic şi de producţie imediat, fiind indicată în viile ce depăşesc vârsta de 15 ani. Dintre multe feluri de marcotaj, cel mai indicat este cel la care se folosesc marcote îngropate nedetaşate de planta-mamă, deoarece aceste marcote au o viaţă mai lungă. În perioada de vegetaţie, pe un butuc vecin cu golul, se aleg 1-2 lăstari amplasaţi cât mai jos pe scaunul butucului şi pe partea golului ce trebuie înlocuit. Aceşti lăstari se exceptează de la operaţii în verde şi trebuie palisaţi vertical pentru a înlesni fortificarea lor (creşterea în lungime şi grosime). Pentru marcotajul în uscat (după căderea frunzelor) se sapă un şanţ, pe direcţia rândului, între planta-mamă şi tutorele

www.agrimedia.ro

care marchează locul viţei dispărute. Şanţul va fi lat de 25-30 cm şi adânc de 30 cm. Peretele şanţului dinspre butucul-mamă va fi oblic. Stratul de pământ de pe fundul şanţului se mobilizează prin săpare cu cazmaua pe o adâncime de minimum 20 cm. Viitoarea marcotă (una dintre cele două coarde) se întinde pe fundul şanţului şi se scoate cu vârful pe locul butucului lipsă. Plusul de lungime se îndepărtează prin păiere, astfel încât peste nivelul solului să rămână 2-3 ochi viabili. Apoi, cu un briceag bine ascuţit, se extirpă ochii de pe coardă (cu excepţia ultimilor doi-trei de la vârf), se îndepărtează cârceii şi copilii. În continuare, coarda se aşază pe fundul şanţului, fixându-se din loc în loc cu cârlige (crăcane) din lemn tare. Vârful coardei se leagă de tutore, astfel încât să rămână deasupra solului cei 2-3 ochi neorbiţi. Peste coardă se trage un strat de pământ, care se tasează. Se adaugă 3-4 kilograme de gunoi de grajd bine putrezit şi se umple şanţul cu pământ, fără a-l mai tasa. Vârful coardei se muşuroieşte cu pământ. Marcota nedetaşată de butucul-mamă va da recoltă chiar din anul următor. În continuare, la tăierea în uscat se va lăsa marcotei o sarcină de rod potrivită vigorii ei.

Prelungirea cordoanelor -

metoda poate fi aplicată doar la formele de conducere cu tulpină, în zona în care viţele iernează neprotejate. Se procedează la prelungirea cordoanelor de la butucii vecini golului. În acest scop, una dintre coardele anuale crescute în vârful cordonului se palisează orizontal pe sârma portantă a spalierului, în direcţia golului alăturat. Atunci când coarda este suficient de groasă şi lungă, iar butucul-mamă destul de viguros, prelungirea până la golul respectiv se poate realiza într-o singură etapă. Dar, ca şi la formarea iniţială a cordoanelor şi pentru a se preveni degarnisirea noului cordon, este de dorit ca prelungirea să fie realizată treptat, în 2-3 ani. Formarea verigilor de rod pe cordonul prelungit se face după regulile deja cunoscute de la tăierile pentru realizarea formei de conducere cordon bilateral.

Altoirea în verde şi prăbuşirea

- există cazuri, mai rare ce-i drept, în care se produce „divorţul“ între altoi şi portaltoi. Ca urmare, pe locul unei viţe altoite rămâne un butuc de „sălbatic“

(portaltoi). Prin folosirea altoirii în verde, butucul poate fi recuperat, fără a proceda la o nouă plantare. Altoirea în verde pe loc, în vie reprezintă una dintre metodele cele mai sigure şi mai ieftine pentru refacerea desimii iniţiale a plantaţiilor de vii altoite. O dată cu tăierea viţei roditoare, portaltoilor li se aplică tăieri în cepi de 1-2 cm şi se muşuroiesc cu pământ. Ulterior, li se aplică plivitul, rezervând pe butuc doar 2-5 lăstari dintre cei mai viguroşi. Aceştia vor fi palisaţi vertical faţă de arac sau sârmele spalierului. În preajma înfloritului (sfârşit de mai, început de iunie), când fluxul de sevă este maxim, se poate trece la altoirea în verde. În vederea altoitului, portaltoiul se pregăteşte cu o zi înainte: se îndepărtează de pe butuc lăstarii subţiri apăruţi după plivit, care nu sunt buni pentru altoit; cei buni de altoit (cu diametrul peste 6 mm) se retează de regulă la 50-70 cm deasupra punctului de prindere pe butuc; de pe porţiunea de lăstar rezervată pentru altoi se înlătură frunzele, cârceii şi ochii. Altoii în verde pot fi aplicaţi şi la baza lăstarului portaltoi, aproape de suprafaţa solului. Astfel se evită operaţia de prăbuşire a viţei. Ca altoi se folosesc lăstari roditori situaţi la extremitatea punţilor de rod pe butucii vecini. Aceştia se taie la a treia sau la a patra frunză deasupra ultimului strugure. De pe aceşti lăstari se suprimă şi limbul frunzei cu o parte din peţiol (codiţa), cârceii şi vârfurile prea crude. Lăstarii astfel pregătiţi se pun cu baza în găleţi cu apă curată. Altoirea decurge astfel: din găleată se alege un lăstar-altoi potrivit la diametru cu lăstarul portaltoi. Pe ultimul interval al portaltoiului, pe partea ochiului şi pornind de jos în sus, se execută o tăietură oblică, de două ori mai lungă decât lată. Se taie apoi de pe lăstarul-altoi un fragment cu un ochi, care va avea deasupra 2-3 cm de internod şi dedesubt toată lungimea internodului. La 3-4 cm sub ochi şi de aceeaşi parte cu el, se execută şi aici o tăietură oblică identică cu aceea făcută la portaltoi, dar pornind de sus în jos. Secţiunile de la altoi şi portaltoi se suprapun şi se leagă strâns cu fir de bumbac sau cu rafie. Se altoiesc astfel toţi lăstarii de pe butuc, având grijă de a şterge în permanenţă lama briceagului de altoit cu o pânză curată, pentru a evita oxidarea ei. Toţi lăstarii altoiţi se palisează de arac sau sârmele spalierului. Aprilie 2015 71

Victor VĂTĂMANU

Prinderea la altoire este de peste 95% dacă se lucrează atent şi se respectă câteva indicaţii: altoitul se practică toată ziua, pe timp noros, dar cu întrerupere între orele 11 şi 16 în zilele calde şi însorite; nu se altoieşte pe ploaie. La 20-40 de minute după altoire se restabileşte circulaţia sevei dinspre portaltoi spre altoi, fapt atestat de picurarea sevei pe la capătul superior (liber) al altoiului. După o săptămână de la altoire, se face un control. Lăstarii la care prinderea nu a avut loc se realtoiesc. La circa 10-12 zile după altoire, altoii înmuguresc. Pentru a nu-i concura, mugurii de la subsoara frunzelor eliminate ale portaltoiului se înlătură. Operaţia se repetă obligatoriu şi în mod regulat la intervale de 8-190 de zile. Lăstarul altoiului se îngrijeşte cu toată atenţia: se slăbeşte legătura pentru a preveni strangularea sa, se tutorează şi se stropeşte săptămânal cu zeamă bordeleză împotriva manei. Unii lăstari înregistrează creşteri de peste 1 m lungime şi pot produce şi struguri. Toamna, lăstarul se cârneşte pentru a-i opri creşterea şi a-i favoriza maturarea. Muşuroiul de la baza lăstarilor portaltoi se menţine până în toamnă, când viţele urmează a fi prăbuşite pentru readucerea punctului de altoire la nivelul solului (la conducerea joasă). Dacă altoirea în verde a fost efectuată aproape de nivelul solului sau conducerea viţelor se face pe tulpini, evident că operaţia de prăbuşire nu mai este necesară. Prăbuşirea viţelor se execută toamna, după sau în timpul căderii frunzelor, şi decurge astfel: se desface cu atenţie muşuroiul de la baza lăstarilor altoiţi. Dintre aceştia, se prăbuşeşte unul singur, ceilalţi se detaşează de pe butuc exact de la punctul de inserţie (prindere). Se obţin astfel viţe altoite şi înrădăcinate ce pot fi plantate în goluri. În jurul viţei rămase se sapă o groapă cu diametrul de 70-80 cm, ce ajunge până la nivelul rădăcinilor inferioare, fără a le dezgropa sau tăia. În centrul gropii se fixează un tutore, iar de pe vechiul portaltoi se înlătură toate cioturile. Rădăcinile de pe nodurile intermediare ale portaltoiului vor fi secţionate la periferia gropii. După această toaletă, viţa se aşază culcată sau se coboară prin încolăcire la fundul gropii, astfel încât punctul de altoire să fie la nivelul solului şi lângă tutore. După ce viţa a fost prăbuşită, ea se fixează cu cârlige din lemn şi se acoperă treptat 72 Aprilie 2015

cu pământ, care se tasează. Cordiţa altoiului se scurtează la 4-5 ochi bine conturaţi, se palisează de tutore şi se muşuroieşte ca orice viţă nou plantată. Îngrijirile din vara următoare sunt similare celor aplicate viţelor plantate în goluri. Se impune îndeosebi plivirea repetată a lăstarilor emişi din portaltoi, care altfel pot compromite altoiul realizat prin altoirea în verde. În primii 4-5 ani de la prăbuşire, viţele noi trebuie atent şi riguros copcite în cursul verii. O ultimă precizare: prin altoirea în verde poate fi schimbat sortimentul de soiuri, în sensul că un soi altoi poate fi altoit în verde pe lăstarul unui alt soi roditor (primul soi serveşte, în acest caz, drept intermediar între soiul nou şi portaltoi).

Altoirea în uscat pe loc, în despicătură - metoda este

folosită pentru refacerea desimii iniţiale a plantaţiilor, atunci când altoiul a dispărut, iar portaltoiul are un diametru de 20-50 mm. Lucrarea se execută în luna aprilie, după pornirea în vegetaţie, în momentul când lăstarii tineri ating lungimea de 10-15 cm. Cronologia operaţiilor este următoarea: mai întâi se face o copcă în jurul hibridului direct producător şi se decapitează butucul cu ajutorul unui ferestrău, aproximativ la nivelul solului. Tăietura se netezeşte cu ajutorul briceagului de altoit, de la exterior spre centru. Pe mijlocul secţiunii transversale se practică o despicătură adâncă de 3-4 cm, realizată fie cu o daltă specială, bine ascuţită, fie cu un briceag de altoit. Pentru viţele hibride cu un diametru de circa 20 mm este suficientă plasarea unui singur altoi în despicătură. Pentru viţele

cu diametre mai mari este recomandabil să fie folosiţi doi altoi, ce se introduc în două despicături practicate de o parte şi cealaltă a butucului retezat şi netezit. Ca altoi se folosesc coarde păstrate peste iarnă prin stratificarea în nisip umed, în silozuri sau beciuri, cu scopul de a întârzia pornirea mugurilor. Aceste coarde-altoi din soiuri nobile se fragmentează în porţiuni de câte doi ochi în felul următor: deasupra ochiului superior se păstrează o porţiune de internod de 2 cm lungime, iar sub ochiul inferior un fragment de 5-6 cm de internod. Fasonarea altoiului se realizează astfel: cu un briceag bine ascuţit, de o parte şi cealaltă a ochiului inferior, se fac două tăieturi oblice, prin care se obţine o pană lungă de 2-3 cm. Fiecare dintre cele două secţiuni se execută printr-o singură mişcare a briceagului. Una dintre tăieturi trebuie să fie mai adâncă, astfel încât să se vadă măduva. Porţiunea dinspre ochi se lasă ceva mai groasă decât porţiunea opusă. Introducerea penei altoiului într-o margine a despicăturii se face de aşa manieră încât ochiul de la bază să fie orientat spre exterior, iar cambiul altoiului (zona generatoare verde de sub scoarţă) să coincidă cu cel al trunchiului butucului hibrid. Pentru a asigura un contact cât mai bun între secţiunile altoiului şi ale butucului, locul altoirii se leagă strâns cu rafie sau folie plastifiată (în cazul portaltoiului cu diametrul până la 20 mm). Rănile din cep şi din altoi se parafinează sau se ung cu mastic pentru a fi protejate împotriva infecţiilor. În final, butucul altoit în despicătură se muşuroieşte cu pământ mărunţit şi reavăn, astfel încât cei doi parteneri să fie acoperiţi cu un strat gros de 5-7 cm. Dintre altoii care se prind la altoirea în uscat, 30-40% cresc viguroşi şi cer o îngrijire specială; ei se conduc pe un tutore prin legături din 30 în 30 cm; lucrările de stropit se execută la 4-10 zile; copcitul se execută de două ori pe vară, iar la începutul lunii august muşuroiul se desface până sub zona altoirii pentru ca sudura şi ţesuturile formate să se poată matura în voie. De obicei, volumul rădăcinilor fiecărui butuc permite obţinerea unor coarde viguroase din altoi (1,5-2 m) până în toamnă. Anul următor, acestea vor asigura elementele de rod ale noului butuc. Metoda este recomandată îndeosebi pentru zonele sudice ale ţării.

www.agrimedia.ro

Hotărârea nr. 39 din 21 ianuarie 2015 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.179/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor, precum şi pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia - M.O. nr. 0065 din 2015 Ordinul nr. 20 din 13 ianuarie 2015 privind punerea în aplicare a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol - M.O. nr. 0070 din 2015 Ordinul nr. 83 din 26 ianuarie 2015 pentru aprobarea Procedurilor specifice de implementare şi control, precum şi formularistica necesară aplicării schemei temporare de ajutor de stat, reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.108/2014 privind acordarea unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură în trimestrul IV al anului 2014 - M.O. nr. 0071 din 2015 Hotărârea nr. 28 din 21 ianuarie 2015 privind actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea unor unităţi de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol - M.O. nr. 0078 din 2015 Ordinul nr. 287 din 30 ianuarie 2015 pentru modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Procedurile specifice de implementare şi control, precum şi formularistica necesară aplicării schemei temporare de ajutor de stat, reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.108/2014 privind acordarea unui ajutor de stat pentru motorina utilizată în agricultură în trimestrul IV al anului

www.agrimedia.ro

2014, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 83/2015 - M.O.nr. 0087 din 2015 Ordinul nr. 307 din 4 februarie 2015 privind stabilirea perioadelor şi zonelor de prohibiţie a pescuitului, precum şi a zonelor de protecţie a resurselor acvatice vii în anul 2015 - M.O. nr. 0110 din 2015 Ordinul nr. 385 din 13 februarie 2015 privind nominalizarea punctelor de debarcare şi centrelor de primă vânzare autorizate pentru pescuitul comercial în Delta Dunării pe anul 2015 - M.O. nr. 0120 din 2015

organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare - M.O. nr. 0145 din 2015 Decretul nr. 290 din 23 februarie 2015 privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 54/2014 privind modificarea art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură - M.O. nr. 0144 din 2015

Hotărârea nr. 78 din 4 februarie 2015 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente şi pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.064/2013 - M.O. nr. 0124 din 2015

Hotărârea nr. 133 din 4 martie 2015 pentru aprobarea cuantumului ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru speciile ovine/ caprine - M.O. nr. 0163 din 2015

Ordinul nr. 442 din 20 februarie 2015 pentru aprobarea Listei cu gradatorii autorizaţi - M.O.nr. 0138 din 2015

Ordinul nr. 386 din 13 februarie 2015 privind aprobarea măsurilor de reglementare a efortului de pescuit şi a cotelor de pescuit alocate pentru anul 2015, pe specii şi zone - M.O. nr. 0165 din 2015

Ordinul nr. 1 din 5 ianuarie 2015 privind modificarea Ordinului ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi al ministrului Afacerilor Interne nr. 393/87/2013 pentru aprobarea activităţilor şi costurilor maxime generate de activităţile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 privind unele măsuri de

Hotărârea nr. 132 din 4 martie 2015 pentru aprobarea cuantumului ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, pentru specia bovine - M.O. nr. 0163 din 2015

Legea nr. 28 din 9 martie 2015 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 53/2014 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2010 privind controlul operaţiunilor care fac parte din sistemul de finanţare Aprilie 2015 73

prin Fondul European de Garantare Agricolă - M.O. nr. 0166 din 2015 Norma nr. 5 din 3 martie 2015 privind avizarea fondurilor mutuale pentru gestionarea unor riscuri în agricultură - M.O. nr. 0169 din 2015 Decretul nr. 321 din 9 martie 2015 pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2014 pentru modificarea art. 6 alin. (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul produselor agroalimentare ecologice - M.O. nr. 0169 din 2015 Norma nr. 5 din 3 martie 2015 privind avizarea fondurilor mutuale pentru gestionarea unor riscuri în agricultură - M.O. nr. 0169 din 2015 Hotărârea nr. 137 din 4 martie 2015 privind actualizarea valorii de inventar a unor terenuri din domeniul public al statului, trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia a unor suprafeţe de teren aflate în administrarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor şi scăderea acestora din inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului ca urmare a retrocedării, în condiţiile legii - M.O. nr. 0171 din 2015 Decretul nr. 328 din 10 martie 2015 pentru promulgarea Legii privind clasificarea fermelor şi exploataţiilor agricole - M.O. nr. 0172 din 2015 Hotărârea nr. 152 din 4 martie 2015 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1.151/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calităţii produselor agricole şi alimentare - M.O. nr. 0173 din 2015 Decret nr. 336 din 16 Martie 2015 privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2014 privind trecerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură din subordinea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - M.O.nr. 0184 din 2015 74 Aprilie 2015

Ordinul nr. 510 din 9 martie 2015 privind completarea anexei la Ordinul ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 848/2004 pentru aprobarea Listei cu clasificatorii autorizaţi - M.O. nr. 0177 din 2015 Legea nr. 52 din 19 martie 2015 privind aprobarea plăţii anuale a cotizaţiilor şi serviciilor lingvistice pentru organizaţiile profesionale/ interprofesionale neguvernamentale din sectorul agricol şi agroalimentar - M.O. nr. 0189 din 2015 Ordonanţa de Urgenţă nr. 3 din 18 martie 2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 20152020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură - M.O. nr. 0191 din 2015 Ordinul nr. 25 din 17 martie 2015 privind modificarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010 - M.O. nr. 0194 din 2015 Ordinul nr. 558 din 24 martie 2015 pentru aprobarea modelului legitimaţiilor, al ştampilelor şi al proceselor-verbale de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor utilizate de către inspectorii Direcţiei monitorizare inspecţii, verificare şi control din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - M.O. nr. 0214 din 2015 Rectificarea nr. 3 din 1 aprilie 2015 referitoare la Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 20152020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură - M.O. nr. 0218 din 2015 Hotărârea nr. 226 din 2 aprilie 2015 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor programului naţional de dezvoltare rurală cofinanţate din Fondul European Agricol pentru

Dezvoltare Rurală şi de la bugetul de stat - M.O. nr. 0233 din 2015 Ordinul nr. 619 din 6 aprilie 2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 20142020 - M.O. nr. 0234 din 2015 Ordinul nr. 620 din 6 aprilie 2015 privind aprobarea formularului-tip al cererii unice de plată pentru anul 2015 şi a modului de aplicare a anumitor cerinţe ale măsurilor compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile în anul 2015 pe terenurile agricole prevăzute la art. 33 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, pentru anul 2015 - M.O. nr. 0234 din 2015 Hotărârea nr. 240 din 7 aprilie 2015 privind suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2015, la titlul 10 „Cheltuieli de personal“ şi titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice“, pentru plata titlurilor executorii corespunzătoare primelor două tranşe aferente anului 2016 - M.O. nr. 0248 din 2015 Ordinul nr. 557 din 24 martie 2015 privind recunoaşterea Acordului interprofesional pentru sfecla de zahăr - recolta anului de comercializare 2015/2016 - M.O. nr. 0243 din 2015 Hotărârea nr. 219 din 25 martie 2015 privind stabilirea sectoarelor, culturilor şi speciilor de animale pentru care se acordă sprijin cuplat în perioada 2015-2020 - M.O. nr. 0224 din 2015

www.agrimedia.ro

Ianuarie 2013