Istoria Românilor, vol. VII, tom II, p. 484

mulţumire. Şi aceasta, pentru faptul că neamul nostru după veacuri de suferinţă, de doliu şi de lacrămi, azi se găseşte reîntrunit într-un singur mănunchi adumbrit sub aceleaşi hotare”. Părintele Breasta, alături de doamnele Margot Oromulu şi Constanţa Delcescu, care conduceau pe atunci Societatea Ortodoxă a Femeilor Române - filiala Craiova, a adăpostit fiice ale invalizilor de război şi copii orfani. De asemenea, a avut o grijă permanentă pentru procurarea alimentelor pentru elevele interne care mâncau la cantina liceului şi pentru încălzirea cu lemne a internatului. Mai târziu, părintele Grigore Popescu-Breasta a avut un rol major în amenajarea unei capele, înfrumuseţată de către pictorul Lişteveanu, loc unde se desfăşurau regulat Sf. Liturghii şi rugăciunile de la începutul şi sfârşitul orelor de curs. Influenţat de studiile sale la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” din Iaşi, părintele Grigore Popescu-Breasta a reuşit să impună ca protectoare a liceului pe Sf. Cuvioasă Paraschiva, iar ziua de 14 octombrie, praznicul acesteia, să fie principala sărbătoare a şcolii14. Din 1919, a devenit inspector general al Seminariilor şi învăţământului religios din ţară. După revenirea în ţară, se transferă în 1919 la biserica „Madona Dudu”. Chiar în luna martie 1919 părintele iconom Brigore Popescu-Breasta lansează volumul „Lacrămi din pribegie”, care conţinea predicile rostite „în timpul pribegiei la Kerson”, unde izbutise să obţină de la „Sobor-ul” rusesc localul unei biserici unde oficia slujba religioasă românească. „Vioiciunea şi cultura pe care părintele Breasta le-a pus în predicile sfinţiei sale fac ca volumul să fie pentru cetitori prolejul unei lecturi din cele mai alese” . „Preotul Grigore Popescu-Breasta a făcut să apară într-un volum predicile ţinute la biserica din Kerson, unde fusese trimes de guvernul român: „Lacrămi din pribegie” şi conţine 75 de pagini15. După 1921, este ales apărător în Consistoriul eparhial alături de părintele iconom Paraschiv Drăghici, coleg de altar, şi părintele iconom I.D. Popescu de la biserica „Sf. Ilie”, tot din Craiova16. Cu diverse ocazii, ţine o serie de cuvântări la biserica Sf. Ilie din Craiova (21 ianuarie 1921 - aniversarea unirii de la 24 ianuarie 1859; 19 martie 1921 - centenarul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu) şi în comuna Ghindeni - Dolj (2 mai 1921 - cu prilejul inaugurării monumentului dedicat eroilor din comună din Primul Război Mondial). În cadrul „Societăţii Prietenii Ştiinţei” secţia Craiova, alături de preoţii Gheorghe Ghia şi Dumitru Lungulescu, de dr. Aurelian Metzulescu (vicepreşedinte), dr. Drăgoescu, dr. M. Enculescu, P. Demetrescu şi domnişoara prof. Ghioculescu, a făcut parte din Comitetul pentru combaterea viciilor. Pe atunci principalele vicii erau alcoolismul, fumatul şi prostituţia17. Preocupat permanent de evoluţia şi eficacitatea învăţământului teologic românesc, părintele Breasta publică studii şi articole generate de experienţa sa la catedră şi de

14 Elvira-Ecaterina Ivănescu, Societatea ortodoxă naţională a femeilor române (1910-1948; 19902001), Editura „Universitaria” , Craiova, 2001, p. 238, nr. 1, conform „Tabloul corpului didactic al Liceului Ortodox de fete din Craiova în anul şcolar 1921-1922 în care figurează ca prof. de religie, p. 240. 15 „Dacia”, Craiova, 20 martie, 119; „Protestarea” , Craiova, III, nr. 8 din 28 martie 1919. 16 Anuarul Episcopiei Râmnicului Noului Severin, 1921-1925, Tipografiile Române Unite, Bucure1 ş7ti, 1924, p. 323. 17 ***, Societatea Prietenii Ştiinţei Craiova, în rev. „A.O.”, I, nr. 1, ian. 1922, p. 91-93, 99-100; Adrian Butoi, Nicuşor Stanciu, Contribuţii la cunoaşterea istoriei Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti”, vol. VI, 1882-2007, Editura „M.J.M.” , Craiova, 2007, p. 502-503.

504