Revista AGRIMEDIA - Septembrie 2014 by Agri Media Invest s.r.l.

Ianuarie 2013

Politica prevalează activităţile economice sau invers? Tradiţional, luna septembrie este începutul unui nou an agricol, a unui nou an şcolar, dar şi al recoltării culturilor prăşitoare, livezilor, viilor şi a legumelor. Tot în această lună, după o vacanţă generoasă, îşi reia activitatea şi Parlamentul României, în cea de-a doua sesiune din acest an, care, din păcate, va fi foarte scurtă, nu din constrângeri financiare, cum s-ar putea crede, ci din raţiuni de politică electorală. În acest sens, filosofi şi politologi din toate timpurile, începând cu înţelepţii Greciei Antice, continuând în secolul al XVII-lea cu celebrul economist francez A. Montchrestien, nu au tranşat definitiv dacă politica prevalează activităţile economice sau invers. După spectrul de manifestare, analişti contemporani avizaţi apreciază că acestea se condiţionează reciproc. Realitatea zilelor noastre înclină balanţa tot mai ferm în favoarea priorităţii intereselor economice, în special a celor din sectorul energetic şi agricol, care influenţează deciziile politice majore. Astfel, recentele evenimente în desfăşurare din apropierea graniţelor României, care au şi conotaţii politice, generează efecte negative, prin sancţiuni şi embargoul economic decis atât pentru ţările membre ale Uniunii Europene, pentru anumite pieţe emergente, cât şi pentru ţări din cadrul Comunităţii Statelor Independente. Concret, aceste măsuri, dacă ne referim

www.agrimedia.ro

doar la sectorul agroalimentar, afectează în mod negativ exporturile unor contingente de carne, produse lactate, legume şi fructe către Federaţia Rusă, cauzând pierderi semnificative oamenilor de afaceri din cadrul Comunităţii Europene, care, potrivit unor estimări, până în prezent au depăşit 9 miliarde de euro. Pentru compensarea parţială a acestor pierderi, în ceea ce priveşte comerţul cu produse agricole, se fac demersuri pentru deblocarea unor sume din bugetul alocat PAC, în vederea despăgubirii producătorilor de legume-fructe şi pentru stocarea pe termen limitat a unor sortimente de produse lactate care au pierdut pieţe importante de desfacere din ţările aflate în conflict. Diferendul politic între ţările implicate se va reglementa în timp, însă efectele economice păguboase vor afecta atât activitatea furnizorilor, cât şi nivelul de trai al consumatorilor din ţările aflate sub embargo. În această conjunctură economică nefavorabilă prospectarea unor pieţe de desfacere în spaţiul extracomunitar se impune ca o prioritate. Deci, cu atât mai importantă este percepută recenta misiune economică a Guvernului României, condusă de prim-ministrul Victor Ponta în China şi întrevederea cu omologul său, prim-ministrul Li Keqiang, respectiv angajamentele

de colaborare în domeniul agriculturii, infrastructurii şi sectorului energetic perfectate cu această ocazie. De asemenea, misiunea economică chineză din provincia Yunnan, care a vizitat unităţi de cercetare şi producţie agricolă, a avut un consistent dialog cu preşedintele ASAS, dl Gheorghe Sin, inclusiv cu oficiali din cadrul MADR, pe linia continuării cooperării începute în urmă cu 4 ani, ca o certitudine a colaborării fructuoase. Memorandumul de colaborare în domeniul agriculturii ecologice, zootehniei şi horticulturii semnat cu acest prilej va constitui baza legală de extindere a colaborii începute anterior. Pe plan intern, este o prioritate promovarea unor acte juridice pentru reglementarea mai eficientă a activităţii APIA şi simplificarea metodologiei de atribuire a alocaţiilor, subvenţiilor şi a altor măsuri de sprijin pentru agricultori. De asemenea, o decizie bună, apreciată de consumatori şi de producătorii corecţi, ar fi continuarea aplicării TVA de 9% la pâine şi analizarea extinderii acestei măsuri la carne, lapte şi legume-fructe. De bun augur este şi alocarea celor 7,1 mil. euro pentru îmbunătăţirea calităţii produselor din agricultura ecologică, dar şi o exigenţă sporită în ceea ce priveşte atestarea şi comercializarea acestei game de bunuri alimentare. Simona MUNTEANU Septembrie 2014

ISSN 2069 - 1238 SC AGRI MEDIA INVEST SRL Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti Tel. 031 / 439.97.46 Tel. / Fax: 021 / 317.05.87 redactie@agrimedia.ro Anul VIII, Nr. 9 / 2014 (90) Septembrie 2014 REDACTOR-ŞEF Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031 / 439.97.46 REDACTORI Ana Mustăţea ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32 Victor Vătămanu redactie@agrimedia.ro 0757.11.09.99 Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98 CORECTOR Gabriela Dinţă MARKETING redactie@agrimedia.ro 031.439.97.46 ABONAMENTE ŞI DIFUZARE Oana Neagu 0752.24.25.31 031 / 439.97.46 oana@agrimedia.ro CONCEPT GRAFIC & DTP Bogdan Mareş redactie@agrimedia.ro Andrei Arabolea

Septembrie 2014

SUMAR: 3

Editorial

Investiţie de 15 milioane de euro în terminalul pentru cereale Canopus Star din Constanţa

Comisia Europeană anunţă măsuri de sprijinire a pieţei în sectorul laptelui

Ministerul Agriculturii premiază agricultorii

Perspectivele de producţie în Europa şi pe glob

Volatilitatea preţurilor, una dintre temele abordate de preşedintele COGECA

Ziua Porumbului, la a V-a ediţie

Adevăratul noroc: producţia sigură

Înfiinţarea plantaţiilor de hamei

MONSANTO: «Drumul unei seminţe»

Prezentare în câmp a hibrizilor Saaten Union

Despre piaţă şi preţuri, cu traderii de cereale

Recoltarea şi conservarea raigrasului aristat

Procera - din ce în ce mai aproape de fermieri

Schäffer, de 60 de ani - născut şi crescut pentru agricultură

IPSO Agricultură a inaugurat un nou sediu

Noile caracteristici ce îmbunătăţesc performanţele combinelor Massey Ferguson

D eterminismul genetic al rezistenţei la boli şi dăunători a culturii de cartof

Tehnologia de cultură pentru ridichi

62 64

B oli şi dăunători în cultura mărului Pomicultura - un succes pentru Adama

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014

 În dialog cu fermierii

• Cum a fost pentru dvs. acest v-aţi confruntat? • Aţi realizat II Alexandru Ivan, localitatea Moldoveni, judeţul Ialomiţa

„Lucrez o suprafaţă agricolă de peste 800 ha, cultivată, în principal, cu grâu (350 ha), rapiţă (150 ha), porumb (170 ha) şi floarea-soarelui (160 ha). Anul agricol a fost unul bunicel, însă nu la nivelul aşteptat. Ploile căzute în primăvară ne-au împiedicat să efectuăm toate tratamentele fitosanitare care se impuneau. La cultura de grâu am făcut două tratamente, dar ar mai fi trebuit încă unul. Calitatea grâului a fost bună, însă acum traderii au mai inclus un indice, cel de cădere, pentru a ne scădea şi mai mult preţul de valorificare. Anul acesta am realizat o producţie de grâu mai mică, de 4,5 tone/ha, faţă de anul trecut, când am avut 7 t/ha. Preţul este foarte mic, de 0,55 lei/kg. O parte din recolta de grâu am depozitat-o, iar cealaltă am vândut-o. Dintre toate culturile agricole, rapiţa a fost cea care ne-a mulţumit. Am obţinut o producţie bună, pe anumite sole am realizat chiar şi peste 4.000 kg/ha, unde am folosit un hibrid productiv, ES Mercure, de la firma Euralis. Preţul de valorificare obţinut la rapiţă a fost de 1,3 lei/kg. În câmp, am terminat recoltarea florii-soarelui, am avut numai hibrizi high-oleici, iar preţul obţinut a fost de 1,35 lei/kg. La floarea-soarelui convenţională preţul este mai mic, de 1 leu/kg. Deocamdată nu am început recoltarea porumbului, este încă verde, deoarece am înfiinţat cultura mai târziu în primăvară, din cauza ploilor şi a umidităţii mari din sol, fiindcă avem teren de luncă. Nu ştiu exact ce producţie o voi obţine, însă preţul este foarte mic, de 0,45 lei/kg. Însămânţările de toamnă merg bine, dar avem nevoie de precipitaţii. Am semănat rapiţa, iar la grâu acum începem. În această toamnă voi mări suprafaţa cultivată cu grâu, astfel încât să ajung la 400 de hectare. Nu am accesat niciodată fonduri europene, am vrea să încercăm pe viitorul program, dar am înţeles că există multă birocraţie. Avem multe planuri de dezvoltare, dar pentru a le pune în practică este nevoie de bani şi, în condiţiile actuale, cu preţurile mici obţinute la vânzarea recoltelor, este destul de dificil. Anul trecut am reuşit să cumpăr un tractor de capacitate mare, de 300 CP, iar pe viitor va trebui să achiziţionez şi utilajele aferente. În fermă mai deţin un tractor second-hand, de putere mai mică, pentru care deţin utilajele necesare. Nu ştiu cum va fi anul 2015, însă el nu debutează foarte bine, că este secetă.“ 6

Septembrie 2014

Thierry Bourgoing, administrator SC Rominsem, localitatea Mircea Vodă, judeţul Brăila

„Administrez o suprafaţă de 2.500 ha, iar anul acesta a fost destul de dificil, mai ales în primăvară, pentru că a plouat foarte mult. În zona noastră regimul pluviometric anual este de 450 l/mp, însă acesta a fost depăşit în primele 6 luni ale anului. În lunile aprilie, mai şi iunie a plouat foarte mult şi a fost greu să însămânţăm culturile de primăvară precum porumb, floarea-soarelui şi soia. Am avut băltiri care au afectat culturile în proporţie de circa 15-25% şi a trebuit să reînsămânţăm. Pentru băltiri sau inundaţii nu primim despăgubiri. Noi asigurăm culturile doar pentru grindină. De 14 ani, de când am societatea, nu m-am confruntat cu ploi abundente şi băltiri. Anul acesta am fost nevoit chiar să cumpăr un escavator pentru a face canale astfel încât apa să se scurgă. La grâu, cultivat pe circa 700 ha, am obţinut o producţie medie de 6 tone/ha şi în anumite parcele 7 tone/ha. Anul trecut am obţinut producţii mai bune, cu o medie de 7,2 tone/ha, şi o calitate mai bună. În 2014, ploile au afectat calitatea producţiei. Greutatea hectolitrică la grâu a fost între 69 şi 71 kg/hl. Orzul de toamnă a ocupat aproximativ 200 ha, iar producţia, mai mică decât anul trecut, a fost de circa 6,3 tone/ha. La cultura de rapiţă, însămânţată pe 230 ha, am realizat o producţie medie de 3,8 tone/ha, iar la floarea-soarelui (380 ha) am obţinut 3-3,2 tone/ha. Cât priveşte porumbul, acesta este însămânţat pe 850 ha, nu sunt premise că producţia va fi una foarte bună, estimez că va fi în jur de 8-8,5 tone/ha, pentru că a fost afectat foarte mult de băltiri. Cultura de porumb o irig în totalitate, de fapt am 18 instalaţii tip pivot cu care pot iriga o suprafaţă de circa 1.000 ha. O altă cultură pe care o irig este cea de soia. Anul trecut, la această cultură am făcut 3,5 tone/ha şi preţul obţinut în decembrie a fost de 1,7 lei/kg. Acum se preconizează ca va fi între 1,4 şi 1,5 lei/kg. Costurile pentru irigarea culturilor sunt mari şi au crescut anul acesta şi mai mult, pentru că ANIF a mărit tariful cu aproximativ 25% faţă de 2013. Nu ştim de ce, dar este enorm şi nejustificat. Anul trecut tariful era de 220 lei/1.000 mc, iar acum este de 320 lei. Sub aspectul rentabilităţii, cultura de rapiţă a fost cea la care am obţinut rezultate mai bune. Am realizat o recoltă bună, însă preţul, de 303 euro/tona, nu a fost unul excepţional.

www.agrimedia.ro

t an agricol şi cu ce probleme proiecte cu fonduri europene?

Costel Trif, administrator SC Grano Agro, localitatea Balta Doamnei, judeţul Prahova

„Este un an agricol dificil din toate punctele de vedere. Ne-am confruntat cu producţii şi preţuri de valorificare mici, costuri de producţie mari, ploi abundente în timpul pregătirii terenului în primăvară şi în campania de recoltare. Acum ne lipsesc precipitaţiile, pentru că am semănat rapiţa. Sămânţa stă în uscătură şi există şi pericolul ca ea să fie mâncată de dăunători. Urmează să semănăm grâul, pe 600 ha, însă condiţiile din câmp sunt proaste şi nu exagerez când afirm acest lucru. Terenul s-a lucrat greu, au rezultat bolovani mari şi nu ştim cum vom semăna. Este cel mai greu an agricol din ultimii 4-5 ani. Cultura de porumb, înfiinţată pe 300 ha, a fost afectată de excesul de apă din primăvară, acolo unde terenul este greu - în zona noastră există o mare varietate a tipurilor de sol. De regulă, producţia de porumb pe care o realizez este de 9 tone/ha, însă anul acesta estimez o producţie de 5-6 tone/ha. Am finalizat recoltarea florii-soarelui în procent de 90% (n.r. - 16 septembrie), producţia este slabă, de până în 2,5 tone/ha şi preţul de valorificare oferit este foarte mic. Rapiţa a fost singura cultură care ne-a mulţumit, în condiţiile în care nu prea mizam pe ea. Am obţinut o producţie de 3,2-3,3 tone/ha, iar preţul a fost de 1,3 lei/kg. Am accesat fonduri europene în 2007, când am depus un proiect pentru a ne dota ferma, dar nu cred că voi mai încerca să fac un alt proiect. Investiţiile le mai amânăm, având în vedere dificultăţile cu care ne confruntăm.“

www.agrimedia.ro

II Toma Chircu, comuna Sălcioara, judeţul Ialomiţa

„Anul agricol 2014 a fost unul bun din punct de vedere al producţiilor, însă slab sub aspectul preţurilor de valorificare, pentru că acestea au fost foarte mici. Ne-am confruntat în acest an şi cu foarte multe ploi, care au afectat dezvoltarea optimă a plantelor şi, în final, au depreciat calitatea recoltelor. Boabele au rămas mici, nu s-au dezvoltat bine din cauza variaţiei de temperatură. Rapiţa a fost singura cultură care a fost cât de cât rentabilă, cu toate că producţia şi preţurile au fost mai mici decât în 2013. Anul trecut rapiţa a avut un preţ de 1,7 lei/kg, iar acum am valorificat-o la 1,2-1,3 lei/kg, iar producţia medie realizată a fost de 3.800 kg/ha. La cultura de floarea-soarelui am finalizat recoltatul, producţia este de circa 3.000 kg/ha, însă preţul este dezamăgitor. Anul acesta ne-am lovit de preţuri mici la toate culturile agricole. La porumb nu am început culesul, dar preconizez că voi obţine o producţie de 8-9 tone/ha. Am semănat rapiţa, chiar dacă nu sunt condiţii optime, precum şi o parte din suprafaţa destinată culturii de grâu, însă aşteptăm ploile. Avem nevoie de precipitaţii pentru ca plantele de toamnă să răsară. Modernizarea fermei cu utilaje şi maşini agricole am realizat-o din fonduri proprii, cu toate că am încercat să accesez şi fonduri europene, însă proiectul depus în urmă cu trei ani a fost declarat eligibil, dar fără finanţare. Nu cred că voi mai încerca să depun proiect în acest sens, pentru că ni se cer prea multe acte, ne lovim de multă birocraţie. Am apelat la leasing pentru a achiziţiona utilajele necesare în fermă. Nevoia de a ne dota şi de a ţine pasul cu tehnologia este mare. Dorim să mai cumpărăm utilaje, însă este destul de greu. Preţurile la inputuri şi în special la motorină sunt mari şi nu se regăsesc în preţurile pe care le obţinem la vânzarea producţiilor agricole. Sigur că şi o magazie sau un siloz ne-ar trebui, ca să depozităm producţia, însă culturile nu sunt rentabile la preţurile care sunt acum pe piaţă.“ Septembrie 2014

Ana MUSTĂŢEA

La orzul pentru bere am contract cu Soufflet Agro şi am obţinut un preţ mai bun. Grâul furajer are un preţ foarte mic, acum câteva săptămâni era 130 euro/tona. Privitor la accesarea fondurilor europene, în 2006 am avut un proiect SAPARD ce a constat în achiziţia de utilaje, iar în 2011, pe FEADR, am construit un siloz, complet automatizat şi dotat, cu o capacitate de 7.500 de tone. În siloz, acum am grâu, va urma şi recolta de floarea-soarelui, care este contractată, iar după aceea voi stoca porumb, pe care îl valorific în lunile februarie-martie. Planuri de investiţii nu avem deocamdată, pentru că anul trecut am cumpărat utilaje de 1 milion de euro şi cu preţurile actuale rentabilitatea nu este mare.“

Investiţie de 15 milioane de euro în terminalul pentru cereale Canopus Star din Constanţa

La data de 27 august a.c., la Constanţa, compania Cargill împreună cu partenerul său Transport Trade Services (TTS) au anunţat finalizarea proiectul de investiţii de 15 milioane de euro în terminalul pentru cereale Canopus Star din Portul Constanţa. Investiţia, lansată în iulie 2013, creşte capacitatea operaţională a terminalului pentru cereale

de la 50.000 de tone la 110.000 de tone. Proiectul Canopus Star este o dovadă a parteneriatului de succes dintre Cargill şi TTS, iniţiat în 2008. Investiţia de 15 milioane de euro transformă terminalul într-o structură operaţională de înaltă performanţă, poziţionându-l drept un punct de reper în ceea ce priveşte operarea cerealelor în Portul Constanţa. Vasile Varvaroi, director general al Cargill în România, a indicat că „dublarea capacităţii de depozitare a terminalului de cereale Canopus permite o întărire a poziţiei strategice a României în comerţul internaţional cu cereale. Totodată, funcţionarea acestui terminal sporeşte capacitatea de depozitare a recoltei, venind în sprijinul partenerilor fermieri“. Finalizarea investiţiei comune Cargill şi TTS în Canopus Star asigură noi parametri de operare pentru un circuit

flexibil al intrărilor şi ieşirilor din depozit. Toate etapele necesare livrării finale a produselor agricole destinate exportului sunt parcurse cu precizie, la cele mai înalte standarde de calitate şi profesionalism. Mircea Mihăilescu, preşedintele Grupului TTS, a declarat: „Proiectul de investiţii de la Constanţa a reprezentat un obiectiv strategic pentru TTS, asigurând o fluiditate sporită proceselor susţinute de capacităţile noastre logistice. Alături de Cargill, dorim să valorificăm la cel mai înalt nivel noua dimensiune operaţională a terminalului, important pentru exportul cerealelor prin Portul Constanţa“. Prin această nouă investiţie, Cargill parcurge un pas important în direcţia creşterii operaţiunilor sale agricole în România, în baza strategiei de dezvoltare continuă a companiei, iar TTS îşi completează lanţul logistic.

Colaborare romano-chineză parafată cu un memorandum La data de 29 august a.c., la sediul Ministerul Agriculturii a avut loc o întâlnire cu reprezentanţi ai provinciei Yunnan din Republica Populară Chineză. Discuţiile s-au axat pe subiecte de interes privind agricultura din România, dezvoltarea rurală, cercetarea şi inovarea din domeniu, în acest sens fiind invitaţi şi reprezentanţi ai mediului academic, printre care Gheorghe Sin, preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“, care a amintit bunele relaţii de colaborare cu Republica Populară Chineză pe care ASAS le desfăşoară de peste 4 ani. Domnia sa a făcut o scurtă prezentare a activităţii de cercetare agricolă coordonată de ASAS în România, subliniind faptul că temele de cercetare se stabilesc împreună cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu fermierii, interesul principal fiind ca acestea să răspundă, în primul rând, cerinţelor fermierilor. De asemenea, preşedintele ASAS a menţionat aprecierea de care se bucură relaţiile de colaborare dintre 8

Septembrie 2014

România şi China, arătând deschiderea ţării noastre pentru orice colaborare menită să fie în beneficiul ambelor state. La rândul său, directorul general al Direcţiei Generale de Politici Agricole şi Strategii, Elena Tatomir, a făcut o descriere a agriculturii din ţara noastră, prezentând îndeosebi potenţialul agricol, ponderea culturilor de cereale şi legumicole, a livezilor şi a viţei-de-vie, situaţia zootehniei şi a agriculturii ecologice. Mihai Herciu, directorul general al Direcţiei General Dezvoltare Rurală, a punctat direcţiile prioritare pentru PNDR 20142020, respectiv dezvoltarea sectorului agricol, protejarea mediului şi investiţiile pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor din spaţiul rural. Totodată, a prezentat delegaţiei chineze alocarea financiară pentru noul PNDR (9,3 miliarde de euro, reprezentând fonduri de la Uniunea Europeană - 8 miliarde de euro - şi restul, contribuţia de la bugetul de stat). Viitorul PNDR va sprijini investiţiile în active fizice, în exploataţii agricole

şi în unităţi de procesare, măsurile de intervenţie pentru protejarea mediului şi climei, dezvoltarea teritoriului, investiţiile în infrastructura rurală etc. La finalul întâlnirii a avut loc semnarea unui Memorandum între Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România şi Provincia Yunnan din R.P. Chineză. Domenii de interes sunt agricultura ecologică, zootehnia şi sectorul de fructe şi legume. Cooperarea în domeniul agricol se va face sub forma schimbului de informaţii şi tehnologii, a organizării de seminarii şi conferinţe, schimburi de vizite, programe de instruire pe termen scurt, dar şi altele care vor fi agreate de comun acord. După întâlnirea de la MADR, delegaţia chineză a efectuat două vizite în teren: la Institutul Naţional de Cercetare de la Fundulea şi la o fermă de bovine. Delegaţia chineză apreciază colaborarea dintre cele două ţări ca fiind una foarte reuşită, manifestându-şi încrederea că aceleaşi relaţii se vor menţine şi pe viitor.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014

Comisia Europeană anunţă măsuri de sprijinire a pieţei în sectorul laptelui Comisia Europeană a anunţat la sfârşitul lunii august că va oferi sprijin pentru depozitarea în regim privat a untului, laptelui praf degresat (LPD) şi anumitor brânzeturi, în scopul de a atenua impactul restricţiilor ruseşti la importurile de produse lactate din UE şi pentru a limita efectele negative pe piaţa internă. Comisia a confirmat, de asemenea, că perioada de intervenţie publică în sectorul untului şi al laptelui praf degresat va fi prelungită până la sfârşitul anului. Comisarul UE pentru agricultură şi dezvoltare eurală, Dacian Cioloş, a explicat: „Semnalele de pe piaţa europeană a produselor lactate în ceea ce priveşte preţurile arată că embargoul impus de Federaţia Rusă începe să afecteze acest sector. Câteva state membre, ale căror venituri din exporturi scad, trebuie să găsească noi pieţe de desfacere. Sectorul european al produselor lactate are nevoie de timp şi de ajutor pentru a se adapta şi, din acest motiv, anunţ astăzi o serie de măsuri special orientate de susţinere a pieţei, concentrându-se pe sectoarele ce privesc laptele praf, untul şi brânzeturile de export. Dacă va fi necesar, vom lua şi alte măsuri suplimentare“. Oficialul european a adăugat: „În zilele următoare voi prezenta, de asemenea, statelor membre şi Parlamentului European o primă analiză completă

a impactului pe termen scurt şi mediu al interdicţiei impuse de Federaţia Rusă asupra tuturor sectoarelor majore agroalimentare europene, împreună cu o prezentare generală a opţiunilor de politică în domeniu. Din nou, mesajul meu de astăzi pentru producătorii din UE este clar: în cazul în care apar riscuri semnificative de destabilizare a pieţei, voi continua să utilizez noua Politică Agricolă Comună (PAC) pentru a acţiona preventiv în sensul stabilizării ei“. Comisia va oferi sprijin pentru depozitarea în regim privat a untului şi laptelui praf degresat, sprijin care să acopere costurile zilnice de depozitare acestor produse pentru 3 până la 7 luni. Un proiect de act de punere în practică a fost prezentat Comitetului în prima săptămână a lunii septembrie, pentru un vot formal. Având în vedere importanţa anumitor brânzeturi în valoarea exporturilor UE către Federaţia Rusă (totalizând aproape 1 miliard de euro în 2013), Comisia doreşte să extindă această măsură şi în acest sector. Normele privind depozitarea în regim privat a brânzeturilor şi prelungirea perioadei de intervenţie vor fi reglementate printr-un act delegat, ce va fi prezentat de comisie în viitorul apropiat, în conformitate cu normele de urgenţă în ceea ce priveşte piaţa, stabilite în cadrul reformei PAC de anul trecut.

Context legal

Sprijinul pentru depozitarea în regim privat este o măsură prevăzută pentru unt

şi laptele praf degresat, potrivit regulilor privind piaţa, existente deja în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC), prin care comisia ajută la finanţarea costurilor de depozitare temporară timp de cel puţin 90 de zile - şi nu mai mult de 210 zile. PAC finanţează o parte din costurile acestei depozitări temporare (care cuprind o rată fixă per tonă, plus o sumă zilnică fixă per tonă). Produsele în cauză rămân în proprietatea operatorilor, care sunt apoi responsabili de vânzarea lor atunci când expiră perioada de depozitare. Având în vedere importanţa anumitor brânzeturi în valoarea exporturilor UE către Federaţia Rusă (totalizând aproape 1 miliard de euro în 2013), Comisia doreşte să extindă această măsură şi în sectorul brânzeturilor. Deoarece regulile existente în cadrul PAC privind piaţa prevăd doar plata unui sprijin pentru depozitarea în regim privat în cazul untului, laptelui praf degresat şi brânzeturilor de tip DOP/IGP, măsuri excepţionale vor trebui mobilizate pentru a acoperi marea varietate de brânzeturi exportate în Federaţia Rusă. Exporturile de produse lactate din UE către Federaţia Rusă au fost anul trecut în valoare de 2,3 miliarde euro, fiind în special axate pe brânzeturi - 1 miliard euro -, dar şi pe preparate alimentare (NC 2106 90) - 0,47 miliarde euro -, unt sau unt brut (butteroil) - 0,14 miliarde euro -, produse lactate proaspete - 0,10 miliarde euro -, produse finite (CN 1901 90) – 0,09 miliarde de euro -, lapte praf degresat - 0,07 miliarde euro - şi zer praf - 0,03 miliarde euro. 25 de state membre au exportat brânzeturi în Federaţia Rusă în 2013, cei mai mari exportatori europeni fiind Olanda, Lituania, Finlanda, Polonia, Danemarca, Germania, Italia, Franţa şi Letonia. Măsurile din sectorul produselor lactate vin ca adaos la măsurile de urgenţă de sprijinire a pieţei deja anunţate, la data de 11 august, pentru sectorul de piersici şi nectarine (în valoare de 32,7 milioane euro) şi, la data de 25 august, pentru sectorul de fructe şi legume perisabile (în valoare de 125 milioane euro).

10 Septembrie 2014

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 11

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a organizat, la data de 9 septembrie 2014, prima ediţie a „Balului Fermierului“, singurul eveniment de acest tip de anvergură naţională, în cadrul căruia sunt recunoscute şi răsplătite cu diplome de excelenţă eforturile şi rezultatele deosebite ale producătorilor agricoli din întreaga ţară.

Ministerul Agriculturii premiază agricultorii Daniel Constantin, viceprim-ministru şi ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a înmânat diplomele de excelenţă şi a afirmat că acest gest este o recunoaştere a meritelor pe care fermierii le-au înregistrat în acest an atât în sectorul vegetal, cât şi în cel zootehnic. Prin acordarea premiilor „Fermierul Anului 2014“, MADR doreşte să încurajeze producătorii agricoli să continue investiţiile şi eforturile, astfel încât agricultura românească să devină principalul motor al creşterii economice, şi să aducă în prim-plan producătorii agricoli care au contribuit la obţinerea acestor rezultate extraordinare, prin care demonstrează că, în România, se poate face agricultură performantă, la standarde europene. În cadrul festivităţii au fost premiaţi 205 fermieri, câte cinci din fiecare judeţ, pentru producţiile bune pe care le-au obţinut în 2014 la culturile de grâu, rapiţă şi orz, precum şi la categoriile de tineri fermieri şi ferme de familie. Printre fermierii premiaţi s-au numărat Laurenţiu Baciu, Dimitrie Muscă, Lucian Buzdugan, Şerban Nicuşor, Mircea Ciurea, Gheorghe Niţu, Viorel Nica, Cornel Stroescu şi Ioan Benea. 12 Septembrie 2014

Ferme de familie de succes

Ministrul Agriculturii a vorbit, în principal, despre necesitatea consolidării clasei de mijloc în agricultură şi atragerea tinerilor fermieri în mediul rural. „Obiectivul nostru prioritar este de a consolida această clasă de mijloc în agricultură, de a crea acele ferme de familie care să înceapă să producă pentru piaţă, fie că ne referim la producţia vegetală, fie la zootehnie sau legumicultură. Ştiu că este datoria noastră să stimulăm. (...) Vrem să-i premiem, la nivelul fiecărui judeţ, pe

tinerii fermieri, pentru că am vorbit de nevoia de a-i aduce către agricultură şi de a-i menţine în mediul rural. A fost posibil şi datorită fondurilor europene pe care le-am avut la dispoziţie. Astăzi avem peste 12.000 de fermieri care au semnat contracte prin PNDR pentru a începe o activitate agricolă în mediul rural. Avem şi pe viitorul program o sumă importantă dedicată tinerilor fermieri, dar în egală măsură vrem să nu-i defavorizăm pe cei care au depăşit acea limită de vârstă, stabilită de altfel la nivel european,

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 13

Ana MUSTĂŢEA

de 40 de ani. Nu vom mai face o diferenţă la celelalte proiecte, în afară de instalarea tinerilor fermieri”, a spus dl Constantin. Potrivit acestuia, agricultura a reuşit, în ultimul timp, să demonstreze că poate să fie motorul de creştere al economiei româneşti, că s-a consolidat, iar fondurile europene avute la dispoziţie au avut în acest sens un rol extrem de important. În anul 2012, pentru acordarea plăţilor directe am avut fonduri de la UE în valoare de 2,5 mld. euro, în 2013 de 2,7 mld. euro, iar anul acesta, conform ministrului Agriculturii, sunt premise că suma va putea creşte. Un alt subiect abordat a fost acela că agricultura va fi unul dintre sectoarele care vor beneficia de o rectificare bugetară. „Sunt câteva sectoare de activitate care, din păcate, au avut anumite pierderi în această vară din cauza ploilor căzute şi mă refer la apicultură, legumicultură, dar şi parte din sectorul vegetal, pentru că avem circa 150 mii de hectare care au fost afectate de acest fenomen. Cred că este de datoria noastră să venim în sprijinul acestor categorii cu anumite forme de ajutor de minimis, de sprijin

numai că am avut cultivată o suprafaţă mai mare, dar şi pentru că am avut o producţie mult mai mare la hectar.“

România înregistrează excedent bugetar

de la bugetul de stat, dar în egală măsură să vă împărtăşesc speranţa că din anul 2015 vom avea funcţional primul fond mutual în România.“ Referitor la anul agricol 2014, ministrul Agriculturii a afirmat că este unul bun, cu rezultate mai bune decât cele din 2013, luând în calcul producţia de grâu. „Deşi continuăm să avem o medie foarte mică, mă bucur că an de an am reuşit să îmbunătăţim media la hectar obţinută şi asta vedem cel puţin în raportările făcute către Direcţia Agricolă. La rapiţă, am avut un an extrem de bun, nu

„România are toate premisele, astăzi, să creadă că şi 2014 va fi un an cu excedent bugetar din punct de vedere al comerţului. În 2013 am reuşit, după 20 de ani, să exportăm mai mult decât am importat. Datele oficiale pe care le avem până în acest moment ne arată că pe primele 5 luni ale anului 2014 am avut un export mai mare cu aproximativ 250 milioane de euro decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Există toate premisele ca după campania de recoltare din această toamnă acest trend să continue şi să avem doi ani consecutivi cu excedent bugetar din punct de vedere al comerţului cu produse agroalimentare. Cu cât avem un sector agricol mai consolidat, cu atât forţa pentru de a obţine mai multe fonduri de la bugetul de stat pentru a consolida sectorul agricol este mai mare“, a susţinut dl Daniel Constantin, ministru al Agriculturii.

Monsanto România continuă programul «MORE & Future» dedicat studenţilor

Monsanto România se implică activ în mediul academic din România şi în crearea locurilor de muncă pentru viitorii absolvenţi, prin programul intitulat MORE & Future (Monsanto Organizing Responsible Engineers). Ajuns în etapa a doua, programul urmăreşte să le ofere studenţilor din cadrul facultăţilor de agronomie şansa de a activa în domeniul pe care îl aprofundează în facultate. 14 Septembrie 2014

Prima etapă a proiectului s-a desfăşurat, în perioada 28 mai-11 iunie 2014, în patru centre ale Univesităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV), unde au fost prezenţi peste 300 de studenţi din întreaga ţară. Viitorii profesionişti au aflat informaţii despre portofoliul Dekalb de seminţe de porumb şi rapiţă, precum şi informaţii despre managementul fermei direct de la specialiştii Monsanto şi de la fermierii-colaboratori ai companiei. Totodată, participanţii au putut afla despre activitatea angajaţilor într-o companie desemnată „Great Place to Work in Romania“ în anul 2013. În urma întâlnirilor din centrele USAMV din ţară au fost selectaţi 38 de studenţi şi absolvenţi, care vor participa la faza a doua a proiectului, etapa de practică, în perioada 16 septembrie-17 octombrie 2014. Internii, ce provin din sudul, estul şi vestul ţării, vor activa în două mari divizii ale companiei Monsanto - Comercial

şi Producere & Procesare Sămânţă -, unde vor pune în practică tot ceea ce au învăţat în facultate, fiind permanent susţinuţi de angajaţii Monsanto. „Scopul programului MORE & Future este unul de învăţare şi dezvoltare profesională, iar aceşti interni reprezintă o sursă importantă de potenţial de care noi vom ţine cont pentru ocuparea poziţiilor libere. Ne dorim să avem în continuare o echipă profesionistă, plină de entuziasm, care să ofere în orice moment soluţii utile şi complete colaboratorilor noştri, fermierii“, spune Cristina Ionescu, HR Lead România, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia şi Republica Moldova. Selectarea efectivă pentru etapa de internship, din perioada octombrie 2014-aprilie 2015, se va realiza după perioada de practică, în funcţie de performanţe şi de poziţiile libere. Toţi studenţii participanţi în cadrul programului MORE & Future reprezintă posibili noi colegi pentru echipa actuală a Monsanto România.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 15

Completare în acordarea de ajutoare specifice în sectorul agricultură ecologică Guvernul României a adoptat, în şedinţa din data de 4 septembrie a.c., hotărârea pentru completarea HG nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică. Prin documentul adoptat se aduc o

serie de completări HG nr. 759/2010, în sensul creşterii plafonului maxim alocat pentru plăţile anuale suplimentare în anul 2014, de la 3.000.000 de euro la 7.098.000 de euro, dintre care 5.798.000 de euro pentru producţia vegetală şi 1.300.000 de euro pentru producţia animalieră.

De asemenea, se prelungeşte perioada de depunere a cererilor de solicitare a ajutorului specific până la data de 28 noiembrie 2014 şi, corelativ, până la data de 5 decembrie 2014, se eliberează de către organismul de inspecţie şi certificare (OIC) documentul justificativ, respectiv certificatul de conformitate.

30 noiembrie, termen de înregistrare a produselor tradiţionale Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va prelungi termenul de înregistrare a produselor tradiţionale până la data de 30 noiembrie 2014, ca urmare a solicitării Federaţiei Naţionale a Producătorilor de Produse Tradiţionale, întrucât numeroşi operatori economici nu au reuşit să depună documentaţiile

la timp pentru a obţine noile atestate, în conformitate cu Ordinul nr. 724/2013 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului. Potrivit acestuia, operatorii ar fi trebuit să înregistreze produsele

tradiţionale în termen de nouă luni, data limită fiind 11 septembrie 2014. De la intrarea în vigoare a Ordinului nr. 724/2013 au fost atestate 116 produse tradiţionale, dintr-un total de 239 de dosare depuse. Alte 123 de dosare au fost respinse, deoarece nu corespund noilor reglementări de atestare.

Simplificare a procedurilor pentru accesarea fondurilor comunitare În şedinţa din data de 28 august 2014, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă pentru modificarea art. 7 al OUG nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură. Actul normativ a fost elaborat pentru a veni în sprijinul fermierilor, prin uniformizarea şi simplificarea procedurilor administrative legate de alcătuirea documentaţiilor necesare în procesul de accesare a fondurilor comunitare alocate prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). Totodată, prin actul normativ sunt transpuse în legislaţia naţională o serie de prevederi adoptate recent la nivel european. 16 Septembrie 2014

„Era necesară această modificare, având în vedere importanţa gestionării corecte a fondurilor Uniunii Europene destinate agriculturii româneşti şi armonizarea prevederilor regulamentelor europene cu legislaţia naţională. Totodată, actul normativ adoptat azi răspunde solicitărilor pe care leam primit din partea producătorilor agricoli pentru simplificarea condiţiilor privind acordarea sprijinului financiar“, a declarat Daniel Constantin, viceprim-ministru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Astfel, prin ordonanţa de urgenţă adoptată de Guvern se urmăreşte ca, la stabilirea cadrului general de acordare a plăţilor directe în agricultură, în conformitate cu mecanismele prevăzute de legislaţia europeană, documentaţia solicitată producătorilor agricoli să fie simplificată, în scopul facilitării procesului de accesare a fondurilor

europene destinate agriculturii, gestionate de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Măsura vizează reducerea birocraţiei în ceea ce priveşte procedura de gestionare a schemei de plată unică pe suprafaţă şi de efectuare a plăţilor, prin înlocuirea documentelor pentru dovedirea dreptului real de folosinţă cu cele care justifică utilizarea legală a suprafeţelor de teren destinate producţiei agricole. Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a finalizat, la 10 iunie, campania de primire a cererilor de plată pentru schemele/măsurile de sprijin pe suprafaţă pentru anul 2014, în cadrul căreia au fost depuse 1.025.772 de cereri, pentru o suprafaţă de 9.926.240,72 de hectare. Cele mai mari suprafeţe solicitate la plată se regăsesc în judeţele Timiş (542.317,87 ha), Constanţa (489.779,39 ha), Dolj (444.314,61 ha) şi Teleorman (437.759,68 ha).

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 17

Perspectivele de producţie în Europa şi pe glob Thomas JOLY, reprezentant misiunea economică AGPM Producţia mondială confirmă aşteptările

Vara s-a încheiat, iar momentul recoltelor se apropie. Estimările de producţie sunt aduse la zi permanent, iar conform ultimelor cifre publicate de Departamentul Agriculturii al Statelor Unite (USDA), recolta mondială de porumb ar putea atinge anul acesta nivelul record de 985 milioane de tone! Statele Unite ale Americii - primul producător mondial de porumb - sunt, practic, pe punctul de a înregistra un nou record de producţie. Aceasta în pofida faptului că producătorii americani îşi reduseseră suprafeţele de porumb cu 4% faţă de anul trecut. Însă condiţiile meteorologice au fost foarte favorabile dezvoltării culturilor în zona „centurii porumbului“, ducând la obţinerea unor producţii medii excepţionale. Cel de-al 22-lea tur „Pro Farmer Crop“, organizat la sfârşitul lunii august, a confirmat, de altfel, estimările, 18 Septembrie 2014

anunţând un potenţial superior, de 10,5 t/ha - media pentru toate statele. O cifră care n-a mai fost înregistrată niciodată până acum. Această constatare indică o producţie totală a Statelor Unite ale Americii de circa 356 milioane de tone (conform USDA). Nici pentru alţi producători mondiali importanţi cifrele de producţie nu ar trebui să fie mici. Astfel, se estimează că în China se vor obţine 220 de milioane de tone, în timp ce Brazilia şi Argentina se pot aştepta la 74 şi,

respectiv, 26 milioane de tone. În Europa, de asemenea, se aşteaptă obţinerea unor recolte mari de porumb. Condiţiile de producţie - în mare parte prielnice - ar trebui să conducă Europa către un nou record. Potrivit estimărilor DG-Agri, Uniunea Europeană a Celor 28 se poate aştepta, efectiv, la o producţie de 71 de milioane de tone, graţie, mai ales, producţiilor medii crescute din principalele ţări producătoare de porumb: Franţa,

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 19

România, Ungaria şi Italia. Mai spre est, în Ucraina, producţia se prezintă la fel de bine: suprafaţa în continuare ridicată, în paralel cu condiţiile climatice foarte favorabile în prima parte a anului de producţie ar trebui să conducă, potrivit estimărilor USDA, la o producţie totală de 27 milioane de tone, cu un disponibil de export de 16 milioane de tone. Cu toate acestea, persistă unele semne de întrebare. Conform informaţiilor agenţiei noastre, condiţiile meteorologice au fost mai puţin favorabile în timpul verii, în special în nordul ţării, acest lucru având urmări previzibile asupra producţiilor medii. Având în vedere aceste aspecte, proiecţia emisă de USDA pare deci optimistă. Cert este că Ucraina va rămâne - cu excepţia apariţiei unor incidente majore (climatice sau geopolitice) - o prezenţă puternică pe piaţa mondială şi în special pe piaţa europeană. Şi în Rusia, estimările de producţie sunt în creştere, această ţară putând înregistra anul acesta 13 milioane de tone.

raportul stoc-consum la 19,4%. La scară europeană, nivelul importurilor de porumb rămâne un element-cheie în echilibrul bilanţului economic al sectorului. Conform DG-Agri, este foarte probabil ca UE să importe 9 milioane de tone în această campanie, ceea ce ar conduce la o acumulare de cantităţi pe stoc la finele exerciţiului. Consumul ar putea fi supus şi altor presiuni. Astfel, deşi se pare că

preţurile vor favoriza încorporarea cerealelor în reţetele fabricilor de nutreţuri combinate, porumbul se va confrunta anul acesta cu o concurenţă puternică din partea ponderii mari de grâuri furajere din recolta europeană a anului 2014.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

Producţia de porumb la nivel

mondial (cifre USDA, august 2014)

Preţul porumbului cade sub „povara“ producţiei

Nivelurile de producţie ridicate au permis refacerea stocurilor mondiale. Deja revizuit la 33 milioane de tone anul trecut, stocul de report ar mai putea creşte cu încă 17 milioane de tone anul acesta, ajungând la 188 milioane de tone. Estimat la 967 milioane de tone, consumul mondial este şi el în creştere, însă ponderea producţiei este de aşa natură încât permite refacerea stocurilor, aducând

20 Septembrie 2014

Refacerea stocurilor influenţează direct preţurile porumbului. Acestea au urmat o tendinţă descendentă continuă, pe măsură ce au apărut anunţurile care confirmau buna desfăşurare a stadiului de fecundare la culturile de porumb americane.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 21

Volatilitatea preţurilor, una dintre temele abordate de preşedintele COGECA Christian Pees, preşedintele COGECA (Organizaţia Cooperativelor Agricole Europene) şi al Grupului Cooperatist Euralis, a făcut o vizită în România la începutul lunii septembrie şi a susţinut o conferinţă de presă la data de 12 septembrie, în cadrul căreia a răspuns la o serie de întrebări venite din partea audienţei. Evenimentul a fost organizat de compania Euralis Semences în parteneriat cu „Ziarul financiar“.

22 Septembrie 2014

Care este opinia dvs. în legătură cu noua Politică Agricolă Comună 2014-2020? Este o politică fondată pe acordarea de subvenţii directe. Este un principiu cu care eu nu sunt în totalitate de acord, deoarece prin aceasta se înţelege că o exploataţie agricolă nu poate să supravieţuiască în UE fără subvenţii. O afacere, indiferent de domeniul în care activează, nu şi-ar putea găsi locul pe piaţă dacă nu ar avea profitabilitate şi dacă vom continua să spunem că exploataţiile agricole nu pot exista decât cu subvenţii, atunci greşim,

cel puţin sub aspect economic. O altă critică pe care o aduc PAC este condiţionarea subvenţiilor de respectarea anumitor practici ecologice destul de restrictive. Sunt convins că trebuie să protejăm mediul înconjurător, însă la nivel global se pune problema securităţii alimentare şi, din păcate, Europa nu este conştientă de această provocare şi nu poate să răspundă acesteia. Una dintre problemele cu care fermierii europeni se confruntă este volatilitatea preţurilor la produsele agricole, iar preţul la cereale

www.agrimedia.ro

în acest moment este un bun exemplu. După trei ani de preţuri confortabile, acum vedem că preţurile la produsele agricole se prăbuşesc realmente, ceea ce face ca în 2014 chiar şi fermierii cei mai performanţi să aibă pierderi. Aş dori să vorbesc despre modelul american din domeniul politicii agricole, care poartă denumirea de Farm Bill şi este fondat pe trei piloni. Primul se referă la ajutoare acordate populaţiei nevoiaşe, sub formă de tichete alimentare, iar bugetul alocat este de 60-70 mld. dolari. Este o formă de subvenţie acordată populaţiei care nu dispune de mijloace financiare suficiente pentru a se hrăni şi care permite, pe de altă parte, reglarea mecanismului de cerere şi ofertă în cazul unei supraproducţii, deoarece tichetele alimentare distribuite conduc la creşterea consumului şi la reducerea stocurilor. Un alt element pe care se bazează politica agricolă americană este sistemul ajutoarelor directe acordate fermierilor, dar numai în condiţiile în care preţurile la materiile prime scad. Cel de-al treilea pilon, ce vine să consolideze această politică, este cel al sistemului de asigurări. Guvernul Statelor Unite ale Americii subvenţionează între 50 şi 80% din valoarea primelor de asigurare pe care fermierii le încheie pentru a-şi garanta veniturile şi reasigură asigurătorii din acest sistem. În această ecuaţie, fermierii americani sunt la adăpostul volatilităţii preţurilor la materiile prime. Consider că problema volatilităţii preţurilor produselor agricole ar trebui rezolvată la nivel global, printr-o strategie comună care să privească gestiunea marilor stocuri la principalele materii agricole. La ultimul G20 s-a făcut un prim pas în acest sens. La nivel european există opinia că va trebui să se facă o schimbare după 2020 sau chiar mai devreme, la revizuirea noii PAC. La ora actuală nu am îndrăznit, iar aici nu includ doar factorii politici, ci şi asociaţiile de fermieri implicate în dialogul instituţional, să punem în discuţie sistemul ajutoarelor directe din UE. Nu exclud necesitatea ajutoarelor pentru noile state membre ale UE, pentru ca acestea să poată atinge nivelul de competitivitate al vechilor state membre, însă după această fază,

www.agrimedia.ro

după 2020, Politica Agricolă Comună ar trebui să atingă subiectele esenţiale pe care le-am ridicat anterior. Ce părere aveţi despre nivelul de sprijin acordat fermierilor, care nu este egal în toate statele membre? Este vorba practic despre egalitatea de tratament a tuturor teritoriilor agricole din UE. Îmi este foarte greu să apăr nişte avantaje acumulate de ţări mai vechi în UE, însă o ţară nou intrată trebuie să aibă aceleaşi şanse ca şi cele vechi. Am întâlnit fermieri români, bulgari şi toţi au ridicat această problemă. Pot să vă spun însă că în noua PAC, cel puţin în cazul cerealelor, un fermier francez nu va primi mai mult decât unul român. Ce ne puteţi spune despre impactul embargoului rusesc asupra produselor alimentare din UE? Este o reală problemă, deoarece este o criză reală. Colegii din ţările baltice din cadrul COGECA sunt realmente îngrijoraţi. Embargoul a rezultat în urma unei situaţii politice şi agricultura nu ar trebui să plătească în urma acesteia. Cât priveşte sprijinul acordat celor afectaţi, poziţia COGECA este să se facă apel şi la alte resurse bugetare, nu doar la bugetul agricol european. Avem dificultăţi în a calcula exact impactul embargoului, pentru că există un impact direct, de exemplu Polonia nu poate să-şi mai exporte merele în Rusia şi îşi va găsi piaţă în alte ţări din UE, afectând probabil preţurile şi echilibrul de piaţă, şi sunt efecte indirecte pe care încercăm să le calculăm. Într-adevăr, există un impact, dar este mai mult cauzat de scăderea pieţelor decât de embargou în sine şi de aceea este o situaţie complicată. Nu ştim cât va mai dura acest embargo, sperăm să nu dureze foarte mult pentru că frontierele se pot închide în 10 minute, însă pentru a le redeschide trebuie mai mult timp, cu mai multe eforturi. România cultivă anual peste 5 milioane de hectare de cereale şi are capacităţi de stocare de peste 20 mil. de tone, însă micii fermieri nu au posibilitatea de a depozita producţia agricolă. Atunci când producţiile sunt mari, pentru a gestiona crizele, există posibilitatea acordării unui preţ minim de intervenţie de 101 Septembrie 2014 23

Ana MUSTĂŢEA

euro/t, însă acesta este foarte scăzut şi neatractiv. Credeţi că este nevoie de un efort concentrat pentru ca acest preţ să fie mai mare? Un stat singur nu mai poate să răspundă unei astfel de provocări şi consider că, în cadrul Politicii Agricole Comune, trebuie să găsim răspunsul la această întrebare. Este lupta pe care trebuie s-o ducem împreună la Bruxelles. În Franţa, fermierii au creat cooperative tocmai ca să gestioneze stocurile. A stoca câteva luni producţia fără a fi obligat să vinzi permite fermierilor să scape de presiunea preţurilor în momentul recoltatului. Dacă nu avem stocaj, preţurile se prăbuşesc. Problema ar trebui chiar discutată la nivel global, pentru că ea nu este cauzată de interacţiunea tuturor statelor din lume, ci este vorba, în mare, de 10 ţări mari importoare de materii prime ce cauzează această volatilitate a preţurilor. Atunci când variază preţurile la materiile prime vegetale, variază şi la cele animale. Din păcate, ipoteza negocierii globale privind volatilitatea preţurilor nu este pe agenda europeană la această oră. Putem observa că nu numai SUA, dar şi China, care nu este doar o piaţă de consum, ci şi producătoare, au dezvoltat politici de stocaj care vin să limiteze volatilitatea preţurilor. UE suferă de un deficit enorm de proteină vegetală din soia. Consideraţi soia ca fiind o cultură critică pentru securitatea alimentară a UE? Uniunea Europeană este extrem de

24 Septembrie 2014

dependentă de importul de soia din America de Sud şi de Nord, însă Europa a semnat un acord istoric de a abandona cultura de soia. În opinia COGECA, acest acord trebuie repus în discuţie. Sigur că UE nu are acelaşi potenţial de producţie de soia ca şi continentele americane, însă el nu poate fi neglijabil, iar România este una dintre ţările cu cel mai important potenţial de producţie în privinţa soiei. Pe continentele americane soia este majoritar modificată genetic, iar această tehnologie potenţează succesul culturii. Este o tehnologie pe care, la această oră, noi o interzicem în UE, însă este posibil ca această situaţie să se schimbe şi decizia să aparţină statelor membre şi să nu mai fie una centralizată la nivelul întregii Uniunii Europene. Eu cultiv în ferma proprie soia convenţională, folosesc tehnologia Clearfield pentru a combate

buruienile, însă această tehnologie nu poate avea aceeaşi eficienţă ca aceea a tehnologiei cu glifosat, care se practică în cazul soiei modificate genetic. Pentru a produce masiv soia, trebuie să rezolvăm problemele tehnice. Care este poziţia COGECA privind interzicerea neonicotinoidelor în tratamentul seminţelor? Chiar dacă avem în cadrul organizaţiei producători de miere, care au atacat utilizarea neonicotinoidelor, COPA - COGECA este apărătoarea acestei tehnologii. Sunt studii care arată că albinele suferă de bolile care le afectează şi în zonele unde aceste substanţe nu sunt folosite, cum ar fi zonele de munte. Industria producătoare de seminţe a făcut multe investiţii pentru a-şi dota fabricile cu filtre şi de a crea seminţe care emit foarte puţine pulberi, iar fermierii şi-au dotat semănătorile cu haustoare pentru evacuarea pulberilor şi au făcut eforturi nenumărate pentru a preveni efectele nocive ale tehnologiei neonicotinoidelor. COGECA susţine această tehnologie şi aceste eforturi. Pe de altă parte, populaţiile de albine la nivel global suferă, sunt în declin şi este o problemă ce trebuie rezolvată. Lumea agricolă este prinsă într-o dezbatere politică în jurul acestor subiecte, iar agricultorii sunt prinşi ca nişte ostatici în aceste dezbateri. Se pune problema de o manieră populistă şi nu tratăm de fapt problema reală. Ştim că albinele sunt afectate de diverşi paraziţi şi viruşi specifici, că există problema bondarilor asiatici care decimează populaţiile de albine şi nu avem o apreciere obiectivă, globală a problemei.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 25

La data de 11 septembrie a.c. a avut loc evenimentul „Ziua Porumbului“, ajuns la cea de-a V-a ediţie, desfăşurat în localitatea Orezu, judeţul Ialomiţa, la ferma vegetală Elsit, administrată de dl Nicolae Sitaru.

Ziua Porumbului, la a V-a ediţie Ca şi în ceilalţi ani, evenimentul, organizat în colaborare cu firme de renume din domeniul producerii de sămânţă, protecţiei plantelor, tehnicii agricole, asigurării şi finanţării s-a bucurat de prezenţa unui număr impresionant de fermieri, precum şi de reprezentanţi oficiali. Ministrul Agriculturii, dl Daniel Constantin, a dat curs invitaţiei, a vorbit cu reprezentanţii companiilor participante şi, la final, a dorit să se adreseze agricultorilor veniţi la această manifestare de mare anvergură. „Mă bucur foarte mult că sunteţi într-un număr mai mare decât anul trecut la acest eveniment, care prinde deja tradiţie. Îl felicit pe dl Sitaru că duce la excelenţă, an de an, din punct de vedere al organizării, acest eveniment. România este pe primul loc în Uniunea Europeană din punct de vedere al producţiei şi suprafeţei cultivate cu porumb, cu aproximativ 2,5 milioane ha. Dar există şi lucruri mai puţin bune şi anume că nu suntem pe primul loc în privinţa producţiei obţinute la hectar. Franţa, care ocupă locul doi din punct de vedere al suprafeţei cultivate cu porumb, este pe primele locuri în ceea ce priveşte producţia la hectar, care este dublă faţă de cea a României. 26 Septembrie 2014

Astăzi am văzut foarte mulţi hibrizi noi, ce pot creşte productivitatea, dar şi tehnologii care aduc avantaje din punct de vedere al costurilor de producţie, astfel încât să crească producţia, dar şi profitul pe care îl obţin fermierii. Primul produs exportat în primele 6 luni ale acestui an este porumbul. Este un lucru bun, dar în egală măsură există şi reversul medaliei: exportăm porumb în loc să-l introducem în lanţul de producţie, să-l ducem către zootehnie şi să exportăm valoare adăugată”, a afirmat dl Constantin. Laurenţiu Baciu, preşedinte LAPAR, a profitat de prezenţa ministrului Agriculturii pentru a solicita îmbunătăţirea conţinutului Programului

Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) şi ca repartizarea fondurilor să se realizeze în funcţie de importanţa măsurilor, astfel încât sectorul agricol să devină performant. Acesta a mai afirmat că, deşi anul agricol 2014 este, per ansamblu, unul bun, preţurile obţinute la valorificarea recoltelor au fost mici, ceea ce nu a permis acoperirea cheltuielilor de producţie. „În calitate de fermier sunt mai necăjit anul acesta, pentru că veniturile pe care le voi obţine sunt mult mai mici decât cele din 2013. Preţurile de valorificare la grâu şi porumb au aceeaşi valoare ca în urmă cu 10 ani, însă motorina

www.agrimedia.ro

inovaţii genetice la cultura porumbului. Au primit informaţii referitoare la potenţialul de producţie al hibrizilor, despre toleranţa la secetă, precum şi despre rezistenţa la atacul bolilor specifice. Printre firmele din acest domeniu enumerăm Pioneer, Euralis Semences, Syngenta, Limagrain, Bayer, KWS, Monsanto, RAGT, Procera, Maisadour Semences, Caussade Semences şi INCDA Fundulea. Cu un stand propriu a fost prezentă şi Alianţa Industriei Seminţelor din România (AISR), care pledează pentru utilizarea de către agricultori a

seminţelor certificate, în scopul creşterii producţiei agricole din ţara noastră. În premieră, la această ediţie a participat Institutul de Fitotehnie „Porumbeni“, din Republica Moldova, care este creatorul mai multor hibrizi de porumb şi care ocupă o pondere importantă pe piaţa moldovenească. Suprafaţa cultivată cu porumb în Republica Moldova este de circa 500 mii de hectare. Compania BASF le-a prezentat agricultorilor scheme de tratament la cultura porumbului, astfel încât aceasta să aibă o stare fitosanitară bună pe tot parcursul vegetaţiei, pentru a avea certitudinea obţinerii unor producţii mari şi de calitate. Din domeniul tehnicii agricole s-au remarcat firmele MEWI, General Leasing, Valrom Exim şi Claas, care au avut fiecare câte un stand generos pentru a expune maşini agricole performante, de ultimă generaţie. „Ziua Porumbului“ a fost şi anul acesta un succes, în cadrul căruia agricultorii au putut afla ce soluţii genetice şi tehnice pot aplica pentru a-şi maximiza profiturile.

Septembrie 2014 27

Ana MUSTĂŢEA

era atunci 2,15 lei/litru. Este din ce în ce mai greu să faci performanţă şi de aceea sperăm că măcar fondurile repartizate în cadrul PNDR să ne ajute să performăm”, a spus dl Baciu. Un alt oaspete important la eveniment a fost dl Christian Pees, preşedinte al COGECA şi al Grupului Euralis Semences. Mesajul acestuia pentru fermierii români a fost acela de a „stăpâni inovaţia“, astfel încât România să-şi poată valorifica potenţialul agricol de care dispune, fiind unul dintre cei mai mari din Uniunea Europeană. Totodată, a încurajat agricultorii să se asocieze, afirmând că „oricât de mare este un fermier în ţara lui, el rămâne mic în faţa pieţelor cărora trebuie să le facă faţă“. Domnul Pees a mai declarat că România, având în vedere importanţa sa agricolă, ar trebui să fie mai bine reprezentată la Bruxelles, acolo unde se iau decizii legislative la nivel european, şi a invitat asociaţiile fermierilor români să se alăture organizaţiei COGECA. La „Ziua Porumbului“, agricultorii au putut afla de la cele 13 companii producătoare de seminţe ultimele

Campania de demonstraţii în câmp a companiei DuPont Pioneer pentru culturile de porumb şi floarea-soarelui tocmai s-a încheiat apoteotic cu expoziţia în câmp de pe terenurile fermierului Sitaru.

Valentin BLĂNARU

Adevăratul noroc: producţia sigură Dar noi vrem în acest text să vorbim despre genetica DuPont Pioneer din vremea în care porumbul era încă verde, iar floarea-soarelui râdea galbenă pe marginea drumului. În acest moment plăcut am surprins caravana companiei arhicunoscute fermierilor la Silistraru, în judeţul Brăila, unde am stat de vorbă cu Maria Cîrjă, directorul de marketing al DuPont Pioneer. „Am demarat astăzi, 18 iulie, în cel de-al cincilea an consecutiv, demonstraţiile dedicate fermierilor care doresc să facă performanţă în agricultură. Ne aflăm pe terenurile fermei Agroleg Silistraru, terenuri pe care noi avem deja tradiţie şi unde ne bucurăm de prezenţa a aproximativ 500 de fermieri. Din discuţiile pe care le-am purtat cu fermierii am remarcat curiozitatea acestora faţă de noutăţile pe care le-am adus în teren. Dacă în urmă cu trei ani, în 2011, lansam un concept nou, Aquamax, care avea doar doi hibrizi tardivi - P 0216 şi P 0412, astăzi avem şase hibrizi care aparţin tuturor grupelor de maturitate, pentru că fermierii români au învăţat să folosească în asolament grupe de maturităţi diferite. Tocmai pentru faptul că seceta a 28 Septembrie 2014

început să nu ocolească nici o zonă din România, cercetarea noastră a venit cu hibrizi adaptaţi. Pentru zona de sud-est în care ne aflăm, recomandăm hibrizi aflaţi între grupele de maturităţi 350 şi 450, iar din gama Aquamax vorbim despre P 9241, P 9911, P 0216 şi, pentru cei care au sistem de irigaţii, P 0412. Fermierii ar trebui să urmărească unghiul de inserţie al frunzelor, care este mult mai mic decât la alţi hibrizi ai concurenţei. Acest lucru oferă plantei posibilitatea de a se apăra singură de arşiţă şi de a reduce evapotranspiraţia. Hibrizii din gama Aquamax rămân verzi până la maturitate, ceea ce face ca frunzele să asigure hrană ştiuletelui pe o perioadă mai lungă, mai ales pe perioada formării bobului şi acumulării în el. Le recomand fermierilor să se aplece şi asupra rădăcinii acestor hibrizi. Acestea au un volum foarte mare pentru că au un sistem radicular puternic, capabil să absoarbă apa din păturile cele mai adânci. În cele din urmă le spun fermierilor să se uite în buncărul combinei în momentul recoltatului, unde vor găsi cel mai plăcut cadou pe care şi-l pot face: profitul. Suntem siguri că aceşti hibrizi nu au

voie să dea mai puţin de 5% decât oricare hibrid în condiţii de secetă, iar în condiţii normale, ca ale acestui an, cu minimum 3% mai mult. Şi la floarea-soarelui am venit cu noutăţi anul acesta. Sub eticheta Protector, am adus hibrizi de floarea-soarelui rezistenţi la toate rasele de mană existente în România, dar şi la toate rasele de lupoaie cunoscute pe terenurile româneşti. Vârfurile de gamă ale hibrizilor de floarea-soarelui sunt P64LE25 şi P64LE99 şi ne mândrim cu ei pentru că sunt vârfurile de lance ale florii-soarelui în România, nu numai în portofoliul nostru“. Întreaga caravană din acest an a fost condusă de un slogan nou: „Reinventăm norocul“. Mulţi fermieri consideră că agricultura este o chestiune de noroc şi privesc către cer în aşteptarea ploii, care să aducă promisiuni de profit viitor. Cu hibrizii DuPont Pioneer, cel puţin din categoria Aquamax, nu mai este nevoie să privească în sus. Ştiinţa este cea care le asigură un minimum de 9 tone de porumb la hectar. Acesta este adevăratul noroc: producţia sigură!

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 29

Hameiul este una dintre plantele tehnice de o deosebită importanţă în industria berii, după cum prezintă Gh. Bîlteanu şi V. Bârnaure (1979). Inflorescenţele femele ale acestei plante conţin lupulină, substanţă aromatică datorită căreia berea primeşte gustul amărui, plăcut şi aroma specifică. Lupulina se utilizează, de asemenea, în medicină, ca medicament antiscorbutic şi diuretic.

Înfiinţarea plantaţiilor de hamei Materialul de plantare

Hameiul se înmulţeşte prin butaşi. Înmulţirea prin seminţe se practică numai în lucrări de selecţie. Butaşii constituie porţiuni din partea subterană a coardelor de hamei, lungi de 10-12 cm, groase de 1,5-2 cm şi cu 4-6 ochi. Ei se recoltează de la plantele în vârstă de 3-8 ani, cu butuci viguroşi şi sănătoşi, aleşi încă din timpul vegetaţiei, în funcţie de perioada de înflorire, dezvoltarea conurilor, rezistenţa la boli etc. Parcelele destinate pentru recoltarea butaşilor se pregătesc în acest sens prin 3-4 bilonări repetate, astfel ca, în final, înălţimea bilonului să atingă 30-40 cm. Această lucrare se efectuează la sfârşitul lunii mai - începutul lunii iunie, după ce în prealabil s-au înlăturat de pe corzi frunzele şi copilii, până la înălţimea de 60-80 cm. Prin bilonare se urmăreşte crearea condiţiilor pentru a obţine butaşi viguroşi, corespunzători ca lungime, grosime şi număr de ochi. Recoltarea butaşilor se face primăvara sau toamna, o dată cu lucrările de tăiere. În cazul în care nu se plantează imediat, butaşii se stratifică. Stratificarea pentru o durată mai scurtă de timp (câteva zile) se face aşezând butaşii într-un loc uscat şi răcoros (pivniţe sau şoproane), în straturi de 20-25 cm, stropindu-i din două în două zile cu apă. Pentru o durată mai lungă de timp, butaşii se stratifică în nisip, potrivit de umed, la temperatură de 2-5 grade 30 Septembrie 2014

Celsius. La temperatură mai ridicată, butaşii lăstăresc, fapt care determină epuizarea substanţelor de rezervă. La înfiinţarea hameiştilor este indicată folosirea butaşilor înrădăcinaţi. În acest scop, butaşii se plantează primăvara, la sfârşitul lunii martie, începutul lunii aprilie, în pepiniere, pe biloane, la distanţă între rânduri de 80-100 cm, iar pe rând la 1520 cm, plantându-se la hectar circa 50 de mii butaşi. Înainte de plantare, butaşii se scufundă într-o soluţie de sulfat de cupru în concentraţie de 0,5%, pentru prevenirea infecţiilor primare de mană. Plantatul se face într-un şanţ, ce se deschide cu sapa pe coama bilonului. Capul superior al butaşului trebuie să fie la 8-10 cm sub coama bilonului şi acoperit cu pământ. Terenul pentru pepinieră trebuie să fie nisipo-lutos, desfundat din toamnă la 60 cm adâncime, îngrăşat cu gunoi de grajd, 60-80 de kilograme P2O5 şi 60-80 de kilograme K2O la hectar. În primăvară se mai introduc în sol încă 50-60 de kilograme de azot la hectar. În pepinieră trebuie acordată o deosebită atenţie combaterii dăunătorilor din sol (viermi-sârmă, cărăbuşul de mai, coropişniţa etc.). Pentru aceasta, la pregătirea terenului în primăvară se administrează solului insecticide, iar peste butaşi, înainte de acoperire, se face o nouă prăfuire cu insecticid. În timpul verii se aplică cu grijă toate lucrările de întreţinere a solului, precum şi irigarea din perioadele de secetă.

O deosebită atenţie trebuie acordată în pepinieră combaterii bolilor şi a dăunătorilor. Se efectuează 7-8 stropiri împotriva manei combinate, după caz, cu combaterea păduchelui hameiului. În condiţii bune de cultură, rădăcina principală de hamei atinge lungimea de 50-100 cm. În pepinieră se construieşte un sistem de susţinere specific, format din stâlpi de beton înalţi de 2 metri şi două sârme orizontale, una de 6 mm diametru, zincată, întinsă la partea superioară a stâlpilor, iar alta obişnuită, de 2 mm diametru, întinsă la nivelul bilonului, din loc în loc ancorată în sol cu „ţăruşi“ din sârmă de 6 mm diametru, lungi de 45 cm. Între aceste două sârme se leagă vertical sârme de susţinere cu diametrul de 1 mm, pe care se dirijează lăstarii butaşilor de hamei când au înălţimea de 20-25 cm. Pe timpul vegetaţiei butaşilor se rup vârfurile vegetative ale lăstarilor, de două-trei ori, pentru a determina o mai bună formare a rădăcinilor. Butaşii înrădăcinaţi se scot din biloane toamna, cu plugul de vie sau de scos puieţii din pepinieră, se fasonează şi, legaţi în mănunchiuri de 25 de bucăţi, până la livrare sau plantare, se stratifică în nisip umed dezinfectat cu insecticid. În cazul plantărilor în primăvară, butaşii se păstrează peste iarnă în silozuri, după tipul silozurilor de cartof. După determinările efectuate de Gh. Dorca (1978), în pepinieră procentul de prindere a butaşilor plantaţi pe

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 31

biloane este în jurul a 95%. La un hectar de plantaţie de hamei destinată recoltării butaşilor, cu măsurile specifice luate, se obţin în jur de 3.500-4.500 de butaşi. Efectuarea bilonatului, despre care am menţionat înainte, atrage după sine ridicarea numărului de butaşi la peste 5.000. Coeficientul de înmulţire a hameiului se ridică la numai 0,5-1,5, arareori 2 sau chiar mai mult. În vederea înmulţirii mai rapide a unui material valoros de hamei se practică înrădăcinarea butaşilor în pungi de plastic (pungile au o lungime de 22-25 cm şi diametrul de 10 cm). La bază, lateral, li se fac mai multe orificii pentru drenaj. Amestecul nutritiv se compune din pământ, mraniţă şi nisip. În aceste pungi de plastic se înrădăcinează fie colţi obţinuţi din butaşi, fie butaşi scurţi, cu un singur rând de ochi. În primul caz, butaşii obţinuţi se plantează în răsadniţe calde, la distanţă de 5 x 5 cm, pe un strat nutritiv (pământ, mraniţă şi nisip) gros de 20-25 cm. Capul superior al butaşului trebuie să se afle în stratul nutritiv la adâncimea de 8-10 cm. În răsadniţe, butaşii primesc îngrijirile cunoscute (udare, aerisire etc.). După 20-25 de zile, din ochii butaşului pornesc lăstarii. Înainte de a ieşi la suprafaţa solului, lăstarii, care au o lungime de 7-8 cm, se detaşează de butaş şi se plantează în pungi de plastic. Pungile se aşază apoi în şanţuri adânci de 18-20 cm. În continuare se dau îngrijirile cunoscute în pepinieră. Prin acest procedeu, capacitatea de înmulţire se măreşte de 5-6 ori. De pe fiecare butaş se obţin 4-5 lăstari. În locul lastarilor obişnuiţi în răsadniţe, în pungile de plastic se pot planta porţiuni cu „un rând de ochi“ din butaşul obişnuit. Dintr-un butaş se pot planta 3-4 pungi. Prin acest procedeu capacitatea de înmulţire a hameiului creşte substanţial.

Victor VĂTĂMANU

Distanţa de plantare

În condiţiile din România, înainte de 1960, P. Abraham şi S. Ursu au recomandat distanţa de plantare la 167 x 167 cm. În vederea unei mai largi mecanizări a tehnologiei de cultivare a hameiului, în prezent se practică distanţa între rânduri de 3 metri, iar între plante pe rând de 0,80 metri. Aceasta înseamnă că pe un hectar se realizează densitatea de 4.160 de butaşi. Trebuie reţinut că distanţele de plantare variază şi în funcţie de soi, de fertilitatea terenului şi de condiţiile de climă. Astfel, în condiţii de fertilitate ridicată a solului şi climă corespunzătoare, distanţa între plante se măreşte, iar în condiţii 32 Septembrie 2014

mai puţin favorabile se micşorează. Soiurile precoce se plantează la distanţe mai mici, pe când soiurile tardive, la distanţe mai mari.

Epoca plantării

Hameiul se plantează atât toamna, cât şi primăvara. În condiţiile ţării noastre, plantarea din toamnă se încadrează între 15 octombrie şi 15 noiembrie, iar plantarea din primăvară, de la sfârşitul lunii martie până la începutul lunii mai. Rezultatele cele mai bune se obţin prin plantările de toamnă.

Tehnica plantării

Butaşii reţinuţi pentru plantare se fasonează, lucrarea constând în înlăturarea resturilor de coarde aeriene uscate şi a oricărei rămăşiţe de lemn uscat, în înlăturarea lăstarilor verzi care au crescut în timpul cât butaşii au stat la stratificare şi în scurtarea rădăcinilor care au o lungime mai mare de 20 cm. Se vor ocroti rădăcinile subţiri, deoarece acestea contribuie într-o foarte mare măsură la prinderea butaşului. Lucrările de fasonare se execută dintr-o singură tăietură, cu un cosor bine ascuţit. Imediat după fasonare, butaşii se mocirlesc, într-un amestec format dintr-o parte balegă de vacă, două părţi pământ argilos şi apă. Mocirlirea, similară cu mocirlirea pomilor la plantare, prezintă o importanţă deosebită pentru prinderea butaşilor. Pentru a feri butaşii de atacul diferiţilor dăunători ce se află în sol, în special de larva cărăbuşului de mai, se va face un tratament cu un insecticid, folosind doza indicată pentru fiecare butaş. În terenurile puternic infectate se prăfuieşte cu insecticid inclusiv groapa în care se plantează butaşul. Pentru plantarea butaşilor, în terenul desfundat se execută mecanic gropi adânci de 30-40 cm şi cu diametrul de 30 cm. Gropile trebuie executate cu mare grijă, astfel încât centrul să fie exact pe lungimea pichetului. Executarea gropilor şi plantarea trebuie astfel organizate încât plantarea butaşilor să se realizeze imediat ce se execută groapa, pentru a nu se usca pământul scos din groapă, fapt ce s-ar răsfrânge negativ asupra prinderii butaşilor. Adâncimea de plantare a butaşilor este de 12-15 cm. Pentru realizarea uniformă a acestei adâncimi se foloseşte o piesă în formă de T, făcută din şipci, care se aşază deasupra gropii. Piciorul piesei, lung de 12-15 cm, indică exact adâncimea de plantare. Se pune pământ pe fundul gropii, până când capătul butaşului de hamei atinge piciorul măsurii tip. După ce butaşul a fost fixat la adâncimea de 12-15 cm sub nivelul solului, se răsfiră cu grijă rădăcinile şi se

pune în jurul lui pământ mărunt şi umed, care se presează bine. Deasupra se mai pun încă 5 cm de pământ, care însă nu se presează. Restul gropii, de 7-10 cm, se umple cu pământ în timpul lucrărilor de întreţinere din primul an de cultură. În cazul plantării de toamnă, se pune deasupra butaşului un strat mai gros de pământ. Este indicat ca o dată cu plantarea să se administreze şi câte 2-5 kilograme de gunoi de grajd la fiecare groapă, bine descompus şi bine amestecat cu pământul. Peste gunoi se pun 5 cm de pământ, după care urmează plantarea butaşului.

Registrul plantaţiei de hamei.

Întrucât o plantaţie de hamei durează 15-20 de ani, la înfiinţarea acesteia se deschide un registru al plantaţiei, care cuprinde toate datele legate de plantaţie: planul parcelelor, soiurile cultivate pe fiecare parcelă, numărul butucilor, data plantării, data răsăririi, procentul de prindere, lucrările culturale aplicate anual, producţiile obţinute, precum şi observaţiile legate de rezistenţa la boli, alegerea plantelor pentru recoltarea butaşilor, datele meteorologice din fiecare an de cultură, aplicarea îngrăşămintelor şi alte observaţii prin care se interpretează producţiile atât cantitativ, cât şi calitativ şi care dau posibilitatea îmbunătăţirii tehnologiei de la un an la altul.

Sistemul de susţinere

Hameiul este o plantă agăţătoare. Din aceast motiv este necesară instalarea în hameişti a unui sistem de susţinere de care trebuie legate coardele. Fără acest sistem nu este posibilă cultura hameiului, din cauză că lăstarii căzuţi pe pământ sunt distruşi de boli şi dăunători şi nu produc conuri. Pentru susţinerea plantelor de hamei se folosesc spalieri care se instalează înainte de plantarea hameiului. Spalierul este un sistem de susţinere practicat în ţara noastră în exclusivitate şi este constituit mai ales din stâlpi de fier (ţeavă) înalţi (de la suprafaţa solului) de 7-8 metri, din sârme orizontale, de-a lungul rândului, la înălţimea stâlpilor şi din sârme verticale, prinse jos, în pământ, şi sus, de sârma orizontală (cu diamedrul de 1,2-1,5 mm), pe care sunt dirijate corzile de hamei. În afară de sârmele verticale, instalaţia de tip spalier nu se schimbă pe toată durata plantaţiei, dar i se fac în fiecare an reparaţii curente. Spalierul pentru cultura hameiului reprezintă o investiţie importantă şi costisitoare. Instalarea lui se face pe bază de proiecte, ţinând cont de situaţia terenului şi de distanţele de plantare.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 33

MONSANTO: «Drumul unei seminţe» „Drumul unei seminţe“ a fost denumirea evenimentului organizat de compania Monsanto în zilele de 28 şi 29 august a.c. pentru un grup de jurnalişti români şi belgieni. Itinerariul a început cu vizita la centrul de producţie de la Viziru, unde ne-au fost prezentate câmpurile de multiplicare a seminţelor de porumb şi întreaga activitate desfăşurată aici, după care am urmat traseul boabelor şi am ajuns la staţia de procesare de la Sineşti, cea mai modernă unitate deţinută de companie în Europa. Deplasarea s-a încheiat cu prezentarea loturilor demonstrative de la Farm Progress, manifestare devenită deja tradiţie.

34 Septembrie 2014

Impresia lăsată în urma celor văzute este una de admiraţie faţă de profesionalismul pe care îl au cei care lucrează aici şi, cu siguranţă, această părere nu a fost singulară. Totul este gândit în avans până la mici detalii. Departamentul de producţie seminţe, ce numără 19 angajaţi, dintr-un total de 71, gestionează o suprafaţă de 12.000 ha la nivelul întregii ţări şi colaborează cu peste 80 de producători autohtoni de sămânţă de porumb. Eugen Diaconu, director executiv producţie, cu o experienţă de 24 de ani în acest domeniu şi angajat Monsanto de 12 ani, ne-a oferit un tur al bazei de la Viziru, unde am văzut o parte din dotarea tehnică impresionantă a punctului de lucru, atelierul de service, dar şi un echipaj mobil extrem de bine utilat, cu ajutorul căruia se fac intervenţii în câmp. Ni s-a explicat tehnologia de producere a seminţelor de porumb, ce include o serie de operaţii, printre care şi castrarea. Recoltarea se face în ştiuleţi şi doar 5% în boabe. Investiţiile realizate în dotarea cu echipamente speciale, precum combine şi uscătoare de ştiuleţi, sunt semnificative. Potrivit dlui Diaconu, în

România compania Monsanto deţine cel mai bine dotat parc de utilaje specifice pentru producerea de sămânţă. În 2014, circa 40 de hibrizi de porumb vor fi produşi în România, iar apoi destinaţi mai multor pieţe, printre care şi cea internă. Pentru a avea certitudinea obţinerii seminţelor de porumb, fermierii cu care compania colaborează produc în sistem irigat. Din anul 2009, Monsanto a început să investească în echipamente de irigaţii destinate producătorilor de sămânţă. Au fost instalate peste 100 de echipamente, ce deservesc circa 7.500 ha din cadrul a 60 de ferme aflate în sudul, estul şi nord-estul României. De curând, compania a demarat două proiecte importante de irigaţii, ce au presupus o investiţie în valoare de 4 milioane de euro. S-a vizat realizarea unui canal de irigaţii cu o lungime de 12 km în zona de sud a ţării şi irigarea a 2.100 de hectare în judeţul Iaşi.

Staţie de procesare ultramodernă

La Sineşti se află cea mai performantă staţie de procesare seminţe de porumb

www.agrimedia.ro

Monsanto din Europa. Anul trecut, aici s-a procesat o cantitate de peste 2,7 milioane de saci de porumb, cu această cantitate putând fi însămânţate circa 2,2 milioane de hectare. 70% din cantitatea de seminţe se exportă în 15 ţări, de exemplu în Ucraina, Franţa, Italia sau Spania, iar 30% din producţia seminceră este destinată pieţei din România. Din păcate, potrivit reprezentanţilor companiei, în ţara noastră circa 40% din suprafaţa de porumb este cultivată cu sămânţă necertificată. „Din cele 2,5 milioane ha cultivate cu porumb, doar 1,7 milioane ha sunt cultivate cu sămânţă certificată şi aceasta reprezintă adevărata piaţă pentru noi“, a afirmat dl Cosmin Chioreanu, director General Monsanto pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova. Construcţia staţiei de procesare a fost demarată în 2006, iar în anul următor aceasta a intrat în funcţiune. În 2009, deja putea asigura întreg fluxul tehnologic, incluzând procesul de tratare a seminţelor şi însăcuirea lor. Staţia se întinde pe o suprafaţă de 15 ha şi în mod constant a fost modernizată. În lume, Monsanto deţine 70 de staţii de procesare, însă doar trei dintre acestea, printre care se numără şi cea de la Sineşti, sunt selectate pentru aplicarea tehnologiilor avansate în materie de procesare seminţe. Domnii Marian Manica, şef staţie, şi Ioan Moraru, director general de producţie şi procesare seminţe, ne-au arătat fiecare etapă din procesul de condiţionare a seminţelor, din momentul în care camioanele încărcate cu ştiuleţi ajung din câmpul de hibridare la poarta unităţii. În plin sezon, la staţie se poate recepţiona o cantitate medie de 1.400 de tone de ştiuleţi pe zi. Prima etapă presupune descărcarea camionului şi preluarea producţiei, care se face cu ajutorul a două benzi transportoare. Simultan, se pot procesa maximum doi hibrizi. Urmează depănuşarea, realizată de un echipament special, şi selecţia, supravegheată de personal instruit. Uscarea este următoarea etapă în procesarea seminţelor şi trebuie efectuată întrun mod lent, treptat, astfel încât să nu fie afectat embrionul. Umiditatea porumbului recepţionat în staţie este, de obicei, între 25 şi 30%. În celuleleuscător, la o temperatură controlată,

www.agrimedia.ro

ştiuleţii sunt supuşi procesului de uscare timp de 70-80 de ore. Procesul continuă până la momentul în care porumbul ajunge la umiditatea de păstrare de 12%. Urmează procesul de batozare, ceea ce înseamnă separarea seminţelor de cocean, după care au loc sortarea şi calibrarea seminţelor după formă, mărime, culoare şi densitate. O ultimă operaţiune, înainte de însăcuire şi paletizare, este cea de tratare. Seminţele de porumb sunt tratate cu un fungicid şi anumiţi polimeri care fixează soluţia chimică. Staţia dispune de două linii de ambalare ce au o productivitate de 1.200 de saci per oră. În curtea staţiei, un plan de investiţii recent finalizat constă în construcţia unui nou depozit, cu o suprafaţă de 6.000 mp, cu temperatură controlată, unde se poate stoca o cantitate de 20.000 de tone de seminţe pe o perioadă mai lungă de timp. Pentru a motiva întreaga dotare tehnologică şi atenţia acordată fiecărui proces efectuat, dl Mănica a afirmat: „Vrem să scoatem tot ce este mai bun din sămânţă“. „Sămânţa este un organism viu şi trebuie să ne purtăm cu foarte mare delicateţe, pentru că vrem ca peste 90% din sămânţa care este în sac să fie vie. Calitatea seminţei este pentru noi o prioritate“, a declarat, pe parcursul deplasării, dl Chioreanu, directorul general al companiei.

Eveniment dedicat fermierilor

Cosmin CHIOREANU

Urmând traseul seminţelor, în ziua de 29 august am ajuns la evenimentul Farm Progress, pentru a vedea în câmp hibrizii de porumb, modul lor de comportare la condiţiile pedoclimatice şi răspunsul acestora la diversele tehnologii. Au fost prezentate mai multe variante de fertilizare, precum şi sistemul de irigare prin picurare la cultura de porumb. Manifestarea din câmp a ajuns la cea de-a 7-a ediţie şi este locul unde circa 3.000 de fermieri vin pe parcursul a 10 zile să vadă potenţialul hibrizilor de porumb creaţi de compania americană. Anul acesta evenimentul din zona de sud a ţării s-a desfăşurat în localitatea Ghimpaţi, judeţul Ialomiţa, pe terenurile societăţii Somalex, administrată de dl Alexandru Gheorghe. Alături de Monsanto, parteneri în organizarea Farm Progress au fost firmele BASF, IPSO Agricultură, Septembrie 2014 35

Timac şi Toyota România. „La acest eveniment dorim să prezentăm un sistem complex, integrat, şi, pe lângă produsele Dekalb, vrem să le prezentăm fermierilor şi produse ale altor companii, pentru că dorim să arătăm calea cea mai bună pentru a creşte producţia de porumb. La nivel global, Monsanto are un angajament foarte serios ca până în anul 2030 să dubleze producţiile agricole la principalele culturi agricole. În România, din păcate, nu este uşor să îndeplinim acest angajament pentru că producţia medie la porumb continuă să fie de 5-6 t/ha în anii buni şi de 4 t/ha în cei dificili din punct de vedere climatic. Hibrizii de porumb pe care îi comercializăm au un potenţial de producţie de peste 12-15 t/ha“, a afirmat dl Chioreanu. Acesta a mai precizat că folosirea seminţelor de calitate este o condiţie obligatorie, dar nu suficientă pentru a se obţine producţii mari. „Este nevoie de urmărirea tuturor paşilor tehnologici, pornind de la prelucrarea solului, semănat, fertilizare, protecţia culturii şi până la recoltare.“

Unul dintre subiectele abordate în cadrul Farm Progress a fost conservarea apei în sol. Specialiştii au făcut recomandarea ca terenul să nu mai fie lucrat în mod excesiv, tocmai pentru a împiedica pierderea apei din sol. În materie de protecţia fitosanitară a culturii, ne-au fost prezentate soluţii de la companiile Monsanto, precum şi BASF. Bogdan Soare, director vânzări CropProtection Monsanto pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova, a vorbit despre produsul inovativ Roundup Energy. Anul acesta produsul Roundup a împlinit 40 de ani de la prima comercializare. „Molecula de glifosat pe care Monsanto o comercializează la nivel global este cea mai vândută moleculă folosită în agricultură. Are foarte multe formulări de prezentare, şi anume: lichidă, granulată şi, în curând, va fi şi sub formă de gel. Produsul Roundup Energy pe care îl prezentăm fermierilor la eveniment este singurul produs de pe piaţa românească cu concentraţie de glifosat de 450 g/l. Este un produs nou, bazat pe o cercetare temeinică

şi care aduce o serie de avantaje în câmp“, a afirmat dl Soare. Potrivit acestuia, compania americană doreşte să achiziţioneze 20 de molecule de substanţe active, astfel încât să-şi lărgească portofoliul de produse destinate protecţiei plantelor. În cercetare şi dezvoltare, Monsanto investeşte aproximativ 10% din cifra de afaceri, care anul trecut a însumat 15 mld. dolari. „Suntem compania cu cea mai mare alocare de fonduri pentru cercetare din toată industria de profil“, a afirmat dl Cosmin Chioreanu, countrylider al Monsanto pentru România, Bulgaria şi Republica Moldova. În România, Monsanto comercializează porumb şi rapiţă sub marca Dekalb. Din portofoliu fac parte 20 de hibrizi de porumb convenţional şi 11 de hibrizi de rapiţă, care sunt adaptaţi solului şi condiţiilor climatice din ţara noastră. Conform studiilor Kleffmann, în România, Monsanto este lider de piaţă la cultura de rapiţă şi ocupă locul 2 în ceea ce priveşte cultura de porumb.

Ana MUSTĂŢEA

Alexandru Gheorghe, administrator SC Somalex

„Lucrez o suprafaţă agricolă de 3.000 de hectare, ce se întinde atât în judeţul Ialomiţa, circa 400 ha, cât şi în Călăraşi. Culturile pe care le lucrez sunt cele de grâu, rapiţă, porumb şi floarea-soarelui. Obţin producţii mulţumitoare, având în vedere că nu irigăm. Anul acesta, la grâu am obţinut o recoltă medie de 6.500 kg/ha, la rapiţă peste 4.000 kg/ha, iar la porumb, având în vedere condiţiile, estimez o producţie de 10 tone/ ha. În mod tradiţional, realizez peste 10 t/ha la cultura porumbului, excepţie făcând anul 2012, când am obţinut circa 7 t/ha. Anul viitor sunt sigur că vom avea sole cu 20 t/ha. Cu câţiva ani în urmă nu cultivam varietăţi Monsanto, însă echipa de tehnologi a reuşit să ne lămurească cu privire la performanţele 36 Septembrie 2014

lor şi astfel am ajuns să cultiv hibrizi creaţi de această companie pe mai mult de jumătate din suprafaţă. La porumb, investiţia variază între 3.000 şi 4.000 lei/ha. În privinţa preţurilor de valorificare, este foarte greu să prognozezi evoluţia lor şi practic este imposibil, deoarece piaţa prezintă variaţii care sunt greu de controlat şi anticipat. De regulă, dacă producţia internă depăşeşte necesarul de consum, atunci preţurile sunt mici şi viceversa. Ce putem noi influenţa sunt producţia şi momentul vânzării. Ferma dispune de o dotare suficientă, performantă, care ne ajută să facem lucrările la timp. În activitatea de producţie, apa a rămas singurul element pe care nu-l putem controla. Iniţial irigam întreaga suprafaţă, iar în 2009 am redus la 1.000 ha. Au urmat doi ani ploioşi, când nu a fost necesar să apelăm la

irigaţii, însă în 2013 când am vrut să punem instalaţiile în funcţiune ne-am trezit că toată aducţiunea de la Dunăre a fost distrusă. În prezent, întreg sistemul Gălăţui, ce deservea peste 30.000 ha, a ajuns neutilizabil. Noi doream să modernizăm sistemul de irigaţii, şi chiar organizaţia noastră, a utilizatorilor de apă, depusesem în acest sens un proiect în valoare de 1 milion de euro care primise, de altfel, aprobare. În zona noastră, plouă între 400 şi 500 l/mp anual. Dispun de spaţii de depozitare a producţiei agricole - aspect foarte important pentru rentabilitatea fermei. Una este să vinzi producţia imediat după recoltare şi alta s-o poţi stoca şi să negociezi preţurile de valorificare pe care le poţi obţine. Aspectul comercial în activitatea noastră este la fel de important ca şi cel tehnic.“

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 37

Genetica Saaten Union în materie de plante prăşitoare, respectiv porumb şi floarea-soarelui, a fost prezentată în cadrul unei demonstraţii în câmp organizate la Drajna, judeţul Călăraşi, la data de 19 august.

Ana MUSTĂŢEA

Prezentare în câmp a hibrizilor Saaten Union

Fermierii veniţi la eveniment au primit de la specialiştii companiei informaţii cu privire la caracteristicile hibrizilor consacraţi şi nu numai. Aceştia au avut ocazia să vadă şi cele mai recente creaţii genetice ale Saaten Union şi să aprecieze modul de comportare al acestora în condiţiile pedoclimatice specifice zonei de sud. S-au pus întrebări referitoare la tehnologia de combatere a buruienilor, în special la cultura florii-soarelui, despre producţii şi rezistenţa varietăţilor la boli şi la stresul hidric. Prezentarea hibrizilor de floarea-soarelui şi porumb a fost susţinută de dl Marius Creţu, director comercial în cadrul companiei. Circa 20 de varietăţi de floarea-soarelui au fost descrise de către acesta, care a subliniat faptul că baza portofoliului o constituie însă hibrizii de tip Clearfield. În paleta companiei se regăsesc 10 hibrizi cu rezistenţă la erbicidul Pulsar, dintre care trei sunt noi pe piaţă, respectiv Puntasol CL, Santana CL şi Babisol CL, urmând să fie comercializaţi din primăvara anului 2015. Unul dintre hibrizii de floarea-

soarelui consacraţi este Paraiso 102 CL, care se remarcă prin constanţa producţiilor asigurate, indiferent de condiţiile climatice. „Este un hibrid cu toleranţă bună la secetă, foarte rezistent la cădere şi frângere, precum şi la principalele boli ale florii-soarelui“, a precizat Mihaela Radu, director de marketing. În privinţa manei (Plasmopara halstedii), Paraiso 102 CL este rezistent la toate rasele cunoscute. Este un

hibrid timpuriu, recomandat a fi cultivat, în condiţii de neirigare, la o densitate de 60.000 plante/ha. „Acest hibrid este lider în rândul celor de tip Clearfield şi reprezintă peste 50% din cota de piaţă a Saaten Union“, a afirmat dl Creţu. Tamara, Sunflora, Morena, Celia, IN 5543 şi Meridies sunt alţi hibrizi de floarea-soarelui Clearfield ai companiei ce se caracterizează printr-o rezistenţă ridicată la principalele boli ale culturii, la frângere şi cădere, iar prin aplicarea tehnologiei Clearfield se asigură o cultură liberă de principalele buruieni, precum şi de parazitul Orobanche spp. Pentru o combatere mai eficientă a buruienilor şi a lupoaiei, compania germană a adus pe piaţa românească doi hibrizi de floarea-soarelui de tip Clearfield Plus, Paraiso 1000 şi Lucia. „În afară de noi, la ora actuală mai există o singură companie care poate să ofere agricultorilor hibrizi de floarea-soarelui Clearfield Plus“, a afirmat directorul comercial. Sistemul Clearfield Plus reprezintă o combinaţie între seminţe de

www.agrimedia.ro

38 Septembrie 2014

Marius Creţu

floarea-soarelui Clearfield Plus şi un erbicid specific Clearfield Plus (Pulsar 40 + Dash HC). Prin această tehnologie se asigură o toleranţă mai ridicată la erbicid şi o eficacitate mai mare în combaterea buruienilor, ceea ce asigură obţinerea unor recolte mai mari şi de o calitate superioară. Din gama de produse Saaten Union nu lipsesc nici hibrizii convenţionali de floarea-soarelui sau cei care se folosesc pentru miez, cum ar fi hibridul Florel. Manitou sau Supersol sunt hibrizi care asigură producţii constante, însă cultivarea lor este recomandată în zone libere de lupoaie deoarece sunt sensibili la atacul acestui parazit. „Manitou este foarte apreciat de fermieri, volumul vânzărilor a rămas constant, cu toate că este un hibrid vechi în portofoliu“, a mai precizat dl Creţu. În lotul demonstrativ de porumb ne-a fost prezentat un număr impresionant de hibrizi, peste 20. O mare parte din aceştia se încadrează în grupa hibrizilor semitimpurii. „Ne-am axat pe crearea şi obţinerea hibrizilor de porumb din grupele 300-400 FAO, astfel încât arşiţa şi seceta să nu afecteze polenizarea, iar producţia să fie diminuată“, a susţinut reprezentantul companiei. La cultura de porumb, creaţiile genetice Saaten Union se caracterizează prin productivitate mărită, rezistenţă la frângere şi stres hidric, capacitate de a pierde rapid apa din bob şi rezistenţă la principalele boli, în special la tăciune. Bonito este cel mai comercializat hibrid de porumb din paleta Saaten Union. Acesta are un potenţial productiv stabil, cu o perioadă de vegetaţie de 105-110 zile, prezintă o toleranţă bună la stresul hidric şi o viteză mare de pierdere a apei din bob. De asemenea, este foarte rezistent la cădere şi la atacul tăciunelui comun, precum şi la putregaiul tulpinilor şi pătarea frunzelor. Hibridul este recomandat a fi cultivat în toate zonele de câmpie şi subcolinare, unde suma temperaturilor active este mai mare de 1.200-1.400 de grade Celsius. Densitatea recomandată în condiţii de cultură neirigată este de 60-65.000 plante/ha. În categoria noutăţilor se găsesc hibrizii Suporto (FAO 250), Suardino (FAO 300), ISH 303 (FAO 300) şi OS 430 (FAO 400). În portofoliu, compania are un singur hibrid sticlos, respectiv ISH 402, însă pe viitor se doreşte ca această gamă să fie lărgită. Un alt hibrid ale cărui caracteristici au fost apreciate a fost Sumbra. Acesta face parte din grupa FAO 400, are un conţinut mare de amidon, este un hibrid robust de mare productivitate ce are o adaptabilitate foarte mare la tehnologia minimă de cultivare. Prezintă o toleranţă foarte mare la arşiţă şi secetă, o vigurozitate foarte mare a plantelor şi un stay green excelent. Este foarte rezistent la cădere şi la principalele boli ale culturii, precum Ustilago maydis, Fusarium şi Helminthosporium turcicum. „Este un hibrid care va face istorie“, a fost de părere dl Creţu. Acesta a mai precizat că fabricile de biogaz au fost interesate de hibrizii Saaten Union care se pretează la această utilizare, printre care se numără şi Suarez. Evenimentul dedicat geneticii Saaten Union la porumb şi floarea-soarelui s-a încheiat la un restaurant local, unde fermierii au putut face un schimb preţios de informaţii şi impresii cumulate în urma vizitei în câmp.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 39

Asociaţia Română a Comercianţilor de Produse Agricole (ARCPA) a organizat la sfârşitul lunii august o conferinţă de presă, în cadrul căreia s-a discutat despre exportul de cereale, factorii care influenţează formarea preţurilor, relaţia cu fermierii şi evoluţia pe care o înregistrează agricultura românească.

Despre piaţă şi preţuri, cu traderii de cereale

Înainte însă de abordarea acestor subiecte, dl Victor Varvaroi, preşedintele asociaţiei şi director general al Cargill Agricultură, a dorit să explice rolul organizaţiei şi să precizeze că realizarea şi prezentarea de statistici sau prognoze privind producţia agricolă şi preţuri de valorificare nu intră în atribuţiile ARCPA. „Rolul nostru este acela de a lega o zonă de surplus de zonele care au nevoie de aceste cantităţi. (...) Nu noi decidem preţurile practicate pe piaţă. Suntem şi noi un participant, care leagă un punct de cerere de unul de ofertă. Motivele pentru care preţurile cresc sau scad sunt extrem de multe. (...) Este o asociaţie profesională care apără interesele membrilor săi. Ne ajută să intervenim atunci când apar, de exemplu, acte normative cu unele erori sau alt gen de situaţii în care trebuie să acţionăm ca asociaţie“, a spus acesta. ARCPA a împlinit 17 ani de activitate, timp în care, pe măsură ce şi agricultura românească a început să performeze, aceasta a crescut şi s-a dezvoltat. „La 40 Septembrie 2014

început piaţa era tânără, cu un potenţial extraordinar. În timp, volumul de cereale mişcat în Portul Constanţa a crescut, de la 2 milioane de tone la 10-15 milioane de tone. Atunci sărbătoream când se încărca marfă de 1.000 tone/zi, astăzi încărcăm 12.000 tone la un singur vapor. A crescut capacitatea de stocare în Portul Constanţa, unde se află istoricul siloz construit de Anghel Saligny, de la 99.000 de tone la 1 milion de tone“, a afirmat dna Ofelia Nalbant, vicepreşedinte al asociaţiei şi director comercial al Agrium - Agroport România SA. Creşterea volumelor tranzacţionate a fost posibilă ca urmare a comasării terenurilor agricole, dotării tehnice a fermelor de profil şi a productivităţii din ce în ce mai mari obţinute la unitatea de suprafaţă.

Evoluţia agriculturii româneşti

Robert Arsene, vicepreşedinte al ARCPA şi director general Agricover, a

susţinut că agricultura românească s-a consolidat şi a făcut paşi importanţi spre productivitate. Fondurile europene a fost şi sunt o sursă importantă de finanţare, care au permis modernizarea. Fermierii au mai înţeles când şi cum să vândă producţia agricolă, astfel încât să obţină cel mai bun preţ. „Cu mulţi ani în urmă discutam cu agricultori care obţineau la floarea-soarelui o producţie de 2,3 tone/ha, iar astăzi sunt supăraţi dacă fac sub 4 tone/ha. Discutam de recolte la porumb de 7 tone/ha, iar acum sunt fermieri care obţin 12 tone/ha. Această creştere de productivitate înseamnă, evident, marfă mai multă şi, de cele mai multe ori, de o calitate mai bună. Am văzut ferme din Franţa, Germania, SUA şi sunt mândru să constat că avem mulţi agricultori români care au ferme mai performante decât cei care fac agricultură de 70 de ani în sistem capitalist. Productivitatea înregistrată în agricultura românească se datorează şi faptului că fermierul român vine după o perioadă de mulţi ani în care s-a zbătut,

www.agrimedia.ro

Relaţia cu fermierii

Deoarece în cadrul conferinţei de presă jurnaliştii au ridicat problema referitoare la unele acuze venite din partea agricultorilor, cum că traderii de cereale au făcut anumite înţelegeri de tip cartel privind preţurile, dl Varvaroi a făcut precizarea: „La nivelul organizaţiei noastre nu există nici o înţelegere de preţ. Discuţia pornită anul trecut a dus la declanşarea unei anchete a Consiliului Concurenţei, care este în desfăşurare, şi firmele care au fost subiectul acestei investigaţii au pus la dispoziţie toate documentele care le-au fost solicitate. Aşteptăm ca această investigaţie să se termine cu concluzia logică că înţelegerile de preţ nu există. (...) Nu există nici un fel de război între noi şi orice organizaţie a fermierilor sau asociaţii ale acestora şi vă spun de ce: nu ne permitem. Nu pot să mă supăr pe propria mea bază de clienţi. Afirmaţiile de această natură care apar pe diverse canale sau în întâlniri îmi spun, cel puţin mie, că nu ne-am făcut bine treaba să explicăm rolul pe care îl avem, posibilităţile noastre şi ce putem face pentru dânşii“. În completarea acestuia, dl Arsene a

www.agrimedia.ro

făcut precizarea că sunt situaţii când fermierul român poate obţine un preţ mai bun la cereale decât unul francez şi a dat în acest sens următoarea explicaţie: „Astăzi ne uităm la grâul de panificaţie pe MATIF, care este cotat la 179 euro/tona. S-a închis ieri pentru livrare în noiembrie. Asta înseamnă grâu francez livrat în portul francez de încărcare. Astăzi, când vorbim, în România se cumpără grâu cu 7-8 euro în plus la FOB Constanţa. Dacă dăm înapoi preţul până la fermier, este greu de susţinut că fermierul francez vinde astăzi mai bine decât cel român. În anumite perioade există chiar şi o inversiune a pieţelor. Anul trecut, în septembrie-noiembrie, preţul primit de fermierul român era mai mare pentru că grâul românesc era mai atractiv şi pentru că fermierul francez nu dorea să vândă, sperând că va creşte preţul. Agricultorii români au valorificat mai bine anul trecut în septembrie-octombrie decât a valorificat cel francez, care a aşteptat februarie pentru a vinde“.

Factori care influenţeză formarea preţului

Potrivit comercianţilor de cereale, în formarea preţului sunt mulţi factori care intervin. „Depinde de nivelul de producţie din ţara noastră, din Europa, din bazinul Mării Negre şi, în final, de balanţa grâului la nivel global. Tot la această categorie intră şi influenţele preţurilor la celelalte produse agricole, pentru că în final există o corelare chiar directă între evoluţia preţului grâului cu cel al porumbului atât timp cât parte din producţia de grâu se adresează aceleiaşi pieţe, şi mă refer la cea de consum furajer. Acestea nu sunt singurele lucruri care decid o anumită evoluţie a preţului. Imaginea devine extrem de complexă, depinzând chiar şi de evoluţia economiei României, de puterea de cumpărare sau de interesul fondurilor de investiţii. Toate lucrurile acestea creează o imagine extrem de complexă asupra factorilor care influenţează formarea preţului la un anumit produs agricol. Nimeni nu poate să estimeze cu exactitate o anumită evoluţie de preţ. O glumă care circulă în domeniul nostru este că, dacă cineva spune că mâine preţul o să crească, se spune că are 50% şanse să se înşele“, a afirmat preşedintele asociaţiei. La unison, traderii au afirmat că un factor important în formarea

preţurilor îl reprezintă transportul. „Fermierul primeşte preţul cel mai bun atunci când logistica este cea mai ieftină. Cu alte cuvinte, în momentul în care noi, importatorii, putem evita anumite costuri, gen silozuri interne, surplusul de preţ îl poate prelua fermierul. Traderii nu fac decât să transmită în piaţa locală preţurile internaţionale. Nu putem discuta despre piaţa locală uitând contextul internaţional. Aceasta a urmărit întotdeauna trendul internaţional“, a declarat dl Victor Beznea, director general Prutul Agri Trade. Conform directorului general al Agricover, preţul de transport până la Portul Constanţa variază, în funcţie de distanţă, de la 15 până la 30 euro/tonă.

Grâul românesc, apreciat la export

Preţul, calitatea şi perioada de livrare au făcut ca grâul românesc să fie competitiv la export, afirmă traderii de cereale. Sunt multe pieţe relevante care importă şi consideră producţia românească atractivă pentru consumul propriu, însă cea mai importantă este cea a Egiptului. „România a fost o perioadă lungă de timp inactivă, dar în ultimii doi ani această destinaţie a devenit extrem de importantă pentru noi şi cred că este important să menţinem această relaţie, pentru că Egiptul este cel mai mare importator de grâu din lume“, a afirmat dl Varvaroi. Ţări precum Rusia şi Ucraina ne concurează la exportul grâului spre Egipt. „Rusia exportă în Egipt de 5-6 ori mai mult grâu decât România şi începe să conştientizeze că nu poate pierde o astfel de piaţă“, a spus dl Ştefan Florescu, director general al CHS Agritrade România. Printre destinaţiile unde România exportă se numără Spania şi Africa de Nord. „Din punct de vedere al destinaţiilor nu s-a schimbat foarte mult, pentru că întotdeauna nordul Africii a fost clar importator, sudul Asiei, Orientul Mijlociu etc. Ce s-a schimbat însă, şi în bine, este că fermierii au reuşit să crească în mod constant calitatea grâului produs în România şi acesta să fie acceptat în destinaţii ca Egipt, care impunea restricţii destul de severe privind calitatea“, a mai adăugat dl Florescu. Septembrie 2014 41

Ana MUSTĂŢEA

iar în ultimii 10 ani a făcut un salt calitativ extraordinar în privinţa dotării. Au fost multe mecanisme care au fost accesate şi eu ştiu fermieri cu care lucrăm care au pornit de la SAPARD, apoi măsurile FEADR şi au construit magazii, silozuri, au achiziţionat utilaje şi s-au dotat. Din păcate, nu a fost uşor, dar mecanismul de absorbţie a fondurilor europene pentru agricultură a fost o mană cerească. Sigur că putea avea un rezultat probabil de cinci ori mai mare decât l-a avut, dar cu toate acestea are un rezultat notabil. Agricover lucrează cu peste 3.000 de fermieri români, mulţi dintre aceştia ştiu să se uite pe burse, accesează diverse mecanisme şi, după cunoştinţa mea, cel puţin două companii care fac comerţ le oferă fermierilor mecanisme de bursă. Eu am fermieri în numele cărora am contracte pe bursa de la MATIF. Aceşti oameni sunt participanţi la bursă. Folosesc instrumente financiare. E un proces la care s-a ajuns după multă vreme, dar a început să fie înţeles. Consider că aceasta este calea de progres, pentru că în felul acesta fermierii din Occident au ajuns unde sunt astăzi“, a susţinut dl Arsene.

Răspândirea în cultură a raigrasului aristat a stimulat mult dezvoltarea lucrărilor de ameliorare: în Anglia se căutau, încă din anul 1950, căi de mărire a variabilităţii prin hibridarea interspecifică între raigrasul aristat şi raigrasul peren (Beddows, 1958). În România, raigrasul aristat a început să se cultive din anul 1975, o dată cu elaborarea tehnologiei intensive de cultură.

Recoltarea şi conservarea raigrasului aristat Variabilitatea speciei este dată de inflorescenţă, care poate fi spic simplu sau ramificat la bază, dar şi de prezenţa aristei. Din acest punct de vedere sunt cunoscute două varietăţi: Lolium multiflorum var. muticum şi Lolium multiflorum var. multiflorum, aceasta fiind varietatea răspândită în cultură. Raigrasul hibrid (Lolium hybridum Hausskn), sinonim olium perenne aristulatum sau lolium Pseudoitalicum, este rezultat din hibridarea liberă sau dirijată între raigrasul aristat şi raigrasul peren (lolium multiflorum x Lolium perenne) şi poate fi asemănător fie cu Lolium perenne, prin axa spicului tenace, însă cu paleea inferioară scurt aristată, fie cu lolium multiflorum, prin axa spicului fragilă, însă cu spiculeţe cu mai puţine flori şi nearistate. În continuare, prezentăm secvenţele tehnologice care privesc recoltarea şi conservarea raigrasului aristat.

Recoltarea raigrasului aristat În condiţiile însămânţării raigrasului aristat la începutul toamnei, producţia 42 Septembrie 2014

este constituită cu precădere din lăstari generativi la toate ciclurile. Iuliu Moga, Maria Schitea şi Mihail Mateiaş prezintă faptul că raigrasul aristat înfrăţeşte puternic pe parcursul toamnei, iar la desprimăvărare procesul de înfrăţire continuă numai atunci când în toamnă condiţiile de umiditate au fost nefavorabile şi când, după pornirea în vegetaţie la desprimăvărare, temperaturile sunt relativ coborâte şi solul este bine aprovizionat în umiditate. Aceiaşi autori consideră că pe parcursul fazei generative de creştere se diferenţiază câteva stadii distincte. După terminarea procesului de înfrăţire, care în primăvară poate dura încă 2-3 săptămâni de la pornirea plantelor în vegetaţie, începe alungirea lăstarilor generativi, fenomen care este cu atât mai bine evidenţiat cu cât condiţiile de temperatură, umiditate şi nutriţie sunt mai favorabile. Până la începutul fazei de burduf aparatul foliar este integral constituit şi asimilaţia substanţelor nutritive este deosebit de intensă. În această perioadă se acumulează hidraţii de

carabon solubili, proteinele şi alte substanţe elaborate, valoarea nutritivă a masei vegetale evidenţiindu-se printr-un raport favorabil între substanţele energetice şi cele proteice, precum şi prin frăgezimea lăstarilor, care imprimă o consumabilitate ridicată. Procesul de acumulare a substanţelor nutritive continuă într-un ritm relativ intens pe tot parcursul fazei de burduf, dar în această perioadă acumularea substanţelor proteice se face mai lent, în timp ce acumularea hidraţilor de carbon este mult mai intensă. Fenomenul este asemănător şi pe parcursul perioadei de înspicare, cu precizarea că în această fază se asimilează cu precădere hidraţi de carbon mai greu solubil, dar mai ales celuloza şi lignina, fapt ce determină o valoare nutritivă mai scăzută, precum şi o consumabilitate mai redusă. La ciclul I, formarea producţiei are loc după o curbă asemănătoare culturii de lucernă, caracterizată printr-o creştere mai lentă la început, urmată de o creştere rapidă până la începutul înspicatului şi apoi, din nou, printr-o creştere mai

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 43

Victor VĂTĂMANU

lentă. La ciclurile următoare situaţia este asemănătoare, cu precizarea că, în condiţiile prezenţei unor temperaturi mai ridicate, parcurgerea fazelor menţionate se face într-un ritm intens. În zonele colinare umede, unde în a doua jumătate a verii şi la începutul toamnei temperaturile nu depăşesc 23-24 de grade Celsius, masa vegetativă este constituită şi din lăstari vegetativi. Rezultatele experimentale obţinute în domeniul dinamicii producţiei evidenţiază faptul că raigrasul aristat se poate exploata o perioadă lungă de timp, fapt pentru care se poate folosi atât în furajare directă, dar se poate conserva uşor, mai ales prin însilozare. În Câmpia Dunării, Dobrogea, sudul Moldovei şi Câmpia Banatului, în regim irigat, unde la raigrasul aristat se exploatează numai două coase, la ciclul I producţia de substanţă uscată a crescut de la 3,3 tone/hectar, când recoltarea s-a făcut timpuriru (apex la 3-5 cm), până la 8 tone/hectar la începutul fazei de înspicare. La ciclul II însă nivelul producţiei a fost cu atât mai mare cu cât recoltarea ciclului I s-a făcut mai devreme; suma celor două recolte a oscilat între 9,9 şi 12,4 tone/hectar substanţă uscată. Dacă se ţine sema se valoarea nutritivă a furajului, se constată că până în faza de apex, la 60-65 cm, un kilogram de substanţă uscată este echivalent cu o unitate nutritivă, care conţine 146-162 grame PD, când indicele de conversie este supraunitar. În faza de burduf, un kilogram de substanţă uscată conţine 0,84 UN, iar UN conţine 120 grame PD, dar în continuare valoarea nutritivă a nutreţului se reduce substanţial. Pe măsura înaintării plantelor în vegetaţie conţinutul acestora în celuloză creşte semnificativ şi scade conţinutul în fosfor, potasiu şi calciu. Cercetările întreprinse în domeniul dinamicii producţiei în zonele colinare au evidenţiat o situaţie similară cu cea prezentată în zonele de câmpie din sudul ţării. Din rezultatele experimentale prezentate la diferite manifestări ştiinţifice se pot desprinde câteva idei care pot ajuta în exploatarea corectă a raigrasului aristat şi a amestecului constituit din raigras aristat şi trifoi roşu. În situaţia exploatării primului ciclu în dinamică, intervalul optim de recoltare este cuprins între apex la 6-8 cm şi 44 Septembrie 2014

Conservarea raigrasului aristat

mijlocul fazei de burduf. Calendaristic, acest interval se înscrie între 20 aprilie şi 7-8 mai în zonele de câmpie din sudul ţării şi mai târziu cu 10-12 zile în zonele colinare, deci un interval de 20-23 de zile. Introducerea în cultură în ultimii ani şi a raigrasului hibrid, care este mai tardiv cu 6-8 zile, a creat posibilitatea lărgirii epocii optime de recoltare a coasei I până la 26-28 de zile. Ciclurile următoare se pot recolta la intervale de 28-30 de zile în zonele de câmpie şi 30-34 de zile în zonele colinare. Deci există posibilitatea furajării cu raigras aristat şi raigras hibrid pentru perioade lungi de timp, respectiv 40-45 de zile în zonele de câmpie şi peste 50 de zile în zonele colinare umede. O altă modalitate de exploatare a culturii de raigras aristat o constituie recoltarea coasei I pe parcursul fazei de burduf, când producţia este mare şi valoarea nutritivă remarcabilă. Acest mod de exploatare este indicat când conservarea masei vegetale se face prin însilozare. Coasa I se conservă mai greu sub formă de fân, din cauza producţiilor mari, care nu permit o uscare rapidă a furajului, existând pericolul căderii precipitaţiilor, care diminuează substanţial valoarea nutritivă. Coasele următoare, care se pot conserva tot prin însilozare, se recoltează în intervalul cuprins între începutul şi mijlocul fazei de înspicare, când valoarea nutritivă este apropiată de cea a coasei I recoltată în faza de burduf. Coasele II-IV, recoltându-se în condiţii climatice mai favorabile, se pot conserva şi sub formă de fân, cu condiţia ca recoltarea să se facă la începutul înspicatului, când valoarea nutritivă este ridicată şi producţia este ceva mai mică, iar timpul de uscare se reduce substanţial.

Indiferent de modul de conservare, procesul de recoltare presupune, în primul rând, cosirea plantelor, urmată de alte operaţii specifice procesului de conservare. Cosirea se poate face cu vindroverul, cu cositoarea sau coasa manuală. În toate situaţiile, cosirea se face la înălţimea de 5-7 cm, iar masa vegetală este bine să fie grupată în brazde largi, pentru a fi cât mai mult în contact cu soarele şi aerul, pentru urgentarea pierderii apei. Când conservarea se face prin însilozare, brazdele rămân în câmp 2-3 zile, până când conţinutul plantelor în substanţă uscată depăşeşte 30-32%, când se creează condiţii optime pentru însilozare. Masa pălită se toacă cu combinele de recoltat furaje cât mai mărunt posibil şi apoi se însilozează după metodele bine cunoscute. La conţinutul de substanţă uscată menţionat, masa tocată se tasează relativ uşor şi se creează condiţii optime de anaerobioză şi deci pentru fermentaţie lactică. Este de dorit ca un siloz să fie încărcat într-o perioadă cât mai scurtă, pentru a beneficia de timpul favorabil în care se începe recoltarea. Operaţia de umplere şi de acoperire a silozului se realizează în acelaşi mod ca şi la cultura de lucernă. Precizăm că, fiind bogat în zaharuri solubile, raigrasul aristat şi raigrasul hibrid se conservă uşor prin însilozare. Când conservarea se face sub formă de fân, brazdele se întorc de mai multe ori, pentru urgentarea uscatului. Această operaţiune se face dimineaţa, pe rouă, pentru a evita pierderea frunzelor. În gospodăriile ţărăneşti, unde suprafeţele alocate raigrasului aristat sau hibrid sunt mici, producerea fanului este mai facilă. În aceste condiţii, după cosire, masa vegetală este întoarsă cu furca de mai multe ori pe zi, până se ajunge la un procent scăzut de umiditate (20-22%), când se grupează în grămezi, care spre seară se transportă în gospodărie, fânul depozitându-se în şuri sau clădindu-se în căpiţe. În aceste condiţii, dacă recoltarea plantelor se face la începutul fazei de înspicare, rezultă un fân de calitate excelentă, care este consumat cu plăcere de animalele din gospodărie pe tot parcursul anului.

www.agrimedia.ro

37 August 2014 45 Septembrie

Procera - din ce în ce mai aproape de fermieri

Valentin BLĂNARU

Fiecare an agricol se adaugă unui istoric pentru fiecare companie prezentă pe piaţa românească. De mai bine de 10 ani Procera Genetics scrie istorie la capitolul cercetare românească pentru porumb, floarea-soarelui şi grâu. Şi ca să celebreze acest lucru, în fiecare august a devenit o tradiţie ca fermierii din întreaga ţară să viziteze loturile demonstrative acasă, la Procera, la Fundulea. Aşa s-a întâmplat şi la 20 august a.c., când 500 de fermieri au trecut pragul curţii unicului investitor autohton în domeniul cercetării cu capital privat. Cu siguranţă nu numai acest lucru merită atenţia fermierilor, adică nu numai faptul că această companie românească, de la primul până la ultimul salariat, se mândreşte că duce mai departe o moştenire încetăţenită în Fundulea, ci şi faptul că, după ani de muncă, a adus pe piaţă câţiva hibrizi unici, cu performanţe remarcabile. Stelian Fuia, întemeietorul companiei, ne-a declarat că „este cea de-a şasea ediţie a evenimentului anual în care arătăm în câmp rezultatele cercetărilor noastre. În fiecare an noi creăm peste 2.000 de hibrizi noi pentru fiecare dintre culturile de floarea-soarelui şi de porumb, care intră într-un program de testare de câte 5 ani. Din toţi aceştia rămân spre comercializare doar 10 hibrizi. În perioada de primăvară realizăm pe aceste terenuri peste 25.000 de încrucişări. Este o muncă titanică, dar încep să se vadă rezultatele şi de aceea suntem mulţumiţi. Fermierii care ne-au vizitat sunt fie clienţii noştri, care au în cultură genetica Procera şi sunt mulţumiţi, fie sunt potenţiali clienţi sau au nişte loturi demonstrative cu genetica noastră, fie sunt fermieri interesaţi, pur şi simplu, de lucruri noi şi care sperăm să plece de aici măcar cu nişte semne de întrebare pe care să aibă curiozitatea să le desluşească pe parcurs. De peste 10 ani noi investim în fiecare 46 Septembrie 2014

an peste un milion de euro în cercetare. În perioada în care unii făceau afaceri imobiliare, noi am investit în cercetare. La ora actuală, portofoliul începe să se formeze şi, ca urmare, am avut invitaţi ai partenerilor noştri din Republica Moldova, Rusia şi din vestul Europei, unde vindem sămânţă de floarea-soarelui. Credem că în doi ani vom acoperi cheltuielile cu investiţiile în cercetare pe care le-am acumulat în câţiva ani. Anul acesta, suntem conştienţi că pentru fermierii români va fi unul foarte dificil financiar, pentru că, dacă nu vor ieşi în pierdere, în cel mai fericit caz ies pe zero. Dar agricultura trebuie privită ca perspectivă şi nu numai ca un câştig imediat. Sunt ani în care profitul poate fi îndestulător cât pentru doi ani mai slabi, cum pot fi şi ani cu pierdere. Dacă în termen de 3-5 ani ieşi pe plus, cred că agricultura este domeniul viitorului şi de aceea le aducem fermierilor sămânţă adaptată nevoilor de aici. Vrem să fim alături de fermierii români pe termen lung“. Mihai Radu, director tehnic al companiei Procera, ne-a dezvăluit oferta concretă pe care o face compania fermierilor la cultura de porumb: „Dacă vorbim despre lucruri speciale pentru fermieri, Procera vine cu programul genetic Qtek, care este bazat pe erbicidarea pe bază de quizalofop-p-etil. Aceasta este substanţa activă a unei grupe de erbicide care sunt nespecifice culturii de porumb, dar prin departamentul de cercetare am indus o rezistenţă non-GMO la acest tip de erbicide.

Astfel, fermierii pot folosi erbicide precum Leopard, pe care fermierii îl cunosc de la floarea-soarelui şi rapiţă. Am făcut acest lucru pentru a oferi o şansă în plus culturii de porumb în lupta cu buruienile monocotiledonate şi în mod special asupra costreiului şi a pirului. Ceea ce conferă în plus această tehnologie este posibilitatea de folosire a erbicidelor în orice stadiu de dezvoltare, existând flexibilitate foarte mare în posibilitatea de aplicare a erbicidelor. Cu alte cuvinte, cu această tehnologie putem să găsim momentul optim de combatere a costreiului, fără să ţinem cont de faza de dezvoltare a porumbului, concentrându-ne astfel pe soluţia de distrugere a buruienii. Porumbul tratat astfel devine homozigot, rezistent la formele parentale şi nu creează dificultăţi din punctul de vedere al supradozării sau al aplicărilor repetate cu aceeaşi substanţă activă. Toate aceste lucruri sunt unicate pe piaţă, nemaifiind nimeni care să fi produs acest tip de hibrizi. Deja avem pregătită o gamă largă de grupe FAO şi dezvoltăm hibrizi noi care vor intra pe piaţă anul viitor“. Ceea ce cred că trebuie să reţineţi este faptul că, în timp, cercetarea de la Procera s-a dezvoltat extraordinar, nu numai pe cultura de porumb, unde deja de doi ani există o gamă variată de hibrizi. Pentru sezonul de însămânţări de grâu, care se apropie, nu este lipsit de interes să luaţi în calcul şi genetica Procera, care este continuatoarea cercetărilor româneşti ale geneticii care a făcut celebră România în lume.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 47

Schäffer, de 60 de ani - născut şi crescut pentru agricultură Diya William Shoucair, director general Farm Tech

În iulie 2014, am introdus pe piaţă un nou model de încărcător frontal articulat telescopic Schäffer, modelul 9660T, de 157CP, greutate de operare 12 tone, înălţime de ridicare 7 m, capacitate de ridicare 5.000 kg, cupă de 4,5 mc, livrat la Cambela Prod la un preţ accesibil. Schäffer 9660T - „Monstrul iute telescopic“, cu specificaţiile de mai sus, este unic în lume. Din 2007, Schäffer este lider de piaţă în România şi doresc să precizez că toate utilajele vândute începând din 2005 sunt în perfectă stare de funcţionare, inclusiv utilajele cu peste 20.000 ore de funcţionare. Am reuşit să facem Schäffer lider de piaţă din 2007 până în prezent din două motive: performanţa şi calitatea superioară fabricată în Germania şi suportul tehnic impecabil asigurat clienţilor.

încărcătoarele articulate Schäffer, toate echipele de service sunt concentrate pe suportul tehnic acordat acestor încărcătoare. Termenul maxim de remediere a oricărei defecţiuni este de 24 ore în toată ţara, iar pentru cele care depăşesc 24 de ore suplinim cu un alt utilaj până la remedierea defectului. Targetul nostru îl reprezintă vânzarea a 100 de utilaje pe an, iar anul acesta suntem foarte aproape de atingerea acestui target. Facem tot posibilul să avem clienţi mulţumiţi, credem că ne descurcăm, deducem aceasta din comenzile repetate primite de la majoritatea clienţilor, de exemplu: Brise Group, Cambela Prod, Malprod, TCE 3 Brazi etc. La cereale, viteza de manipulare a fost cea mai mare, datorită articulaţiei, a manevrabilităţii, a stabilităţii şi a puterii de împingere, Schäffer dovedind încă o dată că este cel mai rapid utilaj de manevrat cereale, cu cel mai mic consum, în cele mai înguste spaţii, robust, cu o cabină SCV (Silenţiozitate, Confort, Vizibilitate 360°) şi sistem de gresare centralizat. Avem multe noutăţi pentru clienţii noştri, multe îmbunătăţiri aduse an de an încărcătoarelor Schäffer, cum ar fi câteva diferenţe între modelul vechi 9330T şi modelul nou 9630T: • motor Deutz, echivalent EURO 5, cu catalizator, fără filtru de

particule, fără Ad Blue; •p ompă hidraulică mai mare, a doua pompă hidraulică pentru dublare comenzi la braţ şi la cupă; • înălţimea de ridicare +200 mm; • sarcina de ridicare +600 kg; • articulaţie dublă ce nu necesită gresare şi întreţinere; • şasiu mai gros, dublat la articulaţie şi mult mai rezistent; • gresarea centralizată a sistemului de virare şi transmisie; • doi clindri pentru virare; • ax faţă şi spate mai mare (Dana Spicer); • rezervor de carburant mai mare; • sistemul de frânare îmbunătăţit; • pompă de marş mai mare, asociată cu axe mai mari au ca rezultat o forţă de împingere mai mare cu 30%, având acelaşi motor şi consum; • braţul este mai lat, ceea ce conferă o rezistenţă mai mare cu 16%; • înălţimea şi greutatea utilajului mai mari; • loc mai mare pentru ax oscilant. Încărcătoarele articulate Schäffer sunt „născute şi crescute pentru agricultură“, o dovedesc clienţii care cumpără an de an de la noi, mai ales când producţia de cereale este mare, iar noi suntem mereu pregătiţi cu stoc mare de încărcătoare în ţară. Pentru a putea fi aproape de clienţii din toată ţara dorim să deschidem noi puncte de lucru în Banat şi Ardeal.

Suportul tehnic şi întreţinerea după vânzare sunt la fel de importante precum calitatea utilajului, mai ales în agricultură, pentru că în agricultură fluxul tehnologic nu permite întrerupere din cauza defectelor utilajului. Produsule de bază ale Farm Tech sunt 48 Septembrie 2014

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 49

IPSO Agricultură a inaugurat un nou sediu

Ana MUSTĂŢEA

Acesta se află în apropierea localităţii Sânandrei, judeţul Timiş, iar deschiderea oficială a avut loc la data de 3 septembrie a.c. Fermieri, reprezentanţi ai firmelor partenere, precum şi oficialităţi locale au dorit să fie alături de IPSO Agricultură pentru a sărbători deschiderea noului sediu. Ploaia care a căzut în timpul manifestării a fost pentru mulţi semn de belşug. În deschiderea evenimentului inaugural a luat cuvântul dl Arnaud van Strien, director general al IPSO Agricultură, care a afirmat că investiţia în construcţia noului sediu s-a ridicat la suma de 2,3 milioane de euro şi că alte investiţii de acest gen vor fi demarate în perioada următoare. „Centrul regional din Timiş se înscrie într-un plan de dezvoltare a firmei IPSO Agricultură la nivel naţional, care însumează aproximativ 16 milioane de euro. Noul sediu face parte dintr-o reţea naţională formată din 15 centre regionale şi puncte de lucru. Suntem prezenţi în România de 23 de ani şi suntem mândri că avem parteneriate cu mulţi producători, lideri mondiali, printre care se numără John Deere, Kuhn, Manitou sau Bednar FMT. În următoarele 8 luni vom construi şi inaugura două noi puncte de lucru, respectiv la Mogoşoaia, unde se află sediul central al firmei, şi la Roman. Trebuie amintit şi faptul că în 2015, la Mogoşoaia,

50 Septembrie 2014

vom deschide un centru de formare dedicat atât echipelor IPSO, cât şi fermierilor“, a spus dl Arnaud van Strien. Directorul general a dorit să mai precizeze că un lucru important, pe lângă investiţiile realizate, este echipa care lucrează în cadrul firmei şi care este formată din oameni profesionişti. În prezent, IPSO Agricultură numără peste 300 de angajaţi, care lucrează în departamentele de vânzare, piese de schimb şi service. Echipa de la noul sediu cuprinde 25 de persoane şi este condusă de dl Radu Câmpan, director regional IPSO Agricultură. „Dorim ca IPSO Agricultură să devină cel mai de încredere partener din piaţa de profil a zonei de vest a României. Echipa formată din specialişti foarte bine pregătiţi, soluţiile potrivite oricărui fermier, precum şi menţinerea standardelor înalte de calitate sunt doar câteva dintre atuurile noastre“, a declarat dl Câmpan. „Vocaţia noastră este aceea de a furniza agricultorilor români servicii profesionale, incluzând aici consiliere comercială şi financiară, consultanţă pentru accesarea fondurilor europene, pentru întocmirea proiectelor FEADR, servicii postvânzare, întreţinere şi disponibilitate a pieselor de schimb pentru a satisface ambiţia noastră de a fi lideri pe piaţa de profil şi cât mai aproape de fermieri“, a mai afirmat dl Van Strien.

Noul sediul dispune de o suprafaţă totală de 15.000 mp şi cuprinde birouri, un showroom, o magazie de piese de schimb, cu un stoc în valoare de 260.000 de euro, şi un atelier de service cu o capacitate generoasă, care permite reparaţia simultană a până la opt utilaje. Unul dintre serviciile speciale ale IPSO Agricultură din Timiş este comanda de piese de schimb în regim de urgenţă. Astfel, producătorii agricoli pot primi în 24 de ore piesele necesare. „Am investit şi în logistica de piese de schimb, având câte un transport pe zi, de luni până vineri, ce vine de la depozitul central John Deere din Bruchsal“, a spus dl Van Strien. În încheiere, directorul general le-a mulţumit fermierilor pentru încrederea acordată şi, având în vedere că şi dânsul este agricultor, le-a urat producătorilor să aibă parte de recolte bogate şi preţuri bune. Despre grupul francez Monnoyeur, acţionar al firmei IPSO Agricultură, a vorbit în cadrul evenimentului dl Răzvan Bănescu, preşedinte IPSO. Acesta a declarat că grupul are o istorie lungă în distribuţia de utilaje agricole, care începe încă din anul 1906, şi că cifra de afacere anuală este de aproximativ 1,6 mld. euro.

Despre IPSO Agricultură

Compania IPSO este parte a grupului francez Monnoyeur şi este prezentă în România din anul 1991. IPSO Agricultură este importator unic autorizat al maşinilor şi utilajelor John Deere, numărul 1 mondial în domeniu. Paleta sa de furnizori include şi alte mărci renumite, precum Kuhn, Manitou, Bednar FMT, Fliegl, Pichon, Perard, Kemper, Zurn, Geringhoff, Grasdorf, Laforge, ceea ce face din IPSO Agricultură cel mai important distribuitor de maşini şi utilaje din România. Rolul IPSO este de a oferi producătorilor agricoli soluţii integrate, piese de schimb, service şi pregătirea operatorilor.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 51

Massey Ferguson, brand la nivel mondial al companiei AGCO, a anunţat în luna iulie, la Breganze, Italia, cele mai noi caracteristici ale combinelor MF ACTIVA S şi MF BETA.

Noile caracteristici ce îmbunătăţesc performanţele combinelor Massey Ferguson Combina MF ACTIVA S are o cabină Proline complet nouă, în care operatorii beneficiază de terminalul TechTouch 2. „Aceste noi modele, cu tambur de treierat concav, oferă o flexibilitate excelentă, pentru o recoltare eficientă într-o gamă largă de condiţii specific europene precum şi pentru diferite culturi, chiar şi pentru orez“, spune Adam Sheriff, manager marketing Powered Harvesting. „Ele oferă putere, economie, precum şi performanţele cerute de către cel mai mare sector al pieţei, oferind utilizatorilor o combinaţie perfectă între cele mai recente tehnologii pentru un confort şi control excepţionale şi uşurinţa în utilizare, datorită unui design fiabil şi simplu.“

Designul simplu este un amestec practic între cele mai recente tehnologii şi caracteristici funcţionale, care sunt simplu de utilizat şi asigură operatorilor posibilitatea de a obţine cele mai bune rezultate într-un mod rapid şi uşor. Dotată cu caracteristici întâlnite doar la maşinile de capacitate mare, cabina Proline este echipată cu cel mai recent terminal Massey Ferguson TechTouch 2 şi cotieră, care este folosit şi pe modelele mai mari DELTA Hybrid şi BETA. În partea din faţă, în poziţia perfectă, se află terminalul TechTouch 2, care este managerul central al combinei şi care

oferă setări automate pentru numeroase culturi, precum şi monitorizarea tuturor operaţiilor. Ecranul este împărţit în două părţi, iar operatorii pot alege elementele care vor să fie afişate sau pot naviga între meniurile „Informaţii generale“, „Combină“ şi „Informaţii“. Zgomotul în cabina Proline este minim datorită unei izolări extraordinare, în timp ce zonele mari acoperite cu sticlă oferă o vizibilitate excelentă de jur-împrejur. Aerul condiţionat este în echiparea standard, împreună cu un scaun cu suspensie pe aer şi oglinzi laterale reglabile electric. Sub scaunul instructor se află un

MF Activa S dispune acum de o

cabină nouă, Proline, mai spaţioasă şi confortabilă, dezvoltată cu precădere pentru combinele din această gamă. Totodată, cabina Proline este echipată cu terminal TechTouch 2 ce oferă informaţii preţioase privitoare la performanţe şi setări. Controlul este realizat cu ajutorul manetei multifuncţionale PowerGrip, ce conţine toate comutatoarele pentru comenzile frecvent utilizate. 52 Septembrie 2014

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 53

compartiment răcit şi zona de depozitare. Combinele ACTIVA MF S sunt echipate cu cele mai noi motoare AGCO POWER de 7,4 litri, ce furnizează constant putere şi cuplu, necesar pentru o funcţionare bună şi eficientă, împreună cu un consum redus de combustibil. Motorul dezvoltă o putere maximă de 243 CP (ISO) pentru MF ACTIVA 7345, în timp ce la MF ACTIVA 7347 motorul dezvoltă 276 CP, cu un plus de putere pentru descărcare de 30 CP, până la un maxim de 306 CP. Motoarele îndeplinesc cele mai stricte reglementări pentru emisii, utilizând tehnologia Reducerii Catalitice Selective (SCR), care s-a dovedit a fi simplă, de încredere şi economică. Modelele MF ACTIVA S 7347 sunt acum disponibile cu opţiunea PowerFlow (până la 6,8 m). Pentru ambele combine MF ACTIVA S este disponibil, în plus, separatorul Multi Crop Separator (MCS), care asigură un treierat îmbunătăţit. Cu MCS cultura trece prin cilindrul de treierat pe un tambur suplimentar şi sistem concav, oferind până la 1,07 mp de zona de separare suplimentară. De asemenea, are capacitatea unică de rotire completă, atunci când nu este necesară utilizarea lui. Separatorul Multi Crop (MCS) este acţionat electric, fără a fi nevoie de alte unelte. Acest lucru face posibilă optimizarea performanţelor şi creşterea flexibilităţii la recoltare, precum şi îmbunătăţirea probelor de cereale, în special în condiţii de secetă şi atunci când paiele sunt fragile. Noile combine MF ACTIVA S au un design exterior nou, elegant, cu un stil modern şi practic. Acestea au acum panouri de mari dimensiuni care oferă acces simplu şi uşor pentru service. Massey Ferguson, de asemenea, continuă să ofere, pentru toată caroseria şi structura, elemente galvanizate

la cald, pentru o durabilitate sporită şi o valoarea reziduală mai mare.

MF BETA 7300, ce include modelele 7360 şi 7370, dispune de motor AGCO Power, cu tehnologie SCR, în 6 cilindri, de 7,4 litri şi 8,4 litri. Modelele cu opţiunea PL dezvoltă o putere cu 30 CP mai mare, astfel că acestea au puteri maxime cuprinse între 306 şi 360 CP. Sunt echipate cu cinci şi şase căişori, capacitatea buncărului este de 9.000 de litri, iar la modelele PL de 8.600 de litri. „Combinele MF BETA au câştigat deja o reputaţie de invidiat pentru costul scăzut de întreţinere, alături de randamentele mari la recoltare, pentru o gamă largă de culturi şi condiţii, care se reflectă în valorile lor reziduale ridicate“, spune Adam Sheriff. „Aceste noi caracteristici, construite pe baze puternice, ajută utilizatorii să beneficieze de o recoltare mai economică, mai rapidă, cu un design simplu.“ Opţional, prin terminalul TechTouch este disponibil sistemul de ghidare automat AutoGuide xls, care asigură o precizie de 5 cm. Hederul PowerFlow este disponibil în lăţimi de lucru de până la 7,7 m. Caracteristicile motorului sunt recomandate pentru o performanţă constantă la recoltare, oferind o putere constantă, cu o curbă a cuplului plată,

pentru a menţine producţia optimă în orice moment. Ele îndeplinesc cele mai stricte norme de emisii, utilizând sistemul de Reducere Catalitică Selectivă (SCR), renumit pentru simplitate şi economie de combustibil. Toate combinele MF BETA 6 Walker beneficiză de un nou tocător cu şase rânduri, care este proiectat pentru a oferi o mărunţire consistentă şi o împrăştiere performantă pentru utilizatorii care efectuează lucrări reduse asupra solului. Cuţitele dinţate, montate în perechi, acţionează asupra cuţitelor staţionare reglabile, pentru a asigura nivelul de intensitate necesar. Rotorul dublu, opţional spreaderul reglabil pentru împrăştierea resturilor asigură un material afânat şi o distribuţie uniformă a acestuia pe toată lăţimea. Un control suplimentar se poate obţine prin utilizarea opţională a deflectoarelor electrice. Pentru ambele combine MF BETA 7360 şi MF 7370 este disponibil sistemul inovator ParaLevel, care asigură o nivelare automată dintr-o parte în alta, pentru pante de până la 20%. Folosind o nouă legătură în paralelogram, sistemul compact şi inteligent conectează butucii roţilor din faţă la şasiu printr-un suport de formă triunghiulară şi un braţ de legătură aşezat deasupra - formând o legătură în formă de paralelogram. Prin adăugarea noii opţiuni „Integrale“ pentru combinele PL se va obţine o nivelare completă. Aceasta asigură ridicarea şi coboarârea părţii din spate a maşinii pentru a compensa pantele - capacitatea de autonivelare este de până la 30% în sus, la urcare, şi de 10% în jos, la coborâre. 4WD (tracţiune integrală) este o caracteristică standard pentru toate modelele PL şi PLi. Cele două modele de combină pot fi echipate cu heder PowerFlow, care acum este valabil în lăţimi de lucru de până la 6,8 m. Dotările de care dispune hederul PowerFlow permite creşterea performanţelor la recoltare, prin reducerea semnificativă a pierderilor, cu până la 73% la rapiţă, 15% la grâu şi 12% la orz. Clienţii pot opta şi pentru heder FreeFlow cu lăţimi de lucru de la 4,8 până la 7,6 m. Atât combina MF Beta 7360, cât şi MF 7370 dispun de un sistem frontal inovativ, ParaLevel, ce permite lucru pe pante de 20%.

54 Septembrie 2014

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 55

Cartoful este frecvent atacat de următoarele boli: mană (Phytophtora infestans), râia neagră ( Synchytrium endobioticum) şi o serie de boli virotice, provocate de virusurile X, Y, S, A, G şi M. (A.S. Potlog, Z. Suciu, A. Lăzureanu, G. Nedelea, A. Moisuc, 1989). Dintre dăunători, cel mai periculos este gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemliniata).

Determinismul genetic al rezistenţei la boli şi dăunători a culturii de cartof Rezistenţa la mană (Phytophtora infestans) este o însuşire genetică polifactorială. Genele de bază care intervin în determinarea rezistenţei sunt genele dominante: R1, R2, R3, R4, R5 şi R6, identificate în genomurile speciilor: Solanum demissum, Solanum semidemissum, Solanum stoloniferum etc. În toate cazurile, când aceste gene, unice sau în totalitate, se află în stare recesivă, intervine fenomenul de sensibilitate sau lipsă de rezistenţă. Interacţiunea între aceste gene este o interacţiune epistatică şi cumulativă.

introduse la soiurile cultivate numeroase gene majore de rezistenţă diferenţiată şi, o dată cu ele, un vast cortegiu de gene minore pentru rezistenţa uniformă (GERE, 1977). Ca surse de rezistenţă la mană sunt folosite şi alte specii spontane cu acelaşi grad de ploidie sau diferit, faţă de specia de cultură, cum ar fi: Solanum verrucosum (2X), Solanum stoloniferum (4X) şi specii hexaploide. Solanum verrucosum este tot dihaploidă ca şi specia de cultură şi, în plus, determină un grad înalt de rezistenţă la mană. Cercetările au scos

în evidenţă două tipuri de rezistenţă la mană: hipersensibilitate şi rezistenţă de câmp. Hipersensibilitatea este condiţionată de gene dominante de genul R2, controlul fiind monogenic. Rezistenţa de câmp se datorează mai multor gene, cu acţiune cumulativă şi complementară. Genele pentru rezistenţa frunzelor şi rezistenţa tuberculilor, deşi asemănătoare, se deosebesc prin intensitatea lor. Alături de gene R (gena majoră), mai acţionează gena recesivă (r), cunoscută sub numele de gena minoră. Potenţialul de rezistenţă se restabileşte cu ajutorul back-cross-urilor

Specia Solanum demissum este cea mai valoroasă sursă de rezistenţă la mană, posedând peste 10 gene majore purtătoare ale rezistenţei la acest agent patogen. Rezistenţa la mană variază mult de la o specie la alta şi chiar de la un soi la altul. Pentru realizarea de forme de cultură rezistente la mană sunt necesare hibridări între Solanum tuberosum, care nu posedă gene de rezistenţă, şi unele specii spontane, cum este Solanum demissum şi altele, care posedă astfel de gene. Prin astfel de hibridări interspecifice au fost 56 Septembrie 2014

www.agrimedia.ro

repetate şi cu ajutorul autofecundării. Dintre cele nouă gene majore R, pentru rezistenţa verticală, numai trei dintre acestea prezintă o acţiune puternică. Forme de rezistenţă la mană sunt deci rezistenţa specifică sau verticală şi rezistenţa orizontală sau generală. Rezistenţa diferenţiată este de tip monogenic dominant, determinată de gene majore independente, majoritatea de la Solanum demissum (de tip R), iar rezistenţa orizontală este de tip poligenic, determinată de gene minore sau poligene. Rezistenţa la râia neagră (Synchytrium endobioticum) este o însuşire ereditară polifactorială, la fel ca rezistenţa la mană. În cazul acestei boli a cartofului au fost puse în evidenţă trei grupe de gene de bază - X, Y, Z, precum şi doi factori superiori - A şi B. Există şi o altă ipoteză privitoare la rezistenţa la râia neagră care presupune intervenţia a trei gene A, B, şi C cu acţiune aditivă. Fiecare genă ar determina un anumit grad de rezistenţă şi care, însemnate în cadrul unui genotip, ar determina rezistenţa la râia neagră. În combinaţiile hibride dintre soiuri cu

www.agrimedia.ro

rezistenţă diferite, proporţia formelor rezistente variază astfel: între soiuri rezistente x soiuri rezistente se realizează 75-100% forme rezistente; între soiuri sensibile x soiuri rezistente se realizează 50-60% forme rezistenţe; între soiuri sensibile x soiuri sensibile se realizează 35-40% soiuri rezistente. Acest raport poate fi modificat în funcţie de gradul de rezistenţă al soiurilor folosite ca forme parentale. În cazul în care se folosesc specii spontane ca forme parentale, de pildă Solanum demissum, proporţia formelor rezistente poate depăşi 90%. Rezistenţa la bolile virotice ale cartofului - diagnosticul serologic permite identificarea rapidă şi sigură a rezistenţei la bolile şi agenţii virotici şi obţinerea de plante libere de virusuri. Antiserurile sau antigenele pentru identificarea şi combaterea virusurilor se extrag din sucul plantelor respective. Bolile virotice sunt destul de răspândite în lumea plantelor, iar pagubele cauzate sunt însemnate. Din această cauză ameliorarea aplică metode şi procedee pentru identificarea virusurilor, precum

şi metode şi procedee pentru obţinerea de soiuri şi hibrizi rezistenţi. Menţinerea în procesul de ameliorare a materialului biologic liber de viroze impune recunoasterea şi eliminarea din timp a plantelor bolnave. Diagnosticul serologic se foloseşte cu succes în acest scop, fiind un test specific, rapid şi uşor aplicat. De mare importanţă practică este alegerea momentului când se realizează testarea. Testarea serologică la cartof se face în faza de înflorire a plantelor şi serveşte la alegerea şi înmulţirea materialului săditor liber de viroze. În tehnologia testării se foloseşte o gamă variată de antiseruri, pentru cele mai tipice şi larg răspândite virusuri specifice (virusurile Z, S, M, G şi altele). În sistemul de înmulţire, admiterea materialului se face numai în cazul când, dintr-un număr de 5.000 de plante analizate, numai o plantă prezintă simptome virusologice. Testarea serologică a caratofului s-a generalizat şi la noi în ţară, începând cu anul 1962. Diagnosticul serologic al virusurilor cartofului se efectuează în condiţii de câmp, seră sau laborator.

Septembrie 2014 57

Victor VĂTĂMANU

Surse de rezistenţă pentru virus se găsesc în cadrul speciilor Solanum andigenum şi Solanum acaule. În determinismul genetic al rezistenţei faţă de virusul X intervin două gene complementare şi gena dominantă C, genotipurile Aa4 Bb4Cc4, Aa3Bb3Cc4 şi Aa3Bb3Cc3 fiind rezistente. Alţi cercetători scot în evidenţă genele Rx şi Nx, prezente la speciile Solanum tuberosum, Solanum Chacoense şi Solanum acule. În cazul virusului S, însuşirea de rezistenţă este determinată de gena recesivă S, surse de rezistenţă găsindu-se printre formele din cadrul speciei Solanum andigenum. Mai puţin este cercetată genetica rezistenţei la virusul M, virus care se răspândeşte prin afide. Rezistenţa la virusul A este bazată pe hipersensibilitate şi este controlată de gena dominantă Na, înlănţuită cu gena Nx (care intervine şi în determinismul rezistenţei la virusul X). Înmulţirea la atacul virusului A se datorează genei Ry, genă cu acţiune pleiotropă (determină şi imunitatea faţă de virusul Y). Pentru rezistenţa la virusul Z, virus de contact, gene de rezistenţă se găsesc la speciile Solanum stoloniferum şi Solanum hangasii, însuşirea fiind determinată de gena Ry, iar hipersensibilitatea, de genele Ny şi Nc. Tipul de rezistenţă cunoscut sub denumirea de rezistenţă la infecţie are o condiţionare poligenică şi se bazează pe acţiunea aditivă a genelor. Se ştie mai puţin despre determinismul genetic al rezistenţei la virusul răsucirii frunzelor, fiind necesare cercetări în vederea elucidării bazei genetice. Există unele orientări privitoare la rezistenţă în condiţii de câmp şi laborator, atât în privinţa rezistenţei extreme, cât şi a supersensibilităţii. Rezistenţa la bolile virotice este deci o rezistenţă polifactorială şi variată. Se urmăreşte obţinerea unor tipuri diferite de rezistenţă ca: rezistenţa la infecţie, hipersensibilitatea şi imunitatea. Rezistenţa bazată pe supersensibilitate faţă de virusurile A, X şi Y este caracteristică unui număr însemnat de soiuri şi este controlată de gene dominante. Tipurile genetice şi fiziologice de rezistenţă la viroze sunt deci: toleranţa poligenică la multiplicarea şi răspândirea virusului, rezistenţa fiind poligenică şi nespecifică, şi rezistenţa bazată 58 Septembrie 2014

Rezistenţa la nematozi (Heterodera rostochiensis) - este o însuşire genetică monofactorială, cea mai valoroasă fiind gena Hi, provenită de la Solanum andigenum, dar ea asigură rezistenţa numai la rase vechi. Gene de rezistenţă posedă şi alte specii de cartof, cum sunt: Solanum famatinae, Solanum vernei, Solanum ancrense şi altele. Speciile Solanum multidissectum şi Solanum sanctaerosae posedă gena de rezistenţă He, care determină rezistenţa faţă de rasele O şi B. pe hipersensibilitate. Specialiştii şi cercetătorii de la Laboratorul de genetică şi ameliorare a cartofului de la Braşov, folosind metode genetice, au obţinut numeroase soiuri de cartof rezistente la bolile virotice, îndeosebi la virusurile X, S, M, Y, folosind ca surse de rezistenţă diferite specii montane de cartof.

Determinismul genetic al însuşirilor fiziologice

Rezistenţa la gândacul de Colorado (Leptinotarsa decemliniata) - este o însuşire ereditară. Surse de gene de rezistenţă sunt diverse la speciile de cartof, ca: Solanum jamessi, Solanum pinnotisectum, Solanum demissum, Solanum polyadenium, Solanum comersonii, Solanum molinae, Solanum acaule şi altele. Rezistenţa la gândacul de Colorado este determinată de acţiunea simultană a mai multor gene, precum şi de acţiunea individuală a unor gene dominante. Se citează şi gene cu acţiune recesivă, dar mai rar şi în cazuri excepţionale. Rezistenţa la gândacul de Colorado se transmite, de obicei, ca însuşire intermediară. Cea mai valoroasă sursă de rezistenţă, cu cele mai multe gene, sunt speciile din cadrul seriei botanice Commersoniana. Rezistenţa cartofului la atacul gândacului de Colorado se bazează pe prezenţa unor glicoalcaloizi în frunze produşi de unele specii sălbatice (Solanum demissum, Solanum chacoense etc.). Producţia de glicoalcaloizi este condiţionată poligenic, cu deosebiri caracteristice de la o specie la alta. Încercările de a folosi specia Solanum demissum au fost infructuoase, întrucât conţinutul de glicoalcaloid (demissina) se reduce de la F1 spre F3, dispărând complet. În schimb, s-au obţinut rezultate încurajatoare prin folosirea speciei Solanum Chacoense, întrucât gradul de rezistenţă al speciei sălbatice nu dispare în urma hibridării.

Repausul fiziologic al tuberculilor - reprezintă o caracteristică genetică importantă a cartofului mai puţin cercetată, atât sub aspectul determinismului său genetic, cât şi al modului de transmitere în descendenţă. Pe baza rezultatelor practice obţinute se crede că se moşteneşte dominant.

Rezistenţa la îngheţ - este o însuşire fiziologică cu un determinism genetic polifactorial. Intervin fie gene dominante, fie, în unele cazuri, o singură genă majoră şi alte gene modificatoare, în funcţie de soi sau specie.

Autocompatibilitatea - este controlată de alele multiple, situate în locusul S, fiind deci de tipul gametofitic. Androsterilitatea se datorează prezenţei şi acţiunii mai multor gene dominante şi independente. Androsterilitatea la cartof este un fenomen frecvent, fiind identificată la multe soiuri cultivate şi specii spontane (Solanum ajnhuiri) şi pentaploide (Solanum juzepezukii, Solanum vallis-mexici). S-a stabilit că fenomenul este determinat de o serie de gene In, dominante şi independente, care produc în combinaţie cu o citoplasmă sensibilă Ins indehiscenţa anterelor. Ca surse pentru genele In s-au stabilit a fi speciile Solanum Chacoense, Solanum phureja, Solanum Stenotonum, Solanum Kurtzianum. Singura sursă de citoplasmă sensibilă este reprezentată prin Solanum chacoense. La această specie au fost puse în evidenţă şi două gene restauratoare de fertilitate, epistatice, genele In, şi care determină o fertilitate normală a polenului. Un alt tip de androsterilitate identificat la specia Solanum verrucosum este condiţionat de gena dominantă Lb, în interacţiune cu citoplasma sensibilă Lbs.

www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 59

Cultura de ridichi poate fi de vară sau de iarnă şi face parte din familia Cruciferae, cu sinonimele de raghiti, raditi, raditi iuţi. Cultura de ridichi de lună face parte tot din familia Cruciferae, cu sinonimele de raditi mici, raghiti roşii, raditi dulci.

Tehnologia de cultură pentru ridichi Originea şi aria de răspândire

Originea ridichilor este controversată, după cum prezintă V. Voican şi colaboratorii (2002). Totuşi, se cunosc, în zonele învecinate Mării Mediterane şi Oceanului Atlantic, circa 10 specii de ridichi, între 35 şi 40 de grade latitudine nordică, ca şi în Asia şi Europa. Patru dintre acestea (Raphanus raphaanistrum L., Raphanus maritimus smith, Raphanus andra Moretti, Raphanus rostratus D.C.) sunt foarte răspândite şi foarte heterogene, toate diploide şi cu creştere rapidă; au concurat în decursul timpului la formarea speciei cultivate Raphanus sativa L. Lucrările vechi din domeniul ştiinţelor naturale indică faptul că ridichile (Raphanus sativus) sunt cultivate din cele mai vechi timpuri. Ele au fost cultivate în Egipt încă din timpul faraonilor, iar grecii antici cunosc cultura acestor plante din antichitate, oferite ca ofrande pe discuri de aur zeului Apollo. Ridichile au fost introduse în cultură în Anglia şi Franţa în secolul al XVIII-lea. De aici cultura lor s-a extins rapid în Asia (în special în Japonia) 60 Septembrie 2014

şi în America de Nord (SUA), unde se cultivă pe suprafeţe mari şi au o mare importanţă în alimentaţia omului. În 1806, în SUA erau cunoscute în cultură 11 soiuri de ridichi. După alţi autori, se crede că ridichile cultivate ar fi originare din Asia (Mongolia, China), unde se cultivau cu circa 4.000 de ani î.e.n. şi de unde au fost aduse în Europa. În Europa, principalele ţări cultivatoare sunt Franţa, Olanda, Italia şi Spania. În România, ridichile se cultivă în toate regiunile ţării şi în special în cele cu climat temperat şi bogate în precipitaţii. Ridichile de lună se cultivă în sistemul culturilor succesive şi chiar asociate. Ridichile se cultivă pentru rădăcinile lor îngroşate şi suculente, care se consumă în stare crudă, aproape tot timpul anului, dar mai ales primăvara şi toamna (ridichile de lună), ca şi în timpul iernii (ridichea de iarnă). Au o valoare alimentară ridicată, conţinut remarcabil în vitamine, în special pentru vitamina A (30 U.I.) şi C (24 grame/100 grame), au şi însuşiri antibiotice şi diuretice, fiind folosite din vechime ca plante medicinale.

Caractere botanice şi particularităţi biologice

Ridichile, în funcţie de varietatea botanică de care aparţin, au perioada de vegetaţie diferită. Ridichile de lună sunt plante erbacee anuale, cu perioada de vegetaţie foarte scurtă (30-40 de zile culturi pentru consum), pe când ridichea de vară şi cea de iarnă sunt plante bienale. Totuşi, ca înfăţişare generală, indiferent de varietate, se aseamănă foarte mult între ele, cu deosebirea că ridichea de vară şi cea de iarnă au rădăcina îngroşată de dimensiuni mult mai mari.

www.agrimedia.ro

Cerinţele faţă de factorii de vegetaţie

Căldură - ridichile sunt plante rezistente la temperaturi scăzute. Seminţele lor încolţesc la 20 de grade Celsius, iar plantele tinere suportă uşor temperaturi de minus 4 grade Celsius. Temperatura optimă de dezvoltare este de 15-16 grade Celsius. La temperaturi peste 30 de grade Celsius, rădăcinile sunt mici, fibroase, lipsite de suculenţă şi gust. Lumină - fiind plante de zi lungă, în condiţii de luminozitate bună îşi scurtează perioada de vegetaţie şi dau producţii mai mari, bineînţeles dacă şi ceilalţi factori de mediu sunt favorabili. Umiditate - faţă de regimul de umiditate şi de nutriţie ridichile, şi în special cele de lună, sunt foarte pretenţioase. În condiţii de secetă, producţiile sunt mici şi de calitate inferioară. Sol - cultivate pe soluri uşoare, nisipo-lutoase, permeabile, lucrate adânc, ridichile dau recolte mari, mai ales dacă plantelor premergătoare li s-au administrat 30-40 de tone gunoi de grajd sau în anul culturii 100 de kilograme de azotat de amoniu, 150-200 de kilograme de superfosfat şi 75-100 de kilograme de sare potasică. Dacă în anul precedent s-a aplicat bălegar, 30-40 tone/hectar, înainte de semănat se aplică numai 100-150 kilograme/hectar superfosfat.

Tehnologia de cultivare în câmp

Ridichile se cultivă prin semănare direct în câmp. Epoca de semănat - ridichile de lună, pentru consumul de primăvară, se seamănă devreme, în martie-aprilie, iar pentru consumul de toamnă către sfârşitul lunii august. Şi într-un caz, şi în altul se fac semănături eşalonate, în

www.agrimedia.ro

3-4 perioade, la intervale de 10-12 zile. Ridichile de vară-toamnă se seamănă în mai-iunie. Schema de semănat - la ridichile de lună semănatul se face pe teren modelat, manual sau cu maşina, în benzi de şapte rânduri, după schema (15+15+15+15+15+15+15), cu zone de protecţie la rigole de 7 cm, iar cele de vară şi de iarnă, pe teren plan, în rânduri echidistante, la 40 cm, sau pe teren modelat, în benzi de trei rânduri, la distanţă de 37 cm, cu zone de protecţie la rigole de 15 cm. Adâncimea de semănat este de 1,5-2,5 cm. Norma de sămânţă - este de 10-12 kilograme/hectar pentru ridichile de lună şi 8-10 kilograme pentru cele de vară şi iarna. Lucrările de întreţinere - sunt cele obişnuite la culturile de rădăcinoase. Răritul - la ridichea de vară se face un singur rărit, la 10-15 zile de la răsărire, lăsând plantele pe rând la 10-12 cm distanţă, iar la ridichea de iarnă se fac două răriri, prima la fel ca la ridichea de vară, a doua după 20-25 de zile, lăsând plantele la 15-20 cm pe rând. Udatul - se aplică numai în anii secetoşi; se fac 3-4 udări la intervale de 1520 de zile, cu norme de udare de 300-350 metri cubi de apă la hectar. Combaterea agenţilor patogeni culturile de ridichi, în condiţiile de climă de la noi din ţară, sunt afectate de: înnegrirea rădăcinilor, putrezirea neagră a rădăcinilor şi altele. Combaterea acestora se face pe baza buletinului de avertizare emis de către specialiştii Laboratorului Fitosanitar Judeţean, unde se indică substanţa, doza şi modul de aplicare a acesteia.

Recoltarea

La ridichea de lună se face periodic, pe alese, prin smulgere, pe măsură ce rădăcinile ajung la dimensiunile corespunzătoare pentru consum. Acelaşi lucru şi pentru ridichea de vară. Ridichea de iarnă se recoltează toamna târziu, în octombrie-noiembrie, prin smulgere, ajutaţi de cazma, sau după ce plantele au fost uşurate de sol prin trecerea cu plugul fără cormană în apropierea rădăcinilor. Producţia la ridichea de lună este de 8-10 tone la hectar, la cea de vară este de 15-20 tone/hectar şi la cea de iarnă, 25-30 tone/hectar. Septembrie 2014 61

Victor VĂTĂMANU

Rădăcina - la ridichi este pivotantă, cărnoasă, suculentă şi fragedă, de formă, mărime şi culori variabile, în funcţie de soi. Ridichile de lună au rădăcinile de formă rotundă sau alungită, unicolorate (alb, roşu, violaceu) sau bicolorate (alb cu roşu). Ridichea de vară şi cea de iarnă au rădăcina sub formă rotundă conică-alungită, cilindrică-alungită, cu epidermă de culoare albă, alb-murdar (ridichea de vară) şi neagră (ridichea de iarnă). Rădăcina începe să se îngroaşe o dată cu dezvoltarea frunzelor normale din rozetă şi ajunge la maturitatea de consum după 30-40 de zile la ridichea de lună, la circa două luni de la semănat la ridichea de vară şi după 4-5 luni la ridichea de iarnă. Frunzele - cresc în rozetă, sunt mari, oblongi, gofrate şi decupate pe margini, pubescente, de la verzui-închis la verzui-gălbui. Tulpina florală - la ridichea de lună apare la 60-70 de zile de la semănat, iar la cele de vară şi iarnă în al doilea an de cultură ajunge la înălţimi de 70-90 cm, cu ramificaţii numeroase şi acoperită cu peri negri. Florile - sunt pe tipul 4, albe-liliachii şi sunt dispuse în racem. Polenizarea alogamă, entomofilă, ceea ce necesită asigurarea de distanţe de izolare de 500-800 de metri între soiuri, varietăţi şi distrugerea înainte de înflorit a ridichilor sălbatice, în cazul culturilor producătoare de seminţe. Fructul - este o silicvă, cu 4-6 seminţe mijlocii ca mărime, roşii-brune. Întrun gram intră 80-120 de seminţe, greutatea a 1.000 de seminţe fiind de 6,5-10 grame (mai mare pentru seminţele de ridichi de lună). Facultatea germinativă este ridicată, până la 95% şi se păstrează 4-5 ani. În răsadniţe, seminţele răsar după 4-10 ore, iar în câmp deschis după circa 6-7 zile.

Cultura mărului este o cultură larg răspândită în sectorul pomicol din România. De aceea, cunoaşterea principalelor boli şi dăunători care apar pe parcursul perioadei de vegetaţie a mărului constituie o prioritate în tehnologia de cultivare a acestei specii pomicole. Adrian Chira, Lenuţa Chira şi Florin Mateescu au prezentat lucrările de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor pomicole, din care prezentăm în cele ce urmează bolile şi dăunătorii culturii de măr.

Boli şi dăunători în cultura mărului Rapănul (Venturia inaequalis)

După cum prezintă autorii menţionaţi, rapănul este, poate, boala cea mai răspândită a mărului, cauzată de agentul Venturia inaequalis. Dăunătorul atacă ramurile tinere, fructele, frunzele şi florile. Pe frunzele atacate apar pete circulare cenuşii. Cu timpul, aceste pete capătă culoare brun-măslinie. Asemenea pete apar şi pe sepalele florilor. Atacul asupra fructelor se manifestă prin apariţia de pete brun-măslinii, circulare şi cu un contur neregulat. În faza iniţială petele sunt catifelate, dar ulterior devin crustoase în centru, cenuşii şi învăluite de un halou închis la culoare. Aceste pete se unesc cu timpul, iar ţesuturile atacate crapă. Boala lasă pete pe frunze şi pe ramuri. Sub aceste pete de pe frunze ţesutul se usucă, se desprinde şi cade. Fructele pot fi atacate începând de la formare până la maturare. Când fructele sunt infectate într-o fază tânără, rămân slab dezvoltate, deformate, cu crăpături în dreptul petelor.

Făinarea mărului (Podosphaera leucotricha)

Atacul se înregistrează preponderent primăvara. Florile, frunzele, lăstarii şi fructele tinere atacate sunt învelite într-o 62 Septembrie 2014

pâslă albicioasă şi apoi gălbuie. Frunzele tinere sunt îngroşate, ele se rup la atingere şi se răsucesc spre faţa superioară. Aceste frunze se usucă de timpuriu şi cad. Unii dintre lăstarii atacaţi iau o formă particulară de cârlig şi se usucă. Atacul cel mai păgubitor este cel de pe flori, ale căror organe sunt deformate, mai înguste, iar în scurt timp se brunifică şi se usucă. Uneori, boala se manifestă şi pe fructele tinere, care prezintă porţiuni acoperite de o pâslă fină, albicioasă, sub care ţesuturile se brunifică.

Monilioza seminţelor (Monilinia fructigena) sau Putregaiul brun şi mumifierea fructelor Este o ciupercă care atacă ramurile cu frunze, florile şi fructele în diferite faze de coacere. În timpul înfloritului, primăvara, unele ramuri tinere încep să se vestejească, iar funzele şi florile devin brune şi se usucă. Pe scoarţa ramurilor atacate şi pe flori apar mici perniţe de mucegai cenuşiugălbui. Totuşi, mai găsim şi flori sănătoase neatacate, situate printre florile distruse, brune. Fructele foarte tinere, atacate, se brunifică şi putrezesc în întregime. Vara, pe fructele aproape coapte, apar pete brune, ce se adâncesc şi cuprind pulpa

în profunzime. Fructul putrezit aproape de tot cade uşor. Căldura şi umezeala determină apariţia în dreptul zonei putrezite a unor perniţe de putregai brun. Frigul şi umezeala determină putrezirea, brunificarea şi apoi înnegrirea fructelor. Seceta determină mumifierea fructelor. Apariţia unei pete brune la locul de prindere a codiţei sau în partea diametral opusă este semnul unui „putregai al inimii“.

Focul bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora)

Este o boală foarte păgubitoare, relativ recent răspândită pe teritoriul României. Sunt atacate mai ales speciile: gutui, păr şi unele soiuri de măr. Atacul apare pe toate organele verzi ale plantei, sub formă de brunificări. Pe ramuri şi trunchi, în verile ploioase, pot apărea scurgeri ce conţin bacterii patogene. Iarna, boala apare sub formă de crăpături în scoarţă. Forma cea mai caracteristică este aceea de pe lăstarii tineri, care se brunifică, se îndoaie de la vârf şi se usucă. Pomii care au mulţi lăstari atacaţi arată ca arşi, de unde vine şi denumirea populară a bolii. Frunzele de pe lăstarii bolnavi se ofilesc începând de la vârf, devin moi, apoi capătă culoarea brună şi se usucă.

www.agrimedia.ro

Este o specie de dăunător polifag, atacă peste 200 de specii de plante (arbori, arbuşti, plante ierboase). Enumerăm, printre acestea: mărul, părul, piersicul, cireşul, vişinul, viţa-de-vie, căpşunii, fragii etc. Sunt atacate tulpinile, ramurile, frunzele şi fructele, în jurul locurilor de fixare (de unde sug seva) se formează pete roşii, caracteristice. Pomii atacaţi suferă în dezvoltare şi, cu timpul, se usucă de la vârf. Fructele atacate sunt pătate şi deformate.

Gărgăriţa bobocilor de măr (Anthonomus pomorum)

Adultul iernează în crăpăturile scoarţei pomilor. Se hrănesc suplimentar cu muguri, pe care-i perforează. Femelele depun în luna aprilie câte 2-5 ouă în butonii florali şi astupă acest loc cu o substanţă cleioasă. Larva se dezvoltă în interiorul bobocului, hrănindu-se cu pistilul, staminele şi interiorul petalelor. Tot aici are loc şi împreunarea. În iulie, adultul găureşte bobocul, care, între timp, s-a brunificat şi s-a uscat. După o scurtă perioadă de hrănire cu frunze, adulţii intră în diapauza de vară, care se continuă cu hibernarea.

Acarianul roşu al pomilor (Pononichus ulmi)

Acest dăunător atacă nu numai mărul, ci şi ceilalţi pomi. Acest dăunător împiedică astfel hrănirea normală a fructelor cu substanţe nutritive, ceea ce va duce la scăderea greutăţii fructelor. Larvele păianjenului roşu se hrănesc cu seva mugurilor, a frunzelor, petalelor şi sepalelor. Ouăle de larvă sunt depuse pe frunze, iar ouăle de iarnă pe partea inferioară a ramurilor, în jurul ramificaţiilor, precum şi în crăpături. La atacuri puternice, frunzele atacate se usucă şi cad, producându-se o defoliere prematură a pomilor, ceea ce afectează şi formarea mugurilor de rod pentru anul viitor.

Acarianul roşu al mărului (Tetranichus viennensis)

Atacul lui este caracateristic: frunzele infestate prezintă pete mici, care nu se unesc, iar frunza capătă culoare cenuşieargintie. Cu timpul se usucă şi cad. Iernează ca adult la baza pomilor, sub bulgării de pământ sau în crăpăturile solului.

Viermele merelor (Cydia pommonella)

Atacă fructele de măr şi mai puţin pe cele

www.agrimedia.ro

de păr, gutui, cais, piersic şi nuc. Fructele atacate prezintă găuri pline, cu resturi de hrană şi materii fecale ale dăunătorului. Aceste fructe rămân pipernicite sau se coc înainte devreme şi cad. Ouăle sunt depuse, în număr de până la 150, pe frunze, lăstari sau pe fructe. Larvele sapă o galerie în pulpa fructelor de-abia formate, spre miez. Iernează la baza tulpinii, în crăpăturile scoarţei, sau în depozitele de fructe.

Fluturele auriu - determină acelaşi efect, şi anume căderea frunzelor. Iernează tot în cuiburi formate din frunze împletite cu fire de mătase, care se găsesc mai ales în vârful ramurilor. Primăvara, rod mugurii şi apoi frunzele. Ouăle depuse pe partea inferioară a frunzelor sunt acoperite cu pete aurii, dând aspectul de pâslă.

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum)

Atacă numeroase specii de pomi fructiferi (măr, păr, piersic, cais, prun), la care rod frunzele şi coaja fructelor. Rosăturile produse de larve deschid căi de pătrundere pentru agenţii patogeni şi în special pentru putregaiul brun.

Formeza colonii masive atât pe părţile aeriene ale pomilor (ramuri, lăstari, frunze), cât şi pe rădăcini. În urma înţepăturilor şi sugerii sevei se formează nodozităţi cu aspect canceros, ceea ce duce la debilitarea pomilor sau la uscarea lor. Acest dăunător are 8-10 generaţii pe an. Înmulţirea are loc numai pe măr, deşi păduchele mai atacă şi părul. Vara apar şi formele aripate ale păduchelui lânos, care răspândeşte infestarea. Spre toamnă, unii dăunători coboară în pământ, dând naştere formelor radicicole. Iernează ca larve, la baza mugurilor, în crăpăturile scoarţei şi pe rădăcini.

Omizi defoliatoare

În acest grup de dăunători se înscriu: omida păroasă a dudului, nalbarul (fluturele alb) şi fluturele auriu.

Omida păroasă a dudului

- atacă, pe lângă măr, păr, dud, şi alte specii, cum ar fi: cireşul, vişinul, prunul, nucul şi viţa-de-vie. Ouăle depuse pe partea inferioară a frunzelor sunt acoperite cu perişori albi. Larvele se hrănesc cu frunze şi îşi formează cuiburi mici din 2-3 frunze, prinse cu fire de mătase. Frunzele atacate se îngălbenesc, devin apoi brune şi se usucă. În ultima fază, omizile rod frunzele în întregime, lăsând numai nervurile mai groase. Frunzele atacate sunt înfăşurate laolaltă cu fire de mătase, formându-se cuiburi mari. Când atacul acestui dăunător este foarte puternic, toată coroana pomului îşi pierde frunzele. Omizile pot roade coaja fructelor.

Nălbarul - produce, de asemenea,

pierderea frunzelor pomilor fructiferi. Larva acestui dăunător iernează în cuiburi formate din frunze legate cu fire de mătase şi agăţate pe ramurile pomilor. Primăvara, rod mugurii şi apoi frunzele pe faţa inferioară a frunzelor.

Molia cojii fructelor (Adoxophyes orana)

AFIDE Păduchele verde al mărului (Aphis pomi)

Păduchele verde al mărului face parte din gruparea afidelor. El atacă şi cultura de păr. Aceşti dăunători alcătuiesc colonia pe partea inferioară a frunzelor, care se răsucesc, se îngălbenesc şi se usucă. Părţile afectate de înţepături sunt acoperite de dejecţiile dulci, la rândul lor invadate de ciuperci, care provoacă înnegriri (fumagină). În plantaţiile tinere şi pepiniere se înregistrează daune mari.

Viespea merelor (Hoplocamp testudinea)

Depune ouă în caliciul florii (câte unul într-o floare). Larvele rod galerii rotunde, largi, uneori înconjurate de un cerc negru, în pulpa fructului, iar apoi distrug seminţele. Fructele atacate de viespe au cavităţi rotunjite, iar în exterior par strangulate. Cad înainte de vreme, fiind atacate şi de monilioză. Larvele părăsesc merele şi intră în sol, unde iernează în cocon de mătase. Are o singură generaţie pe an.

Molii minatoare (minierul marmorat, linear, circular, sinuos)

Larvele moliilor pătrund în interiorul mugurilor, frunzelor şi, în ultimul stadiu, rod frunzele complet, formându-şi cuiburi care pot să cuprindă toată coroana. Frunzele atacate se înroşesc, se brunifică şi se usucă. În cuib apar coconii compacţi, albi, uniţi între ei şi aşezaţi perpendicular sub formă de pachete. Femelele depun ouă în grupuri de 20-30 de ouă, pe scoarţa ramurilor tinere, pe care le acoperă cu o substanţă asemănătoare lacului. Septembrie 2014 63

Victor VĂTĂMANU

Păduchele de San Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

Sfârşitul lunii iulie a fost un moment de bilanţ pentru horticultorii care se ocupă în mod special de meri. A fost momentul în care se putea aproxima cel mai corect viitoarea recoltă de mere.

Pomicultura - un succes pentru Adama Exact acest moment l-am surprins la Institutul pentru Pomicultură de la Mărăcineni (Argeş), unde, în prezenţa a peste 50 de cultivatori de mere şi alţi pomi fructiferi, Călin Baciu, directorul pentru culturi horticole al Adama (fostă Makhteshim Agan), a descris traseul de succes al parcelei pe care a primit-o spre testări de la institut. Întotdeauna i-am simţit pe fermierii care se ocupă de creşterea pomilor fructiferi ca fiind printre cei mai dornici de căutare de informaţie nouă pentru domeniul lor, mereu deschişi să povestească atât lucrurile bune, cât şi cele rele prin care au trecut pe parcursul unui ciclu de producţie. Şi de această dată nu m-am înşelat! Voi porni periplul nostru de la declaraţiile unui fermier din zona Argeş, care făcea comparaţia între ceea ce vedea pe lotul demonstrativ şi ceea ce avea în ferma sa, dar şi nemulţumirile domniei sale despre piaţa de desfacere a merelor: „Nici un fermier în România nu are cum să fie mulţumit pentru preţul la mere, pentru că acesta este foarte mic, fiind comparabil cu preţul de acum 15 ani. Acelaşi lucru se întâmplă cu prunele 64 Septembrie 2014

de masă, care se vând cu 1,2 lei/kg la piaţă, iar noi le putem vinde cu 0,8 lei la capătul parcelei, iar dacă le depozităm, ne costă cam 0,5 lei/kg, nu ne mai alegem cu nimic. Raportul între cheltuieli şi venituri este deosebit de strâns. Noi nu vrem să ne pricopsim, dar o fermă trebuie să o dezvolţi cumva, să-ţi cumperi un tractor, o cositoare. În aceste condiţii aproape nimeni nu mai vrea să planteze meri. La fel de adevărat este că sunt mulţi neaveniţi în pomicultură care nu fac tratamentele preventive, nici câte trebuie, nici când trebuie. După ureche! Dar care ne concurează teribil pe piaţă. Când văd că s-a uscat frunza, se întreabă cu ce să dea. În acel stadiu nu mai ai ce să faci decât să chemi popa. Cum arată plantaţia asta de aici nu vedeţi în tot judeţul. Majoritatea celor care au soiul Golden sau Idared nu mai au nimic, nici frunze, nici fructe. Ca să faci o producţie intensivă de cel puţin 30 de tone de mere per hectar este necesar să înveţi cum să stropeşti preventiv, cât să dozezi fertilizanţii astfel încât să obţii mere comercializabile. Iar dacă faci plantaţii superintensive cu dorinţă de 40-45 de tone la hectar,

atenţia trebuie să fie mai mare. Dacă ne raportăm la producţia de mere pentru industria alimentară, suntem falimentari, pentru că preţul este derizoriu, cantitatea mică, iar polonezii aduc de la ei cantităţi şi calităţi superioare la preţuri cu care nu putem rivaliza. Dacă statul vrea să ne ajute, o poate face extrem de uşor: să reia programele de epifitii care se făceau în perioada comunistă. Nu sunt nostalgic, dar erau câteva stropiri pe care le dădea statul gratuit şi ne ajuta în producţie. Astăzi, ca să faci mere bune şi frumoase îţi trebuie cel puţin 14 tratamente. Dacă din ele măcar 4 ar fi suportate de stat, ar fi altceva. Suntem conştienţi că supermaketurile au rostul lor: dacă aş face şi partea de vânzare, eu când mai am timp să fac merele? Dar la supermarketuri nu poţi să te duci decât cu loturi mari de producţie, măcar 100 de tone, să fie uniforme, sortate din câmp. Românul este învăţat să pună merele mici sub merele mari, iar asta nu merge la supermarket. Eu am organizat o cooperativă de 17 fermieri, care cumulează 170 de hectare de pomi. Dar este nefuncţională, deoarece nici unul nu a

www.agrimedia.ro

teste în desfăşurare. Făcând comparaţia cu alte teste, vă spun cinstit că m-a surprins mai ales că a fost aplicat pe o suprafaţă ca la o cultură reală. Suntem mulţumiţi, mai ales că a fost un an extrem de dificil. Sunt zone ale ţării în care livezile arată ca în perioada toamnei, fără frunze şi fără fructe, însă această livadă, care are peste 30 de ani, arată foarte bine. Nu putem spune că Adama a fost favorizată prin alegerea solei, ci dimpotrivă. Vorbim despre o livadă veche, menţinută

în viaţă prin tăieri severe de toamnă, mai ales că există şi soiuri sensibile, precum Jonathan, Starkinson“. Am lasat pentru încheiere partea tehnică prezentată Călin Baciu, expertul Adama în domeniul horticol: „În perioada martie-mai anul curent a fost acumulată ploaie de 450 de litri, ceea ce a dus la o perioadă prelungită de umectare a frunzelor. Astfel, am avut condiţii prielnice dezvoltării factorilor patogeni pentru rapăn şi făinare. Infecţiile cu rapăn au fost catalogate, pe o scară de la 1 la 3, cu maximum, atât pentru infecţiile primare, cât şi pentru cele secundare. În total, au fost aplicate 14 tratamente combinate. Pentru rapăn şi făinare au fost folosite tratamente repetate, în doze diferite, de Bumper 250EC + Folpan 80 WDG, Orius 25 EW + Merpan 80 WDG, Shavit 72 WDG + Odeon 820 WDG, Merpan 80 WDG + Bumper 250 EC. Pentru insecte minatoare şi afide au fost folosite Mavrik 2F, Lamdex 5EC, pentru păduchele lânos a fost folosit Pyrinex 48 EC, iar pentru dăunători, precum viermele merelor, păduchele din San Jose, a fost folosit Pyrinex Quick“.

Valentin BLĂNARU

adus la depozit un kilogram. Nu vreau să rămânem culegători, cum erau străbunii noştri. Fără stropiri calculate şi la timp nu vom deveni fermieri adevăraţi“. Acestea au fost vorbele echilibrate şi spuse cu năduf de Voica Gheorghe (comuna Miceşti, Argeş), care s-a prezentat simplu: „mic pomicultor“ (20 de hectare de pomi, legume şi ceva cereale). Nu am să fac apologia tratamentelor pe care specialiştii Adama le-au aplicat culturii de măr. Mai elocvent decât a facut-o însuşi fermierul implicat nu se poate. Voi prezenta mai târziu, succint, schema de tratamente aplicată, care în acest an, extrem de supus atacurilor, a făcut diferenţa între a avea şi a nu avea cultură. Multumit a fost şi directorul institutului de la Mărăcineni, Mihai Coman, care a declarat că „Adama a venit în primăvară, de parcă a bănuit că anul va fi unul dificil din punctul de vedere al atacurilor de rapăn şi făinare, şi a propus un lot demonstrativ destul de mare, de aproximativ 5 hectare, în care să prezinte un program de tratamente pentru măr. Am acceptat şi astăzi vedem rezultatele. Suntem mulţumiţi pentru că avem multe

Serviciul online al Revistei Agrimedia edia.ro http://www.agrim

• Ştiri, comentarii, analize şi informaţii la zi din domeniul agricol românesc şi european. • Un mijloc modern, eficient şi interactiv de a te informa, de a comenta şi de a face agricultură. • O sursă autorizată de ştiri, comentarii, analize şi informaţii. Aici este locul unde profesioniştii din agricultură, fermieri şi producători de inputuri şi utilaje agricole se întâlnesc. • Aici poţi să dai gratuit un anunţ de mică publicitate, poţi comenta pe Blog un articol din revistă sau poţi urmări online emisiunile Agrimedia Live TV.

www.agrimedia.ro

INTRĂ PE www.agrimedia.ro

Septembrie 2014 65

Ordinul nr. 1293 din 13 august 2014 privind completarea anexei la Ordinul ministrului Agriculturii nr. 149/2005 pentru aprobarea Listei cuprinzând agenţiile autorizate de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine - M.O. nr. 0616 din 2014 Hotărârea nr. 687 din 19 august

2014 pentru aprobarea Memorandumului de înţelegere dintre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România şi Ministerul Agriculturii din Republica Irak privind cooperarea în domeniul agriculturii, semnat la Bucureşti la 22 noiembrie 2013 - M.O. nr. 0619 din 2014

Ordinul nr. 1321 din 21 august 2014 privind modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul Agriculturii nr. 573/2014 pentru aprobarea modului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate, a termenilor de referinţă şi a modelului de cerere pentru acordarea ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic la speciile bovine şi ovine/caprine şi a ajutoarelor specifice pentru producătorii de lapte şi de carne de vită şi producătorii de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, în anul 2014 - M.O. nr. 0625 din 2014 Ordonanţa de Urgenţă nr. 53

din 28 august 2014 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2010 privind controlul operaţiunilor care fac parte din sistemul de finanţare prin Fondul European de Garantare Agricolă - M.O. nr. 0635 din 2014

Ordonanţa nr. 29 din 28 august 2014 pentru modificarea art. 6 alin. (2) din 66 Septembrie 2014

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul produselor agroalimentare ecologice - M.O. nr. 0639 din 2014

Ordonanţa de Urgenţă nr. 54

din 28 august 2014 privind modificarea art. 7 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură - M.O. nr. 0639 din 2014

Ordinul nr. 1281 din 6 august 2014 pentru modificarea SMR4 - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole din anexa la Ordinul ministrului Agriculturii, al ministrului Mediului şi Pădurilor şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 187/2.155/42/2011 pentru aprobarea cerinţelor legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin pentru agricultori în România M.O.nr. 0649 din 2014 Ordinul nr. 1329 din 25 august 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile de punere în aplicare a măsurii de asigurare a recoltei de struguri pentru vin, eligibilă pentru finanţare în cadrul Programului naţional de sprijin al României în sectorul

vitivinicol 2014-2018 - M.O. nr. 0649 din 2014

Ordinul nr. 566 din 16 aprilie 2014 pentru aprobarea Listei produselor de protecţie a plantelor autorizate în vederea aplicării prin pulverizare aeriană - M.O. nr. 0653 din 2014 Ordinul nr. 1355 din 1 septembrie 2014 pentru modificarea Anexei nr. 11 la Procedurile specifice de implementare şi control, precum şi formularistica necesară privind acordarea ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 1.229/2013 - M.O. nr. 0659 din 2014 Hotărârea nr. 769 din 4 septembrie 2014 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2010 privind acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru anul 2014 - M.O. nr. 0664 din 2014 Ordinul nr. 1398 din 12 septembrie 2014 privind modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul Agriculturii, nr. 573/2014 pentru aprobarea modului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate, a termenilor de referinţă şi a modelului de cerere pentru acordarea ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic la speciile bovine şi ovine/caprine şi a ajutoarelor specifice pentru producătorii de lapte şi de carne de vită şi producătorii de lapte şi de carne de ovine/caprine, din zonele defavorizate, în anul 2014 - M.O. nr. 0674 din 2014

www.agrimedia.ro

Ianuarie 2013