Revista AGRIMEDIA - Martie 2015 by Agri Media Invest s.r.l.

Ianuarie 2013

Decizii cu impact în agricultură Un eveniment major în desfăşurare luna aceasta este dezbaterea publică a noului Cod Fiscal şi a legislaţiei subsecvente. Acest important act juridic, care include şi opiniile pertinente ale specialiştilor în domeniu, potrivit iniţiatorilor, va determina o relaxare fiscală benefică, atât pentru populaţie, cât şi pentru întreg spectrul economic din ţara noastră, dacă bineînţeles va asigura predictibilitatea şi echilibrele financiare ale ţării. Noul Cod Fiscal reglementează începând cu anul 2016 diminuarea per ansamblu a TVA de la 24% la 20%. De asemenea, bazat pe impactul pozitiv al diminuării TVA la pâine, iniţiatorii noului Cod Fiscal preconizează ca, începând din acest an, aceeaşi obligaţie fiscală să fie diminuată pentru legume-fructe, carne etc. Înlesniri fiscale vor mai fi reglementate şi în ceea ce priveşte impozitarea muncii, a CAS datorat atât de angajator, cât şi de angajat. Mediul economic apreciază că după aprobarea noului Cod Fiscal se impune să fie restructurată, simplificată şi actualizată întreaga legislaţie în domeniul muncii, investiţiilor, taxelor pe construcţiile speciale, accizării, redevenţei şi, nu în ultimul rând, a achiziţiilor publice. La Adunarea Generală a Asociaţiilor Comunelor din România desfăşurată luna precedentă, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a precizat că prin PNDR comitetele locale vor putea beneficia de investiţii în valoare de 8 miliarde de euro. Primarii prezenţi au semnalat însă că insuficienţa personalului angajat

www.agrimedia.ro

la Oficiile judeţene pentru finanţarea investiţiilor rurale este o cauză a întârzierii implementării unor proiecte, implicit a absorbţiei modeste a fondurilor europene. Cu acelaşi prilej, edilii locali au mai semnalat şi faptul că, în conformitate cu actuala împărţire a zonelor defavorizate, unele comune cu potenţial economic scăzut nu se regăsesc în evidenţa MADR, deci nu pot beneficia de punctaje suplimentare pentru accesarea cu prioritate a fondurilor europene. Această anomalie birocratică ar putea fi corectată prin negociere în cadrul Comisiei Europene, la sfârşitul lunii martie. Programul naţional de edificare şi modernizare a căilor de comunicaţie rutiere a fost o prioritate pentru factorii decizionali din ultimele două decenii, fiind în esenţă foarte important pentru revigorarea economiei naţionale. Pe acelaşi plan al importanţei decizionale apreciem că se situează şi necesitatea reabilitării irigaţiilor, a combaterii eroziunii solului, respectiv a alunecărilor de teren, a desecărilor, regularizării albiilor râurilor şi consolidării îndiguirilor. Se estimează că numai pentru reabilitarea irigaţiilor sunt necesare alocări de peste un miliard de euro, însă o parte din aceste fonduri se pot obţine prin subvenţii comunitare sau prin parteneriate public-private de la investitori din spaţiul ex-comunitar. Neglijarea unor investiţii urgente în sectoarele sus-menţionate cauzează anual suferinţe fizice şi materiale pentru mii de familii

afectate de calamităţi, iar pentru stat pagube ce cumulează 2-3% din PIB! Poate este momentul să se acţioneze ferm în acest domeniu, întrucât inundaţiile, alunecarite de teren şi, peste câteva luni, seceta îşi vor arăta şi în acest an efectele nefaste. Este o realitate de necontestat că în baza Legii nr. 247/2005 persoanele vârstnice, care nu-şi mai puteau lucra pământul, erau stimulate să-l arendeze pentru a beneficia şi de rentă viageră agricolă. Astfel, terenurile rămase necultivate mulţi ani erau introduse în circuitul productiv, realizându-se astfel de către asociaţiile agricole şi o comasare a acestora, iar bătrânii noştri pauperi îşi completau astfel veniturile cu o modestă sumă. Potrivit opiniei generale, suspendarea efectelor Legii rentei viagere agricole este o decizie contraproductivă, atât pentru stat, cât şi pentru o categorie defavorizată a populaţiei. Urmând exemplul altor state membre ale UE, cel mai recent fiind cel al Marii Britanii, şi ţara noastră ar putea acredita pe lângă misiunile diplomatice ataşaţi economici specializaţi, care ar prospecta oportunităţile de afaceri în spaţiul desemnat şi ar facilita schimburile comerciale bilaterale ale agenţilor economici din ţara noastră. Trebuie să admitem că în actuala conjunctură a globalizării este mai uşor să produci o marfă, decât să o valorifici profitabil! Simona MUNTEANU Martie 2015

ISSN 2069 - 1238 SC AGRI MEDIA INVEST SRL Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti Tel. 031 / 439.97.46 Tel. / Fax: 021 / 317.05.87 redactie@agrimedia.ro

Editorial

În dialog cu fermierii

80% din sectorul agricol românesc este finanţat de multinaţionale

Anul IX, Nr. 3 / 2015 (96) Martie 2015

APRIL solicită TVA de 9% pentru lapte materie primă şi produse lactate

REDACTOR-ŞEF Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031 / 439.97.46

Agroconnect 2015 - un nou simpozion interactiv marca BASF la Sibiu

Tehnologia de cultură pentru roiniţă (busuiocul stupului) - Melissa officinalis L.

Cadastrul agricol - ştiinţă sau ficţiune?

Horia Cardoş, Agroland: «Vrem să lucrăm cu familii tinere»

Producerea seminţelor de legume în gospodăriile agricole familiale

Timac Agro vine cu o soluţie inovatoare: Top Phos

REDACTORI Ana Mustăţea ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32 Victor Vătămanu redactie@agrimedia.ro 0757.11.09.99 Ionel Văduva ionel.vaduva@agrimedia.ro 0757.11.09.96 Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98 CORECTOR Gabriela Dinţă MARKETING redactie@agrimedia.ro 031.439.97.46 ABONAMENTE ŞI DIFUZARE Oana Neagu 0752.24.25.31 031 / 439.97.46 oana@agrimedia.ro CONCEPT GRAFIC & DTP Bogdan Mareş redactie@agrimedia.ro Andrei Arabolea

SUMAR:

Martie 2015

Agricultura românească: «uriaşul adormit» al Europei Centrale şi de Est

Fertilizarea culturii de porumb în condiţiile pedoclimatice din România

Măsuri chimice pentru combaterea bolilor la plantele agricole

Dosar neonicotinoide. Botănoiu: «Într-o lună vor fi disponibile hărţile cu suprafeţele arabile tratate»

Soia de la Euralis, în 5 idei uşor de înţeles

IPSO Agricultură a adus în România două modele de combină destinate fermierilor mici

M assey Ferguson a prezentat noile tractoare şi combine la Târgul SIMA de la Paris

M EWI a deschis o nouă filială, în localitatea Drajna din Călăraşi

60 64

S yngenta comunică deschis cu clienţii pomicultori despre provocări şi aşteptări L egile creşterii şi forţele ce acţionează asupra creşterii pomilor şi arbuştilor fructiferi

www.agrimedia.ro

Martie 2015

 În dialog cu fermierii

• Consideraţi binevenită diminuarea cotei TVA pentru carn 9% începând abia cu 1 ianuarie 2016? • Va duce această economia românească, în special cea a importurilor neimpo Marian Popa, fermier, lucrează 1.500 ha de cultură mare în zona de nord a judeţului Teleorman:

„O scădere a TVA la produsele de origine animală şi la legumefructe este binevenită. Această decizie nu poate să ducă decât la o scădere a preţului alimentelor pentru populaţie, implicit la creşterea consumului. Cred că Guvernul acesta, mai la disperare sau nu, încearcă să facă şi lucruri bune. Trebuia însă să ia aceste măsuri chiar de acum un an, nu din 2016. La modul general, pentru sectoarele vizate, aceasta este o măsură bună şi îndelung aşteptată. Eu am lucrat şi cu TVA de 18 la sută şi mă consider în momentul acesta neîndreptăţit pentru că eu cumpăr cu TVA şi vând fără, fiindcă lucrez în sectorul vegetal. Fac cerere de recuperare a taxei şi primesc banii după trei luni. Dacă întârzii o zi şi nu plătesc impozit pe salarii sau pe ce mai am eu acolo, primesc penalităţi. Acesta nu este un lucru bun pentru mine. Plătesc şi primesc la trei luni sau la un an uneori. În ceea ce priveşte modificarea de taxe şi impozite, după părerea mea trebuie vorbit mai mult cu societatea civilă, ce anume îşi doreşte. Această decizieşoc a actualului Guvern a venit ca o bombă, subit şi, evident, trebuie analizat ce se va întâmpla după. Sunt convins însă că vor exista persoane pregătite să analizeze ce se întâmplă în economia României cu această diminuare de TVA. Nu ştiu ce a adus bun mărirea TVA în România, mai ales la alimente. Cred că măsurile luate înaine nu au fost gândite profund; decidenţii nu se consultă cu specialişti. Dacă ar fi să ne gândim la acea „albire”, în fapt la câştigarea luptei cu evaziunea fiscală, nu ştiu dacă mişcarea actualului Executiv va avea efectul scontat. Am umblat mult prin Europa şi prin lume şi n-am văzut, dacă m-am dus şi am luat un covrig, în Cehia sau în Germania, să mi se dea şi un bon fiscal de către comercianţii stradali. (...) Românul va încerca să găsească soluţii şi de această dată. (...) Deocamdată este o bulversare generală. (...) Şi spun asta pentru că sunt şi guri rele care spun un lucru: «Are Guvernul bani şi nu i-a cheltuit». Păi de ce? Pune TVA atât ca să facă bani şi nici nu ştie să-i cheltuiască sau poate i-a cheltuit uneori aiurea.“

Martie 2015

Vonica Maniu, fermier, lucrează circa 2.400 ha de cultură mare în judeţul Constanţa:

„Din păcate, nu întotdeauna suntem consultaţi când se iau astfel de decizii (n.r. - sectoarele, respectiv procentele de modificare a taxelor şi impozitelor). Totuşi este bine că ele vor deveni realitate, chiar şi dacă pe rând, aşa cum se gândesc cei care sunt la pupitre (vezi scăderea TVA pe lanţul grâu-făină-pâine şi, din 2016, la carne, peşte şi legume-fructe) (...) Probabil că - nu ştiu foarte exact cum stau cifrele - nu vor putea sau sunt doar nişte zone pe care politicienii încearcă să vadă cum vor sta indicatorii economici în viitor. Este clar că ar fi fost ideal să reducă TVA şi la materia primă din care sunt produse şi apoi comercializate mărfurile finite, dar sunt decizii în care, din păcate, aşa cum am spus, nu suntem întotdeauna consultaţi şi nu se ţine întotdeauna cont şi de părerea noastră. Vom vedea în viitor ce se va întâmpla. Cred că trebuie mai bine aprofundate lucrurile, mai bine precizate, mai bine puse pe hârtie şi mult mai bine prezentate, adică să ştim exact ce plătim, exact ce mâncăm şi preţul corect pe care trebuie să-l plătim pentru ele. Şi aici rolul mass-media este foarte important; este sursa de comunicare numărul 1. Sunt multe taxe şi impozite care, dacă stăm să le analizăm, câteodată sunt prea mari, mai ales pe domeniul acesta de activitate - industria agroalimentară. Este un domeniu specific, cu aplicabilitate diferită faţă de celelalte.“

Marcel Andrei, preşedintele Sindicatului Naţional al Crescătorilor de Ovine şi Caprine din România:

„De ce tocmai în 2016? Pentru că la anul s-ar putea ca acest Guvern să nu mai fie şi atunci povara ar urma să rămână pe umerii altora. Cu toate că, după ultimele statistici, se spune că avem ceva creştere economică, dar, după câte ştim, şi cu scăderea TVA la panificaţie nu s-a încasat ceea ce s-a aşteptat sau să fie diminuată evaziunea. Organele abilitate care trebuie să-i verifice şi să-i controleze pe cei care fac evaziune nu-şi vor face treaba, nu mergem înainte. Ceea ce se va întâmpla cu TVA la carne o să fie... un lucru bun; va beneficia de această

www.agrimedia.ro

ne, peşte, legume şi fructe, de la 24%, în prezent, la scădere a TVA la o albire a zonelor gri şi negre din ozitate de legume şi fructe din străinătate?

Gheorghe Voica, pomicultor, deţinător a 5 ha cu măr, al unei plantaţii cu căpşuni, cireşi şi pruni, respectv al unei pepiniere pomicole în comuna Mărăcineni, judeţul Argeş:

„Acum, că nu s-a luat mai devreme decizia de scădere a TVA la carne, peşte şi legume-fructe, nu mai putem face nimic. Este foarte bine şi de la 1 ianuarie 2016, fiindcă şi aşa este o concurenţă extraordinar de mare şi o presiune economică asupra României, cu preţuri de dumping cu care vin cei din Polonia, din Ungaria şi chiar din Italia. Micşorarea TVA ar trebui să înceapă de la materialul săditor, fiindcă eu, personal, am cumpărat din Olanda portaltoi de măr tip M106 şi M9 şi TVA era de 6 la sută. Mai mult, noi suntem deficitari şi la tehnologii, şi la utilaje, şi la cunoştinţe (...) În cazul nostru, cu o TVA de 24% şi o comercializare a mărului deficitară, spre exemplu, cu un leu kilogramul plus TVA, vă daţi seama că nu rămâne mai nimic din banii pentru dezvoltare şi atunci TVA redusă în sector ar putea duce la diminuarea evaziunii fiscale.În ceea ce priveşte evaziunea, kilogramul de măr, în capătul parcelei, în România, costă 80-90 de bani şi îl vindem cu un 1-1,20 lei kilogramul, păstrat până în martie. Anul acesta nu câştigăm aproape nimic. Mulţi s-au gândit chiar să abandoneze plantaţiile, chiar şi astea puţine care mai sunt, şi cei care vin cu mărfuri se bazează că ţăranul român vinde pe certificat de producător, iar pe lângă el sunt unii care aduc permanent cu tirurile mărfuri şi vând tot pe certificat de producător; ăştia ar trebui să respecte regulile care există în România. Când te duci într-o piaţă de angro, poate să fii prea prost ca să nu vezi care sunt fructele şi legumele din Turcia sau din alte ţări non-UE sau UE şi care sunt vândute pe certificat de producător. Inclusiv prazul este importat. Cea mai mare ruşine a României, moare olteanul de ciudă, îşi muşcă limba - cum să importăm praz din Olanda şi usturoi din China?“

www.agrimedia.ro

Constanin Teodorescu, lucrează 100 ha plantate cu pomi (cireş - 29 ha, 52 ha - vişin, prun - 9 ha, respectiv măr - 10 ha) în judeţul Bacău:

„Diminuarea TVA la carne, peşte şi legume-fructe va fi una pozitivă, sigur că da! Eu sunt unul dintre producătorii de fructe care valorifică marfă atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă şi m-am lovit în mod direct de vreo trei-patru ani acest comerţ ilegal pe care îl practică comercianţii cu transporturile de fructe din ţările vecine, iar eu am fost nevoit să vând aproape în totalitate producţia pe piaţa internă şi pe piaţa externă numai la vedere, transparent, cu TVA. Veniturile mele au fost marcate profund de acest TVA mare, iar faptul că lucrez la vedere, fiscalizat, este un lucru care mă apasă profund. În ceea ce priveşte diminuarea TVA atât în amonte, cât şi în avalul sectoarelor vizate, cumpărarea de inputuri, de combustibil, de substanţe de combatere a dăunătorilor, de material săditor, va avea un efect imediat şi important asupra pomicultorilor; asta dacă s-ar face. Dacă această măsură va fi pusă în practică, va avea un efect foarte bun pentru pomicultori. Din nefericire, pomicultorii nu sunt atât de uniţi şi nu au o formă organizatorică la nivel naţional cum au cei de la carne, spre exemplu, una care să ne facă să fim mai auziţi, mai vocali în privinţa relaţiilor cu autoritatea statului. Este posibil ca, în viitor, să putem avea întâlniri şi puneri de acord între pomicultori, să avem o ieşire mai vizibilă în viaţa economică, astfel încât să ne putem exprima punctul de vedere faţă de reducerea TVA, sau de alte măsuri menite să ne stimuleze în activitatea noastră de producţie (inclusiv faţă de evaziune). Că tot a venit vorba de evaziunea fiscală, ceea ce fac aşa-zişii comercianţi care transportă în mod sigur ilegal, din ţările vecine, fructe şi legume în cantităţi foarte mari şi fac concurenţă neloială producătorilor autohtoni, se simte foarte mult în capacitatea noastră de valorificare a propriei producţii.“

Martie 2015

Ionel VĂDUVA

măsură doar zona de inputuri, nu şi carnea. TVA trebuie să scadă în primul rând la producători! Dar, după câte înţelegem noi la ora actuală, TVA scade la procesator. Practic, va scăde TVA la produse şi, aşa cum ştim bine cu toţii, produsele au «uşoare urme de carne». Cu alte cuvinte, nu va scădea cota taxei pe valoarea adăugată la carne, ci la inputuri. Noi am susţinut mai mult scăderea TVA la lapte, deoarece pentru a creşte un copil ai nevoie de lapte în primul rând, nu de carne. Acolo sunt costuri! Acolo trebuie ajutată populaţia, dar sunt alte interese probabil. La noi ştiţi că nimic nu este întâmplător. Totul este în funcţie de interesele unora sau ale altora.“

Angelo Nicolae, Brise: „Agricultura din România este finanţată în proporţie de 80 la sută de firme multinaţionale“. Reprezentanţii ING spun altceva. Într-o oarecare contradicţie cu spusele şefului de vânzări al ING pentru regiunea nord-est, Cătălin Ursu, care a precizat că în ultimii 5 ani creditele pentru agricultură s-au dublat ca volum, directorul general al Brise Group, Angelo Nicolae, a menţionat recent că mai bine de 80 de procente din sectorul agricol românesc este finanţat de multinaţionalele care activează pe piaţă.

Angelo NICOLAE

80% din sectorul agricol românesc este finanţat de multinaţionale La rândul lor, şi fermierii sunt împărţiţi atunci când vine vorba de finanţare. Unii spun că băncile care pompează în prezent bani în agricultura românească practică o dobândă acceptabilă, în timp ce alţii speră la valori mai mici, comparabile cu cele ale colegilor lor din Europa Centrală şi de Vest. Liantul care a generat acest aflux de informaţii şi opinii a fost suita de conferinţe organizate de BASF la începutul acestui an şi care a culminat cu un eveniment grandios organizat la Sibiu, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de existenţă a companiei germane. Cu ocazia conferinţei de la Sibiu, invitat fiind la dialog de către organizatori pe tema finanţării agriculturii autohtone, Angelo Nicolae a precizat din start că sectorul este slab finanţat, tocmai din cauza băncilor care, pur şi simplu, nu au avut încredere în acest domeniu, care, culmea, a luat amploare în ultimii 5 ani. „Agricultura este subfinanţată tocmai pentru că sistemul bancar nu a crezut în acest domeniu. Suntem cu toţii de peste 20 de ani în sector, iar atenţia către agricultură a venit doar în ultimii 5 ani, când fermierii au început să devină profitabili. Problema este că în acest moment băncile nu înţeleg nevoia fermierului, dinamica business-ului în agricultură şi, dacă te uiţi doar pe un bilanţ şi pe o balanţă, este foate greu să înţelegi de ce are nevoie ca să-l finanţezi“, a spus directorul 8

Martie 2015

general Brise, în condiţiile în care doar cu câteva minute înaintea sa şeful de vânzări al ING pentru regiunea nord-est, Cătălin Ursu, preciza că „în ultimii cinci ani, perioadă în care, per total sistem bancar, creditele au scăzut, în agricultură acestea s-au dublat“. Curentul finanţist provenit din zona multinaţionalelor care activează în agricultură a fost puternic susţinut de reprezentantul Brise. Acesta a punctat (informaţie reală, din păcate) că nu mai puţin de 80 de procente din banii care merg în agricultură provin din zona aceasta. Atitudinea este oarecum de înţeles, în condiţiile în care Brise este distribuitor BASF în România, în sine o companie prezentă la nivel global în peste 200 de ţări. „În acest moment, probabil, agricultura din România este finanţată în proporţie de 80 la sută de firme multinaţionale, aşa cum este şi BASF. Şi asta pentru că, prin intermediul nostru, ca distribuitori, aceste inputuri ajung la fermieri, pentru ca ulterior tot banii din multinaţionale (de la traderi) să vină, să ajute la achiziţia producţiei şi să întoarcă aceşti bani înapoi în circuit. Fără aceste multinaţionale cred că am fi blocaţi, pentru că piaţa locală nu poate să absoarbă această producţie, nu are capacitatea financiară s-o cumpere şi, practic, acesta este acum circuitul care susţine financiar agricultura“, le-a mărturisit Angelo Horaţiu Nicolae

celor prezenţi la evenimentul de la Sibiu. Dacă ar fi să luăm în calcul şi spusele fermierilor, am avea un procentaj de doi la unu în favoarea finanţării sectorului agricol româneasc din zona financiar nebancară şi o orientare nouă - banca agricolă susţinută financiar de Guvern. Practic, nu cu mult timp în urmă, tot la un eveniment BASF, un fermier constănţean cu experienţă vastă şi înainte de Revoluţie puncta că, pentru a avea o dezvoltare continuă, banca ar trebui „să piardă“ în favoarea agricultorului, ceea ce instituţiile financiar-bancare private nu sunt dispuse să facă. Adnan Suliman, proprietarul exploataţiei Cereagro Sena, a precizat că doar o bancă agricolă de stat ar putea să atingă acest deziderat. „Agricultura merge pe credit. Atât timp cât o bancă este privată, n-are niciun interes să piardă în favoarea agricultorului. Ca să-i meargă bine agricultorului, banca trebuie să piardă. Dacă banca nu este de stat, să aibă susţinere de la buget, nu va fi niciodată o bancă agricolă pentru agricultori, în adevăratul sens al cuvântului. Eu am contractat credite în valoare aproximativă de 700.000-800.000 de lei pentru agricultură la dobânzi între 9 şi 13 la sută. Eu văd o bancă agricolă care ar trebui să dea credite pentru acest sector cu dobânzi variind între 4 şi 6 la sută, astfel încât ambele părţi să fie mulţumite“, a spus

www.agrimedia.ro

Martie 2015

Adnan Suliman cu ocazia lansării oficiale în România a produsului Biathlon 4D. O altă viziune a avut însă Cătălin Ursu, reprezentant ING, chiar dacă corect construită din punctul de vedere al comunicării corporatiste a unei bănci comerciale. În discursul său de la Sibiu, acesta a vorbit despre sectorul bancar românesc ca despre un întreg, ca despre o entitate care îşi doreşte să finanţeze din plin agricultura, dar care încă face paşi mărunţi şi greşeli în demersul său. „ING şi, în general, sistemul bancar românesc încep să simtă că potenţialul agriculturii a devenit imens. În acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi că în ultimii cinci ani, perioadă în care, per total sistem bancar, creditele au scăzut, în agricultură s-au dublat. ING, şi cred că şi toate celelalte bănci, priveşte agricultura ca pe un cartof fierbinte; ni-l dorim, dar nu ştim cum să punem mâna pe el. Şi motivele sunt mai multe: este o industrie cu nişte lucruri foarte specifice pe care bancherii, de obicei economişti, nu le simt, nu le înţeleg, fiindcă nu le cunosc. Bancherul trebuie să înţeleagă că sunt şi ani proşti în agricultură. Apoi, există o problemă simplă de logistică - în general, fermierii nu sunt în marile oraşe unde băncile sunt localizate“, a recunoscut oficialul ING. Colegul său Codin Negovan a menţionat, la rândul său, că agricultura este singura industrie în care toţi cei din jurul fermierului îl sprijină, îl finanţează, îl învaţă cum să lucreze cu tehnologii noi, cu inovaţii, fiind de părere că soluţia cea mai simplă de a ajunge la aceşti potenţiali clienţi astfel încât să se dezvolte este ca sistemul bancar să se folosească de cunoştinţele celor care deja sunt lângă agricultori, inclusiv de furnizori, distribuitori de inputuri, traderi ş.a.m.d. „Fluxurile există, însă ele trebuie să vină alături de bancă, iar aceasta să pună banii la bătaie“, a conchis el.

Ionel VĂDUVA

Fermierii tulceni cred că CEC ar fi cea mai bună bancă agricolă. Singura condiţie: să se implice statul!

Întrebaţi de jurnalişti cum ar putea arăta o bancă agricolă dedicată sectorului agroalimentar românesc, una menită să-l finanţeze în condiţii avantajoase, câţiva dintre ei au spus printre dinţi că ar fi vorba de CEC, unica instituţie financiar-bancară cu notorietate şi cu filiale în toată ţara. Singura condiţie este ca statul să pompeze bani în această bancă, astfel încât dobânzile să fie mici. De asemenea, fiind chestionaţi şi pe tema 10 Martie 2015

aportului personal într-o astfel de bancă, cum este şi cazul acţionarilor-fermieri din Rabobank, la unison, cei trei fermieri intervievaţi au spus că nu! Printre ei s-a aflat şi partenerul de afaceri al lui Adnan Suliman, care a dorit să-şi păstreze totuşi anonimatul: „CEC ar fi cel mai indicat. Fiind de stat şi foarte vechi, cu filiale în toată ţara, mi se pare că ar fi cel mai indicat să se ocupe de această treabă, dar nu sub denumirea de bancă agricolă. Să rămână el CEC, că aşa a fost înfiinţat de Cuza. Cel mai important este să aparţină de stat. Deocamdată fermierii nu-şi permit să investească într-o bancă agricolă. Ei nu dispun de subvenţiile altor ţări, astfel încât să poată cotiza într-un astfel de sistem“. Din punctul de vedere al lui Gherghişan Marian, un fermier tulcean din localitatea Dăieni, care lucrează 800 ha de teren arabil, pentru ca o bancă agricolă să existe trebuie ca Executivul să dea dovadă de bunăvoinţă financiară. „Dacă există bunăvoinţă, eu cred că se poate, însă Guvernul trebuie să intervină cu o dobândă care să vină în ajutorul fermierilor, mai mică decât piaţa, totul printr-o bancă agricolă. Asta nu este posibil decât cu ajutorul Executivului. Cine altcineva ar putea să bage pe piaţă bani cu o dobândă subvenţionată? Guvernul! Cum el dă ordonanţe de urgenţă pentru orice, aşa poate să se grăbească şi să găsească soluţia, să identifice sursa financiară pentru o dobândă subvenţionată“, a mărturisit Gherghişan, precizând totodată că în prezent lucrează cu două bănci comerciale de la care a contractat credite de cofinanţare pentru Măsura 121, pe fonduri FEADR. „Dobânda este de 6 la sută pentru creditele mele în euro. Eu consider că această dobândă nu este mare. Spre exemplu, furnizorii de utilaje, dacă vrei să iei un produs de la ei şi nu mergi pe fonduri europene, au programe proprii prin care te subvenţionează şi se ajunge la o dobândă chiar şi de 2,5 procente, dar nu pe fonduri FEADR. În acest caz spun că tu ai de câştigat“. Pe lista fermierilor au fost şi doi pesimişti, în persoana lui Gheorghiţă Rucăreanu şi Marian Preda, ambii din aceeaşi localitate tulceană Dăieni. Primul este de părere că niciodată fermierii nu vor cotiza pentru o astfel de bancă, în condiţiile în care câştigurile se diminuează de la an la an, dar producţia rămâne aceeaşi, fapt confirmat şi de liderul Brise Group. „Nu ştiu dacă poate să fie realizabilă. S-o facă, dar cine? S-o facă fermierii? Ei nu s-ar

aduna să facă o bancă agricolă. Ăştia de la APIA ne taie în fiecare an subvenţia, noi de unde să mai avem bani să contribuim? Dacă ar exista o bancă agricolă, ar trebui să dea creditul cu 2-3 la sută. Am şi eu un credit la bancă, cu dobândă de 6 la sută. Chiar dacă sunt un fermier mai mic, 6 la sută nu mi se pare o dobândă mare, este acceptabilă, însă în 6 ani, dobânda mea este de 13.000 de euro în plus“, a punctat Rucăreanu. O poziţie similară a avut şi Marian Preda. În accepţiunea sa, o astfel de bancă agricolă cu cotizaţii din partea fermierilor ar putea avea succes în alte ţări mai dezvoltate ale UE. Şi el s-a plâns de profiturile din ce în ce mai mici pe care le înregistrează de la an la an. Fermierul tulcean este nemulţumit şi de faptul că dobânda la un credit de cofinanţare pentru fonduri FEADR este prea mare (6 la sută) şi că şi-ar dori ca aceasta să fie la jumătate. „Agricultura românească nu este sprijinită de nimeni. Cum să susţinem noi o bancă agricolă? Ce preţuri am primit anul trecut? Un leu pe kilogramul de floarea-soarelui, la grâu - 62 de bani, iar la porumb - 44 de bani. Această bancă agricolă ar putea fi făcută cu implicarea fermierilor, prin cotizaţiile lor, dar nu în România. Românul este sărac şi nu-şi dă bănuţul pe care îl strânge. Are vreo garanţie că banul acela îl poate lua vreodată? Eu am un credit contractat la bancă în vederea derulării unei investiţii prin fonduri FEADR, dobânda fiind de 6 la sută. Consider că dobânda ar trebuie să fie de 3 procente, astfel încât fermierii să poată face faţă provocărilor sectorului agricol românesc“, a conchis Preda Marian, fermier care lucrează 750 ha în arendă şi proprietate în Dăieni, judeţul Tulcea. Conform celui mai nou raport al Asociaţiei Române a Băncilor, instituţiile de credit din România sunt interesate să susţină economia cu credite. Potrivit sondajului realizat în semestrul I 2014, peste 80% din bănci se aşteaptă la o intensificare a activităţii de creditare în următoarea perioadă, pe fondul anticipaţiilor privind creşterea cererii de credite în mai multe sectoare şi relaxarea parţială a politicilor de creditare în sectoare precum Industria, Tehnologia Informaţiei, Agricultura, Telecomunicaţii, Sănătate şi pe segmentul IMM. Economia României a înregistrat o dinamică pozitivă pentru 3 ani consecutivi. Produsul Intern Brut (PIB) a avansat cu 3,5% în 2013, până la 140 de miliarde euro, pe fondul redresării activităţii industriale determinate de cererea externă şi a creşterii peste aşteptări a producţiei agricole.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 11

Asociaţia Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL) susţine şi face demersuri către toţi factorii decizionali - Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Agriculturii şi Parlamentul României - pentru reducerea cotei TVA la 9 la sută la lapte şi produse lactate.

APRIL solicită TVA de 9% pentru lapte materie primă şi produse lactate Dorin Cojocaru, preşedinte Asociaţia Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL) APRIL supune atenţiei şi solicită completarea proiectului de Cod Fiscal, la pagina 292, articolul 284, lit. g, pct. 6, ce va cuprinde următoarea precizare: (3) litera g - Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri: Punctul 6: lapte crud, lapte pasteurizat, produse şi subproduse lactate, precum şi derivatele acestora. Prin ordin comun al ministrului Finanţelor Publice şi ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale se prevăd codurile NC ale produselor care se încadrează în această categorie. APRIL, ca reprezentant al industriei de procesare a laptelui, consideră că introducerea laptelui şi a produselor lactate între alimentele care vor beneficia de reducerea la 9% a cotei TVA va corecta o mare eroare care s-ar putea reflecta negativ asupra viitorului industriei laptelui din România şi al consumatorilor. Excluderea lactatelor din măsurile de reducere semnificativă a TVA poate crea premisele unei discriminări pentru consumatorii de produse lactate, în special copii, adolescenţi şi populaţie de vârsta a treia, care au cea mai mare nevoie de beneficiile nutriţionale ale lactatelor într-o alimentaţie echilibrată. În condiţiile în care lactatele nu fac obiectul reducerii TVA, s-ar descuraja consumul acestor 12 Martie 2015

alimente esenţiale, având în vedere că sunt principala sursă alimentară naturală de calciu, situaţie de natură a cauza afectarea sănătăţii individuale şi publice. Totodată, excluderea laptelui şi a lactatelor din măsurile de reducere a TVA va perpetua concurenţa inegală între produsele din UE şi produsele româneşti comercializate pe piaţa românescă, concurenţă accentuată după instituirea embargoului impus de Rusia. În prezent, consumul scăzut de produse lactate din România, aflat sub media europeană, şi condiţiile dificile ale pieţei fac ca numărul de fabrici de procesare a laptelui din ţara noastră să scadă continuu. Situaţia dificilă în care se află producţia primară de lapte şi industria lactatelor din România va fi supusă unui nou şoc odată cu desfiinţarea cotelor de lapte, de la 1 aprilie 2015. În condiţiile în care se menţine TVA de 24% pentru lapte, fermierii români vor fi dezavantajaţi în comparaţie cu cei din alte ţări europene, care aplică taxe mai mici, şi acest lucru poate avea consecinţe severe asupra exploataţiilor producătoare de lapte din România, la nivel economic şi social. Acelaşi lucru este valabil şi pentru achiziţiile intracomunitare de produse finite, deci reducerea TVA ar creşte competitivitatea produselor româneşti pe piaţa naţională, intracomunitară şi la export. Scăderea numărului de fabrici de procesare a laptelui din România duce la un dezechilibru grav între cererea şi oferta de lapte produs în fermele româneşti,

ferme în care statul român a investit mulţi bani prin diverse instrumente financiare (ajutoare de minimis, subvenţii şi cofinanţare în proiecte de dezvoltare). Să nu uităm, şi acesta este un lucru foarte important, că procesarea creează valoare adăugată materiilor prime produse în agricultura românească. O agricultură fără industrie este o agricultură retrogradă. Reducerea TVA la lapte şi produse lactate va diminua comerţul cu produse lactate nefiscalizate, va creşte calitatea nutritivă şi siguranţa alimentară pe filiera laptelui, având un beneficiu final semnificativ asupra coşului zilnic al consumatorului român. În concluzie, reafirmăm poziţia noastră care pledează pentru un nivel scăzut al TVA, de 9%, pentru lapte materie primă şi produse lactate şi eliminarea, prin acest mod, a oricărei discriminări între alimente de bază şi, implicit, între consumatori, în condiţiile în care fiecare dintre acestea trebuie să-şi găsească locul într-o nutriţie echilibrată şi să contribuie la starea de sănătate a populaţiei. APRIL este singura asociaţie din industria laptelui din România şi reprezintă peste 75% din cifra de afaceri din această industrie, la nivel naţional (aproximativ 1 miliard de euro). Membrii APRIL colectează şi procesează peste 80% din laptele produs în fermele din România şi vândut prin Cota de procesare lapte deţinută de România la nivel UE (peste 1 milion de tone de lapte/an).

www.agrimedia.ro

Agroconnect 2015 - un nou simpozion interactiv marca BASF la Sibiu La data de 19 februarie, BASF a încheiat caravana simpozioanelor de iarnă cu un eveniment organizat la Hotel Ramada din Sibiu. La eveniment au participat aproximativ 200 de persoane, distribuitori şi fermieri, dar şi jurnalişti din presa de specialitate. Simpozionul a avut o abordare nouă, inovatoare, fiind organizat sub forma unui show interactiv de televiziune, moderat de celebrul realizator tv Cătălin Ştefănescu. Subiectele abordate au fost de maxim interes pentru industria agricolă. Invitaţi de onoare la eveniment au fost domnii Christoph Roehrig, Vice President Crop Protection Central Europe BASF, şi Holger Koch, Head of Development and Registration Crop Protection Central Europe BASF. Jörg Polzin, Head of Business Management Crop Protection Romania, a deschis evenimentul, salutând partenerii prezenţi în sală şi mulţumindu-le pentru colaborarea fructoasă de până acum: „Eforturile dvs., în calitate de fermieri şi distribuitori, sunt cele care au contribuit la creşterea productivităţii în agricultură şi la dezvoltarea impresionantă a pieţei agricole din ultimii ani. Compania BASF este mândră şi recunoscătoare pentru parteneriatul cu dvs. în cadrul acestei poveşti de succes. Astăzi, BASF este lider de piaţă la culturi de câmp şi are o echipă puternică, al cărei rol este acela de a susţine clienţii la toate nivelurile. Evenimentul de astăzi reprezintă o oportunitate pentru echipa noastră de a vă mulţumi pentru încrederea pe care a-ţi avut-o în produsele şi soluţiile BASF. Apreciem parteneriatul cu dvs. Apreciem încurajările dvs. de a îmbunătăţi continuu portofoliul nostru de produse şi de a-l adapta necesităţilor dvs. Conceptul evenimentul de astăzi se bazează pe dialog. Vă invităm să ne împărtăşiţi experienţele şi gândurile dvs., preocupările şi nevoile pe care le aveţi, ideile şi poveştile de succes. Împreună putem construi viitorul pieţei de protecţie a plantelor din România“, a spus Polzin. 150 de ani de BASF şi strategia ce stă la baza noului slogan al companiei - „Noi creăm chimie“ - au fost principalele teme

www.agrimedia.ro

abordate de Christoph Roehrig în cadrul unui dialog foarte interesant cu moderatorul. „Aniversarea BASF nu ar fi putut fi posibilă fără ajutorul partenerilor noştri. Istoria noastră a început acum 150 de ani cu producţia de coloranţi sintetici. Astăzi, compania BASF este lider în industria chimică. Reţeta succesului este aceeaşi astăzi ca şi atunci: o combinaţie între instinctul de a identifica nevoile oamenilor şi creativitatea, cunoştinţele ştiinţifice care ne ajută să facem acest lucru. Sloganul nostru „Creăm chimie pentru un viitor durabil“ reflectă valorile şi principiile noastre strategice. Creăm chimie în toate domeniile noastre de business. Fără ajutorul chimiei, tranziţia către o economie eficientă din punct de vedere al resurselor şi al energiei nu ar fi posibilă. Observăm că domeniul agricol devine tot mai complex: vremea imprevizibilă, evoluţia preţurilor pieţei, resursele naturale limitate vin în completarea faptului că agricultura va trebui să asigure în viitor hrană pentru 9 miliarde de oameni. Prin intermediul unor soluţii creative şi inovatoare, compania BASF încearcă să răspundă nevoilor clienţilor săi pentru a asigura obţinerea unor culturi sănătoase, puternice şi rezistente la factori precum căldura sau seceta“, a declarat Christoph Roehrig. Cea de-a doua rundă de discuţii a avut ca obiect noul regulament privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor chimice şi amestecurilor. Holger Koch, Head of Registration and Development Crop Protection Central Europe, şi Nicoleta Apostol, Country Registration Manager, au explicat ce presupune noul regulament, care sunt principalele diferenţe comparativ

cu vechiul sistem de clasificare, etichetare, ambalare al substanţelor şi amestecurilor şi care sunt principalele informaţii utile pentru fermieri referitor la noul regulament, ce va intra în vigoare începând cu data de 1 iunie. Punctul culminant al serii a fost lansarea produsului Biathlon 4D, noul erbicid pentru cereale. După o scurtă introducere referitoare la produsele şi beneficiile produsului, un remarcabil show multimedia a subliniat importanţa pe care Biathlon 4D o are în portofoliul de produse al companiei. Ultima parte a evenimentului a fost dedicată nevoilor şi problemelor clienţilor. Doi reprezentanţi ai unei instituţii bancare au explicat modul în care sistemul bancar din România susţine domeniul agricol şi care sunt serviciile specifice pe care ING Bank le oferă fermierilor şi distribuitorilor. Dezbaterea finală a fost o discuţie interactivă între clienţi şi reperezentanţii BASF referitor la performanţă în agricultură, poveşti de succes, viitorul agriculturii româneşti în contextul european actual, dar şi despre modul în care compania BASF poate susţine clienţii pentru a fi profitabili şi pentru a-şi dezvolta afacerile. „Produsele BASF şi-au făcut foarte bine treaba şi am ţinut cultura curată de buruieni dicotile şi monocotile până la recoltare. În cazul meu, rezultatele au fost foarte bune, iar colaborarea cu echipa BASF este de excepţie. Utilizez cu succes erbicidele Frontier Forte, fungicidul Duett Ultra, precum şi tehnologia Clearfield. Performanţa se obţine cu multă răbdare, muncă şi perseverenţă. Aşa cum am învăţat de la bunicii şi părinţii mei, trebuie să fii corect, ambiţios şi să faci lucrurile temeinic, pentru că ele sunt moştenirea pe care o lăsăm generaţiilor viitoare“, a spus Marian Popa, unul dintre fermierii invitaţi la eveniment. Evenimentul de la Sibiu a reiterat faptul că BASF susţine fermierii în optimizarea producţiei agricole, oferindu-le expertiză şi lucrând cot la cot cu ei de-a lungul sezonului pentru a-i ajuta să-şi sporească recoltele. Conceptul simpozioanelor pe care BASF le-a organizat în acest an face parte din această strategie. Un concept interactiv, menit să ofere soluţii problemelor cu care se confruntă clienţii. Dezbateri care provoacă. Idei care pun lucrurile în mişcare. Martie 2015 13

Roiniţa este una dintre cele mai vechi plante medicinale care se cultivă pe suprafeţe reduse încă din antichitate. În prezent, după cum prezintă Emil Păun şi colaboratorii, roiniţa se cultivă prin grădini şi în cultura mare pentru prepararea ceaiurilor, iar în unele locuri că plantă meliferă. Roiniţa, în afara calităţilor medicinale, este şi poate deveni o sursă importantă de ulei volatil mult întrebuinţat în industriile parfumurilor, alimentară şi farmaceutică.

Tehnologia de cultură pentru roiniţă (busuiocul stupului) - Melissa officinalis L. De la roiniţă se folosesc frunzele, care conţin circa 11% substanţe minerale. A fost semnalată, de asemenea, prezenţa uleiului volatil (0,10-0,15%), care este compus din aldehide terpenice, ca citralul, sub formele stereoizomerice cis şi trans (cunoscut precum citral a şi b), din geraniol şi nerol. Uleiul volatil mai conţine citronelal, care îi conferă aromă plăcută, alcooli terpenici ca linalool, citronelol (Hermann, Borkowski). Pe lângă uleiul volatil, în frunze mai sunt prezenţi acizii cafeic, clorogenic, protocatechic, rosmarinic (labiatenic) (Hermann), precum şi enzime, o substanţă amară cristalizată, dar neindentificată, taninuri cu acţiune antivirală, circa 12% mucilagii (Dombrodwicz şi Brode), flavonoide, ca ramnazina şi 7-glucozida luteolinei (Viorica Cucu şi colaboratorii). Marea cantitate de triterpene o formează acizii oleanolic şi ursolic (Brieskorn şi Krause). Frunzele au acţiune antispastică, sedativă, coleretică, carminativă, stomahică şi antivirală. Se folosesc în indigestiile postprandiale, în nevroze, în dischinezii biliare şi în colite cronice. Roiniţa creşte în flora spontană a multor ţări din sudul Europei, vestul Asiei şi nordul Africii. La început, flora spontană a fost unica sursă de 14 Martie 2015

materie primă. În prezent, multe ţări din zonele menţionate au introdus specia în cultură. Şi în România, roiniţa se găseşte în flora spontană din zonele sudice şi vestice, unde creşte dispersat pe locuri calcaroase, pajişti şi luminişurile pădurilor de stejar. De mai mulţi ani se cultivă pe suprafeţe mici, cuprinse între 20 şi 50 hectare anual.

Locul în asolament - având în vedere că roiniţa, în funcţie de modul de întreţinere, rezistă pe acelaşi loc 3-8 ani, ea poate fi cultivată în afara asolamentului, alegându-se pentru aceasta cele mai curate terenuri. Ca plante premergătoare, foarte potrivite pentru cultura roiniţei sunt borceagurile pentru masă verde şi fân, leguminoasele timpurii pentru boabe şi cereale. Pentru reuşita culturii planta premergătoare trebuie să lase solul bine structurat şi aprovizionat cu substanţe nutritive şi în mod deosebit curat de buruieni. Solele infestate cu buruieni perene sunt total necorespunzătoare pentru roiniţă. Fertilizarea - nu există cercetări multianuale privind sistemul de fertilizare al acestei specii. În cele ce urmează, recomandările se bazează pe unele observaţii în condiţii de

producţie şi pe analogia cu alte specii înrudite. Roiniţa reacţionează foarte puternic la acţiunea gunoiului de grajd, care se poate administra în doze de 20-25 tone/hectar, dar cu condiţia ca acesta să fie fermentat şi absolut curat de seminţe de buruieni. Lipsa gunoiului de grajd poate fi suplinită prin utilizarea îngrăşămintelor minerale în următoarele doze: azot 50-60 kilograme/hectar substanţă activă, fosfor 40-50 kilograme/hectar substanţă activă şi potasiu 45-50 kilograme/hectar substanţă activă. Cu excepţia azotului, care se administrează primăvara, o dată sau fracţionat, toate celelalte îngrăşăminte se vor administra toamna: gunoiul de grajd sub arătura de bază, iar fosforul şi potasiul se vor încorpora o dată cu ultima discuire. Potasiul se va aplica în cantităţi mici, pentru menţinerea echilibrului substanţelor nutritive şi numai pe solurile sărace în acest element. Dozele de îngrăşăminte minerale menţionate se repetă în fiecare an. Pregătirea solului - se realizează în funcţie de planta premergătoare şi de gradul de aprovizionare a solului cu apă. Astfel, după premergătoare timpurii, în condiţii de umiditate suficientă se

www.agrimedia.ro

Martie 2015 15

execută direct arătura adâncă la 28-30 cm. Se va utiliza plugul în agregat cu grapa stelată. Dacă solul este uscat şi nu se poate executa arătura, imediat după eliberarea terenului, acesta se va discui, pentru distrugerea buruienilor, iar arătura se va executa după prima ploaie. După premergătoare mai târzii, se execută direct arătura adâncă. Însămânţarea directă impune o pregătire minuţioasă a patului germinativ. În acest scop, terenul bine discuit şi nivelat se va pregăti pentru semănat cu ajutorul combinatorului. Ultima lucrare înaintea semănatului va fi tăvălugitul executat cu tăvălugul inelar. În cazul înmulţirii prin răsad, ogorul bine nivelat se discuieşte şi se va lăsa cât mai afânat.

Victor VĂTĂMANU

Modul de înmulţire - roiniţa

se poate înmulţi prin sămânţă, semănată direct în câmp, prin răsad şi prin despărţirea tufelor bătrâne sau prin înrădăcinarea butaşilor verzi. Semănatul direct în câmp este metoda cea mai ieftină de înmulţire, dar se poate aplica numai pe terenuri foarte curate şi în zone cu primăveri umede. Reuşita culturilor semănate direct este condiţionată de modul de pregătire, de uniformitatea patului germinativ şi de prezenţa umidităţii în stratul superficial al solului. Este obligatoriu tăvălugitul terenului atât înainte, cât şi după semănat. Înmulţirea prin răsad este o metodă costisitoare, dar mult mai sigură. Producerea răsadului se realizează în straturi reci, pregătite asemănator celor din legumicultură. Înmulţirea prin desfacerea tufelor îmbătrânite se realizează prin desfiinţarea plantaţiilor vechi, constituind o metodă ieftină, cu ajutorul căreia se pot obţine rezultate foarte bune. Tufele bătrâne se scot cu ajutorul casmalelor sau cu plugul fără cormană. Tufele scoase de despart prin segmentare, se replantează în gropi făcute manual sau în rigole deschise cu ajutorul rariţelor montate pe cultivator. Înmulţirea prin înrădăcinarea butaşilor verzi se practică numai în lucrările de ameliorare pentru multiplicarea rapidă a unor forme foarte valoroase.

Epoca de semănat-plantat

- semănatul direct în câmp se poate executa cel mai bine toamna devreme (septembrie), pentru ca plantele 16 Martie 2015

răsărite să formeze rozeta, sau „sub iarnă“ (noiembrie), pentru ca seminţele să răsară primăvara. Semănatul din primăvară este riscant şi este posibil numai în zonele cu umiditate suficientă. Epoca de semănat pentru producerea răsadului este primăvara devreme. Transplantarea răsadului sau a porţiunilor obţinute prin despărţirea tufelor se execută toamna (octombrie) sau primăvara, imediat ce se poate intra în câmp (sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie).

Distanţa de semănat-plantat - distanţa între rânduri, la semănatul direct în câmp, este de 50-62,5 cm, iar adâncimea de semănat de 0,5-1 cm. În straturi, distanţa dintre rânduri va fi de 15-20 cm, iar adâncimea de semănat de 0,5 cm. Plantatul răsadului la loc definitiv se execută manual, cu plantatorul, pe teren marcat sau cu ajutorul maşinii de plantat răsaduri MPR 4 (6). Distanţa de plantare este de 50-60 cm între rânduri şi 20-25 cm între plante, punându-se în fiecare cuib câte 2-3 fire de răsad. Terenul destinat realizării unei noi plantaţii cu material obţinut prin despărţirea tufelor se va marca în prealabil la distanţă de 60 cm între rânduri şi 30 cm între plante.

Norma de sămânţă-răsad

- la semănatul direct se utilizează 8-10 kg/ha sămânţă, urmărindu-se realizarea unei densităţi de 20-30 plante/mp. Se recomandă a se utiliza ca plantă indicatoare circa 0,2 kg/ha de sămânţă de salată. Pentru realizarea răsadului necesar plantării unui hectar se va utiliza 0,5 kilograme de sămânţă pentru 100 de metri pătraţi de straturi. Pentru un hectar sunt necesare 150.000-200.000 de fire răsad.

Lucrările de întreţinere

- constau în menţinerea curată a plantaţiilor prin praşile şi pliviri repetate. Intervalele dintre rânduri se vor prăşi mecanic, iar între plante manual, cu sapa. Mass recomandă combaterea buruienilor şi pe cale chimică, utilizând erbicidele indicate de către specialiştii agronomi din zonă. Erbicidele se vor aplica imediat după semănat sau înaintea transplantării răsadului. Este bine ca toamna, după ultima recoltare, să se execute, cu ajutorul rariţei, o lucrare de muşuroire a plantelor.

Boli, dăunători, combatere

- atât bolile, cât şi dăunătorii roiniţei sunt practic puţin studiaţi, dată fiind extinderea redusă a acestei specii. Totuşi, culturile de roiniţă sunt atacate de rugină (Puccinia menthae Pers.), care apare sub formă de pete ruginii, în special pe frunze, şi de pătarea brună a frunzelor (Phleospora melissae Desm.), Parisi şi Septoria mellisae Bull.), care produc însemnate pagube prin deprecierea calităţii frunzelor şi prin defolierea prematură a tulpinilor. Combaterea acestor boli este puţin studiată şi de aceea se recomandă aplicarea cu stricteţe a măsurilor de igienă culturală.

Recoltare - epoca de recoltare

În timpul perioadei de vegetaţie, cu excepţia primului an, la plantaţiile realizate prin sămânţă se obţin două recolte. Epoca optimă de recoltare este la sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Prima recoltă se obţine, de regulă, în luna iunie, iar a doua în octombrie. Întotdeauna se va recolta pe timp însorit, călduros şi fără vânt, după ce s-a ridicat roua. Masa vegetativă recoltată se va transporta imediat sub şoproane pentru defoliere, în cazul obţinerii de frunze, sau se va pune la uscat.

Modul de recoltare - recoltarea se execută manual, cu secera, şi numai culturile foarte curate de buruieni se pot recolta cu orice tip de cositoare. Defolierea plantelor pentru producţia de frunze se va realiza numai pe plante proaspăt recoltate, deoarece cele ofilite se defoliază foarte greu. Prelucrarea materiei prime - uscarea - frunzele sau întreaga

masă vegetativă se pot usca atât pe cale naturală, utilizându-se în acest scop toate spaţiile libere, care se vor pregăti pentru această operaţiune, cât şi pe cale artificială, în uscătoare cu aer cald, la temperatura de maximum 35 de grade Celsius. Se va acorda o atenţie deosebită manipulării şi uscării materiei prime, în caz contrar aceasta se va deprecia uşor.

Distilarea - obţinerea uleiului volatil se realizează după metoda distilării cu vapori de apă, una dintre cele trei metode de obţinere a uleiului volatil.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 17

Marius Arthur URSU

Până la declaraţiile oficiale ale lui Liviu Dragnea, la ANCPI funcţionează Omerta în ceea ce priveşte informaţiile despre realizarea cadastrului agricol. Şeful de la cadastru, Marius Arthur Ursu, a refuzat cu obstinenţă să furnizeze presei de specialitate informaţii legate de transpunerea în realitate a promisiunii de realizare a cadastrului agricol gratuit. Şi asta chiar dacă în ultimii ani a existat o intoxicare masivă din partea guvernanţilor cu aceleaşi câteva detalii despre o activitate care ar urma să fie reglementată prin Programul naţional pentru cadastru şi carte funciară (PNCCF) 20142023, una imperios necesară pentru trecerea cu succes de la sistemul de plăţi directe pe suprafaţă în agricultură la cele unice (per fermă).

Cadastrul agricol - ştiinţă sau ficţiune? Forţând lucrurile, am putea înţelege oarecum temerea directorului general al ANCPI de a vorbi despre cadastrul agricol înaintea şefului său pe linie ierarhică, Liviu Dragnea, ministrul Dezvoltării. Nu înţelegem însă reticenţa acestuia din urmă de a da din timp mai multe detalii despre un proiect amplu, de a forţa intrarea în legalitate a El Dorado-ului existent în sectorul imobiliar, în special cel din zona terenurilor arabile (am încercat să-l contactăm telefonic pe Liviu Dragnea de zeci de ori în ultimele 12 luni pentru a discuta pe tema în cauză, dar fără succes însă). „Prefer ca pe subiectul hotărârii privind aprobarea Programului naţional de cadastru şi carte funciară pentru perioada 2014-2023 (...) să discut după ce va fi adoptată, adică în cel mai scurt timp, în lunile următoare. Şi spun în cel mai scurt timp pentru că la niciun proiect legislativ, fie că vorbim de o ordonanţă de urgenţă, fie de o hotărâre de Guvern, nu poţi spune că ai o dată exactă“, a spus Ursu, precizând totodată că nici pentru una dintre cele mai cunoscute emisiuni de televiziune difuzate pe un post naţional nu a dorit să comenteze subiectul cadastrului rural înainte de o „conferinţă oficială“ pe care Liviu Dragnea ar urma s-o susţină în perioada următoare. Menţionăm că despre cadastrul agricol se tot vorbeşte de cel puţin doi ani de către unii membri ai Cabinetului Ponta. 18 Martie 2015

Această atitudine de tip Omerta a şefului de la Cadastru (una des întâlnită în zonele din sudul Italiei, cum ar fi Sicilia, Calabria, Campania, unde organizaţii criminale ca Mafia, 'Ndrangheta şi Camorra sunt puternice. O definiţie comună este „codul de tăcere“) nu este justificată, poate şi pentru că bugetul total estimat al Programului naţional pentru cadastru şi carte funciară (PNCCF) 2014-2023 va genera costuri de aproape 4,390 miliarde de lei. Contribuabilul român ar trebui să ştie pe ce se duc aceşti bani din timp, nu când vor politicienii. Din acest total, potrivit spuselor lui Liviu Dragnea, în Programul Operaţional Regional (POR) pentru următorul exerciţiu financiar ar urma să fie prinsă suma de 313,6 milioane de euro pentru realizarea cadastrului rural, „suficientă pentru a face aceste măsurători“. Cu ajutorul banilor europeni prinşi în proiect va fi realizată şi o hartă vectorială ce va conţine limitele imobilelor în intravilan, precum şi a tarlalelor în extravilan, pentru o suprafaţă de aproximativ 15 milioane de hectare. Că este nevoie urgentă de un cadastru rural realizat la nivelul întregii ţări recunoaşte, de această dată fără reţineri, acelaşi director general al ANCPI, cadastrarea şi intabularea terenurilor trebuind să se încheie în 2018, pentru ca fermierii să poată dovedi că exploatează terenul sau au ferme de animale şi să beneficieze de subvenţii: „Actualmente, în România, din totalul imobilelor pe care le

avem doar 18 la sută sunt înscrise în cartea funciară, iar pe zona agricolă probabil 15 la sută. Este necesar cadastrul pentru că, aşa după cum vedeţi şi dumneavoastră, de la 1 ianuarie 2018 se pare că nici fonduri europene nu vor mai putea fi accesate dacă terenurile nu sunt înscrise în CF“, a mărturisit Marius Arthur Ursu, la insistenţele noastre. Cum era normal, am cerut mai multe detalii cu privire la aceste cifre lacunare. Din păcate, răspunsul a venit sec: „Avem şi situaţia separată pe intravilan şi extravilan, nu o am acum la îndemână, dar există şi separare pe intabulare ca teren agricol sau rural, în mare parte, şi ce înseamnă pe zona urbană. Aşteptăm conferinţa de presă a ministrului Liviu Dragnea“. La fel de greu digerabile sunt şi afirmaţiile lipsite de conţinut, dar constante ale miniştrilor Liviu Dragnea şi Daniel Constantin, chiar şi ale premierului vizavi de subiectul în cauză, în condiţiile în care în proiectul de hotărâre privind aprobarea Programului naţional de cadastru şi carte funciară pentru perioada 2014-2023 şi modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, cu modificările ulterioare se precizează clar: „În continuare, în mediul rural românesc, înregistrarea sporadică a proprietăţilor constituie un impediment

www.agrimedia.ro

Martie 2015 19

pentru dezvoltarea agriculturii, ce se poate realiza prin comasarea terenurilor, aspect determinant pentru atragerea investitorilor. Situaţia actuală constând în procentul redus de înregistrare a proprietăţilor conduce la dificultăţi în tranzacţionarea acestora şi la accesarea pieţei creditelor, iar piaţa imobiliară din mediul rural este, în consecinţă, lipsită de dinamică şi perspective. Iniţierea şi implementarea proiectelor de investiţii şi crearea exploataţiilor agricole mari este lentă“. Pe hârtie se poate. Cu vorba mai greu. Dar de ce nu avem cadastru? După 1989, înregistrarea actelor de proprietate a fost sporadică

Ionel VĂDUVA

Realitatea spune că după Revoluţia din 1989, majoritatea proprietăţilor din fostele zone cooperativizate au trecut printr-un lent proces de restituire, în mare parte finalizat şi soldat cu eliberarea de titluri de proprietate, cu cereri soluţionate în proporţie de aproximativ 95%. Chiar şi aşa, înregistrarea actelor de proprietate a fost sporadică, fiind necesară o perioadă îndelungată pentru completa înregistrare a acestora. În prezent, România se caracterizează prin existenţa a două sisteme de înregistrare cadastrală, ca urmare a dezvoltării diferite a regiunilor istorice: înregistrarea în cărţi funciare pentru aproximativ 50% din teritoriu (Transilvania, Banat, Nordul Moldovei) şi pentru restul înregistrarea în registre de transcripţiuni inscripţiuni bazate pe actele de proprietate. Cu 16 ani în urmă s-a trecut la aplicarea unui sistem naţional de înregistrare prin cărţi funciare, prevăzute de Legea nr. 7/1996 de cadastru şi publicitate imobiliară, cărţile funciare deja existente necesitând actualizare cu măsurători cadastrale şi informaţii ale proprietarilor actuali. În prezent, conform datelor oficiale, mai puţin de 50% din proprietăţi şi drepturi corelative sunt înregistrate în evidenţe de Cadastru şi Carte Funciară ţinute de ANCPI şi doar 15% din proprietăţi sunt verificate şi înregistrate în sistemul de evidenţă electronic (eTerra). Acoperirea este redusă, în special în zonele rurale, unde doar 9% din proprietăţi sunt înregistrate în eTerra. Lipsa informaţiilor referitoare la proprietăţi duce deseori la întârzieri în confirmarea valabilităţii terenului pentru proiecte de infrastructură, afectând pregătirea şi implementarea fondurilor structurale UE, având un impact negativ asupra accesului la finanţare din 20 Martie 2015

surse comunitare şi naţionale şi asupra dezvoltării regionale. Pregătirea şi depunerea proiectelor de investiţii în vederea obţinerii finanţării de tip structural UE, consolidarea terenurilor agricole şi comercializarea produselor agricole sunt împiedicate de lipsa unor evidenţe sigure cu privire la bunurile imobile şi la proprietarii acestora, fiind necesare eforturi suplimentare pentru a investiga drepturile asupra terenului identificat pentru proiectele depuse. „Costul mare al înregistrării şi decontările succesiunilor menţin blocajul actual pe piaţa terenurilor, limitează accesul la creditarea formală, descurajează investiţiile şi limitează baza de venit a proprietăţii. De aceea, reglementarea situaţiei terenurilor este indispensabilă în adresarea constrângerilor legate de piaţa funciară, de accesul la credit, în vederea încurajării investiţiilor şi îmbunătăţirii veniturilor“, se arată în Programul Operaţional Regional 2014-2020. Acelaşi document mai relevă că lipsa cadastrului ridică probleme şi în gestionarea resurselor naturale şi reacţia la schimbările climatice. Lipsa înregistrării terenurilor împădurite (atât din mediul privat, cât şi din domeniul public) are un efect negativ asupra gestionării acestora, dar şi asupra implementării programelor care vizează schimbările climatice şi cele legate de mediu. În plus, evidenţele imobiliare incomplete pot atrage întârzieri în realizarea incluziunii sociale, mai ales în cazul caselor şi fermelor deţinute fără drepturi legale de către anumite categorii de persoane sărace şi dezavantajate (situaţia aşezărilor rurale de romi). În consecinţă, absenţa unui sistem eficient de cadastru reprezintă un obstacol semnificativ în dezvoltarea şi implementarea proiectelor de infrastructură, dezvoltarea proprietăţii şi consolidarea terenurilor agricole, funcţionarea coerentă şi transparentă a pieţei funciare, dar şi asupra mediului şi domeniului social. De aceea s-a luat o decizie! Unul şi cu unul şi cu altul Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) lansa în decembrie

2014 o dezbatere publică pe proiectul de hotărâre de Guvern privind aprobarea Programului naţional de cadastru şi carte funciară (PNCCF) pentru perioada 2014-2023 şi modificarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin HG 1288/2012. Conform oficialităţilor guvernamentale, PNCCF are drept obiectiv înregistrarea gratuită a imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, eliberarea certificatelor pentru înscrierea în cartea funciară a posesorilor ca proprietari şi eliberarea certificatelor de moştenitor în cazul succesiunilor nedezbătute. Astfel, va fi creată o bază de date unitară şi completă a imobilelor din ţară. Beneficiarii Programului naţional vor fi persoanele fizice şi juridice, instituţii publice, asociaţii, fundaţii şi orice alte organizaţii care deţin imobile în calitate de proprietari, posesori ori deţinători legali ai acestora. Iniţierea şi implementarea activităţilor programului naţional se realizează de către ANCPI şi vizează în principal realizarea înregistrării sistematice a imobilelor în 2.381 de unităţi administrativ-teritoriale, respectiv oraşe şi municipii, comune, inclusiv satele şi localităţi componente ale acestora, eliberarea certificatelor pentru înscrierea posesorilor ca proprietari, în cadrul înregistrării sistematice, eliberarea certificatelor de moştenitor, în cadrul înregistrării sistematice, realizarea de ortofotoplanuri pentru 320 de oraşe şi municipii, dezvoltarea şi mentenanţa sistemelor informatice, precum şi conversia în format digital a documentelor analogice existente. Pe perioada derulării Programului naţional de cadastru şi carte funciară, în cadrul ANCPI şi al instituţiilor subordonate se vor înfiinţa 600 de posturi, cu finanţare din venituri proprii. Agenţia funcţionează în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru. Ca să poată beneficia de acordarea de plăţi directe, fermierii trebuie să fie înscrişi în Registrul unic de identificare, administrat de APIA, să depună cerere unică de plată în termen şi, cel mai important, să îşi intabuleze proprietatea. Măsurile sunt prevăzute într-un proiect de ordonanţă pentru aprobarea schemelor de plăţi directe care se acordă în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 21

Horia Cardoş, Agroland: «Vrem să lucrăm cu familii tinere» Directorul general Agroland, Horia Cardoş, a declarat nu demult că în cadrul proiectului Puiul Rustic, dezvoltat de compania înfiinţată chiar de el, sunt căutate familii tinere care să deţină adăpostul şi terenul necesare creşterii a maximum 5.000 de păsări în sistem similar cu cel free range, în detrimentul experienţei fermierilor... cu experienţă.

Ionel VĂDUVA

Ambiţiile şi uneori orgoliul unor crescători de păsări experimentaţi, a lăsat să se înţeleagă Cardoş, nu sunt binevenite în sistemul de creştere gândit de managementul Agroland. „Vrem să lucrăm cu familii tinere fiindcă, în primul rând, vrem să acţionăm pe termen lung, iar fermierii, hai să nu spunem în vârstă, ci cu oarecare experienţă, nouă nu ne sunt de folos. Pot să vină cu obiceiuri; ni s-a întâmplat în decursul anilor cu diverşi clienţi care spuneau: «Lasă că ştiu eu cum se face, fac treaba asta de 20 de ani». Nu vrem să se procedeze aşa cum se procedează în fermele industriale. Aici puii trebuie crescuţi altfel“, a spus Horia Cardoş. Potrivit spuselor omului de afaceri, tânărul fermier care vrea să intre în sistemul Puiul Rustic trebuie să aibă un adăpost de maximum 400 de metri pătraţi. În acest adăpost, densitatea trebuie să fie de maximum 11 păsări pe metrul pătrat, în aşa fel încât într-o fermă vor putea să crească doar 4.400 de păsări. Un fermier poate să aibă maximum patru ferme de acest gen, a mai spus omul de afaceri. Pe lângă cei 400 de metri pătraţi pentru creşterea în incintă, familia de tineri fermieri trebuie să mai aibă şi 4.400 de metri pătraţi pentru creşterea în exterior, suprafaţă acoperită cu vegetaţie. „Păsările trebuie să aibă această suprafaţă disponibilă. Ne-am inspirat din acest model, din ceea ce înseamnă «free range» statuat de Comisia Europeană. Noi nu putem, cel puţin 22 Martie 2015

pentru moment, să aplicăm eticheta «free range», dar în câţiva ani credem că asta va putea deveni realitate“, a mai punctat fondatorul Agroland. Sistemul de creştere a puilor rustici pare a fi simplu. Până la vârsta de patru săptămâni, păsările sunt crescute în adăpost închis pentru a fi pregătite apoi să iasă în exterior. Abia după patru săptămâni ele au acces la exterior, până la vârsta de 63 de zile. „Pentru free range, norma spune minimum jumătate din vârstă pasărea trebuie să aibă acces în aer liber. La noi, iată, au acces cinci săptămâni din cele nouă de viaţă“, a precizat Cardoş, menţionând totodată că două dintre avantajele de marketing ale Puiului Rustic sunt: „O pasăre pe metrul pătrat şi lipsa utilizării antibioticelor“.

Pentru moment, Agroland va lucra doar cu fermierii care deţin adăposturi

Pentru 2015, în cadrul noului proiect, managementul Agroland şi-a propus să lucreze doar cu fermierii care au deja un adăpost construit, fie că este el închiriat sau în proprietate. Şi asta chiar dacă au existat „multe sute” de cereri de la fermieri care erau dispuşi să-şi construiască propriul adăpost. Cererea aşa de mare este generată probabil şi pentru că venitul anteprenorului nu este de neglijat. Cei interesaţi ar putea câştiga aproximativ 40 de euro pe metrul pătrat de adăpost pe an. Cu alte cuvinte, dacă cineva care are un adăpost de 400 de metri pătraţi, are asigurat un venit de 16.000 de euro, din care trebuie să-şi plătească utilităţile şi să-şi deducă amortizarea. Sunt două variante de business pentru dezvoltarea fermelor Puiu Rustic, spune Cardoş: „În prima, păsările rămân proprietatea noastră, la sfârşit le luăm şi îi plătim fermierului prestaţia sau, dacă are un SRL şi ferma este autorizată pe acea societate, el poate să cumpere păsările, să cumpere furajul, dar până la urmă câştigul tot în zona aceea de venituri ajunge. Furajul

trebuie luat exclusiv de la noi, ca un motiv de control. Un aspect important la furajare - în ultima săptămână, furajarea se face cu porumb şi lucernă“. Hibrizii de pui sunt aduşi din Italia, dar Horia Cardoş este de părere că, până la sfârşitul anului 2015, dacă nu cel târziu anul viitor, ar urma să se dezvolte un sistem local de reproducători, cu incubaţie şi producţie de furaje autohtone. „Din păcate, noi am pierdut o bază genetică foarte importantă în ceea ce priveşte păsările şi acum tot ce cumpărăm este din afară. Păsările acelea pe care le ştiam la bunici în curte acum 30-40 de ani nu mai există, au fost înlocuite de hibrizii moderni“, a mărturisit fondatorul Agroland.

Prima fermă-test, la Berzovia. Alte două urmează să fie populate

Potrivit spuselor lui Cardoş, ferma-test situată la Berzovia a fost eliberată pe 10 februarie 2015 (în condiţiile în care fusese populată în 1 decembrie 2014) şi au fost sacrificate toate cele 2.500 de păsări, investiţie care a totalizat 30.000 de euro. Pentru că există cerere, pe viitor, cei de la Agroland vor deschide alte două ferme în Timiş şi Caraş-Severn, în aşa fel încât să nu existe o distanţă mare de abator. „Avem cerere de la clienţii existenţi deja pe o capacitate de două ferme pe săptămână. Vrem să sacrificăm circa 350.000 de păsări anul acesta. Suntem în discuţii, urmează să mai lucrăm cu două abatoare în celelalte zone ale ţării, respectiv Moldova şi pe lângă Bucureşti, fiindcă nu vrem să transportăm păsările pe distanţe mari“, a conchis Horia Cardoş. Ţinta Agroland este de a obţine 1,8 milioane de capete în doi ani, adică 1% din piaţa de păsări şi 10 la sută din cifra de afaceri a companiei. Nu în ultimul rând, în prima fază a proiectului vor intra între 80 şi 100 de fermieri din toată ţara. Din acest total, deja 20% au fost deja selecţionaţi.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 23

Producerea seminţelor de legume în gospodăriile agricole familiale Producerea de seminţe pentru plantele leguminoase în gospodăriile agricole familiale are, după cum prezintă V. Popescu şi Angela Popescu, o mare importanţă, deoarece marea majoritate a speciilor se înmulţeste pe această cale. Datorită faptului că de calitatea seminţelor depinde producţia obţinută, trebuie să se folosească seminţe din soiuri şi hibrizi cu însuşiri superioare şi din categorii biologice superioare. Dar se ştie că, în decursul timpului, soiurile de legume nu-şi păstrează caracterele pe care le-au avut iniţial, suferind un proces de „degenerare“, de înrăutăţire a însuşirilor iniţiale. În procesul de înmulţire şi de menţinere a valorii biologice a soiurilor trebuie să se asigure sămânţa de bază şi să se respecte tehnologiile de cultură şi măsurile speciale de menţinere a purităţii biologice a soiurilor. Asigurarea seminţei de calitate se execută de către personalul calificat din activitatea de cercetare legumicolă şi are drept scop conservarea de bază a soiurilor, prin eliminarea tuturor descendenţelor netipice acestora. S-au elaborat scheme de selecţie pentru obţinerea seminţelor-elită la majoritatea speciilor leguminoase. Acestea durează 5-7 ani, în funcţie de specie. Cultivatorii individuali pot produce seminţe de legume, în mod deosebit la soiurile pure şi mai greu în cazul hibrizilor F1. Pentru reuşita acestei acţiuni trebuie să se ţină seama de unele particularităţi privind producerea seminţelor de legume. La plantele anuale, producerea seminţelor se realizează în acelaşi an, iar pentru cele bienale sunt necesari doi ani: în primul an se produc plantele-mamă şi în al doilea an din acestea se obţin seminţele.

Plantele anuale - tehnologia care se foloseşte pentru producerea seminţelor este asemănătoare cu cea 24 Martie 2015

aplicată la culturile de producţie, cu precizarea că se acordă o atenţie mai mare tuturor operaţiilor. La culturile înfiinţate prin răsad, producerea acestuia se face în unitatea care are sarcina de producere a seminţelor, pentru a evita impurificarea soiurilor. Distanţele de plantare sunt mai mari decât la culturile de producţie, pentru a crea condiţii corespunzătoare de creştere şi dezvoltare a plantelor. Completarea golurilor se face cu mai multă grijă, iar combaterea bolilor şi a dăunătorilor se realizează după programe speciale, foarte complexe, pentru a se obţine plante sănătoase. Se acordă o atenţie deosebită combaterii buruienilor, în special a celor de carantină, dar şi a celor care au seminţe asemănătoare cu ale plantelor de cultură şi care sunt greu de separat. La producerea de seminţe hibride se aplică o tehnologie specială. De obicei, plantele-tată se seamănă mai devreme, în acelaşi timp sau după plantele-mamă (deci eşalonat) pentru a se asigura polenul necesar în procesul de hibridare. Plantele-tată se plantează alternativ cu plantele-mamă, în raport de 1:3 la ardei, sau se fac loturi separate de plante-tată şi de plante-mamă, aşa cum se procedează la vinete şi tomatele timpurii. Se va acorda o atenţie deosebită metodelor de marcare a florilor polenizate. Se vor respecta cu stricteţe distanţele de izolare între soiurile aceleiaşi specii, între speciile cultivate şi speciile din flora spontană care ar putea impurifica culturile semincere, aceste distanţe fiind specifice fiecărei specii. Se îndepărtează pe o rază de 2.000 de metri speciile sălbatice din familia Umbelifere şi cele din familia Cruciferae, respectiv cele din genurile Raphanus şi Sinapis. La unele culturi se face palisatul plantelor semincere pe spalieri (tomate, fasole urcătoare, conopidă), se aplică copilitul şi cârnitul (tomate). La ardeiul gras şi gogoşar se elimină primul fruct, care nu este tipic şi nu asigură seminţe corespunzătoare. La varietăţile de ardei (gras, lung,

gogoşar), la vinete, pepeni verzi, pepeni galbeni, se limitează numărul de fructe per plantă, pentru a asigura maturarea corespunzătoare a acestora.

Plantele bienale - producerea

seminţelor la speciile bienale este ceva mai complicată, în primul an producându-se (aşa după cum s-a mai arătat) plantele-mamă şi abia în anul al doilea producându-se seminţele. Pentru morcov, semănatul se face între 20 aprilie şi 10 mai pentru soiurile tardive, între 25 iunie şi 15 iulie pentru soiurile semitardive şi între 15 şi 30 iulie pentru soiurile timpurii. Pătrunjelul şi păstârnacul se seamănă între 1 şi 15 martie, sfecla roşie - între 1 şi 5 iulie, ridichile de vară şi de iarnă - între 15 şi 25 iulie, ţelina se plantează între 1 şi 10 iunie. Ceapa se seamănă între 10 şi 20 martie. Prazul se plantează între 10 şi 15 mai. Legumele vărzoase se plantează astfel: varza albă - între 10 iunie şi 15 iulie, varza roşie - între 20 mai şi 10 iunie, gulia - între 5 şi 15 iulie, iar varza de Bruxelles - între 20 mai şi 10 iunie. Se acordă atenţie deosebită îngrijirii culturilor prin combaterea buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor. Plantelemamă se recoltează toamna, se sortează alegându-se cele mai corespunzătoare, tipice soiului, iar plantarea acestora în câmp se face toamna sau primăvara. Toamna (în luna octombrie) se plantează pătrunjelul, păstârnacul, ceapa, varza albă, varza roşie, varza de Bruxelles, iar primăvara devreme, în luna martie, se plantează morcovii, sfecla roşie, ridichile de vară şi de iarnă, prazul, ţelina şi guliile. Distanţele de plantare sunt de 96 cm între rânduri, iar pe rând, diferenţiat cu specia, astfel: 15 cm la praz; 25 cm la morcov, sfeclă roşie, ceapă, varză roşie; 35 cm la pătrunjel, păstârnac, ridichi de vară şi de iarnă, ţelină, gulie; 40 cm la varza albă şi varza de Bruxelles. După plantare, se aplică unele lucrări speciale de îngrijire. La varza albă şi roşie se face primăvara descoperirea de pământ a căpăţânilor, crestarea căpăţânilor pentru a uşura

www.agrimedia.ro

Martie 2015 25

pornirea tijelor florale, se îndepărtează vârful vegetativ şi verzişoarele mici la varza de Bruxelles. Se recomandă îndepărtarea lăstarilor slab dezvoltaţi de la baza tulpinii înainte de deschiderea florilor, precum şi a vârfurilor ramurilor florifere, când s-au format deja fructele de la baza inflorescenţei. Recoltarea semincerilor se face în 2-3 etape, când o parte din fructe, situate la baza plantelor, se îngălbenesc, iar seminţele au o culoare brun-roşietică. Tulpinile florale se taie de la bază, se leagă în snopi, se lasă la uscat, apoi se treieră cu batoze speciale sau manual.

Recoltarea, condiţionarea şi păstrarea seminţelor de plante legumicole

Calitatea corespunzătoare a seminţelor de plante legumicole poate fi asigurată integral până în momentul în care acestea sunt folosite, în condiţiile în care se acordă o atenţie deosebită recoltării, condiţionării şi păstrării lor.

Victor VĂTĂMANU

Recoltarea seminţelor

La plantele legumicole, formarea şi apariţia florilor, înfloritul şi formarea fructelor şi a seminţelor se eşalonează pe o anumită perioadă de timp, motiv pentru care seminţele ajung la maturitatea fiziologică, pe aceeaşi plantă, în mod treptat. Din această cauză, stabilirea momentului optim de recoltare trebuie făcută cu multă atenţie, deoarece recoltarea prematură duce la obţinerea unor seminţe de calitate inferioară, iar recoltarea la supramaturare determină pierderea prin scuturare a celor mai valoroase seminţe şi scăderea considerabilă a producţiei. La majoritatea culturilor semincere de plante legumicole, recoltarea se execută manual, în mai multe etape. În condiţiile producerii industriale a seminţelor, recoltarea se face mecanizat. În acest caz, momentul optim de recoltare a semincerilor se stabileşte atunci când aproximativ 10% din totalul seminţelor de pe fiecare plantă în parte a ajuns la maturitatea fiziologică. După modul de recoltare se disting două grupe mari de culturi legumicole producătoare de seminţe. Prima grupă o constituie culturile la care se recoltează plantele semincere, urmând ca extragerea seminţelor să se realizeze prin treierat (seminceri legumicoli din speciile care aparţin 26 Martie 2015

familiilor botanice Leguminoase, Umbeliferae, Liliaceae, Chenopodiaceae, Crucifere). Recoltarea seminţelor la morcov, sfeclă roşie şi ţelină se face în două reprize. Prima, când inflorescenţele de ordinul I şi II se brunifică, a doua când inflorecenţele de ordinul III şi IV încep să se brunifice (la morcov şi la ţelină). La păstârnac se face când inflorescenţele au culoarea verde-galbenă, la pătrunjel când începe maturarea seminţelor din prima inflorescenţă, iar la ridichi, când majoritatea seminţelor au culoarea galben-maronie. Recoltarea se face cu secera, se leagă în snopi, se lasă câteva zile pentru uscare, apoi se treieră cu combina sau se scot seminţele manual. La ceapă şi praz, recoltarea inflorescenţelor se face manual şi eşalonat, când cel puţin 10% din seminţe au ajuns la maturitate. Inflorescenţele se adună în saci de polietilenă pentru a evita pierderea prin scuturare. Seminţele se pot extrage şi manual. La cea de-a doua grupă de culturi se recoltează mai întâi fructele, din care apoi se extrag seminţele (speciile legumicole din familiile Solanaceae şi Cucurbitaceae). Extragerea seminţelor se face cu ajutorul pasatricelor (maşini cu site care elimină sucul şi reţin sămânţa). Fructele vor fi recoltate la maturitatea fiziologică (la coacere) pentru a fi siguri că seminţele au calitatea corespunzătoare. Se vor alege fructele cele mai frumoase, de dimensiuni mai mari, de calitate superioară. La tomate, se secţionează fructele, se scot seminţele împreună cu sucul, se aşază într-un vas smălţuit şi se lasă la macerat câteva zile, după care se spală şi se aşază la uscat. Se poate folosi o pasatrice manuală ce se ataşează la maşina de tocat carne. La ardei, se îndepărtează pulpa, care poate fi folosită pentru prepararea diferitelor conserve, apoi se desfac manual seminţele şi se aşază la uscat. Pentru uşurarea scoaterii seminţelor se pot aşeza receptaculii cu seminţe într-un coş de nuiele, se scutură şi se obţin seminţe gata curăţate. La vinete, fructele mature se secţionează în bucăţi, se aşază într-un vas, se lasă la macerat câteva zile şi apoi se separă seminţele. La castraveţi, dovlecei, pepeni galbeni şi verzi se aleg fructele coapte, se secţionează, se scot seminţele şi se aşază la uscat. Este bine de ştiut că seminţele acestor

specii au facultatea germinativă mai bună începând cu anul al doilea de la recoltare. Uscarea seminţelor după treierat sau extragerea se face în mod natural, întinzând seminţele pe prelate sub şoproane, sau artificial, cu ajutorul instalaţiilor de uscare, până se ajunge la o umiditate de 9-14%.

Condiţionarea seminţelor

Pentru asigurarea purităţii fizice a seminţelor se face condiţionarea acestora, care constă din separarea lor de orice impuritate fizică (corpuri străine, resturi de plante semincere sau de fructe, pământ, pietre, insecte moarte, seminţe de buruieni etc.). Asigurarea purităţii fizice a seminţelor se realizează prin sortarea mecanică sau prin sortarea manuală. Sortarea mecanică şi calibrarea se realizează cu ajutorul unor maşini speciale prevăzute cu site (Sortex oscilator, Petkus), curent de aer (super Petkus), dispozitive electronice cu celule fotoelectrice pentru sortarea după culoare a seminţelor de mazăre, fasole şi bob (Sortex monocromatic şi Sortex bicromatic). Cantităţi mai mici de seminţe de tomate, ardei, vinete, ceapă, castraveţi, pepeni, varză etc. pot fi sortate prin scufundarea lor într-un vas cu apă, care se agită puternic şi apoi se lasă să se liniştească. Seminţele mai mari şi mai grele cad la fund, iar la suprafaţa apei rămân cele seci şi uşoare, care sunt îndepărtate o dată cu aruncarea apei. După condiţionare, seminţele se ambalează în saci noi şi se etichetează, iar în vederea valorificării cu amănuntul se ambalează, în cantităţi mai mici, în plicuri şi pungi, începând de la 2-5 grame şi până la 1-2 kilograme.

Păstrarea seminţelor

Depozitarea seminţelor se face în magazii sau depozite curate, uscate, bine aerisite, dezinfectate şi deratizate în prealabil. În condiţii de păstrare obişnuite, seminţele de legume se păstrează bine la temperatură de 12-16 grade Celsius şi o umiditate atmosferică de 55-75%, în condiţiile asigurării unei aerisiri corespunzătoare. În condiţii obişnuite de păstrare, durata în timp în care seminţele de legume îşi menţin viabilitatea (puterea de a încolţi) variază astfel: mazăre, păstârnac, praz = 1-2 ani; morcov, pătrunjel, ceapă = 2-3 ani; tomate, ardei, salată, varză = 3-5 ani; castraveţi, pepeni = 5-7 ani.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 27

Directorul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului Bucureşti (INCDPA), prof. dr. Mihail Dumitru, a mărturisit în cadrul conferinţei organizate de Timac Agro România SRL: „Împreună avem grijă de plantă, dar şi de sol“, că pe lângă o aciditate puternică şi moderată constatată pe o suprafaţă de 3,4 milioane hectare, ne confruntăm şi cu o tendinţă de reducere a nivelului de fertilitate a solului.

Timac Agro vine cu o soluţie inovatoare: Top Phos Conform spuselor specialistului, s-a constatat, de asemenea, şi un conţinut mic şi foarte mic de fosfor pe nu mai puţin de 6,3 milioane ha. Coroborată cu o rezervă de azot în sol, redusă şi ea pe un total de 5,1 milioane ha şi cu un nivel al potasiului care variază în cadrul unui an agricol, informaţia descrie practic starea precară în care se află suprafeţele agricole din România. De acest lucru este convins şi Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR, prezent şi el la evenimentul organizat la finele lunii februarie 2015 de către Timac Agro. În opinia sa, unele persoane avide de un profit rapid s-au orientat în ultimii ani către sectorul agricol şi „au intervenit brutal“, mai bine de jumătate din noii „fermieri“ nefiind la curent cu ceea ce înseamnă o fertilizare raţională. „Din păcate, în ultima vreme, nu o spun cu răutate, să nu fiu interpretat greşit, foarte mulţi amatori a intrat în acest sector de activitate. (...) Aceştia intervin brutal (...), situaţie care ar putea să se lase cu urmări de aici încolo pe o perioadă foarte lungă de timp. (...) Mai bine de jumătate din cei care activează în acest domeniu nu ştiu ce este aceea o fertilizare raţională. Au auzit şi ei că se dă cu azot şi-l caută pe oriunde, ca să vadă «păpuşoiu' mare»... şi atât, dar fără să se gândească la faptul că, în afară de a-i umple lui carul în toamnă, îi dăunează terenului pe care îl 28 Martie 2015

exploatează. (...) Le recomand atât celor de la Timac, cât şi concurenţei să vină cu soluţii, să vină şi cu tehnologii pentru ca, fiecare la rândul lui, să poată intervini în modul cel mai corespunzător în folosirea acestor terenuri“, a punctat liderul LAPAR.

Şi spuselor şefului marilor agricultori din România este susţinut de date. Conform informaţiilor puse la dispoziţie de prof. dr. Mihail Dumitru, preşedintele Societăţii Naţionale Române de Ştiinţe a Solului, în România s-a constatat o aciditate puternică şi moderată pe o suprafaţă de 3,4 milioane de hectare, în condiţiile în care, din păcate, măsuri de amendare a solurilor nu se mai fac. „Colegii care vând amendamente, deseori nu le mai denumesc amendamente, că-i preţul prea mic, ci îngrăşăminte cu calciu şi magneziu. (...) Fermierii ar trebui să se gândească clar ce cumpără. Vor să amendeze reacţia solului, să cumpere amendamente la preţuri ca atare. Dacă vor să corecteze deficitul de calciu şi magneziu (...), să cumpere îngrăşăminte cu calciu şi magneziu“, a mărturisit profesorul. Poate cea mai importantă informaţie a fost şi cea legată de tendinţa constatată de reducere a nivelului de fertilitate al solului. Datele prezentate de prof. dr. Mihail Dumitru relevă că solurile României suferă din cauza unui conţinut mic şi

foarte mic de fosfor pe 6,3 milioane ha. În acest context, directorul ştiinţific arată cu degetul atât către lipsa de pregătire la nivel naţional, cât şi către interesul puterilor străine de a bloca la un anumit nivel dezvoltarea agriculturii româneşti (fapt confirmat cu subiect şi predicat - sub protecţia anonimatului - de către unul dintre secretarii de stat care activează în prezent la Ministerul Agriculturii). „Criza fosforului este o criză mondială. Ţările din vestul Europei au solurile suprafosfatate. N-au niciun interes să impulsioneze folosirea fosforului în ţări precum România şi pun limite de mediu. Până acum era vorba de 90 de miligrame de cadmiu care însoţea un kilogram de fosfor... şi era acceptat. S-a redus cantitatea aceasta la 60 de miligrame de cadmiu per kilogramul de fosfor, iar tendinţa actuală este de a reduce nivelul la 40 de miligrame. Asta înseamnă o creştere a preţului pentru treptele de cadmiere cu 50 la sută minimum“, a subliniat Dumitru. Nu în ultimul rând, datele prezentate de oficialul INCDPA au relevat că rezerva de azot în sol este redusă şi ea pe 5,1 milioane ha. Şi asta pentru că şi cantitatea de materie organică, de humus, a rămas la un nivel mic şi foarte mic pe 7,4 milioane ha. Toate acestea nu duc altceva, în opinia sa, decât la o plafonare a producţiei agricole la un nivel nedemn pentru potenţialul României.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 29

„Indiferent ce tehnologie vom aplica, nivelul lor de producţie nu-l vom obţine niciodată, chiar dacă începem de acum şi toţi aplicăm o tehnologie perfectă. Chiar şi în aceste condiţii ideale am putea obţine maximum 70%, hai 80 la sută, din producţia primelor 15 ţări din Comunitatea Europeană. (...) La ora actuală avem 40 la sută din nivelul de producţie al Comunităţii Europene, iar producţia la ei creşte continuu, iar la noi vedeţi o linie zig-zag - anul acesta plouă, avem şi noi, anul viitor plouă mai puţin, avem mai puţin“, a mai spus Mihail Dumitru. Conform spuselor sale, în prezent, România nu dispunde decât de 13 milioane de tone de gunoi de grajd, deci am putea fertiliza în cel mai fericit caz în care tot gunoiul acesta ar fi bun (nu consumator de azot) aproximativ 450.000 ha. Totodată, în prezent, fermierii români aplică circa 46-47 de kilograme de complex NPK per hectar într-un an, adică de vreo cinci ori mai puţin decât utilizează ţările din Vest cu care ne comparăm. În viziunea lui Dumitru, pentru a atinge maximumul de productivitate al soiurilor noi de cereale şi oleaginoase, consumul de îngrăşăminte trebuie neapărat să crească. „Atingerea potenţialului de producţie al noilor soiuri - absolut toate sunt create cu condiţia să le asiguri potenţialul de producţie - obligă la creşterea consumului de îngrăşăminte. (...) Trebuie să aplicăm între 2,3 şi 2,5 milioane de tone de substanţă activă NPK în fiecare an, dintre care 1,25 şi 1,5 milioane de tone de azot, 530.000-700.000 de tone de fosfor şi 250.000-300.000 de potasiu, adică de vreo cinci ori mai mult decât la ora actuală. Consumul este de doar 31 kg/ha azot, 12 kg fosfor şi aproape 4 de potasiu“, a conchis prof. dr. Mihail Dumitru.

Ionel VĂDUVA

Şi studiul realizat de Timac Agro cu un institut independent confirmă datele din România: tendinţă accentuată de acidifiere

Profitând de expertiza acumulată în ultimii ani, printr-un buget semnificativ alocat sutelor de cartări pentru fermierii români, Timac Agro România a prezentat, cu ocazia evenimentului, un studiu realizat de laboratoarele LCA din Franţa privind starea solurilor, urmărind câteva aspecte, cum sunt: materia organică, pH-ul, potenţialul biologic, K, P, Mg, Ca, Zn. Datele studiului prezentat relevă faptul că solurile analizate în cadrul proiectului prezintă, în general, o tendinţă accentuată 30 Martie 2015

de acidifiere şi conţinut scăzut de Ca (59% din probe prezintă o disponibilitate nesatisfăcătoare), excepţie făcând zona de sud-est a României, care prezintă o alcalinitate ridicată. De asemenea, s-a constatat un conţinut mediu de materie organică, dar cu o activitate microbiologică redusă, carenţe de P (în cazul a 50% din probe) şi K, respectiv carenţă accentuată de Zn, în cazul a 75% din probe (factor limitativ important la producţia de porumb). În schimb, studiul a arătat că în majoritatea cazurilor solurile sunt bine aprovizionate cu Mg (element cu implicaţii în fotosinteză). În acest context, au fost prezentate soluţiile Timac Agro România pentru problemele de fertilitate şi degradare a solului menţionate anterior. Astfel, au fost prezentate multiple soluţii, atât pentru solurile acide, cât şi bazice, în care elementele nutritive sunt protejate de blocajele din sol (Top Phos), formule patentate pentru stimularea radiculară şi a vieţii microbiene din sol, pentru eliberarea lentă a azotului şi o mai bună transformare a lui în plantă, formule complexe cu microelemente pentru diferite culturi şi fenofaze şi raporturi echilibrate între elementele nutritive cu efect sinergic, în speţă Sulfammo N-S, Physiomax şi Synertec N-K.

Locul I în topul fosfaţilor – Top Phos, soluţia propusă de Timac Agro

Timac Agro Romania SRL, companie specializată în nutriţie vegetală ce propune fermierilor români produse de calitate adaptate fiecărei culturi şi oricărui stadiu de vegetaţie, în vederea creşterii productivităţii, propune un produs inovator pentru campania de primăvară. Concret, pentru a mai diminua din efectele prezentate atât de Baciu, cât şi de Dumitru, Timac Agro vine cu o soluţie inovatoare - Top Phos. Vorbim de un nou tip de fosfor disponibil imediat şi protejat împotriva blocajelor pe orice tip de sol. Cu un patent de invenţie din iulie 2013 şi care încununează munca de şase ani de cercetare intensă şi dezvoltare industrială, Top Phos este un produs revoluţionar pe piaţa fosfaţilor, care oferă culturilor fermierilor români conţinutul de fosfor cu cel mai mare grad de disponibilitate în sol, asigurând o creştere impresionantă şi dovedită a productivităţii diverselor culturi agricole. Top Phos nu este un fosfat amestecat cu o moleculă pentru a creşte activitatea fosfatului. Este în principal o nouă moleculă,

unde avem fosfor complexat prin legarea moleculei organice de o punte calcică. „Targetul Top-Phos în agricultură este în principal acela de a rezolva o problemă foarte mare pe care o avem în teren, care vine de la precipitarea fosfatului, fosfatul curent, fosfatul normal, în sol prin formarea de compuşi care nu sunt solubili în apă. De aceea trebuie să lucrăm pentru a creşte această eficienţă, pentru a îmbunătăţi eficienţa îngrăşămintelor. În soluri acide, de exemplu, avem prezenţa fierului şi aluminiului, precum şi argile în sol, care pot reacţiona cu fosfatul, formând fosfat de fier, fosfat de aluminiu, sau absorbţia fosfatului în argile, iar în acest fel avem o scădere în disponibilitatea fosfatului pentru plante. Dimpotrivă, în soluri calcaroase avem un alt mecanism pentru că avem prezenţa calciului şi pH-ului, care este destul de alcalin şi în aceste condiţii avem reacţia dintre fosfat şi calciu. Se formează astfel fosfaţi de calciu, care nu sunt solubili şi nu sunt disponibili pentru plante. Când lucrăm cu fosfat normal, avem aproximativ 30% eficienţă. Dar când avem Top Phos, datorită inovaţiei, ca urmare a acestei îmbunătăţiri a fosfatului, avem o eficienţă care poate atinge aproximativ 90% şi avem, de asemenea, o perioadă de timp, de activitate, care este mai lungă decât în cazul unui fosfat normal“, au spus specialiştii de la Timac Agro România despre acest produs. De asemenea, Timac Agro mai propune spre utilizare în această primăvară şi Physiomax, un ameliator de sol cu conţinut mare de carbonat de calciu, destinat solurilor acide, culturilor bio şi culturilor cu necesar mare de Ca: floarea-soarelui, rapiţă, vie, legume. Nu în ultimul rând, ca soluţii Timac Agro mai amintim şi Synertec 35 NK, un produs inovativ din prisma sinergiei N cu K, pentru dezvoltarea vegetativă (N 25%), pentru managementul apei (K 10%), respectiv Sulfammo 25 Ca, un produs cu un azot imediat, cu adaos de Ca pentru soluri acide. Datele internaţionale relevă că suprafaţa de teren arabil pe cap de locuitor este în prezent de doar 0,22 ha şi descreşte continuu odată cu creşterea numărului populaţiei, ajungând să fie mai mică de 0,07 ha pentru 30 de ţări până în 2025. Solurile degradate ocupă 2 miliarde de hectare şi cresc cu 5-10 milioane ha în fiecare an. De asemenea, aprovizionarea cu apă proaspătă regenerabilă este de sub 1.000 de metri cubi pe an pentru 30 de ţări şi creşte la 58 de ţări în 2050, deci pentru 4 miliarde de oameni vor fi probleme serioase de aprovizionare cu apă.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 31

Agricultura românească: «uriaşul adormit» al Europei Centrale şi de Est O dată la 150 de ani par a fi spuse cuvintele mari. Putem mărturisi însă că suntem 100% siguri de afirmaţie atunci când vorbim de o companie mare cum este şi cazul gigantului BASF şi de judecăţile de valoare emise la zile mari de oameni la fel de mari. În cadrul unui eveniment grandios organizat în inima Sibiului nu demult, germanul Cristoph Roehrig, şeful diviziei Crop Protection Europa Centrală a BASF, a declarat cu mândrie despre România că în „arena competiţională agricolă“, ţara noastră este un adevărat „uriaş adormit“, unul care ar putea deveni chiar unul dintre câştigătorii „Ligii campionilor“, echivalentul sportiv al concurenţei din piaţa agribusiness a Uniunii Europene. În cadrul evenimentului deja consacrat printre clienţii firmei, unul construit pe sistem de emisiune de televiziune denumită generic Agroconnect 2015 şi prezentată de binecunoscutul Cătălin Ştefănescu, o prezenţă agreabilă a făcut însă diferenţa la nivel de discursuri. Spunem prezenţă agreabilă pentru că neamţul Cristoph Roehrig a fost singurul care a vorbit cu atâta deschidere despre România. Asocierea perfectă dintre o competiţie fotbalistică de anvergură cum este UEFA Champions League şi „arena agricolă“, aşa cum o vede Roehrig, la nivel european

32 Martie 2015

şi mondial, a fost o combinaţie perfectă şi savuroasă, una care a generat reacţii fervente şi frecvente în public. Vorbele care au făcut însă furori în audienţă a fost cele cu privire la potenţialul pe care sectorul agroalimentar românesc îl are în regiune. În viziunea dr. Roehrig, ţara noastră este în acest moment un competitor cu viitor mare în zona culturilor agricole, cum sunt şi floarea-soarelui sau porumbul, dar şi a viei şi vinului, unele care ar putea fi caracterizate ca fiind echipe de top în „Liga campionilor“ la nivel de suprafeţe, cel puţin pentru moment (în cazul oleaginoaselor şi porumbului). „Pentru mine, personal, când vorbesc de România - şi sunt responsabil de ţări care pornesc din zona vestică, cum sunt Polonia, mergând în sus către Turcia, dar şi Iran, pe lângă celelalte - faţă de aceste state, România este un uriaş adormit. Cu toţii ştim că unii fermieri din România, în ceea ce priveşte anumite culturi, putem spune în accepţiunea unor jucători de fotbal, că «sunt în grupele Champions League». În cazul producţiei de floareasoarelui şi de porumb în Europa, România se află pe primele locuri în ceea ce priveşte potenţialul, dar şi suprafeţele“, a precizat dr. Roehrig. „România are un potenţial de a hrăni 80 de milioane de oameni; aceasta este mărimea Germaniei! Cred că cifra prezentată trebuie să fie memorată de noi toţi. Este încă mult de făcut pentru a atinge acest nivel. BASF cu siguranţă se va dedica însă atingerii acestui deziderat. Dacă

simţiţi că BASF este un bun partener, cred că vom putea realiza multe.“ Afirmaţia oficialului BASF nu a fost trecută cu vederea. Angelo Nicolae, directorul general al Brise Group, a completat spusele managerului companiei germane, precizând că România este şi un uriaş adormit (n.r. - sleepy giant), şi un copil adormit (n.r. - sleepy child). În ambele cazuri, capacitatea de creştere este enormă... dacă uriaşul/copilul se trezeşte. „Spuneaţi mai devreme de sleepy giant (n.r. - gigantul adormit); nu înţelegeam exact: sleepy child? Cred că se poate spune şi una, şi cealaltă, pentru că o parte din agricultură este un colos adormit, iar cealaltă parte este doar un copil care abia aşteaptă să plângă şi să-i dăm de mâncare să crească, pentru că potenţialul este enorm“, a spus Angelo Nicolae.

Din nou Biathlon 4D

Pe lângă obişnuitele schimburi de replici savuroase între speakeri şi invitaţi, Agroconnect 2015 a avut parte şi de o relansare de produs, în speţă de o comunicare comercială pentru produsul Biathlon 4D, un erbicid nou lansat pe piaţa românească în această iarnă. Când vine vorba de acest produs, putem spune că este „o combinaţie fericită între două substanţe, tritosulfuron şi florasulam (...) un produs sistemic care se absoarbe prin frunze şi este translocat acro şi bazipetal la nivelul plantei dăunătoare“, îi place să spună iar şi iar însuşi Mircea Chetrone, directorul de marketing al BASF România. Noul erbicid are ca atu, printre altele, şi flexibilitatea la aplicare. Practic, fermierii nu mai sunt limitaţi în privinţa fenofazei cerealelor păioase imediat după răsărire, până la apariţia frunzei stindard. Ei pot aplica produsul încă din primele faze de vegetaţie, până la apariţia frunzei stindard BBCH 13 şi până la BBCH 39. De asemenea, acesta are o compatibilitate de excepţie. Poate fi aplicat împreună cu erbicide, graminicide, regulatori de creştere, îngrăşăminte foliare. De asemenea, Biathlon 4D are un spectru foarte larg de combatere. Cu alte cuvinte, el combate majoritatea, dacă nu toate

www.agrimedia.ro

150 de ani de istorie într-un slogan - «Noi creăm chimia»

De-a lungul anilor, populaţia mondială a crescut ca număr, cererea de materii prime s-a majorat şi ea, iar consumul de energie şi impactul acestora asupra mediului şi climei reprezintă continue teme de discuţie. Totodată, inovaţiile în domeniul mobilităţii şi tehnologiei informaţionale

www.agrimedia.ro

sunt vitale pentru viitor. „Pe parcursul celor 150 de ani de existenţă, BASF a contribuit la rezolvarea acestor probleme“, a mărturisit într-un testimonial scris dr. Joachim Meyer, senior vicepreşedinte BASF Business Center Europa Centrală. Un exemplu istoric important, mai spune el, este producţia de îngrăşăminte din azotul atmosferic. Această tehnologie a revoluţionat agicultura prin creşterea masivă a productivităţii agricole, ceea ce a permis satisfacerea necesarului de hrană al populaţiei globale, în continuă creştere de cel puţin 100 de ani. BASF a avut o contribuţie majoră la elaborarea acestei soluţii. De atunci, potenţialul inovator al companiei în domeniul chimiei a contribuit la îmbunătăţirea tuturor sectoarelor industriale, precum agricultura, construcţiile, transporturile şi informatica şi chiar a condus la crearea unora dintre ele, precum industria producătoare de mase plastice şi polimeri. „Consecvenţi în convingerea noastră fermă, potrivit căreia «chimia stă la baza soluţiilor», vom continua să contribuim la rezolvarea problemelor ce vor veni prin intermediul inovaţiilor noastre actuale

şi viitoare“, a ţinut să adauge Meyer. Filialele independente ale companiei au fost înfiinţate la începutul anilor '90 în fostele ţări comuniste din Europa de Est, după căderea „Cortinei de Fier“ - BASFpol. Ceska republika din Republica Cehă, în 1991, BASF Slovakia spol. S.r.o. din Slovacia, în 1993, BASF SRL din România, în 1993, şi BASF Chorvatsko din Croaţia, în 1998. La nivelul anului 2011, vânzările pe plan global ale BASF se cifrau la 73,5 miliarde de euro, iar cele din regiunea EUC (din care face parte şi ţara noastră) atingeau cote impresionante, de 2,8 miliarde de euro, înregistrând o creştere de 23 de procente faţă de anul anterior. În prezent, BASF are 112.000 de angajaţi în întreaga lume şi 1.300 în Europa Centrală şi de Est. „BASF fără clienţii săi nu înseamnă nimic. Abilitatea noastră de a supravieţui se datorează în mare parte faptului că dumneavoastră, clienţii noştri, aveţi succes“, a declarat, în închiderea alocuţiunii sale de la Sibiu, Cristoph Roehrig.

Martie 2015 33

Ionel VĂDUVA

buruienile cu frunză lată, cotiledonatele prezente în culturile de cereale, fiind omologat la majoritatea speciilor de păioase şi, în acelaşi timp, independent faţă de condiţiile climatice. Din testările făcute de BASF, Biathlon 4D poate fi aplicat la 3 grade Celsius temperatură atmosferică, ceea ce, practic, îl recomandă ca produs ce se poate aplica la cel mai mic nivel înregistrat de termometre, în condiţiile în care majoritatea produselor necesită un minimum de 8-10 grade Celsius. De asemenea, din punct de vedere al ploilor, poate fi aplicat la o oră după căderea precipitaţiilor. „Foarte important - o oră de ploaie torenţială după tratament nu afectează eficacitatea produsului“, spun reprezentanţii BASF.

34 Martie 2015

www.agrimedia.ro

Martie 2015 35

În România, de-a lungul timpului, s-au efectuat, după cum prezintă Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure, numeroase studii privind aplicarea îngrăşămintelor la porumb, în toate condiţiile pedoclimatice. S-au experimentat diferite îngrăşăminte organice şi minerale, dar şi îngrăşăminte cu amendamente şi cu biopreparate fertilizante. Materialul experimental acumulat până în prezent dă posibilitatea formulării unor concluzii practice deosebit de importante pentru obţinerea de producţii ridicate în toate zonele de cultură, la toţi hibrizii experimentaţi.

Fertilizarea culturii de porumb în condiţiile pedoclimatice din România Gunoiul de grajd - constituie pentru porumb un îngrăşământ deosebit de preţios. El determină sporuri de producţie în toate zonele cultivatoare de porumb din România. Astfel, pe cernoziomurile din sud, sporul de producţie este semnificativ faţă de producţia-martor, neîngrăşătă. La fel se petrec lucrurile şi în Câmpia Română, pe un sol brun-roşcat tipic. Producţia de porumb creşte însemnat datorită gunoiului de grajd şi pe cernoziomurile din Câmpia Banatului şi din Transilvania, pe toate solurile argilo-iluviale şi pe solurile erodate. În zona de sud a ţării noastre, efectul pozitiv al gunoiului de grajd asupra producţiei de porumb este mai redus decât pe podzol argilo-iluvial din cauza precipitaţiilor care cad în această zonă în cantitate mai mică şi neuniform repartizate pe perioada de vegetaţie a porumbului. Dacă se face o analiză a sporurilor de producţie pe ani de experimentare, se constată că în toţi anii bogaţi în precipitaţii, deci favorabili culturii de porumb, sporurile sunt datorate gunoiului de grajd, considerabil mai mari în comparaţie cu anii secetoşi. Sporul de producţie sub influenţa gunoiului de grad creşte evident pe solurile freatic-umede şi pe sol podzolic argilo-iluvial. Pe acesta din urmă gunoiul de grajd îmbunătăţeşte nutriţia 36 Martie 2015

plantelor cu fosfor şi microelemente şi regimul hidric al solului. De asemenea, pe solurile argilo-iluviale, gunoiul de grajd suplineşte într-o măsură însemnată efectul amendamentelor cu calciu. Ţinând seama de efectul prelungit şi de acţiunea multiplă a gunoiului de grajd asupra fertilităţii solului, administrarea lui pe aceeaşi solă nu se face anual, ci o dată la 4 ani. Luând în consideraţie toate culturile din rotaţie, gunoiul de grajd se administrează direct porumbului sau plantelor premergătoare cu o perioadă lungă de vegetaţie şi cu cerinţe ridicate faţă de însuşirile fizice ale solului (cartof, sfeclă de zahăr, cânepă). În rotaţia grâu-porumb, gunoiul de grajd

se rezervă întotdeauna porumbului. Totodată, s-au efectuat în România şi cercetări privind stabilirea celor mai potrivite doze de gunoi de grajd pentru cultura porumbului. Doza de 20 de tone la hectar s-a dovedit a fi cea mai eficientă. Creşterea dozei de gunoi la 40-60 de tone la hectar nu conduce la diferenţe de producţie care să merite a fi luate în consideraţie. Cercetările din ultimele decenii au pus în evidenţă efectul pozitiv egal în cultura porumbului al gunoiului fermentat şi al celui proaspăt. Ca atare, gunoiul de grajd se poate transporta şi depozita în câmp pe măsură ce se produce şi se poate încorpora sub brazdă imediat după eliberarea

www.agrimedia.ro

Martie 2015 37

terenului de planta premergătoare. Deosebit de importantă este răspândirea pe teren a gunoiului cât mai uniform. Reziduurile ce rezultă din grajdurile cu grătare, unde nu se foloseşte aşternut, se adună în bazine, de unde se transportă şi se împrăştie mecanizat pe terenul ce urmează a fi cultivat cu porumb, sub formă de tulbureală. În cultura porumbului se folosesc adesea şi resturi organice care, din motive justificate, nu pot primi altă destinaţie. În acest caz, resturile se toacă şi se încorporează sub brazdă, împreună cu azot mineral, 10 kilograme de substanţă activă pentru o tonă de resturi. Azotul grăbeşte descompunerea resturilor organice. Astfel, pentru descompunere se imobilizează o parte de azot din sol, fapt ce atrage după sine efecte negative asupra producţiei.

Îngrăşămintele chimice reprezintă în prezent unul dintre cele mai importante mijloace pentru creşterea producţiei de porumb. Pe solurile din seria cernoziomurilor din întreaga ţară, sporul de recoltă este considerabil, indiferent de tipul îngrăşământului. Sunt nenumărate situaţiile când îngrăşămintele minerale asigură în cultura porumbului sporuri de producţie deosebit de mari. Sporul de producţie pe care îl asigură îngrăşămintele minerale în cultura porumbului este determinat de starea de fertilitate naturală a solului, de regimul de precipitaţii şi de repartizarea lor pe perioada de vegetaţie, de planta premergătoare, de hibridul cultivat şi de alţi factori. Elementul principal care asigură creşterea producţiei de porumb în România îl constituie azotul. În general, sporul de recoltă asigurat de îngrăşămintele minerale variază mult de la un an la altul, dar în toţi anii efectul azotului predomină. Înterpretând rezultatele experimentale obţinute în medie pe 6-10 ani, după metoda suprafeţelor de răspuns, Cr. Hera şi colaboratorii au calculat pentru porumb dozele de îngrăşăminte optim economice. Se constată, în general, că dozele se azot ce trebuie folosite în cultura porumbului sunt cuprinse între 100 şi 130 de kilograme la hectar, cu excepţia solului brun-roşcat, iar dozele medii de fosfor între 45 şi 80 de kilograme la hectar. Este interesant să se reţină, cu mici excepţii, că tipul de sol pe care se 38 Martie 2015

cultivă porumbul influenţează în mai mică măsură doză de azot. Influenţa cea mai mare asupra acestui element o are, în primul rând, umiditatea solului şi apoi planta premergătoare şi hibridul cultivat. Ţinând seama de influenţa umidităţii solului asupra eficienţei îngrăşămintelor în cultura porumbului se cere corectarea dozelor în funcţie de acest factor. Reacţia porumbului la îngrăşăminte este evident mai mare în cultura irigată în comparaţie cu o cultură obişnuită. Pe măsură ce cresc dozele de azot, scade sporul de producţie per kilogram de substanţă activă. Sporul total de recoltă creşte însă în ambele condiţii, cu deosebirea că la neirigat intensitatea este mai redusă şi efectul încetează mult mai timpuriu. Doza optim economică trebuie apreciată după sporul marginal, adică după ultima cifră care mai acoperă cheltuielile investite în îngrăşăminte şi în muncă. Efectul îngrăşămintelor minerale în cultura porumbului irigat trebuie considerat asigurat în toţi anii. Se pleacă de la faptul că în perimetrele irigate, situate de fapt în zonele de sud şi sud-est, deficitul de apă, îndeosebi în perioadele de consum maxim, se asigură

obligatoriu prin irigare şi că pe aceste soluri fertile condiţiile pentru reacţia pozitivă pronunţată a porumbului la îngrăşăminte sunt satisfăcute integral. În condiţiile cernoziomurilor din sud, fără irigare, reacţia porumbului la îngrăşăminte este mult redusă şi acest fapt trebuie pus pe seama dezechilibrului ce se creează în plante între absorbţia apei din sol şi transpiraţie, în perioada critică pentru apă (de consum maxim). Se ştie că, în general, începând cu a doua jumătate a lunii iulie, în sudul ţării se instalează un regim secetos, care găseşte plantele îngrăşate cu suprafaţa foliară dezvoltată puternic datorită precipitaţiilor din lunile mai-iunie. Faptul că în anii cu precipitaţii suficiente pe tot timpul vegetaţiei porumbului sau în condiţii de irigare se obţin pe cernoziomurile din sud sporuri însemnate de recoltă datorită îngrăşămintelor minerale sau organice, întăresc afirmaţia că reacţia slabă a porumbului la îngrăşăminte pe aceste soluri este diminată nu de fertilitatea lor ridicată, ci de insuficienţa factorului apă. Aceste considerente sunt valabile şi pentru solul brun-roşcat tipic din Câmpia Română, unde, de asemenea, în anii secetoşi sporul de producţie dat de îngrăşăminte la porumb este scăzut. Pe suprafeţele neirigate, un criteriu important de corectare a dozelor de azot îl constituie rezerva de umiditate a solului înainte de semănat, fiind evidenţiată corelaţia între această rezervă şi efectul îngrăşămintelor. Doza medie de azot de 70-75 de kilograme la hectar asigură eficienţa maximă dacă până la sfârşitul lunii februarie (octombrie-februarie) s-au înregistrat circa 200 mm precipitaţii. La o cantitate mai mare de precipitaţii, doza de azot de măreşte cu 5-6 kilograme pentru fiecare 10 mm în plus sau se reduce cu aceeaşi cantitate la fiecare 10 mm în minus (Gh. Sipoş). Apa ca factor de vegetaţie de enormă importanţă trebuie riguros şi preponderent luată în seamă la stabilirea dozelor de azot în cultura porumbului. Nu trebuie pierdut din vedere aportul apei freatice pe solurile freatic umede, în Lunca Dunării sau luncile râurilor inferioare, deci în condiţii de irigare dozele de azot ce se folosesc în cultura porumbului sunt mai mari decât în cultura obişnuită. Alături de apă, ele sunt puternic influenţate de planta premergătoare şi de capacitatea de producţie a hibridului. (I. Picu, Gh. Sipoş).

www.agrimedia.ro

Martie 2015 39

Victor VĂTĂMANU

Cantităţile de fosfor ce se administrează în cultura porumbului sunt determinate de nivelul fertilităţii fosfatice a solului, de nivelul dozelor de azot şi de recolta planificată. Conţinutul solului în fosfor mobil constituie un element esenţial al stabilirii dozelor de fosfor. În general, nivelul optim de aprovizionare a solului cu fosfor mobil se ridică pentru porumb la 6-7 mg P2O5 la 100 grame de sol. Alături de azot, pe solurile puternic podzolite şi pe solurile podzolice argilo-iluviale o importanţă deosebită pentru creşterea producţiei de porumb o prezintă potasiul. Pe aceste soluri aplicarea dozelor mari de azot şi fosfor conduce la creşterea producţiei de porumb, deci şi la creşterea consumului de potasiu. În prezenţa azotului şi a fosforului, consumul de potasiu fiind mult mai mare, se ajunge la un dezechilibru între aceste trei elemente nutritive, fapt ce atrage după sine scăderea producţiei şi scăderea recoltelor. Cantităţile de potasiu pe solurile argilo-iluvuiale în cultura porumbului se ridică la 40-80 de kilograme K2O pe hectar. La un conţinut de potasiu al solului scăzut (sub 10 mg K2O la 100 grame sol), doza de potasiu creşte la 100 kilograme la hectar K2O. Pe solurile aluviale reacţia porumbului la îngrăşăminte depinde de zona în care se găsesc acestea. Astfel, pe aluviunile din Lunca Dunării sau din bazinul inferior al râurilor mari, la luarea în cultură a acestor soluri reacţia porumbului la îngrăşăminte a fost mai slabă. Cu trecerea anilor însă producţia de porumb pe solurile aluviale sub influenţa îngrăşămintelor, îndeosebi a celor azotate, a crescut substanţial. Recoltele de porumb ce se obţin pe solurile aluviale fără îngrăşăminte,

40 Martie 2015

deşi mari, nu se ridică la potenţialul de productivitate ce caracterizează hibrizii actuali de porumb şi de perspectivă. Pe de altă parte, Gh. Bîlteanu a semnalat la porumb, pe solurile din Lunca Dunării, simptome pronunţate determinate de o insuficientă aprovizionare a plantelor, în unele cazuri cu fosfor, în altele cu azot. Cercetările recente, efectuate pe solurile foste submerse („funduri de lac“), soluri cu grad ridicat de fertilitate, au dus la următoarele concluzii: fertilitatea naturală a acestor soluri determină producţii mari chiar fără folosirea îngrăşămintelor; prin folosirea îngrăşămintelor cu azot, producţiile cresc substanţial; azotul este elementul principal de nutriţie, putându-se folosi economic până la 200 de kilograme la hectar N s.a.; îngrăşămintele cu fosfor aduc sporuri de producţie numai la cantităţi moderate de azot, nefiind indicat nici în acest caz să se folosească mai mult de 50 kg/ha P2O5 s.a.; potasiul determină scăderi ale producţiei de boabe, utilizarea lui alături de azot şi fosfor fiind în prezent neeconomică; fluctuaţiile de producţie de la un an la altul sunt mari numai pe terenurile neîngrăşate, în timp ce prin folosirea îngrăşămintelor aceste variaţii se atenuează pronunţat; în anii mai puţin favorabili (exces de umiditate în primăvară şi temperaturi ridicate în lunile de vară) îngrăşămintele cu azot şi fosfor au eficacitate mai mare. Faptul că solurile din Lunca Dunării nu mai sunt supuse inundaţiei periodice, prin care se depunea mâl bogat în materii nutritive, impune şi mai mult menţinerea gradului lor de fertilitate prin folosirea îngrăşămintelor. Pe aluviunile din cursul superior al râurilor (din zona podzolurilor) se obţin producţii mari de porumb prin folosirea

gunoiului de grajd sau a îngrăşămintelor minerale azotate. Pe aceste soluri, porumbul se poate îngrăşa numai cu azot, iar în regiunile mai reci, din nord, la cele 96 kg/ha azot se pot adăuga şi 32 kg/ha fosfor (Gr. Coculescu). Pe lacovişti şi aluviuni gleizate, porumbul reacţionează slab la îngrăşăminte. În experienţele efectuate pe lacoviştile din vestul ţării s-au obţinut sporuri de recoltă numai în anii cu precipitaţii abundente sau în anii secetoşi. În ambele cazuri, în lacovişti (soluri compacte, reci, grele) procesele de nitrificare sunt mult încetinite, astfel că plantele folosesc bine azotul din îngrăşăminte. Pe lacoviştile menţionate porumbul nu a reacţionat însă decât la cantităţi mari de îngrăşăminte minerale. Pe lacovişti, gunoiul de grajd contribuie, de asemenea, în mică măsură la creşterea producţiei de porumb. Dozele de 20-40 tone/hectar aduc sporuri mici de producţie. Gunoiul proaspăt dă rezultate mai bune decât cel fermentat. Pe smolniţe (soluri cu conţinut redus de elemente nutritive, soluri grele, cu conţinut ridicat de argilă, pe care în anii cu precipitaţii bogate bălteşte apa), porumbul îşi sporeşte mult recolta, prin aplicarea îngrăşămintelor, în special a celor azotate. Porumbul se cultivă şi pe brancioguri, soluri cu fertilitate slabă, cu mult pietriş, foarte permeabile. Pe aceste soluri, pentru porumb prezintă mare importanţă gunoiul de grajd şi îngrăşămintele minerale cu azot. O deosebită atenţie trebuie acordată aplicării îngrăşămintelor la porumbul cultivat pe solurile nisipoase. L. Pop şi I. Maxim au evidenţiat, pe nisipurile din sudul Olteniei, efectul pozitiv asupra producţiei de porumb al gunoiului de grajd încorporat adânc. Rezultatele sunt pozitive atât prin aplicarea gunoiului de grajd (20 tone/hectar), cât şi a îngrăşămintelor minerale (N, P, K). Cea mai bună valorificare a îngrăşămintelor s-a realizat pe vârf de dună. Pe solurile erodate, porumbul dă recolte scăzute, fără folosirea îngrăşămintelor în doze ridicate. Mai economice s-au dovedit a fi însă dozele de 70-100 kilograme la hectar de azot şi 50-80 kilograme la hectar P2O5. Gunoiul de grajd ridică foarte mult producţia de porumb pe terenurile erodate. Sporurile cele mai mari s-au obţinut când, pe lângă doza de 20 de tone de gunoi de grajd, s-au aplicat şi 33 kilograme de azot şi 50 kilograme P2O5.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 41

Măsuri chimice pentru combaterea bolilor la plantele agricole Combaterea chimică constituie şi în prezent, după cum prezintă Marcel Pârvu, un mijloc important pe care practica agricolă îl are la dispoziţie pentru reducerea pagubelor produse de agenţii fitopatogeni. Astfel, în combaterea speciilor Plasmopara viticola, Phytophthora infestans, Tilletia spp. şi altele trebuie să se aplice tratamente chimice, fără de care nu se poate garanta producţia plantelor cultivate.

Noţiuni generale despre produsele farmaceutice folosite în protecţia plantelor

Măsurile chimice se bazează pe folosirea unor substanţe toxice pentru paraziţii vegetali. Produsele chimice preparate pe baza acestor substanţe active se numesc produse antiparazitare din categoria produselor fitofarmaceutice. Clasificarea produselor fitofarmaceutice se face după mai multe criterii. După agentul patogen de combătut (virusuri, bacterii, ciuperci), se clasifică în virusocide (produse antivirale), bactericide şi fungicide. În funcţie de locul unde acţionează, aceste produse sunt exoterapeutice (de suprafaţă, de contact) şi endoterapeutice (sistemice). După natura lor chimică, substanţele şi produsele fitofarmaceutice sunt anorganice şi organice. Dintre produsele fitofarmaceutice anorganice utilizate în protecţia plantelor menţionăm produse pe bază de cupru (zeamă bordeleză, Champion 50 WP, Kocide 101, Oxicig 50 PU etc.) şi produse pe bază de sulf (Polisulfura de calciu, Kumulus S, Sulfomat PU, Micrithiol, Thiovit etc.). Dintre numeroasele produse organice fitofarmaceutice menţionăm substanţe de tipul: Dithane M45 (mancozeb 80%), Polyram combi (metiram 80%) Benlate 60 WP (benomil 50%), Topsin 70 PU (metil tiofanat 70%), Sumilex 50 PU (procimidon 50%), Anvil 5 SC (hexaconazol 50 g/l), Systhane 12,5 CE (miclobutanil 125 g/l), Tilt 250 CE RV (propiconazol 250 g/l), Curzate super C (cimoxanil 4,5 5 + mancozeb 68%) etc. De la aplicarea ultimului tratrament până la darea în consum a produselor vegetale 42 Martie 2015

tratate este necesar să treacă o perioadă de timp în care produsul fitofarmaceutic folosit se degradează şi devine netoxic pentru consumator. Această perioadă de timp se numeşte timp de pauză. Pentru fiecare produs fitofarmaceutic folosit în protecţia plantelor este stabilită o toleranţă - limita maximă admisibilă (LMA). Aceasta (LMA) se stabileşte pentru ca produsele agricole tratate să poată fi consumate, fără a fi afectată sănătatea consumatorilor. LMA se exprimă în părţi per milion (ppm) şi este de 100 de ori mai mică decât concentraţiile sau dozele care, administrate în hrana animalelor de experienţă, produc tulburări (Baicu şi Sesan, 1996). Respectarea timpilor de pauză asigură, în mod normal, şi respectarea limitelor maxime admisibile pentru produsele fitosanitare (Baicu şi Sesan). La aplicarea tratamentelor chimice se ţine cont de remanenţa reziduurilor de pesticide, de timpul de pauză şi de limita maximă admisă (LMA).

Metode de aplicarea in vitro a produselor farmaceutice

Produsele fitofarmaceutice se folosesc în practică pentru tratarea seminţelor, a tuberculilor şi rizomilor la plante. De asemenea, aceste produse se aplică pe plante în timpul perioadei de vegetaţie. Unele produse fitofarmaceutice se folosesc pentru dezinfectarea solului pe cale chimică.

Metode de tratare a seminţelor

Tratarea pe cale chimică dă rezultate bune, în practică, în combaterea agenţilor patogeni localizaţi pe sămânţă sau în acestea. În funcţie de substanţa activă a produsului folosit, de seminţele de tratat,

de biologia agenţilor fitopatogeni şi altele, tratarea sau dezinfectarea chimică a seminţelor se face prin mai multe metode. Metoda tratării uscate (prin prăfuire) - această metodă constă în acoperirea seminţelor cu produse fitofarmaceutice, sub formă de pulberi, care aderă pe suprafaţa tegumentului seminal. În practică, o importanţă deosebită pentru dezinfectarea seminţelor prezintă produsele sistemice. Acestea protejează embrionul şi plantulele tinere de acţiunea agenţilor fitopatogeni în sămânţă. Metoda tratării umede - metoda se bazează pe folosirea de produse fitofarmaceutice sub formă de soluţii sau suspensii, în care se introduc seminţele de tratat. Această metodă prezintă avantajul unei economii de substanţă activă şi al unei dezinfectări complete. Tratarea pe cale umedă se recomandă în zonele aride, cu solul uscat în momentul semănatului. Metoda tratării prin mocirlire - această metodă este folosită pentru a realiza pe suprafaţa seminţelor un strat mai consistent de produs. Produsul fitofarmaceutic se prezintă sub formă de suspensie densă într-o cantitate mică de apă şi se amestecă cu sămânţa (Şandru).

Metode de tratare a tuberculilor, bulbilor şi rizomilor

Aceste metode se aplică frecvent la plantele horticole pentru dezinfectarea chimică a tuberculilor, bulbilor şi rizomilor. În funcţie de produsul utilizat, tratamentele chimice se aplică pe cale umedă sau prin prăfuire.

Metode de dezinfectare chimică a solului

Dezinfectarea solului pe cale chimică are drept scop distrugerea agenţilor fitopatogeni (bacterii, ciuperci), insectelor, nematozilor etc. care atacă plantele. Tratamentele chimice se aplică cu precădere solului din sere şi răsadniţe, dar şi în câmpul de cultură al plantelor horticole. Dezinfectarea chimică a solului se realizează prin metoda tratării umede şi metoda tratării uscate (prin prăfuire). Tratarea solului pe cale umedă - această metodă se bazează pe

www.agrimedia.ro

Martie 2015 43

stropirea cu o soluţie sau o suspensie a produsului fitofarmaceutic până la o adâncime de 20 cm. În tratarea solului din sere şi răsadniţe se foloseşte frecvent Formalina 1,0%. Pentru dezinfectarea solului se folosesc 10 litri de soluţie de formalină 1%/mp, apoi se acoperă pământul tratat timp de 2-3 zile, pentru sudaţie. Însămânţarea solului se face după cel puţin 12-15 zile de la aplicarea tratamentului (Şandru). Înainte sau după semănat, pământul din răsadniţă poate fi dezinfectat cu substanţe de tipul Previcur N. Pentru dezinfectarea solului, se folosesc 2-3 litri soluţie de Previcur N 0,25%/mp (Şandru). Tratarea solului pe cale uscată - prin această metodă se realizează dezinfectarea chimică a solului, folosindu-se un produs fitofarmaceutic sub formă de pulbere. Produsul fitofarmaceutic este încorporat în sol prin săpare, până la o adâncime de 20 cm sau prin amestecarea pământului prin lopătare. De exemplu, pentru dezinfectarea solului prin prăfuire, se folosesc substanţe de tipul Basamid (200 grame/metrul cub de pământ sau 20-50 grame/metrul pătrat). Acest produs este eficient împotriva ciupercilor fitopatogene tericole şi a nematozilor la plante. După aplicarea tratamentului chimic, timpul de aşteptare până la folosirea amestecului de pământ este de 10-30 de zile, în funcţie de temperatura solului. Timpul de aşteptare creşte la temperaturi mai scăzute de 15-20 de grade Celsius (Şandru).

Victor VĂTĂMANU

Metode de tratare a plantelor în timpul perioadei de vegetaţie Aplicarea produselor fitofarmaceutice pe plante se realizează prin diferite metode. Metoda tratării umede - această metodă constă în aplicarea produselor fitofarmaceutice sub formă lichidă (soluţie, suspensie, emulsie) şi poate fi realizată, în practică, sub diferite forme: Stropit, pulverizare, ceaţă toxică. Metoda tratării prin prăfuire - aplicarea produselor fitofarmaceutice pe plante prin prăfuiri asigură o mai bună pătrundere a pulberii în interiorul vegetaţiei stufoase. De asemenea, această metodă asigură o distribuire mai uniformă a particulelor pe suprafaţa tratată.

Testarea acţiunii in vitro a produselor fitofarmaceutice

Pentru testarea acţiunii in vitro a produselor fitofarmaceutice asupra agenţilor 44 Martie 2015

fitopatogeni se folosesc diferite metode. Metoda includerii produsului în mediul de cultură - prin această metodă se realizează acţiunea in vitro a produselor fitofarmaceutice asupra agentului fitopatogen (bacterie, ciupercă) cultivat pe mediu de cultură. Pentru fiecare produs testat se realizează mai multe concentraţii. La fiecare concentraţie a produsului fitofarmaceutic se fac mai multe repetiţii. Pentru cultivarea speciilor studiate se folosesc medii nutritive solidificate (malţ-agar, cartof-dextrozăagar, Czapek-agar etc.) sau lichide. În cazul folosirii unui mediu ce se solidifică, acesta se distribuie, după includerea produsului fitofarmaceutic, cel mai frecvent în vase Petri. Inoculul speciei pe care o cercetăm se plasează cu acul de însămânţare în mijlocul vasului Petri (metoda însămânţării în punctul central). Periodic, la intervale egale de timp, se fac observaţii asupra mărimii, aspectului coloniei pe suprafaţa mediului, sporulaţiei, dacă este cazul, comparativ cu martorul fără produs fitofarmaceutic. Rezultatele obţinute se interpretează statistic (testul student, ANOVA etc.). Pe baza rezultatelor obţinute se stabileşte concentraţia-limită de toxicitate şi concentraţia letală a produsului fitofarmaceutic asupra speciei studiate. Metoda includerii în mediul de cultură se poate folosi şi pentru testarea acţiunii in vitro a altor produse (antibiotice, extracte vegetale etc.) asupra agenţilor fitopatogeni.

Măsuri biologice

Combaterea biologică a agenţilor fitopatogeni se realizează prin hiperparazitism, antagonism microbian, imunizarea plantelor şi altele. Hiperparazitismul - combaterea agenţilor fitopatogeni cu ajutorul paraziţilor naturali (bacteriofagi, ciuperci), denumiţi hiperparaziţi, a dat rezultate bune şi prezintă perspective de extindere în practică. Cele mai cunoscute cazuri de hiperparazitism sunt microparazitismul şi bacteriofagia. Microparazitismul este un fenomen biologic întâlnit frecvent în natură. Ciupercile hiperparazite au o virulenţă pronunţată şi inhibă dezvoltarea, reproducerea şi răspândirea speciilor fungice pe seama cărora se dezvoltă. De exemplu, Tricoderma viride reprezintă principala specie microparazitară şi antagonistă folosită ca mijloc de prevenire şi combatere biologică a diferitelor specii de ciuperci fitopatogene. Coniothyrium mintans este un hiperparazit

al fungilor (Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis spp), formatori de scleroţi. Bacteriofagia - este un fenomen biologic care se bazează pe distrugerea unor bacterii fitopatogene de către virusuri denumite bacteriofagi. Antagonismul microbian - între diferite microorganisme (bacterii, ciuperci) din natură există relaţii antagoniste. Aceste relaţii au la bază concurenţa sau anabioza. S-a constatat că pentru fiecare agent patogen există microorganisme antagoniste. Antagonismul microbian este utilizat în practică pentru combaterea unor agenţi patogeni. Studierea relaţiilor (microparazitismul, antagonismul microbian etc.) între diferite specii de microorganisme, care se pot cultiva pe medii nutritive, se realizează prin metoda culturilor duble. Această metodă constă în însămânţarea în acelaşi vas Petri ca mediu nutritiv agarizat a câte două specii ale căror interrelaţii sunt observate in vitro. Antibioticele - acestea sunt produşi ai metabolismului unor microorganisme care distrug selectiv sau împiedică multiplicarea altor organisme patogene. În combaterea agenţilor fitopatogeni, s-au experimentat şi s-au folosit în practică pe scară mică numai câteva antibiotice, din cauza costului foarte ridicat al acestor tratamente (Pârvu).

Măsuri de carantină fitosanitară

Carantina fitosanitară reprezintă un ansamblu de măsuri care se iau pentru a preveni răspândirea paraziţilor vegetali, dăunătorilor şi buruienilor („obiectelor de carantină“), deosebit de periculoşi, dintr-o ţară în alta sau dintr-o regiune în alta. Carantina fitosanitară este de două tipuri: externă şi internă.

Măsuri de prognoză şi avertizare

Un rol important în prevenirea şi combaterea bolilor la plante îl au măsurile de prognoză şi avertizare. Prin prognoză se înţelege stabilirea anticipată a datei apariţiei în masă a agenţilor fitopatogeni, în anumite perioade de timp şi pe anumite teritorii, precum şi estimarea gravităţii atacurilor pe care le pot produce. Avertizarea constă în determinarea momentului optim de aplicare a tratamentelor, a metodelor şi mijloacelor eficace pentru combatere, în funcţie de biologia agentului patogen, de fenofaza plantei-gazdă şi condiţiile climatice locale.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 45

Hărţile cu zonele unde ar urma să fie folosite în proporţie mare seminţe tratate cu neonicotinoide împotriva atacurilor de Tanymecus dilaticollis (gărgăriţa frunzelor) şi Agriotes spp. (viermi-sârmă) vor fi puse la dispoziţia celor interesaţi în aproximativ o lună, conform spuselor lui Daniel Botănoiu, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii.

Daniel BOTĂNOIU

Dosar neonicotinoide. Botănoiu: «Într-o lună vor fi disponibile hărţile cu suprafeţele arabile tratate» Cu derogarea de rigoare (probabil că ultima dacă industria de profil, institutele de cercetare, fermierii şi albinarii nu vor aduce un studiu comun de impact demn de luat în seamă de Comisia Europeană), mai puţin de 250.000 ha ar urma să fie însămânţate (legal) anul acesta cu material semincer tratat cu Clotianidin, Imidaclopid sau Tiametoxam, substanţe active cunoscute popular sub numele de neonice. Vestea că se diminuează suprafeţele pare a fi una pozitivă pentru crescătorii de albine, membrii ai Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA), aşa cum a şi recunoscut Ioan Fetea, preşedintele organizaţiei. Pozitiv, dar doar într-o anumită măsură, în condiţiile în care albinarii sunt dependenţi de cultivatorii de floarea-soarelui şi viceversa. Fetea recunoaşte că ţara noastră încă se confruntă cu o puternică infestare cu răţişoară şi vierme-sârmă (noi am spune că şi cu şoareci de câmp deopotrivă) şi că tratamentul la sămânţă este mai acceptabil decât cele foliare aplicate în număr de cinci sau şase într-un an agricol. „România are probleme cu solul. Sigur că acum mingea este la mijloc, între noi şi vegetal, dar unii fără alţii nu existăm şi ministerul (n.r. - Agriculturii) a spus 46 Martie 2015

că anul acesta nu vor fi mai mult de 250.000 ha afectate; suprafeţele tratate scad an de an. În aceste condiţii, sigur, noi le-am solicitat măcar să ne ajute şi să identifice unde sunt acele culturi, să le pună un panou de avertizare, astfel încât apicultorul să ştie să se ferească, dacă vrea“, a declarat pentru grupul AgriMedia/Agrikultura.ro Ioan Fetea. „Problema economică primează, că România este totuşi un stat care depinde de agricultură, iar tratamentele care se fac la seminţe nu se mai fac în perioada de vegetaţie. Dacă nu ar mai fi aşa, s-ar realiza 5-6 tratamente în perioada de vegetaţie, care probabil ne-ar afecta mult mai mult. (...) Să sperăm totuşi că la anul nu va mai fi niciun sfert din cele care sunt în prezent sau nu vor mai fi deloc.“ Guvernanţii au aplecat totuşi

urechea la aspectul legat de informările cu privire la suprafeţele însămânţate cu material semincer tratat cu neonicotinoide, chiar dacă opoziţia ţării noastre şi solicitările de derogare nu i-au cam încântat pe producătorii de miere de albine. Întrebat fiind însă cum comentează spusele apicultorilor cu privire la mortalitatea albinelor cauzată de insecticidele neuroactive, Botănoiu a scos mai mult în evidenţă competitivitatea sectorului de cultură mare. „Apicultorii au apreciat că le punem la dispoziţie hărţile unde am dat (n.r. - cu neonicotinoide), pentru că am spus clar: numai pe partea de sud-est a României, acolo unde se dovedeşte că sunt probleme foarte mari cu dăunătorii respectivi (...). Cred că într-o lună se vor strânge şi vor fi date publicităţii aceste documente cu zonele tratate“, a precizat secretarul de stat. „O parte din apicultori comentează însă de foarte mult timp. (...) Problema este că de la un comentariu şi până la a analiza foarte clar eu trebuie să păstrez competitivitatea sectorului. Eu mă uit atent la ceea ce s-a întâmplat cu numărul de familii de albine în anul anterior, eu aşa judec. Eu nu pot să judec acum pe sentimente, ci judec pe cifrele reale pe care le avem. Dacă noi

www.agrimedia.ro

Martie 2015 47

anul trecut am avut în utilizare (n.r. neonicotinoide) şi nu s-au întâmplat evenimente neplăcute în ceea ce priveşte albinele, sigur, fiind ultima derogare, îmi iau măsuri suplimentare ca să nu se întâmple nici anul acesta şi, ca atare, să putem să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am propus. Nici nu puteam lăsa însă cinci milioane de hectare netratate.“ Conform spuselor crescătorilor de albine, în ultimii 8-10 ani a fost sesizată o uzură mare la familia de albine generată de specificul floral al floarii-soarelui. Şi asta pe lângă fenomenul de dispariţie a albinelor din stup într-un procent mare. Dacă până la un anumit moment culesul de polen de floarea-soarelui era obositor pentru albine, din păcate, potrivit spuselor aceluiaşi Ioan Fetea, „şi neonicotinoidele au o influenţă foarte mare asupra acestor depopulări“.

România nu s-a mulţumit doar cu două derogări

În 24 mai 2013, Comisia Europeană emitea Regulamentul (EU) 485/2013 prin care se interzicea folosirea pe teritoriul Uniunii Europene a unui număr de trei produse pentru protecţia plantelor, utilizate la tratarea seminţelor unei serii de culturi agricole, din cauza riscului de a afecta albinele şi alţi polenizatori. Interdicţia, valabilă pe o perioadă de doi ani, începând cu 1 decembrie 2013, a fost anulată pe teritoriul României prin decizia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), care a emis în anul 2014 două derogări succesive de la aceste prevederi, permiţând comercializarea în continuare a seminţelor

impregnate cu aceste substanţe şi a uneia noi la începutul acestui an. Pesticidele în cauză se numesc Clotianidin, Imidaclopid şi Tiametoxam şi aparţin unei noi clase de produse de protecţie a plantelor numite neonicotinoide (popular cunoscute şi sub numele de neonice), introduse pe piaţa europeană la începutul anilor 2000, caracterizate printr-o mare eficienţă (sunt de 7.000 de ori mai toxice decât DDT). Expunerea la neonice a albinelor prin nectarul, polenul toxic sau exudarea unor lichide ale plantelor crescute din sămânţă tratată sau prin praful care se ridică la însămânţare provoacă diferite efecte adverse, pornind de la manifestări subletale (adică albinele nu mor, dar le sunt afectate grav memoria şi comportamentul) până la intoxicaţii acute şi cronice. Un studiu publicat în 2013 de Agenţia Europeană pentru Siguranţă Alimentară (EFSA), organism consultativ oficial al Comisiei Europene, a confirmat cele de mai sus, acestea stând de fapt la baza interdicţiei folosirii neonicelor prin regulamentul UE în discuţie.

Cei mai mari doi producători de neonicotinoide - Syngenta şi Bayer CropScience - au luat poziţie vizavi de interzicerea neonicotinoidelor încă de acum doi ani! Din 2013, cele două companii au propus, printr-un comunicat comun, un plan de acţiuni pentru a debloca impasul în care se afla UE pe tema sănătăţii albinelor. Această propunere venea ca urmare a imposibilităţii CE de a ajunge la o înţelegere cu statele membre asupra unei soluţii acceptabile, ca urmare a publicării raportului EFSA asupra riscurilor teoretice identificate de această autoritate, asociate neonicotinoidelor în ceea ce priveşte populaţiile de albine. „Acest plan complet va aduce o mai bună înţelegere în privinţa factorilor care influenţează sănătatea albinelor, în timp ce interzicerea neonicotinoidelor nu va face decât să închidă uşa oricărei tentative de a înţelege această problemă. Interzicerea acestor produse nu va salva nici măcar un stup, iar acum a sosit momentul ca toate părţile interesate să se concentreze asupra cauzelor reale care au dus la declinul populaţiilor de albine. Planul propus de companiile noastre se bazează pe încrederea pe care o avem în produsele noastre şi pe istoricul angajamentului nostru de a îmbunătăţi mediul în care trăiesc albinele“, preciza John Atkin, Syngenta Chief Operating Officer. Dr. Rüdiger Scheitza, membru în bordul de conducere Bayer CropScience şi Head of Strategy & Business Management, declara la rândul său: „Deşi toate dovezile arată că principala cauză a precarităţii sănătăţii albinelor este reprezentată de anumiţi paraziţi şi boli, rămânem preocupaţi să facem tot ce ne stă în putere să asigurăm încrederea de care au nevoie clienţii în produsele noastre. În lipsa acordului evident dintre Comisia Europeană şi statele membre este nevoie de un plan îndrăzneţ pentru ca fermierii din Europa să poată continua să producă alimente de calitate la un preţ accesibil, într-o manieră care poate asigura sănătatea albinelor şi a altor polenizatori. Noi credem că un astfel de plan poate fi implementat cu succes“. Pe de altă parte, în opinia lui Laurenţiu Baciu, preşedintele LAPAR, o comunicare corporatistă eficientă (de genul celor de mai sus) a dus la o diminuare a pierderilor producătorilor

48 Martie 2015

www.agrimedia.ro

Martie 2015 49

de PPP, fermierii români producători de cereale şi de oleaginoase fiind cei care au avut de suferit realmente de pe urma interzicerii acestor pesticide. Baciu recunoaşte că producătorii de PPP au fost la ultima întâlnire de la MADR, ocazie cu care fermierul băcăuan a auzit aceleaşi comentarii privind pierderile companiilor, însă el consideră că, realmente, aceşti producători „nu sunt prea mult afectaţi de interdicţie, pentru că au alte soluţii de unde să-şi majoreze veniturile“. El spune că „singurii perdanţi în toată povestea asta sunt fermierii. O firmă care este şi producător de pesticide, şi producător de sămânţă, dacă nu-şi vinde substanţa pentru tratat, o să vândă sămânţă mai multă“. Mai mult, liderul LAPAR recunoaşte că, la un moment dat, „MADR chiar îi ruga pe producătorii de pesticide să facă un studiu în acest sens“, privind infestarea masivă cu răţişoară şi verme-sârmă, „studiu pe care nu l-a primit decât într-un final de la LAPAR“. Documentul la care face referire Laurenţiu Baciu relevă cu exactitate mare gradul de infestare a terenurilor agricole cu aceşti doi dăunători, mai ales în sudul ţării. „Sunt zone unde de acum gradul de infestare este alarmant, ajungându-se la 200-300 de indivizi pe metrul pătrat, ceea ce duce la o compromitere totală a culturii“, a conchis Baciu.

Ionel VĂDUVA

Am răsuflat uşuraţi încă o dată: am primit-o şi a treia autorizare temporară

O nouă derogare a fost acordată ţării noastre în vederea utilizării neonicotinoidelor în culturile de porumb şi de floarea-soarelui. Autorizaţia temporară a fost aprobată pentru 80 de zile, mai exact până la 20 aprilie 2015. Potrivit prevederilor art. 53 al Regulamentului (CE) nr. 1107/ 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor de protecţia plantelor, la solicitarea companiilor de profil, a asociaţiilor de producători agricoli, dar şi a Asociaţiei Producătorilor de Seminţe, România a notificat Comisia Europeană privind plasarea pe piaţă pentru o perioadă de maximum 120 de zile a următoarelor produse: Cruiser 350 FS (350 g/l Tiametoxam), produs de Syngenta, Nuprid AL 600 FS (600 g/l Imidacloprid), produs de Alchimex şi de Nufarm, Poncho 600 50 Martie 2015

FS (600 g/l Clotianidin), produs de Bayer CropScience, respectiv Seedoprid 600 FS (600 g/l Imidacloprid), produs de Adama Agricultural Solutions, în vederea combaterii dăunătorilor de sol: Tanymecus dilaticollis (gărgăriţa frunzelor) şi Agriotes spp. (viermi-sârmă), la culturile de porumb şi floarea-soarelui însămânţate în primăvara anului 2015. Conform recomandărilor specialiştilor, sămânţa tratată de porumb şi floarea-soarelui se va utiliza numai în zonele şi pe suprafeţele cu infestare foarte puternică a dăunătorilor de sol Tanymecus dilaticollis şi Agriotes spp, iar companiile vor comercializa produsele numai agenţilor economici care fac dovada că tratamentul va fi efectuat doar în instalaţii profesionale, cu personal calificat. Acestea din urmă vor ţine o evidenţă strictă a cantităţilor de produs comercializat/agent economic, pe care o vor comunica săptămânal MADR - Agenţia Naţională Fitosanitară, în vederea evitării creării de stocuri de produs/sămânţă tratată după expirarea perioadei de 80 de zile. Totodată, etichetarea ambalajului seminţelor tratate se va face conform prevederilor art. 49(4) al Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, iar însămânţarea se va efectua cu semănători dotate cu echipamente adecvate, care să asigure un înalt grad de încorporare în sol şi o reducere la minimum a pierderilor şi emisiilor de praf, respectând buna practică agricolă. „În vederea asigurării protecţiei familiilor de albine împotriva intoxicaţiilor cu produse de protecţie a plantelor, se vor aplica toate măsurile ce se impun conform legislaţiei în vigoare, de către toţi agenţii economici care deţin instalaţii de tratare a seminţei, de către cei care depozitează şi manipulează sămânţa tratată şi de către fermierii care seamănă seminţe tratate cu produse de protecţie a plantelor“, conform unei circulare date de Direcţiile Agricole din ţară. Nu în ulimul rând, documentul relevă că producătorii agricoli au obligaţia de a anunţa în timp util atât primăriile, cât şi apicultorii din zonă cu privire la perioada în care se va derula acţiunea de semănat a seminţelor tratate cu unul dintre produsele menţionate anterior.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 51

Soia de la Euralis, în 5 idei uşor de înţeles 1. P otenţial de producţie deosebit de ridicat pe grupele de maturitate (00 - I) cele mai adaptate pentru condiţiile agroclimatice din România, până la 4.700 kg/ha. 2. C el mai mare conţinut de proteine din piaţă, asigurând minimul de 34% impus de industria procesatoare, chiar şi în condiţii dificile de cultură, cu deficit hidric sau subfertilizare. În condiţii ideale se atinge până la 43% proteine! 3. Cel mai vechi program de ameliorare pentru soia din Europa, cu peste 40 de ani de experienţă neîntreruptă în domeniu. Lider de piaţă în Franţa, cu o cotă de 55% pe cea mai mare piaţă de soia non-GMO din UE. O genetică prezentă continuu în România încă dinainte de 2007, cu rusticitate şi constanţă în rezultate. 4. Euralis vinde fermierilor români în 2015 seminţe de bază de soia (calitatea G4), de provenienţă 100% din Franţa şi cu 0% impurificare GMO garantată. Un sistem simplu cu redevenţă pentru multiplicare fixă inclusă în preţul seminţelor de bază, care asigură necesarul de seminţe C1 pentru 2016, la cel mai bun raport calitate/preţ. 5. Parteneriate strategice cu programul Donau Soja (membru fondator) şi 52 Martie 2015

cu Bunge (cel mai mare procesator industrial de soia din România).

Avantajele culturii de soia

• Foarte bine integrată în rotaţia culturilor (rupe ciclul unor buruieni şi optimizează gestionarea bolilor şi a dăunătorilor la culturile de cereale). • Inocularea seminţelor înainte de semănat reduce necesarul de îngrăşăminte chimice pe bază de azot. • Cerinţe relativ scăzute cu privire la tratamentele cu fungicide şi insecticide. • Cultură cu o deosebită importanţă tehnică şi economică. • Utilizarea în nutriţia animală şi consum uman este în continuă dezvoltare.

ES GLADIATOR Grupa de maturitate - 0 Potenţial genetic de producţie = 4.900 kg/ha Conţinut de proteină >42% Excelentă rezistenţă la frângere Toleranţă foarte bună la Sclerotinia Densitatea la semănat = 450.000 boabe germinabile/ha

Gama de soiuri de soia Euralis Seminţe

SPONSOR Grupa de maturitate - I Potenţial genetic de producţie = 4.700 kg/ha Conţinut de proteină >41% Foarte bună rezistenţă la frângere Toleranţa bună la Sclerotinia Densitatea la semănat = 450.000 boabe germinabile/ha

ES MENTOR Grupa de maturitate - 00 Potenţial genetic de producţie = 4.900 kg/ha Conţinut de proteină >42% Deosebit de rezistent la condiţii de ploaie abundentă Foarte bună toleranţă la frângere Densitatea la semănat = 500.000 boabe germinabile/ha

ISIDOR Grupa de maturitate - I Potenţial genetic de producţie = 5.200 kg/ha Conţinut de proteină >43% Foarte bună rezistenţă la frângere Toleranţa foarte bună la Sclerotinia Densitatea la semănat = 450.000 boabe germinabile/ha

www.agrimedia.ro

Martie 2015 53

W330 şi W440 sunt noile vedete ale celor de la IPSO Agricultură, două combine special create pentru producătorii agricoli care deţin suprafeţe mici, repartizate pe mai multe sole de dimensiuni reduse. Anul trecut, unul dintre modele - W440 - a poposit în exploataţia dlui Niculai Bereza, fost consilier superior al DSVSA Tulcea şi medic veterinar. După o testare intensă, de care a beneficiat atât din partea familiei sale, cât şi a personalului IPSO, fermierul nu a mai vrut să returneze combina, ci a dorit s-o cumpere imediat.

IPSO Agricultură a adus în România două modele de combină destinate fermierilor mici Şi ai şi de ce să investeşti într-o astfel de maşinărie. Cu un consum bazat pe sistemul de alimentare cu carburant direct din cisternele monitorizate şi deţinute de Bereza, unul de aproximativ 11 litri la hectar, respectiv la un preţ de aproximativ 120.000 de euro, veterinarul tulcean a considerat investiţia în W440 o reală afacere. Dar consumul nu a fost însă singurul atu observat de producătorul agricol tulcean. Este bine să ai aer condiţionat într-o combină cu doar şase căişori şi... 250 de cai putere! „W440 a fost condusă de către mine şi de soţia mea; de fapt, noi suntem combainerii. Avem două combine John Deere W540, iar pe aceasta am avut-o doar în teste. În ceea ce priveşte productivitatea, calitatea seminţelor recoltate, nu există nici o deosebire între acest utilaj agricol şi celelalte pe care le am eu în exploatare. Deosebirea poate fi probabil numai de preţ. Confortul este foarte bine asigurat, cu aer condiţionat, scaun ergonomic, cu reglajul volanului, toate comenzile electronice la bord şi, ceea ce este interesant, construcţia ei duce la un confort formidabil; nu este obositoare, nu este zgomotoasă. (...) După ce am folosit-o o campanie întreagă, am avut ferma intenţie să n-o mai dau. Nu fac reclamă combinei John Deere W440, dar asta a fost intenţia, să n-o mai dau, s-o opresc 54 Martie 2015

şi s-o plătesc. N-am reuşit. (...) Consumul său nu a depăşit 11 litri de motorină la hectar, la o producţie de orz şi grâu de şase tone la hectar“, a declarat Bereza Niculai, administratorul SC Biovet SRL din Tulcea, producător agricol care exploatează aproximativ 1.000 ha de orz, orzoaică, grâu, porumb, coriandru şi floarea-soarelui. Dar cum s-a ajuns la această configurare? Circulă vorba prin târg că doar utilajele mari sunt profitabile, tocmai pentru că pot lucra suprafeţe însemnate în scurt timp. Ce facem însă cu cei care au sole şi de câţiva ari? Cum intră o combină mare într-o solă care are ca zonă de acces doar un podeţ? Răspunsurile au fost date chiar de către Radu Meşină, specialist produs în cadrul

IPSO. Potrivit spuselor sale, dacă până în prezent, firma la care lucrează s-a adresat exclusiv fermierilor mari, de această dată s-a căutat o deschidere şi către producătorii de nivel mai mic, către cei care au sole cu dimensiuni reduse, exact către modelul de fermier pe care doreşte să-i susţină actuala guvernare. De multe ori, a continuat el, cei care au sole foarte mici, care variază între 70-80 de ari, nu-şi permit să închirieze combine mari, exact din cauza aceasta şi nu au cum să achite o combină şi să lucreze cu un utilaj de mari dimensiuni şi capacităţi. „Să ne gândim în primul rând la ceea ce înseamnă fermierul de nivel mic şi mijlociu. Nu trebuie să uităm un lucru, şi anume condiţiile în care lucrează el. Nu avem încă o legislaţie care să permită reunirea solelor. Avem producători agricoli care lucrează 50-100 ha, iar alţii 150-200 de hectare, în mai multe locaţii. Am văzut fermieri care lucrau 150 ha şi cea mai mare solă a lor era de 20 ha, restul fiind fragmente de 1/2 ha, 1/4 ha, câţiva ari. Ce combină ar putea să se plieze pe nevoile unui astfel de producător agricol, astfel încât să nu intre pe grâul vecinilor? Să poată intra pe un podeţ? Să poată avea acces? Nu aveam o posibilitate înainte de apariţia combinelor W330 şi W440“, a declarat Radu Meşină pentru grupul Agrimedia/Agrikultura.ro.

www.agrimedia.ro

Conform spuselor sale, firma a căutat să vină în întâmpinarea producătorilor agricoli de nivel mic şi şi-au propus să aducă în piaţă două modele de combină, una pe cinci scuturători, la o putere de 216 cai, şi o combină pe şase scuturători, „deci o combină mai mare“, la 250 de cai putere. „Toate dotările care sunt la modelul W440 sunt unele de top. (...) A fost o combină pe care noi am testat-o în ţară, în Tulcea, în Botoşani, în Buzău. N-am primit decât cuvinte de laudă pentru ea din partea fermierilor. (...) Nouă, celor de la IPSO, ne-au plăcut condiţiile de întreţinere, condiţiile de stocare pe perioada de iarnă“, a precizat Meşină.

Ce pregătire trebuie să aibă un combainer? Cum ajungi să cunoşti un astfel de utilaj?

Cum era şi normal, ca jurnalişti, l-am întrebat pe Meşină ce facem cu pregătirea oamenilor. Nu oricine permite unor tineri să se urce pe un astfel de utilaj, care depăşeşte ca preţ 120.000 de euro, iar şcoala românească nu mai pregăteşte noi mecanizatori. Răspunsul a fost simplu: nu livrăm combina fără a şcolariza gratuit personalul! „Odată cu livrarea combinei, noi realizăm şi formarea a doi operatori. În plus, noi suntem deja în studiu, în unele zone deja am demarat un proces de formare a operatorilor, a mecanicilor agricoli. Formarea a doi operatori este un lucru pe care noi îl realizăm gratuit. Şcolarizarea începe cu o formare statică, când cursantul ia cunoştinţă cu combina timp de o zi, o zi şi jumătate,

www.agrimedia.ro

la sediile noastre. Apoi, un tehnician de service cu experienţă merge împreună cu acesta la punerea în funcţiune în prima zi de recoltare şi stă cu combainerul în cabină până în momentul în care are toate reflexele formate, indiferent că este vorba de 1/2 oră, o oră sau o zi“, a conchis Radu Meşină. Un alt fermier prezent la eveniment, un colaborator apropiat al John Deere - fermierul Gheorghe Enescu Laurenţiu - a spus că el acordă o mare atenţie pregătirii tinerilor mecanizatori (combaineri), asfel încât să reducă la maximum eventualele pierderi. În opinia sa, un bun mecanizator ar trebui să cunoască foarte bine utilajele, ar trebui să aibă o adevărată „relaţie mecanizatorutilaj“, să se cunoască reciproc. „Când se urcă în utilaj, tânărul combainer să ştie exact cum trebuie realizată o anumită lucrare, cum să abordeze un teren accidentat, un consum mai mare, iar seara să sufle filtrele, să asigure vaselina necesară şi un combustibil de calitate şi să nu pună apă în loc de motorină sau ulei. (...) Noi avem utilajele noastre, nu lucrăm cu terţi. În ultimii cinci ani am investit în jur de 400.000-500.000 de euro în utilaje agricole, şi nu întotdeauna cu credit bancar“, a precizat Gheorghe Enescu Laurenţiu, administrator al SC Agromec Săruleşti SA, judeţul Călăraşi. Enescu lucrează în prezent 1.050 ha, în jur de 600 ha păioase (orz şi grâu), iar restul prăşitoare - porumb şi floarea-soarelui, iar de la anul, spune el, şi leguminoase - mazăre şi soia.

Combinele W330 şi W440 ating o viteză de recoltare similară cu cea a altor combine mai mari

Versatile, fiabile, cu o putere sporită a motorului şi uşor de întreţinut, modelele W330 şi W440 reprezintă o gamă de combine compacte de dimensiuni reduse destinate fermelor mici, cu o suprafaţă

maximă de 150 ha, şi sunt potrivite atât pentru sole mici, cât şi pentru sole medii (2-60 ha). Datorită prezenţei bătătorului de spice netreierate, care reduce încărcarea suplimentară a bătătorului, scuturătorului şi a sitelor, un element de exclusivitate pentru aceste două modele, combinele W330 şi W440 ating o viteză de recoltare similară cu cea a altor combine mai mari, păstrând însă o manevrabilitate crescută. Prezenţa prebătătorului şi existenţa sistemului activ de separare a spicelor netreierate sunt şi ele elemente de noutate şi exclusivitate aduse de combinele W330 şi W440. „Combina W330 are o putere de 216 CP şi este dotată cu un prebătător şi cinci scuturători. Creată pentru a răspunde cerinţelor agricultorilor ce îşi doresc nu numai o maşină puternică, ci şi compactă, combina W330 se adaptează perfect regiunilor caracterizate de sole cu drumuri înguste. Sistemul de prebătător creşte capacitatea de batere a combinei cu 20%. Cu un contrabătător situat sub sistemul de prebatere reglabil din cabină, independent de contrabătătorul principal, W330 dispune de un sistem de separare foarte eficient, care-i permite operatorului să reacţioneze la schimbarea condiţiilor de recoltare, reducând cantitatea de pleavă pe sitele de curăţire“ se arată într-un material de prezentare al celor de la John Deere. Combina W440 are o putere de 253 CP şi este echipată cu şase scuturători, recoltând cu uşurinţă atât în sole de 1 ha, cât şi în sole de 50 ha. Modelul beneficiază de reglare a unghiului dintre bătător si contrabătător pentru creşterea calităţii seminţelor, dar şi a performanţelor combinei. Întreţinerea uşoară este unul dintre avantajele majore ale combinelor W330 şi W440. Scuturătorii sunt echipaţi cu funduri demontabile din oţel inox, iar masa de preparare poate fi demontată şi extrasă fără chei speciale. Sitele pot fi demontate în mai puţin de 10 minute, iar melcii cu carcase demontabile, precum şi ferestrele mari de acces, uşurează operaţiunile de întreţinere periodică, permiţând o curăţare completă a maşinii. Totodată, sitele de curăţire cu suprafaţă mare şi orificii reglabile asigură seminţe de calitate superioară. Performanţele combinei pot fi vizualizate în orice moment din interiorul cabinei, echipată cu o consolă prevăzută cu un monitor tactil. Meniul este în limba română. Fiecare arbore de antrenament este prevăzut cu o serie de senzori, care, în funcţie de comenzile operatorului, declanşează o stare de alertă pentru a evita înfundarea combinei. Martie 2015 55

Ionel VĂDUVA

Şi Meşină a exemplificat de ce un fermier mic ar trebui să aibă o astfel de combină. Când într-un utilaj mare rămân la un recolat doi sau trei saci cu grâu, cantitatea aceasta înseamnă mult pentru un fermier cu posibilităţi limitate. „Să luăm în calcul cazul unui fermier care are 70 de ari, ca să revin la această cifră neplăcută pentru ei. Am vizat această suprafaţă pentru că sunt foarte mulţi în situaţia asta, mai ales în zona Moldovei, în zona Tulcei, oameni care şi-au păstrat o suprafaţă mică, de subzistenţă, pentru ei, restul fiind dat asociaţiei, cooperativei. În momentul în care intri cu o combină mare pe suprafeţele lor, pe lângă toate problemele pe care le au, mai apare şi cea legată de cât grâu rămâne în utilajul acela; este posibil să rămână doi-trei saci acolo. Pentru un fermier mic, cantitatea aceasta este foarte mare“, a mărturisit specialistul IPSO.

Massey Ferguson a prezentat noile tractoare şi combine la Târgul SIMA de la Paris Massey Ferguson, un brand de nivel mondial al companiei AGCO, a dezvăluit noile produse-cheie la Târgul SIMA din acest an, în timp ce tractorul MF 5610, care a finalizat o călătorie istovitoare pe uscat la Polul Sud, a fost prezent la primul său eveniment de la întoarcerea din Antarctica. Şi-au făcut debutul noua serie de 140 până la 255 CP, MF 7700 şi noul încărcător telescopic MF 9305 Xtra. Alte atracţii ale standului Massey Ferguson au fost modelele de la noua Serie Globală şi gama de tractoare compacte MF 1700, noile combine MF ACTIVA S şi MF BETA. Pe lângă acestea, au fost prezentate şi noutăţile tractoarelor MF 3600 din categoriile Standard şi Specialised. De asemenea, Massey Ferguson a profitat de ocazie pentru a face cunoscut faptul că terminalul Datatronic 4 Control Centre Display (CCD) de pe tractoarele sale corespunde în totalitate cu cele mai noi standarde din industrie. Tractorul MF 5610, care a atras atenţia a milioane de oameni din întreaga lume prin expediţia Antarctica 2 la Polul Sud, a fost prezent la stand în prima zi a târgului împreună cu Manon Ossevoort (Tractor Girl), care a condus 5.000 km în călatoria de întoarcere de la Polul Sud, din decembrie 2014. De asemenea, a fost prezent şi mecanicul principal al expediţiei, Nicholas Bachelet, şi cameramanul Simon Foster. Pe lângă faptul că a terminat cu succes expediţia, tractorul MF 5610 şi-a câştigat un loc în istorie şi a devenit primul tractor agricol standard echipat cu anvelope care a ajuns la Polul Sud pe uscat. Vizitatorii au avut ocazia să vadă tractorul care s-a întors întreg din ţinutul de gheaţă, complet echipat cu anvelopele Trelleborg special concepute, bara pentru crevase, troliul electric, parbrizul din policarbonat, generatorul montat pe spate şi rezervorul suplimentar de combustibil de 410 litri. Având premiera la Târgul SIMA, noua gamă de tractoare MF 7700 se bazează pe marele succes şi pe premiata serie MF 7600 pentru a oferi o varietate remarcabilă de tractoare de încredere cu operare simplă. În total sunt nouă modele 56 Martie 2015

diferite, cu puteri maxime de la 140 până la 255 CP, oferind trei tipuri de transmisii la alegere şi trei niveluri de specificaţii. Funcţia EPM (Engine Power Management) este prezentă pe toate modelele, crescând puterea până la 280 CP la noul MF 7726, care a fost prezentat la standul de la târg. Prin introducerea noului MF 9305 Xtra, Massey Ferguson adaugă o şi mai mare versatilitate la gama de încărcătoare telescopice MF 9005. MF 9305X foloseşte o tehnologie verificată, pentru a le oferi fermierilor o maşină ideală de dimensiune medie cu o opţiune mai compactă pentru clădirile cu acces restricţionat. Cu o capacitate de ridicare de 3.000 kg şi cu o înălţime de ridicare de 5,8 m, acest încărcător poate fi folosit pentru o gamă largă de activităţi de manipulare. Seria Globală de tractoare Massey Ferguson a creat mult entuziasm în rândul comunităţii agricole. Sunt disponibile tractoarele MF 4708 de 82 CP pentru Africa şi MF 4709 pentru Europa. Acestea sunt primele modele care vor fi lansate din această serie globală de 60-130 CP, care va oferi în cele din urmă trei game, patru transmisii diferite şi vor fi disponibile treptat, semiplatformă şi versiuni ale cabinei. Prima versiune a cabinei este stabilită a fi lansată anul acesta şi va fi produsă la fabrica AGCO din Beauvais (Franţa). Noutatea pentru tractoarele compacte Massey Ferguson constă în tractorul MF 1740 de 38 CP şi MF 1747 de 46 CP. Ultimul a avut prima ieşire la Târgul SIMA în Franţa. Consolidând poziţia Massey Ferguson în sectorul tractoarelor compacte, modelele sunt disponibile cu transmisie hidrostatică cu cabină sau cu transmisie manuală la versiunile platformă. Noile caracteristici semnificative la combinele MF ACTIVA S şi MF BETA oferă mai multă putere motorului, îmbunătăţesc confortul operatorului şi controlul şi cresc performanţa recoltării într-o gamă largă de culturi. Toate modelele pot fi configurate cu hederul lider pe piaţă PowerFlow, care este acum disponibil cu lăţimi de până la 6,8 m pentru modelele MF Activa S şi o lăţime de 7,7 m pentru combinele MF BETA. Dotată cu un motor AGCO Power de şase cilindri, de 7,4 litri, Activa S beneficiază de

o nouă cabină spaţioasă şi confortabilă Proline, cu un terminal TechTouch, plus o nouă cotieră şi un nou control, setări automate de cultură şi un control avansat automat de înălţime a hederului. Combinele MF BETA 7360 şi 7370 sunt dotate cu un motor AGCO Power de şase cilindri, de 7,4 litri şi 8,4 litri cu putere crescută. Noul AutoGuide xls pentru direcţie automată este disponibil prin intermediul terminalului TechTouch ca opţiune. Versiunea cu cinci căişori PLI se remarcă prin capacitatea de ridicare a combinei faţă de axa spate şi prin tracţiunea integrală - pentru orizontalizarea pe pante până la 30%. În completarea maşinilor de recoltat MF vine şi presa de balotat MF 2270 XD. Noutăţile gamei MF 3600 de 69-102 CP, la variantele Standard şi Specialised, aduc gama la nivelul actual al stilului Massey Ferguson şi includ şi o serie de noi caracteristici. Acestea includ o creştere a capacităţii ridicătorului spate până la maximum 3 tone, permiţând efectuarea mai multor operaţiuni. La modelele Specialised, unghiul de bracare a fost mărit până la 40,5 grade la versiunea MF 3600GE, oferind întoarceri uşoare în solare, în culturi de viţă-de-vie şi în livezi. În încercarea continuă de a conecta complet toate operaţiunile agricole, Massey Ferguson a anunţat o actualizare de software, făcând ca funcţiile tractorului prin consola Datatronic 4 Control Centre Display (CCD) să corespundă cu cele mai noi standarde din industria agricolă. Consola CCD din cabină a fost certificată ca fiind conformă cu standardele TC-SC şi TC-Bas ale Fundaţiei de Electronice din Industria Agricolă (AEF). Asta înseamnă că atunci când tractorul este conectat la un terminal ISOBUS cu aceleaşi certificări AEF, aceste funcţii vor fi acţionate de la terminalul tractorului pentru a controla utilajul. Pentru mai multe informaţii legate de tractoarele Massey Ferguson sau de gama completă de utilaje Massey Ferguson puteţi accesa site-ul producătorului www.masseyferguson.co.ro sau site-ul companiei General Leasing, www.generalleasing.ro, importatorul unic autorizat în România al brandului.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 57

Directorul general al MEWI (subsidiara în România a Schröder Grup, prin Heinrich Schröder Landmaschinen), Cristian Dănescu, a declarat la data de 12 martie a.c., la Drajna, cu ocazia lansării celui de-al treilea sediu din acest an, că este la curent cu problemele de service cu care se confruntă zonal clienţii firmei şi promite un service nou şi de calitate pentru utilajele comercializate.

MEWI a deschis o nouă filială, în localitatea Drajna din Călăraşi „Este a treia inaugurare şi sunt mândru. Este o performanţă deosebită. (...) Vă promit că vom încerca să punem la punct un service de calitate. Ştiu ce probleme sunt la ora actuală în zonă. (...) Pregătim o echipă de service piese, la cele mai înalte standarde şi vă promit că n-o să dureze mult până veţi fi la fel de mulţumiţi cum sunt clienţii de la Orţişoara de noi“, a declarat în deschiderea evenimentului, Cristian Dănescu.

Ionel VĂDUVA

Cum de la un astfel de eveniment nu pot lipsi fermierii, am stat de vorbă cu doi dintre aceştia, fiecare având în exploatare peste 1.000 de hectare. Pe lângă consideraţii vizavi de preţul utilajelor comercializate de MEWI, de altfel unele de foarte bună calitate şi comparate cu „limuzinele“ agriculturii, producătorii agricoli au cerut, prin intermediul nostru, o implicare şi mai mare a dealerului în ceea ce priveşte şcolarizarea tinerilor mecanizatori, viitorul din punct de vedere al operării noilor achiziţii făcute de aceştia. Oricum, şi Florin Leaua, preşedintele Asociaţiei Agricola Miracol din Puieşti, şi Ralea Nicuşor, administratorul a două societăţi prin care lucrează nu mai puţin de 1.400 ha, au ceva în comun, şi anume utilaje performante vândute de MEWI de-a lungul anilor. „Avem trei combine, un Fendt şi două Class, tractoare avem două Fendt din acestea mari, de 260, respectiv 300 de cai, un alt tractor 58 Martie 2015

Fendt 312 de 125 CP, unul mai vechi, un 614, un Deutz mai vechi. Am şi două tractoare vechi româneşti, mai mult de panoplie - două Universal 650 cu care mai cărăm remorci. (...) Importatorii şi distribuitorii de utilaje de la care am cumpărat aceste utilaje nu şcolesc gratuit tineri; nu mi s-a făcut o asemenea ofertă. (...) Vă spun sincer însă, dacă cumpăr un tractor de la MEWI, întradevăr, mi i-a chemat (n.r. - pe mecanizatori) acolo câteva zile, au făcut un instructaj, un training, dar atât“, a declarat pentru grupul Agrimedia/Agrikultura.ro, Ralea Nicuşor, administratorul unei exploataţii de 1.000 ha luate în arendă şi 400 ha sub formă de prestări servicii. Pe lângă nevoia de şcolarizare a tinerilor, astfel încât să devină operatori eficienţi ai utilajelor de sute de mii de euro, demers cerut insistent de mai mulţi fermieri şi care, din păcate, nu mai este oferit de către stat prin şcolile profesionale, unii producători agricoli, clienţi MEWI, ar dori şi o ajustare a preţului. Ei vorbesc deja de costuri mari de întreţinere. „Avem o fermă de 1.830 ha. Este o formă specială de organizare pe Legea 36/1991. Sunt peste 700 de asociaţi pe întreaga suprafaţă, în medie 2,5 ha pe fiecare. Personal, eu am şase hectare şi sunt preşedintele Asociaţiei Miracol din Puieşti, în zona Râmnicu Sărat. Am pornit pe vechea structură a CAP, cu celebrele Universal

650 şi vreo două Universal 445. După ani, am ajuns să deţinem un Fendt 936, vreo trei Case, dintre care unul de 250 de cai putere achiziţionat toamna trecută. Am vrut să iau şi şenilat, am renunţat, nu ştiu dacă am făcut bine sau nu. Am luat un Steiger; l-am supărat atunci pe domnul Dănescu (n.r. - râde), care m-a mustrat de ce n-am luat un Challenger. Am mers pe ideea că-mi trebuie ceva mult mai robust. Fendt este o limuzină, este o uzină care lucrează pe câmp, fiabilă, dar, ca orice limuzină, presupune şi o doză de lux, automat şi o doză de costuri suplimentare. Într-adevăr, cel care lucrează are o productivitate extraordinară, face lucrare de calitate, dar, pe partea cealaltă, asta presupune costuri. (...) În ultimii ani avem peste un milion de euro investiţi în utilaje agricole“, a adăugat Florin Leaua, preşedintele Asociaţiei Agricola Miracol din Puieşti. Despre preţuri a vorbit şi seniorul Volker Schröder, administratorul firmei MEWI şi unul dintre granzii din Schröder Grup. El s-a adresat producătorilor să mai scadă din preţuri, astfel încât colaborarea să fie de lungă durată. Şi toate colaborările cu MEWI s-au dovedit de lungă durată (sunt clienţi care colaborează cu Heinrich Schröder Landmaschinen din anii '60). „Dragi furnizori, dacă reuşiţi în continuare să ţineţi calitatea produselor aşa de sus, cum ne-am învăţat şi, eventual, să scădeţi

www.agrimedia.ro

puţin preţurile, cred că vom avea o colaborare de foarte lungă durată. Forţa MEWI, motorul, angrenajul companiei noastre, este echipa sa, nu doar în acest punct de lucru, ci în toate punctele pe care le avem, echipa MEWI este cea care animă angrenajul“, a precizat Volker Schröder, administratorul firmei MEWI. Replica nu s-a lăsat aşteptată, promisiunea reprezentantului firmei AGCO şi Fendt fiind că nivelul de calitate al produsului va fi menţinut. Nu s-a specificat însă nimic despre o diminuare de preţ. Era şi de înţeles. Nu era locul. „Deschidem astăzi cea de-a şaptea sucursală MEWI în România. (...) Deja produsele sunt de cea mai înaltă calitate şi putem să menţinem standardul acesta, nu vorbesc doar în numele firmei AGCO şi Fendt, pe care le reprezint, ci în numele tuturor furnizorilor care sunt aici prezenţi. (...) În ultimii opt ani, MEWI a urcat scara distribuitorilor din România, ajungând unul de top, poate primul distribuitor din punct de vedere calitativ“, a mărturisit Bernhard Stocker, area sales manager pentru grupul AGCO Europa Centrală.

Istoria familiei Schröder continuă în România. MEWI a deschis, la Drajna, al şaptelea sediu

Pentru a fi mai aproape de clienţii săi şi pentru a răspunde solicitărilor acestora, firma MEWI a deschis o nouă filială, amplasată în localitatea Drajna, judeţul Călăraşi, una care va deservi zona de sud a ţării. Inaugurarea a avut loc la data de 12 martie a.c., în prezenţa fermierilor şi a reprezentanţilor companiilor producătoare de tehnică agricolă performantă cu care firma colaborează, precum Fendt, Challenger, Valtra, Horsch, Rauch, Geringhoff, Krampe, Knoche, Stoll, Mascar şi Merlo. Firma MEWI a împlinit pe piaţa autohtonă de profil 20 de ani de activitate şi este filiala companiei germane Heinrich Schröder Landmaschinen, o afacere de familie a cărei istorie începe în anul 1810. Conform unor declaraţii acordate presei de specialitate nu demult, oficiali ai MEWI au precizat că produsele din portofoliul companiei Mewi (Fendt, Valtra, Challenger, Horsch, Rauch, Merlo etc.) nu sunt dintre cele mai ieftine. Se adresează însă agricultorilor care ştiu să aprecieze calitatea premium şi care văd beneficiile pe termen lung. Deşi aşteptările au fost mult mai mari, doar o parte mică din cifra de afaceri a fost realizată pe proiecte europene, majoritatea contractelor încheiate derulânduse prin finanţări proprii ale fermierilor, cât mai ales prin campanii de finanţare derulate de MEWI în parteneriat cu IFN, cu condiţii speciale pentru producătorii agricoli. Odată cu cooptarea la conducerea firmei a fiilor lui Herman Heinrich Schröder, Heiner şi Volker Schröder, în 1983, respectiv 1984, afacerea de familie a trecut la cea de-a şasea generaţie. De la fondarea sa, Schröder este o proprietate de familie. Grupul are acum aproximativ 400 de angajaţi. În ţara noastră, Schröder Grup, prin Heinrich Schröder Landmaschinen, acţionar unic, are o bază puternică: societatea MEWI Import-Export Agrar Industrietechnik SRL din Orţişoara. MEWI SRL este binecunoscută la noi ca reprezentant al brandului Fendt, dar şi pentru gama diversă de maşini şi utilaje agricole comercializate: Horsch, Rabe, Knoche, Gaspardo, Fella, Mascar, Agrio, Rauch, Geringhoff, Krampe, Spearhead, Merlo, Thaler şi Rasspe, precum şi maşini şi utilaje second-hand: Claas, Case IH, John Deere, Massey Ferguson şi altele.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 59

Syngenta comunică deschis cu clienţii pomicultori despre provocări şi aşteptări OptiTech 2015: pomicultorii români vor putea exporta în baza acordului pentru fructe de calitate gândit de Syngenta. Specialistul şi consultantul olandez Jan Hoogland a declarat, la sfârşitul lunii februarie, cu ocazia celei de-a VI-a ediţii a Formului OptiTech pentru pomicultură, că productorii din ţara noastră vor beneficia în curând de un nou sistem de susţinere gratuită a exporturilor de materie primă, în baza acordului pentru fructe de calitate. Syngenta a continuat şi în februarie tradiţia organizării forumului OptiTech pentru pomicultură, ajungând anul acesta la a şasea ediţie, în prezenţa a 150 de participanţi, care deţin în total aproximativ 4.000 de hectare de livezi în România. Potrivit organizatorilor, forumul din acest an s-a concentrat asupra ofertei produselor companiei din portofoliul de fungicide şi insecticide şi asupra controlului dăunătorilor din depozitele de fructe. Pe lângă cele de mai sus, poate cea mai importantă informaţie prezentată a fost cea legată de acordul pentru fructe de 60 Martie 2015

calitate (Fruit Quality Program), unul aflat încă în faza de proiect-pilot şi despre care s-a mai vorbit şi la ultimul forum Syngenta din noiembrie 2014, dar nu în detaliu. De această dată vorbim despre un program de tratament pus la punct împreună cu producătorii de fructe. Concret, în urma negocierilor şi încheierii contractului, aceştia ar urma să transmită specialiştilor Syngenta unde anume vor să exporte (ţara şi retailerul de destinaţie), iar experţii firmei ar urma să le comunice pomicultorilor care sunt limitele de prezenţă a urmelor de pesticide din produs. Practic, împreună cu fermierii, Syngenta va construi programul în aşa fel încât să se încadreze în limita nivelurilor acceptate de acea ţară sau de acel retailer targetat. „Noi vă oferim accesul la aceste date, plus partea de suport tehnic. Asta este prima parte a contractului“, a precizat Jan Hoogland în cadrul conferinţei.

doar pe utilizarea la stropirile din livadă a produselor Syngenta, ci şi a celor furnizate de competitori, dacă la sfârşit, după ce s-a decis exportul către Aldi, spre exemplu, acest retailer nu acceptă produsul respectiv din diverse motive bazate pe prezenţa de reziduuri în fructe, Syngenta dă banii înapoi fermierilor pentru produsele utilizate în tratamente. Mai mult, spune Hoogland, dacă fermierul cu care s-a încheiat acordul cumpără mai multe produse Syngena,

Pe lângă toate acestea, conform angajamentelor prezentate în cadrul evenimentului care s-a desfăşurat la Poiana Braşov, Syngenta urmează să ofere inclusiv garanţia conformităţii. Asta înseamnă că, dacă împreună cu fermierii s-a decis un program bazat nu

www.agrimedia.ro

pe lângă acest suport gratuit, firma mai oferă şi un sistem de „waste water management“ (dispozitiv de eliminare a produselor toxice din apele reziduale provenite de la fermă). De asemenea, Syngenta mai include în pachetul contractual şi hârtie indicator pentru aplicarea corectă a tratamentelor. „Putem să introducem şi o parte de agrometeo, dar aici este o negociere între fermier şi cât la sută utilizează produse Syngenta, pe de-o parte, şi noi, pe de alta. În cazul în care aveţi, spre exemplu, 50 la sută produse Syngenta, vă oferim gratuit partea de programe de eliminare a reziduurilor. O să fie o negociere cu fiecare fermier în parte“, a mai spus expertul olandez Syngeta, Jan Hoogland. „Sistemul este gratuit. Pomicultorul trebuie doar să semneze un contract cu noi la începutul sezonului şi apoi să fie de acord cu programul de stropire.“ Conform specialistului Jan Hoogland, este dificil de exprimat o cifră a investiţiei pe care Syngenta o face cu acest program. „Spre exemplu, eu sunt responsabil cu implementarea programului în Olanda, iar îmi petrec mai bine de 40 la sută din timp pentru proiectul Fruit Quality Contract. Este un program aplicat la nivel global, aşa că pot spune că vorbim de milioane de euro investiţii până la această oră“, a conchis Hoogland vizavi de acest subiect.

Combinarea produselor de protecţie a pomilor a suscitat interes în rândurile producătorilor de fructe Forumul OptiTech din acest an a fost organizat de cei de la Syngenta pe trei secţiuni, fiecare dedicată

unui anumit segment din portofoliul companiei din pomicultură. În prima secţiune au fost prezentate în special insecticidele Insegar, Affirm şi Voliam Targo, folosirea capcanelor feromonale, produse de protecţia culturilor adecvate ciclului biologic al insectelor, aplicarea corectă şi uniformă a produselor de protecţia plantelor şi alternarea folosirii mai multor clase chimice de produse. George Andron, specialist campanii regionale, a susţinut prezentarea „Gestionarea dăunătorilor în cultura de mere“, iar colega sa Livia Roşu, reprezentant tehnic specialităţi şi legume, a prezentat auditoriului lucrarea „Psylla la păr“. În ceea ce priveşte lucrarea lui Andron, acesta a descris pe scurt dăunătorii prezenţi în cultura de mere, cele mai cunoscute fiind lepidopterele (Cydia pomonella, Cydia molesta, Ostrinia nubilalis, minatoarele, Adoxophies, moliile de iarnă, cariile lemnului), afidele acarienii, scales şi viespile parazite. În opinia specialistului, monitorizarea stării culturii este cheia succesului şi soluţia pentru un management economic. De asemenea, George Andron a vorbit despre modalitatea de aplicare şi beneficiile utilizării produselor Insegar, Voliam Targo şi Affirm. Insegar este un insecticid care combate foarte bine insectele dăunătoare greu de controlat din ordinul Lepidoptera. Producătorul recomandă 2-3 tratamente pe sezon, câte unul pentru generaţia 1 şi 2, la avertizare sau în funcţie de cultura şi biologia fiecărui dăunător. Doza propusă este de 0,04% (0,6 kg/ha în 1.500 litri de apă) pentru combaterea moliei pieţilei fructelor, 0,03% (0,45 kg/ha în 1.500 litri de apă) pentru viermele merelor şi 0,03% (0,3 kg/ha în 1.000 litri de apă) pentru viermele prunelor. Affirm este un insecticid nou, de origine naturală, obţinut prin fermentaţie, care combate un număr mare de Lepidoptere din pomicultură. Produsul se aplică înaintea eclozării larvelor din ou sau la apariţia primelor larve, când se înregistrează maximumul curbei de zbor, moment identificat cu ajutorul capcanelor feromonale sau la avertizare. Doza recomandată de producător este de 3-4 kg la hectar în 1.500 litri de

www.agrimedia.ro

apă pentru combaterea moliei pieliţei fructelor şi a viermelui merelor. În fine, Voliam Targo este şi el un insecticid nou, de ultimă generaţie. Produsul are un spectru larg de dăunători combătuţi şi o perioadă lungă de protecţie. Voliam Targo este sistemic local şi rezistent la spălare. Prezintă un dublu mod de acţiune cu efect unic ovi-larvicid, aspect pe care a insistat specialistul George Andron. Syngenta recomandă două tratamente pe sezon cu Voliam Targo, câte unul pe generaţia de dăunători, la avertizare sau în funcţie de cultura şi biologia fiecărui dăunător. Momentul optim de aplicare este în primele două săptămâni (14 zile) după scuturatul petalelor, care coincide cu debutul generaţiei 1 la viermele merelor, minatori şi acarieni. Doza maximă se utilizează pentru acarieni sau pentru situaţiile în care presiunea de dăunători este foarte mare şi este nevoie de o durată de protecţie îndelungată. Al doilea tratament se efectuează la debutul generaţiei a II-a de Cydia pomonella din vară. George Andron mai recomandă alternarea cu produse din alte grupe chimice, cum sunt şi Insegar şi Affirm. Acesta a mai precizat că, pe lângă tratametele chimice, o bună abordare este şi protecţia prădătorilor naturali ai dăunătorilor, de obicei afectaţi şi ei de tratamente aplicate în exces. „Entomofauna utilă - din păcate, îi mai dăm în cap când aplicăm insecticidele de contact, în special. Aici este foarte important, dacă aplicăm insecticidele de contact, vom observa că ne diminuează entomofauna utilă şi, mai ales, aviz celor care au probleme cu acarienii. (...) Ca şi concluzie, trebuie să fim prieteni cu prădătorii dăunătorilor noştri. Dacă până acum şase ani dădeam destul de haotic cu organofosforice, îmi aduc aminte, la greu, am început totuşi să lucrăm mai prietenos cu mediul, cât şi cu prădătorii dăunătorilor noştri“, a conchis Andron. La rândul său, Livia Roşu, reprezentant tehnic specialităţi şi legume, a vorbit de Psylla ca fiind cel mai periculos dăunător al părului. În opinia sa, monitorizarea este cheia succesului împotriva acestui dăunător. Pe lângă monitorizare, momentul aplicării tratamentelor, Martie 2015 61

produsele utilizate şi îngrijirea prădătorilor naturali ai dăunătorului Psylla ar trebui să reprezinte laolaltă priorităţi pentru producătorii de fructe. Conform programului tehnologic Syngenta aplicat în Uniunea Europeană, Psylla pyri este combătută cu Voliam Targo, Match la începutul lunii martie (100 ml la 100 de litri de apă plus Min. Oil - 0,5 la sută), Actara, la 10-15 zile de la înflorit (40 de grame la 100 de litri) plus Extravon, Vertimec şi Insegar după căderea petalelor - 80-100 ml la 100 de litri plus Extravon, respectiv 80-100 de grame la 100 de litri plus Extravon. În fine, după căderea frunzelor, croaţii recomandă Karate Zeon 30-50 ml la 100 de litri.

Controlul bolilor de depozit cu Switch şi tratamentul rapănului şi făinării cu Embrelia, prezentate din perspectivă străină

Ionel VĂDUVA

În cea de-a doua secţiune, acelaşi Jan Hoogland, specialist şi consultant pomicol, le-a vorbit producătorilor români de fructe despre controlul bolilor de depozit. „Aplicarea corectă a produsului Switch înaintea recoltării prelungeşte perioada de păstrare şi creşte calitatea fructelor“, a afirmat Jan în faţa pomicultorilor. Controlul bolilor de depozit este deosebit de important pentru producătorii de fructe, având în vedere că fiecare tonă de materie-primă pierdută din cauza bolilor de depozit reprezintă o pierdere de profit şi elimină posibilitatea comercializării fructelor. Conform spuselor olandezului, în urma testelor pe planuri de tratament cu Switch, pierderile constatate au fost de sub un

procent. Hoogland recomandă o singură stropire dacă merele se vor păstrate până în martie, respectiv două stropiri dacă se doreşte păstrarea după luna martie. „Pe lângă pierderile care le implică aceste boli de depozitare (n.r. - Gloeosporium, Monillia, Rapăn, Penicillium, Botrytis, Cadophora), şi financiare, şi din timpul dumneavoastră, mai este şi aspectul că acestea influenţeză percepţia cumpărătorului. Dacă acesta va găsi fructe stricate printre cele pe care le cumpără, chiar dacă le alege bine în magazin, dar ele se strică acasă, impactul va fi negativ şi nu va mai cumpăra fructe din aceeaşi locaţie. Afectează în mod negativ şi percepţia cumpărătorului, unul care vrea fructe sănătoase, o perioadă lungă de păstrare şi cu un conţinut cât mai mic de reziduuri“, a concluzionat specialistul olandez. În cadrul ultimei secţiuni a forumului, Simon Arnsek, expert technic Syngenta în protecţia culturilor pomicole şi viticole le-a prezentat participanţilor la forum beneficiile soluţiilor Syngenta în combaterea rapănului şi a făinării. „România este prima ţară din Uniunea Europeană unde produsul Embrelia a fost omologat şi comercializat. Produsul a fost lansat anul trecut şi este un fungicid de ultimă generaţie, premium preventiv, cu rezultate foarte bune împotriva rapănului şi făinării şi oferă pomicultorilor o protecţie maximă şi accesul la ultima tehnologie în domeniul fungicidelor“, a afirmat Simon în încheiere. Acesta a mai adăugat că Embrelia conţine deja două substanţe active

62 Martie 2015

destinate atât prevenţiei, cât şi zonei curative şi nu se recomandă utilizarea sa laolaltă cu un produs de contact. De asemenea, nu se recomandă doze mai mari decât cele înscrise de pe etichetă. „Acest forum a devenit foarte cunoscut, fiind o tradiţie apreciată în rândul pomicultorilor din România. Ceea ce menţine crescut interesul pomicultorilor sunt sesiunile tehnice dedicate provocărilor cu care se confruntă pomicultorii noştri şi faptul că prezentările şi subiectele dezbătute în fiecare an sunt propuse de către participanţii de la forumul din anul precedent. În fiecare an, numărul fermierilor şi al partenerilor prezenţi la Forumul OptiTech creşte, astfel putem aduce în dezbatere noi subiecte de interes pentru invitaţii noştri“, a declarat la rândul său Andreea Iacobescu, manager de campanii pe culturi speciale din România, Syngenta. În încheiere, directorul de comunicare şi relaţii publice Syngenta România, Andrei Măruţescu, a declarat pentru presă că „acest forum reprezintă un exemplu elocvent pentru cum reuşeste compania Syngenta să comunice deschis cu clienţii pomicultori despre provocări şi aşteptări. Lucrăm astfel împreună pentru a înţelege mai bine nevoile pomiculturilor români şi în fiecare an revenim cu ceva nou - recomandări, tehnologii şi produse. Astăzi, la acest forum am văzut un exemplu foarte bun despre cum unul dintre produsele noastre - Switch, folosit în combaterea bolilor de depozit, îi ajută pe fermierii noştri să producă mai mult, să devină mai profitabili în afaceri şi să aducă în final beneficii clare şi pentru consumatori“. 30 la sută din costurile de introducere a unei molecule noi pe piaţă (când vorbim de a aduce o moleculă nouă pe piaţă, ne referim la a aduce pe piaţă produse noi de protecţie a plantelor) ale Syngenta merg în studiile de siguranţă. De asemenea, şansa de a omologa o moleculă nouă, de a aduce un produs nou pe piaţă este 1 la 100.000 şi vorbim de investiţii de 260 de milioane de dolari pentru un singur produs. În anul 2014, cifra de afaceri a Syngenta a fost de 15,1 miliarde de dolari. În 2013, piaţa globală a produselor de protecţie a plantelor era de circa 52 de miliarde de dolari.

www.agrimedia.ro

Martie 2015 63

Fazele de dezvoltare ale coroanei pomilor şi arbuştilor fructiferi, după cum prezintă Heiner Schmid, sunt: stadiul de tinereţe, stadiul celei mai mari producţii şi stadiul de îmbătrânire şi uscare.

Legile creşterii şi forţele ce acţionează asupra creşterii pomilor şi arbuştilor fructiferi Stadiul de tinereţe - în cazul plantării unor puieţi altoiţi pe portaltoi cu creştere medie sau mare, în coroană se vor dezvolta ramificaţii viguroase - ramurile de schelet sau de semischelet. În această fază, fructele apar rar pentru că pot frâna dezvoltarea. Când puieţii au fost obţinuţi din portaltoi cu vigoare scăzută, programul de dezvoltare al coroanei se desfăşoară mai încet. Şi în acest caz, se dezvoltă ramuri de schelet, dar, în paralel, se formează şi mlădiţe de rod în număr mare. Pentru primul caz, stadiul de tinereţe are o durată mai mare. Stadiul celei mai mari producţii - faza aceasta este marcată de producţii foarte mari, care se formează pe ramurile de rod existente din belşug. Atâta vreme cât dezvoltarea vegetativă se află în echilibru cu cea generativă, este de aşteptat ca recoltele anuale să fie bogate. Spre sfârşitul acestui stadiu de dezvoltare încep să-şi facă apariţia primele semne de slăbire. Recoltele anuale bogate au diminuat vigoarea mlădiţelor, iar lemnul uzat şi foarte îmbătrânit începe să predomine. Stadiul de îmbătrânire şi uscare - odată intrat în faza finală, sporul anual devine infim. Mlădiţele lungi, corespunzătoare producţiei de fructe valoroase, lipsesc. Deşi pomii mai pot fructifica pe 64 Martie 2015

ramificaţii scurte, ce se găsesc încă din belşug, calitatea fructelor este foarte slabă. Acum fenomenul de alternanţă poate surveni foarte uşor deoarece o recoltă cât de cât importantă epuizează resursele de fructificare pentru anul următor. Experienţa îndelungată a stabilit caracteristicile lucrărilor de tăiere pentru fiecare stadiu în parte. Tăierile în faza finală de existenţă a pomilor nu sunt, în general, recomandate, de multe ori este indicată suprimarea şi o plantare nouă. Organele plantelor sunt capabile, după cum prezintă acelaşi autor, Heiner Schmid, să reacţioneze la anumiţi factori iritanţi, crescând într-un mod propriu mediului respectiv. Gravitaţia şi lumina fac parte din rândul acestor factori iritanţi. Aceşti doi factori naturali generează „orientarea“ plantei în spaţiu.

Forţa gravitaţională

Orice corp de pe suprafaţa pământului este supus forţei gravitaţionale; plantele nu fac nici ele excepţie. În cazul lor, forţa gravitaţională se manifestă, în primul rând, prin faptul că determină direcţia de creştere a organelor principale. Astfel, rădăcinile se dezvoltă avansând spre centrul pământului, în timp ce organele supraterane se dezvoltă prin depărtare de centrul pământului.

Însuşirea plantelor de a se dezvolta în corelaţie cu forţa gravitaţională este denumită geotropism. Sensul de creştere înspre centrul pământului este denumit pozitiv geotropic, iar cel invers - negativ geotropic. Aceste însuşiri de creştere sunt controlate de către un sistem de reglare a balanţei substanţelor de creştere faţă de cele de frânare.

Lumina

Plantele fotofile, în categoria cărora intră şi pomii fructiferi, au nevoie în procesul de fotosinteză de energie solară. Lumina este captată la suprafaţa frunzelor, în interiorul cărora are loc acest proces. Pentru a beneficia cât mai mult de lumina solară, frunzele trebuie să aibă o aşezare cât mai favorizantă în geometria coroanei. Această aşezare este nemijlocit legată de locul de apariţie al mugurilor de frunze. Putem vorbi chiar de o concurenţă între aceştia, în scopul de a-şi asugura fiecare o poziţie cât mai expusă la lumină. Cum mugurele este elementul de bază al dezvoltării plantei, trebuie să deducem că, în dezvoltare, chiar axele principale ale pomului sunt influenţate de lumină în dezvoltarea lor. Capacitatea plantelor de a orienta ramurile tinere în direcţia razelor de lumină poartă numele de fototropism. Mugurii terminali

www.agrimedia.ro

Martie 2015 65

sunt pozitiv-fototropici, în timp ce rădăcinile sunt fototropice-negativ.

Legile de creştere

În cazul coroanelor de pomi tineri, creşterile anuale nu se desfăşoară la întâmplare, ci urmează anumite reguli, pentru că există anumite zone care - în funcţie de poziţia şi ierarhia ramurilor - sunt stimulate sau frânate. Cunoaşterea acestor procese, care sunt periodice, este importantă în stabilirea tehnologiei de tăiere.

Stimularea vârfurilor ramurilor

Creşterile anuale înregistrate în perioada de vegetaţie asigură dezvoltarea globală a pomului. Se observă că lăstarii cu o orintare verticală au o dezvoltare mult mai puternică decât cei cu orientare oblică sau orizontală. În schimb, ramurile cu orientare orizontală sunt mai predispuse la fructificare decât cele cu creştere înspre verticală. În zona superioară a vârfurilor cu creştere stimulată, aflată de-a lungul unei ramificaţii cu creştere orizontală, creşterea mlădiţelor este bine asigurată, în timp ce în zona inferioară creşterea mlădiţelor este frânată. De aici provine prelungirea viguroasă a axului, mai ales în primii ani de viaţă. În afară de influenţa poziţiei în creşterea anuală, un rol important îl are şi vârsta ramurii respective şi a pomului în ansamblu.

Victor VĂTĂMANU

Stimularea laturilor superioare ale ramurilor

Dacă într-o coroană mai tânără, cu creştere încă viguroasă, se apleacă o mlădiţă sau o ramură care până atunci a avut poziţie verticală, se va produce o surpriză: axa se mai prelungeşte şi în această poziţie, dar creşterea ei este slabă. În afară de aceasta, lipseşte zona de ramificare obişnuită în cazul ramurilor verticale. Funcţia aceasta este transferată către mlădiţele ce se dezvoltă perpendicular pe latura superioară din mugurii ce s-au aflat acolo. Din mugurii aflaţi pe partea inferioară a crengii, abia dacă se dezvoltă câteva mlădiţe cu vigoare redusă. Mlădiţele cele mai lungi şi viguroase nu se situează în zona de vârf a ramificaţiei, ci înspre vârful arcului. De o parte şi de cealaltă a vârfului, mlădiţele scad treptat în lungime şi vigoare. Această stimulare a laturii superioare a unei ramuri se petrece 66 Martie 2015

şi atunci când o ramură se înconvoaie sub greutatea roadelor, dar reacţia de creştere rapidă a lăstarilor este mult atenuată din cauza încovoierii progresive în timp şi deci a formării graduale a hormonilor de creştere specifici. Stimularea vegetativă a laturii superioare descreşte repede o dată cu înaintarea în vârstă şi mai ales o dată cu creşterea producţiei. Ramificaţiile principale situate deseori în unghi de 45 de grade faţă de ax sunt expuse ambelor forţe de stimulare a mlădiţelor. Ele ocupă, în acest caz, o poziţie intermediară: zona superioară este încă dispusă stimulării vârfurilor; spre baza crengii, noul spor se reduce considerabil, pe partea inferioară, sporind stimularea pe partea superioară. Poziţiile intermediare ale ramificaţiilor (în sus sau în jos) sunt determinate de preponderenţa acţiunii uneia dintre cele două feţe. În cazul pomilor fructiferi netăiaţi, formarea arcurilor fructifere poate începe de timpuriu. Prin stimularea vârfului, în anumite zone ale arcului fructifer se formează aşa-numitele axe aparente.

Stimularea vârfurilor pomului

Pe măsură ce pomul înaintează în vârstă şi rodul sporeşte se reduce şi puterea de creştere a mlădiţelor. Faza de formare a coroanei este, în mare, încheiată. Sub greutatea fructelor, ramurile de schelet şi de semischelet se arcuiesc, aplecându-şi vârfurile spre pământ. Se formează aşa-zisele arcuri fructifere, care nu mai sunt capabile să revină la forma iniţială după recoltare. Aceasta nu atrage după sine încetarea creşterii mlădiţelor deoarece ar provoca îmbătrânirea rapidă a coroanelor. În acest stadiu are loc un mic program de regenerare. Formarea arcurilor fructifere poate fi perturbată prin diferite influenţe (exemplu: gerurile târzii). În cazul soiurilor de pomi cu vegetaţie mai târzie, arcurile de fructificare se pot dezvolta şi pe ramuri de schelet cu creştere verticală, în partea superioară a acestora. Tăierile la aceste înălţimi pot fi foarte periculoase. După cum s-a arătat, în partea cea mai de sus a arcului fructifer apar lăstari puternici, iniţial orientaţi vertical. Aceste „mlădiţe de susţinere“ nu se dezvoltă egal. Cel mai puternic lăstar preia conducerea, în timp ce creşterea celorlalţi este frânată. Procesul de formare a arcurilor fructifere are loc mai ales pe ramurile încovoiate de rod. Formarea, în ansamblu, a unei astfel

de ramuri, de lemn nou, valoros, este importantă în aplicarea tăierilor la pomi.

Stimularea bazei

Dacă o ramură este aplecată mult, astfel ca baza ei reprezintă zona cea mai de sus, această zonă va fi stimulată în apariţia lăstarilor. Poate fi asigurat astfel lemnul de înlocuire în vederea întineririi.

Caracteristici de creştere tipice fiecărei specii

Orice pomicultor poate confirma că un prun creşte altfel decât un păr, un cireş are un tablou de creştere diferit de cel al unui măr. Pentru a cunoaşte diferenţele de creştere ale soiurilor unei singure specii este nevoie de ceva experienţă şi de cunoştinţe teoretice însemnate. Un anume soi este identificabil oriunde se găseşte şi indiferent pe ce portaltoi a fost altoit. Cercetătorii în domeniul biologiei moleculare au stabilit cum se petrece coordonarea genetică a formării caracteristicilor soiurilor. Astfel, în cadrul proceselor biochimice complexe care se petrec în organismul plantei, acizii nucleici joacă un rol decisiv ca purtători şi mesageri ai informaţiei genetice. Anumiţi acizi nucleici sunt capabili de a comanda formarea enzimelor, de a cataliza reacţii chimice, astfel încât să se ajungă la formarea unor caracteristici distinctive. Pomicultorul începător ar dori cu siguranţă o schemă simplă de tăiere care să fie aplicabilă tuturor pomilor fructiferi. Desigur că o astfel de schemă simplificată poate fi întocmită, deoarece principiile de bază ale creşterii coincid în multe cazuri. Nu se poate ajunge însă la amănunte importante, care diferă de la specie la specie. De aceea rămâne foarte importantă examinarea atentă a pomului ce urmează să fie supus lucrărilor de tăiere. La început examinarea aceasta va necesita un timp îndelungat, dar pe măsură ce pomicultorul va căpăta experienţă, o privire de ansamblu va fi suficientă pentru stabilirea locurilor de intervenţie cele mai importante. În cazul examinării, începătorul va studia, fără grabă, caracteristicile tipice fiecărei specii. Se va pune accent pe aprecierea formării mlădiţelor lungi şi scurte, puterea de ramificare, zonele de rodire preferate, starea lemnului de vârste diferite şi înclinaţia unor ramuri spre defoliere.

www.agrimedia.ro

Ianuarie 2013