De ce auto-excluderea nu este o soluție eficientă pentru problemele de joc / Why self-exclusion is not an answear to problem gambling

Opropunere legislativă înregistrată, în această toamnă, la Senat, urmărește să introducă în sarcina organizatorilor de jocuri de noroc obligația de a identifica persoanele care intră în incinta locațiilor, de a ține evidența în format electronic a datelor de identificare și de a crea o bază de date care să gestioneze persoanele care solicită auto-excluderea.

Una dintre cele mai răspândite măsuri de protecție în domeniul responsabilității sociale față de pericolul dat de practicarea în exces a jocurilor de noroc este măsura auto-excluderii. Este o măsură aplicată în mai multe jurisdicții din lume, fie că a fost vorba despre o obligativitate legală sau doar despre o inițiativă de auto-reglementare, însă care, în opinia psihologilor specializați în acest domeniu, ridică serioase semne de întrebare privind eficiența în rezolvarea problemelor pe care un jucător care a depășit limita distracției le dezvoltă. Unii cercetători sugerează că acest instrument este un potrivit răspuns de sănătate publică la minimizarea riscurilor, în timp ce alții o consideră ca fiind o abordare reactivă, inflexibilă, facilitând mai degrabă abstinența pe termen scurt decât auto-controlul persoanei afectate. Cea din urmă ipoteză este validată și de către Dr. Cristian Andrei, neuropsihiatru și coordonator al programului Consiliere 24/7 din cadrul Asociației Joc Responsabil: „Măsura identificării și stocării datelor persoanelor care intră într-o sală de joc este o măsură care îl îndepărtează pe jucătorul cu probleme de posibilitatea de a fi cunoscut și ajutat în mod concret. La început crezi că e vorba de o măsură care pune piciorul în prag cu privire la jucătorii care pot avea probleme cu controlul jocului, apoi îți dai seama că vei pierde orice contact cu acești oameni. Dacă un jucător are într-adevăr o adicție față de jocurile de noroc, el va face orice ca să joace în altă parte, în condițiile lui, și cu siguranță că va găsi și locul în care s-o facă.”

În ultimul raport anual dat publicității de către Comisia de Gambling din Marea Britanie a reieșit

De ce auto-excluderea nu este o soluție eficientă pentru problemele de joc

faptul că doar 5% dintre jucători s-au folosit de măsura auto-excluderii în 2019, în timp ce doar 42% au declarat că sunt la curent cu existența acestei posibilități. Motivele pentru care jucătorii au solicitat auto-excluderea au fost legate de dorința de a controla sumele de bani alocate jocurilor de noroc în general (50%) și a sumelor puse în joc la anumite companii (41%), deci nu neapărat de a stopa definitiv jocul.

Statisticile Comisiei arată că se raportează un număr tot mai mare de cazuri de eludare a regulilor impuse prin măsura auto-excluderii. Spre exemplu, din Aprilie 2017 până în Martie 2018, numărul de încălcări ale procesului de auto-excludere din locațiile de pariuri sportive din UK a ajuns la aproximativ 18.410, spre deosebire de anul 2010 când au fost raportate doar 10.468 de astfel de cazuri. În online, în 2017, au fost înregistrate 87.000 de astfel de cazuri, în creștere față de anul anterior (74.000). Acesta este totalul incidentelor care au putut fi identificate de către un operator înainte sau la încheierea jocului, dar nivelul real al acestora nu va putea fi cunoscut la adevărata valoare dat fiind faptul că organizatorii de jocuri de noroc nu vor reuși să depisteze toți clienții care încalcă în mod voit regulile, precum și diversele metodele folosite de aceștia.

Cu privire la propunerea legislativă înregistrată în această toamnă la Senat, o primă observație este legată de modalitatea în care colectarea datelor personale ale tuturor clienților organizatorilor de jocuri de noroc si păstrarea acestor

Alegislative proposal registered this autumn in the Senate aims to introduce the responsibility of gambling organizers to identify the persons entering the premises, to maintain records of their identification details in electronic format and to create a centralized electronic database to manage people requesting self-exclusion.

Self-exclusion is one of the most handy measures of protection in the field of social responsability against the danger posed by excessive gambling. It is applied in several jurisdictions whether it is a legal obligation or just a self-regulatory initiative, but which, from a psychological perspective, raises serious questions about the effectiveness of solving gambling addiction. Some suggest that this tool is an appropriate public health response to minimize risks, while others see it as a reactive, inflexible approach, facilitating shortterm abstinence rather than the self-control of the affected person. This hypothesis is also validated by Dr Cristian Andrei, neuropsychiatrist and coordinator of the 24/7 Counseling program within the Responsible Gambling Association: „The measure of identifying and storing data of people entering a gambling location is a measure that pushes away the player from the possibility of being known and helped in a concrete way. At first it seems to be a measure that puts the player into control, then you realize that you will lose any contact with him. If a player

Why self-exclusion is not an answear to problem gambling

has a gambling addiction, he will do anything to play elsewhere, under his own conditions, and he will certainly find a place to do so.”

The latest annual report released by the UK Gambling Commission found that overall, 5% of gamblers have ever self-excluded and 42% of gamblers are aware of self-exclusion but have not self-excluded. The most common reason given for self-exclusion was to help control the amount being gambled overall (50%), followed by to help control the amount being spent with a particular company (41%), so not necessarily to stop gambling. Commission statistics show that an increasing number of self-exclusion „breaches” are reported. For example, for the period of April 2017 to March 2018, the number of self-exclusion breaches from UK sports betting locations came to roughly 18.410, unlike in 2010 when only 10.468 such cases were reported. Online, in 2017, 87.000 cases were registered, compared to the previous year (74,000). This is the total number of incidents that could be identified by an operator before or at the end of the game, but their actual level will not be known at their true value given that gambling organizers will not be able to detect all customers who violate the rules, as well as the various methods used.

Regarding the legislative proposal registered this autumn in the Senate, a first observation is related to the way in which the personal data collection of all customers and maintaining these databases for a period of 5 years from the date of establishment can serve specifically to prevent and combat problem gambling, as evidenced by the motivation text, namely to protect consumers from the negative effects of excessive gambling.

Prior the adoption of such regulation, an impact assessment on the data protection should be carried out, as provided in the General Data Protection Regulation (GDPR) and in the Romanian national legislation. The obligation to identify all customers may lead to the large-scale special data categories processing, which requires mandatory procedures to ascer-

baze de date pentru o perioadă de 5 ani de la data constituirii poate servi în mod concret la prevenirea și combaterea riscului de dependență de jocul de noroc, astfel cum reiese din textul motivației acestui proiect de lege, anume protejarea consumatorilor de efectele negative ale jocului practicat în exces.

Apoi, anterior adoptării unor astfel de reglementări se impune efectuarea unei evaluări a impactului asupra protecției datelor persoanelor vizate, astfel cum este prevăzut în Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) și în legislația națională de aplicare. Obligația de identificare a tuturor clienților poate conduce la prelucrarea pe scară largă a unor categorii speciale de date ale persoanelor vizate, prelucrare care presupune parcurgerea obligatorie a unor proceduri prealabile pentru a se constata impactul prelucrărilor preconizate asupra protecției datelor. Articolul 35 din GDPR impune efectuarea unei evaluări a impactului asupra protecției datelor persoanelor vizate înainte de prelucrare, în special în cazul „prelucrării pe scară largă a unor categorii speciale de date”. În acest caz, se prezumă că prelucrarea este de natură a genera riscuri ridicate pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice.

Altfel, prin analogie, este de neimaginat și nerealistic să apreciezi că, în vederea combaterii bolilor asociate consumului excesiv de alcool sau tutun, toți agenții economici ar trebui să înregistreze datele personale ale tuturor persoanelor care achiziționează băuturi alcoolice sau produse din tutun și că această acțiune, în afara dificultăților uriașe create agenților economici, ar putea avea drept efect reducerea riscurilor de dependență.

În final, dar nu în ultimul rând, subliniem faptul că înregistrarea datelor tuturor persoanelor care intră în locațiile de jocuri de noroc nu va avea decât efectul îngreunării și mai ales contractării activității organizatorilor de jocuri de noroc și a participanților deopotrivă, facilitând premisele pentru migrarea jucătorilor către alte piețe de jocuri, inclusiv cea nereglementată, așa-zisa piața neagră: „Nu este o măsură care să aibă un efect real în combaterea problematicii generată de jocul în exces, ci una care va dezvolta alte probleme: problema de fond nefiind rezolvată, jucătorul va căuta, cu orice preț, să joace în alte părți și se va îndrepta către inclusiv către piața neagră sau către alte jurisdicții, prin accesarea unor website-uri de jocuri de noroc nelicențiate în România. Chiar dacă prin legislație acest lucru nu este permis, iar furnizorii de Internet au obligația de IP/DNS blocking, prin conexiuni VPN sau website-uri proxy se pot evita aceste filtre și, în disperare, aceasta poate fi o cale aleasă. În plus, o astfel de obligație ar genera închiderea multor locațiilor stradale, și implicit o reducere a contribuțiilor către bugetul de stat și o sarcină suplimentară pe cel al asigurărilor sociale, din cel puțin două motive. Mai întâi identificarea tuturor clienților care intră într-o locație de jocuri de noroc aduce o sarcină birocratică, operațională imensă, care vine cu o creștere consistentă a cheltuielilor operaționale pe fondul disconfortului generat clienților. La acestea se adaugă și una din caracteristicele principale ale participării la jocurile de noroc în retail – anonimitatea. Cineva care intră într-o sală de joc nu se identifică, nici la Loterie, nici într-o agenție de pariuri, este anonim până la un anumit punct. În momentul în care se instituie obligativitatea de identificare, foarte probabil acel jucător nu va mai intra în locație. Concret, auto-excluderea nu îi rezolvă problema de fond a jucătorului, dar generează alte multe alte probleme. Soluționarea este una singură: suport specializat. Acelui jucător trebuie să i se rezolve problema, nu să-i fie tăiat accesul. Către acest deziderat trebuie să se îndrepte politicile publice, iar industria, în special prin programele derulate de Asociația Joc Responsabil, este deja, în bună măsură, aliniată acestei direcții.”, este de părere Liviu Popovici, președinte Romanian Bookmakers. tain the impact of the intended processing on data protection. Article 35 of the GDPR requires an assessment of the impact on data protection before processing, in particular in the case of “large-scale processing of special categories of data”. In this case, it is presumed to pose a high risk to the rights and freedoms of individuals.

Otherwise, by analogy, it is unimaginable and unrealistic to consider that, in order to combat the diseases associated with excessive alcohol or tobacco consumption, all economic agents should record personal data of all persons purchasing alcoholic beverages or tobacco products and that this action, in addition to the huge difficulties created for economic operators, could have the effect of reducing the risks of addiction.

Last but not least, we emphasize that the registration of data of all persons entering gambling locations will only have the effect of hindering and especially contracting the activity of gambling organizers and participants alike, facilitating the premises for player migration to other gambling markets, including the unregulated one, the so-called black market: “It is not a measure that has a real effect in solving the problem gambling, but one that will develop other problems: the underlying problem is not solved, the player will seek, at all costs, to play elsewhere and will be directed to the black market or other jurisdictions, by accessing unlicensed gambling websites in Romania. Even if this is not allowed by law, and Internet provider have the obligation to set IP / DNS blocking, these filters can be avoided and, due to despair, this can be a chosen path. Additionally, such an obligation would result in the closure of many traditional locations, and thus a reduction in contributions to the state budget, for at least two reasons: First, identifying all customers brings a huge bureaucratic and operational burden, which comes with a consistent increase in operating expenses amid the discomfort generated by customers. Secondly, one of the main features of participating in retail gambling is the anonymity. Someone who enters a gambling venue does not identify, neither in the Lottery, nor in a betting agency, it is anonymous to a certain extent. Once the identification requirement is established, it is very likely that the player will not enter the location anymore. Specifically, self-exclusion does not solve the player’s underlying problem, but it does generate many other problems. There is only one solution: specialized support. Public policies must be directed towards this goal, and the industry, especially through the programs developed by the Responsible Gambling Association, is already, to a large extent, aligned with this direction ”, says Liviu Popovici, Chairman of Romanian Bookmakers.