Daniela-Liliana Pătraşcu, Dumitru-Valentin Pătraşcu, Generalul Gheorghe Rasoviceanu (1874

B IS E R IC I ŞI PR EO ŢI D IN LO V IŞ TE A ÎN T IM P U L P R IM U L U I R Ă ZB O I M O N D IA L

Nicolae Moga

În timpul Primului Război Mondial, ţinutul din partea de nord a judeţului Vâlcea, adică depresiunea Loviştea şi munţii dimprejurul acesteia, au fost teatrul unor lupte înverşunate între armata română şi trupele austro-germane. În Loviştea vâlceană „se afla Subgrupul Lotru comandat de col. Moşoiu Traian, form at din Regimentul 5 Vânători, Regimentul 2 Infanterie, Batalionul 1/44 Infanterie, 2 baterii de munte de 75 mm, o baterie de 85 mm. şi o alta de 55 mm”1. Cu mult înainte de intrarea României în război, forţe importante, din punct de vedere militar, au fost concentrate pentru lucrările de la şoseaua strategică de pe culmea munţilor, ce făcea legătura între Valea Latoriţei şi Valea Jiului, ca de altfel şi pentru lărgirea potecilor şi drumurilor de munte dintre Voineasa şi Sibiu. Liniile de fortificaţie existente şi astăzi pe culmile munţilor Lotrului demonstrează hotărârea de a se apăra a localnicilor. Pe lângă distrugerile şi pagubele pe care armatele inamice le-au pricinuit populaţiei, acestea au provocat şi multor instituţii nenorociri din comunele loviştene. Dintre aceste instituţii care au fost jefuite, distruse şi batjocorite în parte, amintim: şcolile, prim ăriile, bisericile şi preoţii acestora. Pentru a susţine cele de mai sus, arhivele păstrează între coperţi tari, în file, catalogate pentru veşnicie, multe evenimente din această perioadă şi care acum peste timp, la 100 de ani de la Primul Război Mondial, dau mărturie în scris. Preotul Graţian Georgescu, de la Parohia Voineasa, a fost maltratat, batjocorit şi „ umilit în public” , pentru faptul că s-a opus să închidă biserica, aşa după cum se ordonase în primele zile ale ocupaţiei. În Voineasa în timpul ocupaţiei germane au fost aduşi prizonieri ruşi şi italieni. Comandantul lagărului era brutal cu localnicii iar primarul a fost de nenumărate ori bătut şi înjurat. „Soldaţii au luat uluca (bisericii)pentru împrejmuirea casei parohiale”2 şi au folosit-o în alte scopuri. În timpul ocupaţiei austro- germane, Pr. Graţian Georgescu se adresează, la data de 15 iulie 1918, protopopului de Vâlcea pentru a interveni la episcop şi a-i comunica hotărârea pe care a luat-o, anume dacă mai „poate rămâne mai departe la postul ce i-a fo s t încredinţat ”3, deoarece localitatea era în stăpânire străină. La data de 29 decembrie 1919, preotul paroh înaintează un raport în care arată toate stricăciunile suferite de biserica din Voineasa, din cauza „invaziei nemţilor”, după cum urmează:

1 Sergiu Purece, Petre Bardaşu, Gheorghe Simeanu, Ani de restrişte, Editura Antim Ivireanul, Râmnicu-Vâlcea, 1997, p. 15. 2 Arhiva Arhiepiscopiei Râmnicului, Protoieria Loviştea, Parohia Voineasa, pachet l, f. 26. 3 Ibidem, f. 6.

510

1. „un clopot de 275 kg; 2. trei policandre fiin d ridicate de nemţi şi apoi redate în urma stăruinţei noastre, au suferit oarecare stricăciune, aşa că trebuie să cheltuim cel puţin 300 lei pentru a le îndrepta; 3. un sfeşnic de argint cu trei făclii, frânt de soldaţii nemţi; 4. una sticlă cu sf. mir; 5. steluţa de la sf. proscomidie stricată; 6. un rând de procoveţe de la sf. proscomidie; 7. una cană de fie r pentru spălat la sf. proscomidie; 8. una ceaşcă de argint pentru căldură; 9. un epitrahil nou; i s-a luat galonul; 10. la două sfeşnice de alamă li s-au stricat mânerele de lemn în care se pun făcliile; 11. trei feţe de masă; 12. un anastasimatar; 13. un orologiu mic; 14. un Apostol vechi; 15. un tipic bisericesc; 16. una cutiuţă de argint pentru purtat la sf. taine; 17. o pereche de foarfeci; 18. un miruitor de argint; 19. o cantitate de lumânări de ceară curată de 30 kg.

Dintre aceste obiecte, parte ni s-au luat de fa ţă cu noi, iar parte în timpul evacuării comunei, pentru care vă rugăm să binevoiţi a stărui să ni se restituie costul spre a putea să ne procurăm altele’” 4. Distrugerile provocate bisericii Voineasa de către nemţi au fost în valoare de 1415,50 lei fără clopot5. Clopotul cel mare luat de nemţi avea 275 kg. Clopotul a fost înlocuit cu altul, dăruit de familia Oancea în 1920, pe care este scrisă menţiunea; „în locul celui luat de armatele duşmane”6. Pe lângă pagubele amintite mai sus, amintim şi „două sfeşnice mari de alamă stricate de soldaţii germani” constatate şi consemnate mai târziu. În drumul către retragere, armatele germane trăgeau cu tunurile spre biserică, din punctul Poiana Florilor, cu intenţia de a o distruge, dar obuzele au căzut în împrejurimi, fără a o atinge. La Parohia Brezoi, Preotul N. Ionescu este anunţat la 11 septembrie 1917 că atunci când va săvârşi diverse servicii religioase prizonierilor din lagărul de la Brezoi, va lua parte şi comandantul lagărului. Aceste servicii trebuiau oficiate în anumite zile stabilite din vreme, după cum urmează; 22 februarie, 21 august, 18 noiembrie, 16 şi 26 decembrie 1917, la orele 117. La 1 octombrie 1918, preotul N. Ionescu arată că, la

4 Ibidem, f. 16-17. 5 Ibidem, f. 69. 6 Preot Nicolae Moga, Maria-Magdalena Moga, Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”, Voineasa, Vâlcea, Editura Offsetcolor, Râmnicu-Vâlcea, 2001, p. 37. 7 Arhiva Arhiepiscopiei Râmnicului, Protoieria Loviştea, Parohia Brezoi, 1912-1920, pachet nr. Lll, dosar nr. 53, f. 2.

511

întoarcerea în localitate „am găsit biserica devastată de toate obiectele de metal preţios, între care şi trei clopote, fă ră a şti cine le-a luat”'8 . Preotul N. Ionescu a fost bătut de nenumărate ori de un căpitan german, comandantul regiunii Brezoi, fără vreun motiv9. Preotul paroh anunţă printr-un raport preşedintele comisiei de anchetă al judeţului Vâlcea, la data de 10 mai 1919, că „în timpul invaziei de către trupele germane şi austroungare, au devastat, distrus şi ridicat cu forţa, următoarea avere a bisericii: 1. uşa principală de la intrarea în biserică, spartă şi broasca stricată; 2. grădina, curtea şi cimitirul bisericii au fo s t prefăcute în obor de cai, în anul 1918 pentru vitele comandaturii germane din localitate, chiar şi tinda bisericii le servea drept adăpost; 3. biserica ne-a fo s t luată forţat şi întrebuinţată de preoţi militari ai trupelor, pentru serviciile lor; 4. întregul mobilier şi obiectele necesare cultului şi anume; 5. un clopot mare; 6. un clopot mijlociu; 7. un clopot mic; 8. o cristelniţă de aramă pentru botezat copiii; 9. zece candele de argint de China; 10. o cădelniţă nouă de alamă; 11. o veche - / / - ; 12. două sfeşnice de masă, de alamă masive-antice; 13. - / / - bronz aurit cu câte şase suporturi pentru lumânări; 14. - / / - alamă albă (fier); 15. o cruce de masă, de argint de China; 16. un chivot pentru sfintele taine de China; 17. un rând de sfinte vase, complet de argint de China; 18. un rând de sfinte vase, complet de cositor; 19. un policandru de alamă galbenă şi bronz aurit, nou, cu 12 raze; 20. - / / - de bronz aurit vechi cu 12 raze; 21. - / / - alamă galbenă, masiv cu 18 raze, demontat; 22. două sobe goden - belgiene, noi, sparte; 23. cincizeci kg. lumânări de ceară galbenă; 24. 10-15 l. untdelemn; 25. o pereche cununii de alamă, galbenă, noi; 26. - / / - albă, vechi; 27. întreaga arhivă a bisericii şi 28. întreaga bibliotecă parohială...

Pagubele ce s-au adus se ridică la suma de lei 17 940. 10

8 Pr. Dr. Preoteasa Daniel, prof. Preoteasa Ana Maria, Monografia Parohiei „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Brezoi I, Editura Studis, Iaşi, 2012, p. 17. 9Ibidem, p. 17. 10 Arhiva Arhiepiscopiei Râmnicului, Protoieria Loviştea, Parohia Brezoi, pachet lll, 1912-1920, dosar nr. 56, f. 27.

512