Revista AGRIMEDIA - Februarie 2015 by Agri Media Invest s.r.l.

Ianuarie 2013

Actualităţi de primăvară Piatra filozofală a agriculturii este să semeni puţin şi să culegi mult!" VOLTAIRE Semnele primăverii care se apropie le regăsim în animaţia păsărilor migratoare, care, în pasajul lor spre nordul continentului, au invadat delta şi bălţile Dunării, în mugurii salciilor ce stau să plesnească, dar şi în primii ghiocei apăruţi în mâinile îndrăgostiţilor! În această conjunctură, cu certitudine şi campania agricolă de primăvară bate la uşa fermierilor. Agricultura, sector economic vital în care munca asiduă nu înregistrează răgaz, fie pe câmp, fie în pomicultură, viticultură, în spaţii legumicole protejate sau zootehnie, respectă neabătut calendarul agrometeorologic. Excluzând aplicarea tehnologiilor tot mai performante, ritualul ancestral al permanenţei activităţilor din agricultură dăinuie. Acum este perioada tăierilor în vii şi livezi, a ultimelor verificări şi reparaţii la gama de maşini şi utilaje agricole, a aprovizionării cu sortimentele de seminţe necesare, potrivit programului de însămânţări. Ca în orice alt domeniu economic productiv, se analizează resursele financiare proprii şi bineînţeles se

www.agrimedia.ro

estimează şi marja de subvenţii comunitare, respectiv alocaţiile bugetare pe care pot conta în perioada următoare. În acest sens, cu atât mai important pentru continuarea activităţii fermierilor este bugetul de 23,6 miliarde de lei aprobat pentru susţinerea agriculturii în acest an, din care 1,8 miliarde destinaţi pentru cofinanţarea unor proiecte. Deosebit de important este că, în cadrul noii Politici Agricole Comune 2014-2020, din bugetul total aprobat, de 273 miliarde de euro, ţara noastră va putea beneficia de 17,5 miliarde de euro. Este de remarcat deci că Uniunea Europeană acordă o importanţă deosebită pentru sprijinul financiar al agriculturii comunitare. Astfel, în perioada 25-26 ianuarie 2015, în cadrul Reuniunii Consiliului Uniunii Europene pentru Agricultură şi Pescuit, delegaţia MADR, condusă de ministrul Constantin Daniel, a avut un important schimb de opinii cu Phil Hogan, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală în legătură cu implementarea noului PAC, dar şi discuţii în ceea ce priveşte aprobarea noului Program Naţional de Dezvoltare Rurală, după armonizarea tuturor observaţiilor primite de la comisie. Până la aprobarea finală a noului PNDR, factorii decizionali din MADR estimează ca pot deschide provizoriu unele măsuri, cu precădere cele pentru investiţii şi pentru tinerii fermieri. Pe lângă unele probleme vizând sprijinul

financiar al sectorului agricol, s-au analizat şi detaliile privind aplicarea Pilonului 1 - plăţi directe, dar şi efectele embargoului Federaţiei Ruse pentru diverse produse agricole provenite din ţările Comunităţii Europene. Astfel, în cadrul reuniunii, s-a reiterat necesitatea compensării pierderilor înregistrate de producătorii de carne, lactate şi legume-fructe din ţările membre, ca urmare a embargoului hotărât de Federaţia Rusă. Pentru a veni în sprijinul producătorilor agricoli comunitari, s-a mai solicitat şi instituirea unei scheme de ajutor pentru depozitarea temporară a unor produse supuse embargoului, până la valorificarea acestora pe pieţe extracomunitare. Măsurile economice care sunt dispuse în baza unor acte juridice corelate cu legislaţia europeană şi angajamentele negociate temeinic cu organismele financiare internaţionale sunt premise ale creşterii economice a României şi în anul 2015. În ceea ce priveşte agricultura, care şi în anul precedent a avut un aport substanţial la PIB şi care, după mulţi ani de regres a înregistrat un excedent semnificativ în balanţa de plăţi import-export la produse agroalimentare, justifică pe deplin efortul truditorilor pământului, dar şi sprijinul bugetar şi comunitar de care beneficiază. Simona MUNTEANU Februarie 2015

ISSN 2069 - 1238 SC AGRI MEDIA INVEST SRL Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti

Editorial

Ion Florescu, INS: 3,6 hectare este media unei exploataţii agricole

Ce s-a ales de cercetarea românească şi ce se va alege de ce a mai rămas?

Mihai Lungu: «Niciunul care ajunge la putere nu are curaj să facă ceva»

Anul IX, Nr. 2 / 2015 (95) Februarie 2015

Tehnologia de cultivare a pelinului (Artemisia absinthium L.)

REDACTOR-ŞEF Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031 / 439.97.46

Poluarea atmosferei şi efectul acesteia asupra omului şi a plantelor agricole

Agricultura şi securitatea alimentară

Înfiinţarea în câmp a culturilor legumicole

Fabrica de brânză «de la iarbă la client»

Euralis seminţe: soluţii de elită împotriva Orobanche

Mihail Spătărelu Puţintei, despre calculul preliminar din noul sistem de plată directă la hectar

Tel. 031 / 439.97.46 Tel. / Fax: 021 / 317.05.87 redactie@agrimedia.ro

REDACTORI Ana Mustăţea ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32 Victor Vătămanu redactie@agrimedia.ro 0757.11.09.99 Ionel Văduva ionel.vaduva@agrimedia.ro 0757.11.09.96 Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98 CORECTOR Gabriela Dinţă MARKETING redactie@agrimedia.ro 031.439.97.46 ABONAMENTE ŞI DIFUZARE Oana Neagu 0752.24.25.31 031 / 439.97.46 oana@agrimedia.ro CONCEPT GRAFIC & DTP Bogdan Mareş redactie@agrimedia.ro Andrei Arabolea

SUMAR:

Februarie 2015

Cristian Lungu, «şicanat» de un medic veterinar al DSVSA

Replica DSVSA Bucureşti la cele spuse de Cristian Lungu

Determinismul genetic al producţiei şi calităţii la cultura porumbului

Summit Agro România lansează noutăţile pentru anul 2015

Cele mai noi produse de la ADAMA şi Limagrain

Marius Dunca: «44,8% din contravenţii au fost în sectorul produselor alimentare»

Produsele Horsch în 2015

M onika Puiu: «NHR Agropartners a stabilit un nou record de vânzări»

60 66

T ehnologia înfiinţării plantaţiilor de căpşun LAREX - în permanentă dezvoltare de peste 60 de ani

www.agrimedia.ro

Februarie 2015

 În dialog cu fermierii

• Cum comentaţi opţiunile României privind aplicar • Sunt pregătite autorităţile să explice aplicarea a Conform noii Politici Agricole Comune (PAC) aferente perioadei 2015-2020, Pilonul I - plăţi directe, statele membre au avut obligaţia să notifice Comisiei Europene, până la 1 august 2014, opţiunile legate de aplicarea plăţilor directe. Una dintre propunerile MADR este şi plata redistributivă din FEGA; opţiunea României a fost ca pentru primele 30 de hectare ale oricărei exploataţii plata să fie făcută astfel: pentru primele 5 ha câte 5 euro la hectar şi circa 45 de euro pentru restul de 25 de hectare. Pentru plata redistributivă se vor utiliza aproximativ 5,3-5,7% din plafonul naţional anual 2015-2020 (FEGA). Mai sunt avute în vedere plata pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu, plata pentru tinerii fermieri şi schema de sprijin cuplat (din care culturi proteice minimum 2 la sută).

Constantin Bazon

Dacă mă întrebaţi despre redistributivitate, despre un procent de 5% din plafonul anual, nu am prea multe lucruri să spun decât că nu sunt în conses cu cele hotărâte. Această politică s-a vrut a fi una mai mult electorală, nişte bani împrăştiaţi fără just temei pentru primele 30 ha. Până la urmă trebuie să se hotărască ce model de agricultură se vrea a fi susţinut în România: asta? De subzistenţă? Şi aici, la plata redistributivă, pentru primele 5 ha este un nivel de susţinere, iar pentru diferenţa de până la 30 ha este o altfel de susţinere. Pe de altă parte, dacă este să ne referim la colegii mei, mari producători agricoli, vor primi şi ei redistributivitate pentru primele 30 ha, dar de la acestea şi până la celelalte mii de hectare nici nu vor simţi ceea ce vor primi. Probabil că asta este agricultura care se vrea să fi susţinută în România, asta de subzistenţă, pentru cinci găini în curte şi doi porci la Crăciun. Se mai vrea un sistem de plăţi pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu pentru care se alocă, la fel, din plafonul anual, 30 la sută din valoare; peste 480 de milioane de euro alocaţi pentru înverzire. Această înverzire înseamnă să respectăm diversitatea culturilor, deci dacă sunt un fermier mare să însămânţez trei culturi, iar dacă sunt unul mic două culturi. De asemenea, înseamnă să nu reduc suprafaţa de pajişti, iar ca o a treia şi cea mai grea condiţie este ca 5 la sută din suprafaţă să fie reprezentată de zone de interes ecologic (ZIE). Acestea din urmă sunt foarte multe şi sunt definite în viitoarea ordonanţă... care nu a văzut încă lumina tiparului în Monitorul Oficial. Sunt extrem de multe ambiguităţi acolo, nu sunt clarificate deloc; există şi o notă a ministrului trimisă către Bruxelles cu celebrul „şapte zone de interes ecologic“ pe care încearcă să le definească, dar tot prost o fac. Noi suntem în momentul în care depunem online cererile pentru subvenţie şi mă întreb şi eu care să fie zona de interes ecologic? Una 6

Februarie 2015

dintre ele este, şi vă rog s-o reţineţi, „strat vegetal“, „zone de interes ecologic acoperite de strat vegetal“. În nota pe care ministerul a trimis-o la Bruxelles, acolo se specifică faptul că zona de strat vegetal ar fi reprezentată de acele suprafeţe care toamna ar fi cultivate cu măzăriche, mazăre, rapiţă, ovăz „de toamnă“; reţineţi, ovăzul este de primăvară, nu poate fi de toamnă pentru nimic în lume, ci numai de primăvară; însă aceste culturi trebuiau înfiinţate în toamnă. Toamna la noi a trecut! Deci una dintre condiţii, cel puţin pentru 2015, nu mai poate fi realizată la cei 5% şi ne-a mai rămas numai diferenţa. Apoi, tot în contextul plăţilor ZIE, avem sau nu păduri pe lângă noi? În nota pe care cei de la MADR au transmis-o la Bruxelles au nominalizat numai pădurile realizate prin Măsura 221 din PNDR-ul trecut sau prin Măsura 8 din PNDR-ul viitor. Or, fermierii noştri se învecinează şi cu pădurile comunelor, şi cu pădurile silvicului, şi cu lizierele existente, nu numai cu cele făcute prin măsurile FEADR. Ca idee, 30 la sută din bani alocaţi pentru înverzire înseamnă enorm de mult, sume şi decizii care se vor afla „la muşchii“ fiecărui inspector de la APIA. Fermierii care vor fi consideraţi de către cei de la APIA că „nu au înverzirea“ nu vor participă la porţionarea tortului ăstuia de 420 de milioane de euro. Banii aceştia se vor împărţi numai suprafeţelor considerate a avea înverzire. De aceea diferenţa dintre producătorii agricoli care vor fi eligibili pentru plăţi directe va fi foarte mare. Dacă un fermier este tânăr, va lua o sumă de bani anume, dacă participă la înverzire ia nişte bani separat, dacă este la redistributivitate încasează alt cuantum, dacă are orez, sfeclă şi alte culturi care sunt trecute acolo ia iarăşi 15 la sută separat.

Nicolae Sitaru

Faptul că se vrea încurajarea unor exploataţii agricole de 30 de hectare, până la urmă nu este un lucru rău. Şi asta pentru că mica agricultură a fost neglijată şi, cumva, trebuie sprijiniţi şi oamenii aceştia care vor să facă agricultură, care vor să comaseze niţel terenurile, pentru că asta ar încuraja ca trei-patru inşi care lucrează cinci hectare să se adune şi să facă o fermă până la 30 ha. Pentru tinerii fermieri iarăşi este un plus - de acord şi cu asta dacă este adevărat. Dacă este adevărat ca tinerii fermieri, indiferent din ce familii provin, să fie ajutaţi să vină înapoi lângă fermă, pentru că vârsta medie a fermierilor cred că este destul de mare, este un plus. Problema este că nimeni nu ştie ce mai rămâne după toate plăţile astea redistributive. Dacă se dă o parte pentru unii, o parte pentru ceilalţi, mai sunt plăţi pentru soia şi pentru alt fel de lucruri, rămâne pe urmă un pachet care, la sfârştul anului, scade. Fermierii nu vor mai avea posibilitatea cheltuielilor predictibile, nu vor mai şti fiecare pe ce să conteze, nu vor mai şti ce fel de bugete să întocmească, cum să se orienteze şi ce investiţii să facă, fiindcă habar nu vor mai avea ce vor primi la sfârşit de an; iată cea mai mare problemă. (...) Cine a putut să-i verifice pe cei de la Ministerul Agriculturii cum au

www.agrimedia.ro

rea plăţilor directe în perioada 2015-2020? acestui sistem care debutează în acest an agricol?

Dimitrie Muscă

Domnul ministru (n.r. - Daniel Constantin) are în cap structura pe care aţi prezentat-o în completarea întrebării de când a auzit de posibilitatea statelor membre de a opta pentru sistemele de plată conforme cu noua PAC; n-are voie să-mi dea mai puţini bani şi să dea altora mai mult. Eu am două societăţi: una de 5.100 ha şi una de 2.500 ha şi amândouă au trecut de la aceeaşi fază, de la mic la mare, şi au ajuns aici. Nu este vorba de mine, Muscă, este vorba de oamenii aceştia care au pământ în societăţi. De ce să fie văduviţi şi să primească mai puţini bani decât ceilalţi pentru că aşa vrea domnul ministru? Este foarte adevărat, recunosc, adunarea pământului este o treabă benefică pentru ţară, fără comentarii. Vorbim însă de o picătură într-un ocean. Cu restul nu sunt de acord, nu-mi place, nu este corect. N-am decât să-i spun domnului ministru că dacă s-ar duce, ar fi mai bine. Nici ai lui din partid nu-l mai acceptă şi nu-l mai agrează. Bine că-l ţine Ponta (n.r. - premierul Victor Ponta), poate se însoară cu el. Nu ştie nici APIA dacă acest sistem intră în vigoare de anul acesta sau nu; ei spun 2015-2020, dar nu poţi să mă iei pe mine prin suprindere şi la această dată să-mi spui că a apărut un program care ar fi de maniera asta. Toată lumea şi-a făcut un plan de culturi. Eu, de exemplu, mi-am cumpărat îngrăşămintele, seminţele, tot ce se seamănă în această primăvară, iar acum sunt nevoit să rămân cu

www.agrimedia.ro

ele în stoc pentru că acum s-au trezit unii să facă schimbări. Am înţeles că intră şi soia ca şi ogor negru, şi lucernierele. Mi se spune de lucerniere. Eu, Muscă, am ce să fac cu ele că eu am 1.200 de bovine şi 35.000 de porci, nu-i o problemă. Dar majoritatea care nu au zootehnie? Ce fac cu lucernierele? Noi am avut atâta pământ nelucrat că nici nu ştiu cât a mai rămas pârloagă la ora actuală, dar aproape că-i bun pământul nelucrat de care se discuta acum câţiva ani că era de 3-4 milioane de hectare şi ar fi compensat cu nevoia de 5% pentru ZIE. Oricum, eu nu sunt de acord cu ceea ce spune el (n.r. - ministrul Agriculturii, Daniel Constantin) că celor cu suprafeţe mici le dă mai mult la hectar decât celorlalţi. Cine-i dă dreptul ăsta? Ce, sunt banii tatălui lui ca să-i împartă cum vrea el? Cu cine s-a consultat? Cu fermierii? Vai de mine... Cine ţine ţara cu mâncare? Ăia de 25 de ani şi cu un hectar sau cei cu suprafeţe mari?

Alexandru Gheorghe

După părerea mea, ideea acestei plăţi redistributive este una pozitivă. Şi asta pentru că era necesară stimularea fermelor mici, chiar şi a celor de sub cinci hectare. Aceşti oameni au pământ, stau acasă, nu fac nimic, dau suprafeţele în arendă şi sunt vai de capul lor. Trebuie plătiţi cu destul de multă dărnicie micii agricultori, trebuie favorizaţi destul de intens. În ceea ce priveşte iniţierea zonelor de interes ecologic, eu sunt pregătit. Eu deja, de anul acesta, fie că va fi emisă sau nu ordonanţa cu privire la noul sistem de plăţi în agricultură, experimentez un total 5% din suprafaţă cultivată cu soia, să fac antrenament. Dacă chestiunea asta devine obligatorie, se creează din nou piaţă de soia autohtonă. Probabil că în primii ani, când vor fi mai puţini producători, când producţia va fi aşa, sporadică, nu va fi o piaţă solidă, dar ulterior se va crea. Mai ales că există şi zona de plată cuplată, unde hectarul de soia ar urma să primească în 2015 aproximativ 325 de euro la hectar. Noi mâncăm soia modificată genetic cu amândouă mâinile. Ea nu este pe piaţă, fermierii români nu se bat pentru a o produce pentru că nu este cerere de soia din producţia noastră internă, dar şrot de soia se importă ca la balamuc şi nu se apucă nimeni să prelucreze acum 1.000 de tone, 2.000 sau 5.000 de tone câte or fi pe piaţă în prezent. Dacă devine însă obligatorie această zonă de interes ecologic (cu subpunctul zone cu culturi fixatoare de azot), suprafeţele se vor extinde, urmând să poată ajunge iar la un milion de tone de soia producţie... Ia să vedeţi ce piaţă apare atunci! Noi cu APIA avem discuţii periodice pe tema asta, la LAPAR. Inspectorii par bine pregătiţi şi ne explică cum trebuie ce ştiu şi ei, dar deocamdată partea asta de înverzire fiind numai proiect, vorbesc şi ei tot ca despre un proiect. Februarie 2015

Ionel VĂDUVA

făcut ei socoteala? Cine poate să verifice câtă soia plătesc, înverzire etc.? Spun doar că vor rămâne 20 de euro la hectar subvenţie; unii vor lua 500 de euro la hectar, iar alţii 20 de euro. Nu spun că sunt un susţinător al egalizării plăţilor, dar s-ar putea să apară nişte diferenţe foarte, foarte mari şi nu ştiu dacă a făcut cineva un studiu de impact dacă se pun 100.000 ha cu soia ş.a.m.d. Apropo de înverzire, când trebuia să ştim şi noi de ea? Înainte de arăturile din toamna anului trecut! Suntem la finele lunii februarie 2015 şi nu ştim exact cum este cu înverzirea, iar peste o lună, o lună şi jumătate începem să depunem cereri la APIA. Înainte de a face o lămurire a fermierilor cu privire la măsurile pe care le întreprinde Agenţia de Plăţi în acest exerciţiu nou, angajaţii APIA în sine nu sunt încă lămuriţi cum va fi în perioada asta. Problema este că, în general, lucrurile trebuie să fie simple, că în particular, fermierii care sunt supuşi acestor planuri trebuie să înţeleagă ei primii cum le va fi viaţa lor de acum încolo. Or, lucrurile astea două nu sunt în regulă astăzi, când vorbim. Oare înverzire înseamnă să cultiv soia sau nu? Iată un alt subiect de discuţie. Se vorbeşte de zonele de inters ecologic, de strat vegetal. Dacă voi cultiva soia s-o culeg, mai este sau nu mai strat vegetal, zonă de interes ecologic? N-au lămurit chestia asta. Pot băga combina să recoltez soia sau este numai la mişto, aşa? După mine, zona de interes ecologic este la dispoziţia animalelor şi păsărilor. Este a mea sau nu?

Ion Florescu, INS: 3,6 hectare este media unei exploataţii agricole este porumbul. Avem un randament de 4-4,5 tone la hectar, în timp ce în Franţa randamentul mediu este de peste 8 tone la hectar, iar în Belgia există un randament de 11 tone la hectar“, afirma ministrul Agriculturii. La nivelul anului 2002, exploataţiile agricole fără personalitate juridică deţineau peste 80 la sută din suprafaţa cultivată cu porumb, iar exploataţiile agricole cu personalitate juridică numai 20%. Pe parcursul perioadei 20022013 a avut loc o creştere a suprafeţei cultivate cu porumb de către exploataţiile agricole cu personalitate juridică şi, în acest moment, ponderea acestora în total se situează la 32 de procente. Potrivit rezultatelor Anchetei Structurale în Agricultură 2013-2014, informaţii date publicităţii la sfârşitul lunii ianuarie 2015, România este cel mai mare cultivator de porumb şi floarea-soarelui la nivelul Uniunii Europene, având mai mult de o pătrime din suprafaţa totală înregistrată în cadrul UE (2,5 milioane hectare). Datele existente la sfârşitul anului trecut relevau că ţara noastră a obţinut în 2014 o recoltă de porumb de 10,8 milioane de tone, în urcare de la 10,6 milioane de tone cât se înregistrau cu un an în urmă. „România este cel mai mare cultivator de porumb (...) şi de floarea-soarelui la nivelul Uniunii Europene (UE), având mai mult de o pătrime din suprafaţa totală înregistrată în cadrul UE (...)“, a declarat Tudorel Andrei, preşedintele INS.

Ionel VĂDUVA

Deşi deţinem primele locuri în topul suprafeţelor însămânţate cu porumb, randamentele la hectar sunt foarte mici faţă de cele din Germania, Franţa, Marea Britanie, spre exemplu, „chiar şi de 2-2,5 ori“, recunoştea la rândul său Ion Florescu, director general al INS.

Cifra magică: 3,6 milioane de exploataţii agricole, media pe exploataţie... 3,6 ha! Dacă este să urmăm aceeaşi tentă pozitivistă prezentată de oficialii INS cu ocazia publicării rezultatelor Anchetei Structurale în Agricultură 2013-2014, „amplă cercetare statistică intercenzitară, de natură să ofere informaţii relevante privind situaţia de fapt a agriculturii româneşti“, ţara noastră are un alt atu: deţine cel mai mare număr de exploataţii agricole la nivelul Uniunii Europene. „La nivelul României sunt peste 3,6 milioane de exploataţii agricole cu sau fără personalitate juridică. (...) Ţara noastră deţine cel mai mare număr de exploataţii agricole la nivelul Uniunii Europene (...) peste 30%. (...) Italia deţine 13,2 la sută din numărul total de exploataţii de la nivel comunitar. Pe locul II se află Polonia, cu 12,3%, şi Spania, cu 8,1 procente. Aceste cifre

sunt calculate pe baza rezultatelor de la ultimul recensământ general agricol din 2010; încă nu există cifre oficiale cu privire la ancheta structurală din 2013, dar cu siguranţă valorile obţinute acum nu sunt foarte diferite, întrucât perioada care s-a scurs nu este foarte mare“, a precizat şeful INS în cadrul conferinţei. Din aceleaşi date ale Institutului Naţional de Statistică, colectate şi agregate în Ancheta Structurală în Agricultură, în perioada 2007-2013 s-a constatat o creştere a suprafeţei agricole utilizate la nivelul exploataţiilor agricole cu personalitate juridică, în condiţiile în care are loc o scădere a acestei suprafeţe la nivelul exploataţiilor fără personalitate juridică. Datele INS relevă că la nivelul României media pe o exploataţie agricolă este de 3,6 hectare. Specialiştii Institutului recunosc că s-a constatat o majorare a dimensiunii medii a exploataţiei agricole în perioada 2002-2013, dar valoarea obţinută este cu mult mai mică decât media la nivelul Uniunii Europene. „Media pe o exploataţie la nivelul UE este de patru ori mai mare decât în România. În Cehia, media pe o exploataţie este de 152 de hectare, în Franţa este de aproape 54 ha, în Marea Britanie este de 90 ha, Germania în jur de 56 ha, Italia 79 ha şi Spania, cu o valoare mult mai mică decât ţările pe care le-am amintit“, a declarat, cu ocazia conferinţei, preşedintele INS, care a mai adăugat că exploataţiile cuprinse între 2 şi 5 ha reprezintă aproximativ 20 la sută din numărul total şi deţin circa 30 la sută din suprafaţă.

Că stăm prost la randamentele la hectar mărturisea chiar şi ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, în luna septembrie a anului trecut. „Randamentul este încă scăzut în România, iar cel mai elocvent exemplu 8

Februarie 2015

www.agrimedia.ro

Februarie 2015

Ce s-a ales de cercetarea românească şi ce se va alege de ce a mai rămas?

Florian MIHAIL

Ideea că o ţară fără cercetare este sortită pieirii şi devine dependentă de alţii nu este nouă. Am ştiut cu toţii, dar nu ne-am implicat cât ar fi trebuit, ca de altfel în tot ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani. Ce s-a întâmplat cu cercetarea românească se vede cu ochiul liber. Sporadic, pe ici, pe colo, unele instituţii au spupravieţuit cu greu şi încă mai au o şansă, dar în majoritatea sectoarelor cercetarea proprie nu mai există. Păcat! Mare păcat! Cine nu a respirat din aerul unei instituţii de cercetare sau cine nu a mâncat din pâinea cercetătorului poate nu înţelege ce s-a întâmplat. Un cercetător nu se creează într-un an, doi, uneori este nevoie de zeci de ani pentru a deveni un cercetător bun, un cercetător adevărat. Sunt sacrificii de mulţi ani şi o muncă asiduă, cărora le-am dat cu piciorul. Spun „le-am dat“ pentru că mă consider şi eu responsabil prin neimplicare. Acum cred că este cam târziu… Mii de cercetători buni au plecat din cercetare, cei care au ajuns la vârsta pensionarii sau care au trecut într-o altă lume nu au fost înlocuiţi cu forţe tinere. Tinerii nu sunt încurajaţi să lucreze în cercetare. Dacă nu se iau măsuri de urgenţă, până nu este prea târziu, s-ar putea să nu mai aibă rost! Am auzit că se doreşte să se investească într-un „oraş al ştiinţei“ pentru a atrage copii şi tineri spre cercetare. Ideea este frumoasă, dar când cercetarea este subfinanţată, când cercetătorul este plătit cu un salariu de mizerie, uneori cu câteva luni întârziere, când în multe cazuri trebuie să-şi aducă de acasă apa sau hârtia igienică pentru toaletă… cum să-i atragi? Dacă nu se face nimic în acest sens, tot efortul este în zadar. Fermierii români deja cumpără totul de la firme străine: nu mai producem seminţe, ne batem joc de ce a mai rămas din materialul genetic, dar mâncăm roşii şi fructe fără gust din import. Cumpărăm totul: tehnologie, seminţe, pesticide. Unele sunt bune şi „aclimatizate“ la noi, dar cu altele se fac experienţe pe pielea şi riscul fermierului român şi chiar pe 10 Februarie 2015

sănătatea consumatorilor. Dacă ceva iese prost, este de vină tot fermierul, pentru că a aplicat greşit tehnologia. Se importă maşini, foarte necesare pentru modernizarea agriculturii, unele excelente, foarte performante şi de calitate, dar şi altele făcute pe te miri unde, care se experimentează aici, la noi. Înainte noi nu introduceam în fabricaţie nici o maşină netestată şi neomologată. Acum vin şi maşini care văd pământul pentru prima dată aici. Şi dacă nu merg, dacă nu sunt corespunzătoare solului şi condiţiilor de la noi? Nu are importanţă. Fermierul este oricând vinovat. El plăteşte, munceşte din zori şi până-n noapte şi când vinde recolta ia un preţ de nimic, pentru că nu este protejat de nimeni. Toţi vor să câştige de pe urma lui şi atât. Fermierii români sunt, în general, bine pregătiţi şi documentaţi, de multe ori mai bine decât colegi de-ai lor din alte ţări. Acum, graţie internetului şi libertăţii de a călători, a participa la evenimente de profil şi a vizita cele mai mari târguri internaţionale, ei sunt la curent cu tot ce a apărut nou în lume în materie de tehnologie. Problema este că la noi fiecare fermier, dacă vrea ceva nou, de multe ori trebuie să o ia pe cont propriu, pe riscul lui. Se pretează tehnologia respectivă la condiţiile din România? Dar utilajele? Nu mai există staţiuni de încercări care să le verifice în condiţiile concrete din ţara noastră, să asigure consultanţa pentru fermieri şi să asigure extensia către ei. Cine-şi poate permite, trebuie să investească şi să meargă la risc. Deşi ştiu răspunsul, aş trece peste prima parte a întrebării din titlu, dar cred, şi o spun cu durere şi cu mare strângere de inimă, că tot ce se va alege din ce a rămas este... praful! Şi nu vreau să vorbesc în general, ci despre un exemplu recent, la care se lucrează de câteva luni. Oare de ce Ministerul Agriculturii vrea să scoată de sub tutela Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice staţiunile de cercetare? Are Ministerul Agriculturii specialişti din mediul academic, din cercetare capabili să restructureze cercetarea? S-a gândit o strategie, s-au găsit surse

de finanţare care nu existau până acum la ASAS, există bani în buget, există interes ca să se salveze ce a mai rămas sau vrem să distrugem tot pentru ca să facem jocurile unor cercuri particulare şi apoi să cumpărăm totul. Mă tot gândesc cum vrea Ministerul Agriculturii să sprijine cercetarea agricolă. Chiar dacă acolo sunt şi oameni foarte bine pregătiţi, ei nu au experienţă academică. Cu tot respectul, dar cred că nu prea ştiu cu ce se mănâncă cercetarea. Cum pot ei să coordoneze acest sector pe care nu-l cunosc? Au ei fonduri pentru cercetare? Nu au nimic din tot ce ar fi necesar. Şi atunci, de ce? Să fie pentru a controla politic conducerile acestor institute sau staţiuni de cercetare? Să fie pentru cele circa 30.000 ha de pământ care au mai rămas în patrimoniul staţiunilor, care este folosit în scop de cercetare şi poate singura gură de oxigen pentru supravieţuire, când banii de la buget nu prea există (deşi, ca o altă aberaţie legislativă, aceste venituri se pot folosi doar că împrumut)? După acel păgubos “nu ne vindem ţara“, când am alungat investitori mari, dar am „privatizat“ pentru terenuri întreprinderi cu mii de salariaţi, care au rămas pe drumuri, şi apoi a fost dat la fier vechi ce mai era de prăduit, am dat pe multe zeci de ani, cam pentru două-trei generaţii, sute de mii de hectare de teren agricol de la ADS unor „fermieri de tip nou“, care iau subvenţii, dar abia dacă-şi plătesc prea mica redevenţa. Acum vrem să le dăm şi pământul staţiunilor de cercetare? Generaţiile copiilor şi nepoţilor noştri ne vor mulţumi dacă salvăm ce se mai poate din aproape nimicul care mai este al nostru sau ne vor blestema dacă permitem ca sub ochii noştri să se distrugă totul şi nu facem nimic ca să oprim jaful. Nu este mai corect să se restructureze ceea ce trebuie restructurat şi să se sprijine redresarea şi dezvoltarea acestor staţiuni? Şi asta de către cei care se pricep şi sunt direct interesaţi de viitorul cercetării româneşti, nu mânaţi de interese personale sau de grup. Ne aude cineva? Are cineva răspunsul? Eu îl aştept. Şi sunt sigur că nu numai eu.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 11

Daciana Sârbu a susţinut în plenul Parlamentului European nevoia de etichetare corectă a alimentelor „Oamenii vor să ştie de unde vin alimentele pe care le consumă şi de aceea precizarea ţării de origine a cărnii pe eticheta alimentelor procesate este o informaţie pe care producătorii sunt datori să le-o ofere“, a susţinut Daciana Sârbu, luni seară, în plenul de la Strasbourg. Mesajul eurodeputatei, care este vicepreşedintă a Comisiei de Mediu şi Sănătate Publică din PE, a făcut parte din dezbaterea unei rezoluţii pe tema extinderii regulilor privind etichetarea. Precizarea originii ingredientelor este o cerinţă a organizaţiilor europene ale consumatorilor, susţinute de Parlamentul European, în timp ce Comisia Europeană şi marii producători de alimente preferă să menţină reglementările actuale, care presupun prezenţa voluntară - şi nu obligatorie - a acestor detalii pe eticheta alimentelor. „Oamenii au dreptul să ştie dacă şunca

pe care o cumpăra conţine carne produsă în România sau importată de la mii de kilometri distanţă. Sunt tot mai mulţi români care vor să cumpere alimente locale, realizate din ingrediente produse în ţara lor, şi au dreptul să găsească toate aceste informaţii pe eticheta produsului. Nu ar fi un mare efort din partea producătorilor să le dezvăluie aceste amănunte, din moment ce carnea proaspată deja vine cu precizări obligatorii referitoare la ţara de origine, ca urmare a unor reguli adoptate în 2011“, consideră Daciana Sârbu. În opinia sa, extinderea regulilor existente nu ar presupune eforturi în plus, ci doar transparenţă mai mare faţă de consumatori: „Deja avem reguli care presupun etichetarea ţării de origine în cazul cărnii proaspete şi avem sisteme de trasabilitate, din raţiuni de

siguranţă alimentară. Deci, sistemele există deja şi sunt funcţionale!“ Problema costurilor este, de altfel, şi principalul contraargument folosit de opozanţii propunerii, iar Daciana Sârbu a cerut în discursul său o analiză serioasă şi imparţială a efectului noilor reguli asupra preţului alimentelor: „Cu siguranţă Comisia trebuie să analizeze cu multă atenţie acest impact al reglementărilor privind etichetarea. Până acum studiile Comisiei sunt bazate pe rapoartele provenite dinspre industria alimentară. Există însă şi studii externe care indică rezultate diferite. Avem nevoie de o analiză mult mai serioasă a costurilor potenţiale înainte de a le interzice consumatorilor dreptul de a fi informaţi“. Plenul Parlamentului European se va pronunţa miercuri (18 februarie a.c.) prin vot asupra acestei rezoluţii.

«Zilele agriculturii româneşti», la a III-a ediţie BusinessMark are plăcerea să vă anunţe organizarea celei de-a treia ediţii a conferinţei „Zilele Agriculturii Româneşti“, eveniment ce va avea loc pe 26 februarie 2015, la Hotel Howard Johnson Grand Plaza din Bucureşti. Conferinţa va reuni factori de decizie şi cele mai importante companii din domeniu şi va dezbate teme legate de strategia agricolă a României, accesarea fondurilor europene, PNDR 2014-2020, piaţa cerealelor, provocările business-urilor în agricultură, finanţarea în agribusiness, aspecte fiscale şi legislative specifice industriei. Printre speakerii evenimentului se numără: Daniel Buda, europarlamentar, membru al Comisiei pentru agricultură din cadrul Parlamentului European, reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, APIA, Laurenţiu Baciu, preşedinte LAPAR, Veronica Toncea, preşedinte Fondul de Garantare a Creditului Rural - FGCR - IFN SA, Sorin Minea, preşedinte Angst, preşedinte Romalimenta, Marius Bicu, managing partner, Unilact - De la Ferma.

Evenimentul are drept parteneri media: Jurnalul de afaceri, Ziare.com, Business24, Calendar evenimente, Portal Finanţe, StartUps, Agroazi, revista Agrimedia, Promoafaceri.ro, Profitul Agricol, Gazeta de agricultură, DeBizz, Legal Magazin, revista Ferma, Agrias şi Ştiri agricole.ro. Pentru înscrieri, accesează www.business-mark.ro, contacteazăne la numerele de telefon (+40)021/313.98.19 sau la adresele de e-mail mihaela.ciobanu@businessmark.ro, office@business-mark.ro.

Despre BusinessMark BusinessMark este o companie ce oferă servicii integrate de B2B, oferind clienţilor săi modele de dezvoltare complexe, conectându-i în mod direct cu mediul de afaceri şi creând oportunităţi de parteneriat strategic. Atât prin organizarea de evenimente business, cât şi prin serviciile de B2B Public Relations oferite, BusinessMark îşi propune să vină în întâmpinarea partenerilor săi cu strategii de comunicare şi promovare centrate pe business matchmaking şi crearea de oportunităţi de dezvoltare.

Participarea este gratuită pentru fermieri şi pentru antreprenorii din domeniul agricol şi agroalimentar (cultivator, producători, procesatori).

Partenerii oficiali ai evenimentului sunt: Caussade Semences şi Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN SA. 12 Februarie 2015

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 13

Mihai Lungu: «Niciunul care ajunge la putere nu are curaj să facă ceva» „(...) nu au curaj, (...) nu sunt bărbaţi. Aici trebuie să fii bărbat şi să vezi ce anume generează această problemă“, a spus Lungu. Patronul „Vacamuuu“ a mai vorbit pentru revista „Agrimedia“ şi despre faptul că vaca de carne nu este fezabilă ca business în România, cel puţin nu pentru crescătorii de bovine, care nu găsesc debuşee de comercializare pentru întreaga carcasă. Nu au fost uitate nici eventualele schimbări la nivel guvernamental, despre care se vorbeşte pe la colţuri, dar şi despre efectele embargoului rusesc şi solidaritatea dintre crescătorii de porci şi abatoarele din străinătate. Mihai Lungu despre crescătorii de porci din România: „Dacă nu reuşesc să se integreze şi să-şi producă propriul material genetic, nu vor avea şanse să reziste pe piaţă“. Fostul director executiv al Asociaţiei Fermierilor cu Investiţii în Sectorul Suin (AFISS) şi asociat în cadrul restaurantului bucureştean „Vacamuuu“, Mihai Lungu, este de părere că singurele soluţii pentru ca fermierii crescători de porcine să-şi revină după loviturile suferite în ultimul timp (embargoul rusesc şi invazia de carcasă ieftină din ţările vecine) şi să fie competitivi pe piaţă este să-şi integreze producţia şi să găsească soluţii de producţie a propriului material genetic (purceii). Chiar şi aşa, dacă nu se va rezolva problema diminuării TVA în sectorul agroalimentar românesc de la 24 la sută la 5%, degeaba vom avea mai multe produse cu valoare adăugată şi mai puţin export de materie primă, că accesibilitatea cumpărătorului român la aceste produse tot mică va rămâne. În prezent, poate mai mult ca niciodată, evaziunea fiscală loveşte în acest domeniu, sistemele de control fiscal fiind, în opinia lui Lungu, ineficiente în combaterea acestui flagel. Totodată, el consideră că lipsa de curaj a politicienilor a generat această perpetuare a problemelor de ordin fiscal şi că, din păcate, nu vede o soluţie de asumare a diminuării TVA, cel puţin nu în viitorul apropiat. 14 Februarie 2015

Consideraţi că problemele sectorului agroalimentar românesc poate fi rezolvat doar de Ministerul de resort sau este nevoie de întreg aparatul de conducere al ţării?

Degeaba ne ducem la ministru şi-l rugăm să rezolve problemele sectorului agroalimentar românesc. În realitate, sunt necesare schimbări structurale, modificări legislative majore, se simte nevoia de fermitate, trebuie curăţată piaţa de evaziune fiscală. De fapt, aceasta ar fi prima măsură care ar trebui să fie luată. În ceea ce priveşte legislaţia actuală, aşa cum este ea construită, trebuie văzut cum se poate rezolva problema evaziunii fiscale. În opinia mea, această situaţie neplăcută nu se va remedia decât prin reducerea Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA) la produsele agroalimentare şi pe filierele de profil. Structurile de control fiscal abilitate, vorbim în special de unităţile judeţene, din păcate nu sunt capabile să stopeze acest fenomen. Şi asta atât din cauza legislaţiei existente, una nu foarte bine întocmită, cu breşe, cât şi a abilităţii concetăţenilor noştri de a o fenta, de a o interpreta în aşa fel încât să-i fie favorabilă. Fenomenul evaziunii prezintă anumite oscilaţii de vigoare, dar el cuprinde din păcate o halcă mare din piaţa cărnii, în special cea de vită şi de porc. Dacă nu vom elimina evaziunea fiscală, toate celelalte măsuri, toţi banii investiţi în acestea se vor transforma în fum, fără nici un efect.

De ce nu vor actualii guvernanţi să diminueze TVA în sectorul cărnii şi pe filiera dedicată?

Pur şi simplu pentru că nu au curaj, pentru că nu sunt bărbaţi. Aici trebuie să fii bărbat şi să vezi ce anume generează această problemă. O dată ce va fi descoperită vulnerabilitatea din sectorul fiscal agroalimentar, în această speţă nivelul TVA, trebuie văzut cât anume va pierde bugetul din diminuarea sa, cel puţin în primă fază. Este clar - în primă fază, în primii patru ani, statul pierde, iar aceasta trebuie cuantificată. Este ea de un miliard de euro pe an? OK! Trebuie văzut de unde se poate compensa. Dacă acum se reduce TVA la produsele alimentare şi se elimină în mare parte evaziunea fiscală, tot sectorul de profil va înflori în acei patru ani şi încep să apară banii.

Oare nu este vorba de pierderi generate şi de vânzările de materie primă ieftină, cu o TVA pe măsură, faţă de un comerţ al produselor cu plusvaloare şi TVA mai mare, chiar dacă este ea de 5%?

Aţi sesizat bine. În acest moment, noi comercializăm aproape exclusiv materie primă de provenienţă agricolă, animale vii, berbecuţi, vaci, am vinde şi porci vii, dar nu avem cum din cauza restricţiilor sanitare veterinare, vindem cherestea, grâu, porumb, soia. Asta pe de-o parte. Pe de altă parte, ca exemplu de produs cu plusvaloare, în orice magazin am intra, aproape peste tot găsim chipsuri din cartofi. O pungă standard are circa 50 de grame. Trebuie văzut cât costă una, iar această cifră apoi înmulţită cu coeficientul 20 pentru a ajunge la echivalentul unui kilogram de cartofi şi se va vedea că acea cantitate de materie primă la circa doi lei per kilogram, în chipsuri are o valoare adăugată de 40 de ori mai mare. Pentru a vinde însă produse procesate, fabricantul trebuie să fie competitiv, să nu fie afectat de piaţa neagră. Noi rămânem cu potenţialul, murim cu el; de 20 de ani noi tot avem potenţial. Dar de ce am rămas în acest stadiu de imponderabilitate? Din cauză că nu sunt create premisele ca industria alimentară

www.agrimedia.ro

Credeţi că Guvernul din umbră care se pregăteşte să înlocuiască Executivul condus de Victor Ponta ar putea să schimbe ceva în acest sens?

Nu ştiu. Toţi cei care s-au perindat pe la conducerea ţării au vorbit doar. Toţi cei care s-au dus apoi în Opoziţie n-au făcut altceva decât să vorbească. Nici unul care ajunge la putere nu are curaj să facă ceva. Eu cred că la conducerea Guverului trebuie să vină un prim-ministru şi un ministru de Finanţe bărbaţi de stat, dispuşi să-şi asume riscurile, să stea cu piepturile în faţă şi să spună că anumite lucruri trebuie întreprinse cu orice cost. Să-mi fie cu iertare, dar „tu“, Guvern social-democrat, dai în populaţie prin faptul că este obligată să mănânce cu 24 la sută mai scump? Şi asta când majoritatea are salarii mici şi când coşul zilnic este de 200 de euro, iar salariul mediu este de 400 de euro? În România, între 40 şi 50 la sută din venituri se duc pe alimente. În alte ţări, coşul cu alimente este de 17-19 la sută din venituri. Astea sunt chestiile pe care trebuie să le facă un Guvern. Restul este joc de glezne. Ţara asta are nevoie de schimbări fundamentale în sănătate, în învăţământ, în agricultură, în mai toate domeniile.

Anul trecut, în calitate de director executiv AFISS, vorbeaţi de piaţa cărnii de porc şi de situaţia dificilă în care se află, despre falimentele iminente din sector. Cum au evoluat lucrurile?

Mulţi şi-au închis afacerile. Din fosta cooperativă Muntenia, din fermele pe care le-am făcut noi, din 120 nu mai există decât vreo 60 care lucrează. Vizavi de crescătorii de porci, eu le-am mai zis-o şi o spun şi acum: dacă nu reuşesc să se integreze şi să-şi producă propriul material genetic, nu vor avea şanse să reziste pe piaţă, chiar dacă aceasta îşi va reveni. În prezent, piaţa de profil este prăbuşită, dar de obicei în lunile ianuarie şi februarie sunt momente grele. La fel ca şi anul trecut, în prezent piaţa este la pământ, iar preţul de la 6,2-6,4 lei kilogramul de carne de porc în viu, cât era în vara lui 2014, s-a dus la 4,2 lei/kg, adică a scăzut cu circa 30 de procente. Este foarte greu să faci faţă scăderilor şi

www.agrimedia.ro

oscliaţiilor de preţ de o aşa anvergură, cu greu faci faţă unei contractări a preţului, chiar şi dacă aceasta este de 10 la sută. Problemele nu sunt generate exclusiv de preţuri, ci şi de cerere. Crescătorii stau cu porcii, îi hrănesc şi nu-i cumpără nimeni.

Sunt şanse să-şi revină piaţa? Embargoul cu Rusia nu dă semne că s-ar stinge, chiar dacă suntem la început de an...

Până când nu se rezolvă această problemă a embargoului impus de Rusia (la importul de produse agroalimentare - n.r.), eu cred că se va perpetua acest fenomen de extrapresiune. În prezent, noi ne confruntăm cu o suprapresiune de ofertă, cu marfă care vine din Vestul Europei. Pentru a înţelege puţin fenomenul, cei din afară au parte de unele mecanisme în baza cărora, spre exemplu, un abator cumpără grăsuni de la o fermă ca umare a unui contract. Vorbim de un contract ferm, pe un an, care se respectă la săptămână, pe un nivel de preţ. În cazul în care furnizorul produce porci în plus, atunci cumpărătorul îi oferă o soluţie de achiziţie şi pentru acele animale. Vorbim de porci pe care, practic, abatorul a dat mai puţini bani şi pe care poate să-i vândă mai ieftin pe piaţă. Aceea este marja abatorului cu care se joacă pe piaţă - că dă la export, că trimite în România etc. Şi atunci să nu ne mirăm dacă va fi vreodată vreun control de la Uniunea Europeană care să spună că acelaşi abator vinde la München cu 8 lei echivalent carcasă, iar în România comercializează cu 5,5 lei sau cu 6 lei. Abatorul în cauză are un excedent de marfă de care trebuie să scape, pentru că aşa are contract cu fermierul, pe care nu-l poate lăsa cu porcii în bătătură. Acelea sunt contractele lor, nu se lasă unul pe altul, au nişte megacontracte, nişte relaţii stabilite în timp. La noi în ţară, acest lucru nu există. Nici măcar acest nivel de contractare nu-l avem.

Se tot vorbeşte de vaca de carne în România, ca potenţial de dezvoltare a zootehniei. În ce stadiu se află acest sector în prezent?

Eu şi partenerii mei de afaceri deţinem unul dintre cele mai bune restaurante de carne de vită din Bucureşti şi consumăm între 4.000 şi 5.000 de kilograme de carne de vită pe lună. Am încercat aprovizionarea de la toţi producătorii din ţară şi apar următoarele două probleme, reale, de altfel, pentru aceşti furnizori. În primul rând, eu doresc să achiziţionez numai spatele unei bovine de carne, adică mie îmi trebuie antricotul,

vrăbioara şi muşchiul, pentru că sunt steak house, iar furnizorii mă întreabă de fiecare dată ce fac ei cu spetele, cu pieptul, cu restul carcasei. De fiecare dată le-am spus că astea sunt nevoile mele de business şi că trebuie să-şi găsească şi alte debuşee, alte soluţii de desfacere pentru restul. Apoi, nu există constanţă în calitate. Chiar dacă, la un moment dat, găseşti ceva carne de calitate, la tura următoare nu mai ai parte de aceiaşi parametri. Nu în ultimul rând, nu există volume constante. Spre exemplu, eu când trimit o maşină şi încarc din străinătate, aduc două tone de spate de vită. Gândind că o vită are cam 50 de kilograme, spatele cu tot muşchi, la 2.000 de kilograme împărţit la 50 kg sunt 40 de vaci care furnizează această materie primă. De unde pot eu de aici să-mi cumpăr spatele de la 40 de bovine? O vacă are 700-800 de kilograme, iar carcasa cu totul cam 450 kg. Eu contractez doar 15% din total! Ce face vânzătorul cu restul de 85 de procente? Cine cumpără? Ca soluţie, din punctul meu de vedere, cine se gândeşte la carnea de vită în România, în primul rând trebuies să aibă în vedere exportul, să creeze structuri pentru susţinerea comerţului peste graniţă. Când cei interesaţi vor avea cantităţi pentru export, s-ar putea să înceapă să devină interesanţi cu anumite volume şi pentru piaţa internă. Referitor la calitate, căutată este carnea perselată, moale. Această marmorare a cărnii este dată de modul de hrănire. La noi, de exemplu, chiar dacă anumiţi producători au reuşit să facă această carne marmorată, ea are o textură tare, greu comestibilă.

Aţi ieşit din AFISS cu ceva timp în urmă. Care credeţi că este soluţia, astfel încât sistemul agroalimentar românesc să aibă şanse să-şi revină?

Dacă TVA scade de la 24% la 5 procente, dacă acel procent de 40-50 la sută din bugetul unei familii care este cheltuit cu achiziţia lunară a alimentelor se va duce către 32-33 la sută. Un pas în faţă, firav, a fost făcut (diminuarea TVA la pâine şi produse procesate - n.r.). Este greu de spun în cât timp se va revigora sistemul. Părerea mea este că sectorul va da semne de revigorare în circa 4-5 ani de la momentul asumării unor măsuri fiscale corecte, consistente şi de lungă durată.

Insistăm. Cam când credeţi că se va întâmpla ceva din ceea ce propovăduiţi şi simţiţi dumneavoastră vizavi de TVA? Dacă mă întrebaţi acum, niciodată!

Februarie 2015 15

Ionel VĂDUVA

să fie puternică. Din cauza evaziunii fiscale nimeni nu investeşte, iar dacă investeşte, are probleme. Câte abatoare şi fabrici nu s-au închis până acum?

Tehnologia de cultivare a pelinului (Artemisia absinthium L.) Pelinul este o veche plantă medicinală, fiind apreciată pentru acţiunea sa terapeutică încă din antichitate. Pelinul, aşa după cum arată E. Păun şi colaboratorii, a fost descris în Papirusul Ebers, în literatura greacă şi cea romană. (Viorica Cucu şi colaboratorii). Încă din secolul al XVII-lea, în urma distilării pelinului s-a obţinut ulei volatil. În medicina tradiţională pelinul se utilizează în afecţiuni hepatobiliare şi contra paraziţilor intestinali. Frunzele proaspete, în infuzie, prezintă o acţiune cicatrizantă, bacteriostatică, hemostatică şi chiar hipotensivă (Lebedev şi colaboratorii). Ca specie medicinală, pelinul este apreciat ca un bun remediu amar, utilizat în anorexii, precum şi în tratamentul afecţiunilor gastro-intestinale (Stoianov). Intră în componenţa ceaiurilor tonice, se utilizează în colici şi serveşte la prepararea siropului tonic amar (Evdochia Coiciu şi Racz). În industria alimentară este folosit pentru prepararea unor băuturi aperitive şi a vermuturilor. După un consum îndelungat, s-au constatat însă fenomene de intoxicaţie, denumite „absintism“, fapt pentru care în unele ţări din Europa pelinul este mai puţin solicitat pentru prepararaea băuturilor (Crăciun şi colaboratorii, Viorica Cucu şi colaboratorii). Herba de pelin (Herba Absinthii) poate fi utilizată cu bune rezultate pentru obţinerea chamazulenelor, elaborându-se şi o metodă pentru extracţia acestora (Herout). Herba de pelin conţine circa 8% substanţe minerale, compuse din macroşi microelemente ca Na, K, Ca, P, Fe, Mn, Zn, Cu, Mo (Racz şi colaboratorii). Mai conţine substanţe amare, care sunt lactone sescviterpenice din grupa guaianolidelor, din care absintina este principala substanţa amară, împreună cu izomerul ei anabsintina (un amestec de patru substanţe amare). În herba se mai găsesc acetat tujilic, răşini, acizi tanici, acid ascorbic, vitamina B6, artabazină (oxilactonă), legături flavonice, acizi 16 Februarie 2015

organici (Kretmair, Sell, Herout, Stachel). Uleiul volatil din herba, a cărui culoare variază de la verde închis la albastru şi la brun, se găseşte în proporţie de 0,25-1,32% (Hoppe). Componentul lui principal este tujona (amestec de alfa şi beta tujonă), în proporţie de 25-70%. În ulei au mai fost puşi în evidenţă alfa tujolul (un alcool tujilic care poate fi liber şi esterificat), beta felandren, cadinen, cineol, alfa şi beta pinen, precum şi azulene. Azulenele nu preexistă în herba. Ele se formează, în timpul distilării, din prochamazulenele existente (artabsina), care trec în acest proces în dihidrochamazulene, produşi intermediari. Prin oxidarea acestora se formează chamazulenele (Paris şi Moyse). Herba Absinthii are acţiune excitantă asupra secreţiilor gastrice, cu reglarea scaunului, acţiune carminativă şi este un slab antihelmintic. Datorită azulenelor, are şi acţiune antiinflamatoare. Pelinul este o specie cu cerinţe moderate faţă de factorii climatici. În ceea ce priveşte temperatura, pelinul este o specie care se dezvoltă bine în zonele cu temperaturii medii zilnice mai ridicate. În climat secetos, cu zile calde şi lipsite de precipitaţii este favorizată acumularea uleiului volatil în plantă. Faţă de apă, pelinul este puţin pretenţios la umiditate. Datorită pubescenţei tulpinilor şi frunzelor, transpiraţia plantelor este mai redusă, fapt ce conferă acestora o rezistenţă sporită la secetă. Studiul variaţiei conţinutului în ulei volatil, corelat cu condiţiile climatice, a relevat faptul că, în condiţii de umiditate

atmosferică ridicată sau în perioade cu precipitaţii, conţinutul în ulei volatil este mai redus; în zile senine cu temperaturi ridicate, s-a determinat un conţinut ridicat de ulei volatil de 0,82-0,87%. Faţă de lumină, pelinul este o specie iubitoare, aceasta influenţând favorabil dezvoltarea plantelor şi acumularea uleiului volatil. În ceea ce priveşte solul, pelinul se dezvoltă bine pe toate tipurile de sol. Valorifică solurile nisipoase, precum şi cele pietroase, aride şi sărace în substanţe fertilizante. Gozin afirmă că tipul de sol influenţează sinteza unor compuşi caracteristici speciei. Datorită cerinţelor reduse faţă de apă şi sporite faţă de lumină şi temperatură pelinul trebuie cultivat în zonele din sudul şi sud-vestul ţării.

Locul în asolament - fiind o specie perenă, pelinul trebuie cultivat în afara asolamentului, pe clinuri, coaste şi terenuri improprii altor culturi. Se dezvoltă bine după orice plantă premergătoare. Potrivit unor autori (Crăciun şi colaboratorii), nu este indicat să se cultive după alte specii aromatice din aceeaşi familie botanică (Achillea millefolium, Matricaria chamomilla etc.), din cauza bolilor şi dăunătorilor comuni. Pelinul va reveni pe acelaşi teren după 4-5 ani. Fertilizarea - deşi este o specie

rustică, pelinul reacţionează favorabil la fertilizare când este cultivat pe soluri sărace. Slepetys menţionează faptul că prin fertilizarea cu N90P50K60 se obţin sporuri de producţie la herba, mai ales pe seama îngrăşămintelor cu azot. Celelalte substanţe contribuie la o mai bună valorificare a azotului. Galambosi recomandă fertilizarea culturii în fiecare an de vegetaţie şi după fiecare recoltă. Unele cercetări referitoare la aplicarea extraradiculară a cobaltului şi molibdenului au relevat faptul că aceste substanţe determină mărirea perioadei de acumulare a polizaharidelor şi totodată măresc perioada de recoltare (Viorica Cucu şi colaboratorii).

Pregătirea solului - după premergătoare care se recoltează vara,

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 17

solul se discuieşte, dacă nu are suficientă umiditate, pentru efectuarea unei arături de bună calitate. Arătura se execută după prima ploaie, la adâncimea de 22-25 cm, cu plugul în agregat cu grapa cu colţi reglabili. După plantele care eliberează terenul târziu, se execută arătura adâncă la 22-25 cm. Pregătirea patului germinativ (o bună nivelare, mărunţire şi tasare a solului) se va realiza cu combinatorul şi cu tăvălugul inelar, cu o zi înainte de semănat.

Modul de înmulţire pelinul se înmulţeşte prin seminţe, semănate direct în câmp. Epoca de semănat - cea mai indicată epocă de semănat este imediat după topirea zăpezilor din timpul iernii, astfel ca seminţele mici, semănate foarte superficial, să beneficieze de umiditatea acumulată în sol în perioada de iarnă. Distanţa şi adâncimea de semănat - fiind o specie perenă,

care din al doilea an de vegetaţie se dezvoltă până la înălţimea de 1,5 metri şi ramifică puternic, pelinul se va semăna la distanţă de 50-62,5, astfel ca plantele să aibă condiţii optime de vegetaţie, iar lucrările de întreţinere să se poată executa cu mijloace mecanice. În Ungaria, distanţa optimă dintre rânduri este de 50 cm (Hornok şi colaboratorii). Adâncimea de semănat nu va depăşi 0,5 cm, datorită faptului că seminţele sunt foarte mici (MMB = 0,77 grame).

Victor VĂTĂMANU

Norma de sămânţă - aceasta este mică, de numai 2-3 kilograme la hectar, datorită dimensiunilor mici ale seminţei. Desimea optimă este de 50-60 plante/mp. Cantitatea de sămânţă se va stabili după indicii de calitate ai seminţei prevăzuţi în actele normative, în care se menţionează că puritatea fizică trebuie să fie de 50-70%, iar germinaţia de 50-65%. Semănatul se execută în condiţii optime cu semănătorile SUP-21 sau SUP-29, prevăzute cu distribuitoare pentru seminţe mici şi limitatoare de adâncime la brăzdare. Lucrările de întreţinere - în toţi

anii de vegetaţie (4-5), cât este rentabil a se menţine cultura, lucrările de întreţinere au în vedere combaterea buruienilor şi afânarea solului. Astfel, în anul I de vegetaţie, după răsărirea plantelor şi conturarea rândurilor, se execută plivirea pe rând şi o praşilă manuală între rânduri, 18 Februarie 2015

apoi se execută 1-2 praşile mecanice. Începând cu anul al doilea de cultură, primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie a plantelor, se taie tulpinile uscate şi se îndepărtează din cultură. În timpul perioadei de vegetaţie se execută 2-3 praşile mecanice, în funcţie de gradul de îmburuienare a culturii. Mass şi Galambosi au evidenţiat eficacitatea aplicării unor erbicide după semănat, aplicate primăvara devreme pe plantele cu înrădăcinare adâncă din anii 2-4 de vegetaţie. În anii cu condiţii favorabile de temperatură şi umiditate plantele de pelin sunt infectate de făinare, produsă de Erysiphe spp., şi de rugină, produsă de Puccinia spp., fără ca acestea să producă pagube însemnate. Pentru combaterea făinării şi a ruginii se aplică tratamente cu zeamă bordeleză 1%.

Recoltare - Epoca de recoltare

- în vederea stabilirii momentului optim de recoltare s-au efectuat numeroase cercetări referitoare la dinamica acumulării principiilor active. După Skliarevskii şi Gubanov, conţinutul maxim în ulei volatil se acumulează în faza de butonizare şi începutul înfloririi plantelor, în lunile iunie-iulie. Schneider a evidenţiat faptul că în perioada înfloritului conţinutul în ulei volatil este maximum, iar Bieloszabska şi Sawieka afirmă că, tot în perioada înfloritului, conţinutul în proazulene este maxim. Studiind relaţia dintre compuşii chimici, Michaluk şi colaboratorii au ajuns la concluzia că există o corelaţie negativă între conţinutul în ulei volatil şi cel de proazulene şi o corelaţie pozitivă între conţinutul în proazulene şi cel de substanţe amare. Somer a studiat dinamica acumulării diurne şi a evidenţiat faptul că nivelul cel mai ridicat al proazulenelor s-a

determinat în orele de insolaţie maximă, în jurul orei 14.00. Cercetările efectuate de Bieloszabska şi Sawicka au relevat că un conţinut maxim în substanţe amare s-a înregistrat la plantele recoltate în septembrie. Referitor la dinamica polizaharidelor, Michaluk şi colaboratorii menţionează faptul că acestea ating valorile cele mai ridicate în perioada înfloritului. Galambosi a arătat că pelinul pentru herba se poate recolta de două ori în decursul perioadei de vegetaţie, fără să se reducă astfel capacitatea de producţie: în luna mai, în faza vegetativă, şi în luna august, în plină înflorire. Ca urmare a celor menţionate, se poate afirma că epoca de recoltare a pelinului trebuie stabilită în funcţie de destinaţia materiei prime vegetale. Astfel, în cazul în care plantele urmează a fi distilate, acestea trebuie recoltate începând cu faza în care 50-70% din plante sunt înflorite, recoltându-se atât cât se poate distila într-o zi, iar ultimele cantităţi ce urmează a se recolta să nu depăşească faza înfloririi depline, când s-a constatat o scădere accentuată a conţinutului în principii active. În cazul în care herba recoltată este destinată uscării, aceasta se va recolta la începutul infloriii, în zile senine, după ora 9.00.

Modul de recoltare - pelinul se recoltează cu cositoarea mecanică reglată la înălţimea de tăiere de 20-22 cm de la sol (Crăciun şi colaboratorii). Herba recoltată se transportă imediat la locul de distilare sau de uscare. Din două recolte se poate realiza o producţie de herba proaspătă de 18-20 tone/hectar. Prelucrarea materiei prime - uscarea - din herba obţinută se

îndepărtează tulpinile lignificate şi frunzele îngălbenite, apoi aceasta poate fi uscată la umbră, aşezată în strat subţire, sau în uscătoare la temperatura de 35 de grade Celsius. Stoianov menţionează pentru uscătoare temperatura optimă de 35-40 de grade Celsius, dar recomandă şi uscarea pe cale naturală, considerând că raportul de uscare este de 3,6-4:1. În urma uscării se realizează o producţie de herba uscată de 50-60 qintale/hectar.

Ambalarea şi păstrarea - materia primă vegetală se ambalează în saltele de pânză rară şi se depozitează în magazii curate şi uscate. Nu se păstrează mai mult de doi ani, deoarece se reduce conţinutul în principii active (Stoianov).

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 19

Poluarea atmosferei şi efectul acesteia asupra omului şi a plantelor agricole Poluarea atmosferei de către industria chimică prezintă, după cum arată C. Pumnea şi Gabriela Grigoriu, o diversitate de forme şi compoziţii, precum şi stări de agregare, pornind de la pulberi de particule solide dispersate în aerul atmosferic (aerosoli), cu granulaţie foarte diferită, şi continuând cu gaze şi vapori, în unele cazuri cu o toxicitate deosebit de ridicată. În stadiul actual de extindere şi diversificare a industriilor chimice, cantitatea de poluanţi chimici este în continuă creştere. După unele cercetări efectuate în SUA, se constată că, în timp ce eliminarea de fum, cenuşă şi praf industrial însumează o masă de (1,2x10)7 tone/an, eliminarea de oxizi de sulf şi diverşi vapori depăşeşte (6x10)7 tone/an, iar eliminarea de monoxid de carbon are aproximativ acelaşi ordin de mărime la scară planetară. Substanţele chimice, în proporţie însemnată, îndeosebi produşi de sinteză, pot produce efecte dăunătoare asupra organismului uman şi al vieţuitoarelor, uneori asupra unui întreg ecosistem, culminând cu adevărate dezechilibre ecologice. Acţiunea substanţelor chimice asupra organismelor poate fi foarte complexă, prin apariţia următoarelor tipuri de efecte: efecte gonadotrope (asupra glandelor sexuale ale organismelor); efecte embriotrope (asupra dezvoltării intrauterine a fetusului); efecte mutagene (ca rezultat al unor dezechilibre genetice, resimţite la descendenţii proveniţi din subiecţi expuşi contactului cu substanţe toxice în cursul perioadei lor de procreare sau gestaţie); efecte teratogene (care induc malformaţii congenitale la subiecţii proveniţi din descendenţi contaminaţi); efecte cancerigene (care induc geneza şi dezvoltarea celulelor cancerigene). Mutaţiile genetice sunt foarte profunde, ele fiind practic localizate la nivel cromozomial şi al genelor. Caracterele genetice ale organismelor sunt controlate de cromozomii nucleari. Omul are 23 de perechi de cromozomi, care la rândul lor sunt constituiţi din sute şi mii de elemente macronucleare bine finite, 20 Februarie 2015

numite gene. Fiecare genă are un loc definit în cromozomul respectiv şi la baza structurii lor chimice stă acidul dezoxiribonucleic (ADN) sau acidul ribonucleic (ARN). Agenţii chimici poluanţi pot produce „leziuni“ biochimice la nivelul macromolecular al acizilor nucleari Este de menţionat că uneori şi industriile farmaceutică sau alimentară pot deveni serioase surse de agenţi poluanţi. Nu cu mult timp în urmă, un medicament lăudat pe piaţa mondială drept calmant (este vorba de contergan) a provocat numeroase cazuri de malformaţii congenitale la copiii ale căror mame au folosit în timpul sarcinii acest medicament. Conterganul, prin pasajul placentar, ajuns la fetuşi, împiedică dezvoltarea normală a membrelor. De aceea, acesta a fost imediat retras de pe piaţa medicamentelor. Statistici efectuate în diverse ţări au demonstrat o serioasă intensificare a efectelor mutagene, teratogene şi cancerigene ale unor substanţe chimice, numărul copiilor cu malformaţii congenitale sau boli ereditare fiind în continuă creştere. Astfel, un copil din opt se naşte cu o anomalie morfologică şi unul din 17, cu o tulburarea a sistemului nervos central. Date oficiale arată că în Japonia, din 1.000 de nou-născuţi, 19 mor din cauza malformaţiilor congenitale faţă de doar 0,2% prin boli infecţioase, care altădată constituiau principala cauză de deces. Practica a dovedit că o categorie din ce în ce mai mare de substanţe chimice

organice au efecte cancerigene atestate. Astfel, dacă până nu demult benzpirenul şi alte hidrocarburi policiclice erau considerate cei mai puternici agenţi cancerigeni, după unele cercetări mai recente, efectuate la institutele oncologice, rezultă că nitrosaminele sunt agenţi cancerigeni mult mai periculoşi. S-a dovedit că fumul de ţigară este foarte bogat în nitrosamine, precum şi conservele de carne preparate prin folosirea de conservanţi pe bază de nitriţi, care conţin şi ele cantităţi variabile de nitrosamine. S-a constatat, de asemenea, ca şi unele medicamente calmante cu aminofenazol (cum ar fi piramidonul) pot deveni cancerigene din cauza conţinutului de nitrosamine. Se apreciază că în 100 grame de salam sau şuncă obţinută prin conservare cu nitriţi există tot atâtea nitrosamine cât se află în 10 tablete de piramidon, iar prin fumul unei singure ţigări se ingerează de peste zece ori mai multe nitrosamine decât printr-un prânz întreg cu salam. Prezenţa simultană a două sau mai multe substanţe poluante poate influenţa reciproc acţiunea lor toxică comună. Din acest punct de vedere există trei cazuri: sinergism (când efectul toxic comun este mai mare decât suma efectelor toxice individuale); antagonism (când efectul toxic comun este mai redus decât suma efectelor individuale); anergism (când acţiunea toxică nu este influenţată de prezenţa altor substanţe). Poluanţii anorganici apar în atmosfera industrială sub diverse forme: gaze,

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 21

Victor VĂTĂMANU

vapori, particule solide în suspensie (aerosoli lichizi şi solizi). Dintre poluanţii anorganici cu efecte mai nocive asupra organismelor animale şi vegetale ne vom ocupa în acest articol de monoxidul de carbon (CO) şi oxizii de azot. Monoxidul de carbon (CO) este cel mai răspândit şi mai comun poluant al aerului. Emisiile totale de CO în atmosferă le depăşesc pe cele ale tuturor celorlalţi poluanţi la un loc. Monoxidul de carbon este un compus incolor, inodor şi insipid, puţin mai uşor decât aerul. Se lichefiază la minus 192 de grade Celsius. Arde uşor, cu o flacără albastră, strălucitoare, însă nu întreţine arderea. Nu prezintă o solubilitate accentuată în apă. Formarea CO este rezultatul următoarelor reacţii: arderea incompletă a cărbunilor sau a compuşilor cu carbon (2C + O2 = 2 CO); reacţia CO2 + C = 2 CO, care are loc uşor la temperaturi ridicate, în cuptoarele industriale; în straturile superioare ale atmosferei, radiaţiile ultraviolete disociază CO2. Este de menţionat că o cantitate de CO, şi anume cea rezultată din fotodisocierea CO2 este relativ mică, sub 100 de kilometri, deoarece intensitatea radiaţiei ultraviolete active scade rapid la acest nivel. Acţiunea fiziologică a CO depinde de concentraţia acestei substanţe în aerul atmosferic. Expunerea omului la concentraţii mari de CO poate produce moartea acestuia. Efectul toxic al CO asupra corpului este datorat reacţiei dintre CO şi hemoglobina (Hb) din sânge. În mod normal, hemoglobina funcţionează în sânge ca un sistem transportator al oxigenului sub forma oxihemoglobinei (O2Hb) de la plămâni la celule şi al CO2 din celule la plămâni, sub formă de carbohemoglobina COHb). Hemoglobina are o afinitate de 200 de ori mai mare faţă de oxigen, cu formarea compusului denumit carboxi hemoglobină (COHb). Concentraţia de COHb din sânge depinde de concentraţia de CO din aerul inhalat. La animale, ca şi la oameni, CO afectează sistemul de transport al oxigenului în organism. Expuneri de scurată durată la concentraţii scăzute de CO produc efecte asupra sistemului nervos central, vascular şi respirator. Dăunătorii specifici plantelor agricole au de suferit direct sub acţiunea CO din atmosferă. O expunere îndelungată la CO poate să conducă la modificări morfologice în inimă, vase de sânge şi creier; în 22 Februarie 2015

final, conduce la moartea individului. Principalele surse de poluare cu CO sunt: gazele de eşapament de la vehiculele ce folosesc drept carburant benzină sau motorină (emisiile de CO sunt mai mari pentru viteze mici, sub 35 km/h, din cauza creşterii frecvenţei accelerărilor, încetinirilor şi a mersului în ralanti; un trafic la viteze ridicate micşorează emisiile masive provenite din gazele de eşapament ale autovehiculelor în cadrul oraşelor; motoarele cu benzină produc mai mult CO pe unitatea de putere instalată decât motoarele Diesel, din cauza unui raport aer/carburant mai mic, deci şi a unei combustii incomplete); sursele industriale cum ar fi: industria de fontă şi oţel, de hârtie şi de sinteză (în industria petrochimică, sursele principale de CO sunt unităţile de cracare catalitică, de izomerizare, alchilare, polimerizare în care se folosesc instalaţii de regenerare a catalizatorilor). Industria metalurgică cuprinde procese care generează concentraţii mari de CO. Astfel, din convertizoarele cu oxigen pentru elaborarea oţelului rezultă cantităţi foarte mari de CO, gazele reziduale evacuate de aceste agregate având un conţinut de până la 0% CO. Aceste gaze antrenează din convertizor particule de zgură şi oxizi metalixci. Temperaturile variază în limite de 535-1.650 grade Celsius. Datorită entalpiei ridicate la ieşirea din convertizor şi a puterii calorice mari gazele sunt captate şi valorificare. Oxizii de azot - din punctul de vedere al protecţiei mediului ambiant, doi dintre oxizii azotului, monoxidul de azot (NO) şi dioxidul de azot (NO2), prezintă importanţă deosebită. NO se formează la temperatură înaltă, prin arderea combustibililor fosili (gaze naturale, păcură, cărbuni) în aer. Echilibrul este independent de presiune. (N2 + O2 = 2 NO). Monoxidul de azot poate reacţiona cu oxigenul pentru a forma dioxid (2 NO + O2 = 2 NO2). Reacţia de formare a NO2, având loc cu degajare de căldură şi cu micşorare de volum, este favorizată de scăderea temperaturii şi de creşterea presiunii. Dioxidul de azot reacţionează cu apă cu formare de acid azotic şi acid azotos (2 NO2 + H2O = HNO3 + HNO2), după care acidul azotos se disociază. Cea mai mare parte din cantitatea de oxizi de azot prezentă în atmosferă o reprezintă NO produs pe cale biologică, prin acţiunea bacteriilor. Sursele artificiale provenind din activităţile umane emit în atmosferă (5x10)7 tone

NO/an, incluzând NO şi NO2. În cadrul surselor artificiale, arderea combustibililor este o cauză principală a emisiilor tehnologice de oxizi de azot. Se estimează că procesele de ardere a cărbunilor, produselor petroliere, gazului natural şi carburanţilor în motoarele autovehiculelor contribuie cu circa 90% la emanaţiile de oxizi de azot. Cantităţi relativ mici de oxizi de azot sunt emise şi de alte surse ca: industria de acid azotic şi a îngrăşămintelor azotate, procesele de nitrare, fabricarea de combustibili pe bază de NO2 lichid pentru propulsarea rachetelor ş.a. Acţiunea nocivă a oxizilor de azot se manifestă mai ales asupra plantelor, dar şi a altor vieţuitoare. Astfel, la o expunere de o oră la concentraţii relativ ridicate de NO2, de exemplu, de 25 ppm, se produce căderea frunzelor. Cercetările asupra mortalităţii animalelor indică faptul că NO2 este de patru ori mai toxic decât NO. La concentraţiile existente în atmosferă, NO nu este iritant şi nu este considerat un pericol pentru sănătatea oamenilor. În schimb, NO2 exercită un efect toxic foarte puternic. Practic, pot să apară mai multe tipuri de otrăvire cu oxizi de azot. În unele cazuri apare o iritare severă a sistemului respirator, cu manifestări de arsuri şi sufocări, tuse violentă însoţită de expectoraţie de culoare galbenă. Persoanele care suferă acest tip de otrăvire nu prezintă edem pulmonar şi, dacă sunt îndepărtate din mediul poluant, îşi pot reveni complet. Alte ori poate să apară o intoxicaţie tip „şoc“, ce prezintă simptome severe de asfixiere, convulsii şi blocarea respiraţiei. Aceste cazuri de intoxicare pot surveni în urma inhalării de oxizi de azot în concentraţii ridicate. Modul cel mai obişnuit de manifestare a poluării aerului cu oxizi de azot îl constituie reducerea vizibilităţii. Aceasta este cauzată de dispersia şi absorbţia luminii de către gazele din atmosferă. Dioxidul de azot absoarbe lumina în întreg spectrul vizibil, dar mai ales la lungimi de undă mici (violet, albastru şi verde). În atmosferă, NO2 reduce strălucirea şi contrastul dintre obiectele îndepărtate şi produce impresia că orizontul şi obiectele sunt colorate în galben-pai până la roşu-brun. Prezenţa suplimentară a particulelor solide şi a aerosolilor cu prezenţa NO2 reduce şi mai mult vizibilitatea, contrastul şi strălucirea obiectelor, dar suprimă efectul de colorare a oxizilor de azot.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 23

Agraria, marcă DLG InterMarketing, într-o nouă locaţie Târgul Agraria, prin reprezentanţii DLG InterMarketing, organizatorul evenimentului, aduce aproape de fermieri ultimele noutăţi pe care expozanţii, specialişti în agricultură, le-au prezentat în cadrul evenimentelor organizate în ultimii 20 de ani. Cea de-a 21-a ediţie a Târgului Agraria, organizată de către DLG InterMarketing, va avea loc într-un spatiu nou, mai exact în Parcul Industrial Tetarom III, din localitatea Jucu, judeţul

Cluj, în perioada 23-26 aprilie. La vreme de bilanţ se impune să prezentăm pe scurt istoria mărcii Agraria: - în 1995, Export Consult înregistrează la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) marca Agraria şi organizează la Cluj-Napoca prima ediţie a Târgului Agraria. Export Consult era reprezentată de către dl şi dna Schott, iar director de proiect era Corina Mareş. - în 2004, marca Agraria este

cesionată către InterMarketing & Consulting, reprezentată de Helmut Schott şi Corina Mareş; - în 2009, InterMarketing & Consulting devine DLG InterMarketing, care duce mai departe tradiţia Agraria. În tot acest interval, timp de 20 de ani (din 1995 şi până în prezent), Agraria a fost organizată de către Corina Mareş la Cluj-Napoca. Păstrând tradiţia, partener oficial al Târgului Agraria este NHR Agropartners.

Agricultura şi securitatea alimentară

Sebastian RADU, expert nutriţie alimentară Agricultura şi securitatea alimentară pot reprezenta riscuri, la care trebuie găsite soluţii cu ocazia conferinţei legate de climat, ce se va organiza anul acesta la Paris, în Franţa. Riscurile la care sunt supuşi agricultorii şi exploataţiile agricole mici reprezintă un mare semn de întrebare pentru decidenţii ţărilor industrializate. Pe lângă efectele nocive provocate de schimbările climatice, se ridică probleme legate de: diminuarea stocurilor mondiale, raportul dintre cerere şi ofertă, precum şi specula de pe pieţele materiilor prime. Accesul la resursele agricole este o provocare strategică pentru perioada următoare. Diminuarea resurselor ca urmare a modificării climatului duce la realizarea unei noi strategii pentru înţelegerea riscurilor viitoare. Conform ultimelor cercetări, activităţile 24 Februarie 2015

agricole şi implicit securitatea alimentară sunt deja afectate de schimbările climatice. Conservarea securităţii alimentare se înscrie în obiectivul principal al convenţiei-cadru a ONU cu privire la schimbările climatice. Conceptul „agricultură inteligentă adaptată climatului“ este o abordare globală pentru transformarea şi reorientarea sistemelor agricole destinate susţinerii securităţii alimentare în cazul schimbărilor climatice. Ameninţările schimbărilor climatice pot fi diminuate în anumite regiuni şi trebuie să existe capacitatea agricultorilor de a se adapta mai bine acestor schimbări, prin utilizarea mai eficace a resurselor în sistemele producţiilor agricole, peisagisticii şi sistemelor alimentare. Un acord propus în anul 2015 trebuie să permită ţărilor membre să adopte acţiuni ambiţioase pentru sectorul agricol, furnizând susţinere financiară şi tehnică pentru consolidarea capacităţilor de producţie, întru ajutorarea ţărilor în curs de dezvoltare pentru evitarea poluării.

Investiţiile trebuie să permită agriculturii să răspundă obiectivelor ambiţioase legate de securitatea alimentară, dar şi de adaptare la schimbările climatice. Agricultura joacă un rol-cheie în ecosistem şi în societate. Pentru numeroase ţări în curs de dezvoltare, schimbările climatice au produs efecte. În cazul acestora, banii şi susţinerea tehnologică sunt cruciale, ca atare este nevoie de contribuţii naţionale consistente în această direcţie. Pentru a răspunde urgent riscurilor legate de schimbările climatice s-au identificat patru domenii de acţiune prioritare: • Practicile agricole inteligente respectuoase cu mediul; • Servicii de informare privitoare la schimbările climatice; • Producerea scăzută a emisiilor de gaze cu efect de seră de către sectorul agricol, o dată cu utilizarea corectă a terenurilor şi sistemelor alimentare; • Instituţii şi politici care să răspundă schimbărilor climatice.

www.agrimedia.ro

javas

script://

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 25

În câmp neprotejat, culturile legumicole se înfiinţează, după cum prezintă V. Popescu şi Angela Popescu, pe două căi: prin semănat direct şi prin plantarea răsadului.

Înfiinţarea în câmp a culturilor legumicole Semănatul direct în câmp - deşi nu permite obţinerea unor producţii timpurii decât la un număr restrâns de specii cu rezistenţă bună la frig, semănatul direct în câmp prezintă totuşi avantajul că nu este costisitor şi se pretează la un număr mare de specii, ca se exemplu: morcov, patrunjel, păstârnac, ridichi, sfeclă roşie, ceapă Ceaclama, mazăre de grădină, fasole de grădină, bame, tomate, castraveţi, dovlecei, cimbru, leuştean, ştevie, spanac ş.a. Reuşita culturilor înfiinţate prin semănat direct în câmp depinde de epoca şi adâncimea de semănat, metoda de însămânţare, mijloacele de semănat şi necesarul de sămânţă. Epoca de semănat se stabileşte în funcţie de pretenţiile plantelor legumicole faţă de căldură şi de zona climatică în care se cultivă. Epoca de semănat mai este condiţionată de durata perioadei de vegetaţie a plantelor şi de modul de eşalonare a producţiei în timpul anului. Astfel, la unele specii legumicole cu perioada de vegetaţie lungă, este posibilă o singură epocă de însămânţare, la altele, cu perioada de vegetaţie mai scurtă, sunt posibile mai multe epoci de semănat, determinate de eşalonarea producţiei pentru consum. În practică, se deosebesc trei epoci de semănat: de primăvară, de vară şi de toamnă. În epoca de primăvară se delimitează mai multe urgenţe la înfiinţarea culturilor 26 Februarie 2015

legumicole. Astfel, imediat după zvântarea terenului (1-15 martie, la 2-4 grade Celsius) se înfiinţează culturile de: mazăre, ceapă, salată, spanac, patrunjel, morcov, ridichi etc. În perioada următoare (15 martie-1 aprilie), când în sol se înregistrează temperaturi între 4 şi 6 grade Celsius, se înfiinţează cultura de sfeclă roşie, iar la 8-10 grade Celsius se seamănă fasolea şi tomatele. Plantele legumicole pretenţioase la căldură, cum sunt castraveţii, pepenii galbeni, pepenii verzi, dovleceii, bamele, se seamănă în prima jumătate a lunii mai. În epoca de vară, pentru a realiza o cât mai bună eşalonare a producţiei, se seamănă legumele cu perioadă scurtă de vegetaţie (castraveţi, fasole, spanac, salată etc.), care ajung la maturitatea de consum înainte de venirea frigului. În epoca de toamnă se seamănă legumele care au rezistenţă la frig (salată, spanac), în scopul obţinerii unor producţii de legume mult mai timpurii faţă de cele semănate în primăvară, devreme. Plantele legumicole cu perioadă scurtă de vegetaţie se seamănă eşalonat, în mai multe etape, pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea producţiei pe o durată cât mai lungă de timp. În cazul grădinilor familiale, care, în general, au suprafeţe mici, se poate proceda la o dublă însămânţare: prima dată se însămânţează mai devreme cu 7-10 zile, mai ales dacă

primăvara se dovedeşte a fi mai caldă, iar în perioadă normală se efectuează o nouă însămânţare, la jumătatea intervalului dintre rândurile semănate anterior. În cazul în care primele semănături nu vor fi afectate de brume, se vor obţine recolte mai timpurii, iar atunci când acestea vor fi distruse, semănăturile din a doua etapă se vor dezvolta mai repede decât dacă se va recurge la o reînsămânţare. Această metodă este potrivită pentru plantele la care se foloseşte o cantitate mică de seminţe (castraveţi, dovlecei, pepeni). La stabilirea metodelor de semănat se ţine seama şi de asigurarea desimii optime la unitatea de suprafaţă, precum şi de spaţiul necesar efectuării lucrărilor de întreţinere şi de recoltare. Corespunzător cerinţelor plantelor se folosesc trei metode de semănat: în rânduri echidistante (cu distanţa egală între ele), în benzi şi în cuiburi. Semănatul în rânduri echidistante se face atât pe teren modelat, cât şi pe teren plan, mai ales la speciile care se cultivă la distanţe mai mari. Semănatul în benzi este o variantă de semănat în rânduri echidistante. În acest caz, se seamănă 2-4 rânduri apropiate, iar între benzi se lasă distanţe mai mari, care dau posibilitatea deschiderii rigolelor pentru udare sau pentru executarea lucrărilor de îngrijire şi recoltare. Această metodă corespunde culturilor cu densitate mare la unitatea de

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 27

suprafaţă (morcov, pătrunjel, ceapă etc.) Semănatul în cuiburi se practică la speciile care necesită distanţe mai mari între rânduri şi între plante pe rând, cum sunt: pepenii galbeni, pepenii verzi, castraveţii, dovleceii, fasolea urcătoare. La semănatul în cuiburi se distribuie câteva seminţe într-un cuib, urmând ca, după răsărire, plantele să se rărească, lăsând la cuib 1-2 plante mai bine dezvoltate. Adâncimea de semănat reprezintă unul dintre factorii de care depinde în mare măsură uniformitatea răsăririi. Aceasta se stabileşte în funcţie de felul şi mărimea seminţelor, puterea de străbatere a germenului (colţului), natura şi însuşirile fizice ale solului şi epoca de semănat. La speciile cu seminţe mici (morcov, pătrunjel, salată), adâncimea de semănat este de 1-2 cm, la cele cu seminţe mijlocii (castraveţi, spanac etc.) de 2-3 cm, iar la speciile cu seminţe mari (mazăre, fasole, pepeni) sau mai pretenţioase la umiditate (bame, sfeclă) de 4-5 cm. Pe solurile uşoare şi pe cele uscate semănatul se face mai adânc decât pe solurile grele şi umede. Necesarul de sămânţă la hectar sau norma de sămânţă se determină în funcţie de desimea culturilor şi depinde de specie, soi, epoca de semănat etc., ţinând seama de masa a 1.000 de boabe şi valoarea culturală a seminţelor.

Victor VĂTĂMANU

Înfiinţarea culturilor legumicole în câmp prin răsad Metoda cea mai indicată pentru obţinerea producţiilor timpurii o constituie înfiinţarea culturilor legumicole prin răsad, această metodă fiind specifică atât culturilor forţate, cât şi celor protejate. Răsadurile nu se folosesc însă numai la înfiinţarea culturilor timpurii, ci şi la înfiinţarea culturilor de vară sau de toamnă. Iată care sunt cele mai obişnuite culturi pe care le putem cuprinde în aceste categorii: culturi timpurii (tomate, varză timpurie, conopidă timpurie, salată, ardei, pătlăgele vinete ş.a.), culturi de vară (tomate de vară, varză de vară, ţelină, castraveţi, pepeni ş.a.); culturi de toamnă succesive (varză de toamnă, conopidăa de toamnă, salată de toamnă ş.a.). Producerea răsadurilor la diferite plante legumicole în afara suprafeţei de cultură contribuie la reducerea duratei de ocupare a terenului cu o anumită cultură, ceea ce permite efectuarea mai multor culturi pe aceeaşi suprafaţă, deci şi utilizare mai intensivă a terenului. Spre exemplu, ne putem referi la mai multe plante puţin pretenţioase la căldură, dar care se cultivă 28 Februarie 2015

prin răsad: ceapa de apă, prazul, ţelina ş.a. Vârsta răsadurilor influenţează în mare măsură creşterea şi fructificarea plantelor. În raport cu perioada de înfiinţare a culturilor, respectiv cu condiţiile din timpul producerii răsadurilor, vârsta optimă a acestora se încadrează între limite largi. Astfel, răsadurile de tomate, ardei, pătlăgele vinete, trebuie să se planteze în momentul când încep să apară primii boboci florali, adică la 40-65 zile de la semănat; răsadurile de varză şi de conopidă atunci când au 5-7 frunze, deci la 40-45 de zile de la semănat; răsadurile de ceapă de apă şi praz, când au grosimea de 5-6 mm şi înălţimea de 15-20 cm, adică la 45-50 de zile de la semănat. Epoca de plantare a răsadurilor diferă de la o specie la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi specii legumicole pot fi mai multe epoci pentru înfiinţarea culturilor. Speciile mai puţin pretenţioase la căldură se pot planta chiar din luna martie (salată, varză ş.a.). În schimb, speciile legumicole mai pretenţioase la căldură (tomate, ardei, pătlăgele vinete, castraveţi, pepeni ş.a.) se plantează numai după trecerea pericolului de brume târzii de primăvară. La culturile care se recoltează toamna (varză de toamnă, conopidă de toamnă) plantarea are loc în timpul verii, iar la cele care se recoltează în primăvara anului următor (salată) plantarea se execută toamna. Plantarea răsadurilor de legume în câmp trebuie făcută în zile liniştite, fără vânt, de preferinţă noroase, ţinând seama de următorii factori: temperatură, umiditatea aerului, radiaţia solară, perioada calendaristică etc. În anotimpul mai răcoros se recomandă plantarea către mijlocul zilei, când este mai cald; în schimb, în anotimpul călduros, plantarea răsadurilor se va face dimineaţa, mai devreme, sau către seară, când solul nu este prea încălzit, înainte sau imediat după ploaie. Dacă solul este prea cald şi uscat, iar soarele este puternic, înainte de plantarea răsadurilor se aplică o irigare abundentă pentru aprovizionarea solului cu apă, răcirea acestuia, sporirea umidităţii relative a

aerului şi asigurarea prinderii plantelor. Distanţele de plantare recomandate se deosebesc de la o specie la alta, acestea fiind direct proporţionale cu dimensiunile plantelor. Cel mai indicat este ca plantarea să se facă în rânduri, după ce terenul a fost marcat (cu marcatoare, sfori sau sârme marcate). Distribuirea răsadului pe teren se face în acelaşi timp cu plantarea, mai cu seamă dacă acesta nu a fost obţinut în ghivece. Răsadurile se plantează prin mai multe procedee, în funcţie de modul de producere şi de mărimea acestora. Astfel, răsadul nerepicat, de dimensiuni mai reduse, se plantează cel mai bine cu plantatorul, aşa cum este cazul la varză, conopidă, ardei, ţelină, salată, ceapă de apă, praz ş.a. Răsadurile mai mari (tomate, pătlăgele vinete), precum şi toate răsadurile produse în ghivece se plantează în gropi deschise cu săpăliga, cu colţul sapei sau cu copcitoarea. La plantatul cu plantatorul trebuie să se strângă pământul în jurul răsadului astfel încât rădăcina să fie cât mai bine prinsă şi planta să nu se poată smulge uşor. După plantare, se udă fiecare răsad cu 0,5 litri de apă. La plantarea în gropi se va proceda la udarea gropilor înainte de introducerea răsadurilor, pentru ca acestea să dispună de suficientă umiditate. La udarea după plantare este necesar ca suprafaţa din jurul plantelor să fie acoperită cu pământ uscat, pentru a nu se pierde prea repede umiditatea şi a nu se crăpa pământul. Răsadurile de toamnă mai alungite se pot planta culcat sau îngenunchiat, îngropându-se o parte a tulpinii. Gropile de plantare, în acest caz, trebuie să fie mai lungi, orientate pe direcţia rândurilor, iar plantele de pe un rând să fie toate orientate în aceeaşi direcţie. Astfel, se va evita tăierea plantelor atunci când se execută lucrările de îngrijire a solului. Plantarea pe biloane a răsadului la culturile timpurii se face pe partea însorită (sudică) a bilonului, în timp ce la culturile de toamnă este recomandabilă plantarea pe partea umbrită (nordică) a bilonului, unde se menţine mai bine umezeala solului. Adâncimea de plantare a răsadurilor este în funcţie de specia legumicolă şi de modul de producere a răsadului (repicat, nerepicat). Răsadurile care dau rădăcini adventive (din tulpină) aşa cum sunt cele de tomate, castraveţi, varză, conopidă se plantează mai adânc. Nu se plantează adânc răsadurile de pătlăgele vinete, ardei, ceapă, praz, salată şi ţelină.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 29

Fabrica de brânză «de la iarbă la client»

Aprilie 1985: olandezul Wiebe Willig a văzut cu ochi de copil cum ferma familiei a ars complet. Peste trei decenii, compania sa are un rulaj de circa 50 de milioane de euro din vânzarea de brânză. Unul dintre moştenitorii lui Henri Willig, fermier care acum mai bine de 40 de ani decidea că este vremea să integreze producţia şi să treacă de la mulsul şi comercializarea laptelui la obţinerea de brânză gouda - Wiebe Willig - povesteşte cu mândrie cum, după un incendiu de proporţii şi mai multe crize economice, firma pe care acum o conduce în tandem cu restul familiei reuşeşte să obţină vânzări de aproximativ 50 de milioane de euro anual, fiind un adevărat ghimpe în coasta marilor competitori olandezi - cooperativele FrieslandCampina, DOC Kaas şi Cono. Competitor este un termen poate prea dur, în condiţiile în care cooperativele cumpără circa 90% din laptele produs în Olanda, iar firme precum cea a familiei Willig are o plajă de achiziţie de doar 10 procente. Dar asta nu contează. Cel puţin în ultimii 15 ani, producătorii „mici din tagma celor mari“, aşa cum îi place lui Wiebe să-şi autodescrie propriul business, are contracte ferme cu fermierii, colectează laptele cu cele două cisterne pe care le are şi, foarte important, oferă pe litru cu 1/2 eurocenţi în plus faţă de ceea ce plăteşte cooperativele. Istoria face însă diferenţa. Acum 40 de 30 Februarie 2015

ani, Henri Willig şi soţia sa au decis să preia ferma de la părinţii lui. Aceştia deţineau la acea vreme aproximativ 25 de vaci, un şeptel important în perioada respectivă, însă tatăl lui Wiebe spunea că vrea să preia ferma, dar nu şi să continue modelul de afacere, cel puţin nu ca până atunci. De aceea, imediat, olandezul a urmat un curs de specializare în producţia brânzei, pentru că vroia să treacă dincolo de obţinerea materiei prime - laptele. După ce a obţinut diploma, împreună cu bunicii mei, familia Willig a cumpărat un echipament de capacitate mică destinat producţiei de brânză. Restul a urmat de la sine. Părinţii lui Wiebe au deschis un magazin în care primeau grupuri de vizitatori interesaţi de procesul de producţie. „Acum mai bine de 40 de ani, cetăţenii nord-americani erau deosebit de interesaţi de vizite în ferme cu autocarul, prin intermediul circuitelor. Iniţial, începutul nu a fost unul încurajator, însă ulterior din ce în ce mai multe autobuze poposeau în curtea părinţilor mei“, a declarat Wiebe Willig cu ocazia unei vizite de promovare a sectorului laptelui şi al lactatelor organizată în Olanda pentru jurnaliştii agrarieni de către Ministerul de Externe al Regatului Ţărilor de Jos.

Mărirea şi decăderea

Henri Willig şi-a început afacerea cu 25 de vaci, însă, după o perioadă de activitate, el a achiziţionat şi mai multe bovine, deoarece avea nevoie de mai mult lapte pentru brânză. Ulterior extinderii, mult mai mulţi vizitatori au sosit în exploataţia părinţilor lui

Wiebe şi, ca un fapt inedit, după o perioadă intensă de vizitare, mulţi dintre cei care le-au călcat pragul au devenit importatori de brânză. În anul 1984, în perioada vizitelor intense la fermă, olandezul deţinea deja 160 de vaci cu lapte. De asemenea, în acea perioadă, Henri Willig a pus bazele unei ferme de caprine, situată undeva în centrul ţării, într-o zonă cu teren câştigat în mare prin intermediul barajelor. „La acea vreme, tatăl meu a avut posibilitatea să cumpere o parte din acel pământ şi a pus bazele unei ferme de caprine care, pe atunci, era cea mai mare exploataţie de acest gen din Olanda - 500 de capete. În prezent, o astfel de exploataţie este de nivel mic sau, cu indulgenţa de rigoare, de nivel mediu. În prezent, funcţionează ferme cu un număr care variază între 5.000 şi 8.000 de caprine. Revenind, la vremea respectivă, tatăl meu era un adevărat pionier în producţia de lapte de capră şi, de asemenea, în fabricarea laptelui de capră“, povestea Wiebe despre creşterea businessului părinţilor săi. Dar cum, de obicei, când ceva merge bine apare şi ceva rău, în aprilie 1985 sediul din Katwoude a ars. La momentul incendiului, Wiebe avea 7 ani şi îşi aduce aminte ca şi când ar fi fost ieri cum focul a înghiţit aproape toată ferma, mai puţin o parte din zona de locuit. „O mare parte din bunurile proprii erau intacte, aşa că pentru noi, copiii, impactul psihologic nu a fost unul major. Pentru noi totul era ca o aventură. Un an am locuit în altă parte. Nu pot spune acelaşi lucru şi despre ceea ce au simţit părinţii mei. Au trebuit să reconstruiască totul de la zero şi ceea ce vedeţi aici este rezultatul muncii lor“, a mărturisit pentru presa străină, cu emoţie în glas, Wiebe Willig. Şi pentru că în Olanda economia de piaţă funcţionează de multe decenii, pentru a reconstrui businessul, Henri a fost nevoit să vândă o bună parte a şeptelului bovin şi ovin. Mai mult, pentru că încă de pe atunci sistemul de cote exista, a vândut şi aceste drepturi de cotă pentru a supravieţui şi pentru a reconstrui firma. Reconstrucţia fermei a venit însă şi cu ajutorul băncii, prin creditare. Pagubele au fost estimate

www.agrimedia.ro

la acea vreme la câteva milioane de guilderi olandezi (în aprilie 1985, un guilder era evaluat la 0,51 dolari - n.r.), însă afacerea şi-a revenit precum Phoenix din cenuşa proprie.

extins şi mai mult“, a afirmat Wiebe. În 2009, producătorul olandez de brânză a deschis şi al treilea magazin de desfacere pentru ca, în prezent, totalul să fie de 12 magazine numai în Amsterdam. În Olanda, familia Willig deţine în total 20 de magazine, urmând ca anul acesta să mai deschidă încă un magazin în Amsterdam, lângă Gara Centrală.

Viaţa de după anii '90 în afacerea cu brânză gouda

www.agrimedia.ro

În loc de Rusia, Kazahstan şi Azerbaidjan

aproximativ 6.000 de tone de brânză pe an, adică mai puţin de un procent din cantitatea obţinută anual în Olanda. Lanţul de producţie al companiei este „de la iarbă la client“. Familia Willig vinde brânză atât angrosiştilor, dar şi retailerilor. De obicei, preţurile acestora din urmă sunt diferite de cele ale cumpărătorilor en-gros. În ceea ce priveşte ultima categorie, preţul cu care aceştia cumpără brânza de la familia Willig este de 4 euro/kg brânză din lapte de vacă. În prezent, Wiebe, cei doi fraţi ai săi, soţia şi tatăl său au un şeptel format din vaci Holstein, oi Friesian şi caprine. Mai mult, ei cumpără lapte bio de la ferme din nordul ţării. Compania deţine două cisterne care fac traseu specializat şi colectează lapte de la 50 de ferme. Cei din familie nu-şi fac probleme cu privire la calitatea laptelui pentru că au patru angajaţi la departamentul calitate şi un sistem specializat de control cu ajutorul căruia, la orice livrare de lapte, o mostră este ridicată pentru a măsura nivelul de proteină, de grăsime şi, uneori, chiar şi de lactoză. „Şi asta este doar o parte a analizelor întreprinse”, a spus Wiebe, precizând că orice breşă la nivelul calităţii este penalizată print-un sistem pus la punct cu fermierii. „Astfel de probleme nu prea întâlnim pentru că atunci când asta se simte la buzunar, fermierii găsesc metode de a preveni apariţia unor breşe în sistemul lor de asigurare a calităţii“, a mai punctat olandezul. Primul magazin aparţinând „Henri Willig kaas BV“ a fost deschis în 1995, apoi încă unul în 2005. „Tatăl meu mi-a spus la acea vreme că acela este la maximumul la care putem ajunge. Asta nu înseamnă că nu ne-am

Potrivit spuselor lui Wiebe, „Henri Willig kaas BV“ exportă în 25 de state diferite, mai puţin Rusia, din cauza embargoului impus anul trecut. Înainte de interdicţia impusă de ruşi, olandezii din familia Willig au exportat către această ţară aproximativ 4% din producţia totală (6.000 de tone de brânză gouda, produs finit - n.r.). „Am simţit embargoul pe pielea noastră, dar am găsit într-un final debuşee. Exportăm în Kazahstan, Azerbaidjan şi alte ţări despre care nu ştiam că le place brânza“, a mărturisit Wiebe. În Olanda, preţurile laptelui sunt în scădere abruptă în ultima perioadă astfel că, în prezent, se poate vorbi de două preţuri: unul la contract, cel impus de cooperative, la un nivel de 30-32 eurocenţi pe litru, şi unul SPOT, situat la nivelul a 30 de eurocenţi litrul (prima decadă a lunii decembrie 2014 - n.r.). În medie, un olandez obişnuit consumă circa 20 de kilograme de brânză pe an, în condiţiile în care la nivelul întregii ţări sunt produse circa 750.000 de tone de brânză pe an. Potrivit estimărilor, producţia totală de lapte a Olandei este de de aproximativ 12-13 miliarde de litri anual, puţin mai mult de jumătate fiind utilizat la fabricarea brânzei. Mai mult, aproximativ două treimi din brânza fabricată în Olanda este exportată. Totodată, 70% din şeptelul bovin olandez paşte în sistem free range, iar 90 la sută din laptele produs în Olanda ajunge la cooperative precum FrieslandCampina, DOC Kaas and Cono. „Henri Willig kaas BV“ are vânzări anuale de aproximativ 50 de milioane de euro şi 350 de angajaţi. „Pare o cifră mare, dar o parte din ei lucrează part-time. Avem oameni care încă merg la şcoală şi lucrează doar o zi, în week-end. Cei care sunt angajaţi full-time sunt puţin peste 200 de oameni“, a conchis Wiebe Willig. Februarie 2015 31

Ionel VĂDUVA

Evenimentele s-au succedat cu repeziciune după. Vorbim de dezastrul de la Cernobîl şi alte evenimente care au influenţat bunul mers al firmei. Părinţii lui Wiebe s-au luptat acerb, ani de-a rândul, cam până în 1990, însă au supravieţuit şi apoi nivelul lor de trai s-a îmbunătăţit simţitor. „La începutul anilor ’90, tatăl meu a început să facă achiziţii de ferme, în portofoliul său intrând alte două făbricuţe de producţie a laptelui. Ulterior, am început să deschidem mai multe magazine“, a punctat Wiebe, adăugând că băncile, de obicei parteneri de încredere ai afaceriştilor, nu au fost întotdeauna îngăduitoare şi înţelegătoare cu producătorii de brânză olandezi. „Sistemul bancar lucrează în cicluri. Sunt perioade de euforie, atunci când sunt o multitudine de oportunităţi de a obţine împrumuturi cu dobânzi mici. Există însă şi vremuri când situaţia este inversă. Perioada în care trăim este cea la care am făcut ultima dată referire. Băncile sunt strânse la buzunar. Noi am fost însă foarte norocoşi. Atunci când am început investiţia din Friesland (deschiderea în 2002 a unei noi unităţi de producţie a laptelui), am avut acces la un împrumut consistent în condiţii avantajoase pentru noi. Ne-am zbătut până în 2009 cu acest demers. Putem vorbi de o luptă de şapte ani «slăbănogi» din punct de vedere al creşterii afacerii. Pentru noi, partea norocoasă a fost însă că atunci când criza economică a lovit Olanda (şi nu numai), lucrurile au început să meargă în afacerea noastră, aşa că noi ne-am dezvoltat; dovadă pentru asta faptul că în ultimii ani am crescut într-un ritm bun, 10-15% anual.“ În accepţiunea olandeză, „Henri Willig kaas BV“ este o firmă de nivel foarte mic. Cea mai mare companie de producţie a brânzei din Regatul Ţărilor de Jos obţine de aproximativ 1.000 de ori mai mult produs finit decât o fac cei din familia Willig. Vorbim aici de FrieslandCampina, dar şi de DOC Kaas şi de Cono, toate cooperative puternice din punct de vedere financiar. În prezent, „Henri Willig kaas BV“ produce

Euralis seminţe: soluţii de elită împotriva Orobanche Responsabilitatea companiei Euralis Seminţe este de a aduce soluţii pentru o dezvoltare durabilă a culturii de floarea-soarelui. În acest context, Orobanche este un parazit important pe care trebuie să îl luăm în considerare! Floarea-soarelui este o cultură majoră în Europa, cu mai mult de 17 milioane ha semănate în fiecare an. Această plantă de cultura este cu atât mai importantă cu cât recolta sa este folosită în alimentaţia umană. Este principala sursă de ulei vegetal din Europa. De mulţi ani, planta-parazit a florii-soarelui - Orobanche Cumana - este în permanentă dezvoltare şi diversificare, reprezentând cel mai accentuat risc pentru cultura de floarea-soarelui. Orobanche se fixează pe rădăcini şi foloseşte pentru dezvoltarea sa apă şi substanţe nutritive, destinate iniţial plantei de floarea-soarelui. În anumite situaţii, pierderile de producţie pot ajunge la 90%. Euralis consideră că lupta împotriva Orobanche este una dintre priorităţile sale majore. Obiectivul este de a proteja randamentul şi profitabilitatea culturii de floarea-soarelui. În prezent există două tehnologii majore care permit o luptă eficientă împotriva Orobanche: • Prima tehnologie este combaterea pe cale chimică şi constă în utilizarea de erbicide - tehnologia Clearfield®. O tehnologie eficientă şi performantă, în cele mai multe cazuri, însă, în special în condiţiile unei infestări foarte puternice,

32 Februarie 2015

doar combaterea chimică s-ar putea să nu fie suficientă. De asemenea, datorită lipsei buruienilor s-ar putea să nu fie necesară aplicarea erbicidelor postemergente. • A doua cale de combatere a parazitului constă în ameliorarea şi crearea de hibrizi de floarea-soarelui cu rezistenţă genetică la Orobanche şi rămâne cea mai eficientă şi profitabilă cale de combatere.

rezistenţi la Orobanche, chiar la rasele cele mai agresive. Recomandăm o varietate de hibrizi, linoleici şi high-oleici, atât în tehnologie convenţională, cât şi erbicidă.

Principalele obiective sunt întotdeauna: randamentul, stabilitatea recoltei şi profitul fermierilor. Acest efort pe care îl facem, de a obţine genetic rezistenţa la Orobanche, este o reacţie promptă la necesităţile fermierilor faţă de îmbunătăţirea randamentului şi calitatăţii producţiei de seminţe oleaginoase. În scopul de a oferi cele mai bune servicii şi cei mai adaptaţi hibrizi cu rezistenţă la Orobanche, Euralis lansează un program nou, OR Master®. Scopul acestui program este de a permite fermierilor să identifice cu uşurinţă soluţii de elită pentru combaterea Orobanche. Propunem soluţii precum hibrizi cu sistem de producţie Clearfield® sau hibrizi cu rezistenţă genetică la cele mai agresive rase de Orobanche (A-F, A-G, >G) sau o combinaţie a acestor două tehnologii, pentru securitatea maximă. Soluţiile propuse de Euralis Seminţe sub brandul OR Master® vin în întâmpinarea problemelor specifice fiecărui fermier. Acesta nu este un răspuns unic, ci o gamă completă de hibrizi şi tehnologii adaptate nevoilor fermierilor, având ca principal obiectiv combaterea şi eradicarea Orobanche din câmpurile cultivate cu floarea-soarelui. Oferim fermierilor o gamă largă de hibrizi

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 33

Mihail Spătărelu Puţintei, despre calculul preliminar din noul sistem de plată directă la hectar să orbiteze în jurul unui nivel aproximativ de 77 de euro per hectar. Să explicăm însă în câteva cuvinte sistemul. Raportat la suprafaţa declarată şi, în funcţie de schemele pentru care fiecare dintre fermieri aplică, mă refer aici la plata redistributivă care este prevăzută a fi în trepte (pentru primele 30 de hectare pe exploataţie, unde primele cinci ha primesc un plus de 5 euro pe hectar pe lângă plata de bază, iar următoarele 25 ha, indiferent de mărirea exploataţiei, primesc încă 45 de euro), practic, în cazul ultimelor 25 ha, fermierul ar ajunge la o plată SAPS plus sprijinul rezultat din plata redistributivă de 121 de euro pe hectar“. Subvenţii 2015: dincolo de plata redistributivă, pentru orice suprafaţă care depăşeşte 30 ha, fermierii vor încasa circa 77 de euro la hectar. Chiar dacă vorbim de un calcul preliminar în ceea ce priveşte noul sistem de plată directă la hectar, unul realizat în biroul său chiar de către directorul general al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), Mihail Spătărelu Puţintei, suma care ar putea fi încasată de un producător agricol din sectorul vegetal în anul agricol 2015 ar putea fi doar de 77 de euro/ha, bani europeni (SAPS). Suma relativ scăzută care ar urma să reprezinte plata europeană la hectar şi care ar trebui să intre în buzunarul fermierului român începând de anul acesta (mulţumită noii Politici Agricole Comune - PAC, opera comisarului Dacian Cioloş) vizează suprafeţele care depăşesc limita de 30 ha, acoperite de plata redistributivă. Acest sistem al plăţii redistributive prevede că producătorii agricoli ar urma să încaseze 5 euro/ha în plus faţă de plata de bază (SAPS) pentru primele cinci hectare, respectiv 45 de euro extra faţă de plata de bază (77 euro la hectar) pentru celelalte 25 ha. Într-un interviu acordat revistei „Agrimedia“, Mihail Spătărelu Puţintei, directorul general APIA, explică noul sistem: „Dacă ar fi să pornim de la o simulare ad-hoc, împărţind totalul aproximativ care ar urma să revină plăţii de bază SAPS, suma rezultată ar urma 34 Februarie 2015

Oficialul APIA a mai vorbit şi despre nemulţumirile oierilor, fermieri obligaţi să se înregistreze ca Persoană Fizică Autorizată (PFA), Întreprindere Individuală (ÎI) sau Întreprinder Familială (ÎF) dacă încasează peste 5.000 de euro subvenţie pe şeptelul deţinut. Concret, domnia sa a demontat pas cu pas păsurile acestora, atât în ceea ce priveşte contopirea patrimoniului PF cu cel al PFA, ÎF sau ÎI, cât şi în ceea ce priveşte „costurile mari” cu înfiinţarea firmei şi cu analizele sanitare-veterinare pe care trebuie să le întreprindă atunci când devin persoane juridice. Şi vă mai spunem doar atât: „Timpul necesar înregistrării unei persoane fizice ca şi PFA, II sau IF nu ar fi mai mare de trei zile, iar costurile efective sunt undeva între 250 şi 300 de lei”, potrivit datelor deţinute de Mihail Spătărelu Puţintei.

La mijlocul lunii ianuarie a.c., sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost locul de întâlnire dintre guvernanţi şi oierii nemulţumiţi că sunt obligaţi să devină persoane juridice dacă primesc subvenţii de peste 5.000 de euro. Care au fost principalele probleme discutate? Mihail Spătărelu Puţintei: Acum aproape o lună, a avut loc la sediul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale o primă discuţie cu reprezentanţii asociaţiilor din domeniul creşterii bovinelor şi ovinelor. Problema principală ridicată de aceştia a

fost cea a înregistrării ca persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau familiale a celor care depăşesc, prin nivelul plăţilor directe primite în anul anterior sau pentru cei care se înregistrează ori depun cerere pentru prima dată anul acesta, un calcul estimat de peste 5.000 de euro. Cu această ocazie s-a pus în discuţie posibilitatea celor în cauză de a transfera patrimoniul, de a se înregistra cu animalele şi terenurile în baza de date a ANSVSA în ceea ce priveşte animalele, respectiv APIA în ceea ce priveşte terenurile, ţinând cont de faptul că multe dintre ele sunt utilizate de respectivii fermieri, persoane fizice, în baza unor contracte de arendare sau concesiune. Cu această ocazie, producătorii agricoli s-au plâns că ar trebui, într-un fel sau altul, să-şi refacă documentele justificative care fac dovada utilizării legale a terenului. În sensul acesta, în urma discuţiei, colegii din cadrul Ministerului (Agriculturii - n.r.), de la Direcţia Politici, şi colegii din cadrul APIA au găsit soluţia prevăzută de legislaţie de subrogare în drepturi şi obligaţii a persoanei fizice autorizate, întreprinderii familiale sau a celei individuale înregistrate în Registrul Comerţului, persoanei fizice care deţinea patrimoniul în baza căruia făcea solicitările de plată la APIA.

Tocmai asta au spus şi ei - nu vor ca patrimoniul lor ca persoane fizice, în speţă teren şi/sau animale, să se confunde cu cel al PFA, ÎF sau ÎI. Se tem că dacă intră în default, insolvenţă şi faliment, ar putea să piardă tot; o formă juridică se întreţine totuşi cu credite bancare...

Aceleaşi riscuri le puteau înregistra şi ca persoane fizice. Pentru că aţi vorbit de sistemul bancar, a gaja, în cazul unui împrumut, cu bunurile proprietate personală (în special cu terenurile) în favoarea acordării unui credit expunea respectivul fermier la aceleaşi riscuri ca şi în cazul PFA, ÎF sau ÎI. Oricum, există mecanismele puse la dispoziţie de MADR prin legislaţie de a accesa credite, având garanţii din partea Fondurilor de Garantare, atât pentru persoane fizice, cât şi pentru persoane juridice, pentru asigurarea capitalului de lucru.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 35

Deci, practic, garanţiile pe care trebuie să le ofere fermierul, dacă îi sunt solicitate garanţii suplimentare de către bancă, ar fi undeva într-o proporţie de 20 la sută, 80% fiind garantate prin convenţiile pe care le au încheiate fondurile de garantare cu Ministerul Agriculturii, APIA şi băncile comerciale.

De asemenea, oierii s-au plâns că dacă vor deveni persoane juridice, costurile cu autorizările sanitareveterinare vor fi mai mari.

Vizavi de costurile unor analize suplimentare determinate de înregistrarea ca persoane fizice autorizate, în discuţiile pe care le-am avut la sala 19, au participat şi reprezentanţi ai ANSVSA. Costurile acestor analize depind în mare măsură de tipul exploataţiei. Nu sunt mare specialist în domeniul sanitar-veterinar sau al legislaţiei specifice din sector, dar înţeleg că nu toate exploataţiile, de exemplu cele de tip A, ar înregistra costuri suplimentare. Practic, ca persoană fizică autorizată, conform legii contabilităţii, fermierii aceştia nu au decât obligaţia de a completa nişte formulare minime, mai exact registrul de intrări-ieşiri, cel de vânzări-cumpărări, o evidenţă a facturilor fiscale... Prin opţiune sau prin depăşirea pragului, puţin probabil dar totuşi persoana fizică autorizată se poate declara plătitoare de TVA şi poate aplica principiile statuate de Codul Fiscal, prin deducerea TVA, prin aplicarea metodelor consacrate în domeniul fiscalităţii.

Sincer vorbind, credeţi că veţi avea probleme vizavi de autorizarea acestor oieri nemulţumiţi? Mulţi dintre ei au zeci de mii de capete „pe persoană fizică“ şi nu vor ceda aşa de uşor. Ei spun că plăteau la stat acea cotă forfetară şi că era de ajuns.

Acea modificare a Codului Fiscal care a intervenit în 2013 a statuat impunerea unei cote forfetare pe tipurile de activităţi pe care le au agricultorii. Înregistrarea ca persoană fizică autorizată va conduce automat la o plată a unui impozit în baza evidenţelor contabile ale dumnealor. Nu va mai exista şi cota forfetară şi impozitul datorat activităţii efective. Conducerea acelor registre de intrări-ieşiri, vânzări-cumpărări va da posibilitatea organelor fiscale de a determina clar care este cuantumul sumelor ce fac obiectul bazei de impozitare. 36 Februarie 2015

Cred că aţi discutat la nivel ministerial şi interministerial următorul aspect: cam câţi oieri credeţi că se vor autoriza în perioada următoare? Au timpul necesar s-o facă?

Depunerea cererilor pentru campania 2015 începe în luna martie. Ei vor trebui să facă declaraţia de solicitare a sumelor la plată pe proprie răspundere, iar în momentul depunerii solicitării să aibă făcute demersurile necesare înregistrării ca PFA. Termenul în care se depun cererile va fi începând din martie până pe 31 mai; cred că există timpul necesar la dispoziţia fermierului de a face demersurile. Termenul oricum se poate prelungi până pe 9 iunie, dar cu o penalizare de 1% pentru fiecare zi de întârziere peste data de 31 mai.

Vă aşteptaţi ca toţi fermierii să se autorizeze, astfel încât să nu piardă aceste sume importante sau credeţi că vor exista şi probleme vizavi de trecerea acestora la statutul de persoană juridică?

Structura exploataţiilor, din datele pe care le deţine APIA din anii anterori, relevă faptul că sub plafonul de 5.000 de euro sunt peste 60% din beneficiari, diferenţa fiind exploataţii ori persoane fizice şi juridice care utilizează terenuri, deţin animale, ce depăşesc plafonul de 5.000 de euro. Cred că în cazul unor exploataţii mari nu va fi o problemă. Şi pentru că tot aţi vorbit de ieri, gândiţivă numai la faptul că un plafon de 5.000 de euro, în ceea ce priveşte plăţile naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic, ar însemna un efectiv de aproximativ 750 de oi. Un deţinător al unui astfel de şeptel nu este un mic fermier. Este un efort uman şi un obiect de activitate care îl poate realiza cineva care are expertiză.

„În cazul societăţilor comerciale, sumele primite ca subvenţie sunt impozabile. MADR şi MFP discută cu privire la momentul impozitării“ Ce va însemna sistemul de plăţi directe pentru agricultură începând cu anul acesta?

Plăţile directe definite de Regulamentul 1307/2013 aduc în atenţie cinci scheme noi: este vorba de consacrata plată unică pe suprafaţă SAPS, apoi plata redistributivă, plata pentru practici agricole benefice pentru

climă şi mediu, plata pentru tinerii fermieri, respectiv schema de plată reprezentând sprijinul cuplat. Pe lângă acestea, se acordă Ajutoarele Naţionale Tranzitorii (ANT) în sectorul vegetal şi zootehnic, care sunt, de altfel, fostele Plăţi Naţionale Directe Complementare (PNDC) în aceste sectoare. Categoriile de beneficiari sunt cele care au primit plăţi complementare în 2013, iar condiţiile de eligibilitate sunt aceleaşi. Pentru animale există acea dată de referinţă - 31 ianuarie 2013, în timp ce pentru sectorul vegetal sunt condiţiile care există în acest moment în Ordonanţa de Urgenţă 125/2006, cu modificările şi completările ulterioare. În ceea ce priveşte cuantumul SAPS, din 2015 acesta se determină conform Regulamentului 1307 prin deducerea din plafonul total alocat României, de aproape 1,6 miliarde de euro în anul 2015, a schemelor de plăţi cuplate de producţie, a schemei de plată pentru înverzire, a schemei de plată pentru tinerii fermieri, rezultatul fiind, după eliminarea cotelor procentuale alocate fiecărei dintre aceste măsuri, al unui plafon SAPS. Aici vom discuta de o plată de bază determinată la o suprafaţă de 9,978 milioane de hectare, una de referinţă începând cu anul în curs. Aceasta este suprafaţa solicitată şi declarată eligibilă în campania pentru anul agricol 2013. Având aceste date exacte asupra suprafeţelor utilizate, există inclusiv un risc mai mic de aplicare a coeficientului de corecţie liniară asupra plăţilor acordate fermierilor.

Să luăm ca exemplu un producător din sectorul vegetal. Pe lângă plăţile SAPS şi ANT, am aflat că plata pentru înverzire (existenţa unor culturi fixatoare de azot în sol) ar putea aduce cu sine venituri importante. Ce condiţii trebuie să îndeplinească fermierii pentru a primi aceşti bani? În calculul plăţii pentru înverzire, fermierul trebuie să îndeplinească trei condiţii esenţiale pentru a primi banii. Una dintre ele ar fi rotaţia sau diversificarea culturilor. Apoi, în privinţa pajiştilor permanente există condiţia menţinerii acestora şi prezenţa unei zone de inters ecologic pe suprafaţa agricolă solictată la plată. Zona de interes ecologic trebuie să fie de minimum cinci la sută, în condiţiile în care suprafaţa exploataţiei depăşeşte 15 ha.

Am discutat de oportunităţile de câştig din culturile fixatoare de azot, plantate în zonele de

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 37

interes ecologic. Care sunt celelalte forme de plăţi directe pe care fermierii le vor primi de la APIA începând cu acest an?

În calculul sumelor care vor fi primite de fermieri intră atât plata SAPS, ANT şi zonele de interes ecologic, cât şi schemele de plăţi cuplate de producţie. În categoria culturilor care fac obiectul schemei de plată cuplată de producţie sunt cele care îndeplinesc criteriul de eligibilitate al plăţii pentru înverzire, iar aici mă refer la culturile fixatoare de azot: lucerna, mazărea pentru boabe, fasolea pentru boabe, soia convenţională. Un simplu exemplu - la cultura de soia convenţională, plata suplimentară provenită din sprijinul cuplat, pe lângă plata de bază SAPS, este în 2015 estimată la un nivel de aproximativ 325 de euro la hectar (pentru soia), ajungând undeva la 370 de euro la hectar la sfârşitul perioadei de programare, adică în 2020.

Vorbim de bani neimpozabili care vin de la UE...

Bani neimpozabili în condiţiile în care vorbim de o PFA, de o persoană fizică. În cazul societăţilor comerciale, sumele primite ca subvenţie sunt impozabile. Este discuţia asupra momentului când sunt impozitate acestea. Colegii de la MADR au avut o discuţie cu colegii de la Ministerul Finanţelor Publice (MFP), în sensul stabilirii perioadei de impozitare ca fiind momentul când femierul a primit deja sumele, nu pe baza deciziei de plată. Acum este apanajul Ministerului de Finanţe, al ANAF.

Ca proiecţie, cam cât ar fi plata pe 2015, chiar estimativ vorbind?

Estimativ, plata de bază plus celelalte scheme de subvenţionare vor conduce la un cuantum echivalent cu cel din anul 2014. În condiţiile în care fermierul aplică pentru schema de plată sprijin cuplat, fermierul va beneficia de sume substanţial mai mari decât în anul 2014.

Ionel VĂDUVA

Pot merge cot la cot schemele de plată cuplată cu cele care privesc zonele de interes ecologic?

Plata pentru înverzire poate fi combinată cu sprijinul cuplat. Pe întreaga exploataţie, trebuie îndeplinite cele trei principii. Dacă se găseşte şi acea zonă de interes ecologic de minimum 5% din structura exploataţiei, în cazul suprafeţelor de peste 15 ha, da, se 38 Februarie 2015

pot primi atât sumele aferente sprijinului cuplat, cât şi plata pentru înverzire.

sumelor alocate prin FEGA, rezultatul va depinde de numărul de fermieri eligibili.

Care a fost cuantumul SAPS în 2014?

Aceşti 121 de euro ar fi subvenţia pentru cele 25 ha care intră la plata redistributivă. Pentru restul (în situaţia asta sunt zeci de mii de mari fermieri) sunt 77 de euro la hectar, la care se adaugă acea plată naţională fixă per hectar?

În 2014, reglementată prin actul normativ, suma a fost de 156,89 euro/ha. După aplicarea coeficientului de reducere liniară de aproximativ 11,11%, a rezultat o plată de aproximativ 138-139 de euro per hectar, bani europeni. În plus, a fost acel ANT de 19,81 euro la hectar.

Să nu greşim. Care ar fi calculul aproximativ pentru 2015? Din plafonul total de 1,6 miliarde de euro pentru 2015 se deduc cotele procentuale dedicate schemelor de plată redistributivă 5% din întregul plafon, plăţii pentru înverzire - 30 la sută din întregul plafon, tinerii fermieri - 2 procente din întregul plafon, respectiv sprijinul cuplat - 15% din întregul plafon. Astfel, sumele brute rezultate din acest algoritm de calcul se deduc din plafonul total de 1,6 miliarde de euro, rămânând ca plată SAPS un plafon undeva la jumătatea celui stabilit de Comisia Europeană.

Ca să înţeleagă toată lumea, cât vor primi fermierii în acest an ca subvenţie?

Dacă ar fi să pornim de la o simulare ad-hoc, împărţind totalul aproximativ care ar urma să revină plăţii de bază SAPS, suma rezultată ar urma să orbiteze în jurul unui nivel aproximativ de 77 de euro per hectar. Să explicăm însă în câteva cuvinte sistemul. Raportat la suprafaţa declarată şi, în funcţie de schemele pentru care fiecare dintre fermieri aplică, mă refer aici la plata redistributivă care este prevăzută a fi în trepte (pentru primele 30 de hectare pe exploataţie, unde primele cinci ha primesc un plus de 5 euro pe hectar pe lângă plata de bază, iar următoarele 25 ha, indiferent de mărirea exploataţiei, primesc încă 45 de euro), practic, în cazul ultimelor 25 ha, fermierul ar ajunge la o plată SAPS plus sprijinul rezultat din plata redistributivă de 121 de euro per hectar. În condiţiile în care în structura exploataţiei sale un producător agricol aplică practicile benefice pentru climă şi mediu - acea prezenţă a zonei de interes ecologic, menţinerea păşunilor permanente, respectiv rotaţia culturilor - el poate beneficia de o plată suplimentară. Aici va trebui să vedem însă care va fi nivelul cererilor. Neputând estima care va fi suma exactă şi având un plafon de 30 la sută din nivelul total al

Se adaugă acel Ajutor Naţional Tranzitoriu (ANT) care provine de la bugetul de stat. Sprijinul este suportat din resursele bugetare ale statului membru. Conform prevederilor Regulamentului 1310/2013 şi ale Regulamentului 1307/2013, cuantumul plăţilor aferent ANT, faţă de data de referinţă - campania 2013, înregistrează o regresie progresivă până în anul 2020. Dacă pentru anul 2014 ANT a reprezentat 80% la sută din nivelul plafonului maxim acordat în anul 2013, acesta va avea o scădere de cinci puncte procentuale în fiecare an până la finalul perioadei de programare, adică 2020. În 2015, acest sprjin va fi de 75% din nivelul plafonului din 2013, an în care ANT a fost de 21 de euro la hectar. Ne raportăm aici la plafonul total alocat României, nu la plata per unitate. Spun asta pentru că şi în cazul ANT există o anumită suprafaţă de referinţă, una determinată prin interogarea bazei de date APIA. Suprafaţa de referinţă pentru 2013, preluată pentru toată perioada de programare 2014-2020, este în jur de 9,978 milioane ha. Însă suprafaţa pentru care s-au acordat ANT, cei 19,81 euro, a fost de 6,8 milioane ha, în condiţiile în care nu au fost luate în calcul culturile permanente - vii şi livezi, respectiv păşunile.

Anul acesta, subvenţia ar fi de 75% din plata SAPS pentru cele 6,8 milioane ha şi 75% din ANT. Corect?

Asta va depinde în mare măsură de suprafaţa care va fi solicitată în anul 2015. Suprafaţa de referinţă în anul 2015 pentru ANT poate creşte sau se poate diminua în funcţie de evoluţia culturilor cuprinse în această plată; variaţii majore nu pot exista. Dacă în anul agricol 2014, suma totală disponibilă pentru plăţi ANT a fost de circa 134 de milioane de euro, în 2015, aplicând o reducere de cinci la sută din nivelul plafonului aferent anului 2014, se ajunge la o cifră aproximativă de 127 de milioane de euro.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 39

Cristian Lungu, «şicanat» de un medic veterinar al DSVSA traces, medic veterinar care deţine o funcţie similară cu cea a doamnei dr. Cristina Daniela Manta, specialist dedicat exact activităţii de evaluare a dosarelor privind autorizarea automatelor de lapte. Povestea devine absolut incredibilă în momentul în care am aflat că acest medic l-a tratat cu dispreţ pe fermierul nostru (conform declaraţiilor înregistrate audio de către noi) şi a încercat să tragă inclusiv nişte sfori când Lungu s-a hotărât să se adreseze la nivel înalt conducerii ANSVSA, inclusiv DNA. Un lăptar acuză: „Colegii mei se plâng de şicanele făcute de un angajat DSVSA, care se încheie cu o «rezolvare» între 300 şi 500 de lei dosarul“ - Cristian Lungu Renumitul fermier Cristian Lungu, preşedintele Asociaţiei Fermierilor Utilizatori de Automate pentru Desfacerea Laptelui Crud în România - AFUADLCR, „unchiul lui Ponta“, aşa cum chiar domnia sa a ţinut să precizeze nu o dată, semnalează posibile fapte de corupţie la nivelul DSVSA Bucureşti, ilegalităţi aduse la cunoştinţa sa chiar de către unii membri ai asociaţiei profesionale pe care o conduce, „colegi“ care însă doresc să rămână deocamdată sub anonimat. Într-un interviu acordat revistei „Agrimedia“, Lungu a povestit cum a fost şicanat de un medic veterinar al DSVSA Bucureşti - „dr. Marius Oprea“, persoană care nu este de găsit în lista oficială publicată de ANSVSA pe siteul său - cu ocazia demersurilor de autorizare a ultimului automat de lapte achiziţionat de producătorul de lapte. Singura persoană care corespunde descrierilor lui Lungu ar fi dr. Bogdan Teodor Oprea, consilier superior serviciul catagrafie, înregistrare, evaluare, 40 Februarie 2015

Informaţii incendiare în cele ce urmează.

Am înţeles că în ultima încercare de autorizare a celui de-al patrulea automat de lapte Brunimat achiziţionat aţi întâmpinat probleme. Despre ce este vorba?

Să începem cu sfârşitul poveştii. Există membri în asociaţie (n.r. - Asociaţia Fermierilor Utilizatori de Automate pentru Desfacerea Laptelui Crud în România - AFUADLCR) care mi-au relatat nişte nereguli vizavi de partea de autorizare şi control a automatelor de lapte. Am luat la cunoştinţă despre situaţie şi am stocat-o ca atare până la momentul în care am achiziţionat un al patrulea automat de lapte şi a trebuit să-l autorizez. Şi asta s-a întâmplat nu demult. Pe scurt, fiul meu a trebuit să-l aştepte neobişnuit de mult în locaţia unde avea să fie pus în funcţiune automatul pe dr. Marius Oprea (n.r. - singura persoană care corespunde descrierii lui Cristian Lungu este dr. Bogdan Teodor Oprea, consilier superior serviciul catagrafie, înregistrare, evaluare, traces), care i-a spus că vine la o anumită oră, dar s-a prezentat patru ore mai târziu, cu o atitudine arogantă, distant, un om care nu dorea să conlucreze, nu vroia să-şi facă treabă. Ovidiu, fără să-mi spună iniţial nimic, m-a trimis pe mine să ridic autorizaţia de la DSV Bucureşti: „Te duci tu să iei dosarul de acolo“. (...) M-am

întâlnit cu acest medic la sediul DSV Bucureşti, după o aşteptare îndelungată, pe care a trebui s-o îndur şi eu la rândul meu. O altă surpriză neplăcută constatată acolo a fost modul total nefiresc prin care mi s-a adresat acest doctor. (...) I-am spus că sunt preşedintele AFUADLCR şi că aroganţa sa şi modul de a se prezenta în faţa unui client mă dezamăgesc total. I-am comunicat apoi că mă voi deplasa la ANSVSA să-mi spun păsul, în condiţiile în care, în continuare, nimeni nu-mi spunea ce se întâmplă cu dosarul meu. „Du-te, bă, acolo..., ei, şi ce dacă te duci?“, mi-a răspuns pe acelaşi ton zeflemitor acest medic veterinar.

Şi? V-aţi dus la sediul ANSVSA să depuneţi plângere?

În momentul în care am plecat de la DSVSA Bucureşti, probabil că persoana în cauză a pus mâna pe telefon şi a sunat-o pe doamna Manta (dr. Cristina Daniela Manta, consilier superior - serviciul catagrafie, înregistrare, evaluare, traces), care şi-a cerut scuze şi m-a rugat să nu mă duc la ANSVSA, pentru că intra în sarcina sa să prelucreze şi să autorizeze dosarul meu, dar pentru că avusese o problemă în familie nu putuse să-l rezolve. (...) Am acceptat scuzele domniei sale, dar nu şi pe cele ale lui Oprea. I-am spus că nu pot accepta asta pentru că am o anumită vârstă, că nu accept să mi se vorbească aşa, indiferent cine ar fi

www.agrimedia.ro

Aţi ajuns la ANSVSA...

Am ajuns la ANSVSA, m-am dus la doamna Tănase, directoarea pe animale (n.r. - Dana Tănase, directorul direcţiei siguranţa alimentelor de origine animală) şi ne-am întâlnit şi cu Ecobici (n.r. Gabriel Ecobici), am stat de vorbă mult cu ei, le-am povestit despre ce este vorba (...) în ideea să merg şi să iau de la domnul vicepreşedinte al ANSVSA (n.r. - singurul vicepreşedinte este Laszlo Nagy Csutak) ultimul cuvânt după ce îi spuneam asta. Bineînţeles, doamna Tănase a zis că o se ne cheme şi pe noi acolo (în biroul vicepreşedintelui). Când m-am dus, secretara vicepreşedintelui, foarte revoltată, mi-a spus că acesta nu are timp. Mi s-a spus să trec totul pe hârtie şi să mă înscriu în audienţă, lunea şi miercurea. Nu mi s-a dat voie să intru, ocazie cu care am promis că voi merge direct la DNA să denunţ, pentru că am constatat că în sistemul de autorizare este o problemă mare.

Problemă? DNA se ocupă cu investigarea corupţiei.

Am uitat să vă spun că acele plângeri ale unora dintre colegii mei din AFUADLCR, care au dorit să rămână anonimi, au şi o continuare - şicanele făcute de acest medic veterinar se încheie

cu o „rezolvare“ între 300 şi 500 de lei dosarul; oamenii depun oricând mărturie.

Să continuăm. Aţi ameninţat că mergeţi la DNA.

Am plecat din sediul ANSVSA foarte revoltat, neştiind unde este DNA. Am venit acasă cu gândul să vorbesc cu fiul meu, neavând nici cărţile de vizită la mine. (...) I-am sunat între timp pe unii colegi din teritoriu să văd care a fost situaţia în cazul autorizării lor (pe zona Bucureşti). Unul dintre ei mi-a spus că fusese vizitat de „un tip grizonat, înalt, care coboară dintr-o maşină de zeci de mii de euro“, exact profilul persoanei cu care am avut eu probleme. Altul mi-a spus că este în „şucăr“ cu acelaşi om pentru că i-a arătat că un deţinător de automat de lapte, amplasat undeva la Piaţa Sălăjan din Bucureşti, nu are fermă, nici vreun animal şi că are aşezat aparatul lângă un WC public. Cum a putut să-l autorizeze? De ce mă mai scandalizez şi de ce vreau să iau măsuri drastice - toţi se plâng că ne invadează automatele de lapte care nu sunt ale fermierilor şi, chiar dacă ar aparţine fermierilor, nu sunt autorizate din punct de vedere legal, nu întrunesc condiţiile. Cu această ocazie am aflat că există inclusiv un medic uman din Ialomiţa care are 10 automate de lapte în Bucureşti, toate autorizate de DSVSA Bucureşti! Este o încălcare flagrantă a legii aici, probabil că s-a dat şpagă, că altfel, dacă ăla nu întruneşte condiţiile din Ordinul 55, este clar că a dat mită. Mai există un medic, de data asta din Călăraşi, medic veterinar, care are şase automate de lapte şi îi cunosc şi pe fermierii de unde acesta cumpără laptele; şi el are autorizaţii. Acest deţinător de automate nu întruneşte nici o condiţie, pentru că modul de afişare a tuturor punctelor de la Ordinul 55, care reglementează că trebuie să faci public cine eşti, când faci aprovizionarea, ora, data, temperatura laptelui, nu este respectat şi nu apare nimic afişat pe automat. (...)

Aveţi oameni în asociaţie care sunt dispuşi să depună mărturie că se cer bani pentru autorizare? Aţi vorbit anterior de sume cuprinse între 300 şi 500 de lei. Exact. Este scandaloasă şicanarea generată de un astfel de personaj în

www.agrimedia.ro

momentul în care vine pentru prima dată în control în locaţia unde vrei să pui în funcţiune agregatul. Mă tem de toate mişcările astea ilegale, pentru că de la 1 aprilie am aflat că marii procesatori au anunţat că nu vor mai prelua laptele de la producătorii români. Dacă se întâmplă acest lucru, este clar că oamenii sunt dispuşi, indiferent cu ce costuri, să-l dea undeva. Şi automatele de lapte reprezintă un debuşeu.

Este posibil să apară mai multe astfel de automate... ilegale?

Sigur vor mai apărea. Un alt lucru asupra căruia trebuie să trag un semnal de alarmă este şi acela că au apărut automate de lapte fabricate în România fără a fi autorizate din punct de vedere constructiv. Faptul cel mai deranjant la aceste „automate de lapte“ este că rezervoarele, cilindrice, de 150 sau 200 de litri, nu sunt semirotunde pe fund, astfel încât să nu existe posibilitatea de a rămâne depuneri în unghiul drept şi să se poată reînsămânţa celelalte tranşe de lapte care sunt adăugate. Probabil că pe cele drepte le iau de pe la miere sau cine ştie de pe unde şi le introduc în aceste automate. Automatele acestea se fac la Târgu Mureş, în localitatea Sângeorz. Este o întreprindere care face utilaje pentru fast-food. O altă locaţie se află în Timişoara. De reţinut că aparatele care au apărut începând cu anul 2012 încep să nu mai fie Brunimat original, ci automate făcute în România. Eu am numai Brunimat din Elveţia, cu capacitate de 400 de litri şi fiecare costă 10.700 de euro. Sunt amplasate la Doamna Ghica, Piaţa Moghioroş, Piaţa Valea Ialomiţei şi Piaţa Chilia Veche, în Drumul Taberei. În Bucureşti au apărut foarte multe automate de lapte şi bineînţeles că marea majoritate nu sunt ale fermierilor. Iniţial, eu demarasem războiul cu cei care nu sunt fermieri, prin intermediul ANSVSA. Sunt deja doi ani de când fac sesizări, s-au luat anumite măsuri şi au dispărut cele trei tancuri din pieţe, dar mai sunt acum alte tipuri de aparate periculoase şi am constatat, de la doamna Tănase, că au apărut inclusiv dispozitive care ar semăna cu automatele. Curios este când au fost autorizate. Februarie 2015 41

Ionel VĂDUVA

persoana respectivă; în primul rând, este om şi un astfel de comportament îl descalifică. Scurtând-o, i-am comunicat doamnei Manta că accept să nu mă mai duc la ANSVSA dacă acest Oprea mă sună personal şi îşi cere scuze (ideea era să-l educ puţin şi astfel de lucruri să nu se mai întâmple). Noi nu mai suntem văcarii ăia care trag vaca de lanţ pe marginea şanţului. Chiar dacă ne ocupăm de vaci, avem totuşi o pregătire. Nu m-a sunat nimeni, bineînţeles...

Replica DSVSA Bucureşti la cele spuse de Cristian Lungu «Nu au fost înregistrate plângeri oficiale cu privire la tergiversarea înregistrării sanitare veterinare a automatelor de vânzare lapte crud.»

Ordinul 55/2010 - baza legală care stabileşte condiţiile de vânzare a laptelui crud prin automate

veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind condiţiile sanitar-veterinare în care se poate efectua vânzarea directă a laptelui crud prin intermediul automatelor reprezintă baza legală care stabileşte condiţiile sanitar-veterinare în care se poate efectua vânzarea directă a laptelui crud prin intermediul automatelor. Astfel, exploataţiile de unde provine laptele trebuie să fie autorizate/înregistrate sanitar-veterinar de către direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, inclusiv pentru activitatea de vânzare directă a laptelui crud. În vederea asigurării unui autocontrol al calităţii laptelui crud conform prevederilor legale, operatorii economici pot încheia contracte cu laboratoarele sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor din cadrul direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti pentru efectuarea de analize. Automatele pentru vânzarea directă a laptelui crud se alimentează cu lapte zilnic, iar laptele crud nevândut va fi preluat de către proprietarul fermei de origine şi va fi utilizat în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Alimentarea unui automat se efectuează numai cu lapte crud provenit de la un singur operator, producător de lapte crud şi numai de către producătorul de lapte căruia îi aparţine exploataţia de animale producătoare de lapte şi automatele pentru distribuirea laptelui. În cazul în care, în urma controalelor oficiale efectuate de medicii veterinari sau în baza rezultatelor de laborator, laptele nu se încadrează în parametrii de calitate şi salubritate stabiliţi de legislaţia în vigoare, respectiv la numărul total de germeni, numărul de celule somatice, reziduuri de medicamente, parametri microbiologici şi fizico-chimici, se va dispune suspendarea sau interzicerea vânzării directe a laptelui crud până la eliminarea neconformităţii şi remedierea deficienţelor constatate.

Conform informaţiilor transmise de biroul de presă al ANSVSA, Ordinul nr. 55/2010 pentru aprobarea Normei sanitare

Verificările automatelor de lapte sunt efectuate în conformitate

Chiar dacă a fost nejustificat de lungă aşteptarea replicii DSVSA Bucureşti cu privire la acuzele de tergiversare a înregistrării sanitare veterinare a automatelor de vânzare a laptelui crud, răspunsul transmis prin intermediul biroului de presă al ANSVSA este clar: „Nu au fost înregistrate plângeri oficiale“. „La nivelul DSVSA Bucureşti nu au fost înregistrate plângeri oficiale cu privire la tergiversarea înregistrării sanitare veterinare a automatelor de vânzare lapte crud“, au transmis oficialii direcţiei, precizând totodată că „din verificarea evidenţelor disponibile, toate documentele de înregistrare pentru vânzarea directă a laptelui crud prin intermediul automatelor de lapte au fost eliberate pentru operatori economici care deţin exploataţii comerciale de bovine vaci de lapte, autorizate sanitar-veterinar, pentru care au depus documente care atestă acest fapt“, demontând unele dintre acuzele fermierului Cristian Lungu. Mai mult, în aceeaşi ordine de idei, conform DSVSA Bucureşti, în anul 2014, prin corespondenţă cu direcţiile sanitare veterinare judeţene în care se află exploataţiile de animale producătoare de lapte, direcţia „a solicitat comunicarea rezultatelor verificărilor la nivelul exploataţiilor de animale producătoare de lapte, de la care se realizează alimentarea automatului/automatelor pentru vânzarea laptelui crud, a condiţiilor de igienă prevăzute în Anexa III, Secţiunea IX, Cap. I, pct. II şi III din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, cu modificările şi completările ulterioare (număr total de germeni/ml, număr de celule somatice/ml, conţinutul în reziduuri de antibiotice, contaminanţi), nefiind înregistrate situaţii deosebite în acest sens“.

42 Februarie 2015

cu prevederile Ordinului 29/2014 al preşedintelui ANSVSA Ordinul Preşedintelui ANSVSA nr. 29/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, prevede şi conduita de control oficial prin verificare/testare/recoltare de probe în unităţile înregistrate sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor. Astfel că, potrivit Programului strategic menţionat anterior, se prelevează probe pentru determinarea criteriilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală. Verificările automatelor de lapte (inspecţii şi recoltări de probe) sunt efectuate în conformitate cu prevederile Ordinului 29/2014 al preşedintelui ANSVSA, care stabileşte Normele metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor. În conformitate cu prevederile art. 31 lit. (f), pct. (1) din Regulamentul Parlamentului European nr. 882/2004 privind controalele oficiale, autoritatea veterinară competentă trebuie să întocmească şi să actualizeze lista cu operatorii din domeniul alimentar înregistraţi/autorizaţi şi supuşi controlului oficial, pe care trebuie să o pună la dispoziţia publicului, această situaţie putând fi consultată pe site-ul ANSVSA, secţiunea „unităţi înregistrate“, fişierul excel - automate de vânzare a laptelui crud.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 43

Elementele de producţie ale porumbului sunt: numărul plantelor fertile la unitatea de suprafaţă, numărul şi mărimea ştiuleţilor la plantă, numărul rândurilor de boabe pe ştiulete, greutatea boabelor pe ştiulete, procentul de boabe şi MMB.

Determinismul genetic al producţiei şi calităţii la cultura porumbului A.S. Potlog şi colaboratorii consideră că atât producţia, cât şi calitatea sunt însuşiri genetice complexe condiţionate de gene majore şi totodată influenţate destul de mult şi de factorii externi. Cele mai multe dintre genele care afectează elementele de producţie sunt gene multiple cu efecte cumulative. Pentru obţinerea de hibrizi productivi se are în vedere interacţiunea genetică, comportarea genotip - mediu, comportarea transgresivă, cumularea de gene favorabile, dar şi menţinerea echilibrului genetic şi adaptarea la mediu. Selecţia după performanţele descendenţilor şi selecţia recurentă pentru capacitatea generală de combinare asigură realizarea producţiei la nivel ridicat. Selecţia concomitentă după mai multe elemente de producţie este calea cea mai bună de obţinere de porumb productiv, cu gene valoroase în interacţiunea pozitivă. La porumb, proteinele se găsesc în proporţie de 80% în endosperm, 17% în embrion şi 3% în părţile periferice ale bobului. Dintre proteinele porumbului, zeina reprezintă cea mai mare parte (45%), fiind urmată de gluteine (35%) şi globuline (20%). Cele trei fracţii proteice diferă în ceea ce priveşte prezenţa şi proporţia diferiţilor aminoacizi şi în special a aminoacizilor esenţiali. Este cunoscut, de asemenea, faptul că în timp ce în endosperm proteinele sunt reprezentate în special prin zeină, în embrion 44 Februarie 2015

proteinele sunt formate în primul rând de globuline (70%), care conţin atât lizină, cât şi o cantitate mare de triptofan. Din această cauză, proteinele din embrion sunt cunoscute sub numele de proteine echilibrate, fiind bogate în aminoacizi esenţiali, iar cele din endosperm se numesc proteine neechilibrate, deoarece sunt sărace în aminoacizi esenţiali şi bogate în aminoacizi neesenţiali (acid-glutamic, leucină, alanină). Genele mutante o2 şi fl2, care echilibrează calitatea porumbului, sunt asociate îndeosebi cu sporirea conţinutului de lizină şi triptofan. Boabele de porumb bogate în lizină se recunosc după consistenţă şi densitate; boabele purtătoare de gene o2 prezintă un endosperm opac, de unde şi denumirea de opaque dată genei recesive care o determină. Aspectul opac al bobului este unul dintre criteriile de selecţie a calităţii. Masa a 1.000 de boabe (MMB) este mai mică la cele opace, iar higroscopicitatea mai mare. Caracterul de bază al porumbului o2 şi fl2 constă în conţinut ridicat de lizină şi scăzut în zeină. Acumularea lizinei în bob se face pe seama scăderii conţinutului de zeină şi a creşterii proporţiei celorlalte fracţii proteice. Porumbul bogat în lizină este mai rezistent la temperaturi scăzute şi se maturizează mai încet, acumulând cantităţi mari de substanţe de rezervă. Ameliorarea porumbului dispune de forme mutante o2 şi fl2 de diferite provenienţe, lucru important pentru obţinerea

analogilor valoroşi, care servesc ca material iniţial de ameliorare sau ca noi surse o2 şi fl2. Hibrizii care conţin gena o2 au un heterozis redus comparativ cu omologii normali. Liniile consangvinizate cu gena o2 în stare recesivă şi homozigotă şi cu proteină de calitate superioară sunt cele mai valoroase forme parentale. Sporirea conţinutului de lizină din bobul de porumb, sub influenţa genei o2, a fost dovedită de toate experienţele executate până în prezent. Se mai constată că prezenţa genei o2 nu determină modificări negative privitoare la conţinutul de ulei, amidon şi alte elemente de calitate. Cercetările cu privire la ereditatea conţinutului de proteină în endospermul boabelor de porumb au arătat că acumularea proteinei se manifestă ca o însuşire cantitativă complexă, fiind condiţionată poligenic (Sprague). Astfel, East şi Jones constată o dominanţă parţială a conţinutului scăzut în proteină şi totodată condiţionarea poligenică a acestuia. Frey, pe baza rezultatelor obţinute, stabileşte dominanţa conţinutului scăzut de proteine şi arată că minimum 22 de gene controlează acest caracter, iar dintre acestea numai câteva sunt principale, în timp ce restul exercită o acţiune modificatoare. Cercetările întreprinse de Frey, McGowen, Cabulea şi Zetea evidenţiază strânsa corelaţie între conţinutul de proteină şi zeină şi indică necesitatea ca lucrările de selecţie pentru calitatea proteinelor să fie dirijate spre

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 45

Victor VĂTĂMANU

reducerea raportului dintre zeină şi proteină. S-a constatat o dominanţă a conţinutului scăzut de zeină, care este determinată de circa şase gene. Cabulea şi Zetea determină coeficientul de eritabilitate al principalilor aminoacizi care intră în constituţia proteinei din bobul de porumb şi găsesc valori ridicate ale acestuia pentru: lizină, histidină, arginină, leucină, prolină, acid aspartic şi gruparea fenilalanină. O dată cu punerea în evidenţă a efectelor genice ale mutantelor o2 şi fl2 asupra raportului dintre fracţiunile proteice şi în sporirea conţinutului de aminoacizi esenţiali de către Mertz şi colaboratorii, s-au deschis posibilităţi vaste de îmbunătăţire a calităţii proteinelor din porumb. Interacţiunea dintre gena o2 şi gena su2 duce la îmbunătăţirea unor însuşiri fizice importante ale endospermului, precum şi la sporirea conţinutului de lizină şi triptofan (Glover). Încorporarea celor două gene de calitate, care sunt recesive, se realizează prin back-cross-uri repetate, deosebirea faţă de formele iniţiale fiind un conţinut sporit de lizină. Deşi simultan cu gena o2 se transmit înlănţuit şi unele caractere nedorite, prin metode speciale se pot înlătura aceste înlănţuiri (Alexander şi colaboratorii, Villegas). S-a constatat că variaţiile conţinutului de amidon al boabelor de porumb sunt genotipice şi nu sunt determinate de mărimea boabelor (Agker). Executând hibridări directe şi reciproce la un număr de linii, Garwood, Weber, Lambert şi Alexander constată că modificările în conţinutul de ulei la hibrizii reciproci sunt importante, sporind cu circa 3% faţă de hibrizii direcţi. Diferenţele constatate sunt determinate de mărimea embrionului, de conţinutul în ulei din embrion şi de distribuţia acizilor graşi în bob. Modificările amintite se datorează formei parentale materne. Curtis şi Leng au dovedit necesitatea selecţiei în direcţia măririi embrionului, în vederea sporirii conţinutului de ulei în bob. Pentru aprecierea capacităţii de transmitere a elementelor biochimice care condiţionează calitatea, de mare importanţă este analiza efectelor aditive, precum şi analiza genetică a formelor parentale. Widstrom şi Jellum propun cercetarea determinismului genetic şi ereditatea conţinutului de acizi graşi după metoda analizei unui singur bob. Se constată o acţiune aditivă predominantă a conţinutului acizilor palmitic, oleic şi linoleic, în timp ce sursele variaţiei aditive şi de dominanţă sunt aproape de importanţă egală pentru acidul stearic. Cercetările întreprinse de Poneleit şi Bauman scot în evidenţă o serie de date privitoare la ereditatea conţinutului de ulei 46 Februarie 2015

la porumb. Astfel, varianta genetică aditivă este semnificativă în cazul conţinutului de ulei, iar efectele de dominanţă sunt mici în comparaţie cu cele aditive. Controlul genetic al compoziţiei acizilor graşi poate fi foarte variabil. Gena dominantă pentru conţinutul scăzut de acid linoleic şi conţinutul ridicat de acid oleic controlează aproape 10-13% din acizii graşi nesaturaţi. Atât conţinutul, cât şi calitatea uleiului sunt influenţaţi într-o măsură mult mai mare de factorii genetici decât factorii de mediu, denotând o eritabilitate mare a acestora. Conţinutul de ulei şi compoziţia acizilor graşi sunt supuse unui control genetic prin loci cu acţiune genică aditivă. Sistemele de ameliorare, selecţia în masă şi recurenţa, folosind varianta aditivă sunt eficace. Pe baza analizei formelor parentale este posibilă pronosticarea distribuţiilor potenţiale ale acizilor graşi în ulei la combinaţiile hibride. Calitatea proteinei este determinată de un număr mare de gene, mai mare decât pentru conţinutul de proteină. Se ştie că numărul genelor care determină formarea diferiţilor aminoacizi, printre care şi triptofanul, leucina, valina ş.a., variază între 6 şi 25. S-a arătat că o mare influenţă asupra calităţii bobului de porumb o prezintă genele mutante o2 şi fl2. Gena o2, care determină endospermul opac, este situată în cromozomul 7, iar gena fl2 în cromozomul 4. Prezenţa acestor gene intervine în calitatea proteinei, modificând conţinutul de aminoacizi, genele o2 şi fl2 având o acţiune pozititivă asupra conţinutului de aminoacizi esenţiali din bobul de porumb. Cercetările efectuate arată că pentru sporirea conţinutului de lizină, acţiunea genelor o2 şi fl2 începe la 20-25 de zile de la fecundaţie, iar maximum de lizină din bob se acumulează la maturitatea completă. În fazele înaintate de vegetaţie, conţinutul de lizină al formelor o2 şi fl2 se apropie de conţinutul porumbului obişnuit. Acumularea lizinei nu are loc în părţile vegetative ale porumbului, din care cauză ameliorarea în vederea sporirii conţinutului de lizină se recomandă să se facă la porumbul pentru boabe. Numeroase cercetări au pus în evidenţă determinismul genetic al altor componente chimice ale bobului (Muresa şi Crăciun). Astfel, pentru formarea amidonului intervine gena dominantă Wx, alături de alte gene complementare, iar dezvoltarea endospermului este condiţionată de gena dominantă Sh. Calitatea sau componentele amidonului sunt, de asemenea, condiţionate genetic. O serie de 3 gene (su, du şi su2) determină formarea amidonului bogat în amiloză

(circa 65% din gene, cea mai activă este gena su2). Genele su şi du acţionează mai bine în colaborare reciprocă. Cele trei gene recesive (su, du, su2), acţionând împreună, activează formarea amilozei în amidonul din porumb, până la 77-78%. Singure, genele amintite nu stimulează formarea de cantităţi mari de amidon, scăzând astfel producţia totală de amidon. Acest neajuns poate fi modificat prin găsirea altor sisteme genetice. Corelaţia negativă dintre conţinutul total de amidon şi conţinutul de amiloză trebuie înlăturată prin metode ştiinţifice genetice de ameliorare. Cercetările întreprinse de către Kramer şi colaboratorii scot în evidenţă variabilitatea însuşirilor fizico-chimice ale hidraţilor de carbon din bobul de porumb sub acţiunea şi interacţiunea genelor recesive: al, du, su1, su2 şi wx, care modifică raportul amiloză/amilopectină. Acţionând în mod izolat, gena a1 determină o sporire accentuată a conţinutului de amiloză, gena su1 (localizată în braţul scurt al cromozomului 4) determină formarea unui endosperm zbârcit, bogat în glicogen, iar gena wx, situată în cromozomul 9 determină formarea endospermului ceros şi acumularea amilopectinei. Şi cercetările întreprinse de Kramere evidenţiază influenţa genei recesive, homozigote în determinarea unui conţinut sporit de amiloză, dar subliniază că acest efect este maximum în prezenţa genelor du, su, su2 şi wx. Spre deosebire de raportul normal de 25% amiloză şi 75% amilopectină din amidonul normal, prezenţa genei wz poate spori conţinutul de amilopectină până la 100% (caracter genetic al porumbului ceros). Sistemul genetic amintit permite obţinerea de hibrizi de porumb bogaţi în amilopectină, folosind genele wx şi du (gena du este situată în cromozomul 10). Acţiunea genei su1 determină formarea de boabe bogate în substanţe zaharate (bob zbârcit), dar această acţiune a genei su1 este şi mai accentuată în prezenţa genei su2. Conţinutul în ulei al bobului de porumb este un caracter genetic ereditar poligenic; pentru ameliorare, interesează genele pentru mărirea embrionului (sediul uleiului), genele pentru conţinutul de ulei şi genele care determină conţinutul diferiţilor acizi graşi. Analizele făcute de Widstrom şi Jellum arată că diferenţele în conţinutul acizilor oleic şi palmitic, la liniile cercetate, au fost controlate de o singură genă. În cazul conţinutului de acid linoleic intervin două sau mai multe gene, una cu acţiune parţial dominantă, iar cealaltă cu acţiune recesivă.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 47

Summit Agro România lansează noutăţile pentru anul 2015 lansând două produse noi: Nagomi (un insecticid performant pentru rapiţă şi cereale) şi Optimol (moluscocid cu o formulare nouă, revoluţionară). Portofoliul de seminţe a fost îmbunătăţit cu hibrizi noi, ultraperfomanţi: la porumb - ZP 488 şi Topola de assuaga (ZP 555), la floarea-soarelui - hibridul MN 11961 (cu tehnologie Clearfield), iar la soia soiurile Dekabig, Eiko şi Fortezza.

Summit Agro România a lansat la data de 29 ianuarie, la Sighişoara, campania 2015 pentru toată gama de produse din portofoliul său (seminţe, îngrăşăminte şi produse pentru protecţia plantelor), în cadrul unui eveniment festiv şi în prezenţa partenerilor din România şi a invitaţilor din alte ţări. Unul dintre segmentele-cheie este cel al produselor pentru protecţia plantelor, ce s-a dezvoltat continuu, iar anul 2015 nu face excepţie, Summit Agro România

48 Februarie 2015

Alexandru Precup, preşedintele Summit Agro România, declară: „Doresc să mulţumesc tuturor partenerilor noştri pentru colaborarea de succes avută în 2014. În anul 2015 ne vom concentra toate eforturile pentru a avea rezultate cel puţin la fel de bune. Unul dintre principalele noastre obiective este să oferim soluţii complete, adaptate cât mai bine nevoilor fermierilor. Alt obiectiv al nostru este să implementăm tehnologii de vârf în cât mai multe ferme şi de aceea îmbunătăţim constant portofoliul nostru de produse.“ Dintre mărcile cele mai cunoscute comercializate în România amintim: Mospilan, Fury (insecticide), Topsin, Yamato, Rovral (fungicide), Nisshin, Targa Super (erbicide), fertilizanţi (Sumistart P, Brassitrel Pro, Last

N), seminţe (porumb ZP 341). Echipa Summit Agro România se extinde şi se consolidează, având în prezent un grup de vânzări format din trei directori regionali (pentru regiunea Centru şi Vest, Sud, Est), ce coordonează directorii de zonă, la care se adaugă şi reprezentanţii tehnici, unul dintre segmentele ce se află încă în curs de dezvoltare. Summit Agro a fost înfiinţată în România în anul 1997 şi face parte din grupul Sumitomo Corporation, cu sediul central în Japonia. Compania Summit Agro România oferă soluţii complete, integrând produse pentru protecţia plantelor, seminţe, atât pentru cultura mare, cât şi pentru legume şi fertilizanţi. Sumitomo Corporation are o istorie ce datează din 1630, este prezentă în peste 150 de ţări, are 700 de sucursale, având un număr de aproximativ 74.000 de angajaţi. Corporaţia desfăşoară activităţi în diferite industrii: industria de metale, transporturi şi sisteme de construcţii, mediu şi infrastructură, media, bunuri şi servicii pentru îmbunătăţirea stilului de viaţă, resurse minerale, energie, produse chimice şi electronice.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 49

Cele mai noi produse de la ADAMA şi Limagrain La sfârşitul lunii ianuarie, peste 50 de fermieri invitaţi la Afumaţi au aflat ultimele noutăţi ale companiilor Limagrain România şi ADAMA Agricultural Solution. Reprezentanţii Limagrain au prezentat portofoliul de hibrizi pentru culturile de porumb şi floarea-soarelui. Noii hibrizi LG 30.369 Limanova din grupa FAO 370, LG 30.430 - FAO 430 şi LG 30.389 FAO 390 asigură stabilitate în diferite condiţii de cultură şi un record de producţie la maturitate. LG 30.325 - FAO 320, LG 30.360 FAO 360, LG 33.30 - FAO 330, LG 33.50 - FAO 360, LG 33.95 - FAO 400, LG 34.75 - FAO 470, LG 35.40 - FAO 530, LG 32.58 - FAO 250, LG 23.06 - FAO 300 şi LG 30.550 - FAO 560 prezintă umiditate scăzută la recoltare, se remarcă prin potenţial şi siguranţă an de an. Pentru porumb siloz, Limagrain oferă fermierilor hibrizi cu o valoare nutritivă excelentă pentru creşterea producţiei de lapte. LG 32.52 - FAO 260, LG 34.90 - FAO 490, Janett - FAO 540, LG 30.311 - FAO 310 şi Shanon - FAO 440 conferă digestibilitate crescută. Toţi cei cinci hibrizi LG fac parte din categoria „Nutriţie Animală“ şi asigură o calitate superioară a silozului din porumb potrivit oricărei ferme. Pentru floarea-soarelui, compania Limagrain are în portofoliu, începând din acest an, noi hibrizi rezistenţi la secetă, cu un plus de producţie - LG 55.42 CL,

50 Februarie 2015

LG 56.31 CL, LG 56.61 CL, LG 56.63 CL, LG 54.52 HO CL şi LG 54.92 HO CL. Prezentarea celui mai nou regulator de creştere omologat în luna ianuarie al companiei ADAMA - Optimus 175 EC - a fost realizată de dna Veronica Ciucă, marketing & development manager at ADAMA Agricultural Solutions. Optimus 175 EC este un regulator de creştere cu formulare concentrat emulsionabil. Substanţa activă este 175 g-L trinexapac-etil. Produsul Optimus® 175 EC este folosit ca regulator de creştere la culturile de cereale de toamnă (grâu, orz de toamnă, secară, triticale). Utilizarea produsului ajută la o recoltare mai uşoară a cerealelor şi la prevenirea căderii plantelor. Substanţa activă trinexapac-etil este absorbită în special prin frunze şi tulpini, iar absorbţia prin rădăcini este relativ limitată. Aceasta este transportată acropetal în plante, mai ales în zonele cu creştere vegetativă rapidă. Trinexapac-etil inhibă biosinteza giberelinei, ceea ce conduce la reducerea alungirii internodurilor de la bază sau a celor superioare, reducând astfel înălţimea plantelor. Acest efect, cumulat cu creşterea diametrului tulpinii, are ca rezultat reducerea fenomenului de cădere a plantelor şi menţinerea unei producţii ridicate la hectar. Se aplică un singur tratament cu Optimus® 175 EC pe o perioadă de vegetaţie. Tratamentul se aplică în stadiile timpurii

de dezvoltare (BBCH 20-30, înfrăţire), conduce la creşterea coroanei rădăcinilor şi previne culcarea plantelor la pământ, în timp ce aplicarea produsului în stadii mai târzii de dezvoltare (BBCH 30-39, începutul împăierii până la apariţia frunzei stindard) reduce lungimea părţii inferioare a tulpinii. Recomandăm ca aplicarea tratamentului să nu se facă înainte sau după îngheţ sau dacă temperaturile din timpul zilei sunt prea ridicate. Aplicat conform recomandărilor şi în condiţii normale de climă, produsul nu prezintă fitotoxicitate ireversibilă faţă de plantele de cultură. Regulatorii de creştere se utilizează pentru a preîntâmpina frângerea tulpinilor, ce are loc în fiecare an, uneori afectând 15-20% din suprafaţa de cereale, ducând la pierderi de recoltă şi la scăderea calităţii acesteia. Optimus 175 EC asigură o stabilitate crescută a culturilor şi reduce riscul frângerii tulpinilor, are cea mai avansată formulare de Trinexapac-etil cu efect constant, este sigur pentru culturi şi uşor de folosit. Asigură profitul fermierului. Formularea optimizată de Trinexapac-etil determină obţinerea rezultatelor optime cu mai puţină substanţă activă per hectar. Optimus este compatibil cu alte produse în tank-mix. Formularea Optimus a fost testată în mai multe variante de tank mix cu trei tipuri de fungicide, două erbicide şi adjuvanţi, în culturile de grâu şi orz. Factorii care influenţează apariţia frângerii tulpinilor şi/sau bazei tulpinii sunt: diametrul coroanei rădăcinii, adâncimea rădăcinii, numărul de lăstari, înălţimea plantei/centrul de greutate, suprafaţa foliară, diametrul tulpinii, grosimea peretelui tulpinii. Toţi aceşti factori influenţează puterea de ancorare, gradul de înfrăţire şi rezistenţa tulpinii. Optimus contribuie la creşterea diametrului tulpinii şi, implicit, la creşterea rezistenţei acesteia cu 28%, astfel încât rezistenţa la frângere a tulpinilor este mult mai mare. În acelaşi timp, Optimus a crescut adâncimea rădăcinii cu 18%, dar şi puterea ancorării cu 13%, reducând astfel riscul frângerii de la baza tulpinii. Optimus 175 EC este un produs simplu şi sigur de aplicat.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 51

Marius Dunca: «44,8% din contravenţii au fost în sectorul produselor alimentare» încălcarea reglementărilor privind protecţia consumatorilor“, a spus Marius Dunca. Din informaţiile puse la dispoziţia noastră de preşedintele ANPC, unii comercianţi au scos la tarabă în 2014 „Telemea de capră“ obţinută din lapte de vacă şi uleiuri vegetale, respectiv „Mozzarella“, în fapt o asociere nefericită între produsul renumit şi un amalgam de uleiuri vegetale, fapte pentru care au fost amendaţi. Mai multe despre controalele ANPC din sectorul laptelui în cele ce urmează.

În 2014, comisarii au descoperit telemea de capră şi mozzarella din uleiuri vegetale. Conform spuselor preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Marius Dunca, raportul de activitate pe anul 2013 a instituţiei pe care o conducere relevă că, din ponderea proceselor-verbale de constatare a contravenţiei aplicate pe domenii, produsele alimentare se situează pe un ruşinos loc I, cu 44,8 la sută din total. Dacă pentru 2013, raportul ANPC este complet, pentru anul trecut documentul este încă în lucru, mărturisea Dunca în intervul acordat revistei „Agrimedia“. Chiar şi aşa, sectorul lapte a reprezentat o zonă de interes pentru comisarii ANPC, astfel că 1.042 operatori economici au fost controlaţi în 2014, constatându-se abateri la 750 dintre aceştia. „Dintre măsurile dispuse de noi amintesc oprirea definitivă şi scoaterea din circuitul consumului uman a circa 472 kg produse, în valoare de 6.300 de lei care erau improprii consumului uman. De asemenea, a fost luată măsura opririi temporare de la comercializare a aproximativ 14,4 tone lapte de consum şi produse lactate, în valoare de 206.000 de lei, până la remedierea neconformităţilor constatate. Nu în ultimul rând, a fost decisă aplicarea a 815 sancţiuni contravenţionale, constând în 505 amenzi contravenţionale, însumând 1.387.750 de lei, şi 310 avertismente pentru 52 Februarie 2015

Care este situaţia contravenţiilor aplicate de ANPC în anul 2013? Ştim că raportul pe anul trecut încă nu este definitivat.

Marius Dunca: Ponderea proceselor-verbale de constatare a contravenţiei aplicate pe domenii este următoarea: 44,8% la produse alimentare, 30,6% la produse nealimentare, 12% la servicii nealimentare, 10% la servicii alimentare, 1,3% la servicii financiare, 0,4% la produse financiare, 0,9% - alte segmente. În cursul anului 2013, prin acţiunile tematice naţionale, au fost controlaţi circa 21.229 de operatori economici, din care au fost sancţionaţi peste 7.534 de operatori economici, valoarea amenzilor fiind de 23.767.500 de lei, iar valoarea produselor neconforme pentru care a fost dispusă măsura de oprire de la comercializare este de 5,5 mil. lei. Din acest total, 5,1 milioane de lei reprezintă valoarea produselor oprite temporar de la comercializare, iar 0,4 mil. lei reprezintă valoarea produselor oprite definitiv de la comercializare.

Dacă s-ar face un grafic privind vârful perioadei de control şi cel contravenţional, aveţi o mai mare activitate vara sau iarna? Acţiunile de control sunt întreprinse de noi în urma tematicilor proprii şi a sesizărilor, respectiv reclamaţiilor venite din partea consumatorilor. Pe produsele alimentare, vă daţi seama că vara, temperaturile fiind ridicate, supraveghem mult mai atent produsele alimentare şi mai ales indicaţiile pe care producătorii le dau şi le înscriu pe etichete: modul de depozitare, termenul de valabilitate etc. Dacă nu sunt depozitate corespunzător indicaţiilor date

de producător, sunt şanse ca produsele să nu mai fie conforme şi atunci, cu siguranţă, din tot anul, vara ar fi segmentul în care noi acţionăm şi sancţionăm mai mult.

Citesc sau nu românii etichetele de pe produse? Care este gradul de informare al consumatorilor în ceea ce priveşte drepturile lor?

Vă pot spune, plăcut surprins fiind, că românii sunt mai informaţi, se documentează înainte de a lua un produs, vor o calitate mai bună şi observ că şi producătorii au înţeles acest lucru şi vin în sprijinul consumatorilor. Să nu uităm - şi asta le spun tuturor producătorilor - eticheta produsului este interfaţa dintre fabricant şi consumator şi majorează sau, dimpotrivă, diminuează crediblitatea sa. În funcţie de ceea ce este înscris pe etichetă şi, dacă s-a înscris ceva pe etichetă şi au fost aduse elemente suplimentare care se regăsesc şi în produs, atunci creşte credibilitatea.

Pentru 2014, care a fost nivelul controalelor şi amenzilor aplicate de ANPC în sectorul lactate?

Potrivit raportului elaborat ca urmare a controlului desfăşurat de comisarii ANPC, în anul 2014 au fost controlati 1.042 de operatori economici, constatându-se abateri la 750 dintre aceştia. Concret, a fost verificată o cantitate de 163 de tone de lapte de consum şi produse lactate, din care aproximativ 27 de tone de produse nu se încadrau în prevederile legale în vigoare. Totodată, au fost prelevate 87 de eşantioane de lapte şi produse lactate, din care, în urma analizelor de laborator efectuate de Laboratorul Larex şi IBA Bucureşti, a rezultat că 26% nu se încadrau în parametrii fizicochimici impuşi sau declaraţi de producători. Dintre măsurile dispuse de noi amintesc oprirea definitivă şi scoaterea din circuitul consumului uman a circa 472 kg produse, în valoare de 6.300 de lei, care erau improprii consumului uman. De asemenea, a fost luată măsura opririi temporare de la comercializare a aproximativ 14,4 tone lapte de consum şi produse lactate, în valoare de 206.000 de lei, până la

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 53

remedierea neconformităţilor constatate. Nu în ultimul rând, a fost decisă aplicarea a 815 sancţiuni contravenţionale, constând în 505 amenzi contravenţionale, însumând 1.387.750 de lei, şi 310 avertismente pentru încălcarea reglementărilor privind protecţia consumatorilor.

Ionel VĂDUVA

Care au fost principalele abateri descoperite?

În primul rând, putem vorbi de neîncadrarea în parametrii fizico-chimici, astfel că 26% din eşantioanele prelevate de produse lactate existente la comercializare prezentau parametri fizico-chimici neconformi, respectiv cu conţinuturi de grăsime lactată, umiditate sau sare diferite faţă de cele impuse prin acte normative sau declarate de producători prin etichetare. De asemenea, vorbim de neîncadrarea în conţinutul de apă prevăzut prin acte normative sau declarat de producători cu afectarea interesului economic al consumatorilor, respectiv neîncadrarea în conţinutul de grăsime impus sau declarat de producători. Aici avem şi un exemplu concret: cazul unor eşantioane prelevate dintr-un lot de „Telemea de capră“, despre care, în urma analizelor de laborator, s-a concluzionat că produsul nu corespunde Reg. CE nr. 1234/2007, în care denumirea de brânză este rezervată numai produselor derivate exclusiv din lapte, astfel produsul analizat fiind un produs pe bază de grăsimi vegetale (nu conţinea grăsimi din lapte), fapt confirmat prin Raportul de Expertizare seria B nr. 001682/13.05.2014, emis de LAREX Bucureşti. Acelaşi raport de expertizare a confirmat faptul că produsul denumit „Telemea de capră“ prezenta gust şi miros străin de natura produsului, respectiv gust de grăsime vegetală. Alte abateri descoperite au fost neîncadrarea în conţinutul de sare impus sau declarat pe ambalaj de producător, neîncadrarea în conţinutul de substanţă uscată, neîncadrarea în conţinutul de proteine, respectiv neîncadrarea în cantitatea netă declarată. Totodată, în 62% din judeţe se comercializau lapte de consum şi produse lactate în afara datei durabilităţii minimale, respectiv a datei limită de consum stabilite de producători, iar 12,6 la sută din cantitatea controlată nu oferea consumatorilor informaţiile obligatorii, unele care să permită alegerea sortimentului dorit. Un alt aspect sesizat a fost utilizarea de denumiri sub care se vând produsele, eronate, incomplete sau alese astfel încât să inducă în eroare consumatorul asupra naturii 54 Februarie 2015

reale a produsului. Conform, raportului de încercare nr. 2188 din 26.06.2014 eliberat de IBA Bucureşti, produsul „Telemea de capră“ nu corespundea denumirii şi compoziţiei declarate, constatându-se prezenţa laptelui de vacă în conţinut. Un alt produs aflat sub cercetări - „Mozzarella“ - avea înscris sub denumirea produsului termenul de „brânză tip“, cu dimensiunea caracterelor mult mai mici faţă de ale produsului, contrar prevederilor HG nr. 106/2002, care nu permite utilizarea sintagmelor „tip“, „gen“ etc. Nu în ultimul rând, alte probleme constatate au fost şi cele de expunere a înlocuitorilor de produse lactate (unele chiar cu denumiri asemănătoare cu cele ale produselor lactate consacrate), alături de produse lactate, în aceleaşi spaţiu frigorific, fără o informare corespunzătoare a consumatorilor, ceea ce induce în eroare consumatorii. 26% din operatorii economici controlaţi prezentau abateri de la prevederile legale referitoare la afişarea preţurilor. Nerespectarea condiţiilor de depozitare şi de comercializare a produselor - comercializarea produselor la alte temperaturi decât cele impuse de producători a reprezentat o altă abatere, alături de practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii la derularea vânzărilor cu preţ redus (oferte promoţionale).

Vrem să susţinem consumul de produse româneşti, dar cum ştim care sunt autohtone şi care sunt importate? De multe ori suntem induşi în eroare de etichete...

Noul Regulament 1169 prevede acest lucru, dar dacă discutăm cu producătorii interni, ei spun că nu vor să scrie pe produsele lor „Fabricat în România“, ci „Fabricat în Comunitatea Europeană“. Eu întotdeauna încurajez şi observ o cerinţă din partea consumatorilor pentru produsele româneşti. Şi pentru că asta se cere, observ că, în ultimul timp, directorii de achiziţie ai supermarketurilor caută produse româneşti. Începem să avem încredere în ele.

În cadrul conglomeratului de control, unde se află în prezent ANPC vizavi de sectorul panificaţie?

În ceea ce priveşte domeniul pâinii şi al produselor de panificaţie, în baza protocolului de colaborare pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale în domeniul depozitării şi comercializării produselor cerealiere şi a produselor de panificaţie încheiat între Ministerul Agriculturii şi

Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătăţii, ANSVSA, Ministerul Administraţiei şi Internelor, ANAF, Consiliul Concurenţei, ANPC, respectiv organizaţiile profesionale ROMALIMENTA, ROMPAN şi ANAMOB, în cursul anului 2014 ANPC a desfăşurat cu caracter permanent controale la peste 9.500 de operatori economici şi care au vizat etichetarea, încadrarea în data durabilităţii minimale şi afişarea de preţuri, constatându-se abateri la peste 6.000 dintre aceştia. Pentru abaterile constatate s-au aplicat amenzi contravenţionale în valoare de 8.494.850 de lei.

Aţi vorbit de calitate, de etichetare, de trasabilitate. Ce facem cu cei din Piaţa Obor, spre exemplu? N-au case de marcat şi nici specificaţii privind produsele comercializate. Aici ar trebui Finanţele să-şi facă datoria. Mai există aşa ceva? Nu au case de marcat?

Asta este realitatea!

Cereţi bon. Nu mai cumpăraţi. Doar în baza bonului fiscal se poate face o sesizare, dacă se va face una spre exemplu la ANPC. Oricum, putem merge într-un control tematic şi atunci vedem de unde au adus produsele aceşti comercianţi sau dacă sunt producători sau nu.

Atribuţiunile ANPC în ceea ce priveşte automatele de lapte.

Funcţionarea şi aprovizionarea automatelor de lapte sunt reglementate prin Ordinul nr. 55/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind condiţiile sanitar-veterinare în care se poate efectua vânzarea directă a laptelui crud prin intermediul automatelor, act normativ aplicat de reprezentanţii ANSVSA. Cât priveşte automatele de lapte, atribuţiunile de control ale ANPC sunt în ceea ce priveşte orarul, cum anume funcţionează aparatul. De calitatea produsului şi de ceea ce se pune acolo se ocupă ANSVSA. Nu ne putem călca pe picioare unul pe celălalt. În ceea ce priveşte atribuţiunile de control ale ANPC asupra automatelor de lapte, aceste aparate trebuie să aibă afişat la vedere obligatoriu telefonul consumatorului - 021/9551. Apoi, noi controlăm dacă sunt afişate toate informaţiile necesare de care un consumator are nevoie - cum poate fi folosit aparatul de către un cumpărător (cel fără operator), operatorul economic fiind obligat să afişeze inclusiv numele firmei, un telefon de contact, lucrurile esenţiale.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 55

În perioada 3-6 februarie 2015, membrii departamentului Marketing şi Vânzări MEWI au participat, în două locaţii diferite - Orţişoara (Timiş) şi Stoeneşti (Giurgiu) -, la prezentările susţinute de dl Kurt Glück, director de marketing Horsch. Lucrează de 31 de ani în companie, adică de la începuturile acesteia, şi, o dată pe an, susţine traininguri în majoritatea ţărilor unde Horsch îşi distribuie produsele. Cu această ocazie ascultă şi vocea fermierilor, deosebit de importantă pentru crearea unor utilaje ce satisfac nevoile clienţilor, şi, totodată, clarifică unele probleme ale reprezentanţilor locali. Maşina autopropulsată de erbicidat Horsch Leeb 330 PT, prezentată ca prototip la Agritechnica 2013

Produsele Horsch în 2015 În traducerea lui Constantin Curcă, reprezentantul companiei pentru România, echipa MEWI a avut parte, în asentimentul general, de „cea mai bună şcolarizare la care a participat vreodată“, aflând multe lucruri interesante despre Horsch, în general, despre tehnologia de prelucrare a solului şi de semănat, despre protecţia plantelor, şi totodată, despre noutăţile din portofoliul firmei. Începând din septembrie 2015, Horsch va avea, la Schwandorf, o clădire nouă doar pentru departamentul marketing (o sală de expoziţii, o sală pentru traininguri, birouri), ce va găzdui cei 30 de membri ai acestuia, responsabili pentru toată Europa. Atunci când a trebuit să le explice celor 1.000 de angajaţi ai companiei de ce este nevoie de o clădire nouă pentru doar 30 de oameni, dl Kurt Glück a argumentat astfel: „Marketingul este cel care seamănă. Trebuie să convingă oamenii, pentru ca vânzările să fie posibile. Dacă vânzătorii nu au rezultate, înseamnă că marketingul a semănat prea puţin“. Horsch are, în Germania, trei fabrici, 30% din producţie realizându-se în Schwandorf, 60% în Ronneburg (utilaje pentru prelucrarea solului şi semănăt) şi 10% în Landau (utilaje pentru protecţia plantelor). În ceea ce priveşte vânzările companiei, 56 Februarie 2015

anul 2014 a adus o scădere cu 8% faţă de 2013, datorată, în principal, „prăbuşirii pieţei din Franţa“, a doua mare ţară, după Germania, unde firma îşi desface produsele, şi faptului că anul trecut a fost unul ploios în toată Europa. Scăderea cu 30% a vânzărilor din Franţa a avut drept cauză eliminarea subvenţiilor pentru achiziţionarea de utilaje noi, într-o ţară în care fermierii îşi schimbau utilajele o dată la doi ani... În România, s-a înregistrat o creştere a vânzărilor de produse Horsch cu 9% faţă de 2013, ţara noastră reprezentând 5% din total. Obiectivul principal pentru 2015 este promovarea şi vânzarea utilajelor pentru protecţia plantelor, astfel încât, până în 2020, valoarea rezultată din comercializarea produselor Horsch Leeb să atingă cifra de 200 de milioane de euro. Cel mai bine vândut produs al companiei este semănătoarea Pronto, care ocupă o pondere de 39% din totalul vânzărilor,

urmat de discul scurt Joker, 20%, şi de cultivatorul Terrano, 16%. În ceea ce priveşte utilajele pentru protecţia plantelor, pe primul loc în vânzări se află, cu 47%, autopropulsatele Leeb PT, urmate de Leeb GS8, cu 25%.

Noutăţile anului 2015 Joker CT

Un disc scurt mic, cu prindere în trei puncte, cu diametru de 52 cm la discuri (la fel ca la RT), cu lăţimi de lucru cuprinse între 3 şi 6 metri. Este prevăzut cu un tăvălug nou, cu diametrul de 60 cm, ieftin şi stabil. I se pot adăuga greutăţi suplimentare, deoarece fiind uşor, astfel poate fi folosit la tractoare de puteri mai mari: pentru Joker 3 şi 3,5 - 360 kg; pentru 4, 5 şi 6 CT - 400 kg.

Joker RT

Vine în trei modele - RT Classic, RT şi HD. RT este cu 200 kg mai greu pe fiecare metru al lăţimii de lucru, pătrunzând în sol mai adânc decât RT Classic. Cu cât

(IFRS)

Pronto

Joker

Terrano FX

Unităţi vândute în 2002

Unităţi vândute în 2007 (anul apariţiei)

Unităţi vândute până în 2014

10.356

5.926

12.500

www.agrimedia.ro

Semănătoarea Maestro

este mai lung, cu atât devine mai stabil, iar motorul tractorului funcţionează mai silenţios. Poate suporta o combinaţie cu o semănătoare. Este recomandat pentru lucrări în adâncime şi soluri tari. Discurile la RT şi RT Classic au diametrul de 52 cm şi lăţimi de lucru de până la 5,75 m (6 metri cu limitator). Versiunea HD (cu variante constructive cu lăţime între 6 şi 8 metri) are diametrul discurilor de 62 cm şi bare de nivelare, dislocând solul la suprafaţă, însă pătrunzând în sol până la 10 cm. Recomandarea specialistului: la culturile de rapiţă trebuie făcută prelucrarea superficială a solului după răsărirea platei (după recoltat); dacă se lucrează în profunzime (la 20 de centrimetri pătrundere în sol), se îngroapă sămânţa, care va răsări ulterior.

Terrano FX

Un utilaj universal, ce nu trebuie să lipsească din nici o fermă de 300-400 hectare. Nou la acesta este vârful cu două şuruburi de siguranţă al sistemului de cuţite MulchMix.

www.agrimedia.ro

Terrano FM

Noutatea la acest cultivator este că va beneficia de reglare hidraulică în timpul deplasării.

Semănătoarea Pronto 6 DC

La cel mai uşor utilaj de semănat existent în prezent, dar totodată robust datorită cadrului de bază perfect drept, i se vor monta brăzdare complet noi, gândite de la zero, după un model din industria auto. Acestea vor arunca sămânţa în faţă, nu înapoi, ca până acum. De asemenea, vor avea un alt răzuitor, fix, la rolele de tasare.

După discuţiile avute cu un fermier din România (!), cei de la Horsch au efectuat teste legate de presiunea de apăsare pe brăzdar şi au constatat că există diferenţe de până la 30% între producţiile la hectar obţinute pe acelaşi teren şi cultură, în funcţie de valoarea acestei presiuni (300 kg maxim - 200 kg - 100 kg). Setarea hidraulică a presiunii pe brăzdar se face prin intermediul dispozitivului de comandă Drill Manager, direct din cabina tractorului, senzorul de pe roată semnalând schimbările de presiune.

Maşini şi utillaje pentru protecţia plantelor Leeb GS (tractate) şi PT (autopropulsate)

Produsele realizate începând cu 2011 împreună cu compania Leeb vor avea sistemul Boom Control Pro, o versiune îmbunătăţită a sistemului premiat cu argint la Agritechnica 2013. Acesta are cinci senzori care semnalează permanent poziţia lănciilor şi face posibil ca la plantă să ajungă mai multă substanţă fitosanitară, plasând-o la 25-50 cm deasupra acestora.

Februarie 2015 57

Directorul general al NHR Agropartners, Monika Puiu, precizeaza că reţeta succesului în afaceri este dată de filozofia companiei de a oferi produse de calitate şi configuraţii bogate ale maşinilor. Aceste calităţi au fost apreciate atât de fermieri, cât şi de conducerile firmelor producătoare. Cu toate că anul agricol 2014 a fost greu, NHR Agropartners a stabilit un nou record de vânzări.

Monika Puiu: «NHR Agropartners a stabilit un nou record de vânzări» Cum a fost anul 2014 pentru NHR Agropartners?

Mulţumită unei echipe dedicate, unor mărci puternice şi unor clienţi fideli, NHR Agropartners a bătut recordul de vânzări în anul 2014. Vânzările de maşini au crescut cu aproximativ 18% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, în special datorită unei cereri mari de tractoare în prima jumătate a anului 2014, urmată de o mare cerere de combine în a doua jumătate. În ciuda preţurilor scăzute la cereale, ca şi unor condiţii dificile de recoltare, NHR Agropartners a obţinut o rată de creştere a vânzărilor de tractoare New Holland de aproape 23% faţă de anul precedent şi o uşoară, dar stabilă creştere a vânzărilor de combine. La maşini de recoltat ne-am confruntat cu o cerere mare la sfârşitul trimestrului II şi în tot trimestrul III din 2014, pe care am putut să o onorăm cu profesionalism graţie echipei de peste 100 de ingineri de service şi echipei logistice disponibile aproape zi şi noapte pentru a rezolva cererile.

Ce soluţii aţi folosit pentru acestă creştere a vânzărilor?

Filozofia noastră, de a oferi produse de calitate şi configuraţii bogate ale maşinilor, 58 Februarie 2015

a fost apreciată atât de fermieri, cât şi de conducerile firmelor producătoare. În mod explicit, Carlo Lambro, preşedintele companiei New Holland, apreciind rezultatele obţinute an de an de NHR Agropartners şi colaborarea dintre firmele noastre, doreşte să extindă şi mai mult parteneriatul nostru şi oferta New Holland de tractoare şi combine, spijinindu-ne în promovarea celor mai noi modele pe piaţa românească în 2015. Toate departamentele au fost întărite cu personal suplimentar, pentru a garanta partenerilor noştri un nivel de servicii din ce în ce mai bun. Creşterea vânzărilor a fost motivată şi de finanţările atractive oferite, dar şi de pachetele de utilaje, care au făcut ca fermierii să considere atractive investiţiile la momentul când au fost lansate promoţiile respective.

Ce aşteptări aveţi de la anul 2015?

Parteneriatul nostru cu principalii producători a fost reînnoit şi vom continua să creştem prezenţa noastră pe piaţă cu un portofoliu de produse mai cuprinzător. La data de 13 martie 2015 vom deschide oficial noul sediu construit în judeţul Călăraşi şi în luna aprilie vom inaugura

noul sediu de la Roşiorii de Vede, iar în alte zone ne vom muta în sedii mai bune, aflate mai aproape de partenerii noştri. De asemenea, pregătim noi pachete atractive de maşini şi de finanţări, pentru a motiva fermierii să investească în tehnologii noi, care îşi vor arăta eficienţa. Pentru sezonul 2015 vom avea un număr mare de modele noi care vor intra pe piaţă, aproape toate combinele New Holland vor fi de ultimă generaţie, la fel şi tractoarele. Pentru pregătirea solului vom oferi câteva produse noi, dar mai ales îmbunătăţiri la maşinile deja cunoscute şi suntem pregătiţi pentru o nouă provocare în 2015. Majoritatea maşinilor au fost deja precomandate din 2014 pentru a asigura disponibilitatea lor în sezon şi dorim să fim partenerii dvs. din nou în 2015 şi în anii ce vin. NHR Agropartners este o companie detinuta integral de VA Intertrading Aktiengessellschaft (VAIT) din Austria şi este activă în distribuţia maşinilor agricole şi servicii postvânzare din 2001, când New Holland a vândut NHR Agropartners câtre VAIT. De atunci, compania a crescut de la 7 la aproape 200 de salariaţi şi deţine 11 filiale proprii în România. Şi nu ne vom opri aici!

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 59

La amplasarea culturii căpşunului se va ţine cont de cerinţele acestei specii faţă de factorii de mediu. Pentru cultura căpşunului, după cum prezintă M. Diaconeasa, A.A. Baciu şi Mirela Iliescu, se alege un teren plan sau cu o uşoară înclinaţie, care asigură scurgerea apelor în exces. Este bine că locul să fie apărat de o pădure, de perdele de protecţie sau plantaţii de pomi. Căpşunul poate valorifica bine spaţiile libere dintre rândurile de pomi din plantaţiile tinere, fără a dăuna culturii principale, adică pomilor.

Tehnologia înfiinţării plantaţiilor de căpşun Deoarece este o cultură foarte intensivă, căpşunul necesită soluri cu fertilitate naturală ridicată, uşoare, permeabile, mecanizabile şi prevăzute cu sistem de irigare (în special în zonele secetoase). Cele mai corespunzătoare soluri sunt cele cu textură luto-nisipoasă, lutoasă sau argilo-nisipoasă, cu un conţinut în humus peste 1% şi pH-ul cuprins între 5,6 şi 7. În zonele cu precipitaţii sub 600 mm, instalarea sistemului de irigare devine obligatorie. Pentru a preveni deprecierea calitativă a fructelor în timpul transportului, terenul trebuie să fie situat cât mai aproape de o şosea asfaltată, cale ferată sau centru populat.

Planta premergătoare - cele

mai bune plante premergătoare pentru cultura căpşunului sunt: legumele care se recoltează devreme (varza, morcovul, ridichea de lună), păioasele (orzul, grâul, ovăzul). Nu este indicată înfiinţarea plantaţiilor de căpşun după premergătoare ca: usturoiul, ceapa, castraveţii, tomatele, cartoful, vinetele, ardeiul, din cauza bolilor comune 60 Februarie 2015

cu căpşunul, şi nici după porumb, din cauza afidelor de rădăcină.

Lucrări tehnologice de înfiinţare a culturii căpşunului

După recoltarea plantei premergătoare, dacă terenul prezintă slabe denivelări, pentru a evita stagnările de apă se face nivelarea de întreţinere. Lucrarea se realizează prin două treceri cu nivelatorul NT-2,8, existent în dotarea legumicultorilor. Pregătirea corespunzătoare a terenului, factor foarte important în reuşita acestei culturi, cuprinde următoarele operaţii: fertilizarea, dezinfecţia solului, arătura adâncă şi mărunţirea arăturii.

Fertilizarea - urmăreşte asigurarea

în optim a elementelor nutritive, condiţie necesară ţinând cont de caracterul atât de intensiv al culturii căpşunului, care poate da producţii de peste 25 t/ha în primul an după plantare. Fertilizarea se face cu 60 t/ha gunoi de grajd, 500 kg/ha superfosfat şi 600 kg/ha sare potasică. Îngrăşămintele

vor fi încorporate în sol cu puţin timp înainte sau o dată cu arătura, pentru a fi valorificate mai bine de plante (Maria Ceauşescu şi colaboratorii). Deoarece căpşunul tolerează mai greu clorurile (sarea potasică), dacă este posibil se foloseşte sulfatul de potasiu (150-200 kg/ha). Conţinutul în substanţă activă a sulfatului de potasiu este de 45-50%, iar al sării potasice de 30-35% (Gr. Mihaescu). Îngrăşarea în exces poate provoca creşterea luxuriantă a frunzelor şi stolonilor, în detrimentul fructificării, şi de aceea este indicat ca gunoiul de grajd să se aplice la planta premergătoare.

Dezinfecţia solului - se face

în funcţie de frecvenţa speciilor de dăunători din sol. Pentru combaterea viermilor albi, viermilor-sârmă etc. se vor folosi substanţele indicate de specialiştii fitopatologi. Dacă solul este infestat cu nematozi, se vor aplica nematocide indicate prin buletinul de avertizare Aceste produse se administrează o dată cu îngrăşămintele.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 61

Arătura - se execută la adâncimea

de 28-30 cm şi, o dată cu aceasta, se încorporează şi îngrăşămintele aplicate culturii. Terenul desfundat, fertilizat şi eventual dezinfectat se mărunţeşte şi se nivelează prin 2-3 treceri cu grapa cu discuri, cu combinatorul, eventual cu freza. Pregătirea terenului trebuie astfel făcută încât la momentul plantării solul să fie afânat până la adâncimea de 12-15 cm şi cât mai bine nivelat. De calitatea acestei lucrări depinde, în bună măsură, prinderea plantelor.

Plantarea stolonilor - epoca

de plantare a căpşunilor în România este determinată în primul rând de umiditatea solului şi a aerului. Înfiinţarea culturii, respectiv plantarea stolonilor se poate face primăvara, vara timpuriu sau toamna.

Plantarea de primăvară, imediat după dezgheţarea solului până în luna mai (chiar început de iunie), este indicată în zonele nordice şi deluroase, unde toamnele sunt de obicei secetoase, iar primăverile umede, precum şi în regiunile în care stratul de zăpadă se menţine pe sol o perioadă scurtă de timp. Căpşunul plantat primăvara nu rodeşte în anul plantării şi chiar se recomandă ca eventualele inflorescenţe care apar să fie suprimate, pentru a nu influenţa negativ creşterea şi dezvoltarea plantelor şi, în consecinţă, recolta anului următor. Plantarea de vară, în iunie-iulie (putând fi prelungită până la 10 august în zonele sudice), dă rezultatele cele mai bune şi în cultura multianuală, dar numai în condiţii de irigare. Plantarea

de vară în condiţii de irigare trebuie generalizată deoarece prezintă avantaje importante, comparativ cu celelalte două epoci de plantare, şi anume: până la sfârşitul toamnei plantele se dezvoltă viguros şi diferenţiază suficienţi muguri floriferi, încât produc abundent în anul următor. Spre deosebire de plantaţiile clasice (înfiinţarea toamna/ primăvara) care rodesc numai doi ani, primul an fiind fără recoltă de fructe, plantaţiile înfiinţate la începutul verii rodesc toţi cei trei ani; până în iunieiulie, când se plantează căpşunul, de pe terenul respectiv se poate obţine o producţie economică de la o cultură premergătoare, care se recoltează devreme: varză timpurie, ridiche de lună, mazăre, sfeclă, salată, spanac, secară, orz etc., deci este folosit mai intensiv; în afară de aspectul folosirii raţionale a pământului, prin plantarea de vară se reduc şi cheltuielile corespunzătoare lucrărilor de întreţinere a căpşunului după plantare pentru aproape patru luni (martie-iunie). La plantarea de vară se recomandă folosirea stolonilor refrigeraţi. Se pot utiliza şi stoloni recoltaţi direct din câmp în luna iunie (formaţi în anul anterior). Primăvara, stolonilor rămaşi în câmp li se aplică următorul tratament: cosirea plantelor la începutul înfloritului (pentru înlăturarea inflorescenţelor); stropirea cu zeamă bordeleză 0,5% după cosire şi aplicarea a 2-3 udări pentru refacerea frunzelor. Principala problemă a practicării la scară mai largă a plantării de vară în România este reprezentată de dificultatea procurării stolonilor refrigeraţi, precum şi de preţul de cost ridicat al acestora.

Plantarea de toamnă - se face după 15 august, până în a doua decadă a lunii octombrie, şi dă rezultate bune în anii cu suficiente ploi în această perioadă, precum şi în condiţii de irigare. Astfel, pe suprafeţele irigabile, plantarea se poate începe în a doua jumătate a lunii august, iar în zonele secetoase şi cu terenuri fără posibilitate de irigare, ţinând cont de lipsa de umiditate a solului şi aerului în această lună, timpul cel mai potrivit pentru plantare este luna septembrie, iar în zonele de câmpie (sudice şi vestice) cu toamne lungi şi călduroase, plantarea de toamnă poate fi efectuată până la jumătatea lunii octombrie. Atmosfera mai răcoroasă a acestei luni micşorează evaporarea apei din plantă şi sol şi chiar în lipsa ploilor, apa dată plantelor la plantare şi după se păstrează mai mult timp şi ajută efectiv la prinderea răsadului. Pe de altă parte, toamnele lungi, de regulă, din România lasă timp suficient ca plantele să înrădăcineze bine şi să emită rădăcini noi până la sosirea îngheţurilor. Dacă plantarea stolonilor se face până la jumătatea lunii octombrie, apare pericolul ca plăntuţele să nu aibă timp suficient pentru prindere şi înrădăcinare până la venirea îngheţurilor persistente şi, din această cauză, se descalţă spre sfârşitul iernii. Descălţarea constă în dezvelirea unei părţi din rădăcinile căpşunului, prin acţiunea alternării îngheţului şi dezgheţului asupra solului, care ziua se dilată, iar noaptea se contractă, ceea ce duce la fărâmiţarea şi deplasarea lui de pe rădăcini, sub influenţa ploii şi a vântului. Cu cât plantarea de toamnă este făcută mai devreme (în condiţiile asigurării apei în sol), cu atât plantele intră mai fortificate în iarnă şi rezistă mai bine la ger. Astfel, până la sfârşitul toamnei, plăntuţele înrădăcinează bine şi formează rozeta de frunze, dar, în general, diferenţierea mugurilor floriferi are loc în proporţie foarte redusă sau deloc şi, din acest motiv, anul următor plantării este fără rod sau cu o producţie neînsemnată. Pregătirea stolonilor pentru plantare

În anul plantării, preocuparea cultivatorilor trebuie să fie de a asigura o cultură încheiată, fără goluri, sănătoasă şi curată de buruieni. Materialul saditor (stolonii), de a cărui 62 Februarie 2015

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 63

calitate depinde reuşita culturii, trebuie să fie viguros, din verigi superioare, sănătos, certificat de Inspecţia de Stat pentru Controlul Calităţii Seminţelor, produs la ICPP Piteşti-Mărăcineni sau în staţiunile de cercetare şi producţie pomicolă specializate. Pregătirea materialului săditor pentru plantare constă în sortarea acestuia, fasonarea şi mocirlirea rădăcinilor. În cazul plantarii de vară, se îndepărtează toate frunzele, lăsându-se numai una, cea mai tânără.

Victor VĂTĂMANU

Sortarea stolonilor - se

face în două categorii: bun pentru sădit şi bun pentru repicat. Materialul săditor bun pentru plantat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie autentic, să aibă un sistem radicular bogat, cu o lungime corespunzătoare (10 cm), de culoare albă-deschisă, să aibă o rozetă compusă din 3-4 frunze şi mugurul terminal sănătos şi să nu prezinte urme ale atacului de boli şi dăunători. Cel care nu îndeplineşte aceste condiţii este trecut în categoria

„bun pentru repicat“. Repicarea se face în straturi care trebuie amplasate pe un sol uşor, îngrăşat în prealabil şi acoperit cu un strat de 4-5 cm de nisip de rău. Plantele se aşază la 3-4 cm distanţă pe rând, iar între rânduri se lasă 10 cm. Timp de 4-6 zile plantele se umbresc. Pe un metru pătrat intră 250-300 de plante. Straturile se menţin umede până la dezvoltarea bună a sistemului radicular, care durează aproximativ 2-3 săptămâni.

Fasonarea - constă în îndepărtarea resturilor de filamente şi frunze uscate. Se lasă 1-2 frunzuliţe sănătoase, situate central. În general, rădăcina nu se scurtează decât dacă depăşeşte lungimea de 8-10 cm. Mocirlirea - condiţionează în mare măsură prinderea la plantare şi, implicit, realizarea unei culturi fără goluri. Pentru a adera bine la rădăcini, mocirla trebuie să fie suficient de consistentă. Amestecul este format din părţi egale de pământ galben, balegă proaspătă de bovine şi apă, astfel încât să se obţină

un terci de consistenţa smântânii. Se recomandă ca în mocirlă să se introducă şi un fungicid, pentru a preveni infectarea rădăcinilor cu diferite boli, şi Azotobacterin sau Silicobacterin, care stimulează emiterea noilor rădăcini, ferindule totodată de atacul fusariozei. Stolonii se miocirlesc individual, încât întregul sistem radicular al fiecăruia să fie cuprins de mocirlă, iar coletul, mugurul central şi frunzuliţele să rămână neatinse (neumezite). În felul acesta, prinderea trebuie să fie 100%, deoarece este stimulat procesul de emitere a rădăcinilor noi, active, care în continuare, pentru o bună perioadă asigură şi substanţele necesare proceselor de creştere. În timpul efectuării lucrării se va avea grijă ca stolonii să nu fie expuşi la soare sau vânt, deoarece mai ales rădăcinile manifestă o mare sensibilitate la aceşti factori. Stolonii mocirliţi se aşază în lădiţe cu care vor fi transportaţi la locul de plantare, unde se acoperă cu rogojini sau cu prelate umectate.

Modificare procedură pentru Măsura 141 din PNDR Pentru a veni în sprijinul beneficiarilor Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR) a modificat şi consolidat metodologia specifică contractării fondurilor europene prin adaptarea manualului de contractare pentru M 141. Astfel, beneficiarii Măsurii 141 - Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă vor depune Notificarea cu privire la modificarea planului de afaceri împreună cu Dosarul Cererii de Plată la sediul Oficiului Judeţean pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (OJFIR), unde aceasta va fi analizată de experţii care instrumentează proiectul. Această îmbunătăţire a fost aplicată pentru a evita posibilele întârzieri în analiza cererilor de plată şi necesitatea încadrării în termenele procedurale pentru depunerea cererilor de plată specifice Măsurii 141, cu scopul ca beneficiarii proiectelor 64 Februarie 2015

să primească plata la timp. Principalul obiectiv al acestei măsuri îl reprezintă creşterea volumului producţiei destinate comercializării, pentru ca fermele de semisubzistenţă să devină viabile din punct de vedere economic, dar şi diversificarea producţiei în funcţie de cerinţele pieţei şi introducerea de noi produse.

Pentru noua perioadă de programare financiară, 2014-2020, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a îmbunătăţit modul de accesare şi de implementare a fondurilor europene, în primul rând prin specializarea personalului pe tipuri de investiţii. AFIR a dezvoltat o abordare pe verticală a fluxului procedural, astfel încât un proiect poate fi urmărit în cadrul aceluiaşi departament, de la depunere până la autorizarea ultimei plăţi. Printre măsurile luate privind simplificarea documentaţiei şi a

procedurilor în noul program mentionăm că AFIR implementează sistemul de depunere online a tuturor cererilor de finanţare, dar şi a ofertelor pentru achiziţii specifice beneficiarilor privaţi. O altă îmbunătăţire a sistemului o reprezintă devansarea decontării plăţilor aferente cheltuielilor eligibile. Prin schimbarea procedurilor de organizare a sesiunilor de depunere a proiectelor, solicitanţii de fonduri vor putea depune cereri de finanţare pe toată durata anului, cu rapoarte de selecţie lunare sau trimestriale. Astfel, se va reduce perioada de evaluare de până la un an, la cel mult 3-4 luni în noua perioadă de programare. Toate aceste măsuri au fost luate de agenţie în baza experienţei acumulate în programul anterior şi a solicitărilor primite din partea beneficiarilor PNDR, cu scopul de a sprijini în mod real beneficiarii investiţiilor în agricultură şi în dezvoltarea mediului rural.

www.agrimedia.ro

Februarie 2015 65

Înfiinţat în anul 1954, ca laborator al Oficiului de Control al Mărfurilor, LAREX s-a dezvoltat permanent, devenind în anul 1990 Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor. CNIEP-LAREX este o instituţie publică finanţată integral din fonduri extrabugetare, în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului.

Veronica FrumuzachE

LAREX - în permanentă dezvoltare de peste 60 de ani În calitate de organism neutru şi prin hotărâre de Guvern, desfăşoară activitaţi de încercări, expertiză şi certificarea conformităţii produselor. Are în portofoliul său 220 de încercări în diverse domenii şi este acreditat RENAR (organism naţional de acreditare, recunoscut pe plan european şi internaţional) pentru 42 de încercări.

• asistenţă tehnică în vederea elaborării standardelor de firmă; • reţea de laboratoare teritoriale în municipiile Arad, Baia Mare, Constanţa, Galaţi, Oradea şi puncte de colectare probe în Sibiu şi Timişoara.

CNIEP LAREX realizează:

Certificarea de produs este atestarea, de către un organism de certificare de terţă parte, că un produs bine identificat este conform cu caracteristicile definite într-un document de referinţă - standarde de produs sau specificaţii de produs ale producătorilor. Serviciile de certificare a conformităţii de tip a produselor, se realizează pe bază de contracte de certificare cu o valabilitate de 3 ani. Eliberarea documentelor de certificare are loc în urma efectuării unui audit al sistemului tehnologic, a prelevarii probelor şi a verificării caracteristicilor de calitate la parametrii prevazuţi în specificatiile de calitate ale produselor, de către personalul LAREX CERT. În perioada de valabilitate a documentelor de certificare tip se vor efectua două verificări a menţinerii conformităţii produselor, la interval de 8 şi, respectiv, 16 luni de la data eliberării documentelor de certificare.

• o gamă largă de încercări standardizate pentru produse agroalimentare, ape, petroliere şi de origine organică, anorganice, textile, ambalaje şi materiale pentru ambalat; • certificarea conformităţii de tip a produselor de catre organismul de certificare produse LAREX CERT, ce acordă marca de conformitate PRODUS CERTIFICAT LAREX CERT în baza unor scheme de certificare elaborate conform SR EN ISO 17067:2014; • posibilitatea de a verifica parametrii de calitate ai produselor pe care le comercializaţi sau fabricaţi, inclusiv parametri care pot afecta sănătatea sau chiar viaţa consumatorilor; • rigurozitatea unui laborator care efectuează analize fizico-chimice şi microbiologice, acreditat de RENAR; • efectuarea de expertize tehnice; 66 Februarie 2015

Certificarea conformităţii produselor

Schema de certificare LAREX CERT include:

• evaluarea şi supravegherea sistemului calităţii furnizorului; • supravegherea producţiei; • inspecţia eşantioanelor prelevate din stocul aflat la furnizor sau de pe piaţă; • verificarea prin analize de laborator a parametrilor de calitate prezenţi în documentaţia de referinţă a produsului; • analiza dosarului de certificare de către personal specializat, independent de cel implicat în evaluare; • adoptarea deciziei privind acordarea certificării şi a dreptului de utilizare a mărcii de certificare LAREX CERT în baza rapoartelor de evaluare şi de analizare întocmite de personal competent; • supravegherea periodică a conformitaţii produselor şi a utilizării mărcii de certificare. O dată cu emiterea certificatului de conformitate se acordă dreptul de utilizare a marcii de produs „LAREX CERT“. Acordarea mărcii de produs „LAREX CERT“ poate fi utilizată pe documente însoţitoare şi publicitare sau pe ambalajul produselor, în baza regulamentului de marcă.

www.agrimedia.ro

Ianuarie 2013