Istoria Românilor, vol. VII, tom II, coord. acad. Gheorghe Platon, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, p. 482. 13Ibidem, pp. 482-483.

istoria Olteniei şi luptei pentru unitate naţională. „ Şi azi socot că cel mai sfânt ideal e unirea tuturor românilor răzleţiţi. Acest ideal să-l înscrieţi pe lespezile inimii voastre: să vă legaţi aici în faţa acestui stat ce reprezintă simbolul unirii sufleteşti al studenţimii române de pretutindeni, că nu veţi da uitării un singur moment marea datorie ce o aveţi” . Finalul se încheie cu o rugăciune rostită cu mult patos de acesta: „Doamne al Puterilor, revarsă harul Tău asupra capetelor acestor tineri, spre a pricepe căile Tale şi rosturile şi nevoile neamului nostru. Ajută-le, Doamne, să traducă în faptă idealul nostru cel mare, spre a putea ca toţi românii să fie una, precum şi Tu unul eşti, spre slava şi cinstea neamului Tău” . Părintele Grigore Popescu-Breasta a participat la Congresul profesorilor de religie organizat la Craiova în toamna aceluiaşi an cu tema „Religia în învăţământ” ca reprezentant al Gimnaziului „Fraţii Buzeşti” . La 12 decembrie 1911, părintele Breasta adresează lui Spiru Haret, fostul ministru liberal al Instrucţiunii Publice şi Cultelor, o scrisoare de felicitare cu prilejul sărbătoriri sale, care a apărut şi în presa timpului8. În martie 1912, a fost printre membrii fondatori ai Institutului de arte grafice „Ramuri” şi a contribuit la ridicarea Palatului „Ramuri” . La 10 septembrie 1913, împreună cu ceilalţi preoţi de la Biserica „Sf. Treime” din Craiova, a participat la organizarea unui Te Deum şi parastas pentru morţii din Bulgaria din timpul celui de al doilea război balcanic. În zilele de 26-29 noiembrie 1913, a fost delegat de P.S. Episcop al Râmnicului „cu prezidarea conferinţelor preoţeşti ale judeţului Doljiu”9. Vrednicul preot a fost unul din fondatorii Societăţii „Mihai Viteazul” din Craiova, care la începutul anului 1913 şi-a propus ridicarea unui monument la Craiova, ca atare în Palatul lui Jean Mihail a avut loc o şedinţă la care au participat principalele personalităţi politice ale Craiovei şi Doljului, conducătorii B.O.R. Acum s-a ales un Comitet general alcătuit din 40 de personalităţi, precum şi un comitet de acţiune alcătuit din profesori, arhitecţi, oameni de afaceri şi preoţi. Între aceştia a fost nominalizat părintele Grigore Popescu-Breasta, alături de N.N. Popp, N.P. Romanescu, profesorii Al. Bărbulescu, Marius Metzulescu, Eduard Bubeneck10. Părintele Breasta a fost membru al Comitetului de organizare a Şcolii Secundare Ortodoxe de fete din Craiova, membru fondator al Societăţii „Prietenii Ştiinţei”, din 1915. Alături de dr. Aurelian Metzulescu, ca vicepreşedinte, preoţii Dumitru Lungulescu şi Gheorghe Ghia, profesor la Liceul „Carol I” şi paroh la biserica Sf. Treime, a făcut parte din Comitetul pentru propagarea igienei sociale şi combaterea viciilor, comitet care funcţiona în cadrul Societăţii „Prietenii Ştiinţei” . Părintele Breasta susţine mai multe conferinţe în anul 1922 în ciclul dedicat „Rolului Bisericii române” . Din aceeaşi perioadă datează şi strânsa sa prietenie cu Constantin Şaban Făgeţel, unul din fondatorii revistei literare craiovene „Ramuri” .

8 Apud „Revista generală a învăţământului” , VII, nr. 6, ian., 1912, vezi şi A. Butoi, N. Stanciu, op. cit., I, p. 40, nr. 73. 9 SJAN, Dolj, fond Liceul „Carol I”, Craiova, dos. 1/1912-1913, nenumerotat. 10 Otilia Gherghe, Iniţiative privind ridicarea unui monument dedicat marelui voievod Mihai Viteazul la Craiova, în rev. „Oltenia. Studii. Documente. Cercetări.” , seria a IV-a, nr. 2, 2014, Editura Sitech, Craiova, 2014, p. 125.

501

La 23 mai 1914, în biserica Sf. Ilie, pe atunci catedrala Craiovei, ca membru al „Ligii culturale”, cu prilejul aniversării Adunării de la Blaj din 23 mai 1848, ţine un discurs patriotic în care arată suferinţele, împilările şi presiunile exercitate de către autorităţile maghiare pentru deznaţionalizarea românilor, rostind vestitul moto al lui Simion Bărnuţiu: „Apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi război. Vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi romanitatea noastră, luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca pe lumina ochilor!” În încheiere arată: „Veniţi toţi, mai ales voi iubiţi şcolari, viitori cetăţeni şi soldaţi ai patriei de luaţi pildă de iubire de ţară şi neam, veniţi să învăţaţi cum trebuie să luptaţi când ceasul cel mare va suna, când glasul goarnei de peste Carpaţi se va auzi în Văile Dunării, chemându-vă la datorie.” În aprilie 1914, prin Înaltul Decret Regal nr. 1422, ca preot iconom, este numit definitiv profesor de religie la Gimnaziul „Fraţii Buzeşti” şi la Şcoala de Fete „Regina Elisabeta” . Doi ani mai târziu, în anul şcolar 1915-1916, pr. Grigore Popescu-Breasta mai preda 10 ore de limba şi literatura română la Liceul „Carol I”11. În septembrie 1914, cu prilejul deschiderii anului şcolar, rosteşte în faţa elevilor Liceului „Carol I” un discurs fulminant, care a rămas în inimile acestora până la sfârşitul vieţii, din care cităm: „Şi atunci, la glasul trompetei române ce simbolizează glasul dreptăţii divine, vom părăsi vetrele şi pe ai noştri şi vom zbura ca şoimii peste dealuri şi peste munţi, ne vom da trupurile noastre gloanţelor duşmane, vom muri ca să dăm viaţă deplină şi libertate întreagă fraţilor subjugaţi. Se vor duce mulţi dintre noi, căci aşa cer împrejurările. Nimic bun nu se face fără jertfă; veţi rămâne însă voi, dragii mei şcolari, cărora cei căzuţi vă vor trece moştenirea românească, întregită spre păstrare şi grijă neadormită. Şi ca să păstraţi această moştenire, trebuie să fiţi luminaţi şi cuminţi. Lumina şi cuminţenia voastră, de la care va atârna viitorul şi trăinicia întregului neam, se vor câştiga aici, sub acoperământul şcolii şi cu ajutorul nostru. Acum e vremea ca voi să deveniţi şi cuminţi şi luminaţi, profitaţi de ea. Nu uitaţi că popoarele s-au înălţat prin lumină şi moralitate şi au căzut prin ignoranţă şi imoralitate. Adevărul acesta să-l scrieţi în inima voastră, alături cu idealul nostru naţional: întregirea neamului românesc. La aceasta să vă gândiţi la culcare şi la sculare, să le urmăriţi cu toată seriozitatea! Fiţi aşa cum doreşte sufletul nostru, al profesorilor acestui liceu spre binele vostru, spre mulţumirea noastră, spre fericirea patriei şi a neamului românesc.” Cu o zi înainte de ocuparea Craiovei de către trupele germane, la 7 noiembrie 1916, părăseşte oraşul împreună cu familia sa, deoarece era în atenţia autorităţilor inamice, şi se refugiază în Moldova la Iaşi. Tot în Moldova, în zilele de 8 şi 14 septembrie 1917, precum şi în cursul anului 1918, a ţinut o serie de predici în faţa ostaşilor la Tomeşti - Iaşi şi la Chişinău în care a vorbit despre rolul social al preoţilor şi simţul datoriei faţă de patrie. De teama spargerii frontului, o parte din autorităţile române au plecat la Kerson, oraş de lângă gurile Niprului. Iată ce nota părintele Breasta cu această ocazie: „În ajunul plecării, ministrul I.G. Duca m-a chemat şi mi-a încredinţat, de faţă fiind profesorul Petre Gârboviceanu, cutia ce păstra relicva sfântă a neamului, capul lui

11 Vezi „Buletinul Oficial al Ministerului Învăţământului şi Cultelor” , nr. 425 din 1 mai 1914; Anuarul Liceului „Carol I ” din Craiova, 1916-1917, p. 3.

502