Despre autoexcludere în jocurile de noroc

În majoritatea statelor cu tradiție în dezvoltarea de programe generic numite ”Joc Responsabil”, dar și în țări care au legalizat mai recent jocurile de noroc există scheme de autoexcludere a jucătorilor. Astfel de programe sunt desemnea oferite de cei mai mulți operatori de jocuri de noroc, chiar în lipsa unui cadrul legal, acestea fiind concepute pentru a limita accesul la oportunități de joc și pentru a oferi ajutor jucătorilor cu probleme.

În cele ce urmează voi prezenta cele mai importante modalități de punere în practică a programelor de autoexcludere, însă trebuie menționat faptul că nu există un model care să poată fi preluat automat de fiecare stat, mai ales în condițiile în care legislația din domeniul jocurilor de noroc nu este deloc unitară, nici măcar la nivel european.

Simplu spus, autoexcluderea este un instrument pentru cei care doresc să înceteze sau să-și (auto) limiteze accessul la jocurile de noroc un anumit timp. Acest interval de ”pauză” poate fi de la câteva luni la cinci ani, cele mai des întâlnite intervale fiind cele de 3 luni, 6 luni, un an, doi, trei sau cinci ani. Sunt cazuri (jurisdicții) în care se poate cere autoexcluderea permanentă, dar probabil că dificultățile de urmărire a respectării și a eficienței acestei măsuri extreme o fac greu, dacă nu chiar imposibil de pus în practică.

Cred că ar trebui de la început să subliniem faptul că fără inițiativa și dorința jucătorului de a respecta acest angajament, autoexcluderea este în cea mai mare măsură ineficace.

Nu este cazul să intrăm în jocul de pasare a responsabilităților dar, poate mai mult decât în alte cazuri, pentru ca autoexcluderea să aibă efectul dorit este esențială colaborarea jucătorului.

Asta nu înseamnă însă o diminuare a răspunderii tuturor celorlalte părți: operatori, autorități, chiar și familia sau prietenii. Cu toții pot contribui la succesul eforturilor comune de revenire la normal a jucătorilor cu probleme grave de joc.

Și fiindcă am amintit de pus în practică, orice program de au-

de Dan Iliovici, vicepreședinte, ROMBET

In most states with a tradition of developing generic programs called "Responsible Gaming", but also in countries that have more recently legalized gambling, there are schemes for self-exclusion of players. Such programs are the designation offered by most gambling operators, even in the absence of a legal framework, which are designed to limit access to gaming opportunities and to provide assistance to players with problems.

In the following I will present the most important ways to implement self-exclusion programs, but it should be noted that there is no model that can be taken over automatically by each state, especially given that gambling legislation it is not at all unitary, not even at European level. Simply put, self-exclusion is a tool for those who want to stop or (self) limit their access to gambling for a certain time. This "break" interval can be from a few months to five years, the most common intervals being those of 3 months, 6 months, one year, two, three or five years. There are cases (juris-

toexcludere prevede cine ține evidența persoanelor autoexcluse și cine verifică respectarea acestui ”angajament”. Am regăsit în practică trei modalități de întocmire/ținere a unui registru al persoanelor autoexcluse: • fiecare operator ține propria evidență, jucătorul fiind astfel ”obligat” să repete procedura de autoexcludere cu toți operatorii la care vrea să fie oprit să joace; • există o entitate independentă (cel mai des fiind un ONG) care ține evidența jucătorilor și a operatorilor la care persoana în cauză a decis că vrea să fie autoexclus. Această organizație primește cererile de autoexcludere de la jucători și diseminează lista acestor jucători către operatorii înrolați în sistem; • evidența jucătorilor autoexcluși și comunicarea cu operatorii este asigurată de către autoritatea responsabilă cu domeniul jocurilor de noroc.

În oricare dintre cazuri este în sarcina operatorilor să ia cele mai rezonabile măsuri pentru a opri accesul jucătorilor la platformele sau locațiile pentru care persoana respectivă s-a autoexclus.

About self-exclusion in gambling

dictions) where permanent self-exclusion may be required, but it is likely that difficulties in pursuing compliance with and effectiveness of this extreme measure make it difficult, if not impossible, to implement.

I think we should emphasize from the outset that without the initiative and desire of the player to honor this commitment, self-exclusion is largely ineffective.

It is not the case to enter the game of responsibilities, but, perhaps more than in other cases, for the self-exclusion to have the desired effect, the collaboration of the player is essential.

However, this does not mean a diminution of the responsibility of all other parties: operators, authorities, even family or friends. They can all contribute to the success of joint efforts to return players with serious game problems back to normal.

And because I mentioned to put it into practice, any self-exclusion program provides who keeps track of self-excluded people and who verifies compliance with this "commitment". I found in practice three ways to compile / maintain a register of self-excluded people: • each operator keeps his own record, the player being thus "forced" to repeat the self-exclusion procedure with all the operators he wants to be stopped from playing; • there is an independent entity (most often an NGO) that keeps track of the players and operators that the person in question has decided they want to be self-excluded from. This organization receives requests for self-exclusion from players and disseminates the list of these players to the operators enrolled in the system; • the record of self-excluded players and the communication with the operators is ensured by the authority responsible for the field of gambling.

In either case, it is up to the operators to take the most reasonable measures to stop players from accessing the platforms or locations for which the person has self-excluded. Each of the three models has advantages and disadvantages,

Fiecare dintre cele trei modele are avantaje și dezavantaje, dar consider că în decizia de implementare a unui sistem, cel mai important criteriu ar trebui să fie grija față de jucător.

El trebuie să se fie ajutat în decizia de autoexcludere prin ușurința procedurilor, prin explicarea opțiunilor și a pașilor necesari, iar apoi prin îmbinarea acestui instrument cu celelalte modalități de ajutor, consiliere și terapie. În același scop operatorii, dar și autoritățile, fac publicitate serviciului de autoexcludere, pentru a-l face cunoscut și cât mai ușor accesibil.

Dacă pentru jocurile online este relativ simplu să se verifice la începutul fiecărei logări pe platforma de joc dacă jucătorul este sau nu autoexclus (dacă este pe lista/baza de date a celor autoexcluși) și, în funcție de aceasta, să i se permită sau nu accesul la joc, în cazul jocurilor de noroc tradiționale, unde în marea majoritate a statelor jucătorul nu este identificat la intrarea în locațiile de joc, acest fapt duce la creșterea ”răspunderii” operatorului. Revine în sarcina acestuia să instituie un sistem care să oprească pe cei autoexcluși să joace. În acest sens, un rol important are instruirea personalului din locații și punerea la punct a unui sistem de monitorizare eficient.

Pentru a sublinia din nou rolul jucătorului în respectarea propriului său angajament, autoritățile încurajează jucătorii care, în pofida cererii de autoexcludere, au reușit să joace la un operator, să sesizeze această ”breșă de securitate” managementului acelui operator, sau chiar autorității, pentru a se putea imbunatăți sistemul de verificare și punere în practică a schemei de autoexcludere.

Este deasemenea o practică comună ca operatorii de la care un jucator s-a autoexclus, să-l elimine pe acesta din toate programele de marketing – transmiterea de mesaje promoționale, invitații la evenimente etc., precum și returnarea tuturor banilor aflați în cont, în cazul jocurilor online. Jucătorul n-ar mai trebui să fie ”îmbiat” să joace după ce s-a autoexclus.

Ca argument pentru instituirea unui sistem de autoexcludere performant, vom cita concluziile studiului ”Self-exclusion program: A Longitudinal evaluation Study”, publicat de Patrick Gosselin în Journal of Gambling Behavior 23(1):85-94: ”Programul de autoexcludere are multe efecte pozitive. În timpul evaluărilor dorința de a paria (juca la jocurile de noroc) a fost redusă semnificativ, în timp ce a crescut percepția asupra autocontrolului pentru toți participanții. Intensitatea consecințelor negative a jocurilor de noroc a fost semnificativă redusă pentru activitățile zilnice, viața socială, munca și starea de spirit. Scorul DSM a fost semnificativ redus în timp. (…)

În concluzie, programul de autoexcludere are nevoie de monitorizare și o evaluare continuă a rezultatului. Pentru a face acest lucru, operatorii ar trebui să coopereze cu evaluatori independenți, care să verifice în mod periodic și aleatoriu aderarea la program. Această măsură finală ar duce la creșterea înțelegerii procesului și ar motiva industria jocurilor de noroc să-și mențină angajamentul.”

Un ultim aspect ce trebuie menționat în legătură cu autoexcluderea este subiectul sensibil al protecției datelor cu caracter personal. Dar lăsăm acest subiect spre analiză specialiștilor în domeniul GDPR.

but I believe that in the decision to implement a system, the most important criterion should be the care of the player.

He must be helped in the decision of self-exclusion by the ease of the procedures, by explaining the necessary options and steps, and then by combining this tool with the other ways of help, counseling and therapy. For the same purpose, the operators, but also the authorities, advertise the self-exclusion service, in order to make it known and as easily accessible as possible.

If for online games it is relatively simple to check at the beginning of each login on the game platform whether or not the player is self-excluded (whether it is on the list / database of self-excluded) and, depending on this, to be allowed or not access to the game, in the case of traditional games of chance, where in the vast majority of states the player is not identified at the entrance to the game locations, this fact increases the "responsibility" of the operator. It is up to him to set up a system to stop the self-excluded from playing. In this regard, an important role is played by training staff in locations and developing an effective monitoring system.

In order to re-emphasize the player's role in fulfilling his own commitment, the authorities encourage players who, despite the request for self-exclusion, have managed to play an operator, to report this "security breach" to that operator's management, or even the authority, to the system for verifying and implementing the self-exclusion scheme could be improved.

It is also a common practice for operators from which a player has self-excluded to remove him from all marketing programs - sending promotional messages, invitations to events, etc., as well as returning all money in the account, in the case of games online. The player should no longer be "invited" to play after self-exclusion.

As an argument for establishing a successful system of self-exclusion, we will cite the findings of the study "Self-exclusion program: A Longitudinal evaluation Study", published by Patrick Gosselin in Journal of Gambling Behavior 23 (1): 85-94: "The self-exclusion program has many positive effects. During the evaluations the desire to bet (gambling) was significantly reduced, while the perception of self-control increased for all participants. The intensity of the negative consequences of gambling was significantly reduced for daily activities, social life, work and mood. The DSM score was significantly reduced over time. (…)

In conclusion, the self-exclusion program needs continuous monitoring and evaluation of the outcome. To do this, operators should cooperate with independent evaluators, who should regularly and randomly check adherence to the program. This final measure would increase understanding of the process and motivate the gambling industry to remain committed."

A final aspect to be mentioned in relation to self-exclusion is the sensitive subject of personal data protection. But we leave this subject to the analysis of GDPR specialists.