Etica si deontologie profesionala by Mirela Arsith

AUTORI: MIRELA ARSITH & IOAN HUMĂ CUPRINS Cuvânt-înainte 1. Etică şi metaetică 1.1. Marile tradiŃii etice 1.2. Etica aplicată 1.3. Etica în mass-media 1.4. O etică a comunicării 2. Concepte etice fundamentale 2.1.Libertatea şi responsabilitatea 2.1.1. Etica şi responsabilităŃile în relaŃii publice 2.1.2. ResponsabilităŃile comunicatorului. 2.1.Dreptate-echitate-solidaritate 2.3.Adevăr , credibilitate şi minciună 1. Persuasiune şi responsabilitate 3.1. Natura persuasiunii 3.2.Etape ale persuadării 3.3.Persuasiunea şi comunicarea 2. Deontologia, expresie a nevoii de reguli şi legi .Conceptul de deontologie 4.2. Datoria morală 4.3. Responsabilitatea etică şi juridică a autorului de texte pentru relaŃii publice 3. Coduri etice şi deontologice 4.1.Conceptul de cod etic

4.14.2. Tipuri de coduri Codul de Etică al SocietăŃii Jurnaliştilor Profesionişti .Codul referitor la publicitate al firmelor americane Codul etic al membrilor PRSA, 2000 Codul etic al membrilor IABC Codul de la Atena Codul de Etică al Emisiunilor de Ştiri Radio-Televizate adoptat de AsociaŃia Directorilor de Emisiuni de Ştiri RadioTelevizate Reglementări constituŃionale şi universale şi acte normative specifice 6.1. Extrase din ConstituŃia României 6.2. Extrase din Legea 544/2001privind liberal acces la infoemaŃiile de interes public 6.3. Codul deontologic al jurnalistului elaborate de convenŃia organizaŃilor de media Bibliografie

CUVÂNT ÎNAINTE Etică şi deontologie se adresează studenŃilor din anul III, specializarea Comunicare şi relaŃii publice, Facultatea de ŞtiinŃe ale Comunicării din Universitatea „Danubius“ GalaŃi. Prezentul curs are asumate următoarele obiective cu privire la competenele profesionale şi transversale pe care trebuie să le dobândească studenŃii în urma parcurgerii temelor: să definească şi să explice noile concepte; să cunoască marile tradiŃii etice; să explice specificul eticii comunicării; să cunoască şi să explice continutul deontologiei şi a principiilor acesteia; dezvoltarea gândirii critice şi a capacităŃilor de a discerne şi de a decide, având conştiinŃa angajării faŃă de ceilalŃi; să opereze corect cu noile concepte; să interpreteze corect diferitele coduri, norme; să evalueze corect etic şi deontologic, aplicând valorile însuşite. StudenŃii anului III vor avea oportunitatea de a participa la propria lor dezvoltare profesională şi personală prin însuşirea cunoştinŃelor la disciplina Etică şi deontologie profesională probând: asumarea şi aplicarea comportamentală şi atitudinală a valorilor etice şi a normelor deontologice; exersarea capacităŃilor dialogală, de investigare şi de argumentare în aplicarea codurilor de etică

profesională, în funcŃie de diversitatea situaŃiilor concrete; dezvoltarea conştiinŃei de apartenenŃă la corpusul profesional al comunicatorilor şi a consilierilor în relaŃii publice ; abilităŃi de reflecŃie, critică şi analiză argumentativă; capacitatea de a formula judecăŃi de valoare şi de a acŃiona performant în plan profesional. valorificarea optimă şi creativă a propriului potenŃial în activităŃile de comunicare; asumarea responsabilităŃii pentru orice demers verbal sau acŃional; manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faŃă de domeniul comunicării ca act fundamental uman; Conf. univ. dr. Mirela Arsith

1. ETICĂ ŞI METAETICĂ

1. 1. Marile tradiŃii etice 1. 2. Etica aplicată 1. 3. Etica în mass-media 1. 4. O etică a comunicării

Etica este o disciplină filosofică ce are ca obiect acŃiunea umană, dar şi valorile şi normele faŃă de care aceasta se conformează sau ar trebui să se conformeze. Termenul etică provine din grecescul éthos, care semnifică obicei sau obişnuinŃă şi este considerat, adesea, echivalentul cuvântului moral. Spre deosebire de înŃelepciune şi de prudenŃă, care constituie apicarea regulilor universale în împrejurările particulare ale acŃiunii omeneşti, etica reprezintă o teorie, o cercetare a principiilor acŃiunii umane deliberate. În filosofie, numeroasele teorii etice pot fi grupate după două modele fundamentale:

1. primul model este de natură teleologică, fiind fundamentat pe scop (gr. télos); etica se reliefează, din această perspectivă, ca o ştiinŃă practică, ce are drept obiect acŃiunea umană şi ca scop virtutea conduitei; acest model a fost elaborat în mod exemplar de Aristotel şi a dominat până la Immanuel Kant; 2. al doilea model este de natură deontologică, bazat pe conceptual de datorie (gr. déon) şi a fost inaugurat de Immanuel Kant; Cele două modele, care au dobândit variante determinate istoric, sunt discutate şi astăzi de către gânditori: uneori polemic, alteori cu intenŃia de a opera concilieri între argumente. Etica teleologică se caracterizează prin recunoaşterea caracterului inteligibil al scopului acŃiunii etice, al scopului susŃinut în mod natural de dorinŃa umană. AcŃiunea este doar un mod de a atinge scopul decis şi, în consecinŃă, ea dobândeşte sens şi importanŃă doar prin raportarea dorinŃei la propriul scop. Scopul este cognoscibil dacă lucrurile sunt inteligibile. Când o astfel de inteligibilitate nu se manifestă, arhitectura finalistă a acŃiunii devine foarte fragilă şi, uneori, imposibilă. TradiŃia utilitaristă1 apără un anumit finalism al acŃiunii umane, deoarece utilul este, totuşi, un scop. În realitate, 1

Utilitarismul, în etică, fondează judecata morală pe criteriul „maximei fericiri a majorităŃii“, sau face să coincidă această judecată cu calculul consecinŃelor acŃiunilor în raport cu totalitatea subiecŃilor atinşi de aceste consecinŃe; măsurarea se face în termeni de utilitate, fie în sensul unei stări mentale sau sensibile – plăcere, fericire, bunăstare, lipsa durerii, fie în sensul unei stări a lumii apreciate pe baza unei ordini de preferinŃă a acelor subiecŃi.

în utilitarism, scopul este subiectivitatea2 însăşi, care promovează acŃiunea. Cel puŃin ca tendinŃă, utilitarismul este o morală egocentrică, chiar şi atunci când este prezentată sub forma altruismului binevoitor. O etică teleologică autentică cercetează adevărul dorinŃei umane şi a obiectului ei. Dacă etica teleologică constă, în principal, din tentativa de a stabili care este obiectul adevărat şi real al dorinŃei, în al doilea rând, ea are şi sarcina de a indica şi de a fundamenta modurile specifice pentru a-l putea atinge. Etica deontologică a fost elaborată de Immanuel Kant.3 Filosoful german este creatorul unei concepŃii etice originale, ce avea să influenŃeze filosofia morală de mai târziu. Edificiul etic kantian are la bază conceptul datoriei: „e de datoria mea, pentru că e de datoria mea“. Nu există alt motiv. Nu contează natura eventualelor consecinŃe, contează numai calitatea lor morală. Pentru Kant, datoria reprezintă necesitatea de a îndeplini o acŃiune, din respect pentru legea morală în sine, fără nici o altă determinare.

Subiectivitatea este capacitatea subiectului (individului) de a fi izvorul originar al cunoaşterii, senzaŃiilor, voinŃei şi acŃiunilor. Immanuel Kant (1724-1804), filosof german care a transformat, prin depăşirea empirismului şi raŃionalismului clasic, perspectivele şi conceptele gândirii filosofice. În concepŃia sa, raŃiunea teoretică ne permite să cunoaştem numai ceea ce ne oferă experienŃa, care se supune formelor a priori ale conştiinŃei. Pentru Kant, a fi liber înseamnă să-Ńi afirmi autonomia voinŃei (acŃiunea călăuzită doar de legea morală în absolutul ei), iar adevărata libertate este supunerea faŃă de datorie. Operele filosofice reprezentative sunt: Critica raŃiunii pure, Critica puterii de judecată şi Critica raŃiunii practice.

Filosoful german susŃine că oamenii acŃionează fie din înclinaŃie, fie din datorie. Valoare morală au acŃiunile săvârşite doar din datorie. Când acŃionăm din înclinaŃie, din interese egoiste, faptele noastre nu au valoare morală. În această situaŃie, acŃionăm conform datoriei şi nu din datorie. „Dacă nenorocitul, tare la suflet, mai mult indignat de soarta lui decât umilit şi abătut, îşi doreşte moartea, dar, totuşi, îşi conservă viaŃa fără a o iubi, nu din înclinaŃie sau frică, ci din datorie, atunci maxima lui are un conŃinut moral“. Putem practica binele şi dreptatea din interes sau din dorinŃa de a plăcea. Aceste acŃiuni urmăresc, în realitate, satisfacerea egoului nostru şi nu respectarea poruncii pure a datoriei. „A fi binefăcător când poŃi e datorie şi există unele suflete atât de miloase, încât, fără un alt motiv, al vanităŃii sau egoismului, găsesc o plăcere internă în a răspândi bucurie în jurul lor [...] Eu afirm însă că, în acest caz, acŃiunea, oricât de conformă datoriei, oricât de plăcută ar fi ea, totuşi, nu are adevărată valoare morală“ (Kant, 1999, p. 209).

1. 1. Marile tradiŃii etice Cultura greacă şi romană Sofiştii au susŃinut că virtutea poate fi învăŃată, ea exprimându-se prin reguli care permit o viaŃă normală şi coerentă a oamenilor în cadrul societăŃii. Virtutea coincide cu acele comportamente funcŃionale, care se manifestă conform nevoilor sociale ale „cetăŃii“. Binele şi răul, adevărul şi falsul nu mai sunt absolute, pentru că 10

valorile care domină diferitele organizări umane şi orientează multiplicitatea obiceiurilor şi credinŃelor sunt cât se poate de disparate. AcŃiunea umană este ghidată raŃional doar prin căutarea a ceea ce este util pentru sine şi pentru „cetate“. Protagoras a afirmat că „omul este măsura tuturor lucrurilor.“ Dacă omul însuşi este regula acŃiunii, poate să supravieŃuiască numai dacă acceptă dreptatea şi respectul reciproc. Socrate a argumentat în favoarea ideii conform căreia virtutea este unică şi este fundamentată pe cunoaştere (etică intelectualistă); acŃiunea vătămătoare este rezultatul neştiinŃei. Cunoaşterea de sine presupune o grijă constantă faŃă de propriul suflet, care trebuie să domine trupul: în aceasta constă scopul vieŃii. Sufletul este eul conştient, personalitatea morală şi intelectuală a fiinŃei umane. Stăpânirea de sine este înŃeleasă ca ca dominare a instinctelor de către raŃiune. Libertatea este obŃinută prin îndepărtarea pasiunilor. RaŃiunea şi virtutea sunt suficiente pentru buna ghidare a omului şi pentru a-i aduce fericirea. Aristipos şi cirenaicii afirmau că omul doreşte pentru sine numai plăcerea, iar aceasta este adevăratul şi singurul mobil al acŃiunilor umane. Aristip din Cyrene susŃine că nu există diferenŃe între plăceri. „O plăcere nu se deosebeşte de altă plăcere, nici nu există plăcere mai plăcută decât alta“.Scopul vieŃii omeneşti este plăcerea particulară; fericirea este suma tuturor plăcerilor particulare. În viziunea lui Aristip, doar plăcerea particulară este dorită pentru ea însăşi, pe când fericirea „nu este dorită pentru ea, ci pentru plăcerile 11

particulare“. Cirenaicii resping definiŃia dată de Epicur plăcerii, ca absenŃă a durerii. Ei susŃin că „lipsa de durere este asemenea unui om care doarme“. Epicur a reliefat idea că fericirea este, înainte de toate, seninătatea sufletului, o stare lăuntrică de împăcare, numită de epicurieni ataraxie; ea îşi are izvorul în experienŃa de viaŃă, singura sursă a oricărei cunoaşteri. În viziunea lui Epicur, plăcerea nu este rezultatul unor comportamente vicioase sau senzuale; ea reprezintă mai puŃin forma ei pozitivă, bucuria, şi reprezintă mai mult scăparea de durere, de suferinŃă, care este contrariul plăcerii. În timp ce bucuriile, în trecerea lor rapidă, cu schimbările lor, cu dorinŃele neîmplinite ce le însoŃesc, nasc durere, evitarea tuturor acestor schimbări şi a neliniştii pe care o produc naşte o atmosferă de linişte, pace, ataraxie. „De aceea, deşi toate plăcerile ne sunt, în mod firesc, un bun apropiat, totuşi nu orice plăcere este de ales, întocmai după cum, cu toate că orice suferinŃă este un rău, totuşi, prin natură, nu orice suferinŃă trebuie evitată“. Pentru a face o alegere adecvată între o plăcere sau alta, între o suferinŃă sau alta, trebuie ca acestea să fie judecate valoric, să fie măsurate, pentru a reŃine avantajele sau dezavantajele pe care le implică. „În anumite împrejurări, tratăm binele ca pe un rău şi răul, dimpotrivă, ca pe un bine“ (apud Arsith, 2000, p. 46-47). Un punct central al filosofiei lui Epicur este refuzul individului de a deveni sclavul a indiferent a ce. A deveni dependent de o plăcere înseamnă să devii vulnerabil faŃă de lumea exterioară, periclitându-Ńi, astfel, pacea interioară, care este sinonimă cu fericirea. Epicur susŃine 12

că nevoile naturale, care trebuie satisfăcute, sunt puŃine, iar satisfacerea lor procură o plăcere reală. Dar nici neîmplinirea lor nu trebuie să producă durere, pentru că înŃelepciunea şi necesitatea de a evita dezamăgirea trebuie să îmblânzească orice dorinŃă. Cea mai mare valoare o au bunurile spirituale, pentru că ele favorizează ataraxia şi duc, astfel, în modul cel mai sigur, la fericirea adevărată. „Primul şi cel mai mare bun este înŃelepciunea, din ea izvorăsc toate celelalte virtuŃi, căci ea ne învaŃă că nu putem duce o viaŃă plăcută dacă nu-i şi o viaŃă înŃeleaptă, cumsecade şi dreaptă“. Omul trebuie să-şi stăpânească dorinŃele şi plăcerile şi să aleagă plăcerile cele mai simple, pentru că cele mai complexe sunt însoŃite de multe rele şi griji. Omul înŃelept este fericit şi sigur de fericirea sa, pentru că nu se teme de nimic – nici de moarte, nici de zei. Platon afirmă că virtuŃile şi, în primul rând, dreptatea sunt funcŃii ale părŃilor sufletului. Etica este ştiinŃa care are ca obiect ideea supremă, Binele, care poate fi atins printr-un proces de înălŃare înspre lumea inteligibilă.4 4

Platon este filosoful Ideilor. Lumea acestora constituie adevărata realitate; ideile sunt spirituale, eterne, perfecte, absolute, imuabile. Ele sunt sursa lucrurilor din lumea materială. Lucrurile din lumea materială sunt trecătoare, compuse şi relative, fiind „cópii“ imperfecte ale Ideilor, ca Forme perfecte. Oamenii există pentru că există Ideea de Om. Există lucruri frumoase, bune, adevărate pentru că există Ideile de Frumos, Bine şi Adevăr. Filosoful distinge între lumea inteligibilă (a ideilor) şi lumea sensibilă (concretă, materială). Prin simŃuri nu putem accede la lumea ideilor. În viziunea platoniciană, gândirea noastră implică un nivel ce nu provine din experienŃă, dar de care depinde relaŃia noastră cu experienŃa. Platon afirmă că nu este de ajuns să spunem că ideile sunt înnăscute, precum Socrate. Trebuie să admitem că noi am

Contemplând ideile, putem găsi criterii de judecată, pentru a distinge ceea ce este drept de ceea ce este nedrept. Aristotel5 promova idea conform căreia împărŃirea părŃilor sufletului în raŃional şi apetitiv / iraŃional / contemplat aceste idei, înainte de a ne fi născut. Aceasta este teoria reamintirii (anamnesis). Sufletul îşi reaminteşte ce a văzut în viaŃa lui veşnică, eternă. O dată cu naşterea, sufletul pierde amintirea clară a Ideilor. Îi rămâne, însă, o nostalgie care îl face să le caute, să se refere la ele. O educaŃie adecvată poate să suscite şi să facă eficace amintirea Ideilor contemplate odinioară, înainte de naştere. Fără readucerea în minte a ideilor, nu există adevărata cunoaştere. Readucerea în minte a sensului lucrurilor pe care le-am cunoscut, „într-o călătorie împreună cu zeii“, în „câmpia Adevărului“, într-o altă viaŃă, nu Ńine de memoria obişnuită. Ideile platoniciene nu sunt nici existenŃe interioare, nici plămuire a imaginaŃiei. Ele sunt esenŃe şi principii ale unităŃii, sunt legi şi valori. Pentru ca ele să se dezvăluie, trebuie ca raŃiunea să păstreze contactul cu realitatea. Este necesar ca sensibilitatea (activitatea simŃurilor) să ne stârnească raŃiunea, să o provoace. Prin această provocare, raŃiunea îşi aminteşte ideile. În filosofia platoniciană, teoria reamintirii exercită trei funcŃii: Să argumenteze preexistenŃa spiritului şi a nemuririi sufletului; Să realizeze o legătură între viaŃa anterioară şi cea prezentă, împlinirea vieŃii prezente, fiind condiŃionată de viaŃa anterioară; Să dea valoare cunoaşterii empirice (senzoriale), recunoscându-i acesteia meritul specific în procesul de reamintire a Ideilor.

Meritul deosebir al concepŃiei lui Platon despre ordinea şi unitatea din lume este acela de a fi impus ideea existenŃei şi obiectivităŃii valorilor. Binele, Adevărul, Frumosul, Dreptatea se manifestă ca realităŃi obiective, de sine stătătoare, independente de opiniile schimbătoare şi nesigure ale oamenilor. Aristotel (384-322), filosof grec, din perioada clasică, întemeietor al logicii, ca ştiinŃă, şi a altor multe discipline, a identificat patru

vegetativ a condus la identificarea virtuŃilor dianoetice. Acestea sunt specifice intelectului (arta, înŃelepciunea, prudenŃa) şi sunt distincte în raport cu virtuŃile legate de supunerea pasiunilor raŃiunii. Legitimitatea moralei depinde de natura omului, de facultăŃile sufletului. ÎnŃelepciunea are drept obiect ceea ce este bine şi ceea ce este rău pentru om. Scopul conduitei umane este fericirea, care se conformează naturii raŃionale a omului. Pentru Platon şi Aristotel, fericirea poate fi câştigată prin ceea ce înfăptuim pe parcursul vieŃii noastre şi, mai ales, prin activitatea de cunoaştere specifică părŃii raŃionale a sufletului. Pentru Aristotel, fiecare fiinŃă trebuie să-şi îndeplinească menirea pentru care a fost creată. Menirea omului, în această lume, este de a fi o fiinŃă activă, care tinde mereu spre justa măsură a oricărui lucru sau eveniment, extremele, chiar şi cele mai înălŃătoare, trebuind evitate. Prin urmare, scopul vieŃii omeneşti este să trăieşti conform raŃiunii. Orice acŃiune a sufletului, astfel orientată, este o virtute, iar acŃiunea este fericirea însăşi. „…dintre cei vii, fericiŃi sunt cei ce au şi vor avea parte de cele menŃionate înainte, dar asta numai în măsura în care oamenii pot fi fericiŃi“ (Aristotel, 1988, p. 26). Pe parcursul vieŃii sale, omul îşi doreşte anumite bunuri, cu ajutorul cărora îşi poate cauze universale sau principii ale tuturor lucrurilor: cauza formală sau forma; cauza materială sau substratul lucrurilor; cauza eficientă; cauza finală. Materia are potenŃial, iar forma îl actualizează. Suprema fericire pentru om ar trebui să fie contemplarea adevărului, prin activitatea cugetării. Opere principale: Organon, Etica nicomahică, Politica, Retorica, Metafizica.

atinge Ńelurile. Astfel de bunuri sunt, în primul rând, mijloace: bogăŃia, inteligenŃa, onoarea, plăcerea. Dar omul poate intra şi în posesia unui bun care este dorit pentru el însuşi, pentru că este scop în sine: fericirea. Această virtute este, pentru Aristotel, Binele suprem. „Noi considerăm că ceea ce este dorit pentru sine reprezintă un scop mai desăvârşit decât ceea ce este dorit pentru altceva şi ceea ce nu este dorit pentru altceva este mai desăvârşit“(Ibidem, p. 16). Fericirea nu presupune satisfacŃie; ea nu constă în jocuri şi distracŃii, ar fi degradant pentru fiinŃa umană ca scopul final al vieŃii ei, de multe ori plină de eforturi şi de suferinŃă, să fie un simplu joc sau o glumă. „Jocul este, de fapt, un repaus, de care omul are nevoie, pentru că i-ar fi imposibil să susŃină un efort continuu“. Actul specific omului este un anumit mod de viaŃă, constând în activităŃile sufletului şi în actele ce se conformează raŃiunii. Bunurile sufletului sunt cele mai importante. Pentru a ajunge la fericire, este necesară o activitate susŃinută, care mobilizează partea cea mai elevată din om, fiind conformă cu virtutea, care aparŃine părŃii celei mai bune din noi; „este evident că fericirea trebuie situată printre activităŃile demne de dorit în sine şi nu printre cele alese în vederea altor lucruri; căci fericirea nu are nevoie de nimic, ea îşi ajunge însăşi“ (Ibidem, p. 17). Pentru oamenii obişnuiŃi, fericirea trebuie să fie însoŃită de plăcere. Cea mai bogată în plăcere şi cea mai fericită este activitatea consacrată înŃelepciunii. „Şi trebuie să spunem că lucrurile serioase sunt superioare celor vesele şi amuzante, iar activitatea cea mai serioasă aparŃine, 16

totdeauna, omului cel mai elevat“. Dacă raŃiunea este dumnezeiască, atunci trebuie ca viaŃa condusă de raŃiune să fie dumnezeiască, în raport cu celelalte tipuri de viaŃă. ViaŃa condusă de raŃiune este, după Aristotel, viaŃa cea mai fericită. Către sine este un jurnal intim de reflecŃie filosofică, în care Marcus Aurelius6 face o apologie a îndatoririlor omului şi a conduitei care decurge din respectarea acestor îndatoriri. În viziunea filosofului stoic7, libertatea este expresia pasivităŃii, a unei servituŃi absolute în raport cu ProvidenŃa, Destinul, „lanŃul de fier“ pe care nimic nu-l poate rupe. Destinul exercită asupra tuturor lucrurilor un imperiu suveran şi absolut. Cauzele ne pot rămâne necunoscute, dar nu înseamnă că ele nu există. Pentru Marcus Aurelius, „există o singură armonie universală şi după cum universul, acest scop atât de mare, este alcătuit şi desăvârşit de toate corpurile, tot aşa şi soarta, acest fel de cauză simplă şi primară, apare întregită de către celelalte cauze particulare“ (apud Arsith, 2000, p. 13). Aşadar, omul este liber numai în măsura în care înŃelege necesitatea totală, care guvernează lumea şi ar continua să o guverneze, chiar dacă el i s-ar opune. După filosoful 6

Marcus Aurelius (121-180), reprezentant al stoicismului roman, este adeptul concepŃiei platoniciene după care trupul este o carceră pentru suflet. În concepŃia sa, înŃeleptul se resemnează în faŃa sorŃii şi se retrage în sine însuşi. Stoicismul este un curent filosofic cu un element moral precumpănitor. Ideea centrală este că scopul suprem al omului este virtutea; pasiunile, ca înclinaŃii care se împotrivesc Logos-ului, sunt condamnate. În faŃa unei lumi care mai întâi ne atrage şi apoi ne dezamăgeşte, atitudinea cea mai înŃeleaptă este renunŃarea.

în atenŃie, trebuie să suportăm tot ceea ce ni se întâmplă, din două motive raŃionale: 1) „primul că Ńi se întâmplă Ńie, îŃi este prescris şi hărăzit într-un fel anumit, de sus, urzit pentru tine şi tesut, din cele mai înŃelepte cauze, de destin“; 2) viaŃa fiecăruia este o cauză a bunului mers al universului; destinul, care guvernează totul, va spulbera tot ceea ce i se opune; orice încercare de a ne opune este, de fapt, un atentat la armonia universală şi este pedepsită cu nefericire şi suferinŃă. Prin urmare, suntem liberi doar atunci când înŃelegem că nu suntem, nu putem şi nu trebuie să fim liberi. „Căci este atinsă întreaga perfecŃiune a universului, dacă este întreruptă legătura strânsă şi înlănŃuirea atât a părŃilor sale componente, cât şi a cauzelor. Iar tu le întrerupi […] de câte ori crâcneşti împotriva evenimentelor şi, într-un fel oarecare, le nimiceşti“(Ibidem, p. 14). ÎnŃelept este acela care cunoaşte legea lumii, ce este, în acelaşi timp, şi legea conştiinŃei sale; el ştie că această lege e bună, iar lumea este frumoasă, în armonia ei raŃională. Prin raŃiune, omul poate să înŃeleagă că evenimentele nu depind de el şi, astfel, ajunge, prin integrare şi acceptare, în posesia înŃelepciunii, sinonimă cu adevărata libertate. Acceptând ordinea inflexibilă existentă în univers, devenim partenerii RaŃiunii universale, colaboratorii divinităŃii la conducerea lumii. Gândirea creştină

Augustin8 a construit, pe baze raŃionale, de factură platonică, doctrinele care, relevate de creştinism, sunt accesibile şi raŃiunii. După filosoful creştin, chiar şi păcătoşii au cunoştinŃă de normele după care cineva este lăudat sau este condamnat cu dreptate. Aceasta, pentru că Dumnezeu i-a înzestrat pe oameni cu repere pe care, dacă le-ar respecta, omul poate urma căile dreptăŃii divine. Normele prescriu cum trebuie să trăiască fiecare om, deşi ei, păcătoşii, nu trăiesc astfel. Întrebându-se de unde ne vin aceste norme, prin care cel nedrept recunoaşte ce este drept, Augustin răspunde că reperul autentic al dreptăŃii este însuşi Dumnezeu. „Cel care nu face binele, dar vede ce ar trebui să facă, se întoarce, el însuşi, la acea lumină, de care e, totuşi, atins“.Oamenii pot alege între dreptatea divină, eternă sau dreptatea umană, relativă, stabilită prin convenŃii. Dreptatea absolută trăieşte prin ea însăşi şi este neschimbătoare. Începe să existe când aderăm la ea, trăind în mod drept: „suntem mai mult sau mai puŃin drepŃi, după cum aderăm, mai mult sau mai puŃin, la ea“. Biserica este punctual de referinŃă stabil între morala pământeană şi mântuire. „Cetatea lui Dumnezeu“ 8

Augustin (354-430), cel mai mare dintre PărinŃii Bisericii, a avut preocupări de epistemologie, de argumentare a valorii instrumentale a limbajului, de ontologie, de explicare a cauzei răului şi a libertăŃii umane. Pentru Augustin, superior adevărului este doar Dumnezeu, iar dacă nu există nimic superior, adevărul este însuşi Dumnezeu. Sufletul omului este într-o continuă relaŃie cu adevărul. Printre cele mai importante opere ale gânditorului creştin, putem aminti: Confesiuni, Cetatea lui Dumnezeu, De magistro ş.a.

călăuzeşte istoria cetăŃii pământene, marcată de bunăstarea temporală şi de iubirea omului pentru sine însuşi. BunăvoinŃa divină precedă orice merit uman şi, de aceea, morala are sens numai dacă face referire la tema predestinării şi la mântuire, care priveşte, prin intermediul comunităŃii ecleziastice, inima şi intenŃiile individului. Există idei despre fericire ce presupun deschidere către semeni şi lume, aşa cum există fericiri mărunte, ridicate pe nefericirea celorlalŃi. Există nefericiri măreŃe şi fericiri lamentabile. Sfântul Augustin afirma că „este o nenorocire mai mică să nu obŃii ceea ce vrei decât să vrei să obŃii ceea ce nu se cuvine. Căci perversitatea voinŃei aduce mai mult rău decât binele pe care soarta îl poate aduce omului“ (Bagdasar, 1995, p. 164). Prin urmare, fericirea este judecată prin raportare la virtutea morală. Bunurile care Ńin de noroc sunt fragile şi schimbătoare, fiind însoŃite de teama pierderii lor. Astfel, omul este nenorocit pentru că nu se simte îndestulat niciodată. Dacă omul nu pune o limită dorinŃelor sale, el nu poate fi fericit. El poate ajunge la fericire numai prin cumpătarea sufletului. Toma d Aquino9 susŃine că scopul de care ascultă natura umană şi ansamblul facultăŃilor sale este dedus din natura 9

Toma d’Aquino (1225-1274), ilustru teolog şi filosof, a susŃinut că raŃiunea şi credinŃa se sprijină reciproc. Pentru Toma, actul de „a fi“ este efectul propriu lui Dumnezeu, comunicat creaturilor, în funcŃie de participarea la gradul de perfecŃiune al esenŃei fiecărei creature. Despre cunoaştere, teologul afirmă că este absolută şi universală, pentru că este obiectivă. Dintre cele mai importante scrieri ale filosofului, putem enumera: Summa contra gentiles, De potentia, Summa theologica ş.a.

sa: orice lucru tinde către un scop care coincide cu ceea ce Dumnezeu a stabilit privitor la acel lucru. „Dumnezeu este scopul ultim al omului“, este cauza voinŃei care duce spre bine. Omul poate ajunge la fericire, urmând „legea naturală“ şi poate accede la beatitudine mulŃumită „legii divine.“ Aşadar, suntem făcuŃi de Dumnezeu ca să ne gasim binele doar în el. Doar ignoranŃa ne poate face să credem că ne dorim şi alte bunuri, deşi nu ne simŃim fericiŃi când le obŃinem. „Omul nu poate fi pe deplin fericit atâta vreme cât îi rămâne ceva de dorit şi de căutat“ (apud Schneewind, 2003, p. 129). Sfântul Toma privea virtuŃile prudenŃei, temperanŃei şi curajului ca fiind în legătură cu starea lăuntrică a individului, iar virtutea dreptăŃii ca acoperind întreaga arie a relaŃiilor interumane. Umanismul şi Renaşterea Giovanni Pico della Mirandola10, un important reprezentant al umanismului renascentist, propune, în tratatul Despre demnitatea omului, un mit al creaŃiei umane, pentru a releva un raport între Dumnezeu şi om, bazat pe liberul arbitru. Crearea omului de către divinitate a avut drept finalitate existenŃa unei fiinŃe capabile să admire măreŃia şi să iubească frumuseŃea Lumii, „preamăreŃ

Pico della Mirandola (1463-1494) este un important reprezentant al umanismului renascentist, care propune în tratatul Despre demnitatea omului un mit al creaŃiei umane, pentru a releva un raport între Dumnezeu şi om, bazat pe liberul arbitru.

templu al dumnezeirii“, creată de „supremul arhitect“ (Mirandola, 2002, p. 12). Sensul creaŃiei lui Dumnezeu se împlinea numai dacă exista şi o fiinŃă în stare să dea înŃelesuri Universului, valorizându-l. Lucrurile şi fiinŃele lumii au fost create după arhetipuri, care limitează atât existenŃa, cât şi libertatea acestora. Pentru om, Dumnezeu nu mai avea un astfel de arhetip şi „nici printre bogăŃii nu mai avea ceva care să-i dea moştenire noului fiu, şi nici printre locuri nu mai avea vreunul în care să şadă acest contemplator al Universului. Toate erau deja pline“ (Ibidem). Conceperea omului a fost un act singular, întrucât omului i-au fost date gândirea, voinŃa şi discernământul, el urmând să opteze singur, după propria sa dorinŃă, pentru locul pe care l-ar ocupa în univers şi pentru înfăŃişarea sa. Astfel, Dumnezeu l-a aşezat pe om în centrul Universului spunându-i: „nu Ńi-am dat nici un loc sigur, nici o înfăŃişare proprie […], pentru că acel loc, acea înfăŃişare pe care tu însuŃi le vei dori, tocmai pe acelea să le dobândeşti şi să le stăpâneşti după voinŃa şi hotărârea ta“ (Ibidem, p. 13). În viziunea lui Pico della Mirandola, Dumnezeu nu i-a fixat omului un loc anume în ierarhia universală a celor trei lumi: angelică, celestră şi elementară, ci îl scoate în afara acestora, lăsându-l propriei sale libertăŃi, putând ocupa, la alegere, ce treaptă vrea. „Natura configurată în celelalte fiinŃe este silită să existe în limitele legilor prestabilite de mine“. Aşadar, restul vieŃuitoarelor, desăvârşite în limitele lor, sunt mereu ele însele; pot să crească, dar nu să devină.

Pe om, Dumnezeu l-a creat ca pe o fiinŃă nedesăvârşită, dar perfectibilă: „Te-am pus în centrul lumii pentru ca, de aici, să priveşti mai lesne lumea din jur. Nu te-am făcut nici ceresc, nici pământean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur să te înfăŃişezi în forma pe care tu însuŃi o preferi, ca şi cum, prin voia ta, ai fi propriu-Ńi sculptor şi plăsmuitor de cinste. Vei putea să decazi în cele de jos, ce sunt lipsite de inteligenŃă; vei putea, prin hotă-rârea spiritului tău, să renaşti în cele de sus, ce sunt divine“ (Ibidem). Prin urmare, nedesăvârşirea este, la noi, oamenii, o virtute, marea noastră virtute, pentru că, nici îngeri, nici demoni, putem să ne înălŃăm sau să cădem după propria noastră dorinŃă, după cum ne înŃelegem existenŃa şi rostul. Nedesăvârşirea, ca atribut fundamental al omului, este posibilitatea umanizării acestuia. Pentru Pico della Mirandola, omul nu este un simplu instrument în mâna voinŃei divine. Dumnezeu nu-l coboară pe om la nivelul celorlalte fiinŃe; dimpotrivă, El i-a dat omului posibilitatea de a demonstra ce poate deveni, de ce progrese este capabil. Machiavelli afirmă că virtutea este capacitatea de a acŃiona asupra evenimentelor şi de a controla „destinul“. Politica este autonomă faŃă de criteriile morale sau religioase de judecată. Principele, în activitatea lui politică, nu poate să aibă în vedere toate acele aspecte relevante pentru oamenii care vor să fie buni. Pentru a menŃine Statul, el trebuie să acŃioneze, uneori, împotriva credinŃei, împotriva milei, a umanităŃii; calităŃile sale trebuie să fie viclenia vulpii şi forŃa leului.

În viziunea lui Machiavelli, nu binele individual, ci cel comun face ca o cetate să fie puternică. Când oamenii sunt bine guvernaŃi, ei ajung să îşi găsească mulŃumirea în prosperitatea propriei lor cetăŃi. „…aşa cum bunele moravuri au nevoie de legi pentru a se menŃine, tot astfel legile, pentru a fi urmate, au nevoie de bune moravuri“ (apud Schneewind, 2003, p. 74). Epoca modernă René Descartes11 susŃine că cele trei reguli ale moralei sunt următoarele: a) a asculta de legi şi de obiceiurile Ńării mele; b) a rămâne ferm şi decis în acŃiunile mele; c) a încerca să mă înving pe mine însumi decât să încerc să înving destinul şi să încerc să-mi schimb dorinŃele, mai curând decât ordinea lumii. „Căci cu toate că este adevărat că fiecare om este obligat să facă bine altora, atât cât îi stă în putinŃă, iar a nu fi util nimănui înseamnă a nu valora nimic, totuşi nu este mai puŃin adevărat că preocupările noastre trebuie 11

René Descartes (1596-1650) este un important reprezentant al raŃionalismului, curent filosofic care susŃine că numai raŃiunea poate oferi întemeiere cunoştinŃelor noastre. S-a impus ca fizician, matematician şi filosof; în această ultimă instanŃă, Descartes a fost preocupat, în domeniul ontologiei, de dualitatea timp-suflet, iar în domeniul gnoseologiei, de elaborarea unei metode capabile să ducă la identificarea adevărurilor certe. Lucrările filosofice fundamentale ale gânditorului francez sunt: Discurs asupra metodei, MeditaŃii filosofice şi Tratat despre pasiuni.

să se îndrepte şi dincolo de timpul prezent şi că este bines să renunŃăm la acele lucruri ce ar putea folosi celor în viaŃă când intenŃionăm să facem altele care ar fi mai de folos urmaşilor noştri“ (Descartes, 1990, p. 149). VoinŃa conduce acŃiunile, iar pasiunile trebuie să fie controlate de raŃiune. O dată ce a înŃeles necesitatea statornicită de Dumnezeu, omul descoperă în sine calmul de care are nevoie pentru a putea judeca bine. Omul trebuie să-şi exerseze spiritul, să-l antreneze, pentru a ajunge la o gândire şi o judecată sănătoase. Hobbes neagă sociabilitatea naturală a omului şi subliniază scopurile egoiste ale acestuia. În viziunea filosofului, primul dintre bunuri pentru fiinŃa umană este propria conservare; ea trebuie să acumuleze cât mai multă putere pentru a se proteja în faŃa morŃii. Deoarece toŃi oamenii, conduşi de legea naturii, doresc viaŃa, sănătatea şi cea mai mare siguranŃă cu putinŃă, vor avea un comportament egoist. Din nevoia omului de siguranŃă şi din dorinŃa de a fi avantajat, iau naştere contractul social şi legile. Prin urmare, fiinŃa umană şi nu Dumnezeu este făuritoarea puterilor laice care o guvernează. Spinoza12 susŃine că omul poate fi fericit dacă se străduieşte ca intelectul şi dorinŃa sa să intre în accord cu

Baruch Spinoza (1632-1677), filosof olandez, în viziunea căruia tot ceea ce există este dedus din natura divină. Adept al panteismului, el doreşte să demonstreze că Dumnezeu (SubstanŃa) este imanent lucrurilor. Libertatea înseamnă acceptarea raŃională a NecesităŃii, din care decurge natura proprie fiinŃei umane, înseamnă reprezentarea adecvată a ordinii naturale. Cele mai

intelectul şi dorinŃa semenilor săi. Virtutea este puterea omului care se defineşte prin năzuinŃa omului de a persista în existenŃa sa. ViaŃa virtuoasă este viaŃa raŃiunii. Binele este ceea ce ne conduce cu adevărat la cunoaştere, iar răul este reprezentat de ceea ce ne împiedică să cunoaştem. „…eu voiesc să îndrept toate ştiinŃele spre o singură Ńintă şi un singur scop, anume, de a ajunge la perfecŃiunea umană supremă“ (Spinoza, 1979, p. 10). Toate gândurile şi acŃiunile fiinŃei umane trebuie îndreptate spre acest scop. Immanuel Kant13 explică modul în care este posibilă viaŃa morală, care sunt condiŃiile absolut necesare oricărei mo-rale. Morala trebuie să pornească de la tratarea calităŃii de om drept valoare supremă, ce se instituie, întotdeauna, drept scop. Moralitatea, după filosoful german, se fundamentează, în întregime, pe raŃiune; aceasta ne dă normele morale cărora trebuie să li se conformeze acŃiunile noastre.

importante operele filosofice ale sale sunt: Tratat teologico-politic şi Etica. Immanuel Kant (1724-1804), filosof german care a transformat, prin depăşirea empirismului şi raŃionalismului clasic, perspectivele şi conceptele gândirii filosofice. În concepŃia sa, raŃiunea teoretică ne permite să cunoaştem numai ceea ce ne oferă experienŃa, care se supune formelor a priori ale conştiinŃei. Pentru Kant, a fi liber înseamnă să-Ńi afirmi autonomia voinŃei (acŃiunea călăuzită doar de legea morală în absolutul ei), iar adevărata libertate este supunerea faŃă de datorie. Operele filosofice reprezentative sunt: Critica raŃiunii pure, Critica puterii de judecată şi Critica raŃiunii practice.

În desfăşurarea acŃiunilor sale, omul dispune de anumite mijloace şi urmăreşte anumite scopuri. În acelaşi timp, el trebuie să se supună unor imperative. Acestea pot fi: (a) ipotetice, a căror respectare depinde de condiŃii concrete, determinate; dacă dispar condiŃiile, cade de la sine şi imperativul; acest tip de imperative au o valoare relativă, întrucât ne cer să efectuăm anumite acŃiuni sau să ne abŃinem în a le desfăşura, în funcŃie de împrejurările concrete ale vieŃii noastre; (b) categorice, care se impun ca porunci pure ale legii morale, fiind aplicabile în mod necesar, independent de împrejurările concrete; imperativele categorice au o valoare absolută, impunând respectarea lor în orice condiŃii (Kant, 1999, p. 50). „Acum eu spun: omul şi, în genere, orice fiinŃă raŃională există ca scop în sine, nu numai ca mijloc, de care o voinŃă sau alta să se folosească după bunul ei plac, ci în toate acŃiunile lui […] omul trebuie considerat, totdeauna, în acelaşi timp ca scop“ (Ibidem, p. 51). Acest imperativ decurge din natura raŃională a fiinŃei umane, care există ca scop în sine. Dumnezeu a creat omul pentru el însuşi, iar raŃiunea este finalitatea întregii creaŃii divine. Celelalte fiinŃe nu au raŃiune; ele Ńin de natură şi au valoare relativă. Immanuel Kant le numeşte lucruri şi vede în ele doar mijloace. FiinŃele raŃionale sunt numite de filosoful german persoane şi trebuie să fie un „obiect de respect“; ele „sunt scopuri obiective, adică lucruri a căror existenŃă în ea însăşi este un scop“. Principiul practic suveran care rezultă este, astfel, fundamentat pe ideea că natura raŃională există ca scop în sine. 27

Imperativul practic este, aşadar, următorul: „acŃionează astfel ca să foloseşti umanitatea, atât în persoana ta, cât şi în persoana oricui altuia, totdeauna în acelaşi timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc“. Imperativul categoric este, concomitent, un principiu subiectiv al acŃiunii omeneşti şi un principiu obiectiv, din care pot fi deduse toate legile voinŃei. Legea morală este un imperativ care porunceşte categoric, pentru că legea este necondiŃionată; „raportul unei asemenea voinŃe cu această lege este dependenŃa care, sub numele de obligaŃie, desemnează o constrângere la o acŃiune care [...] se numeşte datorie“ (Ibidem, p. 64). Immanuel Kant este creatorul unei concepŃii etice originale, ce avea să influenŃeze filosofia morală de mai târziu. Edificiul etic kantian are la bază conceptul datoriei: „e de datoria mea, pentru că e de datoria mea“. Nu există alt motiv. Nu contează natura eventualelor consecinŃe, contează numai calitatea lor morală. Pentru Immanuel Kant, datoria reprezintă necesitatea de a îndeplini o acŃiune, din respect pentru legea morală în sine, fără nici o altă determinare. Filosoful german susŃine că oamenii acŃionează fie din înclinaŃie, fie din datorie. Valoare morală au acŃiunile săvârşite doar din datorie. Când acŃionăm din înclinaŃie, din interese egoiste, faptele noastre nu au valoare morală. A face bine semenilor este o datorie însă, există oameni miloşi care găsesc o plăcere internă de a răspândi bucurie în jurul lor, delectându-se cu bucuria altora. După Immanuel Kant, acest tip de acŃiune nu are o adevărată valoare morală, oricât ar fi de conformă datoriei. În această situaŃie, acŃionăm conform datoriei şi nu din 28

datorie. „Dacă nenorocitul, tare la suflet, mai mult indignat de soarta lui decât umilit şi abătut, îşi doreşte moartea, dar, totuşi, îşi conservă viaŃa fără a o iubi, nu din înclinaŃie sau frică, ci din datorie, atunci maxima lui are un conŃinut moral“ (Ibidem, p. 209). Putem practica binele şi dreptatea din interes sau din dorinŃa de a plăcea. Aceste acŃiuni urmăresc, în realitate, satisfacerea ego-ului nostru şi nu respectarea poruncii pure a datoriei. „A fi binefăcător când poŃi e datorie şi există unele suflete atât de miloase, încât, fără un alt motiv, al vanităŃii sau egoismului, găsesc o plăcere internă în a răspândi bucurie în jurul lor [...] Eu afirm însă că, în acest caz, acŃiunea, oricât de conformă datoriei, oricât de plăcută ar fi ea, totuşi, nu are adevărată valoare morală“ (Ibidem). Ca fiinŃă liberă, omul poate să aleagă. „PoŃi, pentru că e de datoria ta“, este o formulă importantă a eticii kantiene. „Să presupunem că sufletul unui filantrop ar fi întunecat de supărare personală, care şterge orice compătimire pentru soarta altora, dar ar avea, totuşi, puterea să facă bine altor suferinzi şi suferinŃa lor nu l-ar mişca, [...] abia atunci ea ar avea valoarea ei morală adevărată“. Dacă omul hotărăşte să facă altceva decât îi cere datoria, el ştie foarte bine că nu şi-o face. Ca fiinŃă liberă, fiinŃa umană nu este nici inocentă, nici iresponsabilă în privinŃa actelor sale. Immanuel Kant face referire la imperativul din Scriptură, care ne cere să iubim pe aproapele nostru şi chiar pe duşmanul nostru, ca pe noi înşine. Este, aici, în discuŃie, iubirea practică, drept datorie ce rezidă din voinŃă, şi nu din înclinaŃie. „AcŃionează în aşa fel, încât maxima voinŃei tale să poată servi, în acelaşi timp, drept principiu al unei legislaŃii 29

universale“ (Kant, 1981, p. 50). După Immanuel Kant, „fiecare om are o con-ştiinŃă şi se consideră observat de către un judecător interior, ameninŃat şi, în genere, Ńinut la respect, iar această putere care veghează în el asupra legii nu este ceva făcut de el însuşi (arbitrar), ci este încorporat fiinŃei sale“. Prin urmare, conştiinŃa este tribunalul interior al fiinŃei umane, care judecă şi apreciază toate gândurile şi faptele acesteia. ConştiinŃa nu este una şi aceeaşi cu persoana judecată; ea reprezintă o fiinŃă morală atotputernică, Dumnezeu: „astfel trebuie gândită con-ştiinŃa, ca principiu subiectiv de a duce la îndeplinire, în faŃa lui Dumnezeu, răspunderea pentru faptele sale“. Postulatul posibilităŃii Binelui suveran derivat, al celei mai bune lumi, este, în acelaşi timp, postulatul realităŃii unui Bine suveran originar, anume al existenŃei lui Dumnezeu. Valoarea unui simŃământ cu totul conform legii morale este infinită. Secolul al XIX-lea John Stuart Mill14 afirmă că fiecare om, în funcŃie de aptitudinile şi aşteptările sale, de nivelul său de aspiraŃii, este dator, pentru a creşte în umanitate, să caute fericirea, 14

John Stuart Mill (1806-1873), filosof englez, adept al individualismului şi toleranŃei, susŃine că libertatea individului poate fi limitată numai dacă este prejudiciată libertatea celorlalŃi cetăŃeni. Mill este autorul unor tratate de economie şi de logică şi a contribuit la dezvoltarea filosofiei utilitariste. Cea mai importantă lucrare a sa este Despre sistemul logic, urmată de Utilitarism şi Despre libertate.

aşa cum este dator să caute adevărul, dreptatea, frumosul, ignorând obstacolele, atât pe cele obiective, cât şi pe cele de natură subiectivă. Adept al pragmatismului, John Stuart Mill consideră că fundamentul moralei îl constituie utilitatea. Principiul celei mai mari fericiri susŃine că „acŃiunile sunt bune în măsura în care aduc fericire şi rele dacă ele au ca rezultat contrariul fericirii. Prin cuvântul «fericire» se înŃelege plăcerea sau absenŃa suferinŃei; prin «nefericire» suferinŃa sau absenŃa plăcerii“ (Bagdasar, 1995, p. 515). Unele genuri de plăcere sunt mai de dorit decât altele. Din două plăceri, dacă uneia toŃi sau aproape toŃi care leau încercat pe ambele îi acordă preferinŃă, independent de orice sentiment de obligaŃie morală de a face astfel, atunci aceasta este plăcerea cea mai de dorit. Dacă una din cele două plăceri este preferată celeilalte, chiar dacă este obŃinută cu sacrificii şi suferinŃă şi nu se renunŃă la ea pentru nici o altă plăcere, înseamnă că bucuria preferată are o calitate superioară. Filosoful englez se referă la gânditorii care au respins, cu tărie, concepŃiile hedoniste, după care cel mai nobil scop al vieŃii ar fi plăcerea. Pentru aceştia, „a presupune că viaŃa n-are scop mai elevat, obiectiv mai bun şi mai nobil de urmat decât plăcerea înseamnă, potrivit acestor spirite, o doctrină bună mai degrabă pentru porci“ (Ibidem). John Stuart Mill nu respinge, total, concepŃiile hedoniste, distingând între plăcerile trupului şi plăcerile spiritului. Plăcerile spirituale sunt superioare; această superioaritate este dată de „durata, certitudinea şi intensitatea mai mare“. Plăcerile spirituale nu sunt preferate pentru ele însele, ci pentru avantajele pe care le aduc. Să fii fericit 31

înseamnă să ajungi să trăieşti plăcerea pe care o apreciezi ca fiind maximă. „Nici un om inteligent n-ar consimŃi să fie nebun, nici o persoană instruită n-ar vrea să fie un ignorant, nici o persoană cu inimă şi cu conştiinŃă n-ar vrea să fie josnică şi egoistă, chiar dacă toŃi ar fi convinşi că nebunul, ignorantul, ticălosul sunt mai satisfăcuŃi de soarta lor decât sunt ei de a lor“ (Ibidem, p. 514). Această atitudine poate fi explicată prin existenŃa unui sentiment de demnitate, pe care toate fiinŃele omeneşti îl posedă, într-o măsură sau alta. Spiritele inferioare, cu un nivel scăzut de aspiraŃii, ajung mai repede să fie fericite. Un spirit superior, însă, „va avea întotdeauna sentimentul că lumea este în aşa fel alcătuită, încât plăcerile pe care şi le doreşte sunt imperfecte“. Cu toate acestea, este preferabil să ai conştiinŃa propriei nefericiri, decât să ajungi la fericire prin satisfacerea unor dorinŃe inferioare. „E mai bine să fii un om nemulŃumit decât un porc satisfăcut, să fii un Socrate nefericit, mai degrabă decâ un imbecil mulŃumit“ (Ibidem). Utilitarismul îşi poate atinge scopul prin cultivarea generală a nobleŃei caracterului, chiar dacă, fiecare, individual, ar profita de nobleŃea celorlalŃi, iar „a lui proprie ar fi, în măsura în care este vorba de fericire, un simplu rezultat al acestui profit.“ (Ibidem, p. 515). Scopul ultim pentru care merită a fi dorite toate lucrurile este o existenŃă lipsită, cât este cu putinŃă, de durere, şi bogată, cât se poate, cu multe bucurii, atât cantitativ, cât şi calitativ. Filosoful englez, menŃinându-şi opŃiunea pentru individualism, afirmă că fiecare om poate hotărî, singur, care este propria sa cale de a ajunge fericit, având posibilitatea de a stabili care este, pentru el, cea mai mare

plăcere. Împlinit este numai omul care îşi asumă succesele şi eşecurile, suferinŃele şi bucuriile, binele şi răul, în măsura în care îl angajează ca unicat uman. Auguste Comte susŃine că educaŃia trebuie să tindă către suprimarea egoismului, în favoarea acelui „a trăi pentru alŃii“, astfel încât morala se configurează ca altruism. Norma de conduită este extrasă din obiceiurile sociale. Etica stusiază regulile care conduc raporturile dintre individ şi societate. Fichte afirmă că scopul moralei constă în adecvarea eului empiric la eul infinit. Fiindcă adecvarea nu va fi niciodată completă, moralitatea constă într-o continuă tendinŃă către infinit, într-o eliberare progresivă a eului infinit de propriile limite. Fiecare trebuie să lucreze pentru progresul cultural şi moral al societăŃii. Friedrich Nietzsche15 consideră cultul virtuŃii din filosofia antică greacă drept devitalizare a fiinŃei umane prin dispreŃul surselor de putere prin care viaŃa ar putea fi afirmată. Morala tradiŃională este constituită din convenŃii colective şi raŃionamente justificative care motivează anumite stiluri de viaŃă, calităŃi şi defecte psihologice, promovând un tip uman mediocru. După filosoful în atenŃie, 15

Friedrich Nietzsche (1844-1900), filosof şi poet german care propune o reevaluare a valorilor tradiŃionale; gânditorul consideră că oamenii sunt cei care au inventat cauzele, succesiunea, temeiul, libertatea, legea, procedând, astfel, mitologic. Importantă este voinŃa de putere, ca forŃă interioară, care conduce lumea. Operele principale ale filosofului german sunt: Naşterea tragediei, Aşa grăit-a Zarathustra, Dincolo de bine şi rău, Despre genealogia moralei, Amurgul zeilor.

teoriile morale sunt benefice numai în măsura în care impun fiecărui om o disciplină a voinŃei. Oamenii nu sunt egali şi nu trebuie să fie consideraŃi egali. Există superiori şi inferiori, stăpâni şi sclavi. Studiind critic concepŃiile morale ale oamenilor din diferite timpuri şi diferite societăŃi, Friedrich Nietzsche propune o nouă diviziune a moralei: morale de stăpâni şi morale de sclavi. „Stăpânii“ şi „sclavii“ nu reprezintă două clase sociale, ci reprezintă două forme de manifestare a voinŃei de putere. „Stăpânul“ este acela care manifestă o voinŃă de putere activă, care determină şi orientează mişcarea şi devenirea. Pentru morala stăpânilor, bun este orice le consfinŃeşte şi le confirmă stăpânirea: „oricare morală aristocratică creşte dintr-o afirmare de sine triumfătoare“(Nietzsche, 1993, p. 27). Mediocritatea este depăşită prin idealul supraomului: omul adevărat, situat dincolo de mediocritatea contemporanilor, omul nobil, cu voinŃă puternică. „Sclavul“ este acela care exprimă o voinŃă de putere reactivă, exprimată prin resentiment, ce răspunde forŃei active, urmând-o. Pentru morala sclavilor, bine este numai ceea ce le îndulceşte lor sclavia. Un sclav bun este supus, sărac, ce îşi in-ventează subterfugii pentru a-şi putea suporta neputinŃa şi mizeria; „omul resentimentului nu este nici sincer, nici loial cu el însuşi“ (Ibidem, p. 29). Această morală convine turmei. Orice fiinŃă umană poate fi, alternativ, când „stăpân“, când „sclav“, în funcŃie de valorile pe care şi le însuşeşte : fie îşi asumă valorile care cultivă expansiunea, forŃa, fie îşi asumă valorile care-l înfrânează, anihilându-i 34

potenŃialităŃile. Astfel, morala de stăpâni va promova valorile aristocratice, a celor cu voinŃă puternică, iar morala de sclavi va promova valori deca-dente, specifice celor cu voinŃă slabă, care gonesc după plăceri. Specificul moralelor de stăpâni este dat, în viziunea lui Friedrich Nietzsche, de unele caracteristici esenŃiale; astfel, aristocratul: creează valori, „conferă, cel dintâi, prestigiu lucrurilor“; determină ceea ce este bine şi rău, după principiul „ceea ce este rău pentru mine, este rău în sine“; respectă în fiinŃa sa pe omul puternic, stăpân pe sine, con-ştient când trebuie să vorbească şi când trebuie să tacă; este sever şi dur cu propria-i persoană; întâlnim aici ceea ce Nietzsche numeşte „glorificarea sinelui“; este stăpânit de sentimentul belşugului şi vine în ajutorul celor nefericiŃi, dar nu din milă, ci „mânat de imboldul abun-denŃei de putere“; acordă un respect nemărginit tradiŃiei şi bătrâneŃii şi are un accentuat cult al strămoşilor. Dar ceea ce este esenŃial în morala stăpânilor e reprezentat de „severitatea preceptului potrivit căruia ei au obligaŃii doar faŃă de cei de o seamă cu ei; faŃă de fiinŃele de rang inferior şi faŃă de străini, ei pot acŃiona după cum cred de cuviinŃă sau «după voia inimii», în orice caz, «dincolo de Bine şi de Rău»“. Această morală este întotdeauna individualizată.

Valorile promovate de moralele de sclavi se caracterizează prin pesimism şi sunt reacŃii la valorile aristocraŃilor. Sclavii, prin care filosoful german înŃelege „asupriŃii, oprimaŃii, robii şi chiar cei nedecişi şi istoviŃi de ei înşişi“: apreciază răbdarea, hărnicia, compătimirea, modestia, amabilitatea, „căci toate acestea sunt calităŃile cele mai utile, aproape singurele mijloace de a îndura povara existenŃei“; invidiază virtuŃile „stăpânilor“ şi le place să creadă că fericirea acestora nu este autentică; refuză suferinŃele vieŃii şi promovează mitul egalităŃii. În concepŃia lui Friedrich Nietzsche, omul este o fiinŃă neîncheiată. Tragicul şi suferinŃele nu trebuie înlăturate, pentru că ele au menirea de a modela interiorul uman şi obligă voinŃa la probe cu adevărat semnificative. Energiile interioare tind spre afirmarea vieŃii. Supraomul este un aristrocat al spiritului. Secolul al XX-lea Max Weber, abordînd relaŃia dintre etică şi politică, ajunge la necesitatea nuanŃării acesteia, pentru că „problema «urmărilor», etica absolută nici nu şi-o pune“ (Weber, 1992, p. 47). Autorul ajunge la constatarea că toate activităŃile orientate etic, inclusiv cele politice, pot fi puse sub semnul a două precepte fundamental diferite din punct de vedere etic şi, indiscutabil, contrare: ele pot fi orientate după o „etică a convingerilor“ sau după o

„etică a responsabilităŃii“. Această distincŃie determină două tipuri de acŃiuni: (a) acŃiunea după preceptele morale tradiŃionale, care nu au în vedere urmările comportamentului de a practica doar Binele; (b) acŃiunea după preceptele eticii responsabilităŃii, avînd răspunderea urmărilor, previzibile, de altfel, ale faptelor comise. Acest tip de etică este specific comportamentului politic, fie acŃional, fie discursiv. Durkheim: faptele sociale şi modurile de a acŃiona sunt independente de voinŃa individului şi de judecăŃile sale. Normele ghidează comportamentul individului şi progresul umanităŃii. Henri Bergson distinge între: (a) morala închisă, care se manifestă ca instinct de conservare a societăŃii ce tinde să se pună chezaşă pentru sine; este expresie a comportamentului de a dobândi obişnuinŃe; (b) morala deschisă, care se manifestă ca instinct de reînnoire, care corespunde elanului vital16, ce suscită 16

Pentru filosoful francez, viaŃa este o creaŃie continuă, fără sfârşit, ce are drept cauză elanul vital. Acesta s-a dezvoltat după două direcŃii divergente: în sensul evoluŃiei instinctului şi în sensul evoluŃiei inteligenŃei. Linia de evoluŃie a instinctului atinge punctul culminant la insecte: el este modul elanului vital datorită căruia fiinŃa se adaptează cu siguranŃă, dar orbeşte (inconştient), la mediul său natural. InteligenŃa se maturizează la nivelul mamiferelor superioare.

mişcarea social. Acest tip de morală este practcată mai aes de mistici şi inventatori .ViaŃa se manifestă în două tendinŃe complementare: contrângerea socială; elanul de iubire. Max Scheler promovează „etica materială a valorilor“ care propune, ca alternativă la relativismul eticii materiale a binelui ca obiect al dorinŃelor care au propriile scopuri, existenŃa unor scopuri în sine ale voinŃei. Dar valorile sunt independente de scopuri; ele, ca şi ierarhia lor, se oferă anterior sfârşitului aspiraŃiei şi scopului voinŃei. Etica se întemeiază pe intuiŃia emotivă a valorilor şi a ierarhiei lor. N. Hartman susŃine că etica pură a datoriei şi a imperativului ignoră plinătatea vieŃii. „Etica pură a imperativului este amăgire morală, este orbire valorică faŃă de ceea ce este real“ (Hartman, 1974, p. 159). Atitudinea afectivă este eliminată, iar responsabilitatea este asumată doar formal. „…vitejia, dragostea, capacitatea de jertfă sunt greu de inculcat prin educaŃie; vrednicia, constanŃa, dragostea de ordine, stăpânirea de sine şi controlul propriu pot fi, fără îndoială, atinse în mare măsură pe calea îndrumării pedagogice, în anumite limite, desigur“ (Ibidem, p. 365). Normele au o formă impersonal şi numai prin interiorizarea dimensiunilor valorice se obŃine o adevărată regementare a comportamentelor dinlăuntrul trăirilor umane şi nu printr-un conformism plat. Respectul pentru norme nu poate fi redus la o morală a corectitudinii, ci trebuie integrat într-o morală a convingerii, orientată spre semnificaŃii umaniste şi, simultan, într-o morală a responsabilităŃii faŃă de consecinŃele actelor noastre. 38

John Rawls17 a elaborat o teorie despre dreptate care păstrează valorile individualismului, punându-le în conexiune cu aspectele colective ale vieŃii sociale. În concepŃia sa, diferitele doctrine religioase, morale sau filosofice nu au reuşit să aducă oamenii la un consens, ci, dimpotrivă, i-a dezbinat şi divizat. Rawls rezumă concepŃia sa asupra dreptăŃii la două principii, care „formulează dreptatea ca un compus cuprinzând trei idei: libertatea, egalitatea şi recompensa, pentru activităŃile ce contribuie la binele comun“: 1. individul care participă la o activitate sau se integrează într-o colectivitate are acelaşi drept la libertate, ca toŃi ceilalŃi; singura restricŃie constă în a nu limita, la rândul său, libertatea oamenilor, care nu poate fi negociată pentru avantaje economice şi sociale; 2. inegalităŃile de avere, putere şi venit sunt arbitrare, dacă nu conduc la avantajul tuturor. x x x

John Rawls (n. 1921), filosof american a cărui operă se doreşte alternativă la utilitarism. În viziunea sa, societatea este un sistem de cooperare între personae libere şi egale, care au drept scop avantajul lor egoist. De aceea, trebuie găsită formula ideală, prin care să se ajungă la o cooperare socială avantajoasă pentru toŃi şi nu numai pentru o majoritate. Opere principale: O teorie asupra justiŃiei şi Liberalismul politic.

Problematica morală exprimă preocuparea pentru reducerea tensiunilor dintre câmpul realităŃii morale, care relevă ceea ce este şi orizontul valorilor, care reliefează ceea ce merită şi trebuie să fie. EficienŃa moralei sociale este condiŃionată de modurile în care normele şi valorile sunt înŃelese, interiorizate, reelaborate şi promovate prin subiectivitatea indivizilor şi a grupurilor, care ajung să îşi configureze un set de credinŃe şi convingeri personale. Acestea conturează, mai precis sau mai vag, un orizont al aşteptărilor faŃă de sine, faŃă de semeni, faŃă de experienŃe sau situaŃii de viaŃă prezente şi viitoare. Prin intermediul convingerilor, valorile morale sunt individualizate şi exprimă atât virtualităŃi de acŃiune admise de colectivitate, cât şi tendinŃe personale de structurare şi de semnificare a actelor cu sentimental unor obligaŃii, care exprimă ceea ce trebuie făcut şi al unei aspiraŃii, care este binele. 1. 2. Etica aplicată Etica aplicată este un studiu al aspectelor etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală. Acest tip de etică a cunoscut o mare expansiune în lumea anglo-saxonă, începând cu anii ’70 şi poate fi considerată, în mod legitim, o renaştere a tradiŃiei cazuistice a Evului Mediu şi a începutului epocii moderne. Afirmarea acestui domeniu de studiu a fost şi o urmare a fenomenului care a început în S.U.A şi care consta în transformarea filosofului moral în consilier al instituŃiilor publice şi într-un profesionist care practică şedinŃe 40

individuale de consiliere. În cadrul „eticii sociale“, adică în studiul judecăŃii morale, în domenii legate de drepturile civile, de caracterul licit al războiului, de responsabilităŃile colective asupra indivizilor, de egalitate, responsabilitate, discriminare, tratament preferenŃial, politică şi problema „mâinilor murdare“ ş.a. Putem aprecia şi etica din massmedia ca o formă de etică aplicată.

1. 3. Etica în mass-media Mass-media reprezintă ansamblul mijloacelor de comunicare în masă, adică a acelor modalităŃi de transmitere a mesajelor tipărite şi audio-vizuale, ansamblul limbajelor şi a canalelor capabile să ofere informaŃii, întrun sens unidirecŃional, către un public foarte numeros, indefinibil a priori şi accesibil. În programele de pregătire profesională în jurnalism sau în comunicare instruirea etică se poate concentra pe o multitudine de subiecte care pot varia de la educaŃia pur academică până la cursuri extreme de applicative, de la o largă interdisciplinaritate la o viziune strict limitată de graniŃele profesionale. „Există o diferenŃă majoră între a-i învăŃa pe studenŃi cum să ajungă ei înşişi agenŃi morali motivaŃi din interior, independenŃi, şi a le impune sistemele de valori ale profesorului. Există o diferenŃă între filosofia morală şi moralizare.“ (Deaver, 2004, p. 17). Frank Deaver susŃine superioritatea filosofiei morale în raport cu moralizarea: filosofia morală prezintă norme şi indicaŃii care sunt consecvente de la un caz la altul, de la o regulă la 41

alta, de la o persoană la alta, de la ceea ce spunem la ceea ce facem; ea implică, de asemenea, gândirea, discutarea şi punerea în practică a principiilor etice în mod analitic şi cathartic18; filosofia morală fundamentează un process pluralist de luare a deciziei, care este important pentru funcŃionarea unei societăŃi participative (Ibidem, p. 18). moralizarea presupune să dăm sfaturi particulare, specifice, care nu au consecvenŃă peste timp sau de la un caz la altul, sau de la o persoană la alta; ea este dogmatică, pragmatică şi consultativă, exprimând opinii bazate, mai ales, pe emoŃii. Deciziile care se iau în sfera comunicării sunt mai uşor de apărat din punct de vedere intelectual şi etic, dacă se bazează pe filosofia morală şi nu pe simpla moralizare. De asemenea „există pericolul ca o concepŃie etică pe care o pot aplica fie grupurile profesionale, fie guvernul sau grupurile de interes public să fie mai preocupată de imaginea instituŃională şi de faptul că trebuie să dea socoteală cuiva, decât de dezvoltarea morală.“ (Ibidem). Filosofia morală şi dezvoltarea socială matură determină gandirea autonomă, în termini critici şi generali, comunicatorii ajungând la un fel de autonomie în calitatea lor de agenŃi morali. Aceasta este autonomis încorporată în viaŃa civică a comunicatorului cu studii. Profesioniştii din domeniul comunicării de masă cred, de multe ori, că este responsabilitatea publicului şi nu a 18

catharsis este un termen care provine din limba greacă şi înseamnă „purificare“; reprezintă o evoluŃie şi o purificare în plan spiritual (în cazul de faŃă, moral).

comunicatorului, să găsească un înŃeles în activitatea de informare, de persuasiune şi de divertisment şi să se descurce cu consecinŃele acestora. Cei care lucrează în publicitate şi în relaŃiile publice sunt motivaŃi de două scopuri oarecum contradictorii: informarea şi convingerea. Adesea, specialiştii în persuasiune pretind că nu este responsabilitatea lor să controleze efectele mesajelor lor; ei doar lansează doar mesajele pe care publicul le preia şi speră ca acestea să răzbească în hăŃişul informaŃional şi să producă rezultatele dorite. Specialiştii în comunicare ar trebui să fie preocupaŃi, în egală măsură, de consecinŃele acŃiunilor imediate, dar şi a celor pe termen lung, ar trebui să fie preocupaŃi de toleranŃa faŃă de ambiguitate şi faŃă de dilemele nerezolvate, de procesul anevoios de judecare a lucrurilor şi de un sentiment al obligaŃiei morale. Fiecare dintre noi este responsabil pentru felul în care ia deciziile cu implicaŃii etice, atât la nivel organizaŃional, cât şi personal. ÎnŃelegerea în profunzime a eticii trebuie să vină în sprijinul rezolvării conflictelor dintre angajamentele luate la nivelul individului şi cele ale organizaŃiei. Responsabilitatea faŃă de public trebuie să revină atât individului, cât şi organizaŃiei (Ibidem, p. 28).

1. 4. O etică a comunicării Etica discursului (comunicării) reprezintă o şcoală etică iniŃiată de Jőrgen Habermas şi K. O. Apel; ei susŃin posibilitatea justificării raŃionale a principiului normative fundamental, conform căruia toate fiinŃele capabile de

comunicare (lingvistică) trebuie să fie recunoscute ca personae, deoarece ele sunt, în toate acŃiunile şi manifestările lor, parteneri virtuali în discuŃie. Sensul argumentării morale se exprimă prin principiul potrivit căruia „toate trebuinŃele umane care se lasă armonizate pe calea argumentării cu cele tuturor celorlalŃi oameni trebuie să facă obiectul, în calitate de năzuinŃe virtual, preocupării comunităŃii comunicaŃionale“ (Apel, 1987, p. 43). Se configurează, astfel, principiul unei etici comunicaŃionale care reprezintă, totodată, „temeiul unei etici a formării democratice a voinŃei de bază a acordului (Ibidem). Pentru strategia morală pe termen lung a oricărei acŃiuni umane decurg două principia fundamentale: să se garanteze în toate faptele şi gesturile supravieŃuirea specie umane în calitate de comunitate reală de comunicare; să se realizeze comunitatea ideală în comunitatea ideală de comunicare (Ibidem, p. 133). Jőrgen Habermas susŃine că raŃionalitatea discursivă consimte demascarea instrumentelor puterii şi ieşirea din neutralitatea ideologică, întărind identitatea eului. Filosoful a propus distincŃia dintre raŃionalitatea strategică şi raŃionalitatea comunicativă şi modelul raŃiunii dialogice, în care punctul de plecare este reprezentat nu de conştiinŃă, ci de comunicare. Pentru Habermas, modernitatea a fost istoria unui proces de raŃionalizare comunicativă. Problema civilizaŃiei moderne constă într-o întărziere relativă a dezvoltării raŃionalizării comunicative, în raport cu cea strategică. Etica discursului se serveşte de 44

care demonstrează imposibilitatea argumentări respingerii unor condiŃii determinate ale acŃiunii de comunicare.

2. CONCEPTE ETICE FUNDAMENTALE 2.1.Libertatea şi responsabilitatea 2.1.1. Etica şi responsabilităŃile în relaŃii publice 2.1.2. ResponsabilităŃile comunicatorului. 2.1.Dreptate-echitate-solidaritate 2.3.Adevăr, credibilitate şi minciună

2.1.Libertatea şi responsabilitatea Înainte de a fi concepută de către filosofi şi teologi ca o caracteristică psihologică şi morală, libertatea s-a afirmat, mai întâi, ca statut: condiŃia liberă a omului care nu este sclav. Prin opoziŃie cu sclavul, tratat ca o unealtă neînsufleŃită lipsită de drepturi, stăpânul sau cetăŃeanul dispune, în mod liber, de persoana sa şi participă activ la viaŃa oraşului; libertatea cetăŃeanului se instaurează, astfel, ca o condiŃie socială şi politică garantată printr-un ansamblu de drepturi şi datorii. 45

Dar cum este posibilă libertatea? În ce relaŃii se află ea cu socialul şi politicul? Dar cu omul însuşi? Ce raporturi există între libertate şi responsabilitate? John Locke19 susŃine că legea îi conduce pe agenŃii raŃionali şi liberi către propriul interes şi „ea nu prescrie nimic dincolo de binele general al celor aflaŃi sub acea lege“. (apud Schneewind, 2003, p. 203). După filosoful englez, „libertatea naturală a omului este aceea de a fi liber faŃă de orice putere superioară de pe pământ şi de a nu fi supus voinŃei ori autorităŃii legislative a altui om, ci de a avea ca regulă doar Legea Naturală.“ (Iliescu &Socaciu [coord.], 1999, p. 290). Libertatea fiinŃei umane în spaŃiul social este aceea de a nu fi supus altei puteri legislative decât aceea stabilită prin consimŃământ în comunitatea civilă şi nici sub stăpânirea altei voinŃe, sau sub constrângerea altei legi. Omul este liber să acŃioneze conform propriei sale voinŃe pentru că el posedă raŃiune; aceasta îl învaŃă legea după care să se conducă şi până unde se întinde libertatea voinŃei sale.

John Locke (1632-1704), filosof enflez care a susŃinut că experienŃa sensibilă este fundamentală pentru cunoaştere. Oamenii nu pot cunoaşte lucrurile aşa cum sunt acestea în ele însele, cu numai completate cu ceea ce filosoful numeşte calităŃile secundare ale spiritului nostrum. În scrierile sale de filosofie politică, Locke a afirmat dreptul oamenilor la viaŃă, libertate, proprietate şi fericire. Scrierile sale cele mai importante sunt: Eseu asupra intelectului omenesc şi Scrisori despre toleranŃă.

În Eseu despre toleranŃă, John Locke ridică problema libertăŃii de conştiinŃă, disputată între o parte care predica absoluta supunere şi o alta care cerea o libertate universală în chestiunile de conştiinŃă, „fără a stabili care sunt lucrurile cu îndreptăŃire la libertate şi fără a arăta care sunt graniŃele impunerii şi ale supunerii.“ (Iliescu &Socaciu [coord.], 1999, p. 65) Magistratul, folosind forŃa, afectează tocmai ceea ce el pretinde că asigură, şi anume, siguranŃa tuturor. Datoria lui este conservarea, pe cât posibil, a proprietăŃii, liniştii şi vieŃii fiecărui individ şi, de aceea, el este obligat să nu tulbure şi să nu distrugă pe unii pentru liniştea şi siguranŃa celorlalŃi, opunându-se, astfel, propriului său Ńel. Filosofii liberali se regăsesc în jurul aceleiaşi idei majore. Societatea este cu atât mai dreaptă şi mai armonioasă cu cât recunoaşte importanŃa autonomiei şi libertăŃii individului. Aşadar, primatul individului şi, de aici, refuzul formelor de control exercitate de colectivitate asupra fiinŃei umane – în domeniile politic, economic şi religios – constituie fundamentul comun al filosofiilor liberale. „Liberalii preferă principiul libertăŃii celui al autorităŃii. Nu sunt ostili ordinii, însă ea nu are altă legitimitate decât a proteja libertatea.“ (Nay, 2008, p. 246). Libertatea este concepută ca un atribut individual, ea fiind dreptul oricărei fiinŃe umane la autonomie şi securitate în viaŃa socială şi politică, la exprimarea liberă a gândurilor şi şi opiniilor, în domeniul moral şi religios, la proprietate şi iniŃiativă privată în ordinea economică. În acest sens, libertatea se sprijină pe o etică a responsabilităŃii, adică presupune că individul dispune de o aptitudine naturală de a determina şi de a realiza ceea ce este bine pentru el. 47

Liberalii consideră că viaŃa privată are o valoare superioară scopurilor urmărite de societate în ansamblul ei. „Toate instituŃiile colective care îl încadrează pe individ, începănd cu statul, nu pot avea alt scop decât protejarea vieŃii private.“ (Ibidem). În plan social trebuie să existe şi să fie puse în practică mijloace de control şi de limitare a tuturor puterilor, în aşa fel încât să protejeze drepturile indivizilor împotriva abuzurilor autorităŃii. Prin gândirea kantiană, fiinŃa umană dobândeşte o demnitate şi o libertate prin însuşi faptul că este om. „Dreptul oamenilor trebuie să fie considerat sfânt, oricât de mari jertfe ar trebui să facă puterea stăpânitoare“ (Kant, 1981, p. 271). Totodată, legea juridică universală formulată de filosoful german este să acŃionăm în afară în aşa fel încât întrebuinŃarea libeului nostru arbitru să poată coexista cu libertatea tuturor. Pentru Immanuel Kant, căutarea libertăŃii umane constituie singurul scop legitim al vieŃii în societate. Din această perspectivă, dreptatea umană este cea care asigură coexistenŃa fiinŃelor, permiŃând ca libertatea fiecăruia să poată exista împreună cu a celorlalŃi. Dacă o anumită folosire a libertăŃii este, ea însăşi, o încălcare a libertăŃii conforme legilor universale, adică ea contravine dreptului, atunci orice constrângere folosită împotriva ei va fi o încălcare a unei încălcări a libertăŃii. Întreaga reflecŃie filosofică a lui Jean-Jaques Rousseau20 este îndreptată spre om, studiat în multiplele 20

Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), filosof francez, adept al teoriei contractualiste; în viziunea sa, scopul vieŃii umane este fericirea generală care se constituie, de asemenea, şi drept criteriu pentru judecarea legitimităŃii instituŃiilor. El a descris

sale ipostaze şi în complexele sale raporturi cu semenii, cu natura, cu statul. Organizarea societăŃii şi guvernarea ei sunt opera omului. Acceptând pactul social, fiinŃele umane nu renunŃă la libertatea şi la drepturile lor. Ei schimbă doar libertatea naturală cu libertatea morală şi politică. Pentru Jean-Jacques Rousseau, corelaŃia dintre libertate şi necesitate capată sensuri noi. În concepŃia sa, necesitatea este dată de ansamblul legilor juridice care exprimă imperativele convieŃuirii oamenilor în cadrul societăŃii, iar libertatea „înseamnă mai puŃin a face ce vrem, cât a nu fi supuşi altuia; ea înseamnă, totodată, a nu supune voinŃa altuia voinŃei noastre“ (Iliescu & Socaciu [coord.], 1999, p. 290). Filosoful francez are în vedere, aici, libertatea civilă, câştigată de oameni prin contractul social. Acest tip de libertate poate fi limitat doar prin VoinŃa Generală, exprimată de legile statului. „În libertatea comună, nimeni nu are dreptul să facă ceea ce îi interzice libertatea altuia, căci adevărata libertate nu se distruge niciodată pe sine însăşi. De aceea, libertatea fără justiŃie este o adevărată contradicŃie...“. După Rousseau, justiŃia este necesară, pentru că ea presupune un acord al voinŃelor, încheiat de la egal la egal, limitând dreptul celui mai tare, dreptul forŃei. „Prin urmare, nu există libertate acolo unde nu sunt legi sau unde cineva este deasupra legilor“. Legând între ele politica, dreptul şi moralitatea, gânditorul a intuit mecanismele care au dus la inegalitatea dintre oameni şi a afirmat egalitatea naturală a oamenilor. Printre cele mai importatnte opere filosofice putem menŃiona: Contractul social, Discurs asupra originii inegalităŃii dintre oameni, Emile.

posibilitatea ca, prin intermediul legilor, societatea să fie corect guvernată. Legile sunt o emanaŃie a puterii suverane a poporului. Desigur, cel ce redactează textul legilor nu este poporul însuşi. Această sarcină revine unui legiuitor. MagistraŃii sunt slujitorii legilor şi nu stăpânii lor. Iar un popor liber „se supune, dar nu ca o slugă: el are conducători, nu stăpâni. El se supune legilor, dar nu se supune decât lor“ (Ibidem) Aşadar, statul se subordonează societăŃii, slujind-o, prin crearea cadrului de drept necesar activităŃii libere a oamenilor şi a grupurilor sociale. „Soarta libertăŃii este legată de soarta legilor; ea domneşte sau piere o dată cu ele“. Libertatea, în sensul ei politic şi moral, este scopul esenŃial al organizării politice. Nici o altă valoare nu o poate concura. Omul are conştiinŃa libertăŃii sale şi acest fapt în înalŃă deasupra oricărui alt lucru sau oricărei alte fiinŃe. Cine renunŃă la libertate, renunŃă şi la calitatea sa de om, la îndatoririle şi la drepturile sale. Dacă dispare libertatea, dispare şi răspunderea omului pentru actele şi comportamentele sale. „Libertatea fiind cea mai nobilă dintre însuşirile omului, nu mă voi opri să cercetez dacă nu înseamnă cumva să-i degradăm natura, să ne punem pe aceeaşi treaptă cu animalele sclave prin instinct, să jignim pe însuşi autorul fiinŃei noastre, în momentul când am fi gata să comitem crimele pe care el ni le interzice, ca să fim pe placul unui stăpân crunt sau smintit“ (Rousseau, 1958, p. 144). Libertatea este o valoare supremă nu numai pentru individ, ci şi pentru societate. Pentru suveranitatea poporului pledează atât raŃiunea, cât şi principiile morale; este o suveranitate încorporată în 50

autoritatea legii, egală pentru toŃi, obligatorie pentru toŃi, pentru că ea este însăşi expresia VoinŃei Generale. „Acolo unde dreptul şi libertatea sunt totul, inconvenientele nu înseamnă nimic“ (Rousseau, 1957, p. 223). Filosoful francez identifică libertatea cu supunerea faŃă de legile pe care ni le impunem noi înşine, echivalentă, la rândul ei, cu supunerea faŃă de voinŃa generală. Fiecare dintre noi e liber numai dacă se supune legii. Dacă încălcăm vreuna dintre legile la adoptarea cărora am participat, puterea executivă a statului ne va impune ascultare, iar prin aceasta vom fi „siliŃi să fim liberi“. Rousseau nu explică îndeajuns ce anume are în vedere şi nu este exclus ca el să fi ales un mod eronat de a spune că nu ne putem aştepta să fim liberi de ingerinŃele arbitrare ale altor oameni dacă nu ne supunem, toŃi, legilor. În eseul Despre libertate, John Stuart Mill dezvoltă, din perspectiva individualismului, neajunsurile concepŃiilor etatiste. Tema principală a acestui eseu este că avem voie să intervenim în acŃiunile indivizilor, numai în măsura în care acestea dăunează altor oameni. Filosoful englez susŃine că o mărire inutilă a puterii statului afectează negativ libertatea presei, libertatea cuvântului, activităŃile socio-economice, ştiinŃifice şi culturale. „Orice atribuŃie adăugată celor deja exercitate de cârmuire face ca influenŃa sa asupra speranŃelor şi temerilor oamenilor să se răspândească şi mai mult, preschimbând, din ce în ce, pe cei activi şi plini de râvnă în paraziŃi ai cârmuirii sau în membrii vreunui partid care Ńinteşte să ajungă la cârma Ńării.“ (Ene [coord.], 2000, p. 48). Într-o astfel de societate, libera iniŃiativă este limitată, valorile sunt alterate, iar cei care vor reuşi 51

nu se vor realiza datorită unor calităŃi personale, ci doar pentru că s-au integrat unor grupuri de interese. Creşterea inutilă a puterii statului duce la amestecul guvernanŃilor în toate domeniile vieŃii sociale, iar acest fapt are urmări negative pentru drepturile şi libertăŃile membrilor societăŃii. „Dacă drumurile, căile ferate, băncile, birourile de asigurare, marile societăŃi pe acŃiuni, universităŃile şi instituŃiile de binefacere ar fi, cu toate, sucursale ale guvernului, [...] dacă angajaŃii tuturor acestor întreprinderi ar fi numiŃi şi plătiŃi de cârmuire, astfel ei s-ar bizui pe ea pentru orice pas înainte făcut în viaŃă; atunci [...] această Ńară şi oricare alta în situaŃia ei nu ar mai fi liberă decât cu numele“ (Ibidem, p. 89). Într-o astfel de Ńară, scopul oricărui om inteligent şi educat nu ar fi decât să intre în aparatul birocratic şi să-şi subordoneze calităŃile individuale intereselor guvernului. În acest fel, nu vor mai exista, în afara sistemului, persoane competente şi capabile să controleze birocraŃia; mai mult, chiar dacă astfel de persoane ar exista, orice încercare de a reforma societatea ar fi imposibil de realizat. Dezvăluind legătura dintre guvernarea despotică şi birocraŃie, Mill arată că mecanismul birocratic nu este afectat, chiar dacă sunt afectaŃi indivizi care lucrează în sistem. „łarul însuşi este neputincios în faŃa birocraŃiei. El poate trimite pe oricare dintre membrii acelei birocraŃii în Siberia, dar nu poate guverna fără ei sau împotriva voinŃei lor“. Orice decret al Ńarului ar putea fi blocat prin simpla abŃinere de ducere la îndeplinire. Chiar dacă poporul nu este pregătit să critice sau să controleze modul de lucru al birocraŃiei, ar putea apare câteva

persoane care să dorească reforma, „nu s-ar putea face nici o reformă dintre cele care ar fi împotriva intereselor birocraŃiei“. Chiar şi în Ńările mai avansate decât imperiul Ńarist, dar dominate de birocraŃie, populaŃia se aşteaptă ca statul să decidă pentru ea şi nu întreprinde nimic fără să ceară acestuia permisiunea. Pentru tot ceea ce se întâmplă rău, tot statul este făcut răspunzător; iar când populaŃia nu mai poate suporta, se revoltă împotriva cârmuirii şi face o „revoluŃie“. Când altcineva preia puterea, „începând să dea ordine birocraŃiei, totul continuă la fel ca înainte: birocraŃia rămâne neatinsă şi nimeni altcineva nu o poate înlocui“. În Ńările cu o guvernare democratică, lucrurile stau cu totul altfel: cetăŃenii dispun de mijloace prin care să Ńină sub control puterea politică. J. St. Mill dă ca exemplu FranŃa, care are mulŃi oameni, foşti angajaŃi în serviciul militar. De aceea, în caz de insurecŃie populară, se găsesc destule persoane capabile să ia conducerea şi să realizeze un plan de acŃiune acceptabil. La fel, rămas fără conducere, orice grup de americani este în stare să-şi stabilească un lider şi să-şi continue activitatea în ordine, cu îndemânare şi hotărâre. Astfel de popoare nu vor putea fi, niciodată, supuse de un om sau de un grup. „Nici o birocraŃie nu poate spera să determine un asemenea popor să facă sau să suporte ceva ce el nu vrea“ (Ibidem, pp. 53-54). John Stuart Mill îşi exprimă convingerea că, într-o Ńară cu o conducere despotică, toŃi sunt sclavi, inclusiv membrii birocraŃiei. „Un mandarin chinez este, în aceeaşi măsură, unealta şi creaŃia despotismului, ca şi cel mai umil plugar“.

Omenirea ar avea mult mai mult de câştigat dacă ar lăsa pe fiecare individ să trăiască aşa cum crede el că este mai bine, decât silind, pe fiecare, să trăiască aşa cum li se pare celorlalŃi că ar fi bine. Filosoful francez Jean-Paul Sartre21 susŃine că omul dispune de o libertate neîngrădită; omul se substituie principiului divin, devenind propriul său legiuitor. „Sunt condamnat să exist pentru totdeauna dincolo de esenŃa mea, dincolo de motivele şi mobilurile actului meu: sunt condamnat să fiu liber“ (Sartre, 2004, p. 597). Pentru realitatea umană, a fi înseamnă a se alege. Nimic nu-i vine din afară, nimic din interior, pe care ea să-l poată primi sau accepta. „Libertatea nu este nimic altceva decât existenŃa voinŃei noastre sau a pasiunilor noastre, în măsura în care această existenŃă este neantizare a facticităŃii, adică cea a unei fiinŃe care este fiinŃa sa sub modul de a avea spre a fi ea“ (Ibidem, p. 603). Libertatea pentru-sine-lui are consecinŃe fundamentale asupra destinului uman. Constrângerile exterioare nu există; omul nu-şi poate motiva acŃiunile prin existenŃa acestora. „Este, deci, absurd să ne gândim a ne plânge, deoarece nimic străin nu a hotărât ceea ce simŃim, ceea ce trăim sau ceea ce suntem noi“ (Ibidem, p. 743). Ceva din lumea exterioară poate reprezenta o constrângere, doar în funcŃie de intenŃiile şi proiectele omului. Şi, chiar dacă aceste 21

Jean Paul Sartre (1905-1980), filosof şi scriitor francez, exponent important al existenŃialismului ateu. Pentru Sartre există două moduri de fiinŃare: în sine şi pentru sine. Autentică pentru om este fiinŃarea – pentru – sine. Aceasta, echivalentă cu conştiinŃa, este fluidă, deschisă către viitor şi deŃine potenŃă.

constrângeri ar exista, ele pot fi ocolite, individul se poate elibera, oricând, de ele. Omul este, în viziunea lui Jean - Paul Sartre, liber, în mod absolut. De aceea, el dispune şi de o responsabilitate absolută. Practic, libertatea este însăşi natura omului, ea ajungând să se manifeste ca o necesitate. „Ceea ce mi se întâmplă, mi se întâmplă prin mine şi n-aş putea nici să mă supăr de acest lucru, nici să mă revolt, nici să mă resemnez; de altfel, tot ceea ce mi se întâmplă este al meu“ (Ibidem). Omul este, întotdeauna, la înălŃimea a ceea ce i se întâmplă; ceea ce i se întâmplă unui om datorită lui însuşi sau datorită altor oameni nu ar putea fi decât uman. Pe deplin liber, omul este mereu în situaŃia de a alege, de a lua decizii sau de a crea situaŃii. Toate situaŃiile create de om sunt „umane“: „cele mai atroce situaŃii de război, cele mai groaznice torturi nu crează, totuşi, o situaŃie inumană“ (Ibidem). AcŃiunile şi situaŃiile create de oameni sunt reprezentări ale propriilor lor alegeri de sine; ele îi reprezintă şi îi simbolizează. Lucrurile, prin ele însele, nu pot fi ameninŃări reale la adresa oamenilor, ei doar le percep ca atare. Orice problemă umană poate fi rezolvată, într-un fel sau altul şi numai omul este responsabil de apariŃia şi amplificarea acesteia. Omul este responsabil, în mod absolut, de ceea ce i se întâmplă. A fi om înseamnă a fi responsabil. „Sunt absolut liber şi absolut responsabil de situaŃia mea“. După filosoful francez, când facem o alegere, ne alegem, de fapt, pe noi. Totul se petrece ca şi cum aş fi contrâns să fiu responsabil.

În lucrarea Originea şi sensul istoriei, Karl Jaspers22 şia propus să demonstreze că libertatea izolată nu este posibilă. De aceea, solidaritatea trebuie să fie o condiŃie a fiinŃării umane; adevărata libertate putând fi dobândită doar prin convieŃuirea alături de celălalt. Oamenii, popoarele, regimurile politice revendică, în unanimitate, libertatea, valoare ce provoacă atât entuziasmul, cât şi teama. După Jaspers, libertatea omului începe cu valabilitatea legilor din cadrul statului în care trăieşte şi se manifestă ca libertate politică. Filosoful german corelează libertatea politică cu puterea politică. Aceasta din urmă poate fi legitimă sau nelegitimă. Legitimitatea creează o stare de spirit lipsită de teamă. Legea este institutoare de ordine, iar individul găseşte în ea protecŃie. „Numai prin legitimitate există libertatea, pentru că, prin ea, forŃa este încătuşată. Acolo unde legitimitatea dispare, libertatea este distrusă şi ea“ (Jaspers, 1986, p. 271). În epoca noastră, legitimitatea este asigurată prin alegeri; ea are destule neajunsuri, dar acestea sunt acceptate „numai pentru a evita răul absolut, teroarea şi frica, proprii regimului despotic“. Nelegitimitatea, din frică de popor, se impune prin forŃă; „ea caută să-şi asigure poziŃia printr-o teroare crescândă, astfel că frica devine starea de spirit fundamentală a tuturor“ (Ibidem, p. 270). Nelegitimitatea 22

Karl Jaspers (1883-1969) este unul dintre fondatorii existenŃialismului german. ExistenŃa este, în concepŃia filosofului german, suferinŃă, vinovăŃie, moarte, libertate şi comunicare. Omul, ca existenŃă liberă, este răspunzător pentru faptele sale. Printre operele filosofice ale lui K. Kaspers, se pot enumera: Filosofia, RaŃiune şi existenŃă, Ideea de universitate, ConştiinŃa culpei şi Filosofia şi lumea.

este, în viziunea jaspersiană, generatoare de neîncredere şi violenŃă, este însăşi domnia violenŃei. ForŃa este imprevizibilă, arbitrară, iar individul, lipsit de apărare, este victima sa; ea favorizează tăcerea, disimularea, constrângerea şi neliniştea. Karl Jaspers a identificat, în concepŃiile politice din Occident, o serie de principii fundamentale care se află la baza libertăŃii politice interne. Libertatea individului, posibilă numai „în măsura în care poate exista concomitent cu libertatea celorlalŃi“ (Ibidem). Aceasta are două forme: a) negativă, reflectând dreptul omului de a acŃiona după bunul său plac, izolându-se, dacă doreşte; b) pozitivă, ca deschidere către ceilalŃi oameni, realizabilă prin acŃiune şi prin iubire. Împletirea acestor două forme de libertate individuală face posibilă teza: „omul este liber, în măsura în care toŃi oamenii sunt liberi“. ExistenŃa statului constituŃional, care protejează individul de violenŃă şi-i asigură, prin democraŃie, recunoaşterea valabilităŃii opiniei şi voinŃei sale. Controlul democratic împiedică puterea să devină arbitrară, dar nu face acest lucru prin simpla sa prezenŃă. Nu sursa puterii, ci limita puterii o împiedică pe aceasta să devină arbitrară. JustiŃia este singura în stare să învingă forŃa, înfăptuindu-se, astfel, libertatea. „Legile sunt, în egală măsură, valabile pentru toată lumea. Orice modificare a lor are loc numai pe cale legală“. DemocraŃia asigură dreptul cetăŃeanului de a participa la „constituirea voinŃei colectivităŃii“. „Fiecare are şansa afirmării sale, pe măsura

autoeducaŃiei sale politice şi a puterii sale de convingere, a opiniilor sale“. Karl Jaspers constată că libertatea politică s-a manifestat destul de rar în istoria omenirii. El apreciază libertatea politică drept un fenomen specific occidental. „Dacă o comparăm cu manifestările ei chineze sau indiene, constatăm că, în aceste culturi, libertatea este lipsită de orice principiu fundamental şi de continuitate, că este întâmplătoare şi personală“ (Ibidem, p. 273). Analizând aceste civilizaŃii, suntem nevoiŃi, conchide Jaspers, să recunoaştem că şi în absenŃa libertăŃii politice au fost posibile „o înaltă viaŃă spirituală, o puternică creativitate, o profundă viaŃă sufletească“. Filosoful german se întreabă, totuşi, dacă libertatea politică, inseparabilă, pentru occidentali, de fiinŃarea autentic umană, nu va deveni, vreodată, „element al educaŃiei întregii umanităŃi“. În ConstituŃia libertăŃii, Friedrich A. Hayek23 afirmă că starea în care un om „nu este supus coerciŃiei, prin voinŃa arbitrară a altuia sau a altora este denumită libertate «individuală» sau «personală». Uneori este folosit, cu acelaşi sens, termenul de «libertate civilă», dar noi îl vom evita, deoarece este mult prea expus confuziei cu ceea ce se numeşte «libertate politică».“ (Hayek, 1998, p.31). Libertatea se referă exclusiv la relaŃia oamenilor cu 23

Friedrich A. Hayek (1899-1992), laureat al Premiului Nobel pentru ştiinŃe economice, a realizat, prin opera sa, renaşterea liberalismului clasic în secolul al XIX-lea. În viziunea sa, o politică a libertăŃii pentru individ este singura politică, cu adevărat progresistă. Hayek a combinat analiza economică cu studii constituŃionale, sociale şi istorice ample. Opere principale: Drumul către robie, Legea, LegislaŃie şi libertate.

alŃi oameni, iar singura ei încălcare se referă la coerciŃia de către oameni. Problema numărului variantelor de acŃiune deschise unei persoane este, desigur, foarte importantă. Dar ea diferă de aceea a măsurii în care, în curs ul acŃiunii, el îşi poate urmări propriile planuri şi intenŃii, a gradului în care el însuşi îşi poate modela comportamentul, ditijându-l către atingerea unor scopuri pe care el le-a vizat consecvent şi nu către satisfacerea unor necesităŃi create de alŃii, pentru a-l determina să facă ce vor ei. „Dacă este liber sau nu, aceasta depinde nu de gama sa de opŃiuni, ci de măsura în care el se aşteaptă să-şi contureze acŃiunea conform intenŃiilor de moment, sau de existenŃa altuia care să poată manipula condiŃiile, spre a-l face pe individ să acŃioneze nu conform propriei voinŃe, ci conform voinŃei acelei persoane.“ (Ibidem, p. 37). Astfel, libertatea presupune ca individul să aibă o sferă privată asigurată, iar în mediul său să existe un ansamblu de circumstanŃe asupra cărora alŃii să nu poată interveni. Un alt sens al termenului „libertate“ este acela de libertate „interioară“ sau metafizică. Sensul respectiv se referă la gradul în care o persoană este călăuzită în acŃiuni de propria voinŃă, de raŃiune sau de convingerile sale profunde, mai degrabă decât de impulsurile sau împrejurările de moment. Dar opusul „libertăŃii interioare“ nu este coerciŃia de către alŃii, ci influenŃa emoŃiilor trecătoare ori cea a slăbiciunilor morale sau intelectuale. În viziunea economistului vienez, libertatea economică şi libertatea civilă sunt două faŃete ale aceleiaşi monede. Or, pentru a avea, cât de cât, succes,

planificarea economică trebuie să recurgă la restrângerea libertăŃii personale. Hayek susŃine că individul trebuie să suporte consecinŃele acŃiunilor sale, putând fi lăudat sau blamat pentru ele. „Libertatea şi responsabilitatea sunt inseparabile.“ (Ibidem, p. 93). Această credinŃă în responsabilitatea individuală, totdeauna puternică atunci când oamenii credeau credeau cu tărie în libertatea individuală – afirmă Hayek – a decăzut vizibil şi, o dată cu ea, stima faŃă de libertate. Responsabilitatea a devenit un concept preponderent juridic, în condiŃiile în care dreptul reclamă teste elocvente prin care să se decidă dacă acŃiunile unui individ creează o obligaŃie sau îl fac pasibil de pedeapsă. O societate liberă reclamă ca acŃiunea oamenilor să fie călăuzită de un simŃ al responsabilităŃii, care să treacă dincolo de îndatoririle impuse de lege şi ca opinia generală să aprobe considerarea indivizilor drept răspunzători atât de succesul, cât şi de eşecul propriilor întreprinderi. „Complementaritatea între libertate şi responsabilitate înseamnă că argumentul în favoarea libertăŃii se poate aplica doar acelora care pot fi consideraŃi responsabili.“ (Ibidem, p. 98). Faptul că sfera libertăŃii individuale este, în acelaşi timp, şi sfera responsabilităŃii individuale nu înseamnă că trebuie să dăm socoteală de faptele noastre în faŃa unor persoane particulare. Principala funcŃie a credinŃei în responsabilitatea individuală este aceea de a ne face să ne folosim pe deplin cunoştinŃele şi calităŃile, pentru a ne atinge scopurile. Egalitatea în raport cu regulile generale de 60

drept şi de comportament „este unicul tip de egalitate ce duce la libertate şi singura egalitate pe care o putem asigura, fără a distruge libertatea.“ (Ibidem, p. 107). John Rawls, în volumul Liberalismul politic, afirmă că fiecare persoană are dreptul „la o schemă de drepturi şi libertăŃi fundamentale, în care numai libertăŃile politice egale şi numai ele trebuie să fie garantate“ (Rawls, 1999, p. 29). Teoria despre dreptate a filosofului american păstrează valorile individualismului, punândule în conexiune cu aspectele colective ale vieŃii sociale. În concepŃia sa, diferitele doctrine religioase, morale sau filosofice nu au reuşit să aducă oamenii la un consens, ci, dimpotrivă, i-a dezbinat şi divizat. Christian Michel în Libertatea. Două sau trei lucruri pe care leştiu despre ea, susŃine că „liberalismul consideră oamenii ca fiind capabili de judecată şi că acest lucru este suficient pentru a-i face responsabili de actele lor“ (Michel, 1997, p. 68). DemocraŃia nu are sens decât numai dacă cetăŃenii, chemaŃi să decidă în problemr publice, sunt consideraŃi capabili să-şi rezolve problemele lor personale. DemocraŃia are ca scop să permită cetăŃenilor să controleze puterea statului. Nu ne putem servi de ea pentru a justifica exploatarea celor slabi politic de către cei puternici politic, fie că aceştia sunt majoritatea, fie o minoritate bine situată. „Legea trebuie să fie aceeaşi şi aplicabilă tuturor pentru ca oamenii să fie apăraŃi de arbitrar. Este o garanŃie fundamentală a libertăŃilor noastre.“(Ibidem, p. 115). Dacă nimeni, nici o autoritate nu decide care va fi situaŃia cuiva în societate, această situaŃie nu poate fi nici dreaptă, nici nedreaptă. 61

x x

Libertatea presupune angajare, responsabilitate asumată pentru alegerile şi acŃiunile derulate. Libertatea şi responsabilitatea sunt trăsături fundamentale ale personalităŃii, realizând funcŃiile respectului moral, ale implicării subiectului în acŃiune. Responsabilitatea cuprinde: o dimensiune subiectivă, fixată în şi prin conştientizarea individual a consecinŃelor; o component obiectivă, care se finalizează în evaluarea social făcută de o persoană, de opinia public etc. (Macoviciuc, 2002, p. 209). Responsabilitatea este reflexia anterioară asupra consecinŃelor actelor umane, implicând previziunea, ea fiind măsura libertăŃii. Acest concept desemnează caracteristica individului sau a colectivului de a acŃiona în cunoştinŃă de cauză, dispunând de competenŃă, de maturitate şi pregătire, de libertate, astfel încât să îşi assume urmările actelor săvârşite. Responsabilitatea morală reprezintă acea autoritate a conştiinŃei în a ajuta subiectul să înŃeleagă sensul şi urmările socio-morale ale faptelor sale, în a-l determina să îşi asume în cunoştinŃă de cauză deciziile, statusurile şi rolurile profesionale şi cetăŃeneşti, în a răspunde de calitatea actelor sale.

Hans Jonas, pornind de la principiul kantian al integrităŃii individului şi a vieŃii, formulează un imperative categoric pentru umanitatea actual, angoasată şi devenită obiect al tehnologiilor actuale: „acŃionează astfel încât consecinŃele actelor tale să fie compatibile cu permanentizarea unei vieŃi authentic umane pe pământ“ şi „nu compromite condiŃiile pentru supravieŃuirea indefinită a umanităŃii pe pământ“ (Jonas, Le Principe responsabilité, apud Macoviciuc, 2002, p. 210). În societatea contemporană, responsabilitatea este unul dintre imperative. Se vorbeşte, tot mai mult, de „datoria responsabilităŃii sporite“ a individului faŃă de actele sale profesionale, prin impunerea calităŃii.

2.1.1. Etica şi responsabilităŃile în relaŃii publice Moralitatea sau natura etică a unei acŃiuni, caracterul ei bun sau rău, trebuie să fie judecate în funcŃie de măsura în care ea asigură dezvoltarea unor scopuri pentru toŃi oamenii implicaŃi în acŃiunea respectivă sau pentru toŃi cei care ar putea fi afectaŃi de ea. Etica şi responsabilităŃile sunt preocupări în relaŃiile publice atât la nivelul individului, cât şi la nivelul instituŃiei pe care acesta o reprezintă. ObligaŃia morală şi provocarea pentru relaŃionişti este aceea de a-i îndruma pe relaŃionişti înspre acŃiuni responsabile, bazate pe integritate. Aceasta presupune existenŃa unui puternic sistem personal de valori. Etica este definită deseori ca „a face ceea ce este corect“. „Dar, în culture diferite, «corect» poate să 63

însemne greşit! Faptul că etica este dependent de cultură creează anumite dificultăŃi în practica global a relaŃiilor publice.“ (Newsom et alii, 2003, p. 307). PercepŃia despre etică a unei organizaŃii se poate fundament ape înŃelegerea consecinŃelor celor spuse sau făcute, ce pot fi appreciate ca morale sau imorale de către publicurile sale. Responsabilitatea socială ce trebuie asumată de către organizaŃii impune: - producerea de servicii sau produse de încredere, care nu afectează mediul; - compensarea echitabilă a angajaŃilor şi tratarea lor corectă. Responsabilitatea financiară vizează soliditatea fiscal a organizaŃiei, aşa cum este ea indicată de cota de piaŃă şi de audienŃă. Există situaŃii în care recomandările specialistului în comunicare şi relaŃii publice pot intra în conflict cu deciziile manageriale. Constrângerile la care poate fi supus acest specialist pot fi următoarele: - lipsa de acces la conducere; - limite în activitatea de stranger a informaŃiilor; -blocaje în diseminarea informaŃiilor;

corectă

şi

timp

- o accepŃiune restrânsă a rolului relaŃiilor publice. Specialiştii inovativi trebuie să caute mediile mai puŃin constrângătoare; cei care prefer sarcinile de rutină pot să funcŃioneze bine într-un mediu constrîngător asupra 64

comportamentului angajaŃilor. Aceştia trebuie, şi ei, să-şi assume responsabilitatea. Unii specialişti pun în practică fiecare decizie a conducerii, ca şi cum ar fi a lor. AlŃii pot să aplice decizii care le-au fost impuse „de sus“, dar nu aşa de eficient ca şi cum ar fi deciziile lor; identificăm, astfel, o formă subtilă de sabotaj, care ridică o problem etică în sine. 2.1.2. ResponsabilităŃile comunicatorului a.

Comunicarea adevărului;

b. CorespondenŃă între ceea ce se rosteşte şi acŃiunile efective; c. ÎnŃelegerea nevoilor şi a dorinŃelor receptorilor; monitorizarea reacŃiilor acestora la anumite servicii, produse sau politici; d.

Anticiparea reacŃiilor receptorilor;

e. Gestionarea comunicării şi a relaŃiilor publice ca şi cum succesul celor pe care îi reprezentă comunicatorul şi relaŃionistul depinde de aceste demersuri; f. Dezvoltarea competenŃelor de prevenire a crizei sau de împiedicare a dezvoltării acesteia.

2. 2. Dreptate – echitate - solidaritate Dreptatea, valoare şi concept fundamental, a fost invocată, de-a lungul istoriei societăŃii omeneşti, cu mai multe sensuri: 65

(a) respectarea legilor unei Ńări; (b) respectarea promisiunilor şi a angajamentelor; (c) dreptul moral de a nu te supune unei legi sau norme nedrepte; (d) cerinŃa de a se repartiza fiecărui om ceea ce i se cuvine; (e) imparŃialitate. Filosofia a fost preocupată să identifice esenŃa şi sursa dreptăŃii, temeiurile şi raporturile ei cu egalitatea. Pentru Aristotel, omul ca zoon politikon este o fiinŃă socială, destinată vieŃii în comunitate, iar ca cetăŃean el intră în relaŃii politice cu statul şi cu ceilalŃi membri ai „cetăŃii“. În sânul cetăŃii, trebuie avute în vedere toate dimensiunile umane, problemele etico-politice punânduse în termeni concreŃi. Ca fiinŃă socială, omul îşi însuşeşte o seamă de valori şi operează cu ele. În viziunea lui Aristotel, dreptatea este, prin comparaŃie cu celelalte valori sociale, o valoare perfectă, care vizează modul în care societatea organizează interesele, bunurile materiale şi spirituale. FuncŃia fundamentală a cetăŃii este aceea de a da sau de a recunoaşte, fiecăruia, ceea ce este drept să-i aparŃină, de a împărŃi titluri şi bunuri materiale, precum şi drepturi, veghind, totodată, la libera lor exercitare. Această funcŃie de bază a societăŃii trebuie să se inspire din ideea de dreptate, din principiul conform căruia fiecare trebuie să primească ceea ce i se cuvine. „Dacă s-ar împărŃi flaute unor artişti egali între ei, ca unora ce se îndeletnicesc, toŃi, cu aceeaşi artă, nu li se vor da cele 66

mai bune instrumente celor mai noblii, pentru că nobleŃea nu-i face mai destoinici în a cânta din flaut; ci va trebui să se dea instrumentul cel mai desăvârşit artistului care va şti să se servească mai bine de el“ (apud Arsith, 2000, p. 39). Cu alte cuvinte, pentru Aristotel este drept ca oamenilor să li se pretindă calităŃile necesare unei anumite activităŃi, nefiind posibil ca, într-un anumit domeniu, să poată fi suplinite aceste calităŃi necesare, cu altele, oricare ar fi ele. Astfel, să fii un bun atlet presupune să fii în stare să alegi bine; să fii un bun conducător politic presupune să ai calităŃi, cum sunt curajul, nobleŃea, averea. „Aici, în mod necesar, nu trebuie să se compare decât calităŃile ce contribuie la formarea statului. Astfel, au toată dreptatea oamenii să acorde o distincŃie particulară nobleŃei, libertăŃii, averii“ (Ibidem, p. 40). Mai mult, existenŃa şi buna funcŃionare a societăŃii este dependentă de justiŃie. Anticii au dovedit un adevărat cult pentru legile cetăŃii, ce asigurau armonia socială. Legile, o dată adoptate, deveneau norme de conduită cetăŃenească şi, totodată, datorii morale. Prosperitatea statului depinde, de asemenea, şi de vitejia războinică, valoare socială ce se formează prin educaŃie. Pentru Aristotel, societăŃile corupte sunt acelea în care sistemul legilor apreciază ca fiind complet egali oamenii ce sunt egali doar într-o singură privinŃă şi apreciază ca fiind inegali oamenii care sunt inegali doar sub un singur aspect. Filosoful ridică, astfel, problema echităŃii. Echitatea presupune intervenŃia directă a justiŃiei în rezolvarea situaŃiilor concrete ale vieŃii sociale. Ea este singura soluŃie, care rezolvă contradicŃia, de altfel

inevitabilă, a generalităŃii legii şi a individualităŃii situaŃiilor pe care ea le rezolvă. Aşadar, omul drept trebuie să fie echitabil. Chiar şi atunci când legea îl avantajează, el nu trebuie să o folosească în litera ei, ci trebuie să respecte dreptul superior, echitatea, care reprezintă desăvârşirea ideii de dreptate. În stabilirea criteriilor după care o societate poate fi apreciată ca fiind sau nu dreaptă, pot fi identificate, în filosofie, două concepŃii opuse: prima orientare, cea a dreptăŃii procedurale, susŃine că dreptatea este echivalentă cu respectarea legilor şi normelor dintr-o societate. ToŃi oamenii, indiferent de rang social sau avere, sunt egali în faŃa legilor, iar încălcarea lor este sancŃionată la fel. cea de-a doua orientare, cea a dreptăŃii sociale, este, la rândul ei, divizată: (a) o parte a susŃinătorilor acestui tip de dreptate susŃin că oamenii trebuie să aibă o egalitate a şanselor, fiecare individ ajungând să ocupe, în societate, o poziŃie conformă talentelor şi eforturilor sale; (b) alŃi susŃinători ai dreptăŃii sociale consideră că bunurile trebuie împărŃite, în societate, după nevoile oamenilor. Societatea contemporană este dominată de teoria statului asistenŃial, după care menirea statului este de a asigura doar unele nevoi fundamentale ale cetăŃenilor, în funcŃie de posibilităŃile pe care le are; este vorba de asistenŃă 68

socială, educaŃie ş.a. În rest, statul nu ar trebui să se amestece în distribuirea bunurilor între oameni. Adept al doctrinei dreptăŃii procedurale, exponent marcant al liberalismului, Friedrich A. Hayek susŃine că principiul călăuzitor în lupta pentru crearea unei lumi de oameni liberi trebuie să fie o politică a libertăŃii pentru individ. Aceasta este singura politică, cu adevărat progresistă, atât în prezent, cât şi în viitor. InstituŃia care protejează, prin excelenŃă, libertăŃile politice ale indivizilor este supremaŃia dreptului, pe care trebuie să o respecte indivizii, atât ca persoane publice, cât şi ca persoane private. „CondiŃiile dintr-o Ńară liberă se deosebesc cel mai limpede de acelea dintr-o Ńară aflată sub un guvern samavolnic, prin respectul acordat marelui principiu cunoscut sub numele de Domnia Legii“ (apud Arsith, 2000, p. 37). SupremaŃia legii îngrădeşte puterea coercitivă a guvernanŃilor. În prezent, oamenii nu mai sunt dispuşi să se supună unui set de reguli pe care să nu le înŃeleagă. În societăŃile democratice, moderne, oamenii trebuie să fie convinşi de raŃiunea regulilor. În cadrul unui stat de drept sunt stabilite doar anumite reguli formale, reguli care spun oamenilor, cu anticipaŃie, cum va acŃiona statul în anumite tipuri de situaŃii, fără referiri la timp, loc, oameni sau condiŃii. Cunoaşterea faptului că, în aceste situaŃii, statul va acŃiona într-un anumit mod, este un instrument util în alcătuirea, de către oameni, a propriilor scopuri. „În cadrul regulilor cunoscute, individul este liber să caute să îşi îndeplinească scopurile şi dorinŃele personale, având siguranŃa că puterile statului nu vor fi folosite, în chip 69

deliberat, pentru a-i zădărnici eforturile“ (Ibidem, p. 38). De asemenea, în cadrul guvernării caracterizată de reguli formale, nu putem cunoaşte efectul lor concret, nu ştim ce indivizi vor beneficia de acŃiunea lor. Un „guvern samavolnic“, totalitar, se caracterizează prin planificare economică, utilizând resursele în anumite scopuri. „Când guvernământul trebuie să decidă câŃi porci trebuie crescuŃi şi câte autobuze să circule, ce mine de cărbune trebuie să funcŃioneze şi la ce preŃ trebuie vândute cizmele, aceste decizii nu pot fi deduse din principii formale şi nici nu pot fi stabilite anticipat pentru lungi perioade“ (Ibidem). Această formă de guvernământ alege scopurile pentru oameni, impunânduşi aprecierile, valorile sale. Într-o astfel de societate „statul nu reuşeşte mai niciodată să rămână imparŃial“. Hayek contestă posibilitatea ca un individ sau un grup să poată planifica un sistem economic, în toată infinitatea detaliilor sale. De aceea, încercările de a satisface cererile consumatorului, cu ajutorul statului, sunt menite eşecului. În viziunea economistului vienez, libertatea economică şi libertatea civilă sunt două faŃete ale aceleiaşi monede. Or, pentru a avea, cât de cât, succes, planificarea economică trebuie să recurgă la restrângerea libertăŃii personale. Pentru a implementa un plan economic cuprinzător, ar trebui ca statul să se implice, inevitabil, în toate aspectele vieŃii cotidiene, hotărând inclusiv cu privire la profesiile cărora li se pot dedica oamenii, precum şi cu privire la locul şi condiŃiile în care le pot practica. Prin urmare, acolo unde statul are nevoie de o asemenea putere, supremaŃia dreptului n-ar fi decât o piedică în calea planificării statului. Cel puŃin în perioada actuală, 70

pledoaria pentru o planificare economică atotcuprinzătoare a fost demolată. După F. A. Hayek, domnia legii poate fi distrusă de politica ce are drept ideal dreptatea distributivă. „Pentru a produce acelaşi rezultat pentru oameni diferiŃi, este necesar ca ei să fie trataŃi în mod diferit. Or, a le da unor oameni diferiŃi aceleaşi şanse obiective nu înseamnă a le da aceeaşi şansă subiectivă“ (Ibidem). În condiŃii sociale diferite, oamenii evoluează într-un mod diferit, aşa cum, pentru a se obŃine acelaşi rezultat pentru oameni diferiŃi, aceştia trebuie trataŃi în mod diferit. F. A. Hayek recunoaşte că într-o societate liberă, concurenŃială, apare inegalitatea economică, dar „această inegalitate nu este menită să afecteze anumiŃi oameni într-un anumit fel“. Planificarea, însă, implică, în mod necesar, o discriminare între nevoile diferiŃilor indivizi şi îngăduie unui om să întreprindă ceea ce altuia nu-i este permis. O guvernare arbitrară ajunge să stabilească, printr-o regulă legală, cât de înstăriŃi vor fi anumiŃi oameni şi ce este permis să deŃină şi să întreprindă alŃi oameni. SupremaŃia dreptului, în sensul domniei legii formale şi al absenŃei privilegiilor legale acordate anumitor oameni, desemnaŃi de către autorităŃi, este cea care garantează acea egalitate în faŃa legii, care reprezintă opusul guvernării arbitrare. x x

Dreptatea desemnează promovarea raporturilor umane – individuale sau colective, instituŃionale, de grup sau comunitare – după criteriile condiŃionării drepturilor cu datoriile, cu meritele, cu ceea ce se cuvine, cu cerinŃele adevărului, ale onestităŃii, probităŃii, egalităŃii şi proporŃionării. În esenŃă, dreptatea înseamnă două datorii fundamentale: de a recunoaşte şi de a face dreptate cuiva. Echitatea reprezintă un caz particular al dreptăŃii, exprimat prin egalitatea şi raportul proporŃional dintre obligaŃiile şi datoriile cetăŃenilor. Termenul derivă din latinescul aequitas, care înseamnă raportul dintre egali, dar capătă şi conotaŃiile grecescului epieicheia, folosit de Aristotel, pentru a desemna virtutea care trebuie să compeseze rigoarea abstract a legii. Termenul de echitate a fost reluat în limbajul filosofic pentru englezescul fairness, folosit de John Rawls pentru a define esenŃa dreptăŃii: o societate dreaptă recunoaşte că membrii săi sunt inegali nu numai din punctual de vedere al capacităŃii şi al nevoilor, ci şi datorită diferitelor concepŃii asupra binelui, care reglează proiectele de viaŃă. Dreptatea ca echitate trebuie să resolve dificila problemă de a garanta un conŃinut minim al dreptăŃii, asigurându-i prioritate faŃă de bine. Solidaritatea este un fapt uman, o valoare practică, ce comportă „datorii“ şi „responsabilităŃi“ individuale şi collective, este un sentiment de fraternitate sau de comuniune între indivizi aparŃinând aceleiaşi comunităŃi. Acest concept antrenează valori precum temperanŃa, înŃelepciunea, consensul, civilitatea, toleranŃa, respectul, cooperarea, responsabilitatea, loialitatea reciprocă. Solidaritatea presupune recunoaşterea aceleiaşi demnităŃi

în fiecare om, pe baza convingerii că realizarea deplină a fiinŃei umane nu se poate împlini în afara relaŃiei şi a comunicării cu ceilalŃi. Solidaritatea este o împărtăşire a a trebuinŃelor, a aspiraŃiilor, a credinŃelor şi intereselor, a motivaŃiilor şi a dorinŃelor, prin identificarea avantajelor practice ale comunicării. Principiul solidarităŃii îşi găseşte operaŃionalitatea în sfera relaŃiilor publice, ca element de depăşire a ostilităŃii şi a conflictului. Toate conceptele prezentate în acest subcapitol sunt categorii de valoare, destinate realizării eficace a comunicării sociale. SARCINĂ DE LUCRU Platon, Mitul lui Gyges (din dialogul Republica) Aventura lui Gyges este povestită de filosoful grec sub forma unui mit, cu toate elementele obişnuite ale poveştilor: o atmosferă înspăimântătoare, o furtună violentă, pământul se despică, Gyges coboară în grotă; el găseşte, într-un cal de bronz, cadavrul unei fiinŃe uriaşe, ce poartă pe deget un inel. Gyges ia inelul care, întors înăuntru, îl face invizibil pe cel care-l poartă. Întors în afară, persoana respectivă redevine vizibilă. Păstorul repetă experienŃa de mai multe ori; el este prudent şi chibzuit; el efectuează mai multe încercări, până este foarte sigur de noua sa putere. Apoi, el se duce la palat, o seduce pe regină şi îl ucide pe rege, fără să ezite, fără să-şi facă scrupule. Iată, deci, concluzia aparentă a mitului: omul drept nu ar mai fi drept, dacă ar deveni invizibil. El ar putea practica nedreptatea nepedepsit. „Aşadar, dacă ar exista două astfel de inele şi dacă pe primul l-ar avea omul drept şi pe celălalt

omul nedrept, se poate crede că nimeni nu s-ar dovedi în asemenea măsură stană de piatră, încât să se Ńină de calea dreptăŃii şi să aibă tăria de a se înfrâna de la bunul altuia [...], putând face şi alte asemenea lucruri, precum un zeu printre oameni“. Prin urmare, nici un om nu este drept de bunăvoie, „ci doar silnic“. Prin concluzia la care ajunge, Glaucon pune problema la nivelul esenŃei dreptăŃii. CERINłE: - ce s-ar petrece dacă un astfel de inel apare în mâinile unei persoane, în principiu, oneste? - cum ar reacŃiona un profesionist din domeniul comunicării? ImaginaŃi cel puŃin trei situaŃii.

2.3. Adevăr , credibilitate şi minciună 2. 3. 1. Adevărul Aristotel afirma că o enunŃare este adevărată atunci când „spui că este ceea ce este şi că nu este ceea ce nu este“. Aceasta este definiŃia adevărului, corespondenŃă formulată de filosofii medievali ca adecvare între lucruri şi intelect. Oamenii îşi formează diverse opinii despre lucruri, evenimente, acŃiunile şi concepŃiile altor oameni ş.a. Valoarea de adevăr a acestora se modifică pe măsură ce trăiesc şi cunosc. În filosofie, se ridică mereu problema distincŃiei dintre opinie şi cunoaştere, precum şi căile de parcurs pentru a junge la adevăr. Cea mai importantă caracteristică a adevărului este corespondenŃa dintre enunŃurile despre lume şi lumea ca atare. Sunt, însă, filosofi care susŃin că aceasta nu poate constitui un criteriu în determinarea adevărului unei propoziŃii. De aceea, propun drept un criteriu adecvat 74

coerenŃa, după care o propoziŃie este adevărată dacă se află în concordanŃă cu celelalte propoziŃii. Pragmatiştii afirmă că adevărul unei opinii este dat atât de utilitatea, cât şi funcŃionalitatea acesteia. În lucrarea Problemele filosofiei, Bertrand Russell24, preocupat de definirea adevărului, relevă limitele criteriilor corespondenŃei şi coerenŃei. Filosoful susŃine că orice teorie despre adevăr trebuie să admită, simultan, conceptele de adevăr şi fals. Gânditorii care nu au respectat aceste condiŃii „au construit teorii potrivit cărora întreaga noastră gândire ar fi trebuit să fie adevărată şi, apoi, au avut cele mai mari dificultăŃi în a găsi un loc pentru fals“ (Russell, 1998, p. 79). Adevărul şi falsul sunt proprietăŃi ale convingerilor şi ale aserŃiunilor, dar aceste valori depind „întodeauna, de ceva din afara convingerii însăşi“ (Ibidem), de relaŃia acesteia cu alte lucruri şi nu de vreo calitate internă a acesteia. În fiecare act de judecată există o minte care judecă (subiectul judecăŃii) şi există termenii respectivi care îi judecă (obiectele judecăŃii). Atunci când se produce un act de convingere, există un complex în care „a crede“ este relaŃia unificatoare, iar subiectul şi obiectele sunt aranjate, într-o anumită ordine, de „sensul“ relaŃiei de a crede. Atunci când convingerea 24

Bertrand Russell (1872-1970), filosof, logician şi matematician englez care a abordat lumea prin prisma unor consideraŃii privitoare la limbaj. A dezvoltat atomismul logic, pornind de la premisa că toate enunŃurile, oricât de complexe, sunt funcŃii de adevăr ale unor enunŃuri atomice care exprimă fapte minimale despre conŃinutul experienŃei. Opere principale: Principiile matematicii, Problemele filosofiei, Cunoaşterea umană: scopurile şi limitele ei ş.a.

este adevărată, există o altă unitate complexă, „în care relaŃia care era unul dintre obiectele convingerii leagă celelalte obiecte“. Când convingerea este falsă, nu există o unitate complexă alcătuită numai din obiectele convingerii. „Astfel, o convingere este adevărată atunci când corespunde unui anumit complex asociat şi falsă atunci cînd nu corespunde“ (Ibidem, p. 84). Prin urmare, convingerile depind de mintea omului în ceea ce priveşte existenŃa lor, dar nu în ceea ce priveşte adevărul lor, care este dat de un fapt. Întrebarea firească ce se naşte în urma acestui demers este: cum putem şti ce este adevărat şi ce este fals ? După Bertrand Russell, un adevăr este „intrinsec evident, în primul şi în cel mai evident sens, atunci când avem experienŃa nemijlocită a faptului care corespunde adevărului“ (Ibidem, p. 89). Cel de-al doilea tip de evidenŃă este graduală, de la adevărurile logicii şi matematicii, până la judecăŃile care par doar ceva mai probabile decât contrarele lor. Dacă ceea ce credem ferm este adevărat, atunci se numeşte cunoaştere, „cu condiŃia să fie sau intuitivă sau inferată (logic sau psihologic) din cunoaşterea intuitivă, din care rezultă logic“(Ibidem, p. 91). Eroarea este despre ceea ce credem că este fals. Ceea ce credem ferm, dar nu este nici cu-noaştere, nici eroare, se numeşte opinie probabilă. Criteriul după care judecăm opiniile trebuie să fie acela al coerenŃei. Ludwig Wittgenstein25 apelează la ceea ce el numeşte „o imagine utilă pentru explicarea conceptului de 25

Ludwig Wittgenstein (1889-1951), filosof de origine austriacă, care a dorit să demonstreze că menirea filosofiei este de a determina întinderea şi limitele limbajului, mai ales a limbajului

adevăr“ (Wittgenstein, 1991, p. 60) . Această imagine este cea a unei pete de culoare neagră pe o foaie de hârtie albă; iar felul în care indicarea punctelor albe sau negre corespunde sau nu felului în care se prezintă faptele pe foaia de hârtie este analog felului în care sensul propoziŃiilor noastre este sau nu conform cu realitatea şi, prin urmare, afirmaŃiile noastre sunt adevărate sau false. Putem surprinde, aici, aspectul ce se referă la relaŃia dintre conceptul de adevăr şi sensul propoziŃiei. „Pentru a putea, însă, spune că un punct este negru sau alb şi cînd este numit el alb trebuie să ştiu, mai întâi, când este numit un punct negru; pentru a putea spune: «p» este adevărat (sau fals) trebuie să fi stabilit în ce condiŃii îl numesc pe «p» adevărat şi, prin aceasta, determin sensul propoziŃiei“ (Ibidem). Altfel spus, condiŃiile de adevăr ale unui enunŃ sunt cele care determină înŃelesul său. Perspectiva în care se încadrează aici Ludwig Wittgenstein este cea a unei semantici a condiŃiilor de adevăr. Iar această viziune asupra adevărului poate fi recunoscută ca o teorie a adevărului fundată pe criteriul corespondenŃei, exprimată şi de alte afirmaŃii ale lucrării, cum ar fi aceea după care „adevărul sau falsitatea imaginii stă în concordanŃa sau neconcordanŃa sensului ei cu realitatea“ (Ibidem). cotidian. Limbajul este acela care poate exprima cum stau lucrurile în lume. Filosoful a dezvoltat atomismul logic, după care faptele simple din realitate trebuie exprimate prin propoziŃii atomice, ca imagini intenŃionate ale faptelor. Dintre cele mai importante scrieri filosofice ale sale, putem aminti: Tractatus logico-philosophicus, Cercetări filosofice, Caietul albastru, Gramatica filosofică ş.a.

Sensul propoziŃiilor care se referă la fapte şi sunt formate din propoziŃii elementare sunt funcŃii de adevăr al propoziŃiilor ce le alcătuiesc, determinant fiind modul în care se manifestă această condiŃionare. Aceste aspecte pot fi „mascate“ de forma gramaticală superficială, care poate fi depăşită de analiza logică. Aşadar, limitele a ceea ce poate fi spus şi, prin urmare, gândit cu sens sunt impuse de structura limbajului şi a lumii, deopotrivă, şi de modul în care ele se leagă reciproc prin relaŃia de reprezentare. Numai dacă se obŃine o asemenea conexiune, expresiile limbajului nostru dobândesc sens.

2. 3. 2. Minciuna Sprijinindu-se pe limbaj şi înglobând, obligatoriu, actul de voinŃă al subiectului emiŃător sub forma intenŃionalităŃii, minciuna conectează canoanele deontologice ale mijloacelor de comunicare la opŃiunea teleologică asupra valorilor vizate. Minciuna este un fenomen autonom şi pur relaŃional, care nu se lasă supus exclusive determinărilor deontologice sau teleologice. Vasile Tran şi Alfred Vasilescu propun un model care evidenŃiază o serie de conexiuni, poziŃionări şi interpretări ale dinamicii conceptuale din câmpul eticii comunicării, după cum urmează (Tran & Vasilescu, 2003, pp. 43-46): 1. poziŃionează minciuna în raport cu planul lumii reale, plasând-o în aria comunicaŃională a proiecŃiei cunoaşterii în discurs; 78

2. arată că nu toată realitatea poate fi cunoscută şi comunicată raŃional, aserŃiunile din această zonă nesuprapunându-se conceptului de minciună; 3. sesizează că minciuna poate fi atât o acŃiune de denaturare a adevărului, cât şi a falsului; 4. denotă că minciuna se sprijină pe două elemente indispensabile: limbajul şi intenŃia de a induce receptorul în eroare; 5. explică, pe de o parte, concentrarea concepŃiilor etice deontologice asupra mijloacelor utilizate pentru atingerea scopurilor comunicaŃionale, iar pe de altă parte, focalizarea teoriilor morale teleologice asupra valorilor urmărite de către emiŃător; 6. indică mecanismul prin care balanŃa minciunii uneşte, prin intenŃie, mijlocul de scop; 7. demonstrează că minciuna poate fi considerată atât morală, cât şi imorală, prin glisarea limbajului pe scala deontologică; 8. etalează faptul că minciuna, considerată intenŃional neetică, poate urmări un Ńel bun sau că, dimpotrivă, minciuna, considerată un instrument moral în anumite circumstanŃe, poate viza un scop rău; 9. surprinde realitatea în care limbajul se structurează multicompozit şi tensiunea dintre straturile sale interne poate destabilize intenŃia iniŃială a mesajului; 10. precizează că, atât mediul comunicării, cât şi receptorul, ca părŃi ale realităŃii, predispun şi orientează intenŃia emiŃătorului şi modelarea limbajului disimulativ. 79

La nivel conceptual, se imaginează, aplicându-se, apoi, cele mai sophisticate forme de minciună, cele mai comunicaŃionale persuasive şi rafinate soluŃii manipulative. Minciunile de acest gen sunt utilizate pentru influenŃarea a ceea ce se concepe, se proiectează, se gândeşte nou, orientând felul de a vedea realitatea, ansamblurile de opinii, de idei, cu privire la problemele filosofice, ştiinŃifice, politice, sociale, economice, artistice etc., influenŃând, într-un cadru mai general, concepŃia despre lume şi viaŃă. Formarea cetăŃeanului dezirabil, Ńel supreme al minciunii în sfera conceptelor, se realizează, pe lângă controlul educaŃional, prin susŃinerea şi promovarea persuasivă a ideologiei cu ajutorul mitului şi prin convergenŃa mentalităŃilor individuale în imaginarul colectiv. RelaŃiile publice acŃionează în zona comunicării umane mai mult decât aproape în oricare profesie. Comunicatorii se află permanent în contact cu potenŃialitatea transmiterii de informaŃii false, iar atunci când aceasta are loc în mod voit, se pătrunde pe teritoriul minciunii. În ceea ce priveşte sectorul publicitar, minciuna are motivaŃia maximizării profitului, prin crearea, implementarea şi susŃinerea imaginii de marcă, prin creşterea: - notorietăŃii produsului/serviciului; -preferinŃei respective;

consumatorului

pentru

produsul

-încrederii în marcă şi fidelizarea consumatorilor.

AparŃinând comunicării de masă, minciuna jurnalistică, în special cea fixată prin repetiŃie în atenŃia şi în memoria publică, se prezintă ca un mijloc deosebit de nociv, mai ales, dacă este pusă în serviciul unor interese arbitrare sau ilicite.

2. 3. 3. Credibilitatea Unul din scopurile eticii în comunicare este de a stabili, menŃine şi de a proteja credibilitatea comunicatorului. O dată cu transmiterea mesajelor persuasive, el trebuie să îşi menŃină respectabilitatea. Categorii de analiză ale credibilităŃii: Credibilitatea subiectului. Multe subiecte jurnalistice sunt uşor de comunicat, deoarece conŃinutul lor nu este surprinzător pentru audienŃă. Câtă vreme nu sunt contrazise cunoştinŃele sau convingerile anterioare ale audienŃei, credibilitatea nu este pusă în discuŃie. Din păcate, comunicatorul nu poate să folosească, întotdeauna, subiecte atât de uşor de acceptat de către audienŃă. Credibilitatea sursei creditate. Atât comunicatorii, cât şi audienŃa sunt dependenŃi de credibilitatea surselor ştirilor. Jurnalistul trebuie să fie atent să citeze sursa cea mai potrivită. Comunicatorul este mai persuasiv dacă citează surse credibile. Credibilitatea generală în mass-media. O bună parte a deciziilor cotidiene ale cetăŃenilor se bazează pe informaŃiile din mass-media. 81

Credibilitatea canalului de comunicare. Unele instituŃii sunt grijulii cu reputaŃia lor; altele, în goanna după senzaŃional, sunt mai puŃin preocupate de acest aspect. Unele canale de informare sunt mai credibile decât altele. În funcŃie de acest criteriu, publicul realizează selecŃia. Credibilitatea personală a comunicatorului. Fiecare specialist din domeniul comunicării poate să muncească în sensul creşterii credibilităŃii sale, care, până la urmă, nu reprezintă o responsabilitate colectivă, ci una individuală. Limbajul credibil este fundamental în procesul comunicării. „ObligaŃia presei de a tipări adevărul reprezintă un element standard al retoricii sale“ (Clifford et alii, 2001, p. 62). ConcepŃiile şi ideile despre lume cunosc o anumită dinamică ce determină redefiniri ale adevărului. Tehnologia sofisticată generează continuu ştiri, astfel înct, cel care le selectează are de ales dintr-o multitudine de variante, fără să mai aibă, de cele mai multe ori, suficient timp să le cearnă din perspective subtilităŃilor morale.

3. PERSUASIUNE ŞI RESPONSABILITATE 3.1. Natura persuasiunii 3.2.Etape ale persuadării 3.3.Persuasiunea şi comunicarea

3.1. Natura persuasiunii Etimologic, verbul a persuada are înŃelesul de a sfătui pînă la capăt; cel sfătuit ajunge să-şi însuşească sfatul, acceptînd modul propus de locutor de a înŃelege şi interpreta stările şi faptele lumii. Alocutorul aderă la atitudinile sau valorile promovate prin argumentele elaborate de enunŃiator, trăind iluzia că sînt ale sale, iar autorul intervenŃiei discursive numai le-a actualizat. Persuasiunea este argumentarea care se adresează unui auditoriu anume, în funcŃie de trebuinŃele şi aspiraŃiile căruia locutorul îşi elaborează argumentarea. Argumentele sunt astfel alese, încât schimbarea dorită de către agent să fie dorită de către agent să fie dorită şi adoptată de către receptor în absenŃa constrângerii. În viziunea persuasiunea

filosofului german Immanuel Kant, are doar o valabilitate particulară, 83

individuală, fiind „încercarea pe care o facem asupra intelectului altora cu principiile simŃirii noastre, care sînt valabile pentru noi, anume dacă ele au asupra raŃiunii străine acelaşi efect ca şi asupra raŃiunii noastre“(Kant, 1994, p. 582). Astfel, putem împărtăşi celorlalŃi ceva de care suntem convinşi numai noi, încercînd să determinăm adeziunea lor. În volumul Eseuri de hermeneutică, Paul Ricoeur evidenŃiază faptul că cel ce stăpîneşte şi uitilizează tehnica fundamentată pe identificarea şi cunoşterea cauzelor care generează efectele persuasiunii, dobîndeşte o putere de temut: „puterea de a dispune de cuvinte în afara lucrurilor şi de a dispune de oameni, dispunînd de cuvinte“ (Ricoeur, 1990, p. 21). Când comunicăm încercăm să stabilim o legătură cu o altă persoană. În cazul persuasiunii, încercăm să împărtăşim o opinie, un sentiment, un comportament. Persuasiunea este destul de prezentă în viaŃa de zi cu zi, ea fiind un act simbolic pentru persoanele care o practică, dar şi pentru cele care îi suportă consecinŃele. „ …actul persuasive nu presupune pentru nimeni obligativitatea de a acŃiona într-un anume fel ci, mai curând, oferă argument ogice, emoŃionale şi cultural în sprijinul eventualei asumări a acŃiunii respective“ (Larson, 2003, p. 15). Cercetarea în domeniul persuasiunii ridică o problemă fundamentală: în ce mod sunt modificate atitudinile şi comportamentele prin comunicare? Efectele persuasiunii depend de:

factori personali, relevaŃi de tendinŃa de a fi receptive la influenŃe şi de a accepta schimbări în atitudini şi comportamente; factori care vizează modul de organizare a influenŃelor, care sunt centraŃi pe procesul de comunicare, respective acele relaŃii ântre sursă, mesaj, canal de transmitere, receptare şi context social care o fac să fie persuasive (Stănciugelu, 2009, p. 182). Persuasiunea presupune utilizarea comunicării pentru a-i câştiga pe oameni pentru o cauză. ExperŃii consideră că oamenii îşi modifică relative uşor opiniile; când părerile se grupează, se formează o atitudine. Gruparea atitudinilor sprijină o anumită credinŃă. CredinŃele se modifică mult mai greu decât opiniile. În situaŃiile argumentative şi persuasive, emiŃătorul are obligaŃia morală de a verifica veridicitatea dovezilor şi a argumentelor înainte de a le prezenta celorlalŃi. Majoritatea agenŃilor persuasive caută să îşi asigure o reacŃie pozitivă din partea receptorilor. Cât de morală este adaptarea la cerinŃele publicului? Persuasiunea poate fi este o tranzacŃie în care atât agentul persuasive, cât şi receptorul ca persoană persuadată au o răspundere reciprocă de a participa activ la proces (Larson, 2003, p. 46). Receptorul ar trebui să aibă o atitudine echilibrată între extrema atitudinii credule şi cea a închistării dogmatice, ambele indezirabile. Numai după ce receptorul a înŃeles ideile agentului persuasiv poate evalua cu discernământ moralitatea strategiilor şi obiectivelor persuasive. Totodată, persoana persuadată trebuie să aibă o reacŃie care să releve, în mod onest şi 85

exact, gradul de înŃelegere, opinia, sentimentele şi raŃionamentele proprii (Ibidem, p. 47). Astfel, agenŃii persuasivi dobândesc informaŃiile relevante şi necesare de care au nevoie pentru luarea deciziilor.

3.2. Etape ale persuadării 1.Prezentarea. O persoană trebuie să se afle într-o poziŃie în care să primească mesajul persuasive, adică să fie accesibil fizic şi receptive mental. 2.Participarea. Receptorul trebuie să fie atent la mesajul persuasiv. 3.Comprehensiunea. Receptorul trebuie să înŃeleagă mesajul. 4.Acceptarea. Receptorul accept mesajul şi ajunge să fie de accord cu punctual de vedere exprimat. 5. ReŃinerea mesajului exprimat. De aceea, repetiŃia este foarte important în procesul de persuasiune. 6.AcŃiunea. Receptorul îşi modifică semnificativ comportamentul. Strategiile de persuasiune trebuie planificate şi monitorizate. Etapa conştientizării din modelul comportamental încorporează prezentarea şi participarea. Etapa conştientizării latente corespunde comprehensiunii, acceptării şi reŃinerii. Evenimentul declanşator oferă, în mod esenŃial, o demonstraŃie de reŃinere de către receptor, ducând la un 86

tip de comportament. Dacă acest comportament se potriveşte cu acŃiunea dorită, atunci procesul de persuasiune a avut succes. 1. 3. Persuasiunea şi comunicarea Pentru a fi eficiente, apelurile persuasive trebuie să combine latura raŃională cu cea emoŃională. Pentru a fi persuasiv, mesajul trebuie să aibă o anumită valoare pentru publicul-Ńintă şi să fie compatibil cu motivele acestuia. Într-o societate liberă, în care comunicarea este deschisă, persoana de persuadat allege ce mesaj vrea să asculte. Oamenii tind să dea crezare surselor care le seamănă lor ca persoane, care sunt aşa cum ar dori ei să fie sau cum îşi închipuie că sunt. Ei obişnuiesc să considere sursele de informare ca fiind autorităŃi. Credibilitatea reprezintă ceea ce este important în industria comunicării. Astfel, asistăm în prezent la „înmulŃirea codurilor de conduit, a controalelor etice, a comunicării instituŃionale, a mecenatului, iar peste tot, obiectivul urmărit cu precădere este acela de a îmbunătăŃi imaginea instituŃiei într-o epocă în care întreprinderea trebuie să gestioneze capitalul său de simpatie ca parte integrantă a capitalului de care se bucură marca sa“ (Stănciugelu, 2009, p. 210). Sursele persuadării în comunicare (Newsom et alii, 2003, pp. 266-267):

autopersuadarea (internalizarea) este cea mai comună sursă a persuasiunii, fiind urmată de identificare şi supunere; sursele de mare credibilitate, dacă sunt consultate a doua oară, produc mai degrabă schimbarea opiniei; pentru a avea credibilitate maximă, sursa trebuie să dea impresia nu doar că ştie adevărul, dar şi că este destul de obiectivă ca să fie motivată să spună adevărul aşa cum îl vede; credibilitatea surselor nu afectează măsura în care este reamintit mesajul; informaŃia provenită de la surse de mică credibilitate nu sporeşte în timp; sursele puternice, atractive, părtinitoare pot fi mai părtinitoare pot fi mai eficiente decât cele nepărtinitoare, în încercarea de a întări anumite opinii; este mai puŃin probabil ca sursele părtinitoare sâ fie crezute dacă sunt percepute ca atare de către experŃi; faptul că un mesaj este perceput ca fiind compus de experŃi are un mai mare impact persuasiv; sursele atractive sunt mai eficiente decât cele neatractive; sursele neatractive sunt mai eficiente atunci când se găsesc de partea unei poziŃii neaşteptate; reŃinerea unui mesaj este mai mare dacă mesajul a fost neaşteptat din partea sursei respective;

sursele care oferă recompense sunt mai eficiente decât cele care care ameninŃă; ameninŃările lejere pot fi internalizate şi pot duce la supunere; ameninŃările puternice pot stimula defensiva; credibilitatea sursei poate să nu conteze dacă mesajul în sine prezintă argument rezonabile. Mesajele: •

mesajele care prezintă concluzii explicite sunt mai eficiente decât cele care permit receptorului să formulize propriile sale concluzii;

•

ştirile pozitive prezentate la început duc la creşterea gradului de acceptare a mesajului, chiar dacă acesta conŃine şi informaŃii negative;

•

informaŃia de la începutul sau de la sfîrşitul mesajului sunt mai uşor de reŃinut;

•

apelurile care se referă la o temă periculoasă pot fi mai eficiente;

•

înŃelegerea sporită a unui mesaj duce la creşterea acordului la respectivul mesaj; gradul de reŃinere creşte o dată cu repetarea mesajului; expunerea repetată la mesaj poate creşte acordul faŃă de acel mesaj.

Atât sursa, cât şi mesajul: dacă există prea puŃine dovezi de sprijin într-un mesaj, credibilitatea sursei devine tot mai important; 89

comunicatorii sunt evaluaŃi mai favorabil în măsura în care mesajele lor au următoarele calităŃi: pot fi ascultate sau citite uşor; apelează la interesul uman; prezintă o mare diversitate a vocabularului folosit; sunt realiste. Receptorii: un mesaj care contrazice o opinie existent deja poate să nu fie respins din start dacă pare a acorda o recompensă receptorului; pentru că percepŃia este subiectivă, chiar şi atunci când informaŃia nu este adecvată, receptorii tind să utilizeze ceea ce au primit pentru a servi unei nevoi sau unui scop imediat; percepŃia corectă sau favorabilă a unui mesaj poate fi facilitată prin stabilirea anterioară a unor legături cu publicul Ńintă; nu există nici o dovadă că reŃinerea selectivă a informaŃiei s-ar baza pe atitudinile şi comportamentele receptorilor; publicurile tind să nu ia în considerare mesajele care sprijină o idée şi care sunt uşor de respins şi mesajele care contrazic o idée şi sunt greu de contraargumentat; acceptarea creşte dacă sunt ajustate mesajele pentru a minimaliza diferenŃa dintre sursă şi receptori. 90

4. DEONTOLOGIA, EXPRESIE A NEVOII DE REGULI ŞI LEGI 3.1.Conceptul de deontologie 3.2. Datoria morală 3.3. Responsabilitatea etică şi juridică a autorului de texte pentru relaŃii publice

4.1.Conceptul de deontologie Deontologia desemnează teoria datoriilor morale; morala profesională; teoria datoriilor şi drepturilor în exercitarea unei profesiuni. Ca diviziune a eticii, la frontier dintre morală şi drept, dezvoltată în termenii eticii profesionale, în sens restrains, deontologia acoperă cadrul de investigare a drepturilor, îndatoririlor şi etaloanelor de acŃiune, de apreciere şi de comportare într-un domeniu al vieŃii social-utile. Deontologia este aplicată în interiorul unei profesii, fiind adesea o tradiŃie nescrisă care stabileşte, prin consens, „ceea ce se face“ şi ceea ce „nu se face“ (Bertrand, 2000, p. 45). Ea încearcă să înlocuiască moralismul abstract prin indicarea a ceea ce trebuie efectiv făcut; „ele codifică paleta conduitelor admisibile într-o sferă de activitate umană, circumscriind ansamblul legitim a responsabilităŃilor ataşate unei profesiuni însă, tocmai 91

de aceea nu pot oferi principia de acŃiune sau de justificare a unor alegeri efective atunci când situaŃiile deschid posibilităŃi multiple şi contradictorii“ (Macoviciuc, 2002, p. 203). Deontologia codifică implicaŃiile şi exigenŃele unei anumite profesii însă, aceste implicaŃii şi exigenŃe decurg nu dintr-o logică între profesia constituită şi acŃiunile pe care le presupune, ci dintr-o concepŃie predeterminată asupra respectivei profesiuni. Or, nu există o esenŃă prestabilită şi universal valabilă a unei profesiuni.Stilu de practicare şi consecinŃele decurg din anumite principia care asigură structurarea socio-culturală a unei profesii, iar aceste principia depăşesc competenŃele deontologiei. Deontologia s-a cristalizat treptat, începând cu mutaŃiile înregistrate de evoluŃia societăŃii modern, în legătură cu necesitatea unei reflexii centrate pe conştientizare şi responsabilitate. Această disciplină sintetizează teoria privind deservirea individului şi a colectivităŃii, utilitatea public, statornicirea unor relaŃii de consultare şi de decizie responsabilă. Prin norme şi valori, deontologia oferă o codificare convenŃională care să le asigure un cadru relative stabil şi aplicabilitate durabilă. După Georg Henrik von Wright, normele au următoarele componente: (1) caracterul; (2) conŃinutul; (3) condiŃia de aplicare sau nucleul normei; (4) autoritatea; (5) subiectul (subiectele); 92

(6) ocazia ( Von Wright, 1982, p. 88). Caracterul unei norme este diferit, după cum norma stipulează că ceva trebuie, poate sau nu poate să fie sau să fie făcut. Putem identifica, astfel, în funcŃie de caracterul lor, următoarele tipuri de norme, care se manifestă şi în domeniul politicului: (a) obligaŃiile, ordinele (O), care stipulează că un anumit lucru trebuie făcut, îndeplinindu-se, astfel, exigenŃele actului de putere politică şi evitându-se sancŃiunile; (b) permisiunile (P), care stipulează că un anumit lucru poate să fie făcut, fără ca acesta să fie cerut în mod imperativ de purtătorul puterii; (c) interdicŃiile, care stipulează că un anumit lucru nu trebuie să fie făcut, pentru că ar intra în contradicŃie cu exigenŃele puterii 26. ConŃinutul unei norme este ceea ce trebuie sau poate, sau este interzis să fie sau să fie făcut. Este lucrul prescris (comandat, permis sau interzis). CondiŃia de aplicare a normei este condiŃia ce trebuie îndeplinită pentru ca să existe o posibilitate de realizare a ceea ce constituie conŃinutul unei norme date. După aceste condiŃii, normele se grupează în categorice şi ipotetice. O normă este categorică atunci când condiŃia sa de aplicare este „condiŃia ce trebuie satisfăcută pentru a 26

Sfatul, ruga, recomandarea, cererea şi avertizarea sînt categorii înrudite cu comanda, permisiunea şi interdicŃia, dar ele nu sunt prescripŃii.

exista o posibilitate de înfăptuire a lucrului care constituie conŃinutul acesteia şi cînd nu se mai pune nici o altă condiŃie“. O normă este ipotetică atunci când condiŃia sa de aplicare este „condiŃia ce trebuie satisfăcută pentru a exista o posibilitate de înfăptuire a lucrului care constituie conŃinutul acesteia plus o altă condiŃie“ (von Wright, 1982, p. 92). Autoritatea unei prescripŃii este agentul care dă sau emite prescripŃia, cum este în domeniul analizei noastre deŃinătorul legitim al puterii politice. Apreciem că situaŃia normală şi dezirabilă este aceea a puterii bazată pe autoritate, căutată de orice relaŃie de putere, pentru că îi poate asigura o acoperire largă a intereselor, un fundament raŃional şi o manifestare eficace. Subiectul unei prescripŃii este agentul căruia i se adresează sau i se dă prescripŃia. Lui i se ordonă, i se permite sau i se interzice de către autoritate să înfăptuiască anumite acŃiuni şi / sau să se abŃină de la înfăptuirea acestora. Acesta este destinatarul puterii politice pentru care sunt elaborate prescripŃiile. Ocazia este locaŃia spaŃio-temporală de enunŃare şi aplicare a prescripŃiei. O prescripŃie este particulară în privinŃa ocaziei dacă este emisă pentru un număr finit de ocazii specificate. O prescripŃie este generală în privinŃa ocaziei dacă este emisă pentru toate ocaziile (în fiecare ocazie). Permisiunea este cel puŃin o tolerare, dar ea poate fi mai mult decît atât. Ea mai poate fi şi consecinŃa logică a altor norme emise de autoritatea în cauză. Acordând unor subiecte un anumit drept, autoritatea declară că tolerează un anumit act (sau o anumită abŃinere) şi că nu tolerează 94

anumite alte acte. Dacă permite cuiva un anumit act sau o anumită acŃiune, autoritatea normativă promite a nu stânjeni într-o anumită privinŃă libertatea subiectului normei, prin urmare, autoritatea trebuie să nu stânjenească această libertate. Din punct de vedere lingvistic formulările de norme traversează mai multe tipuri de propoziŃii, fără să includă vreunul din ele sau să fie incluse în vreunul. Dacă o propoziŃie dată este sau nu o formulare de normă nu se relevă doar examinând-o ca semn. NoŃiunea de normă este primară faŃă de formularea de normă, pentru că modul cum este întrebuinŃată expresia şi nu aspectul ei exterior ne arată dacă ea este o formulare de normă. „Folosirea cuvintelor pentru a da prescripŃii este similară folosirii cuvintelor pentru a face promisiuni. Ambele utilizări sunt performative“ (Ibidem, p. 119). Ca formulări de normă, propoziŃiile deon-tice au un potenŃial semantic mai mare decît propoziŃiile imperative. Faptul că unul din verbele folosit frecvent discursul etic este a trebui, considerăm că se impune să precizăm că unul din sensurile acestuia este deontic: formularea „X trebuie să efectueze T“; astfel, dacă X nu îndeplineşte T, acesta devine pasibil de a fi sancŃionat într-o ordine normativă căreia îi este subiect. Însă, acest sens de obligaŃie legală nu este prezent în discurs. În prezenta analiză, se impune să precizăm că folosirea verbului a trebui este realizată în sensul în care este exprimată o necesitate practică: (a) X trebuie să efectueze T; dacă X nu îndeplineşte T, acesta va eşua în atingerea unui scop al său;

(b) X trebuie să efectueze T; dacă X nu îndeplineşte T, acesta nu este considerat calificat ca un agent dintr-o anumită categorie. Care sunt legile fundamentale pe care trebuie să le urmez în profesia aleasă? Kant spune că nu există nimic mai important pe lume decât voinŃa bună. W. D.Ross (profesor de etică la Universitatea Oxford) a argumentat că îndatoririle umane derivă dintr-un set de valori, numite de el „teoria pluralistă a valorilor“. După Ross, există o datorie de a face un anumit lucru; este vorba despre lucrurile obligatorii din punct de vedere moral. Avem datoria morală de a ne Ńine promisiunile. De asemenea trebuie: • • •

să nu facem intenŃionat rău nimănui; să ne plătim datoriile; să fim drepŃi; să ne îmbunătăŃim propria virtute şi inteligenŃă.

Regulile morale ale lui Bernard Gert: 1. să nu ucizi; 2. să nu faci rău; 3. să nu lipseşti pe cineva de drepturi; 4. să nu privezi pe cineva de libertate sau şanse; 5. să nu privezi pe cineva de plăcere; 6. să nu înşeli; 7. să-Ńi Ńii promisiunile; 8. să nu trişezi; 9. să respecŃi legile; 96

10. să-Ńi faci datoria. Prin conŃinut şi prin modul de aplicare, deontologia presupune faptul că libertatea şi responsabilitatea sunt inseparabile. Deontologia indică un ansamblu de reguli şi datorii, dar include şi gândirea asupra acestor reguli, precum şi procesul de elaborare a lor, activând funcŃia de reglementare a diferitelor profesiuni: -

prin norme şi principia corelate acestora;

prin fundamentarea reperelor generale în raport cu care se elaborează coduri de etică profesională sau de deontologie; studiul acestora ajută la înŃelegerea a ceea ce reprezintă competenŃa profesională: cunoaştere; stăpânirea mijloacelor de exercitare a unei profesii; calităŃi morale. Deontologiile sunt sisteme de reguli imperative, indicaŃii, îndatoriri prin care se stabilesc cvasijuridic etaloanele comportamentale specific unei anumite profesii sau sfere de activitate. Idealul professional este normat strict în funcŃie de tradiŃia încetăŃenită şi exigenŃele instituŃionale. Scopurile, finalităŃile sociale şi semnificaŃia morală sunt prestabilite de o autoritate exterioară agenŃilor morali din respectivele profesii. 4.2. Datoria morală

Datoria morală reprezintă modalitatea necesităŃii în sfera morală, fiind categoria referenŃială a deontologiei. În esenŃă, datoria sintetizează marile afirmaŃii fundamentale ale bunătăŃii, nevătămării, protecŃiei; este expresia

cerinŃei de a acorda cele cuvenite şi a refuzului de a prejudicial. ConŃinutul datoriei nivelurile moralităŃii:

dobândeşte

funcŃionalitate

a interiorizeze datoria – a recunoaşte datoria;

dobândirea sentimentului datoriei, asentimentul la normă, la legea morală;

urmarea deliberată a datoriei;

respectful faŃă de datorie;

acŃiunea din datorie.

Fundamental în viaŃa omului este principiul împlinirii datoriei, care este centrat pe normă. Acest principiu trimite la capacitatea afirmării cu răspundere. Aceasta implică cu precâdere, cultură morală, antrenând ipostaze normative, ce ajută la pătrunderea sensului deplin, între care: -principiul datoriei de a şti să trăim; -principiul datoriei bucuriei vieŃii; - principiul datoriei de a trăi cu sens; - principiul datoriei ca poruncă şi îndemn la omenie. Drepturile şi obligaŃiile sunt inseparabile. Or, deontologia se preocupă tocmai de obligaŃii. Ea presupune faptul că libertatea şi responsabilitatea sunt inseparabile. Deontologia se bazează pe valori universale, cum ar fi refuzul urii, al

violenŃei, al dispreŃului faŃă de om sau faŃă de anumiŃi oameni. O profesie se întemeiază pe valorile împărtăşite de cea mai mare parte a membrilor săi. În cazul jurnaliştilor aceste valori sunt: •

să publice o relatare completă, exactă, pertinent, echilibrată asupra actualităŃii;

•

să ofere cetăŃenilor informaŃiile de care au nevoie, fără să aducă prejudicii nimănui;

•

să examineze efectele pe termen scurt şi lung a ceea ce dezvăluie.

4.3. Responsabilitatea etică şi juridică a autorului de texte pentru relaŃii publice Deşi unele practici ale redactării de texte pentru relaŃii publice sunt reglementate prin lege, altele sunt stabilite prin principii morale. Principiile morale sunt o serie de credinŃe şi valori care reflect concepŃia despre bine şi despre rău a unui grup – indifferent cum sunt definiŃi aceşti termini în regulile, regulamentele şi legile formale. O modalitate de a înŃelege responsabilitatea etică este conştientizarea impactului mai multor niveluri de influenŃă asupra comportamentului autorului de texte pentru relaŃii publice: -limita exterioară a lucrurilor pe care le tolerează categoriile principale de public;

-filosofia, regulile şi legile structurilor de guvernare şi ale organismelor de reglementare; -standardele şi practicile domeniului professional al relaŃiilor publice; -standardele şi practicile organizaŃiei/domeniului din care face parte; - standardele personale şi profesionale. Un autor de texte pentru relaŃii publice care are simŃul răspunderii trebuie să fie un membru al organizaŃiei ca gândeşte, care face critici constructive şi care se implică. Cea mai important contribuŃie este iscusinŃa autorului de a recepta necesităŃile categoriilor de public relevante pentru organizaŃie. El trebuie, de asemenea, să fie destul de bun la mânuirea limbajului pentru a păstra sensul mesajului, fără a-i compromite integritatea şi fără să rănească ego-ul celor care au autoritatea să aprobe cele scrise. Cel mai preŃios lucru pe care îl poate avea un autor de texte pentru relaŃii publice este credibilitatea în faŃa categoriilor de public.

100

5. CODURI ETICE ŞI DEONTOLOGICE 4.1.Conceptul de cod etic 4.2. Tipuri de coduri 4.3. Codul de Etică al SocietăŃii Jurnaliştilor Profesionişti 4.4. Codul referitor la publicitate al firmelor americane 4.5.Codul etic al membrilor PRSA, 2000 4.6. Codul etic al membrilor IABC 4.7.Codul de la Atena 4.8. Codul de Etică al Emisiunilor de Ştiri RadioTelevizate adoptat de AsociaŃia Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate

5.1. Conceptul de cod etic Etica se referă la luarea de decizii, iar de aici problema principală, ce reprezintă fundamentul întregului proces al comunicării, esenŃială pentru recunoaşterea naturii societăŃii umane – „Cine decide?“. 101

Această întrebare va fi adresată în diferite moduri, cu scopul de a-l îndruma pe comunicatorul etic spre o înŃelegere a celor trei mari surse generale ale luării deciziilor: 1. autoritatea 2. colegii/ breasla 3. individul. Fiecare dintre ele este importantă, putând fi utilizată în mod justificat în acest proces, însă comunicatorul etic nuşi va permite să fie legat exclusiv de niciuna dintre ele, în defavoarea celorlalte două. O societate liberă impune relativ puŃine limitări juridice procesului comunicării: calomnia, dreptul la viaŃă privată, dreptul de autor. Într-un climat al performanŃei etice, în comunicare există multe alte situaŃii în care trebuie luate decizii dincolo de orizontul celor cerute de legile societăŃii. Astfel, etica este o chestiune foarte personală, este decizia unui individ care este dornic să gândească în profunzime, cu pertinenŃă, referitor la acea decizie. Pentru a înțelege corect semnificaŃia unui cod etic, trebuie înŃeleasă diferenŃa dintre el şi celelalte documente care sunt prezentate frecvent drept „coduri“: legea şi politicile angajatorului. Legile referitoare la mass media reprezintă definiŃia dată de societate performanŃei care, prin acŃiunea legislativă, este permisă sau interzisă. În majoritatea societăŃilor libere, legile referitoare la mass media sunt minimale, referindu-se, în principal sau exclusiv, la conflictul de interese dintre indivizi. 102

Legi referitoare la mass media

Politici media

Etica în mass media

ConstituŃie sau de legi statutare

Angajatorii din mass media

Coduri, drept expresie a consensului individual al angajaŃilor

Protejarea drepturilor celorlalŃi cetăŃeni

Definirea standardelor, pentru o consecvenŃă interioară

Reprezintă o afirmare colectivă a unor principii comune

Legea drepturilor de autor, legile referitoare la calomnie, la invadarea vieŃii private

Sarcinile de lucru, ierarhia autorităŃii, termenele limită

EchidistanŃa, corectitudinea, evitarea senzaŃionalului

AcŃiunea judecătorească în urma plângerii civile

Decizia editorială de a corecta materialul sau de a-l elimina

Nu reprezintă decât o atenŃionare pentru sine şi pentru public

Amenda compensatorie daune

AcŃiunile luate împotriva angajatului sau încetarea relaŃiei de muncă

Nimic altceva decât dezaprobarea exprimată

Definite de

Scop

Exemple

Aplicare

Pedepsire – sau

103

Majoritatea acestor legi cad sub incidenŃa legislaŃiei civile, însă acŃiunea trebuie adusă în faŃa cetăŃenilor, deci judecarea unei abateri se află în decizia luată de judecător. Politicile media reprezintă definirea legitimă de către un angajator a lucrurilor pe care le aşteaptă de la angajat, ele devenind un contract implicit, o condiŃie pentru angajare. Încălcarea lor poate duce la acŃiuni luate împotiva angajatului sau la anularea relaŃiei de muncă. Etica mass - media reprezintă judecata individuală referitoare la conduita corectă şi la cea greşită, în îndeplinirea îndatoririlor profesionale. În cadrul unui grup de colegi, principiile etice pot fi proclamate în mod colectiv de către un grup de profesionişti drept Cod etic, care reprezintă consensul asupra standardelor etice individuale. Atunci când un cod este adoptat, adesea există o lege. Însă redactorii lui percep, totodată, insuficienŃa şi pericolele acesteia. „Ceea ce redactează aceştia nu este un text sacru, faŃă de care se consider că fiecare îşi va lua un angajament absolute, ci un vademecum, a cărui eficienŃă presupune că jurnalistul [comunicatorul-n.n.] posedă un simŃ moral“ (Bertrand, 2000, p. 65). Codul informează publicul asupra profesiei: semnalează faptul că aceasta are reguli de conduit. Sporindu-I credibilitatea, codul garantează fidelitatea publicurilor. Codul etic este un text reglementar, în accord cu legea, cu rost în procesul de instituŃionalizare a diverselor practice, în cadrul unei etici publice, conŃinând un ansamblu de drepturi şi datorii pe care fiecare angajat le

104

are în raport cu patronatul, cu beneficiarii, cu concurenŃii, cu puterile publice. Codul de etică profesională se prezintă ca expresie a consensului exigenŃelor, ca reglementare a poziŃiilor etice definitorii pentru ceea ce este permis sau nu.

COD SINTETIC Valori fundamentale • să respecŃi viaŃa; • să promovezi solidaritatea între oameni. Reguli morale generale • să nu minŃi; • să nu-Ńi însuşeşti bunul altuia; • să nu provoci suferinŃă inutil. Principii jurnalistice • să fii competent; • să nu faci nimic care să diminueze încrederea publicului faŃă de mijloacele de comunicare; • să ai o viziune largă şi profundă asupra informării; • să oferi o imagine exactă, completă şi inteligibilă despre actualitate; • să deserveşti toate grupurile: bogaŃi, săraci, tineri, bătrâni; • să stimulezi comunicarea şi înŃelegerea între oameni; • să aperi şi să promovezi drepturile omului şi democraŃia; • să contribui la armonia societăŃii.

„Tiparul“ unui cod, după Claude-Jean Bertrand

105

Regulile care pot fi identificate în codurile comunicatorilor şi ale specialiştilor în relaŃii publice (Bertrand, 2000, pp. 72-86): Reguli ideale; este bine să fie definit un scop spre care profesioniştii comunicării şi relaŃiilor publice să tindă, chiar dacă li s-ar părea greu de atins; să nu accepte niciodată misiuni contrare deontologiei; să prezinte întotdeauna mai multe puncte de vedere; să lupte în mod constant pentru a apăra drepturile omului. Reguli generale; anumite reguli sunt valabile, întotdeauna, pentru toŃi membrii societăŃii: să nu minŃi, să nu furi, să nu provoci, în mod inutil suferinŃă cuiva; aceste norme sunt valabile şi pentru specialiştii în comunicare şi relaŃii publice: să nu falsifice, în mod intenŃionat, o informaŃie; să nu accepte avantaje materiale sau de altă natură pentru publicarea sau nepublicarea unui articol; să nu utilizeze mijloace necinstite pentru a obŃine o informaŃie sau o fotografie, cum ar fi disimularea propriei identităŃi, înregistrarea unei conersaŃii pe ascuns etc. Reguli privitoare la excepŃii; există reguli pe care un mijloc de comunicare le poate neglija atunci când aceasta serveşte interesului public, mai ales când el dezvăluie comportamente antisocial sau ameninŃări la adresa sănătăŃii publice. Reguli proprii anumitor mijloace de comunicare; ar fi bine ca toate mijloacele de comunicare, 106

cotidienele, radio-televiziunea public, radioteleviziunea comercială, presa de tip magazine, editurile de fotograme, editurile de cărŃi să aibă fiecare codul lor, ca în Japonia; astfel, telespectatorul trebuie avertizat înaintea unei secvenŃe susceptibile să şocheze sau când se utilizează imagini de arhivă sau de reconstituire a unui incident; trebuie acoperită faŃa şi vocea oricărei personae prezentată pe ecran care ar putea suferi din cauză că a fost identificată. Reguli privind un sector al realităŃii; anumitor oameni de presă li se impune un ansamblu de reguli specific: jurnalişti financiari, reporter care realizează anchete, reporturi sportive sau fotografi de presă; în general, aceste reguli precizează anumite clause din codurile obişnuite; o atenŃie deosebită este acordată terorismului, faptelor diverse şi proceselor. Reguli pentru patroni; managerul unui mijloc de comunicare trebuie să separe strict interesele sale jurnalistice de cele comerciale;el nu trebuie să omită anumite informaŃii, nici să dea altora o importanŃă indusă de un scop politic.

5. 2. Tipuri de coduri Codurile etice pot fi: generale, alcătuite din precepte generale de ghidare a conduitelor;

107

specifice, în care se realizează identificarea anumitor practici la care se referă codul. Codurile cu precepte generale tind să fie de natură aprobativă, alcătuite din prevederi de genul „trebuie să“. Acest tip de cod este scris pentru relaŃii publice, utilizându-se o terminologie largă, generală, cum ar fi dedicarea faŃă de „echidistanŃă“ şi „acurateŃe“. Un cod motivant din perspectiva relaŃiilor publice poate să dea asigurări diferitelor persoane că standardele înalte ale conduitei profesionale reprezintă o normă în acea firmă sau profesie. Codurile practicilor specifice sunt, de obicei, de tip prohibitiv, alcătuite din prevederi despre ce să nu facem. Aceste coduri sunt mai lungi şi mai precise în ceea ce priveşte acŃiunea sau decizia specifică, multe dintre ele sunt redactate în scopul evitării legislaŃiei prohibitive. Puterea unui cod etic depinde nu numai de diferite canoane, ci şi de legitimitatea şi influenŃa acestuia în ochii celor de care şi pentru care este alcătuit. Codul va fi respectat pentru că indivizii se vor supune de bunăvoie standardelor definite de grupul lor profesional. Au existat dezbateri lungi în legătură cu modul de aplicare a codurilor etice. Se poate spune că profesiile sunt responsabile faŃă de stat (prin lege), de public (prin coduri) şi, implicit, faŃă de sine, prin propriile standarde înalte (etica profesională). Responsabilitatea faŃă de stat înseamnă că suntem pasibili de pedeapsă atunci când încălcăm standardele minime exprimate de diferitele legi. Responsabilitatea faŃă de confraŃii practicieni înseamnă că aceştia pot dezaproba 108

public activităŃile noastre discutabile din punct de vedere etic, iar pedeapsa ia forma unei cenzuri publice sau private, a criticii sau a ultrajului. Responsabilitatea faŃă de public implică o noŃiune mai generală de răspundere, în uriaşa arenă socială construită în general din obicieiuri şi convenŃii. Jurnaliştii trebuie să răspundă în faŃa cititorilor, a telespectatorilor şi a ascultătorilor lor. Responsabilitatea implică sancŃiuni morale; nu se poate menŃine o comunitate cu funcŃii explicite fără să i se facă şi reproşuri atunci când nu reuşeşte să-şi îndeplinească obligaŃiile. ConfraŃii sunt cei mai potriviŃi sa-şi tragă la răspundere colegii. În afirmarea standardelor de performanŃă profesională, codurile tind spre două extreme: • •

standarde minimale; aşteptări ideale.

Aşteptările minimale se aplică tuturor practicienilor; ele sunt stabilite de legi şi de obiceiuri. Cine încalcă standardele minimale este găsit vinovat. Aşteptările ideale reprezintă scopurile nobile spre care trebuie să tindă practicienii. Chiar dacă există posibilitatea ca standardele ideale să nu fie realizabile, ele se constituie într-o provocare, o Ńintă. Codurile etice atent construite trebuie să facă, în mod clar, distincŃia între standardele minimale şi cele percepute ca idealuri, atunci când se stabilesc normele de grup (aşteptările neexprimate despre cum trebuie să se comporte membrii grupului). 109

Un cod etic este valoros dacă formulează normele de grup, în aşa fel încât, practicienii tineri şi veteranii să discute aceste norme şi nu doar să le ia drept date o dată pentru totdeauna. Crearea unui cod etic pentru un grup profesional poate reprezenta un proiect extrem de meritoriu şi dificil. Elaborarea unui cod poate reprezenta un exerciŃiu de filosofie morală; impunerea unui cod, când se face în mod arbitrar, este un exerciŃiu de moralizare. 5. 2. 1. Codul Asociatiei Formatorilor în Jurnalism şi Comunicare Membrii AsociaŃiei Formatorilor în Jurnalism şi Comunicare se angajeaza să participe la formarea jurnaliştilor şi comunicatorilor, la cel mai înalt nivel, respectând egalitatea de şanse şi etica oportunităŃilor educaŃionale. Principii 1. Respectarea tuturor punctelor de vedere Membrii AFCOM se angajează: 1. Să promoveze libertatea de exprimare şi de opinie. 2. Să respecte şi să încurajeze drepturile studenŃilor şi ale profesorilor. 3. Să stimuleze studenŃii să descopere valorile profesiei şi să-şi dezvolte gândirea critică. 110

2. Prevenirea conflictelor 2.1 Membrii AFCOM nu vor tolera comportamentele imorale. 2.2 Consiliul Director este sesizat de fiecare dată când apar probleme de etică, generatoare de conflicte sau de încălcări ale Codului Etic. 2.3 În cadrul AFCOM, ideile sunt exprimate în mod deschis, respectându-se opiniile tuturor membrilor. 2.4 Membrii nu pot implica AsociaŃia în activităŃi politice. 2.5 Membrilor Asociatiei le este interzis să-şi însuşească în nume personal rezultatele activităŃilor colective; orice formă de plagiat este condamnată în mod explicit de AsociaŃie. 3. Responsabilitate Membrii AFCOM au urmatoarele îndatoriri: 3.1 Să-şi asume responsabilităŃile ce le revin în educarea şi dezvoltarea profesională a studenŃilor. 3.2 Să-şi îndeplinească exemplar atribuŃiile în mediul universitar şi în ativităŃile publice. 3.3 Să manifeste solidaritatea faŃă de studenŃi şi colegi (cu excepŃia situaŃiilor prevazute la pct 4.3.). 4. Corectitudine şi echitate Membrii AFCOM se angajează: 4.1 Să îi trateze pe ceilalŃi aşa cum şi-ar dori să fie trataŃi, la rândul lor, în circumstanŃe similare. 111

4.2 Să folosească practici corecte în evaluarea studenŃilor şi a colegilor. 4.3. Să sesizeze Consiliul de Etică în privinŃa acelor comportamente pe care le consideră ne-etice. 4.4 Să susŃină şi să practice non-discriminarea în toate domeniile. 5. Demnitate Membrii AFCOM: 5.1 Respectă demnitatea studenŃilor şi a colegilor. 5.2

Respectă

diversitatea

în

toate

formele

ei.

6. Membrii AFCOM urmaresc excelenŃa prin: 6.1 preocuparea pentru creşterea propriei competitivităŃi în activitatea didactică, profesională şi ştiinŃifică; 6.2 deschiderea faŃă de critici şi de idei novatoare, venite din partea studenŃilor şi a colegilor; 6.3. încurajarea studenŃilor şi a colegilor pentru a se angaja în căutarea excelenŃei profesionale; 6.4. susŃinerea activităŃii ştiinŃifice şi a valorificării ei pe plan internaŃional. 7. Angajamentul faŃă de comunitatea profesională 7.1 Membrii AFCOM menŃin cele mai bune relaŃii de colaborare cu studenŃii, cadrele didactice, reprezentanŃii profesiei şi promovează solidaritatea academică.

112

Acest Cod Etic intră în vigoare de la data aprobării lui de către Adunarea Generală. Încălcările Codului Etic vor fi supuse dezbaterii Consiliului de Etică. Acesta va propune sancŃiunile prevăzute de Statutul AFCOM.

5.2.2. Codul de Etică al SocietăŃii Jurnaliştilor Profesionişti Preambul Membrii SocietăŃii Jurnaliştilor Profesionişti cred că iluminarea publicului este premergătoare dreptăŃii şi reprezintă fundamentul democraŃiei. Datoria unui jurnalist este aceea de a promova aceste scopuri prin căutarea adevărului şi prin oferirea unei relatări corecte şi cuprinzătoare a evenimentelor şi a problemelor. Jurnaliştii conştiincioşi, din toată mass media şi de toate specializările, se străduiesc să servească publicul în totalitate şi cu onestitate. Integritatea profesională este piatra de temelie a credibilităŃii unui jurnalist. Membrii SocietăŃii au în comun dedicaŃia faŃă de un comportament etic şi adoptă acest cod ca o declaraŃie a principiilor şi standardelor de practici ale SocietăŃii. Căutarea adevărului şi relatarea lui Jurnaliştii trebuie să manifeste onestitate, corectitudine şi curaj în adunarea informaŃiilor, în relatarea şi în interpretarea lor. 113

Jurnaliştii trebuie: - Să verifice acurateŃea informaŃiilor venite de la toate sursele şi să fie atenŃi pentru evitarea erorilor de genul inadvertenŃelor. - Să caute cu sârguinŃă subiecŃii articolelor de presă, pentru a le da posibilitatea de a răspunde la acuzaŃii. - Să identifice sursele de câte ori se poate. Publicul are dreptul la orice informŃie posibilă despre credibilitatea surselor. - Să întrebe întotdeauna sursele despre motivele pe care le au, înainte să le promită anonimatul. Să clarifice condiŃiile legate de fiecare promisiune făcută în schimbul informaŃiilor. Să-şi Ńină promisiunile. - Să se asigure că titlurile, reclamele făcute unui articol şi materialele promoŃionale, fotografiile, imaginile video, sunetele, grafica şi citatele nu aruncă o lumină falsă. Ele nu trebuie să simplifice exagerat sau să accentueze unele incidente, scoŃându-le din context. - Să nu distorsioneze niciodată conŃinutul unei fotografii de presă sau al unei filmări. ÎmbunătăŃirea imaginilor pentru obŃinerea unei mai bune clarităŃi este permisă întotdeauna. Să eticheteze ca atare montajele şi ilustraŃiile foto. - Să evite dramatizările care ar putea induce în eroare sau reconstituirile. Dacă este necesară o dramatizare pentru a relata o poveste, ea trebuie etichetată ca atare. - Să evite acŃiunile sub acoperire sau alte metode clandestine de colectare a informaŃiei, exceptând 114

cazurile când metodele tradiŃionale, făŃişe, nu vor duce la informaŃiile vitale pentru public. Utilizarea acestor metode va trebui să fie explicată ca parte a materialului final. - Să nu plagieze niciodată. - Să relateze ştiri despre diversitatea şi măreŃia experienŃelor umane cu curaj, chiar şi atunci când nu este un lucru prea popular. - Să-şi examineze propriile valori culturale şi să evite să impună aceste valori celorlalŃi. - Să evite stereotipurile legate de rasă, gen, vârstă, religie, etnie, zonă geografică, orientare sexuală, dizabilităŃi, aspect fizic sau statut social. - Să sprijine schimbul deschis de păreri, chiar şi referitor la păreri pe care le consideră respingătoare. - Să fie vocea celor lipsiŃi de cuvânt; sursele oficiale de informare sunt la fel de valabile ca şi cele neoficiale. - Să facă distincŃie între partizanat şi jurnalism informativ. Analizele şi comentariile trebuie etichetate ca atare şi nu trebuie să ducă la distorsionarea faptelor sau a contextului. - Să facă distincŃie între jurnalismul informativ de publicitate şi să se ferească de articolele hibride, care şterg linia de demarcaŃie dintre cele două genuri. - Să recunoască obligaŃia specială de a se asigura că activităŃile publice sunt făcute cu trasparenŃă şi că lucrările guvernului sunt deschise inspectării. Minimizarea răului 115

Jurnaliştii etici îşi tratează sursele, subiecŃii şi colegii ca pe nişte fiinŃe umane ce merită respect. Jurnaliştii trebuie: - Să manifeste compasiune faŃă de cei care ar putea fi afectaŃi negativ de materialele jurnalistice. Ei trebuie să dea dovadă de o sensibilitate specială când au de-a face cu copii sau cu surse sau subiecŃi lipsiŃi de experienŃă. - Să dea dovadă de sensibilitate atunci când cer sau folosesc interviuri sau fotografii ale celor afectaŃi de o tragedie sau îndureraŃi. - Să recunoască faptul că adunarea şi diseminarea informaŃiilor poate cauza neplăceri şi disconfort. Urmărirea scopurilor profesionale nu reprezintă o scuză pentru aroganŃă. - Să recunoască faptul că oamenii obişnuiŃi au un drept mai mare să controleze informaŃiile despre ei înşişi decât au oficialii şi persoanele pubilce, care urmăresc să obŃină putere, influenŃă sau atenŃie. Doar un interes public major poate justifica intruziunea în viaŃa personală a cuiva. - Să dea dovadă de bun gust şi să evite curiozitatea supărătoare. - Să fie precauŃi în legătură cu identificarea suspecŃilor minori sau a victimelor abuzurilor sexuale. - Să fie corecŃi şi să nu-i numească pe suspecŃi criminali înainte de formularea acuzaŃiilor oficiale.

116

- Să pună în balanŃă dreptul unui suspect la un process corect cu dreptul publicului de a fi informat. IndependenŃa Jurnaliştii trebuie să fie liberi de orice obligaŃie sau interes, altele decât dreptul publicului de a fi informat. Jurnaliştii trebuie: - Să evite conflictele de interese, fie ele reale sau doar percepute ca atare. - Să nu se implice în asociaŃii sau activităŃi care le-ar putea compromite integritatea sau ar dăuna credibilităŃii lor. -

Să refuze cadourile, favorurile, comisioanele, călătoriile plătite sau tratamentele speciale; să nu accepte o a doua slujbă, implicarea politică, munca într-un post public sau serviciul în organizaŃii ale comunităŃii care le-ar putea compromite integritatea jurnalistică.

- Să aducă la cunoştinŃă conflictele de interese în care se află, dacă acestea sunt inevitabile. - Să fie vigilenŃi şi curajoşi atunci când îi trag la răspundere pe cei aflaŃi în poziŃii de putere. - Să refuze tratamentul preferenŃial al agenŃiilor de publicitate şi al celor cu interese speciale şi să reziste presiunilor acestora de influenŃare a muncii lor jurnalistice. - Să fie în gardă faŃă de sursele care oferă informaŃii contra favoruri sau bani; să evite să cerşească informaŃia. 117

Responsabilitatea Jurnaliştii trebuie să poată răspunde în faŃa cititorilor, ascultătorilor, telespectatorilor sau a altora. Jurnaliştii trebuie: - Să clarifice şi să explice conŃinutul materialelor de presă şi să invite publicul la dialog pe tema conduitei lor jurnalistice. - Să încurajeze publicul să dea glas nemulŃumirilor legate de mass media. - Să admită greşelile pe care le fac şi să le corecteze cu promptitudine. - Să se ghideze după aceleaşi standarde înalte pe care le aplică şi altora.

5. 2. 3. Codul referitor la publicitate al firmelor americane 1. ADEVĂRUL. Publicitatea trebuie să spună adevărul; trebuie să releve faptele semnificative a căror ascundere ar duce la inducerea în eroare a publicului. 2. RESPONSABILITATEA. AgenŃiile de publicitate şi profesioniştii din acest domeniu trebuie să fie dornici să furnizeze dovezile care să demonstreze adevărul lucrurilor pe care îl pretind. 3. BUNUL GUST ŞI DECENłA. Publicitatea nu trebuie să utilizeze declaraŃii, ilustraŃii sau implicaŃii care să ofenseze bunul gust sau decenŃa publicului. 118

4. PUBLICITATEA ADEMENITOARE. Publicitatea trebuie să ofere numai mărfurile sau serviciile care sunt deja disponibile pentru cumpărare, la preŃul anunŃat. 5. GARANłII. AnunŃarea garanŃiilor trebuie să fie explicită. Publicitatea referitoare la garanŃii trebuie să dezvăluie clar natura şi limitele garanŃiilor, maniera în care vor acŃiona cei care oferă garanŃiile şi identitatea acestora. 6. AFIRMAłIILE REFERITORE LA PREł. Publicitatea trebuie să evite utilizarea afirmaŃiilor refertoare la preŃ care sunt false sau de natură să inducă în eroare, sau care nu oferă o negociere sau economisire demonstrabilă. 7. AFIRMAłIILE CARE NU POT FI PROBATE. Publicitatea trebuie să evite utilizarea unor afirmaŃii exagerate sau care nu pot fi demonstrate. 8. MĂRTURIILE. Publicitatea care coŃine mărturii (testimonial-uri) trebuie să se limiteze la acei martori competenŃi care reflectă o alegere onestă şi reală. 5.2.4. Codul etic al AsociaŃiei NaŃionale a Fotografilor de Presă (National Press Photographers Association) AsociaŃia NaŃională a Fotografilor de Presă (NPPA), o societate profesională dedicată promovării fotoreportajului, susŃine preocuparea şi respectul pentru dreptul inerent al publicului de a fi liber să caute adevărul şi

119

dreptul de a fi informat correct şi complet despre evenimentele publice şi despre lumea în care trăim. Credem că nicio relatare nu poate fi completă dacă nu putem să clarificăm sensul cuvintelor. Credem că imaginile, fie ele folosite pentru a descrie evenimentele cu valoare de informare aşa cum s-au întâmplat, fie pentru a ilustra ştirile despre ce s-a întâmplat sau să ajute la explicarea oricărui lucru de interes public, sunt o unealtă indispensabilă în procesul de menŃinere a publicului informat cu acurateŃe; ele îi ajută pe oameni, tineri şi bătrâni, să înŃeleagă mai bine orice subiect de interes public. Crezând în cele de mai sus, recunoaştem şi luăm la cunoştinŃă că fotoreporterii trebuie să menŃină în permanenŃă cele mai înalte standarde de conduită etică, AsociaŃia NaŃională a Fotografilor de Presă îşi stabileşte următorul Cod de etică, la care subscriu toŃi membrii săi: 1. Practicarea fotoreportajului, atât ca ştiinŃă, cât şi ca artă, este demnă de cele mai bune gânduri şi eforturi ale celor care o îmbrăŃişează ca profesie. 2. Fotoreportajul are posibilitatea de a servi publicul într-un mod care nu mai este egalat decât de puŃine profesii; toŃi membrii acestei profesii trebuie să se străduiască, prin exemplul şi prin influenŃa proprie, să influenŃeze menŃinerea standardelor înalte ale conduitei etice, independent de consideraŃiuni mercantile de orice tip. 3. Este o responsabilitate individuală a fiecărui fotoreporter din orice timpuri să se străduiască să

120

obŃină fotografii care să relateze cu acurateŃe, onestitate şi obiectivitate. 4. Promovarea acestei profesii este esenŃială din multe puncte de vedere, însă declaraŃiile neadevărate, de orice natură, nu sunt demne de un fotoreporter profesionist, orice practici de acest fel fiind sever condamnate. 5. Este de datoria noastră să îi încurajăm şi să-i ajutăm pe toŃi membrii profesiei noastre, atât în mod individual, cât şi colectiv, astfel încât calitatea fotoreportajului să se poată ridica constant spre cele mai înalte standarde. 6. Este de datoria fiecărui fotoreporter să acŃioneze pentru a păstra toate drepturile libertății presei, recunoscute de lege şi să acŃioneze pentru a proteja şi extinde libertatea accesului la sursele de ştiri şi de informaŃii vizuale. 7. Standardele practicilor profesiei noastre, ambiŃiile și relaŃiile trebuie să conŃină în ele un sâmbure de simpatie pentru umanitatea noastră comună şi trebuie să ceară mereu să Ńinem seama de cele mai înalte îndatoriri ale noastre, ca membri ai aceste societăŃi. În fiecare situaŃie a vieŃii noastre profesionale, în fiecare responsabilitate care se află în faŃa noastră, primul nostru gând va fi acela de a ne îndeplini acea responsabilitate şi a ne face datoria, astfel încât, atunci când fiecare dintre noi va termina ceea ce a avut de făcut, să fi ridicat nivelul idealurilor umane şi al realizărilor, mai sus decât erau atunci când şi-a început activitatea.

121

8. Niciun cod de etică nu poate judeca dinainte fiecare situaŃie posibilă, astfel încât, bunul simŃ şi dreapta judecată sunt necesare pentru a aplica principiile etice.

5.2.5. Codul Standardelor Profesionale în Practicarea RelaŃiilor Publice Aceste articole au fost adoptate de către Societatea de RelaŃii Publice din SUA pentru a promova şi a menŃine standardele înalte ale serviciilor publice şi conduita etică a membrilor asociaŃiei. 1. Membrii SocietăŃii trebuie să se conducă în viaŃa profesională în conformitate cu interesul public. 2. Membrii SocietăŃii trebuie să aplice standarde înalte de onestitate şi integritate în îndeplinirea obligaŃiilor duble, faŃă de un client sau un angajator, pe de o parte, şi faŃă de procesul democratic, pe de altă parte. 3. Membrii SocietăŃii trebuie să trateze în mod corect publicul, clienŃii prezenŃi sau trecuŃi şi angajatorul, pe de o parte, şi pe colegii lor practicieni, pe de altă parte, având în vedere respectul datorat idealului gândirii libere şi opiniei celorlalŃi. 4. Membrii SocietăŃii trebuie să adere la cele mai înalte standarde ale acurateŃei şi adevărului, evitând pretenŃiile extravagante şi comparaŃiile nedrepte şi dezvăluind sursa ideilor şi a cuvintelor împrumutate de la alŃii. 5. Membrii SocietăŃii nu trebuie să disemineze cu bună ştiinŃă informaŃii false sau care induc în eroare şi 122

trebuie să acŃioneze prompt pentru a corecta comunicările eronate de care sunt responsabili. 6. Membrii SocietăŃii nu trebuie să se angajeze în nicio activitate care are ca scop coruperea integrităŃii morale a canalelor de comunicare sau a actvităŃilor guvernului. 7. Membrii SocietăŃii trebuie să fie pregătiŃi pentru a face publică identitatea companiei-client sau a angajatorului în numele căruia realizează comunicarea. 8. Membrii SocietăŃii nu trebuie să se folosească de niciun individ sau companie a cărei profesie este aceea de a servi sau a reprezenta o cauză, sau pretinde că este independentă şi obiectivă, dar care serveşte, de fapt, altor interese, ascunse. 9. Membrii SocietăŃii nu trebuie să garanteze realizarea unor rezultate specificate dincolo de formele de activitate care se află sub controlul lor direct. 10. Membrii SocietăŃii nu trebuie să reprezinte interese conflictuale sau competitive fără consimŃământul exprimat al celor implicaŃi, dat după o expunere completă a faptelor. 11. Membrii SocietăŃii nu trebuie să se situeze într-o poziŃie în care interesul lor personal să intre în conflict cu una din obligaŃiile lor faŃă de clientul sau angajatorul în serviciul căruia se află, sau cu alte părŃi implicate; în această situaŃie, ei trebuie să dezvăluie aceste interese celor implicaŃi.

123

12. Membrii SocietăŃii nu trebuie să accepte taxe, comisioane, cadouri sau orice alt fel de „atenŃii“ de la nimeni altcineva decât de la clienŃii sau angajatorii pentru care sunt efectuate serviciile respective; acceptarea se va face cu consimŃământul expres al clientului. 13. Membrii SocietăŃii trebuie să păzească cu scrupulozitate legile confidenŃialităŃii şi ale caracterului privat al datelor despre clienŃi sau angajatori actuali, foşti sau viitori. 14. Membrii SocietăŃii nu trebuie să afecteze în mod intenŃionat reputaŃia profesională sau activităŃile altui confrate. 15. Dacă un membru al SocietăŃii are dovezi că un altul se face vinovat de practici imorale, ilegale sau incorecte, incluzând încălcarea articolelor prezentului Cod, el este obligat să prezinte aceste informaŃii cu promptitudine autorităŃilor în drept ale SocietăŃii, pentru ca acestea să acŃioneze în concordanŃă cu procedurile statuate în Articolul XII al Regulamentului de funcŃionare. 16. Orice membru al SocietăŃii care este chemat ca martor într-un process, pentru aplicarea acestui Cod, este obligat să se prezinte, exceptând doar cazurile când poate fi scuzat printr-un motiv suficient de către corpul judiciar. 17. Membrii SocietăŃii trebuie să înceteze, cât mai curând posibil, relaŃiile cu orice organizaŃie sau individ, dacă aceste relaŃii presupun conduite contrare articolelor acestui Cod. 124

5.2.6.Codul etic al membrilor PRSA, 2000 Acest cod etic a fost creat pentru a servi ca punct de plecare în discutarea unui viitor global de etică şi comportament în practicarea relaŃiilor publice. Consiliul PRSA îşi rezervă dreptul de a refuza cererea de aderare sau de a retrage calitatea de membru oricărei personae sancŃionate de către o agenŃie guvernamentală sau condamnate de o instanŃă de judecată pentru acŃiuni ce reprezintă o violare a acestui Cod. Comportamentul dezirabil este clar ilustrat prin modele de limbaj adecvat şi exemple de comportament din experienŃă, pentru a-i ajuta pe practicienii de relaŃii publice să-şi însuşească mai bine obiectivele etice şi profesionale şi să ajungă la o mai bună înŃelegere a adevăratelor standard de comportament. Acest cod etic trebuie privit în următorul context: -valorile sale sunt menite să inspire şi să motiveze pentru aplicarea celor mai înalte standard etice în activităŃile specific; -mecanismul de implicare face ca fiecare membru PRSA să fie complet conştient de obligaŃiile ce-i revin şi de comportamentul etic ce se aşteaptă din partea sa; va influenŃa practica zilnică a relaŃiilor publice; -codul va creşte prin educaŃie, prin pregătire şi analiză a comportamentului.

125

Valorile profesionale ale membrilor PRSA: Argumentare: • Servim interesul public acŃionând ca „avocaŃi“ responsabili ai celor pe care îi reprezentăm; • Pe piaŃa de idei, fapte şi puncte de vedere, punem la dispoziŃia publicului o voce bine informată pentru a ajuta în dezbaterile publice. Onestitate: • Aplicăm cele mai înalte standard de corectitudine şi adevăr în comunicarea public şi în acŃiunile noastre menite a susŃine interesele celor pe care îi reprezentăm. ExperienŃă: • Dobândim şi folosim într-un mod responsabil cunoştinŃele şi experienŃa de specialitate; • ÎmbunătăŃim profesia prin cercetare şi studio; • Construim înŃelegere reciprocă şi credibilitate între o mare varietate de instituŃii şi publicuri; IndependenŃă: • Răspudem pentru acŃiunile noastre. Loialitate: • Suntem loiali celor pe care îi reprezentăm şi, în acelaşi timp, ne respectăm datoria de a servi publicul.

126

Corectitudine: • Tratăm corect clienŃii, angajatorii, competitorii, colegii, partenerii, media şi publicul larg; • Respectăm toate opiniile şi sprijinim dreptul la liberă exprimare. Prevederile Codului PRSA CirculaŃia liberă a informaŃiei. Protejând şi ajutând circulaŃia liberă a informaŃiei corecte şi complete, membrii PRSA servesc interesul public şi contribuie la luarea deciziilor în cunoştinŃă de cauză, într-o societate democratică. ConcurenŃa. Promovarea concurenŃei loiale între profesionişti păstrează climatul etic şi ajută la dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos. Difuzarea informaŃiilor către public. Într-o societate democratic, procesul de comunicare deschisă furnizează informaŃiile necesare actului decizional. Păstrarea confidenŃialităŃii. Încrederea clientului se bazează pe protejarea şi confidenŃialitatea informaŃiilor private. Conflictul de interese. Încrederea clienŃilor, angajatorilor şi publicului este constrită prin evitarea conflictului de interese, real sau potenŃial. Dezvoltarea profesiei. Profesioniştii din acest domeniu acŃionează constant în scopul sporirii încrederii publicului în această profesie.

127

5.2.7. Codul etic al membrilor IABC Principii fundamentale: -comunicarea profesionistă este legală; -comunicarea profesionistă este etică; -comunicarea profesionistă este de bun simŃ. Comunicatorii profesionişti: 1. Apără şi menŃin credibilitatea şi demnitatea profesiei prin practica onestă şi nepărtinitoare, precum şi prin susŃinerea comunicării libere a informaŃiilor esenŃiale în accord cu interesul public; 2. Vor disemina informaŃii corecte; 3. Sprijină libertatea de exprimare, libertatea de asociere şi liberal acces pe piaŃa ideilor; 4. Sunt sensibili la valorile şi credinŃele cultural şi desfăşoară activităŃi de comunicare nepărtinitoare şi echilibrată; 5. Nu vor lua parte la activităŃi pe care le consider neetice; Se supun legilor şi politicilor publice; 6. Recunosc drepturile de autor şi citează sursele utilizate; 7. Protejează informaŃiile confidenŃiale; Nu folosesc în beneficiu propriu informaŃiile confidenŃiale obŃinute; 8. Nu acceptă cadouri sau plăŃi ascunse pentru serviciile lor; 9. Nu garantează rezultate care depăşeşc puterea lor de acoperire; caută adevărul.

128

5.2.8.Codul de la Atena (AsociaŃia InternaŃională de RelaŃii Publice) Membrii AsociaŃiei vor acŃiona pentru: -respectarea principiilor morale şi regulile DeclaraŃia universal a drepturilor omului;

din

-respectarea şi menŃinerea demnităŃii umane; -favorizarea dialogului; -integritate şi loialitate în toate cazurile. 5.2.9. Codul de Etică al Emisiunilor de Ştiri RadioTelevizate adoptat de AsociaŃia Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate Responsabilitatea jurnaliştilor de radio şi televiziune este aceea de a culege şi de a relata informaŃiile de importanŃă şi interes pentru public cu acurateŃe, onestitate şi imparŃialitate. Membrii AsociaŃiei Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate acceptă aceste standarde şi: 1. Se vor strădui să prezinte sursa sau ştirea într-un mod echilibrat, cu acurateŃe şi corect. a) Vor evalua informaŃiile numai din perspectiva valorii lor de informare, respingând senzaŃionalul sau sublinierile care pot induce în eroare în vreun fel. b) Vor veghea ca metrialele audio şi video să nu fie folosite într-un mod în care să înşele audienŃa. 129

c) Nu vor induce în eroare publicul prin prezentarea drept evenimente spontane a unor materiale regizate sau repetate. d) Vor prezenta referiri la rasa, confesiunea, naŃionalitatea sau statutul anterior al oamenilor numai atunci când lucrul acesta este relevant. e) Vor eticheta ca atare şi clar opiniile şi comentariile. f) Vor recunoaşte şi corecta erorile cu promptitudine. 2. Se vor strădui să se comporte într-o manieră care să-i ferească de conflictele de interese, fie ele reale sau percepute ca atare. Vor refuza cadourile sau favorurile care le-ar influenŃa sau ar părea că le influenŃează judecata. 3. Vor respecta demnitatea, dreptul la viaŃă privată şi bunăstarea celor cu care au de-a face. 4. Vor recunoaşte necesitatea de protejare a confidenŃialităŃii surselor. Vor promite confidenŃialitatea doar dacă au intenŃia de a-şi Ńine această promisiune. 5. Vor respecta dreptul fiecăruia la un process corect. 6. Vor redifuza emisiunile altor posturi doar cu aprobarea acestora. 7. Vor încuraja activ respectarea acestui cod de către toŃi jurnaliştii, fie ei sau nu membri ai AsociaŃiei Directorilor de Emisiuni de Ştiri Radio-Televizate.

130

6. REGLEMENTĂRI CONSTITUłIONALE ŞI ACTE NORMATIVE SPECIFICE (extrase şi exemple) 6.1. Extrase din ConstituŃia României 6.2. Extrase din Legea 544/2001privind liberal acces la infoemaŃiile de interes public 6.3. Codul deontologic al jurnalistului elaborate de convenŃia organizaŃilor de media

6.1. Extrase din ConstituŃia României

TITLUL II Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ARTICOLUL 15 - Universalitatea (1) CetăŃenii beneficiază de drepturile şi de libertăŃile consacrate prin ConstituŃie şi prin alte legi şi au obligaŃiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile.

131

ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi (1) CetaŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autoritaŃilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) FuncŃiile şi demnităŃile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiŃiile legii, de persoanele care au cetaŃenia română şi domiciliul în Ńară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi pentru ocuparea acestor funcŃii şi demnităŃi. ARTICOLUL 17 - CetăŃenii români în străinatate CetăŃenii români se bucură în străinătate de protectia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaŃiile, cu excepŃia acelora ce nu sunt compatibile cu absenŃa lor din Ńară. ARTICOLUL 20 - Tratatele internaŃionale privind drepturile omului (1) DispoziŃiile constituŃionale privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanŃe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaŃionale, cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii mai favorabile.

132

ARTICOLUL 21 - Accesul liber la justiŃie (1) Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. (3) PărŃile au dreptul la un proces echitabil şi la soluŃionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) JurisdicŃiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite. CAPITOLUL II Drepturile şi libertăŃile fundamentale ARTICOLUL 22 - Dreptul la viaŃă şi la integritate fizică şi psihică (1) Dreptul la viaŃă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă. ARTICOLUL 23 - Libertatea individuală (1) Libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile.

133

(2) PercheziŃionarea, reŃinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) ReŃinerea nu poate depăşi 24 de ore. (4) Arestarea preventivă se dispune de judecator şi numai în cursul procesului penal. (5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile. (6) În faza de judecată instanŃa este obligată, în condiŃiile legii, să verifice periodic, şi nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanŃa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menŃinerea privării de libertate. (7) Încheierile instanŃei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevazute de lege. (8) Celui reŃinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinŃă, în limba pe care o înŃelege, motivele reŃinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinŃă numai în prezenŃa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (9) Punerea în libertate a celui reŃinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaŃii prevăzute de lege. 134

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauŃiune. (11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecatoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. (12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiŃiile şi în temeiul legii. (13) SancŃiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. ARTICOLUL 24 - Dreptul la apărare (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) În tot cursul procesului, părŃile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. ARTICOLUL 26 - ViaŃa intimă, familială şi privată (1) AutorităŃile publice respectă şi ocrotesc viaŃa intimă, familială şi privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăŃile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. ARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinŃelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinŃa religioasă, contrare convingerilor sale. 135

(2) Libertatea conştiinŃei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranŃă şi de respect reciproc. (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiŃiile legii. (4) În relaŃiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acŃiuni de învrăjbire religioasă. (5) Cultele religioase sunt autonome faŃă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenŃei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate. (6) PărinŃii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaŃia copiilor minori a caror răspundere le revine. ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinŃelor şi libertatea creaŃiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinŃa publicaŃii. (4) Nici o publicaŃie nu poate fi suprimată. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaŃia de a face publică sursa finanŃării. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaŃa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

136

(7) Sunt interzise de lege defăimarea Ńării şi a naŃiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naŃională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenŃă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. (8) Răspunderea civilă pentru informaŃia sau pentru creaŃia adusă la cunoştinŃa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiŃiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege. ARTICOLUL 31 - Dreptul la informaŃie (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaŃie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) AutorităŃile publice, potrivit competenŃelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăŃenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informaŃie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecŃie a tinerilor sau securitatea naŃională. (4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale 137

şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităŃii lor se reglementeaza prin lege organică. ARTICOLUL 33 - Accesul la cultura (1) Accesul la cultură este garantat, în condiŃiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naŃionale şi universale nu poate fi îngrădită. (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităŃii spirituale, sprijinirea culturii naŃionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităŃii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României in lume. ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sanatos (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător. ARTICOLUL 39 - Libertatea intrunirilor Mitingurile, demonstraŃiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme. ARTICOLUL 40 - Dreptul de asociere 138

(1) CetăŃenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. (2) Partidele sau organizaŃiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităŃii, a integrităŃii sau a independenŃei României sunt neconstituŃionale. (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii poporului, magistraŃii, membrii activi ai armatei, politiştii şi alte categorii de funcŃionari publici stabilite prin lege organică. (4) AsociaŃiile cu caracter secret sunt interzise. 6. 2. EXTRASE DIN LEGEA 544/2001 PRIVIND LIBERUL ACCES LA INFORMAłIILE DE INTERES PUBLIC CAPITOLUL I Dispozitii generale Art. 1. Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaŃii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaŃiilor dintre persoane şi autorităŃile publice, în conformitate cu ConstituŃia României şi cu documentele internaŃionale ratificate de Parlamentul României. Art. 2. În sensul prezentei legi: 139

a) prin autoritate sau instituŃie publică se înŃelege orice autoritate sau instituŃie publică, precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, potrivit ConstituŃiei; b) prin informaŃie de interes public se înŃelege orice informaŃie care priveşte activităŃile sau rezultă din activităŃile unei autorităŃi publice sau instituŃii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaŃiei; c) prin informaŃie cu privire la datele personale se înŃelege orice informaŃie privind o persoana fizică identificată sau identificabilă. CAPITOLUL II Organizarea şi asigurarea accesului la informaŃiile de interes public SECTIUNEA 1 DispoziŃii comune privind accesul la informaŃiile de interes public Art. 3. Asigurarea de către autorităŃile şi instituŃiile publice a accesului la informaŃiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaŃii publice sau al persoanei desemnate în acest scop. Art. 4.

140

(1) Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informaŃiile de interes public autorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia de a organiza compartimente specializate de informare şi relatii publice sau de a desemna persoane cu atribuŃii în acest domeniu. (2) AtribuŃiile, organizarea şi funcŃionarea compartimentelor de relaŃii publice se stabilesc, pe baza dispoziŃiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare şi functionare a autorităŃii sau instituŃiei publice respective. Art. 5. (1) Fiecare autoritate sau instituŃie publică are obligaŃia să comunice din oficiu următoarele informaŃii de interes public: a) actele normative care reglementează organizarea şi funcŃionarea autorităŃii sau instituŃiei publice; b) structura organizatorică, atribuŃiile departamentelor, programul de funcŃionare, programul de audienŃe al autorităŃii sau instituŃiei publice; c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităŃii sau a instituŃiei publice şi ale funcŃionarului responsabil cu difuzarea informaŃiilor publice; d) coordonatele de contact ale autorităŃii sau instituŃiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet; 141

e) sursele financiare, bugetul şi bilanŃul contabil; f) programele şi strategiile proprii; g) lista cuprinzând documentele de interes public; h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii; i) modalităŃile de contestare a deciziei autorităŃii sau a instituŃiei publice în situaŃia în care persoana se consideră vătămată în privinŃa dreptului de acces la informaŃiile de interes public solicitate. (2) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaŃiile prevăzute la alin. (1). (3) AutorităŃile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităŃii un raport periodic de activitate, cel puŃin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al Romââniei, Partea a II-a. (4) Accesul la informaŃiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin: a) afişare la sediul autorităŃii sau al instituŃiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaŃii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie; b) consultarea lor la sediul autorităŃii sau al instituŃiei publice, în spaŃii special destinate acestui scop. Art. 6. 142

(1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obŃină de la autorităŃile şi instituŃiile publice, în condiŃiile prezentei legi, informaŃiile de interes public. (2) AutorităŃile şi instituŃiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaŃiile de interes public solicitate în scris sau verbal. (3) Solicitarea în scris a informaŃiilor de interes public cuprinde urmatoarele elemente: a) autoritatea sau instituŃia publică la care se adresează cererea; b) informaŃia solicitată, astfel încât să permita autorităŃii sau instituŃiei publice identificarea informaŃiei de interes public; c) numele, prenumele şi semnatura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului. Art. 7. (1) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să răspundă în scris la solicitarea informaŃiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcŃie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenŃa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaŃiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu

143

condiŃia înştiinŃării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile. (2) Refuzul comunicării informaŃiilor solicitate se motivează şi se comunica în termen de 5 zile de la primirea petiŃiilor. (3) Solicitarea şi obŃinerea informaŃiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condiŃiile tehnice necesare, şi în format electronic. Art. 8. (1) Pentru informaŃiile solicitate verbal funcŃionarii din cadrul compartimentelor de informare şi relaŃii publice au obligaŃia să precizeze condiŃiile şi formele ân care are loc accesul la informaŃiile de interes public şi pot furniza pe loc informaŃiile solicitate. (2) În cazul în care informaŃiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informaŃia de interes public, urmând ca cererea să îi fie rezolvata în termenele prevăzute la art. 7. (3) InformaŃiile de interes public solicitate verbal se comunică în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorităŃii sau instituŃiei publice, care va fi afiîat la sediul acesteia îi care se va desfăşura în mod obligatoriu în timpul funcŃionării instituŃiei, incluzând şi o zi pe săptămâna, după programul de funcŃionare. (4) ActivităŃile de registratură privind petiŃiile nu se pot include în acest program şi se desfăşoara separat.

144

(5) InformaŃiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore. Art. 9. (1) În cazul în care solicitarea de informaŃii implică realizarea de copii de pe documentele deŃinute de autoritatea sau instituŃia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiŃiile legii. (2) Dacă în urma informaŃiilor primite petentul solicită informaŃii noi privind documentele aflate în posesia autorităŃii sau a instituŃiei publice, această solicitare va fi tratată ca o noua petiŃie, răspunsul fiind trimis în termenele prevăzute la art. 7 si 8. Art. 10. Nu este supusă prevederilor art. 7-9 activitatea autorităŃilor şi instituŃiilor publice de răspunsuri la petiŃii şi de audienŃe, desfăşurată potrivit specificului competentŃlor acestora, dacă aceasta priveşte alte aprobări, autorizari, prestări de servicii şi orice alte solicitări în afara informaŃiilor de interes public. Art. 11. (1) Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorităŃii sau al instituŃiei publice pe baza solicitării personale, în condiŃiile legii.

145

(2) Copiile de pe documentele deŃinute de autoritatea sau de instituŃia publică se realizează în condiŃiile art. 9. Art. 12. (1) Se excepteaza de la accesul liber al cetăŃenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaŃii: a) informaŃiile din domeniul apărării naŃionale, siguranŃei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaŃiilor clasificate, potrivit legii; b) informaŃiile privind deliberările autorităŃilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, daca fac parte din categoria informaŃiilor clasificate, potrivit legii; c) informaŃiile privind activităŃile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenŃei loiale, potrivit legii; d) informaŃiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informaŃiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenŃiale ori se pun în pericol viaŃa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare; f) informaŃiile privind procedurile judiciare, dacă

publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui 146

proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părŃile implicate în proces; g) informaŃiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecŃie a tinerilor. (2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaŃiilor aparŃinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităŃilor publice care deŃin astfel de informaŃii, precum şi instituŃiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaŃiilor. Art. 13. InformaŃiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituŃie publică nu pot fi incluse în categoria informaŃiilor clasificate şi constituie informaŃii de interes public. Art. 14. (1) InformaŃiile cu privire la datele personale ale cetăŃeanului pot deveni informaŃii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcŃii publice. (2) InformaŃiile publice de interes personal nu pot fi transferate între autorităŃile publice decât în temeiul unei obligaŃii legale ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la acele informaŃii potrivit art. 2. SECłIUNEA a 2-a DispoziŃii speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informaŃiile de interes public. 147

Art. 15. (1) Accesul mijloacelor de informare în masă la informaîiile de interes public este garantat. (2) Activitatea de culegere şi de difuzare a informaŃiilor de interes public, desfăşurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetăŃenilor de a avea acces la orice informaŃie de interes public. Art. 16. Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informaŃiile de interes public autorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să desemneze un purtător de cuvânt, de regulă din cadrul compartimentelor de informare şi relaŃii publice. Art. 17. (1) AutorităŃile publice au obligaŃia să organizeze periodic, de regulă o dată pe lună, conferinŃe de presă pentru aducerea la cunoştinŃă a informaŃiilor de interes public. (2) În cadrul conferinŃelor de presă autorităŃile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaŃii de interes public. Art. 18. (1) AutorităŃile publice au obligaŃia să acorde fără discriminare acreditare ziariştilor şi reprezentanŃilor mijloacelor de informare în masă. (2) Acreditarea se acordă la cerere, în termen de doua zile de la înregistrarea acesteia.

148

(3) AutorităŃile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităŃii autorităŃii publice şi care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condiŃiile şi în limitele legii. (4) Refuzul acordării acreditării şi retragerea acreditării unui ziarist se comunică în scris şi nu afectează dreptul organismului de presă de a obŃine acreditarea pentru un alt ziarist. Art. 19. (1) AutorităŃile şi instituŃiile publice au obligaŃia să informeze în timp util mijloacele de informare în masă asupra conferinŃelor de presă sau oricăror alte acŃiuni publice organizate de acestea. (2) AutorităŃile şi instituŃiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acŃiunile publice organizate de acestea. (3) AutorităŃile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare şi funcŃionare să desfăşoare activităŃi specifice în prezenŃa publicului sunt obligate să permită accesul presei la acele activităŃi, în difuzarea materialelor obŃinute de ziarişti urmând să se Ńină seama doar de deontologia profesională. Art. 20. Mijloacele de informare în masă nu au obligaŃia să publice informaŃiile furnizate de autorităŃile sau de instituŃiile publice.

149

6. 3. CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI ELABORAT DE CONVENłIA ORGANIZAłIILOR DE MEDIA

PREAMBUL Prezentul Cod Deontologic a fost elaborat de organizaŃiile membre în ConvenŃia OrganizaŃiilor de Media. Prevederile prezentului Cod Deontologic sunt liber consimŃite de jurnaliştii membri ai organizaŃiilor profesionale, patronale şi sindicale, semnatare ale Statutului Jurnalistului adoptat de către ConvenŃia OrganizaŃiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9 – 11 iulie 2004. Aplicarea prevederilor Codului Deontologic se va realiza prin grija organelor specializate ale fiecarei organizaŃii semnatare a Statutului Jurnalistului. În cuprinsul prezentului Cod, noŃiunea de interes public va fi înŃeleasă pornind de la următoarele premise: - Orice chestiune care afectează viaŃa comunităŃii este de interes public. Acesta nu se rezumă numai la aspectele politice, ci include orice altă împrejurare care prezintă interes pentru comunitate. - Interesul public nu priveşte doar ceea ce autorităŃile consideră că este de interes public. - Modul în care funcŃionează şi acŃionează guvernul, autorităŃile ori instituŃiile publice, precum şi orice altă 150

entitate care utilizează bani publici sau care afecteaza interesul comunităŃii este de interes public major. - Toate acŃiunile, omisiunile, gesturile şi cuvintele demnitarilor, politicienilor şi ale tuturor funcŃionarilor publici legate de exercitarea funcŃiei lor sunt de interes public major. ViaŃa privată a acestora este de interes public atunci când are relevanŃă pentru exercitarea funcŃiei. - Având în vedere contribuŃia autorităŃilor la gestionarea puterii şi a serviciilor publice, critica adusă acestora se bucură de un interes public major. - Atunci când nu există un interes public evident, libertatea de exprimare nu poate fi limitată decât de interesul protejării unui alt drept fundamental. - Orice informaŃii privind încălcarea drepturilor omului, aşa cum sunt acestea definite în documentele internaŃionale ratificate de România – sunt de interes public major. 1. ROLUL JURNALISTULUI 1.1. Jurnalistul este dator să exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul se bucură de o protecŃie sporită în exercitarea acestui drept datorită rolului vital, de apărător al valorilor democratice, pe care presa îl îndeplineşte în societate. 1.2. Jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele - aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile - în virtutea dreptului publicului de a fi informat. 151

1.3. Jurnalistul este dator să exprime opinii pe o bază factuală. În relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acŃiona cu bună -credinŃă. 1.4. Jurnalistul este dator să semnaleze neglijenŃa, injustiŃia şi abuzul de orice fel. 1.5. În demersul său de a informa publicul, jurnalistul este dator să reflecte societatea în ansamblul şi diversitatea ei, acordând acces în presă şi opiniilor minoritare şi individuale. Publicul are dreptul să cunoască nu numai informaŃiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenŃă ori considerate inofensive, dar şi pe acelea care ofensează, şochează sau deranjează. Acestea sunt cerinŃe ale pluralismului, toleranŃei şi spiritului deschis, fără de care nu există societate democratică. 1.6. Profesia de jurnalist implică drepturi şi obligaŃii, libertăŃi şi responsabilităŃi. 2. CONDUITA PROFESIONALĂ 2.1. Respectarea drepturilor omului În exercitarea rolului sau de garant al democraŃiei, presa are datoria primordială de a respecta drepturile omului. Astfel : 2.1.1. Jurnalistul este dator să respecte prezumŃia de nevinovăŃie. 2.1.2. Jurnalistul este dator să respecte viaŃa privată a persoanei (inclusiv aspectele care Ńin de familie, domiciliu şi corespondenŃă). Amestecul în viaŃa privată este permis atunci când interesul public de a afla informaŃia prevalează. În acest context este irelevant dacă o persoană publică a dorit sau nu să 152

dobândească această calitate. O activitate nu este privată doar pentru motivul că nu este desfăşurată în public. 2.1.3. Jurnalistul este dator să Ńină cont de interesul legitim al minorului. El va proteja identitatea minorilor implicaŃi în infracŃiuni, ca victime sau ca autori, cu excepŃia situaŃiei în care interesul public cere ca aceştia să fie identificaŃi, sau la solicitarea expresă a părinŃilor sau a reprezentanŃilor lor legali, în vederea protejării interesului superior al minorului. 2.1.4. Identitatea victimelor accidentelor, calamităŃilor, infracŃiunilor, cu precădere cele ale agresiunilor sexuale, nu trebuie să fie dezvăluită, cu excepŃia situaŃiei în care există acordul acestora sau când un interes public major prevalează. De acelaşi regim beneficiază şi persoanele defavorizate (bolnavi, persoane cu dizabilităŃi, refugiaŃi etc.). 2.1.5. Jurnalistul este dator să nu discrimineze nici o persoană pe motive de rasă, etnie, religie, sex, vârstă, orientare sexuală ori dizabilităŃi şi să nu instige la ură şi violenŃă atunci când relatează fapte sau îşi exprimă opiniile. 2.2. Regulile redactării 2.2.1. InformaŃia trebuie delimitată clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile în acest sens. 2.2.2. Jurnalistul va verifica informaŃiile în mod rezonabil înainte de a le publica şi va exprima opinii pe o bază factuală. InformaŃiile vădit neadevărate, sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate. 153

2.2.3. În chestiunile despre care relatează, jurnalistul trebuie să facă eforturi pentru a prezenta punctele de vedere ale tuturor părŃilor implicate. 2.2.4. Jurnalistul va respecta în redactare regulile citării. În cazul citării parŃiale a unei persoane, jurnalistul are obligaŃia de a nu denatura mesajul acelei persoane. 2.3. Protectia surselor 2.3.1. Jurnalistul are obligaŃia de a păstra confidenŃialitatea acelor surse care solicită să îşi păstreze anonimatul sau a acelor surse a căror dezvăluire le poate pune în pericol viaŃa, integritatea fizică şi psihică sau locul de muncă. 2.4. Colectarea informaŃiilor 2.4.1. Jurnalistul va obŃine informaŃii în mod deschis şi transparent. Folosirea tehnicilor speciale de investigaŃie este justificată atunci când există un interes public şi când informaŃiile nu pot fi obŃinute prin alte mijloace. Se recomandă ca utilizarea tehnicilor speciale de investigaŃie să fie menŃionată explicit în momentul publicării informaŃiilor. 2.5. Abuzul de statut 2.5.1. Folosirea statutului de jurnalist pentru a obŃine beneficii personale sau în favoarea unor terŃe părŃi constituie o gravă încălcare a normelor etice şi este inacceptabilă. 2.5.2. Jurnalistul nu va accepta daruri în bani sau în natură sau orice alte avantaje care îi sunt oferite în considerarea statutului său profesional.

154

2.5.3. Jurnalistul va evita să se afle într-o situaŃie de conflict de interese. Se recomandă separarea activităŃilor editoriale ale jurnalistului de cele politice şi economice. 2.6. IndependenŃa 2.6.1. Jurnalistul îşi va exercita profesia conform propriei sale conştiinŃe şi în acord cu principiile prevăzute de Statutul Jurnalistului şi prezentul Cod Deontologic. 2.7. CorecŃia erorilor. Dreptul la replică 2.7.1. Jurnalistul va corecta cu promptitudine orice eroare care apare în materialele sale. Acolo unde consideră necesar, jurnalistul poate să publice şi scuze. 2.7.2. Dreptul la replică se acorda atunci când cererea este apreciată ca fiind îndreptăŃită şi rezonabilă. 3. DREPTURILE JURNALISTULUI 3.1. Jurnalistul este protejat de tratatele şi convenŃiile internaŃionale la care România este parte şi care garantează libertatea de exprimare şi liberul acces la informaŃii, precum şi la toate sursele de informare. 3.2. Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel. 3.3. ProtecŃia secretului profesional şi a confidenŃialităŃii surselor este în egală măsură un drept dar şi o obligaŃie al jurnalistului. 3.4. Jurnalistul are dreptul la clauza de conştiinŃă. El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor 155

convingeri. Această libertate derivă din obligaŃia jurnalistului de a informa publicul cu bună-credinŃă. 3.5. În virtutea bunei practici de separare a activităŃilor economice de cele editoriale, jurnalistul are dreptul de a refuza să atraga contracte de publicitate sau sponsorizare pentru instituŃia de presă la care lucrează. 3.6. Jurnalistul se bucură, potrivit legii, de protecŃia drepturilor de autor. 3.7. Jurnalistul îşi afirmă dreptul de a fi apărat de către instituŃia de presa unde îşi exercită profesia, precum şi de către asociaŃia profesională ori sindicală care îi reprezintă interesele împotriva oricărei presiuni exercitate contra sa, de natură să determine o încălcare a conduitei profesionale prevăzute de Statutul Jurnalistului şi de prezentul Cod Deontologic. Prezentul Cod Deontologic este parte integrantă a Statutului Jurnalistului adoptat de către ConvenŃia OrganizaŃiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9 – 11 iulie 2004

156

Bibliografie Aristotel (1988). Etica nicomahică, Stella Petecel (trad.). Bucureşti: Editura Politică. Apel. Karl-Otto (1987). L’éthique à l’âge de la science. Lille: Presses Universitaires de Lille. Arsith, Mirela (2005). Introducere în filosofie, Bacău: „EduSoft“. Arsith, Mirela (2000), Filosofie - comentarii de texte pentru examenul de bacalaureat şi pentru admiterea in facultate. Bacău: „Deşteptarea“. Bagdasar, N.; Virgil Bogdan, C. Narly (coord.) (1995). Antologie filosofică. Filosofi străini, Bucureşti: „Universal Dalsi“. Bertrand, Claude-Jean (2000). Deontologia mijloacelor de comunicare. Mihaela GafiŃescu (trad.). Iaşi: Institutul European Boboc, Alexandru (2007). Filosofi moderni. Studii de filosofie universală şi comparată, Bucureşti: „Floare albastră“. Christians, Clifford G.; Mark Fackler; Kim B. Rotzoli; Kathy B. McKee (2001). Etica mass-media. Iaşi: „Polirom“. Deaver, Frank (2004). Etica în mass-media. M.Mitarcă; A. I. Ionescu (trad.). Bucureşti: Editura „Silex“. Descartes, René (1990). Discurs despre metoda de a ne conduce bine raŃiunea şi a căuta adevărul în ştiinŃe. D.

157

RovenŃa-Frumuşani; Al. Boboc (trad.). Bucureşti: Editura Academiei Române. Ene George (coord.) (2000). Filosofia politică a lui John Stuart Mill, Iaşi: „Polirom“. Hayek, Friedrich A. (1998). ConstituŃia libertăŃii, Lucian Dumitru Dîrdală (trad.). Iaşi: Institutul European. Hartman, N. (1974). Estetica, C. Floru (trad.). Bucureşti: „Univers“. Iliescu, Adrian-Paul Emanuel-Mihail Socaciu (coord.) (1999). Fundamentele gândirii politice moderne, Iaşi: „Polirom“. Jaspers, Karl (1988). Texte filosofice. George Purdea (trad.). Bucureşti: Editura Politică. Kant Immanuel (1981). Despre frumos şi bine, Marina Dimov (trad.). vol II, Bucureşti: „Minerva“. Immanuel Kant (1994). Critica raŃiunii pure, Nicolae Bagdasar; Elena Moisuc (trad.). Bucureşti: „IRI“. Kant, Immanuel (1995). Critica facultăŃii de judecare, Editura „Trei“ Vasile Dem; Alexandru Surdu; Constantin Noica (trad.). Bucureşti: „Trei“. Kant, Immanuel (1999). Critica raŃiunii practice, Nicolae Bagdasar (trad.). Bucureşti: „IRI“. Larson, Charles (2003). Persuasiunea. Receptare şi responsabilitate, Odette Arhip (trad.). Iaşi: „Polirom“. Macovei, Vasile (2002). Filosofie. Bucureşti: „Comunicare. ro“.

158

Michel, Christian (1997). Libertatea. Două sau trei lucruri pe care le ştiu despre ea. Bucureşti „ALL“. Midleton, Kent, Robert Trager, Bill F. Chamberlin (2002). LegislaŃia comunicării publice, Malina Iordan (trad.). Iaşi: „Polirom“. Mill, Stuart J. (1995) Despre libertate, Adrian-Paul Iliescu (trad.). Bucureşti: „Alternative“. Mirandola, Giovanni Pico della (2002). De la dignité de l’homme. Paris: Éditions de l’Éclat. Nay, Ollivier (2008). Istoria ideilor politice, Vasile Savin (trad.). Iaşi: „Polirom“. Newson, Doug; Judy Turk VanSlyke; Dean Kruckeberg (2003). Totul despre relaŃii publice, Cristina Coman (coord. trad.). Iaşi: „Polirom“. Nietzsche, Friedrich (1993). Despre genealogia moralei, H. Stanca; J. Ianoşi (trad.). Cluj: „Echinox“. Rawls, John (1999), Liberalismul politic, Timişoara: Editura „Sedona“. Ricoeur, Paul (1990). Eseuri de hermeneutică. Vasile Tonoiu (trad.). Bucureşti: „Humanitas“. Rousseau, Jean-Jaques (1958), Discurs asupra inegalităŃii dintre oameni, S. Antoniu (trad.) Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică. Rousseau, Jean –Jaques, Contractul social, H. H. Sthal (trad.) Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică, 1957 Runcan, Miruna (1998). Introducere în etica şi legislaŃia presei. Bucureşti: „ALL“.

159

Russell, Bertrand (1998). Problemele filosofiei. Bucureşti: „ALL“. Sartre, Jean-Paul (2004). FiinŃa şi neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Adriana Neacşu (trad.). Piteşti-Bucureşti: „Paralela 45“. Schneewind, J.B. (2003). Inventarea autonomiei, Valentin Mureşan (trad.). Iaşi: Editura „Polirom“. Singer Peter (editor) ( 2006). Tratat de etică. Vasile Boari; Raluca Mărincean (trad.) Iaşi: Editura „Polirom“. Spinoza, Baruch (1979). Tratatul despre îndreptarea intelectului. Alexandru Posescu (trad.). Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Stănciugelu, Irina (2009). Măştile comunicării. De la etică la comunicare şi înapoi. Bucureşti : „Tritonic“. Weber, Max (1992). Politica, o vocaŃie şi o profesie, Bucureşti:„Anima“. Wittgenstein, Ludwig (1991). Tractatus logicophilosophicus. Alexandru Surdu (trad.). Bucureşti: „Humanitas“. Tran, Vasile Alfred Vasilescu (2003). Tratat despre minciună, Bucureşti: „Comunicare.ro“. Weber, Max (1992) Politica, o vocaŃie şi o profesie, Bucureşti : „Anima“ Wright, Georg Heinrik von (1982). Normă şi acŃiune. Studiu logic. Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.

160