Daniela-Liliana Pătraşcu, Dumitru-Valentin Pătraşcu, art. cit., în loc. cit., pp. 353-378

fraţilor noştri, pata ce le-o pusese Turcia pe obraz, în acel război, unde era(u) bătuţi în toate punctele. Astăzi pe la orele 18.00 stând cu trenul mai jos de gară, a(u) început a trece colo(a)ne de ruşi, căruţe cu pionieri cu câte 6 boi şi 4, încărcate cu bărci mici, care era(u) destinate a face pod de vase pe ele. Toţi mergea(u) de la Tecuci în sus către Iaşi ca să se ducă în Rusia, fără nici-o grijă, că inamicul are să-i cuprindă şi ţara lor ca şi pe România. Din purtarea lor cea mişelească faţă de noi se înţelege cine sunt şi ce a(u) voit ei cu noi. Dacă soldatul român a luptat în to(a)te timpurile cu vrăjmaşii săi, apoi nici acum nu s-a arătat mai puţin viteaz, luptând fără frică de mo(a)rte. V itejia soldatului român în acest război, în rezum at judecat, este că condeiul nu este în stare a scrie nici lim ba a vorbi, cu to(a)te trăirile şi spionajul făcut de v răjmaşii noi, precum şi alte neajunsuri ca în to(a)te războaiele care a(u) fost pe lume. Poate că aşa a fost soarta noastră. Statornicia, vitejia, bărbăţia, curajul şi tot ce este bun la un soldat, de care trebuie să fie însoţit orice soldat luptător; acestea to(a)te sunt ca nişte diamante îm prejurul grumazului lui. Aceste sfinte daruri cu care este înzestrat soldatul nostru român, a(u) fost constatate ca nedeslipite din inima lui nu numai de noi şi aliaţii noştri, dar a(u) fost adeverite şi certificate chiar de inamicii noştri ca atare. Pentru aceea, datoare este istoria scumpei noastre patrii, nu numai a le scrie şi înregistra, dar a le tipări pe paginile sale cu litere de aur, fiindcă au o valoare incalculabilă. A ţine piept România, adică un copilaşi de 10-15 ani şi cu un colos de om mare ca un gigant, nu este un mic lucru, judecând cauza în tot felul. Pe la ceasurile 14.00 şi 16.00 a(u) trecut aeroplane de la Tecuci către Iaşi, 2 de-ale noastre a(u) trecut foarte jos pe lângă trenul nostru, puteai vorbi cu pilotul, aceasta ca să nu tragă ai noştri asupra lor, asemenea să nu fie observaţi de inamic. 1917. M a rţi 25 iulie. Pădurea N ichişeni. Noaptea aceasta mitralierele n-au încetat din păcănit. Am primit vestea azi dimineaţă că un detaşament de ruşi a fost făcut prizonieri de către germani, dar când s-a(u) repezit ai noştri i-a(u) luat pe toţi prizonierii ruşi înapoi, luându-le germanilor nu număr considerabil de prizonieri şi mai multe mitraliere şi împingându-i înapoi din liniile lor. Germanii au rămas uimiţi, văzând golul în rândurile lor precum şi marele număr de morţi şi răniţi. Dinspre ziuă o grupă de aeroplane inamice a luat direcţia spre Iaşi, dar pe dată au fost împrăştiate de aeroplanele noastre şi franceze care le urmăreau cu furie. Com unicatul oficial nr. 344. F rontu l Român. Iu lie 23/1917, ora 21. În regiunea de la nord de vama Iaşi, inamicul a atacat înălţimea de la Afinile şi a respins puţin flancul trupelor care ocupau acel punct. Contraatacat însă în flanc şi în spate de detaşamentul Luschin, inamicul a fost silit să se retragă în dispoziţie completă. În sectorul de la sud de vamă, mai multe atacuri inamice au fost respinse prin focuri şi contra-atacuri executate de trupele ruse. Pe restul frontului numai acţiuni de patrule, focuri de armă şi activitate de artilerie. Inamicul a bombardat staţiile Mărăşeşti şi Tecuci. Astăzi când mă aflu la baie în apa Bîrladului, a(u) trecut către Tecuci 5 aeroplane care veneau de la Iaşi. Unul era alb şi blindat.

523