Revista AGRIMEDIA Mai 2012 by Agri Media Invest s.r.l.

Decembrie 2010

Primăvara revenirii noastre Când cocorii umbresc cerul, când rândunelele revenite din pribegie în triluri prelungi îşi manifestă bucuria regăsirii cuibului în care îşi perpetuează specia, când solitarul cuc cântă într-un brăduţ de se-aude-n Rădăuţi, cum cu patos ne încântă marele rapsod şi culegător de folclor Grigore Leşe, este vremea însămânţărilor de primăvară. În fiecare etapă importantă a unui an agricol considerăm necesar să facem o amplă documentare în ţară. Aflăm astfel nemijlocit starea agriculturii, dar şi îngrijorările acelora care ne asigură, prin munca lor, o mare parte din necesarul vieţii. Anul trecut, în septembrie-octombrie, agricultorii erau îngrijoraţi că, din cauza secetei prelungite, nu puteau înfiinţa culturile de toamnă programate. În acest context, revenim la o mai veche preocupare. Am reîntâlnit într-o deplasare multe sisteme de irigaţii nefuncţionale în Oltenia, Bărăgan şi Dobrogea, cu staţii de pompare şi liniile electrice aferente devalizate. Oare ce pornire diabolică te poate împinge să sfărâmi cu ciocanul betonul acestor importante investiţii pentru a recupera ceva fier vechi?! Şi asta se întâmplă sub ochii noştri de 22 de ani, timp în care fermierii tânjesc după asigurarea apei la rădăcina plantelor. Paradoxal, deşi în tot acest interval s-au pompat în sectorul îmbunătăţirilor funciare sume impresionante, starea acestuia este jalnică. Se tot vorbeşte despre finalizarea Canalului Siret- Bărăgan sau Bucureşti-Dunăre, potenţiale surse de apă pentru principala zonă agricolă a ţării, însă deocamdată suntem la stadiul de dorinţă, întrucât Compania Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, pe de-o parte, se tot reorganizează, iar pe de altă parte

www.agrimedia.ro

deţine locul 6 în topul marilor datornici la bugetul de stat. Bine că responsabilii acestui domeniu sunt prosperi, dacă ne referim doar la declaraţiile lor de avere! În această primăvară deocamdată lucrurile se pare că au intrat pe făgaşul normal. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, după o iarnă aprigă, a dat ploi pe întreg cuprinsul ţării. Cotidian, pe toate arterele de circulaţie se întâlnesc puzderie de maşini şi utilaje agricole, care mai de care mai sofisticate, ce au ca destinaţie câmpul, câmp pe care predomină verdele, negrul solelor recent lucrate şi tot mai rar bălăriile cu care ne obişnuisem în anii din urmă. Ne-am bucurat să întâlnim pe câmp în acest sezon mulţi tineri. Erau veniţi să-şi ajute părinţii, cu maşini încă înmatriculate în ţări străine, mânaţi de criza care bântuie şi Vestul, hotărâţi să-şi investească bruma de agoniseală în brazda strămoşească, întrucât au realizat că pământul este inepuizabila noastră comoară. Am avut ţiţei cât pentru toată Europa, care în mare parte a fost epuizat. Am avut numeroase zăcăminte de substanţe minerale solide, care sunt pe cale să devină istorie. Pământul ne-a asigurat o sursă de trai şi chiar o relativă independenţă. Sperăm că noul guvern, ce are ca filozofie şi o componenţă socială, să sprijine în egală măsură furnicuţe precum IMM-urile (decimate, în mare parte, prin actualele reglementări fiscale, ce au o contribuţie de aproape 70% la PIB-ul ţării) şi agricultura, principalul motor apt să redreseze în termen scurt economia naţională. Sprijinul poate veni spre agricultorii adevaraţi atât din surse bugetare, cât mai ales din cele comunitare, dacă persoanele abilitate vor şti să negocieze profesional în cadrul PAC. Simona MUNTEANU Mai 2012

SUMAR: ISSN 2069 - 1238

Editorial

Priorităţile noului ministru al Agriculturii, Daniel Constantin

SC AGRI MEDIA INVEST SRL Str. Rîul Sadului nr. 8, Bl. R22, Sc. B, Et. 9, Ap. 77 Sector 4, Bucureşti

Bătălia din jurul plăţilor directe acordate în viitoarea PAC Agroarena Euralis Seminţe, la SCDA Caracal, judeţul Olt

Tel. 031 / 439.97.46 Tel. / Fax: 021 / 317.05.87 redactie@agrimedia.ro

14 14

7,457 milioane de lei pentru producătorii de cartofi afectaţi de organismele de carantină

S-a înfiinţat Federaţia Tinerilor Fermieri din România

Vâlvă creată în jurul laptelui din magazine

Bolile porumbului

Păstrarea apei în sol prin lucrări şi alte metode agrotehnice

Avem nevoie de îngrăşăminte cu potasiu?

Reducerea secetei în zonele vulnerabile din Bazinul Mureş

Importanţa digestibilităţii fibrelor şi a amidonului din furaje

Agricultorii vor să preia infrastrucura sistemului de irigaţii

Dăunătorii legumelor depozitate

New Holland demonstrează la Brno for a noilor tractoare

Viteză şi precizie cu semănătoarea Tempo

Combina Fendt 6275 L MCS

Eficienţă şi profesionalism cu noua filială Claas România

ABONAMENTE ŞI DIFUZARE Oana Neagu 0752.24.25.31 oana@agrimedia.ro

IPSO şi John Deere lansează pe piaţa românească «Gatorul Universal»

BISO România deschide două noi puncte de lucru

CONCEPT GRAFIC & DTP Andrei Arabolea dtp@agrimedia.ro

Lemken îşi consolidează poziţia pe piaţa utilajelor agricole şi a semănătorilor

Factorii limitativi şi măsurile de prevenire a acestora la viţa-de-vie

Valrom Exim - inovaţie şi profesionalism

Anul VI, Nr. 5 / 2012 (62) Mai 2012 REDACTOR-ŞEF Simona Munteanu simona@agrimedia.ro 0752.24.25.35 031.439.97.46 REDACTORI Ana Mustăţea ana@agrimedia.ro 0752.24.25.32 Victor Vătămanu victor@agrimedia.ro 0757.11.09.99 Ionuţ Vînătoru ionut@agrimedia.ro 0724.35.36.98 CORECTOR Gabriela Dinţă MARKETING Gabriela Stănculescu gabriela@agrimedia.ro 0752.24.25.29

Bogdan Mareş

3 8

Mai 2012

www.agrimedia.ro

Mai 2012

 În dialog cu fermierii

• Ce tehnologie aplicaţi la c Dragomir Vâlcu, administrator al SC Agro Lact SRL, localitatea Săcele, judeţul Constanţa „În cadrul societăţii, exploatez o suprafaţă totală de 1.500 ha, iar culturile agricole de bază sunt cele păioase. Cum anul acesta culturile de toamnă nu au mers foarte bine, fiind nevoit să întorc cultura de rapiţă, am mărit suprafaţa ocupată cu cele de primăvară. Semăn floarea-soarelui atunci când nu reuşeşte în vegetaţie rapiţa. În cadrul asolamentului din acest an, floarea-soarelui este semănată pe o suprafaţă de 700 ha şi am folosit hibrizi rezistenţi la erbicide de la două firme producătoare de seminţe, respectiv Pioneer şi Syngenta. În 2011, cultura de floarea-soarelui a fost semănată pe o suprafaţă de 450 ha şi am folosit trei hibrizi marca Syngenta: Adagio, Alego şi Neoma. Ultimul hibrid nu s-a comportat bine în zona mea şi atacul de Orobanche a fost unul puternic, cu toate că am semănat într-un teren în care timp de 10 ani nu a mai fost cultivată floarea-soarelui. Costurile cu acest hibrid au fost mai mari comparativ cu cele înregistrate la celelalte două varietăţi, pentru că sămânţa la Neoma este mai scumpă, iar producţia realizată a fost mică. Aceasta a fost de numai 2.650 kg/ha, spre deosebire de recolta obţinută la Adagio şi Alego, de 3.800 kg/ha. În acest an am decis să cultiv hibrizii de la Syngenta, de care am fost mulţumit, dar şi de la Pioneer, pentru a avea date comparative legate de costurile de producţie şi recoltă. Totodată, hibrizii de la cele două firme fac parte din tehnologii diferite de combatere a buruienilor, una se numeşte Clearfield şi erbicidul recomandat este Pulsar, iar cea de-a doua presupune utilizarea produsului Express. Combatem buruienile doar pe cale chimică, fără intervenţii mecanice; dacă mai răscolim acum pământul, care deja suferă din cauza lipsei de apă, pierderile ar fi şi mai mari. La hibrizii Pioneer, aplic erbicidul în postemergenţă, când planta este în faza de 4-6 frunze, pentru distrugerea buruienilor cu frunză lată, cele dicotiledonate. Produsul Express este mai ieftin faţă de Pulsar, dar este energic în combaterea pălămidei şi a cornuţilor. La hibrizii marca Syngenta, aplicarea erbicidului Pulsar se face un pic mai târziu în vegetaţie, iar avantajul aici este că acţionează asupra unui spectru mai larg de buruieni. 6

Mai 2012

În privinţa schemei de fertilzare, am aplicat complexe (20-20-20) în toamnă la rapiţă şi, dacă am întors această cultură, îngrăşămintele chimice o să le folosească floarea-soarelui. În primăvară am completat cu 200 kg/ha azotat de amoniu. Floarea-soarelui este mare consumatoare de elemente nutritive din sol, pentru că are un sistem radicular profund, bine dezvoltat. Avem mari speranţe de la culturile prăşitoare, de floare şi porumb, şi ne rugăm să cadă precipitaţii pentru ca măcar aceste culturi să se dezvolte bine şi să obţinem producţii. Pierderile la cerealele păioase, grâu şi orz, sunt foarte mari din cauza secetei şi cred că în zona noastră nu se va obţine nici măcar 40% din producţia realizată anul trecut.”

Kerim Kadan, administrator al SC Victoria Import Export SRL, localitatea Pecineaga, judeţul Constanţa „În cadrul societăţii lucrăm 900 de hectare, care la ora actuală sunt cultivate cu grâu (410 ha), orz (203 ha), floarea-soarelui (270 ha) şi porumb. Este al doilea an în care nu mai cultiv rapiţă deoarece nu mai vreau să risc şi să nu obţin producţii. La floarea-soarelui am început semănatul din 24 martie, deoarece am ales hibrizi mai timpurii. Folosesc varietăţi de la firma Syngenta, Neoma şi Sanay, şi de la firma Caussade Semences - hibridul de floarea-soarelui Imeria. Programul de fertilizare la cultura florii-soarelui a cuprins aplicarea a 300 kg/ha de sulfat de amoniu. Distrugerea buruienilor se realizează cu erbicidul Pulsar, deoarece hibrizii fac parte din tehnologia Clearfield şi sunt rezistenţi la acest produs. Erbicidul se administrează în faza de 4-6 frunze, dar probleme deosebite nu au ridicat buruienile în acest an deoarece este seceta aceasta cruntă. Plantele de cultură au nevoie urgentă de apă. Cerealele păioase au fost semănate târziu, din cauza toamnei secetoase, iar acum culturile suferă mult din cauza lipsei de apei şi sunt în pericol dacă nu plouă. În 2011, am folosit hibrizii de floarea-soarelui Alego, Neoma şi Imeria, iar producţiile realizate, în medie, au fost de 2.700 kg/ha. Anul trecut am valorificat recolta la 1,4 lei/kg.”

www.agrimedia.ro

cultura de floarea-soarelui?

„Societatea Elcomex exploatează o suprafaţă agricolă totală de 1.300 de hectare. În toamnă, au fost înfiinţate culturile de grâu (558 ha), orz (194 ha) şi rapiţă, pe o suprafaţă de 144 ha, dar pe care a trebuit s-o întoarcem. Cultura de floarea-soarelui ocupă în cadrul asolamentului o suprafaţă de 200 de hectare, iar hibrizii pe care exploataţia îi foloseşte sunt Neoma şi Alego. La această cultură planul de fertilizare a inculs administrarea de complexe, respectiv Eurocereal (10-20-0), şi azotat de amoniu. În privinţa distrugerii buruienilor din cultura de floarea-soarelui, se efectuează două tratamente de erbicidare: primul se realizează înainte de răsărirea culturii cu produsul Dual, iar cel de-al doilea se aplică în vegetaţie, cu erbicidul Pulsar. Dual se administrează pentru că în primele faze de vegetaţie concurenţa între planta de cultură şi buruieni este mult mai puternică. Mai târziu, în vegetaţie, se aplică tehnologia Clearfield care dă rezultate foarte bune, atât timp cât respecţi doza şi momentul de aplicare a erbicidului.”

www.agrimedia.ro

Alexe Ţiţu, administrator SC Gamalex Impex SRL, localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Tulcea „Suprafaţa totală pe care o lucrăm în cadrul societăţii noastre este de 850 de hectare, din care 200 de hectare sunt cultivate cu floareasoarelui. În toamnă, am cultivat grâu pe o suprafaţă de 550 de hectare şi rapiţă pe 200 de hectare, dar din cauza condiţiilor meteo nefavorabile cultura de rapiţă am întors-o pe o suprafaţă de 150 de hectare. La cultura de grâu înregistrez deja pierderi în proporţie de 30-40% din cauza secetei. La cultura de floarea-soarelui, hibrizii pe care îi cultiv aparţin companiei Syngenta şi se numesc Alego şi Adagio, iar producţiile obţinute cu aceste varietăţi sunt destul de mulţumitoare. Anul trecut, am obţinut o producţie medie de 1.700 kg/ha, iar preţul de valorificare a seminţelor de floarea-soarelui fost de 1,4 lei pentru un kilogram. Schema de fertilizare aplicată la floarea-soarelui cuprinde administrarea de complexe şi, în primăvară, de azotat de amoniu, într-o cantitate de 150-200 kilograme la hectar. Pentru combaterea buruienilor-problemă din cultura de floarea-soarelui administrez erbicidul Pulsar.”

Mai 2012

Ana MUSTĂŢEA

Viorel Gavrilescu, inginer SC Elcomex Agroindustrial, localitatea Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa

La 8 mai a.c., dl Stelian Fuia a predat mandatul succesorului său, dl Daniel Constantin, după ce timp de aproape 3 luni a deţinut funcţia de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Priorităţile noului ministru al Agriculturii, Daniel Constantin În cadrul ceremoniei de instalare în funcţie, dl Daniel Constantin a făcut cunoscute priorităţile pe care le are în vedere pentru perioada următoare, care nu este una tocmai foarte lungă, după cum aprecia şi dl Fuia. „Deşi nu o să aibă mandatul foarte lung, ci doar de 6-7 luni, până în noiembrie, îi doresc multă baftă şi îi doresc să facă în continuare paşi în direcţia modernizării agriculturii româneşti”, a declarat fostul ministru al Agriculturii. În cadrul ceremoniei de predare-primire a mandatului de ministru al Agriculturii, dl Daniel Constantin a vorbit despre obiectivele sale, obiective care „pun bazele unui mandat de 4 ani”. Primul obiectiv menţionat de dl Constantin a fost mărirea gradului de accesare a fondurilor europene: „După cum ştiţi, România, în anul 2012, pentru a evita riscul de dezangajare, trebuie să cheltuiască aproximativ 6 miliarde de euro fonduri europene, din care 2,5 miliarde sunt numai la Mnisterul Agriculturii: 1,1 miliarde prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi 1,4 prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.” Sectorul de irigaţii constituie pentru proaspăt desemnatul ministru al Agriculturii un obiectiv esenţial, 8

Mai 2012

deoarece potenţialul agricol foarte mare al României nu este pus în valoare din cauza lipsei sistemelor de irigaţii. Pentru dezvoltarea acestui sector, oficialul are în vedere posibilitatea accesării de fonduri structurale. „Am discutat şi cu domnul Leonard Orban şi voi discuta şi cu comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dl Dacian Cioloş, să identificăm din fondurile structurale, nu din fondurile de dezvoltare rurală sau din FEGA, un program special pentru zona de irigaţii, care să refacă toată infrastructura care aparţine statului. Cred că există şi un studiu al Băncii Mondiale, care arată că aproximativ 800.000 de hectare se pot reabilita cu o sumă de 370 de milioane de euro. Eu sper ca programul să aibă şi alte obiective şi suma să fie mult mai mare. Şi cred că este extrem de important dacă vrem să punem accent pe agricultură, dacă vrem să fim un exportator şi să revenim la ceea ce a fost România odată, să avem ca prioritate sectorul de irigaţii”, a susţinut ministrul Agriculturii. O altă prioritate a noului ministru al Agriculturii, şi pe care speră s-o îndeplinească până la sfârşitul anului, este pregătirea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru exerciţiul

financiar 2014-2020. Potrivit ministrului Agriculturii, în viitorul PNDR fermele de semisubzistenţă vor fi o prioritate. „După cum ştiţi, în noul PNDR fermierii pot să opteze pentru un sprijin fix pe suprafaţă, între 500 şi 1.000 de euro, sau să rămână la sprijinul actual”, a spus dl Constantin. Noul ministru al Agriculturii a adus în discuţie şi problema fărămiţării terenurilor agricole: „Liberalizarea pieţei funciare ne prinde cu valoarea terenurilor foarte mică, comparativ cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Una dintre cauze se referă şi la faptul că avem exploataţii fărâmiţate, că avem terenuri excesiv de mici. Din câte ştiţi - nu ştiu cifrele exacte -, când eram director general la APIA, 900.000 de fermieri aveau între 1 şi 5 hectare. Şi mai este încă un indicator care nu cred că face bine României: 1 la sută din fermieri, adică 11.000 de cereri de plată, luau peste 50% din fondurile care veneau pentru sprijinul pe suprafaţă. Noul PNDR va plafona sprijinul pe care îl primesc marii fermieri la un anumit nivel. Dar acestea sunt lucruri pe care le discutăm în perspectivă”, a afirmat dl Constantin. O atenţie deosebită va fi îndreptată şi către sectorul legume-fructe, în vederea înfiinţării de centre de colectare

www.agrimedia.ro

Mai 2012

cu surse de finanţare din PNDR şi prin parteneriate publice-private. „Depozitele de colectare legume-fructe sunt finanţate în momentul de faţă pentru agenţii economici prin PNDR. Ne gândim şi la o anumită formă, dacă ne permite şi legea ajutorului de stat, să intrăm într-un parteneriat public-privat cu organizaţiile profesionale din domeniu. Dacă acestea vor performa, într-un interval de timp, în 5 sau 10 ani, statul se va retrage din acea asociere, din acel parteneriat publicprivat, şi organizaţiile vor performa în continuare”, a precizat dl Constantin.

Ana MUSTĂŢEA

Combaterea evaziunii fiscale Combaterea evaziunii fiscale, prin susţinerea pe termen mediu şi lung a unei cote reduse a TVA, în strânsă colaborare cu Ministerul Finanţelor, constituie pentru noul ministru al Agriculturii una dintre priorităţi. „Reducerea TVA la alimente este o prioritate şi sper ca în aceste 6 luni să dăm măcar un exemplu. Nu pot să vă spun că va fi de la 1 iunie, 1 iulie, probabil spre sfârşitul anului, după discuţiile cu Ministerul de Finanţe, care ştiţi şi dumneavoastră că nu sunt foarte uşoare, şi mai ales cu FMI, care deja a ridicat această

10 Mai 2012

problemă la modul informal. Sperăm să putem introduce reducerea TVA pe zona de morărit şi panificaţie, pentru a da un exemplu că în acest mod putem combate evaziunea fiscală. Nu am cifrele exacte ale evaziunii din agricultură şi din toate sectoarele conexe, dar o evaziune foarte mare avem la cereale, la panificaţie, la morărit, la carne, flori şi alte domenii care, cred eu, pot aduce un plus la bugetul de stat”, a declarat ministrul Agriculturii. În privinţa bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dl Daniel Constantin a afirmat că pentru anul viitor speră să fie mai mare, având în vedere contribuţia mare pe care a avut-o agricultura în 2011 la Produsul Intern Brut al ţării. „Anul trecut am avut venituri la PIB, dacă nu mă înşel, în jur de 7% din agricultură, iar bugetul Ministerului Agriculturii este sub 1%. Sper ca în anul 2013 să avem venituri într-o proporţie mult mai bună din acest punct de vedere”, afirmat oficialul.

Un nou concept pentru dezvoltarea satului românesc „Mă gândesc împreună cu specialişti din România, specialişti şi de la Comisia

Europeană de la Bruxelles, să definim un nou concept pentru dezvoltarea satului românesc. În satul românesc s-au investit foarte mulţi bani în ultimul timp, pe zona de infrastructură-aducţiuni de apă, aducţiuni de gaze. Din păcate, cetăţenii care trăiesc în mediul rural nu au suficiente venituri şi nu-şi permit să dea drumul la apă, la gaz şi atunci cred că ar fi bine să ne ocupăm de dezvoltarea macroeconomică a satului românesc şi după aceea să dezvoltăm şi celelalte activităţi din mediul rural”, a precizat dl Constantin, ministrul Agriculturii. Proaspătul ministru al Agriculturii vrea să-l propună pentru funcţia de secretar de stat pe Achim Irimescu. „O să-i propun domnului prim-ministru un secretar de stat în persoana domnului Achim Irimescu, care de foarte mulţi ani reprezintă România la Delegaţia României pe lângă Comisia Europeană. Este un specialist desăvârşit, care se va ocupa de coordonarea celor două agenţii de plăţi, Autoritatea de Management şi Relaţia cu DG AGRI şi Comisia Europeană pe problemele de agricultură”, a precizat ministrul Agriculturii. Lista de priorităţi a noului ministru mai cuprinde: crearea unui fond de creditare a beneficiarilor de proiecte prin PNDR; analizarea posibilităţii unificării celor două agenţii de plăţi; accesul fermierilor la apa pentru irigaţii, prin facilitarea cumpărării energiei; accelerarea procesului de comasare a terenurilor agricole prin măsuri de sprijinire a efectuării cadastrului, asigurarea cadrului legal şi instituţional necesar comasării şi măsuri care să încurajeze tranzacţiile cu terenuri agricole, în scopul comasării; sprijinirea producătorilor din sectorul zootehnic prin plăţi pentru bunăstarea animalelor şi prin armonizarea directivelor APIA cu cele ale ANSVSA în privinţa crotalierii şi identificării animalelor.

www.agrimedia.ro

Mai 2012 11

La data de 26 aprilie a.c., Institutul European din România (IER) a organizat o conferinţă cu tema „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013”. Punctul de plecare al discuţiilor a fost rezultatul cercetărilor întreprinse în cadrul studiului privind reforma PAC. Coordonatorul studiului, doamna dr. Daniela Giurcă, cercetător, consultant pentru politici agricole şi dezvoltare rurală, a susţinut o prezentare amplă pe marginea cercetării desfăşurate.

Bătălia din jurul plăţilor directe acordate în viitoarea PAC În cadrul studiului sunt prezentate sintetic poziţiile preliminare ale statelor membre UE privind evoluţia PAC la orizontul anilor 2020. Majoritatea ţărilor doresc o politică agricolă puternică şi integrată, cu un buget semnificativ, care să poată asigura securitatea alimentară, veniturile fermierilor şi dezvoltarea zonelor rurale. Există totodată anumite interese de grup, care pun alături state cu anumite concepţii privind viitorul PAC, comunitatea de interese fiind generată fie de motive financiare coroborate cu o concepţie mai liberală privind politicile agricole etc., care a produs grupul statelor europene mai conservatoare. Statele nou aderate vor dori un pilon I foarte puternic, cu plăţi directe care să crească semnificativ după 2013. Aceste state vor dori o redistribuire a plăţilor directe între ţări, dar este greu de crezut că statele net contribuitoare vor accepta această situaţie. Dacă statele nou aderate vor forţa pentru o redistribuire majoră a plăţilor directe, atunci suportul politic pentru ajustarea PAC se va diminua, se arată în studiul realizat de IER. Statele net contribuitoare la bugetul UE nu sunt dispuse să accepte mari 12 Mai 2012

modificări în redistribuirea fondurilor între ţări şi mai ales către ţările nou aderate, iar această reţinere, care s-a manifestat încă din anul 2007, este acum cu atât mai justificată de actuala criză financiară.

Subvenţiile - cea mai importantă formă de spijin Studiile de impact, lucrările de cercetare şi diversitatea opiniilor exprimate în ultimii doi ani conduc la concluzia că pplăţile ţ directe sunt percepute p p ca fiind

cea mai importantă formă de sprijin pentru fermieri şi de fapt „bătălia” se dă în jurul modului în care se vor împărţi sumele alocate pentru acestea. Principala concluzie care se desprinde din studiul realizat de IER este aceea că statele cu o agricultură competitivă, cu ferme mari şi eficiente, în care forţa de muncă ocupată în agricultură este relativ redusă, se situează pe poziţii liberale şi sunt dominate de preocupările privind calitatea mediului şi ş dezvoltarea echilibrată a zonelor

www.agrimedia.ro

Ana MUSTĂŢEA

rurale. Amintim aici statele nordice, dar şi Marea Britanie. Statele mai puţin dezvoltate, cu ferme mici şi numeroase, dar mai ales cu o populaţie importantă ocupată în agricultură, doresc menţinerea unei politici agricole care să subvenţioneze într-o formă sau alta fermele, pentru a putea face faţă concurenţei pe piaţa agricolă comunitară. Pe poziţia aceasta se situează multe dintre statele nou aderate, inclusiv România, dar şi cele cu un sector agricol important, cum sunt Italia, Portugalia şi Franţa. Comisia Europeană propune ca distribuţia plăţilor directe să se facă într-un mod mai „echitabil” între statele membre, şi anume: decalajul plăţilor la hectar se va reduce gradual cu câte o treime faţă de media plăţilor directe din UE-27. „Pentru România, care este până în 2016 în procesul de «phasing-in» în ceea ce priveşte convergenţa plăţilor directe, va rămâne valabilă completarea plăţilor directe din bugetul naţional. Considerăm că această opţiune se înscrie în filozofia anterioară a PAC şi nu reflectă, practic, unul dintre principiile acestei reforme, şi anume eliminarea referinţelor istorice”, a afirmat dna Daniela Giurcă, coordonatorul studiului. Există posibilitatea transferului de sume între cei doi piloni ai PAC, iar România ar putea să profite de această opţiune. „Deoarece decalajul în ceea ce priveşte plăţile directe între statele membre se va menţine, România ar putea solicita un procent de 10% din fondurile pentru dezvoltare rurală pentru completarea plăţilor directe”, a mai precizat consultantul pentru politici agricole. În privinţa propunerii CE de a acorda 30% din plăţile directe pentru aplicarea unor practici benefice pentru climă şi mediu, cercetătorii Institutului European din România consideră ca aceste plăţi să fie egale pentru toate statele membre: „Având în vedere că cerinţele legate de aceste practici sunt aceleaşi pentru toţi fermierii din UE, ar fi necesar ca aceste plăţi să fie egale la nivelul Uniunii Europene, de exemplu 25% din media UE 27”, a spus dna Giurcă. Referitor la plafonarea plăţilor pentru fermele mari, studiul arată că fermele de peste 5.000 ha vor fi cel mai puternic afectate de această măsură, dar că procentul acestora reprezintă numai 4% din suprafaţa eligibilă pentru plăţile directe. Vor fi afectate de plafonare, într-o măsură mai mică, şi fermele între 2.000 şi 5.000 hectare. Analizele realizate de IER în cadrul studiului „Reforma Politicii Agricole Comune în contextul perspectivei bugetare post-2013” relevă că fermele mici ar primi cei mai mulţi bani în situaţia în care segmentul 1-2,5 ha ar opta pentru plata unică per fermă (500 euro), iar fermele din clasa 2,5-3 ha pentru plata la hectar. „Considerăm că, în ţările în care segmentul fermelor mici este semnificativ, procentul stipulat în propunerea legislativă a Comisiei ar trebui extins la 15%, pentru că poate exista situaţia în care şi ferme din clase de mărime mai mari, de 4,5 ha, să adopte această formulă simplificată, mai ales în situaţia unor fermieri bătrâni, care nu-şi mai pot lucra corespunzător terenurile. România ar trebui să militeze pentru a obţine acest lucru şi să-şi găsească aliaţi printre ţările membre cu probleme structurale similare”, a afirmat coordonatorul studiului.

Mai 2012 13

Agroarena Euralis Seminţe, la SCDA Caracal, judeţul Olt La data de 23 aprilie, la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal, din judeţul Olt, compania Euralis Seminţe a semănat agroarena. În cadrul acestei agroarene au fost semănaţi 12 hibrizi de floarea-soarelui şi 12 hibrizi de porumb din toate grupele de maturitate. La începutul lunii mai, urmează să se mai semene 10 hibrizi ultraperformanţi de sorg, devenind astfel una dintre cele mai mari agroarene din ţară. „Acesta este al patrulea an în care staţiunea noastra colaborează cu Euralis. La început, colaborarea s-a rezumat la testarea hibrizilor de rapiţă

de toamnă, iar acum s-a ajuns până la organizarea acestei agroarene, cu 32 de hibrizi. Colaborarea nu va înceta, ba dimpotrivă”, a spus dl ing. Eustatiu Constantinescu, cercetător şi secretar ştiinţific la institutul din Caracal. Rezultatele colaborării dintre Euralis şi SCDA Caracal şi cercetăriile tehnice efectuate de acestea s-au dovedit, de-a lungul timpului, a fi deosebit de utile pentru promovarea tehnică a companiei Euralis. Pe lângă această agroarenă, la SCDA Caracal s-au mai semănat şi doua loturi demonstrative, de porumb, respectiv floarea-soarelui, destinate organizării unor zile ale câmpului în toamna anului 2012.

7,457 milioane de lei pentru producătorii de cartofi afectaţi de organismele de carantină La data de 11 aprilie, a fost aprobată în şedinţa de Guvern hotărârea prin care se acordă suma totală de 7,457 milioane de lei ca ajutor de stat pentru producătorii de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului pentru recolta anului 2010. Întreaga sumă se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate MADR pentru anul 2012. De asemenea, a mai fost aprobată şi hotărârea pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului. MADR a elaborat proiectul de hotărâre pentru a veni în sprijinul producătorilor de cartofi a căror cultură a fost afectată de organismele de carantină Clavibacter

14 Mai 2012

michiganensis ssp. sepedonicus (putregaiul inelar al tuberculilor de cartofi) şi Ralstonia solanacearum (putregaiul brun al cartofului). Hotărârea stabileşte: - cadrul legal în vederea acordării ajutorului de stat pentru despăgubirea producătorilor de cartofi de sămânţă şi a producătorilor de cartofi de consum, afectaţi de organismele de carantină Clavibacter michiganensis ssp. sepedonicus (putregaiul inelar al tuberculilor de cartofi) şi/sau Ralstonia solanacearum (putregaiul brun al cartofului), care au utilizat la înfiinţarea culturii sămânţă

de cartof certificată oficial; - suma maximă anuală pe unitatea de măsură, respectiv per kg, aferentă perioadei 2010-2013, pe categorii de cartofi şi gradul de contaminare. Hotărârea va avea un impact pozitiv asupra producătorilor de cartofi afectaţi de cele două organisme de carantină, precum şi a mediului înconjurător, prin aplicarea corectă a măsurilor de control stabilite la nivelul CE pentru tuberculii declaraţi contaminaţi sau probabil contaminaţi, în vederea eradicării/împiedicării răspândirii acestor organisme de carantină.

www.agrimedia.ro

Mai 2012 15

Aproximativ 200 de persoane, majoritatea tineri fermieri, din 21 de judeţe ale ţării, alături de reprezentanţi ai Guvernului, Comisiei Europene şi ai organizaţiilor europene de profil, au participat, la data de 11 mai, la Sibiu, la întâlnirea de constituire a Federaţiei Tinerilor Fermieri din România, organizată de Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

S-a înfiinţat Federaţia Tinerilor Fermieri din România Federaţia Tinerilor Fermieri din România îşi propune să devină reprezentantul oficial al sectorului agricol tânăr şi inovator, constituind, totodată, şi factorul de dialog social instituţionalizat în relaţia cu instituţiile publice centrale, locale şi europene, astfel ca reglementările legale emise de acestea să favorizeze realizarea obiectivelor, proiectelor şi intereselor armonizate ale membrilor săi. În cadrul conferinţei, au fost dezbătute problemele importante din agricultura românească, cu accent pe întinerirea şi modernizarea agriculturii, proiectelor şi programelor interne şi europene pentru tinerii fermieri, precum şi sprijinul financiar acordat acestora. S-a ales un Consiliu Director, format din reprezentanţi ai tinerilor fermieri din 19 judeţe, preşedinte interimar pentru un an fiind ales Andrei Haschi, care este şi directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură din Harghita, iar director executiv Cleo Baltac, actualul director FNPAR. „Rolul meu ca preşedinte este să aducem, pentru început, această asociaţie în Uniunea Europeană, să aderăm la CEJA - Consiliul European al Tinerilor Fermieri şi să fim egali cu toţi fermierii din Europa”, a declarat Andrei Haschi. „Mesajul meu este punctual şi v-aş menţiona trei obiective care pot constitui 16 Mai 2012

baza activităţii viitoare a FTFR: • Asocierea - singura posibilitate de conlucrare şi comunicare cu Europa; • Asigurarea accesului tinerilor fermieri la informaţii, programe şi fonduri; • Colectarea, fundamentarea şi impunerea obiectivelor federaţiei în politica agrară internă şi europeană. În acest sens, am convingerea că dăm dovadă de angajare şi de responsabilitate în prefigurarea structurii de conducere provizorie a federaţiei, astfel încât să nu-i dezamăgim pe cei care ne-au acordat această încredere”, a declarat Cleo BALTAC. „Ne întâlnim cu foarte multe probleme, toţi cei care facem agricultură, de la tânăr la bătrân. De azi ne propunem ca într-adevăr viitorul agriculturii să intre pe făgaşul agriculturii europene prin care tinerii, viitorul, să îşi spună cuvântul, să poată să facă politici agrare europene. Scriptic, suntem în Europa, dar faptic suntem foarte departe. Dacă toate ţările europene au organizaţii de tineret puternice, care decid viitorul agriculturii, România nu are aşa ceva. Apar pe hârtie una, două, trei organizaţii făcute pe interese de grup sau personale. Ce vrem să facem împreună cu colegii din Ungaria, Polonia, să intrăm în circuitul european, să dăm puterea tinerilor agricultori să îşi creeze singuri viitorul. (...) Trebuie ajutaţi, sprijiniţi, dar nu trebuie

îndrumaţi, nu vrem să fim mentori, să le spunem pe ce drum trebuie să meargă, ci trebuie să le creăm condiţiile să se poată organiza, iar ei vor şti ce vor”, a precizat preşedintele FNPAR, Viorel Matei. Europarlamentarul Norica Nicolai a declarat, la eveniment, că va organiza, în luna octombrie, la Bruxelles, o conferinţă, la care îi va invita pe reprezentanţii noii federaţii constituite. „Fără să pretind că sunt un specialist în domeniu, din punctul de vedere al riscurilor, îmi dau seama că acestea vor fi cele care ţin de poziţia noastră economică şi socială şi printre ele riscul alimentar devine din ce în ce mai pregnant. Mă bucur de această iniţiativă, accesul dumneavoastră într-o economie din ce în ce mai competitivă nu se poate realiza decât îmrepună. (...) În urmă cu 10 zile am discutat cu comisarul european Dacian Cioloş, la Bruxelles, şi îmi spunea că trebuie să facem ceva în mod deosebit pentru România, dar lui statutul nu îi permite acest lucru. Va trebui să găsim formule pe noua politică agricolă, să vă promovăm şi să vă deschidem apetitul antreprenorial spre acest domeniu de succes. (...) Am hotărât ca în acest an să găzduiesc o conferinţă la Bruxelles pe tema politicilor agricole comune, în care conducerea voastră va fi invitată şi acolo vă veţi întâlni cu specialişti în

www.agrimedia.ro

domeniu, cu preşedintele Comisiei pentru agricultură şi, în al doilea rând, ce mai pot face este să vă ajut să vă asociaţi cu foarte multe organizaţii identice din ţările membre”, a spus europarlamentarul. "În acest moment nu pot fi ajutaţi tinerii fermieri. Încercăm un prim sistem de organizare a lor, pentru că este greu să îi identifici şi ei să găsească oportunităţi. Ceea ce se încearcă aici este o chestiune care trebuia încercată de mulţi ani. (...) Se discuta de 500-600 de participanţi, dar în sală sunt 200. Agricultura este într-o totală dezorganizare economică. Ceea ce face Ministerul Agriculturii este paralel cu ceea ce se întâmplă în agricultură, pentru simplul motiv că agricultura este sută la sută privată”, a criticat Adrian Rădulescu. Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, a transmis un mesaj video, prin care preciza: „(...) Fără tineri, nu există un viitor pentru agricultura europeană şi pentru agricultura românească. Totuşi, în ciuda instrumentelor pe care le avem în prezent, în ultimii 10 ani agricultura europeană a pierdut aproape

www.agrimedia.ro

4 milioane de fermieri! În momentul de faţă avem circa 10 milioane de fermieri în Uniunea Europeană. În România, doar unul din 10 fermieri are sub 40 de ani. (...) Din punctul meu de vedere, tinerii agricultori sunt o temă centrală a reformei Politicii Agricole Comune după 2014. De aceea, în cadrul acestei reforme, am propus un pachet de măsuri dedicat tinerilor, care încep sau preiau o activitate agricolă. Am creat un instrument nou. Subvenţia la hectar pentru un tânăr fermier până în 40 de ani va fi suplimentată cu 25% pe perioada primilor 5 ani după instalare în activitatea agricolă. Pentru statele cu ferme mici, cum este şi România, limita maximă pentru care se va primi această subvenţie suplimentară va fi de 25 de hectare. (...) Totodată, în programul de dezvoltare rurală tinerii fermieri vor avea acces la finanţări nerambursabile de până la 70.000 de euro. Prin reforma PAC, acordăm statelor membre posibilitatea de a crea subprograme în cadrul programului de dezvoltare rurală. Un astfel de subprogram ar putea fi dedicat în întregime tinerilor fermieri - care să beneficieze de mai mult sprijin financiar, la o rată de cofinanţare

mai mare, de sprijin pentru investiţii, pentru instruire, pentru dezvoltarea fermei. Acestea sunt câteva dintre propunerile pe care Comisia Europeană le-a făcut pentru tinerii agricultori în viitoarea Politică Agricolă Comună, după 2014. (...) E foarte important să rămâneţi independenţi! Nu izolaţi, dar independenţi. Indiferent de cât sprijin primiţi dintr-o parte sau alta a clasei politice - şi sper să primiţi sprijin -, rămâneţi pe picioarele voastre, cu încredere în voi. Faceţi politica tinerilor fermieri şi faceţi politica agriculturii! Veţi avea nevoie de sprijinul oamenilor politici, veţi avea nevoie de sprijinul administraţiei publice, dar mai mult decât orice aveţi nevoie de încredere în voi, în proiectele voastre şi mai ales de sprijinul societăţii. Şi pentru a avea acest sprijin din partea societăţii trebuie să fiţi în măsură să explicaţi ce înseamnă activitate agricolă în societatea rurală românească, ce înseamnă să faci agricultură în România, ce înseamnă să faci activitate agricolă în anul 2012. (...) Vă urez succes şi puteţi fi sigur că voi fi alături de voi în orice întreprindere care merge în această direcţie.”

Mai 2012 17

La sfârşitul lunii aprilie, dl Stelian Fuia, care avea în portofoliu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a declarat, cu ocazia deschiderii sediului Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Bioresurse Naturale (IBA) - Bucureşti, în cadrul căruia există şi un compartiment care priveşte calitatea produselor alimentare, faptul că laptele vândut în magazine nu este natural şi este produs în mare parte din lapte praf.

Ana MUSTĂŢEA

Vâlvă creată în jurul laptelui din magazine „Foarte mult din laptele pe care îl cumpărăm din magazin este făcut, de fapt, din lapte praf, deci nu este lapte natural. Vina o poartă probabil autorităţile, care la ora actuală ar trebui să contureze acest proces. Poate există şi un vid legislativ pe această temă”, a spus acesta. Afirmaţia ministrului Agriculturii a făcut vâlvă în rândul consumatorilor, iar autorităţile au început deja să facă tot felul de declaraţii. Preşedintele Comisiei pentru agricultură din Camera Deputaţilor, dl Adrian Rădulescu, a afirmat că ministrul Agriculturii ar trebui fie să retracteze această afirmaţie, fie să o explice, pentru că nu poate acuza întreaga industrie. „Nu poţi face o asemenea afirmaţie, chiar dacă se întâmplă un fenomen, trebuie să ştii punctual: unde, cum, cine şi cum ai constatat. De siguranţa alimentară se ocupă ANSVSA, nu Ministerul Agriculturii. Nu este nici măcar în subordinea Ministerului Agriculturii, este în subordinea primului-ministru”, a precizat dl Rădulescu. Ca răspuns la afirmaţia dlui Stelian Fuia, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), dl Radu Roatiş Cheţan, a precizat, în cadrul unei conferinţe de presă, următoarele: „Mă intrigă aceste declaraţii, 18 Mai 2012

probabil pentru că în MADR există o consiliere care nu este de cea mai bună calitate. Acea persoană sau acel grup de oameni din minister nu este cel mai bine pregătit, dacă poate să susţină astfel de declaraţii”, a spus dl Radu Roatiş. Potrivit preşedintelui ANSVSA, laptele de consum este obţinut din lapte proaspăt şi folosirea laptelui praf presupune nişte procedee tehnologice destul de costistoare pentru industrie. „Laptele de consum este obţinut din lapte proaspăt provenit de la fermele comerciale, din gospodăriile populaţiei sau din comerţul intracomunitar şi, chiar dacă ar fi obţinut din lapte praf, nu ar fi nici o problemă, deoarece laptele praf este fabricat tot din lapte natural sută la sută”, a spus dl Roatiş. Legislaţia permite ca în perioada 1 noiembrie-1 martie, când lactaţia vacilor este scăzută, să se folosească lapte praf pentru producerea produselor lactate într-o proporţie de până la 30%. Potrivit comunicatului de presă trimis de ANSVSA, la ora actuală există în România patru unităţi de procesare a laptelui crud în lapte praf, producţia totală de lapte praf obţinută de la data de 1.01.2011 până în prezent fiind de 1.680 de tone. Cu privire la declaraţia ministrului Agriculturii, dl Nicuşor Şerban,

crescător a peste 800 de vaci de lapte, susţine poziţia oficialului MADR. „Ministrul Agriculurii spune purul adevăr. Atât timp cât pe etichetă sunt scrise componentele din care este obţinut laptele, fără să fie menţionate şi procentele, cu cât participă fiecare, ce ne împiedică să credem că dacă scrie lapte praf sau lapte natural şi alte ingrediente, unul din componente să fie în proporţie de 60%? Pentru că nu ştim cât este proporţia, nici nu ştim din ce sunt obţinute produsele lactate. Noi, ca şi crescători de animale, trebuie să furnizăm fabricilor cu care avem încheiate contracte lapte care respectă anumiţi indicatori de calitate. La rândul lor, fabricile ar trebui să aibă contracte cu retailerii, pentru că nici ei nu pot să ducă în magazine orice fel de lapte. Esenţial este că până la urmă cel care decide este consumatorul, cu condiţia ca acesta să fie şi foarte bine informat”, a afirmat dl Şerban, administratorul societăţii Agroserv Măriuţa din judeţul Călăraşi. Potrivit fermierului, vânzările la dozatorul de lapte pe care îl deţine au crescut în urma afirmaţiilor făcute de ministrul Agriculturii.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 19

Philippe CROSSON, Institutul ARVALIS Franţa

Julie TOUSSAINTFERREYROLLE Institutul ARVALIS Franţa

Bolile porumbului Mai puţin răspândite, dar care necesită prevenire şi supraveghere În Franţa, porumbul este, în general, puţin expus bolilor criptogame. Această situaţie le permite producătorilor să nu recurgă la aplicarea produselor de protecţie fitosanitară în timpul perioadei de vegetaţie. Ea se explică, în esenţă, prin condiţiile climatice favorabile din timpul verii şi gestionarea reziduurilor, care o face puţin propice dezvoltării acestor boli, precum şi cultivării unor hibrizi care, în cea mai mare parte a lor, sunt rezistenţi la patogeni, datorită unui istoric de selecţie fără protecţie fitosanitară.

20 Mai 2012

Cu toate acestea, în funcţie de ani şi regiuni, porumbul poate face obiectul unor pagube la nivel local. În cele ce urmează, vom face o trecere în revistă a ciupercilor parazite ale porumbului, a situaţiilor de risc şi a metodelor de menţinere sub control a potenţialelor focare de infecţie.

Necrozele radiculare Aceste necroze sunt cauzate de dezvoltarea mai multor fungi patogeni - Rhizoctonia solani (Ag 2-2), Pythium arrhenomanes si/ sau Fusarium (F. Graminearum şi Fusarium din sectiunea liseola) - la nivelul rădăcinilor. Prezenţi deseori sub forma unei afecţiuni combinate, aceşti fungi au totuşi simptome diferite. Astfel, Pythium atacă mai ales radicelele şi distruge cortexul rădăcinilor, care ajunge să se desprindă foarte uşor atunci când se trage de el; Rhizoctonia determină apariţia unor necroze importante la nivelul rădăcinilor principale (necroze vizibile mai ales la rădăcinile de ancorare, care pot dispărea aproape complet), care prezintă o culoare neagră, caracteristică. Ciupercile genului Fusarium produc un putregai brun al rădăcinilor. La nivelul solei, primele simptome apar la finele acumulării rezervelor de amidon din bob.

Într-un inteval de câteva zile, frunzele se decolorează, trecând de la verde la verde-cenuşiu, apoi la roz, după care se usucă complet: planta este atunci fragilă, uşor de smuls şi foarte sensibilă la cădere, din cauza proastei stări a sistemului radicular de ancorare. Situaţiile riscante se întâlnesc mai des pe solurile nisipoase, pe suprafeţele irigate, dar şi în majoritatea monoculturilor de porumb unde aratul solului şi gestionarea irigaţiilor nu sunt realizate la nivel optim. Pentru a restrânge riscul apariţiei necrozelor radiculare, este importantă respectarea unei tehnologii agricole bune: lucrările solului şi aratul trebuie să se desfăşoare

www.agrimedia.ro

în condiţii bune, alături de o reluare a acestora pe un sol suficient zvântat. Pe lângă aceste precauţii, combaterea prin tratamente locale, pe linia semănăturii, cu Amistar, oferă o soluţie bună, în special împotriva Rhizoctoniei.

Helmintosporioza

Helmintosporioza este cauzată de Exserohilum turcicum şi este o boală foliară endemică, frecventă în Alsacia, Achitania şi pe valea râului Isère, precum şi în departamentele din vestul Franţei, din Bretania. Această boală se manifestă în mod vizibil după momentul înfloririi, prezentându-se sub forma unor necroze fusiforme mari, tipice, de formă alungită, dispuse pe direcţia nervurilor şi care pot provoca o uscare prematură a frunzelor.

www.agrimedia.ro

Pe vreme umedă, se dezvoltă nişte fructificări maro-închis, care provoacă noi contaminări. Diseminarea atmosferică a sporilor (prin câmpuri învecinate, plante-ştafetă etc.) afectează direct frunzele de la etajele superioare. Prezenţa acestor necroze diminuează activitatea fotosintetică a porumbului. În situaţiile cele mai grave, cu dezvoltare timpurie şi rapidă, pierderile de producţie medie pot ajunge la 20-50% la porumbul boabe. Pentru a se dezvolta, patogenul are nevoie de temperaturi ridicate (18-27°C) şi de o umiditate relativă importantă (peste 95%). Roua abundentă şi luminozitatea slabă sunt propice proliferării acestei boli. În condiţii climatice favorabile, intervalul dintre infecţie şi apariţia simptomelor este destul de scurt, de 5-12 zile. Cunoaşterea situaţiilor care comportă riscuri constituie elementul prealabil al aplicării unor măsuri de prevenţie adaptate. Riscul afectării la nivel de parcelă este maxim atunci când se reunesc următorii factori: • zonă cu dezvoltare endemică de helmintosporioză; • atac puternic în anul precedent; • monocultură de porumb sau proximitatea unor parcele cu precedent de porumb afectat de helmintosporioză; • proximitatea porumbarelor sau uscătoarelor. Combaterea helmintosporiozei presupune mai întâi nişte precauţii de ordin agronomic: • zdrobirea fină şi îngroparea

reziduurilor de porumb; • alegerea unor hibrizi cu sensibilitate scăzută. Indicii de rezistenţă la helmintosporioză a hibrizilor de porumb sunt difuzaţi anual în documentele „ARVALIS - CETIOM info, Résultats des variétés de maïs” şi „Choisir maïs”, pe ianuarie. O aducere la zi a acestor materiale a fost realizată în ediţiile din ianuarie 2011 şi 2012.

Helmintosporioza «punctată» Mult mai rară, helmintosporioza cauzată de Bipolaris zeicola (formă sexuată a dăunătorului Cochliobolus carbonum) se transmite prin seminţe. Din cauza acestui fapt, este uşor de recunoscut în cultură, pentru că afectează tulpini izolate, lăsând neafectate plantele vecine. Pe frunze, teci şi pănuşi apar pete ovale de culoare crem, până când ajung pe ştiulete, care se înnegreşte. Aceste necroze se unesc şi dau aspectul punctat clasic al acestei boli. Pe vreme umedă şi cu temperaturi ridicate (28-30°C), ciuperca fructifică în interiorul necrozelor (conidiofore deci purtătoare de conidii), dându-le un aspect negricios. Cu toate acestea, sporulaţia dăunătorului Bipolaris zeicola este net inferioară celei a dăunătorului Exserohilum turcicum, limitând puternic dezvoltarea bolii în ansamblul culturii. Această boală anecdotică poate fi favorizată de: • seminţele contaminate; • o monocultură de porumb în care sunt prezente reziduuri; • un climat cald şi umed.

Mai 2012 21

Celelalte helmintosporioze Mai există două specii de ciuperci care pot fi responsabile pentru această boală în cadrul culturii, însă prezenţa lor pe teritoriul francez nu a fost încă dovedită formal. Este vorba de Bipolaris maydis (formă sexuată a dăunătorului Cochliobolus heterostrophus) şi Exserohilum rostratum (formă sexuată a dăunătorului Setosphaeria rostrata). Simptomele generate de aceste două specii sunt apropiate, determinând apariţia unor mici necroze alungite, la nivelul limbului (de circa 1-2 cm lungime pe 0,5 cm lăţime), având uneori o margine de culoare mai închisă, maro-violacee. Arvalis, institutul sectorului vegetal, investighează actualmente posibilitatea prezenţei acestor fungi patogeni pe teritoriul Franţei.

Rugina porumbului Ca multe alte specii de plante, porumbul are şi el rugina lui - Puccinia sorghi însoţită de simptomele tipice. Această boală este dăunătoare pentru hibrizii de porumb doar în cazuri excepţionale. În producţia de seminţe, ea poate implica un tratament de protecţie fungicidă. Boala este prezentă în principal în zonele sudice ale Franţei, însă din cauza

22 Mai 2012

t temperaturilor t il ridicate idi t îînregistrate i t t în î ultimii ani în această ţară, boala s-a extins pe întreg teritoriul acesteia. Pustulele caracteristice, maro-portocalii, sunt dispersate pe frunzele, tulpinile şi pănuşile expuse luminii. Ele evoluează treptat spre un colorit negru, cu aspect crustos, care corespunde, practic, producţiei de spori rezultaţi în urma reproducţiei sexuate a acestei ciuperci (teleutospori). Boala apare adesea în stadii târzii ale porumbului, după înflorire, fiind favorizată de temperaturile blânde, de 16-25°C, şi de nivelul de umiditate ridicat (şase ore de umiditate sunt suficiente pentru

germinaţia sporilor pe suprafaţa frunzei). În 2011, pe fondul unui climat propice, boala a fost constatată frecvent, având simptome mai discrete uneori (necroze în jurul unor pustule neieşite). Este probabil ca planta să-şi fi declanşat un sistem de apărare. Sporii produşi din reziduurile de cultură sunt răspândiţi în atmosferă imediat ce condiţiile climatice favorizează acest lucru. Ciclul biologic al ruginei porumbului este foarte scurt (sporulaţia durează 7 zile după infectare), ceea ce permite realizarea mai multor cicluri pe parcursul perioadei de vegetaţie a porumbului. Îngroparea reziduurilor de cultură este necesară pentru a limita potenţialul de infecţie. S-au constatat diferenţe de manifestare a simptomelor între hibrizi, dar frecvenţa slabă a bolii şi efectul dăunător sesizat asupra hibrizilor nu au justificat până acum selectarea şi evaluarea specifică a gradului de toleranţă, ştiut fiind că, în cazul simptomelor, comparaţiile de producţie medie între hibrizi în cadrul testelor pe hibrizi iau în considerare şi acest efect.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 23

În zonele de stepă din România, insuficienţa apei este factorul care limitează producţia. De aceea, prin lucrările solului, fără a pierde din vedere rolul lor multilateral, trebuie să se urmărească înmagazinarea unei cantităţi cât mai mari de apă în orizonturile active ale solului şi păstrarea ei pentru plantele cultivate.

Păstrarea apei în sol prin lucrări şi alte metode agrotehnice Chiar în zonele de stepă, când se va aplica irigarea pe suprafeţe mari, va fi necesar să se înmagazineze şi să se păstreze în întregime apa provenită din precipitaţii. Înmagazinarea şi păstrarea în sol a unui singur milimetru de precipitaţii înseamnă o economie la hectar de 10 metri cubi de apă de irigaţie. Apa din precipitaţii este curată, aproape la fel de curată ca apa distilată, pe când apa de irigaţii conţine o cantitate de săruri, este adevărat mică, dar suficientă ca după o perioadă îndelungată de irigaţie să provoace sărăturarea solului. Imediat ce s-a recoltat planta premergătoare, se aplică lucrarea solului după regulile cunoscute. Grâul urmează după leguminoase timpurii: mazăre, linte, borceaguri, dar şi după alte plante care se recoltează devreme, ca: rapiţa, inul pentru ulei. După recoltarea acestor plante, dacă solul este în bună stare de umiditate, trebuie făcută arătura de vară cât mai devreme posibil. După arătura principală de vară, solul se menţine curat şi afânat. Înainte de semănat se face o lucrare cu grapa cu discuri sau combinatorul, la adâncimea la care se introduc seminţele. S-a constatat că aratul din vară la 20 cm, executat imediat după recoltarea plantelor premergătoare timpurii, a reuşit, fără 24 Mai 2012

aplicarea îngrăşămintelor, să sporească recolta de grâu cu 24-30%, faţă de varianta martor cu arătură în toamnă. Când se aplică îngrăşămintele chimice sau organice, efectul arăturilor de vară se micşorează. Când grâul de toamnă se seamănă după porumb sau alte prăşitoare târzii, se va ara la adâncimea la care nu se scot bulgări mari care să impiedice semănatul uniform. Când stratul de sol arabil este suficient de umed, se va face aratul până la 20-25 cm, ca să se îngroape toate resturile vegetale. Pentru îngroparea totală şi uniformă a resturilor vegetale este necesar, în unele cazuri, ca, înainte de arat, să se facă o lucrare cu grapa cu discuri. Dacă stratul de sol arabil este uscat, atunci se va face aratul la adâncime mai mică sau, în cel mai rău caz, se poate face o dublă discuire. Este absolut necesar în toate împrejurările ca grâul să se semene într-un strat de sol bine mărunţit. Nu este permis să se semene într-un strat de sol bulgăros. Plantele care se seamănă primăvara pot urma după premergătoare timpurii sau după premergătoare târzii. După premergătoare timpurii, aşa cum sunt cerealele păioase, se face numai o arătură de vară, la 20 cm adâncime. Se poate face o discuire sau o arătură de vară şi la adâncime mai mică, după care,

în toamnă, în funcţie de posibilităţile materiale şi financiare, se poate executa o arătură la 25-28 cm adâncime. Lucrările de primăvară dinaintea semănatului se fac la adâncime mică. După topirea zăpezii în primăvară, de îndată ce se poate ieşi pe teren, se nivelează şi se afânează suprafaţa solului cu grapa cu colţi, pentru a micşora evaporaţia apei. După această lucrare, urmează lucrările specifice fiecărei culturi. Pentru semănăturile de primăvară mai timpurii, cum ar fi: mazărea, lintea, floarea-soarelui etc., solul se lucrează direct cu combinatorul sau grapa cu discuri, la adâncimea la care se îngroapă seminţele, şi apoi se grapează, pentru nivelarea terenului. Pentru plantele care se seamănă târziu, cum sunt: porumbul, fasolea, bumbacul etc., solul se menţine curat şi afânat până la data semănatului. În acest scop, se lucrează cu grapa cu colţi reglabili imediat ce se poate intra cu utilajele agricole, apoi solul se menţine curat de buruieni prin lucrarea cu grapa cu discuri. Ultima lucrare se face cu grapa cu discuri în ajunul semănatului, la adâncimea la care trebuie îngropate seminţele. Deseori, în zonele de stepă din România, pe suprafeţele unde s-au aplicat an de

www.agrimedia.ro

Mai 2012 25

an cele mai potrivite măsuri agrotehnice. Ogoarele de toamnă apar primăvara cu stratul de sol de la suprafaţă afânat şi fără buruieni. În acest caz, se poate face semănatul direct, fără o lucrare prealabilă, seminţele ajungând într-un strat de sol cu acelaşi conţinut de umiditate şi răsărirea este uniformă. Astfel, semănatul se va face cu maşini şi utilaje agricole de ultimă generaţie, care execută mai multe lucrări agricole printr-o singură trecere. Nu este bine să se are solul primăvara. Când totuşi nu s-au putut face lucrările de vară şi de toamnă arătate mai sus şi este necesar a se ara primăvara, atunci arătura se face cât mai timpuriu, când stratul de sol arabil este zvântat, se tăvălugeşte, se grăpează şi se seamănă plantele din epoca I. Sistemul de lucrări recomandat pentru stepa de sud-est şi sud este valabil şi pentru stepa din vestul României. Lacoviştile, care ocupă o suprafaţă mare în stepa de vest, au câteva particularităţi de care trebuie să se ţină seama când se fac lucrările de pregătire a solului pentru semănat. Lacoviştile sunt soluri grele, argiloase, cu permeabilitate mică şi eroziune mare. Ele nu se pot lucra decât în stare optimă de umiditate şi această stare durează foarte puţin timp. Arătura principală executată la un conţinut optim de umiditate trebuie să fie mai adâncă, pentru a îmbunătăţi condiţiile de aeraţie şi de permeabilitate şi a da posibilitatea microorganismelor să descompună o cantitate mai mare de materie organică. Aratul solului pe lacovişti necesită tractoare de mare capacitate. Pe lacovişti, pentru semănăturile de primăvară, cea mai bună metodă de lucrare a solului s-a dovedit următoarea: arătură adâncă de vară, la 20-25 cm, arătură superficială de toamnă la 18-20 cm, iar primăvara, până în preajma semănatului, se lucrează cu ajutorul cultivatorului sau combinatorului.

Victor VĂTĂMANU

Alte măsuri agrotehnice Semănatul trebuie făcut la începutul epocii favorabile fiecărei plante şi la adâncimea corespunzătoare. În acest fel, răsărirea este uniformă, plantele îşi încheie ciclurile de dezvoltare înainte de seceta de vară. Epoca optimă pentru semănatul grâului de toamnă este în jurul datei de 1-10 octombrie (ca dată medie pe ţară). Soiurile noi de grâu create în cadrul Institutului Naţional de la Fundulea şi celelalte Staţiuni de Cercetare şi Dezvoltare 26 Mai 2012

Agricolă se deosebesc de soiurile mai vechi prin faptul că perioada optimă în care se pot semăna este mai scurtă. Trebuie acordată toată atenţia epocii optime de semănat, altfel se înregistrează pierderi mari de recoltă. Recoltele de grâu scad fie că se seamănă mai devreme decât epoca optimă, fie că se seamănă mai târziu decât 1 noiembrie. În anii secetoşi, diferenţele de producţie la semănăturile făcute în epoca optimă, faţă de semănăturile efectuate în afara perioadei optime de semănat, au fost mai mari decât în anii cu condiţii climatice normale. Orzul de toamnă şi rapiţa de toamnă se seamănă mai devreme, în jurul datei de 10-15 septembrie. Rapiţa trebuie să se semene într-un strat bine mărunţit. Ea trebuie să răsară curând după semănat, să crească în toamnă, ca să poată rezista la temperaturile scăzute din timpul iernii. Semănăturile de primăvară se fac cât mai devreme posibil pentru plantele din prima epocă, în ultimii ani, în funcţie de intensitatea iernii, semănatul s-a efectuat chiar în luna februarie. Întârzierea semănatului plantelor din prima epocă cu 10 zile produce o scădere de recoltă de circa 10-20%. Trebuie alese soiurile şi hibrizii cei mai timpurii la fiecare plantă. Hibrizii dubli de porumb mai timpurii se vor semăna mai des, scăderile de recoltă din cauza perioadei de vegeţaţie mai scurte vor fi compensate de o desime mai mare. Sămânţa trebuie îngropată adânc, şi anume la adâncimea maximă pentru fiecare specie, pentru ca să răsară curând după semănat, cu umiditate din sol, care este sigură, şi nu cu cea din precipitaţii, care vine deseori prea târziu, şi pentru ca la cerealele păioase nodul de înfrăţire să fie bine acoperit cu un strat de sol, spre a fi ferit de ger. Numărul de plante la unitatea de suprafaţă are o importanţă deosebită în zona stepei pentru toate plantele cultivate. Un număr prea mare de plante la o rezervă de apă mică aduce serioase scăderi cantitative şi

calitative de recoltă. Un număr mai mic de plante la unitatea de suprafaţă nu valorifică în întregime lumina, rezerva de apă şi de hrană. Şi în acest caz se obţin recolte mici. Pentru grâul de toamnă, are însemnătate şi capacitatea de înfrăţire a soiului cultivat. Pentru soiurile cu înfrăţire mai puternică, se recomandă să se semene 450-500 de boabe la metrul pătrat, iar pentru soiurile mai puţin rezistente la ger, cu o înfrăţire mai slabă, se recomandă să se semene 500-550 boabe la metrul pătrat. Pentru porumb, este o corelaţie pozitivă între densitatea lanului şi rezerva de apă din sol existentă în momentul semănatului. Când solul este umezit pe o adâncime de 1 metru şi chiar mai mult, se va putea semăna în aşa fel încât să se recolteze 40-45.000 de plante la hectar pentru hibrizii semitardivi. Când în momentul semănatului stratul de sol este umezit pe o adâncime mai mică de 1 metru, se va semăna în aşa fel încât să se recolteze 38-40.000 plante la hectar. Grăpatul porumbului înainte de răsărire şi după răsărire sau lucrarea cu sapa rotativă, când planta are 3-4 frunze, este o măsură utilă pentru distrugerea buruienilor şi micşorarea evaporaţiei, deci pentru păstrarea apei în sol. De asemenea, trebuie distruse buruienile care consumă mari cantităţi de apă din rezerva solului. Lupta contra buruienilor este lupta pentru apă în regiunile de stepă din România. Lucrările solului şi erbicidele trebuie aplicate în aşa fel încât să realizeze distrugerea radicală a buruienilor. Când porumbul este planta premergătoare pentru grâu, se fac cel puţin de două praşile, progresive ca adâncime. În acest caz, pot exista puţine rădăcini ale porumbului care pot fi afectate, dar care se refac datorită creşterii puternice a sistemului radicular. Acoperirea suprafeţei solului cu paie, pleavă, mraniţă sau chiar cu gunoi de grajd bine fermentat este recomandabilă, mai ales la unele culturi, care cer un mediu umed şi răcoros, cum este cartoful cultivat pe suprafeţe mici. Prin acoperirea suprafeţei solului cu resturi vegetale s-au obţinut recolte bune de cartofi în stepa sudică, unde condiţiile climatice nu sunt proprii pentru această plantă, din cauza temperaturilor ridicate din sol şi a umidităţii scăzute.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 27

Potasiul este foarte răspândit în natură. Este un element la fel de important, pentru nutriţia plantelor, ca şi azotul şi fosforul. Potasiul este prezent în roci, în sol, în apele râurilor, lacurilor, mărilor şi oceanelor, în ţesuturile organismelor vegetale şi animale. Rolul lui fiziologic pentru organismele vegetale este mult mai mare decât pentru organismele animale.

Avem nevoie de îngrăşăminte cu potasiu? Prin faptul că răspândirea potasiului atât sub formă asimilabilă, cât şi totală - diferă mult faţă de cea a azotului şi fosforului, şi condiţiile aplicării îngrăşămintelor cu potasiu sunt diferite. Cu mult timp înainte, agricultorii au ştiu că prin folosirea cenuşii (care conţine o însemnată cantitate de potasiu) se pot spori recoltele culturilor agricole. Însă în acele timpuri cenuşa nu era folosită exclusiv ca îngrăşământ, ci mai avea şi alte întrebuinţări (industria sticlei, a ceramicii, în pirotehnie etc.). Folosirea cenuşii în diferite ramuri industriale a făcut ca în secolul al XVII-lea (1608), în America (Virginia, Jamestown) să ia fiinţă întreprinderi care produceau pentru comercializare cenuşă din lemnul pădurilor defrişate. În acelaşi timp, Anglia dezvoltase în coloniile sale întreprinderi care cumpărau cenuşa de lemn pentru extragerea potasiului sub formă de carbonat de potasiu, clorură de potasiu, sulfat de potasiu, împreună cu compuşi de fosfor, magneziu etc. Cenuşa era folosită mai ales în industria ceramicii, de unde şi numele potasiului (pott-asche = cenuşă pentru oale). În scoarţa terestră, conţinutul total în potasiu este, în medie, de 2,6%. Potasiul reprezintă 1,1% din numărul total al atomilor scoaţei terestre. Aceasta înseamnă 28 Mai 2012

că el este mult mai răspândit în scoarţa terestră (şi în stratul arabil), şi anume: de aproximativ 32 de ori mai mult decât fosforul şi de 260 de ori mai mult ca azotul. Potasiul din sol are ca origine rocile pe care s-a format solul, cum sunt, de exemplu, rocile magmatice - granitul, grandioritul, dioritul, gnaisul, gabroul etc. - şi diferitele minerale care se găsesc în alte roci, ca: leucit, ortoză, mică, illit, glauconit, vermiculită etc. Partea din potasiu ce revine din materia organică din sol este mică; de exemplu, la un conţinut de 3 tone de microorganisme socotite în substanţă uscată revin, prin circuitul biologic anual, numai 30-60 kg/ha oxid de potasiu. Prin procesul de dezagregare, alterare chimică şi acţiunea plantelor, cu şi fără clorofilă, potasiul este scos treptat din silicaţii complecşi în care se află. Din acesta, o parte este uşor accesibil plantelor, iar cea mai mare parte rămâne sub forme greu asimilabile de către plante. Solurile formate pe roci magmatice au conţinutul cel mai ridicat în potasiu. Conţinutul cel mai mic în potasiu îl au solurile nisipoase, formate pe roci silicioase şi apoi solurile turboase. Conţinutul total în potasiu al principalelor tipuri de sol din ţara noastră variază în stratul

arabil, în medie, între 1,5 şi 2,5%, în potasiu solubil între 0,3 şi 0,9%, iar în potasiu schimbabil, între 0,01 şi 0,08%. În general, solurile din zonele de stepă sunt mai bogate în potasiu decât cele din zonele umede, unde, datorită proceselor de solificare, s-au produs o transformare şi levigare mai intense a silicaţilor. În solurile nisipoase, conţinutul total în potasiu este, de obicei, mai mic, fiind cuprins între 0,2 şi 0,3%. Cel mai mic conţinut în potasiu îl au solurile turboase, unde cantitatea de potasiu total poate să scadă la 0,05-0,15%. Pe adâncimea de 1 metru, conţinutul în potasiu total variază între 220 şi 445 tone la hectar. În cadrul aceluiaşi tip de sol, există o strânsă legătură între alcătuirea granulometrică şi conţinutul de potasiu. Cu cât solurile au o textură mai argiloasă, cu atât conţinutul în potasiu al solului este mai ridicat. Particulele cu diametrul mai mare de 0,01 mm conţin, de obicei, dintre mineralele cu potasiu, mai mult feldspat, care constitue o sursă mai greu accesibilă plantelor. În cazul particulelor de sol cu diametrul sub 0,01 mm se găseşte - dintre mineralele cu potasiu - mai multă mică, care, faţă de alte minerale, constituie o sursă de potasiu uşor accesibilă plantelor. În cazul particulelor de argilă cu diametrul

www.agrimedia.ro

Mai 2012 29

Victor VĂTĂMANU

sub 0,002 mm, potasiul schimbabil se găseşte, în medie, la suprafaţa particulelor în proporţie de 2,5%, iar în reţeaua cristalină, de doar 1,0%. Dacă se analizează conţinutul solurilor în potasiu, pe profil, se constată că acesta nu suferă fluctuaţii, ci rămâne oarecum între limite apropiate. Compuşii potasiului din sol, după solubilitatea lor şi accesibilitatea pentru plante, se pot grupa astfel: potasiu schimbabil (adsorbit); potasiu solubil în apă; potasiu solubil în acizi; potasiu insolubil, care intră în compoziţia silicaţilor complecşi. În afară de unii compuşi ai potasiului cu acizii organici, se poate considera că în sol potasiul se află în cea mai mare parte (peste 90%) sub formă minerală. Pentru plante prezintă importanţă mai ales formele solubile în apă, ca azotatul de potasiu, fosfatul de potasiu, sulfatul de potasiu, carbonatul de potasiu, clorura de potasiu, precum şi săruri cu diferiţi acizi organici, uşor solubile în apă. De asemenea, potasiul schimbabil, care a fost absorbit din soluţia solului în complexul coloidal, constituie o sursă de aprovizionare a plantelor cu acest cation. Conţinutul solurilor în potasiu uşor schimbabil nu este prea mare; el este cuprins, în medie, între 12 şi 76 mg la 100 g sol (360-2.280 kg/ha însă uneori limita inferioară atinge 5 mg la 100 g sol, iar cea superioară, 150 mg la 100 g sol (150 la 4.500 kg/ha). Aceasta înseamnă că, din totalul potasiului din sol, numai o cantitate mică trece în soluţia solului şi se află la dispoziţia plantelor. Cu tot conţinutul ridicat al solurilor în potasiu total (45-75 t/haoxid de potasiu), de multe ori plantele duc lipsa acestui element şi aplicarea îngrăşămintelor potasice ridică simţitor producţia întrucât, de regulă, numai 1-2% din potasiul total este asimilabil pentru plante. Nu trebuie considerat că potasiul din silicaţii complecşi este complet inaccesibil plantelor; acesta, în raport cu reacţia mediului - prezenţa în soluţia solului a altor cationi şi gradul de saturaţie a soluţiei solului cu potasiu - trece din silicaţii complecşi în mod permanent în soluţia solului. Acest lucru este confirmat şi de faptul că, de multe ori, plantele ridică din sol cantităţi mai mari de potasiu decât arată analizele de sol/plantă. În sol, potasiul schimbabil, în urma hidrolizei silicaţilor, se reînoieşte în mod permanent. Plantele pot folosi într-o măsură oarecare şi potasiul aflat în stare neschimbabilă, cu toate că uneori potasiul aflat sub formă 30 Mai 2012

h b b l este în cantitate mică, totuşi, schimbabilă datorită mobilizării sale pe cale fiziologică de către plante, acestea nu duc lipsă de potasiu. Această capacitate de a asimila potasiul din forma neschimbabilă este mai mare pe solurile argiloase şi argilo-lutoase. Reînnoirea rezervei de potasiu schimbabil are loc mai intens pe solurile cu textură argiloasă şi în măsură mai mică pe solurile nisipoase. În modul acesta, plantele cultivate pe terenuri argiloase sunt mai bine aprovizionate cu potasiu decât cele cultivate pe terenuri nisipoase. În anumite condiţii de umiditate şi temperatură, mai ales în cazul umezirii şi a uscării succesive a solului, poate avea loc şi fenomenul invers, de trecere a potasiului din forme uşor accesibile în forme greu accesibile. În acest caz, cu tot conţinutul ridicat al solului în potasiu, folosirea chiar de doze mici sau moderate de îngrăşăminte potasice dă sporuri însemnate de producţie. Dinamica potasiului în sol se datorează fenomenelor de natură biologică şi a celor coloido-chimice. Reînnoirea rezervelor de potasiu uşor asimilabile şi de potasiu schimbabil are loc, mai ales, în urma proceselor de dezagregare şi alterare a părţii minerale a solului. Într-o măsură mai mică, la aceste procese participă şi un grup de bacterii, cunoscute sub numele de bacterii silicate. O seamă de alte procese biologice, ca acelea de nitrificare, de oxidare a sulfului şi altele, înfluenţează indirect mobilitatea potasiului din sol. Circuitul potasiului în gospodărie mai este influenţat şi de structura culturilor, de raportul în care se găsesc diferitele grupe de plante din asolament. Trebuie spus însă că diferitele grupe de plante nu absorb potasiul din sol în aceeaşi măsură. Unii autori împart plantele de cultură, din punct de vedere al nevoilor faţă de acest element, în 3 grupe - graminee, leguminoase şi oleaginoase. Din cercetările efectuate, s-a constatat că în seminţe cantitatea mai mare de potasiu este la grupa leguminoaselor, după care urmează gramineele şi apoi oleaginoasele;

în paie, conţinutul cel mai mare de oxid de potasiu se găseşte la oleaginoase, după care urmează leguminoasele şi gramineele. Dacă se compară conţinutul în cenuşă cu cel al potasiului din seminţele şi paiele de graminee şi leguminoase, se constată că cea mai mare cantitate de potasiu se găseşte în paie şi nu în seminţe, întrucât cantitatea de cenuşă din paie este, faţă de cea din seminţe, cu 90% mai mare la graminee şi cu 40% la leguminoase. Deoarece raportul dintre paie şi boabe este, de obicei, în favoarea paielor, înseamnă că, datorită cantităţii mai mari de paie, acestea conţin, în mod absolut, o cantitate mai mare de potasiu. În acelaşi timp, dacă ţinem seama că paiele sunt folosite în mare măsură în alimentaţia animalelor, iar cele de graminee se utilizează şi ca aşternut în grajd, înseamnă că, din potasiul extras o dată cu recolta, cea mai mare parte se întoarce în sol o dată cu gunoiul de grajd. Ca vegetaţie spontană indicatoare de soluri bogate în potasiu, avem următoarele plante: Papaver somniferum (mac); Trifolium pratense (trifoi); Arthemisia absinthium (pelin); Centaurea nigra (peşmă); Fumaria officinalis (fumăriţă); Althaea officinalis (nalbă mare); Solanum nigrum (zârnă); Arum maculatum (rodul pământului) şi genul Hieracium. În cazul când în alimentaţia animalelor se întrebuinţează fânul provenit din fâneţe naturale, întreg potasiul care intră în gospodărie pe această cale nu face decât să îmbunătăţească circuitul acestui element în gospodăria agricolă. În această privinţă, cercetările au arătat că o suprafaţă de 8% din teritoriul unei gospodării ocupată cu fâneţe naturale, al cărei fân se foloseşte pentru hrana animalelor, este suficientă pentru a satisface bilanţul potasiului din gospodărie. Atunci când în gospodărie se utilizează ca mijloc de ridicare a producţiei gunoiul de grajd, în zona solurilor de tipul cernoziomurilor, bilanţul potasiului este satisfăcut, în cea mai mare parte, pe această cale. Pe solurile podzolice sau nisipoase, mai ales atunci când se cultivă plante care sunt mari consumatoare de potasiu, cum sunt cartoful sau rădăcinoasele, bilanţul potasiului nu poate fi satisfăcut numai pe această cale şi este necesar să se introducă şi îngrăşăminte potasice.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 31

Reducerea secetei în zonele vulnerabile din Bazinul Mureş Suprafeţele agricole din România sunt cel mai frecvent afectate de secetă (circa 7 milioane de hectare), eroziune prin apă şi alunecări de teren (circa 6,4 milioane de hectare), exces temporar de apă (circa 4 milioane de hectare), compactare (circa 2,8 milioane de hectare) etc. De remarcat este faptul că seceta reprezintă factorul limitativ în cultura plantelor pe cea mai mare suprafaţă. Zona supusă deşertificării, caracterizată prin climat arid, semiarid sau subumeduscat, reprezintă circa 30% din suprafaţa totală a României, fiind, în general, amplasată în Dobrogea, Moldova, sudul Câmpiei Române şi Campia de Vest. Prin interacţiunile sale complexe şi consecinţele pe plan social, economic şi politic, secetă şi deşertificare, precum şi celelalte procese de degradare a solurilor, constituie probleme de mediu ce implică analize la nivel mondial şi regional, în scopul stabilirii unor măsuri comune de prevenire şi combatere pe plan local, naţional, regional şi global. Frecvenţa anilor secetoşi a crescut continuu în România, de la 33%, în 32 Mai 2012

perioada anilor 1942-1953, până la 80%, în perioada anilor 1982-1990. Pornind de la aceste date de cercetare, Administraţia Naţională de Meteorologie, în calitate de coordonator (reprezentată prin dr. Gheorghe Stăncălie şi dr. Elena Meteescu, directori executivi), împreună cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (reprezentat prin dr. Irina Calciu), Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor (reprezentat prin Corina Popescu) şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Aerospaţială - „Elie Carafoli” (reprezentat prin ing. Ion Nilă), în calitate de parteneri, au coordonat cercetările privind reducerea secetei în zonele vulnerabile din Bazinul Mureş, prin proiectul MIDMURES 07.0316/2010/582303/SUB/D 1. Acesta este un proiect-pilot privind dezvoltarea de tehnici şi metode de prevenire pentru a reduce deşertificarea în Europa. Beneficiarii proiectului au fost: autorităţile locale, reprezentate de Primăria Pecica şi Primăria Caracal, Direcţia pentru Agricultură Arad, Oficiul de Studii Pedologice şi Agrochimice Arad, Direcţia Tehnică şi Serviciul Fond Funciar Caracal, fermieri şi asociaţii agricole. Întâlnirea cu beneficiarii acestui

proiect a avut loc la data de 27 aprilie 2012, la Consiliul Judeţean Arad. Obiectivul principal al proiectului a fost acela de a testa tehnologii special concepute, metode şi practici, în scopul de a reduce efectul fenomenului de secetă în Bazinul Mureş. De asemenea, acest proiect a urmărit sensibilizarea populaţiei la posibilele consecinţe ale reducerii resurselor de apă şi calitatea acestora. Beneficiarii proiectului şi grupurile vizate de acestea sunt factorii decizionali locali şi regionali din domeniul mediului şi agriculturii, oameni care activează în domeniul ştiinţific şi fermierii. Perioada de derulare a proiectului

www.agrimedia.ro

manifestări se pot concretiza în: reducerea efectelor secetei, prin realizarea unui sistem de avertizare timpurie şi soluţii tehnologice pentru autorităţile locale şi fermieri; accesul autorităţilor şi fermierilor la informaţie, pentru a şti cum să crească eficienţa utilizării apei în agricultură şi măsurile tehnologice de adaptare a culturilor pentru a face faţă secetei şi deficitului de apă şi pentru îmbunătăţirea planificării utilizării terenurilor; fermierii să aibă acces la informaţiile despre costuri şi beneficii şi să ştie cum să aplice superabsorbanţi care reţin apa în sol; fermierii să aibă cunoştinţe privind costurile şi beneficiile, dar şi impactul asupra resurselor de apă, utilizând tehnologii de energie regenerabilă (vânt) la scară mică, pentru aplicarea eficientă a irigaţiilor în condiţii de secetă severă; aplicarea bunelor practici pentru o mai bună gestionare a resurselor de apă şi o planificare durabilă sunt puse la dispoziţia autorităţilor la nivel naţional pentru a fi utilizate şi în alte zone (bazine hidrografice) afectate de secetă şi deficit de apă. În cadrul întâlnirilor au fost prezentate două lucrări remarcabile, de mare valoare ştiinţifică, şi anume: „Ghidul de bune practici pentru prevenirea secetei şi a lipsei apei în Bazinul Mureş” şi „Managementul durabil al resurselor de sol sub influenţa presiunilor antropice”, sub forma unui „Cod pentru bune practici de fermă”. Prezentarea proiectului MIDMURES, alături de imaginile satelitare şi de explicaţiile extrem de documentate ale prezentatorilor, au făcut ca discuţiile purtate privind comunicările prezentate să depăşească tema întâlnirii, problemele ridicate fiind probleme generale ale agriculturii europene. De mare interes din partea participanţilor s-a bucurat proiectarea unui buletin agrometeorologic specializat, în cazul nostru pentru zona Pecica. Cu multă atenţie au fost ascultate problemele agricole abordate, respectiv: „Managementul culturilor şi al solurilor” şi „Managementul apei”. De asemenea, prezentarea superabsorbantului pentru reţinerea apei în sol a incitat la discuţii deosebit de benefice pentru aplicarea în agricultură. Zeba „Farm” este un amendament de sol care are rolul de a sigura cantitatea optimă de apă în timpul germinării seminţelor, a răsăririi şi pe întreaga perioadă de creştere a culturilor; Zeba „Farm” este un superabsorbant derivat din amidonul de porumb, este solid, sub formă de granule; Zeba „Farm” nu este toxic şi este total biodegradabil, având efecte

pozitive asupra activităţii microorganismelor din sol; estimările arată că, în cazul tratării cu superabsorbantul Zeba, evapotranspiraţia poate atinge o creştere de până la 25%, deci un control mai bun în perioadele secetoase. În perioadele cu precipitaţii, care depăşesc media anuală, superabsorbantul nu are efect. În cadrul vizitei din câmp, a fost prezentat ghidul de bună practică - energie eoliană pentru ferme şi instalaţia REOL - energie eoliană pentru ferme. INCAS a contribuit la realizarea proiectului MIDMURES prin fabricarea, instalarea şi punerea în funcţiune a unei instalaţii eoliene REOL, capabilă să producă energie electrică şi să extragă apa pentru situaţiile de deşertificare avansată. Fermierii, beneficiari ai energiei eoliene, pot folosi puterea vântului pentru a furniza energie fermelor proprii sau pot deveni ei înşişi producători de energie electrică. Avantajele unui fermier care valorifică o asemenea instalaţie sunt: instalaţiile eoliene sunt silenţioase, nu afectează mediul; se produce o energie ecologică; economii şi avantaje financiare; scăderea poluării şi a emisiilor de substanţe nocive provenite din arderea combustibililor fosili; sursă suplimentară de energie pentru locaţiile izolate; terenurile pe care sunt amplasate instalaţiile pot fi utilizate în continuare pentru agricultură. În ceea ce priveşte evaluarea resurselor de ape subterane, amintim că diminuarea acumulării apei din precipitaţii din cauza unei succesiunii de ani secetoşi, în contextul modificării climatului, împreună cu exploatarea în exces sunt principalii factori care pot influenţa nivelul apelor subterane şi deci reducerea resursei de apă subterană. Seceta poate avea efecte la scară extinsă asupra acviferului, dar trebuie avut în vedere riscul supraexploatării atunci când se construiesc noi puţuri pentru irigaţii. Utilizarea excesivă a acviferului de suprafaţă pentru irigaţii are efecte mai mari asupra nivelului piezometric decât ar avea o succesiune de ani secetoşi. În linii mari, manifestarea desfăşurată la Arad şi Pecica a fost un succes deplin, atât din punct de vedere al manifestării ştiinţifice, cât şi din punct de vedere al beneficiilor puse la dispoziţia fermierilor de către partenerii priectului MIDMURES.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html Mai 2012 33

Victor VĂTĂMANU

MIDMURES a fost ianuarie 2011-mai 2012. Principalele obiective ale proiectului au fost: conservarea apei pluviale şi a apelor de suprafaţă; forme alternative de irigare; bune practici pentru prevenirea secetei şi a lipsei apei în Bazinul Mureş. Zona de studiu a cuprins regiunea agricolă din jurul oraşului Pecica, în subbazinele Ier şi Crac şi în Bazinul Inferior al râului Mureş. Altitudinea medie în zona de studiu a fost cuprinsă între 100 şi 170 m, cu o pantă mai mică de 10 grade. În cadrul întâlnirii amintite anterior, s-a prezentat o serie de comunicări ştiinţifice, precum: Programul-Cadru al Comisiei Europene/Direcţia Generală de Mediu; „Stoparea deşertificării în Europa” Proiectul MIDMURES, prezentat de dr. Gheorghe Stăncălie, director executiv al ANM Bucureşti; Impactul fenomenului de secetă pedologică în România, cu referire specială la zona agricolă Banat-Crişana, prezentat de dr. Elena Mateescu, director executiv al ANM Bucuresti; Caracteristici hidrogeologice specifice pentru bazinul Mureş - zona Pecica, în contextul lipsei apei şi a prezenţei secetei, prezentat de dl Dumitru Neagu; Ghidul de bune practici pentru prevenirea lipsei apei şi a prezenţei secetei în Bazinul Mureş, prezentat de dr. Gheorghe Stăncălie şi dr. Elena Mateescu; Utilizarea materialelor superabsorbante pentru conservarea apei în sol în condiţii de secetă, prezentat de dr. Cătălin Simota şi dr. Irina Calciu; REOL - Energie eoliană pentru ferme, prezentat de ing. Ion Nilă şi ing. Radu Bogăteanu; Utilizarea rezultatelor proiectului MIDMURES în alte bazine hidrografice, prezentat de dr. Victor Viorel Vătămanu. Manifestarea s-a încheiat cu o vizită pe teren, deosebit de interesantă, în zona Pecica. Cele mai importante rezultate ale acestei

34 Mai 2012

www.agrimedia.ro

Mai 2012 35

Compania americană Pioneer deţine în statul Iowa un impresionant centru de cercetare destinat nutriţiei animale. Aici, mai multe tipuri de furaje sunt tratate cu diverşi inoculanţi pentru a se studia efectul lor asupra calităţii silozului şi a performanţelor vacilor de lapte. Pioneer este singura firmă producătoare de seminţe din lume care produce inoculanţi pentru siloz, fiind prezentă pe această piaţă încă din anul 1977. Totodată, Pioneer a dezvoltat şi metode de aplicare a inoculanţilor în masa furajeră.

Importanţa digestibilităţii fibrelor şi a amidonului din furaje La mijlocul lunii martie, cu ocazia lansării conceptului de nutriţie animală Pioneer pe piaţa autohtonă, dl Bill Mahanna, director ştiinţific în nutriţie animală al companiei, a împărtăşit din cercetările aprofundate realizate de Pioneer în acest domeniu. Programul de cercetare al companiei urmăreşte atât ameliorarea unor varietăţi de plante, pentru realizarea de producţii agricole ridicate pe unitatea de suprafaţă, cât şi obţinerea unor cantităţi mari de lapte în fermele specializate. Microbiologii firmei au descoperit că pentru fiecare tip de furaj în parte este nevoie de o anumită bacterie pentru a favoriza digestibilitatea silozului. Aşadar, Pioneer a dezvoltat inoculanţi pentru diferite culturi, precum porumbul furajer şi lucerna. Nutriţionistul american a atras atenţia asupra faptului că pe piaţă există produse ieftine, care se recomandă să fie aplicate mai multor culturi, însă această abordare nu este una tocmai corectă, deoarece culturile diferă între ele, aşa cum bacteriile diferă din punct de vedere genetic. De asemenea, dacă inoculanţii respectivi conţin aceeaşi bacterie existentă şi în produsele Pioneer, nu înseamnă că şi tulpinile bacteriene existente în acele produse sunt identice cu cele folosite de Pioneer. 36 Mai 2012

Tulpina Lactobacillus buchneri, care se găseşte în compoziţia inoculanţilor Pioneer, a fost descoperită de către cercetătorii companiei şi perfecţionată pentru a produce enzime specifice în timpul procesului de fermentare a furajelor. Rolul acestor enzime este de a îmbunătăţi digerabilitatea fibrei în rumen. „Am dezvoltat produse bazate pe tehnologia fibrei. Am pornit din dorinţa de a îmbunătăţi digerabilitatea fibrei, de a asigura o fermentare bună a silozului şi am creat aceste produse pentru porumbul siloz, cereale şi lucernă”, a afirmat dl Bill Mahanna.

Creşterea procentului de digestibilitate a fibrelor În cadrul evenimentului, dl Mahanna a vorbit despre importanţa digestibilităţii fibrelor şi a amidonului din raţiile furajere. Potrivit acestuia, cantitatea de fibre din raţia de furaje, determinată prin analiza NDF (fibră detergent neutră), trebuie să fie între 21 şi 25%. Un alt indicator important este procentul de digestibilitate a fibrelor. „Fibra tinde să aibă un ritm de digestie foarte lent, de 3 până la 4% pe oră. În schimb, amidonul are o rată de digestibilitate de 50%, ceea ce înseamnă că în două ore acesta este asimilat de

organism. Dacă vrem să creştem producţia de lapte, este important să cunoaştem acest ritm de digestie”, a afirmat dl Mahanna. Un produs nou creat de Pioneer şi care îmbunătăţeşte procentul de digestibilitate este inoculantul 11CFT. „Ştim din cercetările efectuate că atunci când folosim 11CFT putem creşte procentul de digestibilitate cu 3,4 până la 4,6% pe oră, ceea ce înseamnă o creştere a digestibilităţii de aproape 35%. Dacă ai un ritm de digestibilitate mai rapid, înseamnă mai multă energie în furajul respectiv, iar în rumen se dezvoltă mai multe microorganisme”. „Fermierii vor să obţină o producţie de lapte cât mai mare, dar cu o raţie furajeră mai ieftină. Dacă foloseşti CFT, poţi scoate din raţie circa 0,7 kg de cereale şi 0,3 kg de supliment proteic. În momentul în care se scot aceste cantităţi, trebuie să compensezi cu porumb siloz, astfel încât animalul să primească aceeaşi cantitate de hrană. Pentru crescătorii de vaci de lapte acest lucru constituie un avantaj, întrucât cerealele şi proteinele sunt mai scumpe. În nutriţia animalelor, suntem singurii care cunoaştem metoda de introducere a unor microorganisme, a unor bacterii care să facă furajul eficient”, a susţinut dl Mahanna.

www.agrimedia.ro

Digestibilitatea amidonului din furaje În privinţa procentului optim de amidon din raţia de furaje, acesta trebuie să fie cuprins între 24 şi 26%, iar nivelul maxim de amidon ce ar trebui administrat este de până la 30%. „În urmă cu 5 ani, se depăşea destul de des proporţia de 30% de amidon în raţie. Recent, s-a realizat o anchetă şi s-a observat faptul că foarte puţini fermieri au sub 20% amidon în raţia totală şi că majoritatea au un procent al amidonului în raţie cuprins între 24 şi 26%. Acum înţelegem mai bine rolul amidonului şi, dacă vrem să facem o raţie furajeră mai ieftină, trebuie să înţelegem care este procentul de digestibilitate a amidonului”, a spus dl Mahanna. În raţiile furajere, porumbul este folosit într-o pondere mai mare. Nu se foloseşte orz sau grâu, pentru că se digeră foarte rapid în rumen, iar porumbul, pe de altă parte, are o digerabilitate mai lentă. Specialistul Pioneer a afirmat că, spre deosebire de fermierii români, care administrează o cantitate de porumb siloz mai mică animalelor, crescătorii de vaci de lapte americani folosesc un nivel mai ridicat. „Nu ar trebui să vă temeţi să daţi mai mult siloz de porumb. În România, am

www.agrimedia.ro

observat că se dau 15-16 kg de porumb pentru siloz, iar noi foarte des dăm între 25 şi 30 kg”, a susţinut dl Mahanna. Specialistul Pioneer a afirmat că fibrele se digeră numai în rumen, iar amidonul poate fi digerat şi în intestinul subţire. „Dacă vrei să previi acidoza şi consideri că ai niveluri de pH mici în rumen, atunci este mai bine să favorizezi digestia amidonului în intestinul subţire. Se poate manipula amidonul, utilizând proteina by-pass, astfel încât să ajungă la nivelul intestinului subţire. Dacă vrei să favorizezi dezvoltarea microorganismelor ruminale, care constituie metoda cea mai ieftină de a furaja o vacă, atunci amidonul trebuie digerat în rumen. Nutriţioniştii Pioneer administrează amidon de porumb umed, care este digerat rapid în rumen, şi apoi suplimentează cu amidon de porumb uscat, se adaugă boabe uscate”, a informat nutriţionistul Mahanna. „Mulţi consideră că atunci când porumbul este măcinat foarte fin este digerat mai bine în rumen, însă nu este adevărat. În momentul în care îl toci foarte fin şi ajunge în rumen se umezeşte şi îşi schimbă greutatea specifică, începând să se depună la baza rumenului şi apoi să iasă în fază lichidă. În rumen, fibra se digeră relativ lent, pe parcursul a 20 de ore, dar diluţia lichidă este mult mai rapidă. Iese din intestin mult mai rapid şi nu apucă

să treacă printr-un proces de digestie în rumen”, a precizat specialistul Pioneer. Pentru o digestibilitate bună a fibrelor, silozul de porumb se toacă la 19 mm, iar cel de fân la circa 13 cm. Unul dintre procesele care influenţează digestibilitatea amidonului este fermentaţia. „Când avem siloz fermentat, amidonul din boabele de porumb ajunge să fie din ce în ce mai digerabil. În timp, poate fi chiar şi cu 20% mai digerabil. Silozul de porumb trebuie lăsat să fermenteze două luni, pentru că atunci au loc modificări importante, iar după această perioadă, digestibilitatea amidonului în rumen începe să crească uşor, cu câte 2 procente pe lună. La porumbul siloz, această creştere se înregistrează timp de 6 luni, după care se stabilizează. În cazul porumbului umed, procentul de digestibilitate a amidonului evoluează timp de 1 an, după care se stabilizează”, a afirmat dl Mahanna. „Un al doilea factor şi cel mai important care influenţează digestibilitatea amidonului este tocătura furajului, care trebuie să fie uniformă şi să nu fie prea fină. Am văzut în România că silozul de porumb este tocat foarte fin, ceea ce nu este bine. În tocătura aceasta fină am văzut şi boabe, iar această variaţie a dimensiunii particulelor nu este bună. Există o vorbă: vaca trebuie

Mai 2012 37

Compactarea silozului

să mănânce acelaşi lucru în fiecare zi”. Bill Mahanna a vorbit despre cum a scăzut producţia de lapte cu 2 litri/animal la o fermă din America din cauza faptului că porumbul siloz era tocat prea fin. „Am trecut prin site furajul şi am ajuns de la 800 de microni la 2.200 de microni. Vizual, este greu să vezi diferenţa aceasta, însă vaca a simţit imediat şi a început să dea o producţie de lapte mai mică”, a spus dl Mahanna.

Ana MUSTĂŢEA

Momentul de recoltare a culturii În cea de-a doua parte a prezentării, dl Bill Mahanna a vorbit despre metodele de recoltare, depozitare şi furajare folosite în SUA. La cultura porumbului pentru siloz, dl Mahanna a recomandat ca momentul ales pentru recoltare să fie puţin întârziat.. „Dacă întârzii câteva zile recoltatul, poţi asigura mai mult amidon în plante. Este foarte greu pentru noi să convingem fermierii să recolteze porumbul pentru siloz mai târziu. Există şi gândirea cum că o recoltare mai târzie duce la scăderea digestibilităţii fibrei. Adevărul este că, indiferent când recoltezi, fibra nu suferă mari modificări, doar procentul de amidon. Alţi nutriţionişti spun că se poate adăuga amidon în raţie. Este adevărat, însă nu poţi compensa o digestibilitate proastă a fibrei”. Pentru a sublinia şi mai mult cele spuse mai înainte, specialistul în nutriţie animală a precizat că, pe măsură ce planta se maturizează, digestibilitatea fibrei scade puţin, dar procentul de amidon creşte. „Acest mic declin al digestibilităţii fibrei este compensat din plin de o creştere foarte bună a conţinutului de amidon. Întârzii cu 2-3 zile recoltarea, dar câştigi câteva procente la amidon şi acest lucru contează pentru echilibrul raţiei”. La cultura de lucernă, reprezentantul Pioneer a afirmat că, spre deosebire de porumb, întârzierea operaţiei de recoltare duce la pierderea proteinei brute. „La lucernă, curba este descedentă. Cu fiecare zi de întârziere a recoltării putem pierde proteina brută, conţinutul de fibră creşte, dar valoarea relativă a furajului (ERV) scade.” ERV este un coeficient care indică digestibilitatea lucernei şi poate fi determinat cu un anumit jalon. Pentru a începe recoltatul, ERV trebuie să fie pentru vacile de lapte cuprins între 170 şi 180. Nutriţionistul de la Pioneer a afirmat că în SUA suprafeţele cultivate cu porumb 38 Mai 2012

au început să crească, în detrimentul celor însămânţate cu lucernă. Lucerna este o cultură dificilă, necesită mai multă muncă la recoltare şi nu este o sursă importantă de fibră. În schimb, creşterea producţiilor de lapte în fermă se datorează porumbului pentru siloz şi nu lucernei, iar fibra de porumb este mai digestibilă decât cea de lucernă. Cu privire la cosirea lucernei, dl Bill Mahanna a spus că aceasta nu trebuie să se facă spre sfârşitul zilei, ci cât mai devreme, pentru ca planta să beneficieze de lumina solară maximă pentru a acumula zaharurile. „Dacă tai planta, nu înseamnă că ea este moartă, celulele sunt încă active şi produc zaharuri.” Există îngrijorări legate de procentul de minerale existent în fânul de lucernă şi care reduce digestibilitatea. Pentru a determina conţinutul de minerale, se ia o probă de lucernă, care se arde, iar cenuşa rezultată se analizează. În mod normal, procentul de minerale trebuie să fie cuprins 6 şi 8%. „Când analizăm probe de siloz, se constată niveluri foarte mari de minerale. Aceste impurităţi reduc digestibilitatea şi pot aduce microorganisme cu totul nedorite, ce afectează fermentaţia”, a afirmat dl Mahanna. În opinia sa, combinele sunt răspunzătoare de prezenţa acestor minerale în furaj. „Problema este că aceia care concep aceste maşini nu cunosc implicaţiile acestor impurităţi în furajare. Am discutat odată cu un inginer de la o firmă de utilaje şi l-am întrebat ce presiune de sucţiune are maşina de recoltat şi nu a ştiut să-mi răspundă.”

Pentru a verifica cât de bine se face o compactare sau o tasare a silozului, cei de la Pioneer au dezvoltat sonde termice. „Este uimitor faptul că, dacă nu faci o compactare bună, aerul poate pătrunde chiar şi la 2-3 metri spre miezul silozului. La un siloz am realizat o urmărire termosenzitivă prin cameră video şi am observat că temperatura era crescută, semn că erau prezente microorganisme aerobe care consumă zaharurile şi amidonul din furaj”, a precizat cercetătorul de la Pioneer. Factori importanţi care influenţează gradul de compactare a silozului este substanţa uscată a culturii, grosimea stratului de siloz atunci când se depozitează, masa tractorului care face tasarea silozului şi cea a fiecărei roţi. „Există o corelaţie pozitivă: dacă substanţa uscată este mare şi densitatea este mare. Densitatea nu este legată neapărat de porozitate, care înseamnă prezenţa aerului. Când depozităm silozul, încercăm să eliminăm aerul cât mai mult posibil, pentru a nu pătrunde microorganismele care să consume zaharurile. În privinţa tractoarelor folosite la tasare, acestea influenţează mai puţin densitatea decât factorii amintiţi mai înainte. În fermele din SUA, majoritatea tractoarelor au roţi duble, mai mult pentru a avea stabilitate mai mare pe siloz. Un fermier din Canada a construit o maşină cu o greutate de 5.000 kg, la un cost de 10 mii de dolari, care merge înainte şi înapoi pe siloz. Utilajul compactează foarte bine. Acest exemplu arată cât sunt dispuşi unii dintre fermieri să cheltuiască pentru a realiza o tasare bună a silozului. O recomandare făcută de nutriţionist în cadrul evenimentului a fost aceea de a avea grijă ca partea superioară a buncărului să nu fie supraîncărcată, pentru că se pot înregistra deteriorări ale silozului. La seminar, dl Bill Mahanna a prezentat diferite modele de stocare a furajelor şi a amintit faptul că la izolarea silozului se utilizează o folie de 10 ori mai puţin permeabilă oxigenului faţă de plasticul obişnuit sau cel agricol, care lasă prea mult ca aerul să pătrundă în siloz. Folia funcţionează ca o peliculă care blochează pătrunderea aerului în masa de furaj şi este foarte eficientă. Ţara de origine este Italia.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 39

Din punct de vedere al precipitaţiilor, anul acesta este unul foarte deficitar, iar producătorii agricoli vor ca tarifele de livrare a apei pentru irigaţii să fie reduse, iar infrastructura să poată fi preluată cât mai repede de către federaţiile de profil.

Ana MUSTĂŢEA

Agricultorii vor să preia infrastrucura sistemului de irigaţii Aurel Mitea, administratorul Federaţiei Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii din judeţul Călăraşi şi vicepreşedinte al Ligii Naţionale a Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii, a afirmat în cadrul interviului că birocraţia întârzie preluarea staţiilor de irigat de către fermieri. „Din federaţia pe care am înfiinţat-o fac parte cinci OUAI. Sunt aproape doi ani de când s-a constituit această federaţie şi paradoxul este că nici până acum nu am putut prelua infrastructura de irigaţii şi desecare. Încă sunt probleme deosebite la nivel de reglementare şi durează foarte mult până vom prelua această infrastructură”, a afirmat dl Mitea. Reprezentantul Ligii Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii este de părere că, prin preluarea de către agricultori a acestor structuri, se vor implementa şi proiecte finanţate din fonduri europene, cu scopul modernizării sistemelor de irigaţii. „În momentul în care putem prelua infrastuctura devenim independenţi de ANIF şi putem să ne organizăm mai bine şi să realizăm investiţii în retehnologizarea şi modernizarea staţiilor de irigaţii. Vrem să implementăm proiecte pe Măsura 125, pentru că în zona noastră, a judeţului Călăraşi, se irigă, staţia funcţionează la capacitate 40 Mai 2012

maximă în sezon şi fermierii au investit în echipamente, în rampe şi pivoţi, însă tot ce le trebuie este ca infrastructura să le aparţină”, a precizat dl Mitea. În judeţul Călăraşi, suprafaţa contractată pentru irigat este de aproape 60.000 de hectare, faţă de 1.200.000 de hectare cât se iriga în 1989. „La ora actuală probabil că vor fi doar şase societăţi agricole care vor iriga. Probleme deosebite avem cu costul energiei electrice. Avem promisiuni de la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale că această problemă va fi rezolvată şi ar fi bine pentru producătorii agricoli dacă s-ar reduce cheltuielile. Vom discuta cu ANIF despre tariful de livrare a apei, precum şi despre cel legat de costurile pentru reparaţiile la staţiile de pompare. La sfârşitul anului trecut s-a calculat un tarif de livrare a apei pentru un anumit număr de contactanţi, de fermieri, şi până la începutul lunii aprilie a.c. se înscriseseră foarte puţini. Aşadar, o să renegociem acest tarif, precum şi pe cel de reparaţii la staţiile de pompare. În zona unde desfăşor activitatea, tariful de livrare a apei este de 60 lei/1.000 mc, la treapta I de pompare, iar cel de exploatare, întreţinere şi reparaţii este de 35-40 de lei. În cazul fermierilor care irigă la treptele de pompare II şi III

costurile cu irigarea culturilor agricole sunt foarte mari”, a spus dl Mitea. Potrivit dlui Aurel Mitea, între OUAI şi Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare există neînţelegeri legate şi de administrarea staţiilor de irigaţii: „Din decembrie anul trecut şi până la 1 martie 2012, federaţiile şi organizaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii s-au implicat în paza staţiilor de pompare şi de desecare, pentru că ANIF nu a mai putut s-o asigure, deoarece agenţia a fost restructurată şi numărul de angajaţi a scăzut de la 4.500 la 1.500. Din luna martie, ANIF a angajat societăţi de pază, care au venit în paralel cu activitatea noastră de pază. În acest fel, s-au dublat costurile, iar noi nu putem renunţa la personalul nostru deoarece acesta realizează şi exploatarea staţiilor, activitate pe care societăţiile de pază angajate de ANIF nu o realizează. Probabil că ANIF doreşte acum să angajeze personal suplimentar care să facă şi exploatarea sistemelor de irigaţii”, a afirmat Aurel Mitea, vicepreşedinte al Ligii Naţionale a Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 41

Pagube apreciabile asupra legumelor depozitate sunt provocate de dăunători, în special asupra bulbiferelor (ceapă, usturoi etc.), iar dintre aceştia se evidenţiază nematodul bulbilor şi al tulpinilor, acarianul bulbilor şi dipterele, musca cepei şi a narcisei şi muştele bulbilor.

Dăunătorii legumelor depozitate Nematodul bulbilor şi al tulpinilor (Ditylenchus dipsaci Filipjev) Nematod frecvent în multe regiuni cu climat temperat, iar în Europa, mai ales în Germania şi în alte ţări din vestul continentului european. La noi în ţară este depistat atât în culturile de cereale (secară etc.), cât şi în cele de legume bulbifere (ceapă, usturoi), apoi cartofi, lalele etc. Adultul este lung de 0,95-1 mm şi gros de 20-27, cu sexe separate şi gonade foarte dezvoltate, iar larvele au 0,500,85 mm lungime şi ouăle 0,08-0,10 mm (Romaşcanu, 1985). Ciclul biologic are loc în interiorul ţesuturilor organului vegetal atacat, unde femela depune 200-500 de ouă la temperaturi de 13-18 grade Celsius. Ecloziunea larvelor se petrece după puţin timp, stadiul evoluând prin 5 vârste, prima năpârlire petrecându-se în ou. Dezvoltarea şi reproducerea speciei au loc în spaţiile intercelulare ale parenchimului ţesuturilor diferitelor organe ale gazdei (bulbi, tuberculi, tulpini etc.), unde, la anumite intervale, se succed câteva generaţii. În caz de atac puternic (plante-gazdă ofilite sau chiar uscate), nematodul pătrunde în sol, unde supravietuieşte 12-18 luni, iar în stare de anabioză chiar 2-5 ani. Longevitatea adulţilor în interiorul plantei-gazdă durează 45-73 de zile, în funcţie, mai 42 Mai 2012

ales, de temperatura mediului. În raport cu planta-gazdă, specialiştii diferenţiază rase biologice (unii chiar taxonomice Ditylenchus allii, Ditylenchus fragariae), în număr de 15-20, mai frecvente şi agresive fiind cele de pe culturile de ovăz, cartof, ceapă şi lucernă. Ditylenchus dipsaci provoacă pagube la diferite plante cultivate (agricole, legumicole etc.), fiind considerat unul dintre cei mai periculoşi nematozi dăunători. În urma atacului, plantele nu mai cresc, frunzele se decolorează şi apar distorsiuni şi malformaţii (umflături, gale etc.), ca urmare a enzimelor toxice secretate de nematozi şi a perturbărilor survenite în creşterea plantelor (la păioase, printr-o înfrăţire puternică). Atacul în câmp şi depozite asupra legumelor bulboase (ceapă, usturoi,

praz etc.) apare sub forme grave, ce conduc la pierderi apreciabile de recoltă şi chiar la compromiterea culturii, atac favorizat de materialul săditor (bulbi etc.) infestat şi cu însuşirile caracteristice (stagnare în creştere, decolorări şi distorsiuni etc.). La noi în ţară, daune mari s-au înregistrat la usturoi, ceapă, cartofi (în asociere cu Ditylenchus destructor), lucernă, căpşuni, plante floricole (narcise, zambile, lalele etc.). Combaterea se asigură prin măsuri agrotehnice, fizice şi chimice. Dintre măsurile agrotehnice se recomandă igiena culturală, asolamentul şi cultivarea de soiuri mai rezistente, iar dintre cele fizice, tratamente termice (între 43 şi 51 de grade Celsius, timp de 30 sau 60 de minute), aplicate la plantare pentru dezinfectarea

www.agrimedia.ro

Mai 2012 43

usturoiului de sămânţă, care se poate combina cu cele chimice. Măsurile chimice se transmit prin Buletinul de avertizare, emis de către Laboratorul Fitosanitar Judeţean, care indică substanţa, doza şi momentul aplicării pentru combaterea acestui dăunător.

ales cei cu talie mică, iar cei mai mari produc rădăcini secundare slabe, după ce rădăcinile principale au fost distruse din cauza atacului. Plantele cu asemenea rădăcini au frunzele îngălbenite şi răsucite. Pagube mai evidente se înregistrează în culturi infestate. Combaterea se asigură printr-o sortare a bulbilor la înmagazinare (cei atacaţi se vor arde) şi apoi prin tratamente preventive asupra bulbilor, care se cufundă în vase cu emulsii organofosforice, timp de circa 5 minute.

Acarianul bulbilor (Rhizoglyphus echinopus) Dăunător răspândit pe întreaga Terra, iar la noi în ţară constituind colonii în asociaţie cu alte specii de acarieni (Acarus siro, Tyrophagus spp etc). Adultul are corpul neted, lucios, iar cuticula cu concavităţi şi incolor, dar hipopusul este cafeniu spre brun-roşcat. Dimorfismul sexual este exprimat dimensional: masculul are 0,55-0,72 mm lungime, iar femela 0,50-1,10 mm. Specie polivoltină, evoluţia ciclului biologic depinzând mult de umiditatea relativă a mediului, cea optimă fiind de 80-90%, când durata unei generaţii este de 13-15 zile la 20-26 de grade Celsius şi de 17-27 de zile la 13,3-23,9 grade Celsius. În depozite mai reci (10 grade Celsius), durata este lentă, o generaţie eşalonânduse între 45 şi 108 zile (Zacher). Stadiul de hipopus apare de obicei în condiţii nefavorabile reproducerii, acarianul rămânând în această formă inactivă timp de 4 luni. Se menţionează însă că hipopusii apar şi în condiţii ecologice normale, mai frecvent la descendenţii din primele ouă depuse de femele. Rhizoglyphus echinopus a fost semnalat în câmp şi în depozite la numeroase plante cultivate: cartof, ceapă, usturoi, crini, zambile, gladiole etc., iar în Polonia este considerat cel mai frecvent şi periculos acarian, care atacă 18 specii de plante producătoare de droguri (Vinca minor, Berberis vulgaris, Atropa belladona, Papaver spp, etc). Păianjenul infestează atât bulbii sau tuberculii sănătoşi, cât şi pe cei atacaţi în prealabil de alţi paraziţi primari. Atacul constă în formarea unor galerii în plantă (bulb), în care se dezvoltă ciuperci sau bacterii patogene, ceea ce face inutilizabil produsul. În câmp, atacul provoacă o dezvoltare anormală a plantelor, uneori cu malformaţii ce le fac necomercializabile. Combaterea generală a acarienilor dăunători în depozite se bazează mai ales pe măsuri preventive şi tratamente chimice şi apoi pe metode fizice şi biologice. Principala măsură preventivă 44 Mai 2012

constă în aplicarea unor tratamente în spaţiile de depozitare goale înainte de înmagazinarea produselor, folosind substanţele indicate în Buletinul de avertizare, emis de Laboratorul Judeţean Fitosanitar, care indică substanţa, doza şi momentul aplicării pentru combaterea acestui dăunător. Dintre metodele fizice cu o eficacitate sporită, s-au dovedit radiaţiile de înaltă frecvenţă, radiaţiile infraroşii, ionizarea, ultravioletele şi ultrasunetele.

Musca narcisei şi a cepei (Lampetia equestris Fabr.) Specie mai frecventă în Europa Meridională, iar la noi de ajuns de comună în grădinile de legume şi plante floricole, dar şi în depozite. Adultul seamănă cu un bondar, având capul îndesat, toracele trapezoidal şi acoperit cu o pubescenţă deasă, catifelată, iar abdomenul oviform, lat, dar îngustat posterior, cu numeroşi peri lungi, deşi, cenuşii. Culoarea, în general, neagră şi lungimea de 13-14 mm. Larva este fusiformă, apodă, cu striaţii transversale evidente şi acoperită cu perişori fini, iar culoarea este cenuşiu-galbuie spre brun deschisă. Lungimea este de 15-18 mm. Specie, în general, bivoltină, dar şi monovoltină, hibernând în stadiul de larvă şi mai rar ca pupă. Ponta are, în medie, 45-70 de ouă, iar dezvoltarea stadiului larvar necesită 35-60 de zile şi cea de pupă 10-20 de zile, în raport cu temperatura mediului. Lampetia equestris contituie unul dintre dăunătorii polifagi ai plantelor cultivate bulbifere (legume şi flori), cum sunt: ceapa şi narcisa. Atacul asupra bulbilor începe din câmp, care sunt ceva mai mici şi putrezesc. Bulbii atacaţi, ajunşi în primavară, au o creştere lentă, anormală şi pier, mai

Muştele bulbilor (Eumerus strigatus Fall) Diptere, în general, frecvente în grădinile de legume şi plante floricole bulbifere, la noi răspândite mai ales în Moldova şi Muntenia. Adultul de Eunerus tuberculatus are un corp robust, de culoare brun-roşcată, iar toracele cu două benzi longitudinale aparente albicioase şi acoperit de o pubescenţă aurie. Lungime: 5-7 mm. Larva este fusiformă şi cu striaţii longitudinale evidente, de culoare gălbui-cafenie, iar lungimea de 8-10 mm. Eumerus strigatus este un dipter de culoare neagră-verzuie, lucioasă, cu corpul acoperit de o pilozitate aurie şi cu lungime de 7-8 mm. Larva este galben-aurie şi are 10-12 mm. În general, ciclul biologic al celor două specii este asemănător, cu deosebirea că Eumerus strigatus are trei generaţii anuale, iar Eumerus tuberculatus numai două. Structura ciclului evolutiv la specia Eumerus strigatus este următoarea: hibernează în stadiul de larvă între solzii exteriori ai bulbilor-gazdă şi mai rar în sol, în apropierea plantelor atacate. Larvele mature se transformă în pupe, stadiu ce dureaza 8-14 zile la temperatura de 19-21 de zile, evoluţia sa în cadrul primei generaţii având loc la sfârşitul lunii mai, iar zborul adulţilor corespunde cu luna iunie. Muştele din generaţia a doua apar la mijlocul lunii august, iar adulţii din generaţia a treia zboară la sfârşitul lunii septembrie. Demele din generaţia întâi, după copulaţie, încep să depună ouăle pe bulbii de ceapă, narcise, crini, tuberculi de cartofi, apoi pe rădăcini de morcovi etc. O femelă depune 70-80 de ouă în grupe de câte 5-20, iar incubaţia durează 4-5 zile. Stadiul larvar se dezvoltă în 22-30 de zile, la temperatura de 22-23 grade Celsius şi apoi urmează cel de pupă, cu o durată de 8-14 zile, la o temperatură de 19-21

www.agrimedia.ro

Mai 2012 45

Victor VÄ&#x201A;TÄ&#x201A;MANU

grade Celsius, dupÄ&#x192; care are loc zborul adulĹŁilor generaĹŁiei a doua (mijlocul lunii august), ciclul biologic ĂŽncheindu-se ĂŽn generaĹŁia a III-a, generaĹŁia de toamnÄ&#x192;. Ă&#x17D;n condiĹŁiile ĹŁÄ&#x192;rii noastre, Eumerus tuberculatus prezintÄ&#x192; douÄ&#x192; generaĹŁii pe an, diapauza hibernalÄ&#x192; petrecĂ˘nd-o ĂŽn bulbi, ĂŽn stadiul de larvÄ&#x192; maturÄ&#x192;. Ă&#x17D;n primÄ&#x192;varÄ&#x192;, ĂŽn luna mai, au loc pupoza Ĺ&#x;i apoi apariĹŁia muĹ&#x;telor, al cÄ&#x192;ror zbor corespunde cu ĂŽnceputul lunii iunie. Femela copulatÄ&#x192; depune 40-100 de ouÄ&#x192;, ĂŽn grupe de 10-25 de bucÄ&#x192;ĹŁi, pe plante sau ĂŽn sol, iar embriogeneza necesitÄ&#x192; 4-12 zile, dupÄ&#x192; care larvele eclozeazÄ&#x192; Ĺ&#x;i pÄ&#x192;trund ĂŽn solzii bulbilor. Stadiul larvar se terminÄ&#x192; dupÄ&#x192; 23-30 de zile, la temperaturi de 21-23 de grade Celsius, iar impuparea se petrece la exteriorul bulbilor. MuĹ&#x;tele din generaĹŁia a doua apar dupÄ&#x192; 10-22 de zile, respectiv spre sfĂ˘rĹ&#x;itul lunii august, ciclul biologic repetĂ˘ndu-se. Specia Eumerus strigatus are un regim trofic polifag, larvele sale atacĂ˘nd, ĂŽn

afarÄ&#x192; de ceapÄ&#x192; Ĺ&#x;i narcise, ca principale plante-gazdÄ&#x192;, Ĺ&#x;i bulbii de Amaryllis spp., Hyacinthus spp., Tulipa spp., apoi rizomii de Iris spp., tomatele, grapefruitul, cartofii, morcovii, ĹŁelina etc. Larvele de Eumerus tuberculatus preferÄ&#x192; bulbii de ceapÄ&#x192; Ĺ&#x;i usturoi, apoi pe cele ale altor specii de Allium. Hyacinthus

spp., Tulipa spp., Amaryllis spp., Iris spp., tomate, cartofi, morcovi, ĹŁelinÄ&#x192;. Ă&#x17D;n urma atacului, ĹŁesuturile bulbilor sunt dezorganizate, iar pe acestea se instaleazÄ&#x192; diferite specii de mucegai. Larvele atacÄ&#x192; ĂŽn grup, ĂŽntr-un bulb putĂ˘nd fi ĂŽntĂ˘lnite 5-200 Ĺ&#x;i chiar uneori 30-40 de larve, de obicei fiind preferaĹŁi bulbii atacaĹŁi ĂŽn prealabil de alĹŁi dÄ&#x192;unÄ&#x192;tori sau ciuperci parazite sau saprofite. Ă&#x17D;n urma atacului, discul radicular este distrus, iar centrul bulbului consumat parĹŁial (cĂ˘nd la suprafaĹŁÄ&#x192; el pare sÄ&#x192;nÄ&#x192;tos), daunele putĂ˘nd fi apreciabile. Combaterea se asigurÄ&#x192; prin tratamente, ĂŽnainte de plantare, sau prin gazÄ&#x192;ri cu substanĹŁe recomandate prin Buletinul de avertizare, emis de cÄ&#x192;tre Laboratorul Fitosanitar JudeĹŁean, ĂŽn doza Ĺ&#x;i la momentul indicate.

comenteazÄ&#x192; articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

$181Ĺ&#x2022; '( $1*$-$5( Saaten-Union este XQ FRQVRUĹ&#x2013;LX GH ĂťDSWH vQWUHSULQGHUL FX RELHFW GH DFWLYLWDWH DPHOLRUDUHD ĂťL SURGXFHUHD SODQWHORU FX XQXO GLQWUH SURJUDPHOH GH GH]YROWDUH FHOH PDL H[WLQVH GLQ (XURSD 'RULP DVLJXUDUHD GH FRQVXOWDQĹ&#x2013;Ä&#x2021; SHUVRQDOL]DWÄ&#x2021; FX VIDWXUL SURIHVLRQDOH SULQ LQWHUPHGLXO XQXL LQJLQHU DJURQRP Ă?Q DFHODĂťL WLPS GRULP GH]YROWDUHD YkQ]Ä&#x2021;ULORU GH VHPLQĹ&#x2013;H GH FXOWXUL GH FHUHDOH SRUXPE IORDUHD VRDUHOXL ĂťL UDSLĹ&#x2013;Ä&#x2021;

3URGXFW GHYHORSPHQW VXQIORZHU 6ORER]LD 5RPkQLD 5HVSRQVDELOLWÄ&#x2021;Ĺ&#x2013;L DOH SR]LĹ&#x2013;LHL Â&#x2021; 7HVWDUHD LQWHUQDĹ&#x2013;LRQDOÄ&#x2021; D SHUIRUPDQĹ&#x2013;HORU PDWHULDOXOXL JHQHWLF Â&#x2021; &ROHFWDUHD ĂťL DQDOL]D GDWHORU UH]XOWDWH vQ XUPD WHVWÄ&#x2021;ULORU Â&#x2021; 6HOHFWDUHD PDWHULDOXOXL WHVWDW SHQWUX LQWURGXFHUHD SH SLDĹ&#x2013;Ä&#x2021; Â&#x2021; 6WDELOLUHD ]RQHORU GH IDYRUDELOLWDWH SHQWUX KLEUL]LL 6DDWHQ 8QLRQ Â&#x2021; Ă?QWRFPLUHD ILĂťHL WHKQLFH D KLEUL]LORU QRL Â&#x2021; *HVWLRQDUHD UHĹ&#x2013;HOHL GH WHVWDUH 6DDWHQ 8QLRQ Â˛ IORDUHD VRDUHOXL Â&#x2021; 6SULMLQLUHD GLUHFWRUXOXL WHKQLF DO 6DDWHQ 8QLRQ *PE+ ĂťL D GLUHFWRULORU WHKQLFL DL VXEVLGLDUHORU FX LQIRUPDĹ&#x2013;LL SULYLQG FDUDFWHULVWLFLOH DJURQRPLFH DOH KLEUL]LORU GLQ SRUWRIROLX Â&#x2021; $VLVWHQĹ&#x2013;Ä&#x2021; WHKQLFÄ&#x2021; vQ SURFHVXO SURGXFHULL GH VÄ&#x2021;PkQĹ&#x2013;Ä&#x2021;

([SHULHQĹ&#x2013;Ä&#x2021; HGXFDĹ&#x2013;LH Â&#x2021; $EVROYLUHD XQHL LQVWLWXĹ&#x2013;LL GH vQYÄ&#x2021;Ĺ&#x2013;Ä&#x2021;PkQW VXSHULRU FX SURILO DJULFRO Â&#x2021; ([SHULHQĹ&#x2013;Ä&#x2021; GH DQL vQ DPHOLRUDUHD IORULL VRDUHOXL ĂťL JHVWLRQDUHD ORWXULORU UHSUH]LQWÄ&#x2021; XQ DYDQWDM Â&#x2021; &XQRĂťWLQĹ&#x2013;H GH RSHUDUH D 06 2IILFH vQ SULQFLSDO ([FHO 3RZHU 3RLQW $FFHVV

Â&#x2021; ([SHULHQĹ&#x2013;Ä&#x2021; vQ JHVWLRQDUHD ORWXULORU ĂťL DQDOL]D GDWHORU Â&#x2021; $ELOLWÄ&#x2021;Ĺ&#x2013;L GH FRPXQLFDUH ĂťL LQWHUSHUVRQDOH LQWHUQH ĂťL H[WHUQH Â&#x2021; $ELOLWÄ&#x2021;Ĺ&#x2013;L DQDOLWLFH EXQH ĂťL FDSDFLWDWH GH OXFUX LQGHSHQGHQW Â&#x2021; 3HUPLV FDWHJ % SR]LĹ&#x2013;LD SUHVXSXQH FÄ&#x2021;OÄ&#x2021;WRULL GHVH vQ Ĺ&#x2013;DUÄ&#x2021; ĂťL vQ VWUÄ&#x2021;LQÄ&#x2021;WDWH Â&#x2021; &XQRĂťWLQĹ&#x2013;H GH VFULHUH ĂťL YRUELUH D OLPELL HQJOH]H D GRXD OLPEÄ&#x2021; VWUÄ&#x2021;LQÄ&#x2021; UHSUH]LQWÄ&#x2021; XQ DYDQWDM

'LUHFWRU UHJLRQDO &RPSDQLD 6DDWHQ 8QLRQ 5RPkQLD FDXWÄ&#x2021; VSUH DQJDMDUH XQ GLUHFWRU UHJLRQDO SHQWUX R UHODĹ&#x2013;LH PDL DSURSLDWÄ&#x2021; IDĹ&#x2013;Ä&#x2021; GH FOLHQĹ&#x2013;L SUHFXP ĂťL SHQWUX PÄ&#x2021;ULUHD SRUWRIROLXOXL vQ MXGHĹ&#x2013;HOH 9UDQFHD *DODĹ&#x2013;L %UÄ&#x2021;LOD 3URPRWRU &RPSDQLD 6DDWHQ 8QLRQ 5RPkQLD FDXWÄ&#x2021; LQJLQHUL DJURQRPL VSUH DQJDMDUH SHQWUX SR]LĹ&#x2013;LL GH UHVSRQVDELO SURPRYDUH SURPRWRU SHQWUX R OHJÄ&#x2021;WXUÄ&#x2021; PDL DSURSLDWÄ&#x2021; IDĹ&#x2013;Ä&#x2021; GH FOLHQĹ&#x2013;L SUHFXP ĂťL SHQWUX PÄ&#x2021;ULUHD SRUWRIROLXOXL vQ MXGHĹ&#x2013;HOH 7LPLĂť $UDG 'ROM 0HKHGLQĹ&#x2013;L 7HOHRUPDQ *LXUJLX 'DFÄ&#x2021; YÄ&#x2021; PRWLYHD]Ä&#x2021; PXQFD vQ SURPRYDUH ĂťL FRQVXOWDQĹ&#x2013;Ä&#x2021; DĂťWHSWÄ&#x2021;P VÄ&#x2021; SULPLP FHUHUHD GXPQHDYRDVWUÄ&#x2021; 9Ä&#x2021; UXJÄ&#x2021;P VÄ&#x2021; WULPLWHĹ&#x2013;L &9 XO FX VSHFLILFDUHD SR]LĹ&#x2013;LHL GRULWH ĂťL D UHJLXQLL OD 6WHOLDQD %DFDOHWH ( PDLO VWHOLDQD EDFDOHWH#VDDWHQ XQLRQ UR )D[ 7HO

AMELIORARE PENTRU VIITOR 46 Mai 2012

www.agrimedia.ro

O D

www.agrimedia.ro

Mai 2012 47

La data de 20 aprilie, compania NHR Agropartners a organizat în localitatea Hustopece, la 30 km de Brno (Cehia), o impresionantă demonstraţie de maşini agricole marca New Holland. Pe lângă combina CR 9090, tractoarele T7 şi T6, vedetele incontestabile ale evenimentului ce şi-au demonstrat caii putere au fost tractoarele seriilor T9 şi T8.

New Holland demonstrează la Brno forţa noilor tractoare T9 - greu de găsit 670 de cai putere bine pregătiţi Noul tractor T9 dă performanţa de care orice fermier are nevoie prin cele şase noi modele T9.390, T9.450, T9.505, T9.560, T9.615 şi T9.670 cu puterea motorului de până la 608 CP (670 CP). Seria T9, bine echilibrată, oferă mai multă putere în roţi, pentru îmbunătăţirea productivităţii. Prin Clean Energy Leader, New Holland are ca prioritate să includă în lista de inovaţii soluţii inteligente pentru motoare. Datorită tehnologiei SCR Ecoblue™ noul Cursor 13 al tractoarelor T9 oferă putere crescută în timp ce utilizează combustibil mai puţin şi îndeplinesc standardele de emisie gradul 4A. În concluzie, un astfel de tractor va lucra mai multe hectare într-o zi, va salva timp şi bani.

48 Mai 2012

Motoare puternice Tier 4A, pentru economie, productivitate mare şi respect faţă de mediul înconjurător Sistemul ECOBlue SCR (reducere catalitică selectivă) folosit pentru a face faţă cerinţelor standardelor de emisii Tier 4A a fost dezvoltat în parteneriat cu Fiat Power Train (FPT) Industrial. Un element fundamental al tehnologiei ECOBlue SCR este AdBlue, care este injectat în sistemul de evacuare pentru a neutraliza emisiile periculoase din gazele de eşapament produse în timpul combustiei. El le transformă în apă şi azot, ambele prezente în mod natural în mediul înconjurător. În anul 1996 s-au introdus primele standarde Tier1 privind emisiile. De atunci, emisiile de oxizi de azot (NOx) şi particulele au fost

reduse cu 60%. O dată cu introducerea reglementarilor Tier 4A, în anul 2011, particulele sunt reduse cu 90%, iar NOx cu 50%. Aceste substanţe toxice sunt produse în timpul arderii şi ele deteriorează mediul şi sănătatea umană. Scopul standardelor pentru emisii a fost să le reducă semnificativ şi au reuşit. De exemplu, New Holland a redus emisiile de 100 de ori faţă de acum 10 ani. Aceasta înseamnă că poţi folosi un tractor care corespunde Tier 4A timp de 100 de zile şi produci aceeaşi cantitate de emisii NOx şi de particule pe care le producea un tractor Tier1 (1996) într-o singură zi. Sistemul AdBlue a fost astfel realizat pentru intervenţii minime ale operatorului, iar rezervorul de 120 de litri trebuie umplut

www.agrimedia.ro

Testarea pe teren a indicat o economie de combustibil de până la 20%, datorită tehnologiei ECOBlue SCR, cu un consum de AdBlue de sub 5% din consumul de combustibil (umplerea rezervorului de AdBlue se face o dată la trei rezervoare de motorină) şi cu turaţii ale motorului de 1.600 rpm în transport, la viteze de 30 km/h. Mărirea intervalului de schimb de ulei la 600 de ore completează pachetul de economii obţinute din reducerea costurilor de operare. Motoarele tractoarelor din seria T9 dezvoltă un nou nivel de eficienţă până la 670 CP. New Holland (EPM) reglează continuu sistemul de putere a motorului pentru a se potrivi condiţiilor de muncă prin eficienţa consumului de combustibil şi creşterea productivităţii generale. Ecoblue utilizează tehnologia de reducere catalitică selectivă (SCR) şi DEF/AdBlue® pentru a transforma oxizii de azot din gazele de eşapament în apă şi azot. Acest tratament înseamnă că motorul SCR „respira” numai aer curat şi astfel asigură condiţii optime de ardere. New Holland are avantajul de a lucra cu un partener cu experienţă de dezvoltare de motoare, Fiat Powertrain Technologies (FPT), întrucât FPT a produs deja peste 150.000 de motoare SCR în ultimii 5 ani de utilizare de camioane. Motorul Cursor 13 întâlnit la modelele T9.615 şi T9.670 utilizează un turbocompresor în două etape. Primul Turbo îl hrăneşte

www.agrimedia.ro

pe al doilea, oferind astfel un cuplu şi o putere mai mari, pentru a face faţă sarcinilor şi condiţii solicitante. În partea din faţă, pe cotieră, este ecranul IntelliView™ III cu touch-screen. Acesta oferă toate informaţiile necesare dintr-o singură privire, dar şi control rapid al tuturor funcţiilor-cheie. Dispunerea intuitivă îl face uşor de utilizat. Tractoarele T9 pot suporta cele mai mari şi mai grele utilaje de plantat, cultivatoare sau scarificatoare de specialitate.

T8 – elegant, stabil şi puternic Noua serie de tractoare T8 redefineşte agricultura cu design compact revoluţionar, ampatament lung cu stil îndrăzneţ şi un cadru sculptat. Cele patru modele de tractoate T8.300, T8.330, T8.360, T8.390 cu puterea motorului pornind de la 257 până la 340 CP (389 CP), dezvoltă mai multă putere cu mai puţin zgomot şi consum redus de combustibil, viteză mai mare, manevrabilitate mai bună, o tehnologie crescută pentru o funcţionare mai simplă. Aceasta este pe scurt noua Serie T8 de tractoare New Holland. Tractoarele T8 dotate cu motoare Tier 4A, care folosesc tehnologia cea mai prietenoasă cu mediul şi care aduc economii în buzunar, SCR EcoblueTM Cursor 9, au un consum mai mic de combustibil şi îndeplinesc standardele de emisie gradul 4A. New Holland este lider în energia curată. Puterea motorului de Management (EPM) reglează continuu sistemul de putere al motorului pentru a se potrivi condiţiilor de muncă, pentru a optimiza eficienţa consumului de combustibil, dar şi pentru a creşte productivitatea generală. Aceste motoare dezvoltă mai multă putere şi cuplu pentru a menţine performanţele.

Comparativ cu motoarele folosite pe tractoare anterioare din seria T8000, tractorul T8 Cursor cu 9 motoare SCR asigură o creştere a puterii nominale de la 14 până la 31 CP, o creştere cu 15% în timp a cuplului maxim de economisire şi până la 10% în costurile de operare. Motorul de frânare, opţional, utilizează compresia gazelor de evacuare prin pedala de pe podea pentru a încetini tractorul; astfel se reduce uzura plăcuţelor de frână. Tractoarele T8 folosesc tehnologii de ultimă oră pentru a creşte productivitatea de operaţie, reduc costurile de operare şi fac munca mai uşoară. Sistemul de ghidare automată IntelliSteerTM disponibil pe tractoarele T8 şi T9 dezvoltă o tehnologie avansată GPS, pe patru niveluri de precizie, pentru spaţierea dintre rânduri repetabilă de-a lungul sezonului. Seria T8 are cele mai multe viteze din clasa sa, indiferent ce transmisie se alege, va avea un minimum de 18 viteze înainte. Toate patru sunt transmisii complet electronice, Powershift. Cele patru opţiuni includ: • 18 x 4 Powershift (standard) • 19 x 4 opţiunea de tracţiune cu combustibil-economică overdrive - 50 km/h • noul 19 x 4 powershift cu un timp de economisire - 50 km/h • 23 x 6 Powershift Creeper - 40km/h Cotiera-consolă Sidewinder II susţine mâna într-o poziţie naturală pentru operarea manetei de control a transmisiei. Schimbarea vitezelor prin Powershift se realizează cu două butoane laterale plasate ergonomic.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

Mai 2012 49

Simona MUNTEANU

doar la fiecare a treia umplere a rezervorului de motorină. Operatorii sunt informaţi continuu despre nivelul de AdBlue prin intermediul monitorului Intelliview IV. Sistemul SCR oferă avantaje semnificative în ceea ce priveşte performanţele. Motoarele noilor game Cursor de la 9 la 13 litri dezvoltă puteri până la 670 CP, ceea ce înseamnă că operatorii vor avea la dispoziţie puterea necesară pentru a face faţă celor mai dificile condiţii şi culturi.

Timp de 5 ani, firma suedeză Vaderstad a lucrat la realizarea semănătorii Tempo, lansând două variante: una de 6 m şi alta de 8 m. Maşina este destinată culturilor prăşitoare, porumb şi floarea-soarelui, iar cuvintelecheie care definesc această semănătoare sunt precizie şi viteză. Dacă în istoria Vaderstad anii ’90 au fost marcaţi de lansarea semănătorii Rapid, noua invenţie îşi va lăsa amprenta asupra modului în care vor fi concepute maşinile de semănat.

Ana MUSTĂŢEA

Viteză şi precizie cu semănătoarea Tempo Începând cu luna martie a.c., reprezentanţii Vaderstad România au demarat campania de promovare a acestei maşini de semănat, realizând o serie de demonstraţii în exploataţiile agricole din ţară. Pe 11 aprilie, semănătoarea Tempo a fost promovată în judeţul Constanţa, fiind văzută în lucru pe terenurile administrate de fermierul Vâlcu Dumitru. În cadrul demonstraţiei, modelul prezentat a fost Tempo F6. Spre deosebire de alte semănători, care funcţionează fie pe un sistem mecanic sau vacuum care face ca sămânţa să cadă gravitaţional pe pământ, la maşina Tempo principiul de funcţionare este cel de presiune a aerului. În acest caz, sămânţa este suflată la sol cu o viteză mare, lucru care permite o precizie înaltă a operaţiei de semănat. O plasare perfectă a seminţelor permite o bună germinare şi un start optim al culturii. Datorită dezvoltării acestui sistem de presurizare a seminţelor, denumit Power Shoot, maşina Tempo poate lucra la viteze mari. „Această maşină este una revoluţionară şi a fost gândită pentru a atinge viteze mari la semănat, de 17-18 km/h, fără a avea dubluri sau lipsuri. Dozarea se face electric. Avantajul sistemului de distribuţie electrică este acela că nu este condiţionat 50 Mai 2012

de viteza de înaintare a tractorului. Sistemul de presurizare, de menţinere a presiunii în lucru, este unul paralelogram, foarte uşor de reglat. Calibrarea maşinii se face extrem de uşor, fiind suficient să se realizeze pentru o singură secţie a maşinii, după care toate datele sunt introduse în calculator şi el preia informaţiile necesare pentru întreaga maşină. Semănătoarea este prevăzută cu sistem de monitorizare şi control al debitului de seminţe, deoarece fiecare secţie este prevăzută cu senzori. Cu ajutorul acestui sistem, operatorul este informat în orice moment cu privire la procentul de dubluri şi lipsuri. În condiţiile în care ar exista probleme legate de distribuţie, există un sistem de avertizare vizuală şi sonoră, care va indica exact secţia de semănat care are această nefuncţionalitate”, a declarat, în cadrul demonstraţiei, dl Cornel Chiuaru, manager zonal al Vaderstad România.

Calibrarea maşinii se poate realiza fie după numărul de plante pe unitatea de suprafaţă, fie după distanţa între seminţe pe rând. „Cu această maşină realizezi exact densitatea pe care o doreşti. Un alt avantaj este acela că, datorită sistemului de avertizare, nu mai ai nevoie de un om în câmp care să stea la capătul rândului şi să verifice semănatul. Dacă se rupe un lanţ de transmisie, operatorul nu are posibilitatea să vadă. La semănătorile clasice era nevoie de un om care să cureţe patinele, însă la maşinile Tempo patinele au un sistem de autocurăţare”, a spus administratorul Vâlcu Dumitru. Semănătorile de precizie Tempo sunt echipate cu buncăre pentru îngrăşăminte chimice şi microgranulate. La maşina de 6 metri, buncărul pentru îngrăşăminte chimice are o capacitate de 1.250 de litri, iar la cea de 8 metri de 1.700 de litri. Pentru a fi tractată, semănătoarea Tempo Pe pe 6 rânduri are nevoie de un tractor cu o putere cuprinsă între 95 şi 135 CP. Tempo F8 are un buncăr de seminţe cu Te de 70 de litri, iar cutia de o capacitate c microgranulate are un volum de 17 litri. m

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

% 0 -5 5% lor e t n e m a chip e l u ] e r lor i p i r o din s e c i ac [ e l a t n fro

de ` d n å dob ]are finan

years 1962 - 2012

Aniversăm 50 de ani de inovaţii pentru tine, de aceea îţi oferim 50% reducere la echipamentele frontale și accesoriile semănătorilor Rapid ... și în plus finanţare cu dobândă specială de 5,0% !* *Oferta este supusă unor termene și condiţii. Ofertă valabilă până la data de 30 Mai 2012 inclusiv. Contactaţi-ne pentru detalii!

Väderstad România, Str. Nicolae Tonitza nr. 69, 075100 Otopeni, jud. ILFOV

www.agrimedia.ro

Tel +40 372 773 042, Fax +40 372 875 361, infoRO@vaderstad.com, www.vaderstad.com

Mai 2012 51

Combina Fendt 6275 L MCS

George Chiru, manager regional MEWI Uşor de exploatat, echilibrată si curată! Dacă la cele trei atribute mai adăugăm şi faptul că raportul dintre calitatea înglobată şi preţ este excelent, aproape am definit combina Fendt 6275 L MCS. Decizia de cumpărare pentru o astfel de maşină agricolă este influenţată de câţiva parametri esenţiali: fiabilitate, uşurinţă în exploatare (şi aici intră şi uşurinţa efectuării reglajelor), asigurarea unei foarte bune curăţări a materialului, şi, totodată, eficienţă a costurilor. Iar Fendt 6275 L MCS le are pe toate! În România, cota de piaţă a combinelor Fendt a crescut de la an la an, în mare parte şi datorită faptului că MEWI şi-a însuşit seriozitatea specifică producătorului german şi a demonstrat că, oricând, serviciile de după vânzare sunt la cele mai înalte standarde, iar asigurarea pieselor de schimb se face cu maximum de promptitudine. Datorită configuraţiei echilibrate dintre heder-motor-suprafaţă de separare şi a capacităţii de lucru în toate condiţiile extreme cu care ne confruntăm în ultimii ani, combinele Fendt 6275 L MCS sunt alegerea cea mai potrivită pentru lucrările de recoltat la fermele de dimensiuni medii şi mari.

carburant, aceasta beneficiază de noua tehnologie SCR (Reducere Catalitică Selectivă). Tehnologia utilizează, pentru reducerea noxelor, o soluţie de uree în apă, cunoscută sub denumirea de AdBlue, care este injectată în sistemul de evacuare a gazelor arse. Sistemul SCR oferă avantaje semnificative, prin creşterea cuplului motor faţă de motoarele din generaţia Tier III, deoarece nu se intervine în motor, ci în evacuare, iar consumul de combustibil se reduce cu 10-16%, fără ca parametrii de funcţionare ai motorului să fie afectaţi.

Fendt 6275 L - o combină care se adaptează cu uşurinţă Combina are o cabină spaţioasă, cu vizibilitate mare, comenzile fiind grupate în partea dreaptă a operatorului, pentru a putea fi manevrate ergonomic şi intuitiv, iar monitorul de comandă, Agritronic Plus, afişează informaţii despre toţi parametrii de funcţionare a maşinii. Încă un mare plus al acestei combine îl reprezintă sistemul Agritronic Plus, care are rolul de monitorizare şi nu de blocare a comenzilor, în cazul în care apare o problemă pe fluxul tehnologic. La intrarea în canalul de alimentare, combina are un valţ de uniformizare a materialului, numit PowerFeed, specific seriei L MCS, care contribuie semnificativ la creşterea fluxului de material dinspre heder. Buncărul de 8.600 litri, cu un debit de descărcare de 85 l/s, sistemul de treierare şi separare cu trei tobe, bătătorul cu diametrul de 600 mm şi o lăţime de 1.600 mm, cu 8 şine de batere, ce joacă un rol foarte important pentru inerţia tobei, sunt doar câteva dintre caracteristicile tehnice excelente ale combinei. Sistemul este completat de un accelerator şi de

MCS-ul (Multi Crop Separator), considerată cea de-a treia batoză. Curăţarea foarte bună, chiar şi în condiţii dificile, este garantată de sistemul de curăţare aerisit High Capacity Sieves (HC Sieves), cu o suprafaţă totală de 7,99 mp. „Am ales să cumpăr anul acesta o combină Fendt 6275 L MCS, în primul rând datorită calităţilor excelente ale acesteia - reflectate în preţ şi, bineînţeles, colaborării foarte bune pe care o am cu firma MEWI”, spune domnul Tiberiu Vlante, administratorul unei societăţi agricole care are în exploatare 700 de hectare, în Sudiţi, judeţul Ialomiţa. „După ce am achiziţionat, în 2010, un tractor nou Valtra T 121 H, cu gama completă de utilaje pentru pregătirea solului, am decis să adaug parcului nostru de utilaje şi această combină Fendt, convins fiind de stilul de lucru nemţesc la service şi piese de schimb al celor de la MEWI”, continuă dl Vlante. Pe lângă service-ul performant oferit de MEWI, iată ce alte avantaje vin o dată cu achiziţionarea unei combine Fendt din seria L: • sistem inovator de treierare, cu suprafaţă mare de separare • curgere uniformă a materialului recoltat • modul ABC (Active Beater Concave) pentru îmbunătăţirea separării şi uniformizarea curgerii spre caii de batere • cai de batere puternici, însă totodată „gentili” în scuturare • site uşor de reglat, pentru un randament maxim al curăţării • cabină confortabilă, cu elemente de comandă moderne • durata lungă de viaţă a unei lucrări de reparaţie; piesele de schimb importante sunt galvanizate • Heder FreeFlow, pentru un maximum de productivitate

De acum, combina Fendt 6275 L MCS are tehnologie SCR Combina 6275 L MCS este dotată cu un motor puternic şi eficient AGCO Sisu Power, care dezvoltă o putere de 276 CP, iar din considerente de protecţie a mediului şi de realizare de economii de 52 Mai 2012

www.agrimedia.ro

Mai 2012 53

Pe 25 aprilie a.c., Claas România a inaugurat noul centru regional amplasat în localitatea Afumaţi, judeţul Ilfov. Prin deschiderea acestei filiale, firma germană doreşte să profesionalizeze activitatea reţelei de distribuţie şi să asigure o disponibilitate mai mare de piese de schimb, deoarece depozitul de care dispune sediul are o capacitate de stocare de peste 8.000 de repere originale. Pentru realizarea centrului regional firma a investit 2 milioane de euro.

Eficienţă şi profesionalism cu noua filială Claas România La evenimentul de inaugurare a centrului au participat dnii Patrick Claas, membru al familiei întemeietoare a companiei Claas, Karl-Hubertus Reher, director regional, şi Jan-Hendrik Mohr, membru în Consiliul Executiv al Claas. Reprezentanţi ai filialei Claas în România, vorbitori în cadrul evenimentului, au fost dl Finn Petersen, manager general, şi dl Luigi Radu, director de vânzări şi marketing. În discursul său, dl Patrick Claas, care face parte din a treia generaţie a familiei Claas, a precizat că în 2013 compania va sărbători 100 de ani de la înfiinţare. „Pentru noi, acest eveniment constituie o mare provocare şi o responsabilitate pentru ca firma Claas să ocupe şi în următorii ani poziţii de lider”, a spus dl Claas. Cu o cifră de afaceri de 3,3 mld. euro, firma Claas a cunoscut în ultimii 10 ani o creştere spectaculoasă. Vânzările firmei germane s-au triplat, în mare parte prin intensificarea activităţii în ţările din Asia, America de Nord şi America de Sud. În lume, compania ocupă locul 1 la gama de combine pentru furaje, cu 54 Mai 2012

seria Jaguar, care are o cotă de piaţă de peste 50%. În Europa, cota de piaţă este în acest moment de 40%. „La multe dintre produse suntem pe locul 1, însă ne luptăm să ocupăm această poziţie şi la celelalte game”, a declarat dl Mohr, membru în Consiliul Executiv al Claas. Producţia de tractoare, demarată în anul 2003, în urma achiziţiei Renault Agriculture, totalizează la ora actuală 13 mii de unităţi. „Această producţie este dublă faţă de cea realizată la momentul achiziţiei”, a precizat dl Mohr. Potrivit acestuia, obiectivele companiei Claas pe 5 ani urmăresc realizarea unei cifre de afaceri de 5 mld. euro şi o producţie anuală de 20 mii de tractoare.

Potrivit dlui Radu Luigi, director de vânzări şi marketing al Claas România, firma a făcut investiţii de peste 150 de milioane de euro pentru retehnologizare şi aplicarea celor mai noi soluţii tehnice în fabricarea tractoarelor. Pentru a-şi atinge obiectivele, un rol important îl joacă departamentul de cercetare şi dezvoltare, căruia firma îi alocă anual un buget de 300 de milioane de euro.

38% cotă de piaţă în România „În România, la combinele de recoltat cereale, firma Claas deţine o cotă de piaţă de 38%. La cele de recoltat furaje, Claas are o cotă de 55%, însă aici discutăm de un număr redus de maşini.

www.agrimedia.ro

Peste 8.000 de repere în depozit În cadrul evenimentului, dl Finn Petersen, manager general al Claas România, a făcut o scurtă retrospectivă a prezenţei firmei Claas pe piaţa românească, precizând că primele combine livrate statului român au fost realizate în urmă cu 50 de ani. „În 1991-1992, compania intra pe piaţa din România, însă această piaţă nu a fost niciodată neglijată, deoarece livrarea de maşini agricole, în special combine, s-a realizat încă din anii ’60. În baza unui contract încheiat cu statul român, în 1964 au fost livrate circa 200 de combine”, a afirmat dl Petersen. În prezent, maşinile agricole marca Claas sunt livrate prin reţeaua de distribuitori formată din societăţile Agrocomerţ Holding Timişoara, Proinvest Alexandria, ServClaas Brăila

www.agrimedia.ro

şi ProAgroService Constanţa. Prin deschiderea filialei Claas România, firma doreşte să-şi consolideze poziţia pe piaţa autohtonă. „Ideea deschiderii acestui centru regional a fost luată anul trecut, în luna august, iar scopul principal a fost acela de a profesionaliza activitatea reţelei de distribuţie. Prin acest centru, nu facem decât să fim mai operativi la nivelul cerinţelor clienţilor noştri şi să asigurăm o disponibilitate mai mare de piese de schimb pentru campania agricolă, prin depozitarea permanentă a minimum 8.000 de repere ale firmei Class”, a declarat dl Radu Luigi, director de vânzări şi marketing al Claas România. Dacă înainte necesarul pieselor de schimb era asigurat la nivelul reţelei de distribuţie în proporţie de 80%, prin deschiderea actualei filiale acest deficit va fi completat. „Orice piesă comandată până la ora 18 se va afla a doua zi, la prima oră a dimineţii, la oricare dintre distribuitorii noştri din ţară”, susţine dl Luigi. Centrul regional de la Afumaţi, care se adresează exclusiv dealerilor firmei Claas, dispune de o suprafaţă totală de 1.850

mp, iar echipa care lucrează în acest sediu este formată din 14 specialişti. Potrivit reprezentanţilor firmei Claas, pe perioada campaniei agricole, centrul regional va fi deschis în fiecare zi, inclusiv în weekend. „În fiecare zi, timp de 4 săptămâni, vor sosi trailere cu piese de schimb, pentru ca începând cu 25 mai magazia să fie plină. Piesele de schimb vor fi livrate la distribuitorii noştri şi nu vom vinde direct clientului final decât în anumite cazuri excepţionale”, a spus dl Luigi. În opinia directorului de vânzări şi marketing al Claas România, prin deschiderea centrului regional vânzările de maşini agricole şi piese de schimb vor creştere cu circa 10-15%, însă scopul principal al filialei este instruirea personalului. „Obiectivul nostru principal este şcolarizarea, deoarece factorul uman este cel care asigură buna funcţionare a utilajului. Oricât de bună ar fi tehnica, dacă nu este exploatat corespunzător nu îşi va arăta calităţile. De aceea, vom avea un program de şcolarizare destinat mecanizatorilor, maiştrilor mecanici şi întregului personal angajat în departamentele de service ale distribuitorilor noştri”, a afirmat dl Luigi. În privinţa tractoarelor pe care firma Claas doreşte să le promoveze în acest an fermierilor români, dl Radu Luigi a afirmat că vor fi maşinile din gama Axion, cu puteri cuprinse între 300 şi 400 CP, şi cele din seria Xerion, pentru fermele mari şi foarte mari, cu puteri de 500 CP.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

Mai 2012 55

Ana MUSTĂŢEA

Dacă la combinele de recoltat cereale vorbim de un număr de 200-250 de unităţi, la cele pentru furaje numărul este de doar 5-10. Acest număr redus se înregistrează din cauza faptului că zootehnia din România a fost dramatic neglijată”, a afirmat dl Radu Luigi, directorr de vânzări şi marketing al Claas România.. În privinţa cotei de piaţă la tractoare, în Europa firma Claas deţine o cotă de 8%, iar în România de 11%. Producerea de tractoare standard este un segment relativ nou pentru firma Claas, care are o experienţă de numai 10 ani. „În România, cifra de afaceri anuală realizată din vânzarea maşinilor agricole se situează între 45 şi 48 milioane de euro, iar la piesele de schimb, între 3,8 şi 4,2 mil. euro”, a declarat dl Luigi.

Gama completă de vehicule utilitare John Deere model Gator, disponibilă doar prin IPSO Agricultura: eficiente, multifuncţionale şi indispensabile în orice ferma!

IPSO şi John Deere lansează pe piaţa românească «Gatorul Universal» Diana Sava, responsabil Proiect Pieţe Speciale Majoritatea fermierilor au deja în fermă un ATV sau un autovehicul 4x4. Gatorul John Deere, sigur şi cu un consum redus de combustibil, poate înlocui cu uşurinţă un astfel de autovehicul. El poate fi folosit şi în alte activităţi decât cele de transport, mai exact în combinaţie cu o gamă foarte variată de utilaje: lamă frontală, sprayer, distribuitor pentru substanţe diverse pentru suprafeţe mici etc. Practic, puteţi face orice cu un Gator John Deere şi utilajul potrivit! În plus, este foarte sigur, având şasiu întreg, centru de greutate foarte jos, frânare hidraulică pe bază de discuri şi suspensie faţă şi spate. Este testat în cele mai dure condiţii în centrele de testare John Deere. Gatorul John Deere este uşor de folosit şi de întreţinut şi poate fi prevăzut din fabrică cu kit de omologare rutieră, exceptând modelul CX. Cu o capacitate de remorcare între 272 şi 680 kg, în funcţie de model, Gatorul dă dovadă şi de silenţiozitate şi emisii reduse.

superioară. Cu o benă adaptabilă şi o capacitate de remorcare excelentă, aceste modele îndeplinesc multe dintre aşteptările clienţilor din domeniu. Ambreiajul fin, care utilizează la maximum puterea motorului, ajută la optimizarea accelerării, remorcării şi a urcării în pantă. Pot ajunge până la 32 km/h, în funcţie de model, fără schimbare de viteze.

gravitaţional jos, acest model de vehicul utilitar poate să lucreze în orice condiţii. Motorul Diesel are 3 cilindri şi generează o putere de 18,5 cai, atingând un maximum de 32 km/h fără a se schimba vitezele. Acest model este eligibil FEADR şi se poate include cu uşurinţă într-un proiect mai amplu de maşini şi utilaje agricole.

Modelele HPX şi XUV Modelul TH Acest model de vehicul utilitar este creat pentru acei clienţi care au nevoie să transporte marfa grea în condiţii diverse de teren. Performanţele deosebite îl recomandă pentru transportul în afara drumurilor publice sau prin păduri. Cu o capacitate ridicată a benei, o tracţiune excelentă şi un centru

Cu motor de 3 cilindri, Diesel, aceste modele fac parte din clasa superioară John Deere şi răspund cu succes celor mai înalte aşteptări din partea clienţilor. Sunt orientate către un lucru intensiv datorită performanţelor excepţionale de care beneficiază şi pot ajunge până la 40 km/h pentru modelul HPX şşi 48 km/h pentru modelul XUV. TToate modele de Gator John Deere au în plus transmisie continuu variabilă, ssuspensie faţă independentă, şasiu întreg şi o capacitate de 2 locuri în în faţă. Discurile de frână sunt umede fa şşi asigură o durată de funcţionare rridicată şi o întreţinere minimă.

Modelele CX şi TX Sunt special create pentru operaţiunile de zi cu zi dintr-o fermă care nu necesită un vehicul utilitar de o capacitate 56 Mai 2012

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 57

BISO România deschide două noi puncte de lucru Conform cu strategia sa de dezvoltare, ca până la sfârşitul lui 2012 să ajungă la 8 puncte de lucru în ţara noastră, în urma unei investiţii totale de 1,7 milioane de euro, compania BISO România anunţă deschiderea a două noi filiale în această primăvară, în Roman (eveniment care a avut loc la data de 4 aprilie) şi respectiv în Timişoara (care va avea loc la 20 mai). BISO România este filială a companiei austriece BISO, unul dintre liderii pieţei europene de echipamente agricole. „Strategia de dezvoltare pe care BISO România o are pentru acest an reprezintă un pas înainte, pe care îl facem pentru a fi şi mai aproape de clienţii noştri, pentru a-i susţine în propria dezvoltare. Noile filiale, atât cea din Timişoara, cât şi cea din Roman, ne ajută să acoperim nevoile existente la nivel regional. Viziunea de business a BISO România este aceea de a ne concentra înainte de toate în a-i susţine pe fermieri să obţină profit, numai aşa vom putea avea şi noi o dezvoltare sustenabilă”, arată Andreas Feichtlbauer, director executiv BISO România. Prin deschiderea noilor locaţii, BISO România îşi propune să fie aproape de nevoile fermierilor, atât prin divizia de piese de schimb, cât şi prin aceea de service. 58 Mai 2012

„Utilajele agricole nu sunt un produs care să fie achiziţionat după răsfoirea unui catalog de prezentare. Ele trebuie văzute şi testate. Portofoliul BISO România conţine numai utilaje de cea mai înaltă calitate, iar calitatea este evaluată cel mai bine prin experienţa directă. Mai mult, suntem atât producător, cât şi distribuitor. Acest lucru ne permite să intervenim rapid atunci când există solicitări legate de achiziţii de produse sau de service. În plus, comunicăm orice feed-back venit din partea fermierilor către departamentul de producţie al BISO, care astfel poate avea în vedere dezvoltarea permanentă a produselor noastre, ţinând cont de nevoile reale ale pieţei”, mai spune Andreas Feichtlbauer. Pentru formarea echipelor ce urmează să dezvolte noile puncte de lucru, BISO România are o politică de promovare a angajaţilor din interiorul companiei. De obicei, aceştia sunt recrutaţi din rândul studenţilor şi instruiţi permanent, atât în România, cât şi în filialele BISO din străinătate, conform unui plan de training special creat pentru aceştia, numit „Tinerii profesionişti ai BISO”. BISO România şi-a început activitatea cu un punct de lucru în Călăraşi, având iniţial 15 angajaţi. În momentul de faţă, BISO România are 95 de angajaţi şi peste 1.000 de clienţi permanenţi. În ultimii 3 ani, compania a investit 7,5 milioane

de euro în dezvoltarea sediului central din Drajna, unde se află birourile, showroom-ul, diviziile de service şi de piese de schimb, dar şi o hală de producţie, unde vor lucra în viitor 200 de angajaţi.

BISO - un partener de încredere, dedicat dezvoltării fermelor Compania austriacă BISO este prezentă în 30 de ţări din întreaga lume, având o tradiţie de peste 75 de ani în oferirea de soluţii tehnologice dedicate îmbunătăţirii performanţelor şi randamentului recoltelor. Consecventă cu angajamentul său de a fi partenerul de încredere al fermierilor, compania produce şi comercializează echipamente recunoscute la nivel mondial pentru tehnologiile inovatoare şi performante. BISO România se diferenţiază pe piaţa românească de profil prin serviciile conexe oferite la cel mai înalt grad de profesionalism şi calitate: service, soluţii financiare, consultanţă. Echipa BISO este formată din specialişti cu o pregătire impecabilă în ceea ce priveşte caracteristicile tehnice ale echipamentelor din portofoliu şi cu o foarte bună cunoaştere şi înţelegere a pieţei agricole. Text furnizat de BISO România

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Mai 2012 59

Lemken îşi consolidează poziţia pe piaţa utilajelor agricole şi a semănătorilor În zilele de 18 şi 19 aprilie a.c., Lemken a invitat peste 100 de jurnalişti din 27 de ţări din Europa, America de Nord şi Asia pentru a sărbători cea de-a zecea ediţie dedicată comunicării cu mass-media (Press Days), în cadrul căreia compania germană a dezvăluit ultimele noutăţi în materie de tehnică agricolă. Pentru desfăşurarea evenimentului din acest an, reprezentanţii firmei Lemken au ales localitatea Nürburg, unde se află binecunoscutul circuit de curse auto din Germania - Nürburgring.

Venituri record În cadrul conferinţei de presă, cuvântul de deschidere l-a avut dna Nicola Lemken, care face parte din a şaptea generaţie a familiei Lemken, fondatoarea acestei companii de succes. Fabricarea de pluguri, cultivatoare şi grape a început în 1780, iar aceste produse continuă şi astăzi să ocupe un procent seminificativ în activitatea de producţie a Lemken. Directorul executiv al companiei, dr. Franz-Georg von Busse, a făcut cunoscute cele mai recente rezultate obţinute de Lemken şi a precizat 60 Mai 2012

că anul trecut veniturile firmei au crescut cu 31%, faţă de 2010. „Rezultatele obţinute în 2011 nu sunt finalizate în totalitate, însă imaginea generală este una clară: anul 2011 a fost cel mai bun din cei 231 de ani din istoria companiei. Cu un nivel al veniturilor de 266 de milioane de euro şi vânzări de aproximativ 13.000 de unităţi, în 2011 am reuşit să stabilim un nou record”, a declarat dl Von Busse. Produsele care s-au vândut cel mai bine au fost grapele rotative, semănătorile şi plugurile, cu noua serie Juwel. „Gama de semănători, care cuprinde noua maşină Compact-Solitair de 6 metri, echipată cu buncăr pentru fertilizare, s-a vândut foarte bine. Ultima generaţie de pluguri, Juwel, echipată cu cuţite DuraMaxx, a înregistrat, de asemenea, o creştere a vânzărilor”, a precizat directorul executiv al Lemken. În 2011, pe piaţa germană, vânzările firmei Lemken au crescut cu 17%, ajungând la suma de 82,2 milioane de euro. Trend pozitiv a fost înregistrat şi pe piaţa din Franţa, unde s-au înregistrat venituri de 38,4 mil. euro, în creştere cu 52,8%. Pe piaţa Rusiei, vânzările companiei au crescut cu 87,9%, ajungând la o valoare de 36,3 milioane de euro.

Profitul obţinut de firma germană producătoare de tehnică agricolă în 2011 a fost de 26 de milioane de euro. Alte pieţe de interes pentru Lemken sunt cele din India şi China, unde firma a decis să deschidă noi fabrici. „Pentru fabrica din India, ne-am planificat o investiţie totală de 7 milioane de euro, iar producţia va începe din vara acestui an. Capacitatea de producţie anuală va fi de 1.500 de pluguri reversibile Opal 090”, a afirmat dl Dirk Hollinderbaumer, responsabil cu activitatea de export a companiei. Producţia în fabrica din China va începe din anul 2013. Datorită suprafeţei arabile imense de care dispun cele două ţări amintite, este lesne de înţeles motivul pentru care Lemken a

www.agrimedia.ro

Lemken începe în forţă anul 2012 Încă de la începutul anului, producţia de utilaje agricole din fabricile Lemken este la capacitate maximă. În medie, peste 300 de produse ies în fiecare săptămână de pe porţile fabricilor din Alpen, Fohren şi Meppen. Potrivit reprezentanţilor companiei, în ultima săptămână din ianuarie s-au înregistrat 1.557 de comenzi, cel mai mare număr de solicitări obţinut vreodată într-o singură săptămână, iar în luna martie, Lemken a realizat venituri de 34,2 milioane de euro. „De la începutul anului şi până acum am realizat venituri de aproape 80 de milioane de euro, cu 20% mai mult faţă de aceeaşi perioadă din 2011”, a afirmat dr. Franz-Georg von Busse, directorul executiv al companiei Lemken. Pentru a face faţă acestor solicitări, firma a investit peste 2 milioane de euro în retehnologizarea fabricii din Alpen şi doreşte să mărească activitatea de producţie de aici, astfel încât planul de extindere, în valoare de până la 20 de milioane de euro, să fie finalizat în primăvara anului viitor. O investiţie recent realizată la fabrica din Alpen este instalaţia fotovoltaică, care cuprinde peste 2.000 de panouri solare şi furnizează circa 515 kilowaţi. Sistemul a început să furnizeze energie electrică încă din luna aprilie.

Prezentarea utilajelor În cea de-a doua zi, pe 19 aprilie, a avut loc prezentarea utilajelor Lemken. Deşi în program era prevăzută o serie de demonstraţii

www.agrimedia.ro

practice, din cauza vremii ploioase utilajele nu au putut fi scoase în câmp, la lucru. Franz Jakoby, director de vânzări al Lemken România, a însoţit în permanenţă grupul de jurnalişti români, a tradus ceea ce inginerii Lemken au explicat la fiecare utilaj în parte şi a furnizat informaţii suplimentare, făcând referire la piaţa românească şi la cerinţele acesteia. Utilajele prezentate au fost grapa cu discuri Rubin 12, plugurile Diamant 11, Diamant 12, Juwel 7 şi Juwel 8 echipat cu Packer. În gama semănătorilor, au fost prezentate maşina Compact Solitair 9 de 3 metri, echipată cu grapă rotativă Zircon 10, şi semănătoarea Solitair 9, echipată cu cultivatorul Kristall 9. Cea din urmă dispune de un sistem unic în domeniul tehnicii agricole. „La această semănătoare, putem alege cinci utilaje de prelucrare a solului cu care o putem echipa, şi anume: Rubin, Heliodor, Compactor, grapa rotativă Zircon şi acum şi cultivatorul Krisall. Putem combina acest câmpuri de lucru împreună sau separat”, a spus dl Jakoby. La categoria maşinilor de stropit purtate, destinate protecţiei plantelor, au fost prezentate modelele Sirius 8 şi Sirius 10, ultima fiind echipată cu un sistem parasol al lancelor, care le permite să păstreze aceeaşi distanţă faţă de sol, indiferent de configuraţia terenului, şi să fie independente una faţă de cealaltă. Controlul lancelor se face hidraulic. La Sirius 10, profilul lancelor este mai stabil şi are o formă dreptunghiulară, creându-se astfel un spaţiu mai mare pentru a schimba cu uşurinţă duzele. Capacitatea rezervorului la Sirius 10 este de 1.900 litri, iar anul viitor maşina va dispune de un terminal Isobus. Grapa cu discuri Rubin 12, prezentată în cadrul evenimentului, are o lăţime de lucru de 3 metri. Cu acest utilaj, Lemken

completează seriile Heliodor 8 şi Rubin 9, care lucrează la adâncimi de până la 12 cm. Rubin 12 dispune de talere mari, cu diametru de 732 mm, spre deosebire de cele de la Rubin 9, care au 620 mm, iar adâncimea de lucru pe care o asigură este de 20 cm. Cu acest utilaj, resturile vegetale sunt amestecate foarte bine. „În cazul discurilor, problema constă în faptul că discurile din faţă intră prea mult în pământ şi se înfundă rapid, iar cele din spate pătrund în sol la o adâncime mai mică. Rezolvarea acestei probleme a fost pentru inginerii de la Lemken o provocare şi de aceea alinierea discurilor a fost patentată. Spre deosebire de discurile scurte, unde alinierea este asimetrică, la Rubin 12 discurile sunt dispuse simetric, fluxul de pământ este unul optim, iar pericolul ca utilajul să se înfunde şi să patineze nu mai există”, a explicat unul dintre inginerii Lemken. Cu acest utilaj se atinge o viteză de lucru de până la 13 km/h, mult mai mare decât cea obţinută, de exemplu, la un cultivator. Totodată, consumul de combustibil este mai mic, iar tracţiunea tractorului mult mai bună. Spre deosebire de alte utilaje, Rubin 12 este echipat şi cu organe de nivelare. Specialiştii încă mai fac teste în diferite zone din lume pentru a vedea modul în care se comportă, urmând ca din 2013 să fie produs în serie. Până acum, rezultatele au fost satisfăcătoare, deoarece efectul de dislocare şi amestecare ale solului realizat de Rubin 12 este aproape ca la o freză. „Consider că Rubin 12 va fi un utilaj de bază pentru înfiinţarea culturilor de toamnă, fără arătură, deoarece amestecă mult mai bine resturile vegetale, spre deosebire de un cultivator. La acest utilaj încă nu avem stabilită o configuraţie clasică, dar sunt convins că cei de la Lemken vor avea în program cel puţin 5-6 variante de tăvălugi, în funcţie de structura solului şi de dorinţa fermierului, de ce anume doreşte să pună în spatele utilajului. În privinţa testelor, probabil că îl vom încerca şi în România, pe solurile noastre, pentru a vedea şi modul în care răspund fermierii”, a afirmat dl Jakoby, director de vânzări al Lemken România. În numărul viitor, vom realiza o descriere mai largă a utilajelor prezentate de Lemken în cadrul evenimentului desfăşurat în Germania.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html Mai 2012 61

Ana MUSTĂŢEA

ales să investească în aceste regiuni. India dispune de o suprafaţa arabilă totală de 177 de milioane de hectare, iar China de 127 mil. ha. Spre comparaţie, suprafaţa arabilă a Uniunii Europene este de 109 milioane de hectare.

Factorii edafici împreună cu cei climatici influenţează creşterea şi fructificarea viţei-de-vie, cantitatea şi calitatea producţiei de struguri, densitatea şi durata de viaţă a plantaţiei, rezistenţa la boli, secetă, îngheţ etc. A. Teodorescu şi colectivul (2002) considerau că, dat fiind faptul că o plantaţie viticolă ocupă terenul o perioadă de 20-25 de ani, dar şi datorită complexului de lucrări ce vizează pregătirea terenului înainte de plantare (desfundare, nivelare, uneori terasare etc.), solurile situate sub o plantaţie viticolă sunt puternic modificate, atât sub raport morfologic (inversarea orizonturilor), cât şi aerohidric, termic, fizico-chimic.

Factorii limitativi şi măsurile de prevenire a acestora la viţa-de-vie Structura solului stă la baza unor însuşiri hidrofizice, cum ar fi: porozitatea, elasticitatea, formarea crustei, conductivitatea hidraulică saturată. Aceste însuşiri pot genera, favorabil sau nu, declaşarea unor fenomene negative, care se află în directă corelaţie cu creşterea şi dezvoltarea plantelor de viţă-devie. Datorită monoculturii îndelungate, structura solului se degradează, atât prin aplicarea neraţională a mecanizării, printr-un număr sporit de lucrări viticole sau momente ale umidităţii solului mai puţin optime, cât şi prin efectuarea unor treceri repetate şi uneori inutile pe aceeaşi suprafaţă. Degradarea structurii solului, alături de tasarea accentuată a solului, generează un raport aerohidric deficitar, condiţii de anaerobioză, dezvoltare slabă a sistemului radicular, formarea crustei şi îngreunarea circulaţiei apei în sol. Acestea pot, la rândul lor, declanşa eroziunea hidrică de suprafaţă şi/sau stagnarea apei la suprafaţa solului. Pentru îmbunătăţirea structurii solului, se recomandă reducerea numărului de lucrări mecanice de mobilizare a solului, care pot fi superficiale sau profunde, 62 Mai 2012

efectuarea lor, dar şi a trecerii lor la o umiditate a solului optimă, precum şi o fertilizare organică eficientă. În ceea ce priveşte activitatea macro şi microbiană din sol, putem afirma că activitatea organismelor vii este corelată cu descompunerea substanţei organice aplicate anterior. Se cunoaşte faptul că microflora solului este constituită din bacterii, alge şi ciuperci, în timp ce microfauna este alcătuită din amibe, ciliate, iar mezofauna este reprezentată de nematozi şi miriapode. Macrofauna este reprezentată de animalele nevertebrate (viermi, insecte, larve, râme) şi vertebrate (şoareci, popândăi, cârtiţe), care trăiesc permanent sau o anumită perioadă

din viaţa lor în interiorul solului. Rolul acestei rezerve biologice se face simţit prin participarea succesivă la descompunerea substanţei organice (îngrăşăminte organice animale şi vegetale), din care rezultă elementele nutritive atât de necesare ciclului biologic al viţei-de-vie. Totodată, formarea complexului argilo-humic al solului, precum şi creşterea cantitativă şi calitativă a lui conduc la îmbunăţătirea însuşirilor fizicochimice ale solului, cu impact imediat asupra creşterii şi dezvoltării plantelor de viţă-de-vie. Fertilizarea periodică a solului cu îngrăşăminte organice, asigurarea unui regim aero-hidric optim, printr-o agrotehnică raţională, sunt considerate cele mai importante verigi ale unei agrotehnici viticole puse la punct de cercetările ştiinţifice în acest domeniu. Un alt factor limitativ deosebit de important îl reprezentă conţinutul în humus al solului, care constituie suportul vieţii subterane, el fiind un element de bază, generator de însuşiri fizico-chimice favorabile. Solurile bogate în humus au capacitatea ridicată de reţinere a apei şi

www.agrimedia.ro

a substanţelor minerale, au o serie de proprietăţi fizice extrem de favorabile, cum ar fi: densitatea aparentă scăzută, grad de tasare diminuat, capacitate ridicată de pătrundere şi circulaţie a apei pe profil, porozitate favorabilă şi altele, ele punând la dispoziţia sistemului radicular al plantelor un volum mare de explorare şi dezvoltare. Reglarea conţinutului solurilor în humus se face uşor, printr-o fertilizare raţională, bazată nu numai pe îngrăşăminte organice animale, rezultate din gunoiul de grajd, ci şi vegetale, cum ar fi: compostul de tescovină, îngrăşăminte verzi etc. Pe lângă îmbunătăţirea nutriţiei minerale şi organice, un conţinut optim de humus conduce la o îmbunătăţire a structurii, a regimului termic, dar nu în ultimul rând, la creşterea rezistenţei solurilor la eroziunea hidrică de suprafaţă. La fel de importantă este şi reacţia solului (pH-ul), care are o mare influenţă asupra accesibilităţii elementelor nutritve în sol, aceasta influenţând în mod direct activitatea microorganismelor. Valorile scăzute, respectiv un pH acid, conduc la o acumulare toxică a aluminiului, manganului, zincului, acumulare

www.agrimedia.ro

care impiedică creşterea sistemului radicular şi totodată influenţează negativ asupra stării structurale a solului şi a regimului său aerohidric. În schimb, valorile ridicate ale pH-ului, de influenţă alcalină, determinate de prezenţa în exces a carbonatului de calciu, generează apariţia clorozei ferice, boală fiziologică manifestată prin blocarea fierului la nivelului sistemului radicular al plantei. În asemenea condiţii, se recomandă, în urma studiilor agrochimice de specialitate, aplicarea imediată a amendamentelor, în scopul neutralizării reacţiei acide sau alcaline a solului, cu rol imediat în ameliorarea şi îmbunătăţirea zestrei edafice a parcelei, deci a condiţiilor de viaţă a sistemului radicular.

Un U alt factor limitativ este reprezentat de eroziunea e solului, care este produsă de acţiunea a picăturilor de ploaie, dar şi de slaba funcţionare a sistemului de drenare s a solului (drenajul extern şi intern). Viteza de d pătrundere a apei din sol este corelată direct şi pozitiv cu infiltraţia şi scurgerea, d generate, la rândul lor, de situaţia reală g a reliefului şi de însuşirile hidrofizice ale a solului. Drenajul extern al solului este e dat de panta terenului, de gradul de d acoperire a suprafeţei solului şi de umiditatea iniţială a sa. Drenajul intern se corelează cu însuşirile fizice ale solului, respectiv cu textura, gradul de tasare, structură, conţinut în humus şi argilă etc. Ca urmare a fenomenului de eroziune are loc o dezgolire a butucilor de viţă-de-vie şi o diminuare a volumului de sol explorat de sistemul radicular. Intensificarea eroziunii este generată de o serie de modificări, dintre care amintim: mărimea dimensiunilor parcelei; suprimarea vegetaţiei lemnoase din vecinătatea parcelei; amplasarea rândurilor dealvale; compactarea solului prin lucrări de mobilizare repetate şi realizate la o umiditate a solului necorespunzătoare; absenţa fertilizărilor organice; panta mare a reliefului şi altele. Ca măsuri

Mai 2012 63

Victor VĂTĂMANU

de prevenire şi combatere a acestui factor limitativ, amintim: realizarea unei amenăjari antierozionale a suprafeţei în pantă; amplasarea rândurilor pe curba de nivel; aplicarea unei agrotehnici adecvate, prin mobilizări profunde pentru ameliorarea infiltraţiei în sol, inierbarea intervalelor dintre rândurile de plante, fertilizare organică, mulcirea solului cu diverse materiale vegetale. La fel de important ca factor limitativ este umiditatea solului. Având în vedere că viţa-de-vie este un consumator mare de apă, cu un mare şi bine dezvoltat aparat vegetativ, umiditatea optimă a solului este cea cuprinsă între 50 şi 80% din intervalul umidităţii active, apreciindu-se că valorile mai mici sunt favorabile maturării boabelor, iar cele mari creşterii lăstarilor. Totodată, lipsa umidităţii solului din perioada de vegetaţie dă naştere la o diminuare a creşterii lăstarilor şi a rădăcinilor, la o slabă dezvoltare a aparatului foliar, deci la o debilitate a butucului, încheiată cu pieirea prematură a plantelor. Acest stres hidric determină o scurtare a perioadei de vegetaţie, prin intrarea prematură în repaus a plantelor. De asemenea, apa în exces favorizează apariţia putregaiului cenuşiu, diminuarea rezistenţei la ger, precum şi la mană a viţei-de-vie. Dacă excesul de apă este prezent pe solurile cu textură grea, argiloasă, caracterizate de un drenaj extrem de deficitar, el determină un raport aero-hidric deficitar, care generează condiţii reale de anaerobioză, o creştere redusă a volumului radicular, precum şi o absorbţie scăzută a elementelor nutritive. Cele două extreme ale umidităţii solului (excesul şi deficitul) pot fi reglate printr-o agrotehnică adecvată, condusă corect ştiinţific de către specialiştii viticoli; astfel, solurile cu deficit de umiditate vor fi întreţinute în direcţia conservării apei în sol, în schimb cele cu exces, în direcţia unei evaporări mai intense, coroborate cu un consumator suplimentar (înierbare anuală sau de durată pe intervalul dintre rândurile de plante). În ambele cazuri de umiditate, o mare atenţie se va acorda alegerii perioadelor optime de mobilizare a solului, iar când efectiv nu se poate intra mecanizat, se recomandă, în mod expres, utilizarea erbicidelor, în ideea evitării distrugerii structurii solului. De asemenea, se va avea în vedere şi o fertilizare organică susţinută, 64 Mai 2012

care, datorită aportului său, va conduce la îmbunătăţirea însuşirilor fizice şi hidrofizice ale solului, cu impact imediat asupra îmbunătăţirii regimului aero-hidric din sol, şi deci a creşterii şi dezvoltării sistemului radicular al plantei de viţă-devie. În situaţii limită de exces de umiditate, se recurge la eliminarea apei în exces de la suprafaţa solului, prin lucrări de drenaj, iar în situaţiile de deficit de umiditate, de asemenea limită, se va utiliza, ca metodă de completare a deficitului, irigarea, în aşa fel încât, în funcţie de fenofaza plantei de viţă-de-vie, să i se asigure un optim hidric. Argilozitatea pronunţată se manifestă, în general, pe formele plane de relief de pe platouri, platforme late, versanţi terasaţi, unde au fost deplasate volume mari de pământ până s-a ajuns la roca-mamă. Aici s-au dezvoltat o serie de soluri bogate în argilă, care la rândul lor a generat un drenaj intern deficitar, pe de o parte, dar şi o serie de însuşiri fizice şi hidrofizice deficitare, pe de altă parte, cum ar fi: densitate aparentă mare şi foarte mare, grad de compactare şi de tasare mari, conductivitate hudraulică saturată redusă, un volum poros deficitar. De asemenea, acest procent ridicat de argilă duce la existenţa în sol a unui regim aero-hidric deficitar, în deformarea aerului din sol, care, la rândul lui, provoacă o anaerobioză prelungită sistemului radicular al plantelor. Totodată, această argilozitate ridicată stă la baza unor necorelări între epoca optimă de efectuare a lucrărilor de mobilizare a solului, eficienţa lucrărilor şi, nu în ultimul rând, calitatea acestora. Pe aceste soluri umede şi reci sunt necesare lucrări de mobilizare profundă a solului, de afânare adâncă, de scarificare, pentru a permite pătrunderea apei pe profilul solului şi eliminarea excesului temporar de apă de la suprafaţa solului. Tot în acest scop se recomandă inierbarea

intervalelor dintre rândurile de plante, în scopul consumului suplimentar de apă de către covorul vegetal, dar şi a protecţiei suprafeţei solului. Având în vedere că aceste soluri sunt, în general, sărace sub aspectul rezervei nutritive, se recomandă o fertilizare organică energică şi susţinută, în scopul compensării nutritive, pe de o parte, dar şi în scopul îmbunătăţirii însuşirilor fizice, pe de altă parte. Un alt factor limitativ este reprezentat de procentul foarte mare de nisip textură grosieră. Cultura viţei-de-vie pe nisipuri prezintă tehnologii diferenţiate de întreţinere, pornind chiar de la plantatul viţelor. Pe aceste soluri nisipoase se resimte foarte mult lipsa apei, conţinutul scăzut de argilă face ca ele să prezinte un drenaj intern excesiv, deci un deficit prelungit sub aspect hidric. Slaba aprovizionare în humus şi elemente nutritive impune utilizarea irigaţiei prin picurare, coroborată cu o fertilizare concomitentă prin dizolvarea sărurilor chimice în apa de irigat. De asemenea, se recomandă o fertilizare energică şi susţinută cu îngrăşăminte organice şi întreţinerea intervalelor dintre rândurile de plante printr-un covor vegetal anual, format din amestec de plante, cum ar fi: secară şi o leguminoasă, iar după cosire, masa vegetativă este recomandat a se încorpora în sol, în urma unei lucrări de arătură, prin întoarcerea brazdei. Acolo unde intervalele dintre rânduri sunt întreţinute ca ogor negru, se recomandă efectuarea unui număr cât mai redus de lucrări şi chiar înlocuirea praşilelor mecanice cu discuiri superficiale, la cel mult 5-8 cm adâncime. Totuşi, se va avea în vedere prezervarea plantei, deci evitarea pierderii ei prin uscare, recomandându-se utilizarea irigaţiei localizate; aceasta nu presupune costuri ridicate, nici o agrotehnică specială; aastfel, sub impactul aplicării irigaţiei, pproducţiile cantitative şi calitative vor fi măsura efortului material, şi deci viaţa m pplantei de viţă-de-vie va fi asigurată, eevitându-se pierderile premature de plante. Aceştia au fost principalii factori limitativi A aai dezvoltării, creşterii şi rodirii plantei de vviţă-de-vie, cultură răspândită în toate ccolţurile ţării şi de care ţăranul român nu ss-a putut despărţi în decursul vremii.

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor şi caprinelor, a acţiunilor prevăzute în Programul de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor, precum şi a tarifelor maximale aferente acestora pentru anul 2012 - M.O. nr. 0276/25 aprilie 2012

Ordinul nr. 39 din 24 februarie 2012 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „Renta viageră agricolă“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, aprobate prin Ordinul ministrului Agriculturii şi al ministrului Finanţelor Publice nr. 1.272/26.503/2005 - M.O. nr. 0236/9 aprilie 2012

Ordinul nr. 70 din 9 aprilie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului Agriculturii nr. 98/2010 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu - M.O. nr. 0239/9 aprilie 2012 Hotărârea nr. 254 din 3 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea HG nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011-2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat - M.O. nr. 0244/11 aprilie 2012

Ordinul nr. 73 din 10 aprilie 2012 pentru modificarea Procedurilor specifice de implementare şi control, precum şi a formularisticii necesare privind acordarea ajutorului de stat pentru motorina utilizată în agricultură, aprobate prin Ordinul ministrului Agriculturii nr. 126/2010 - M.O. nr. 0247/12 aprilie 2012

de susţinere a bazinelor piscicole naturale, precum şi în scop ştiinţific - M.O. nr. 0252/13 aprilie 2012

Ordinul nr. 20 din 24 februarie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, precum şi a necesarului de apă şi de hrană, în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploataţiile comerciale - M.O. nr. 0254/17 aprilie 2012 Hotărârea nr. 300 din 11 aprilie 2012 privind aprobarea ajutorului de stat care se acordă producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului - M.O. nr. 0256/18 aprilie 2012 Ordinul nr. 65 din 30 martie 2012 pentru modificarea Ordinului ministrului Agriculturii nr. 762/2007 privind instituirea procedurii de administrare specială la Societatea Naţională „Îmbunătăţiri Funciare“ SA Bucureşti - M.O. nr. 0256/18 aprilie 2012

Hotărârea nr. 283 din 11 aprilie 2012 pentru modificarea HG nr. 975/2011 privind aprobarea ajutoarelor de stat care se acordă producătorilor agricoli pentru perioada 2011-2012 şi a sumei totale alocate acestor ajutoare de stat - M.O. nr. 0256/18 aprilie 2012

2012 privind autorizarea unităţilor prim-procesatoare de tutun brut M.O. nr. 0252/13 aprilie 2012

Ordinul nr. 72 din 10 aprilie 2012 privind modificarea Ordinului ministrului Agriculturii nr. 120/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind calculul şi plata tarifelor pentru serviciile de îmbunătăţiri funciare - M.O. nr. 0264/23 aprilie 2012

Ordinul nr. 75 din 12 aprilie 2012 privind autorizarea exercitării pescuitului sturionilor în scopul reproducerii artificiale pentru obţinerea de puiet pentru acvacultură şi popularea

Hotărârea nr. 341 din 18 aprilie 2012 pentru aprobarea acţiunilor sanitar-veterinare cuprinse în Programul acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale,

Ordinul nr. 74 din 10 aprilie

www.agrimedia.ro

Ordinul nr. 69 din 9 aprilie 2012 pentru modificarea Ordinului ministrului Agriculturii nr. 83/2009 privind stabilirea condiţiilor de acordare a cotei individuale de lapte din rezerva naţională - M.O. nr. 0271/24 aprilie 2012 Ordinul nr. 37 din 19 aprilie 2012 pentru modificarea anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind procedura de autorizare/înregistrare sanitară veterinară a unităţilor ce desfăşoară activităţi în domeniul hranei pentru animale de fermă şi a mijloacelor de transport al hranei pentru animale de fermă, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 109/2010, ca urmare a actualizării tarifelor în funcţie de rata inflaţiei din anul 2011 - M.O. nr. 0291/3 mai 2012 Ordinul nr. 93 din 25 aprilie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului Agriculturii nr. 98/2010 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la speciile ovine/caprine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu - M.O. nr. 0293/4 mai 2012 Hotărârea nr. 299 din 11 aprilie 2012 cu privire la normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului - M.O. nr. 0295/4 mai 2012 Ordinul nr. 98 din 2 mai 2012 pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului Agriculturii nr. 215/2010 privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate şi a termenilor de referinţă pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic la specia bovine, în acord cu reglementările comunitare în domeniu - M.O. nr. 0297/5 mai 2012 Mai 2012 65

Valrom Exim - inovaţie şi profesionalism Mihaela FRIGEOIU, responsabil PR şi Comunicare Valrom Exim SRL Valrom Exim SRL este o companie românească, prezenta pe piaţă de peste 14 ani, specializată în comercializarea de tehnologie pentru aplicarea pesticidelor în agricultură. Reprezentând producători consacraţi din Europa Occidentală şi SUA, Valrom Exim SRL comercializează maşini de erbicidat şi piese de schimb pentru acestea, precum şi o gamă largă de aparate de masură a calităţii solului şi a culturilor, ajutându-şi astfel clienţii să obţină tratamente rentabile şi eficiente. Cunoscând faptul că succesul în afaceri este asigurat de modul cum reuşim să venim în întâmpinarea clienţilor noştri, încă de la înfiinţare (în anul 1998), Valrom Exim SRL a comercializat produse de calitate şi a dezvoltat parteneriate durabile cu firme de renume din Europa Occidentală şi SUA. În domeniul pieselor de schimb pentru maşini de erbicidat, Valrom Exim SRL este dealer naţional pentru producători de marcă în domeniu: Annovi Reverberi - Italia (pompe de presiune joasă şi înaltă), Hypro Lurmark - Marea Britanie (duze standard şi antivânt), Arag - Italia (distribuitoare, 66 Mai 2012

manometre, corpuri portduză etc.). Toate produsele sunt disponibile prin reţeaua de distribuitori Valrom Exim. Din anul 2001, importăm în România maşini de ceaţă produse de DYNAFOG - SUA, pentru tratamente cu volum redus (UV) şi ultraredus (ULV). Tehnologia DYNA-FOG reflectă o experienţă de peste 60 ani în domeniu, fiind cea mai vândută marcă pe plan mondial. Echipamentele sunt recomandate pentru tratamente de dezinsecţie/dezinfecţie în complexuri de creştere a animalelor şi a păsărilor, spaţii de depozitare, sere şi solarii, silozuri de cereale şi pentru tratamentele împotriva ţânţarilor în parcuri, păduri şi zone urbane. În anul 2008, firma Valrom Exim a devenit dealer naţional pentru Househam Sprayers din Marea Britanie, unul dintre liderii mondiali în domeniul producţiei de maşini de erbicidat autopropulsate şi convenţionale. Beneficiind de un departament de proiectare de înaltă clasă, orientat să satisfacă cerinţele fiecărui client în parte, Househam propune o gamă de maşini foarte diversă, cu capacităţi mergând de la 2.000 până la 6.000 de litri, cu rampe de la 18 la 46 de metri.

Maşinile de erbicidat autopropulsate au garda la sol de până la 1,8 metri şi beneficiază de dotări ultraperformante, care asigură tratamente precise şi eficiente, în condiţii de confort maxim pentru operator. Toate maşinile autopropulsate sunt echipate cu motor Caterpillar şi, datorită fiabilităţii în exploatare, acestea reprezintă o alegere excelentă pentru fermele orientate spre optimizarea producţiei şi pentru prestatorii de servicii. Datorită colaborării fructuoase cu furnizorii externi, echipa Valrom Exim SRL beneficiază în mod constant de cursuri de specializare, fiind astfel în măsură să ofere clienţilor săi informaţii şi soluţii viabile pentru alegerea echipamentelor de erbicidat cu cea mai mare productivitate, adaptate în funcţie de particularităţile de lucru. Datorită calităţii produselor comercializate şi a profesionalismului echipei sale, Valrom Exim este o prezenţă puternică pe piaţa românească de utilaje şi echipamente agricole. Contaţi pe echipa Valrom Exim!

comentează articolul pe www.agrimedia.ro/blog.html

www.agrimedia.ro

Decembrie 2010