The Industry Magazine no. 2, October 2011 by BrandedCont.Net

Ult ima r evolU Å£ie a lU i Steve JobS

HIGHLIGHT

A CT UA L ITAT E

8 | TV|Suspectă de crimă, bună de tabloide

10 | Advertising | Tweettalk@Burberry

9 |TV|A murit Domnul Rating

11 | Film | Lung-metraj de animație românească

9 | TV | Texas versus Bucătarii

11 | Film | Un an la NY Times, pe criză

10 | Advertising | De ce se trag obloanele

12 | Digital | Kindle Fire, primul anti-iPad

la Ad’Or

13 | Digital | iPhone 4 S? Un pretext pentru lansarea Siri

La moartea unui zeu tehnologic

13 | Digital | Julia Child se face

Moartea lui Steve Jobs a fost un eveniment de proporții mai mari decât cea a lui Michael Jackson, deși era una așteptată. În mileniul al III-lea, zeii tehnologici încep să ia locul megastarurilor muzicale. Paginile 14-15

eBook

14 | Digital | La moartea unui zeu. Al tehnologiei

serios

10 | Advertising | Global Sabre pentru

U ltima rev olUţie a lU i Stev e Job S

The Practice 18

T R E N DUR I

18 | Dosar | Jurnalism în era iPad. Tabletoidizarea

28 | Programming | Grilele de toamnă. Bătaia dintre televiziuni, pe zile și ore

46 | Rubrica de păreri | Schimbarea și comunicarea în situațiile de criză

22 | Dosar | Tabletoidizarea. 10 atribute

32 | Formate | Premiile Emmy.

47 | Rubrica de păreri | Cheat codes. Ce-a

ale conținutului

Mockumentary și Hollywood, la TV

căutat Wolfenstein în Iran?

24 | Dosar | Tabletoidizarea. Mike

34 | Audienţe | Target-uri trufanda

Schmidt, art director The Daily: “Facem o revistă cotidiană interactivă”

37 | Trenduri | Există viață după media?

26 | Dosar | Tabletoidizarea. Stéphane

42 | Prognoze | Unde se duc radiourile FM?

Carpentier, Creative Director Ringier Studios: “Ecranele tactile sunt magie”

44 | Cifre | Barometrul brandurilor:

Tabletoidizarea. Cum se transformă conţinutul în epoca digitală? Schimbările de format și abordare dictate de iPad și, în general, de digitalizare ne-au frământat atât de tare, încât nu ne-am putut stăpâni să inventăm un cuvânt: Tabletoidizare, cu et undeva în mijloc. Am studiat caracteristicile, am vorbit cu guru ca artul de la The Daily și directorul creativ al Ringier Studios. Paginile 18-27

48 | Rubrica de păreri | Amintiri despre viitor

49 | Rubrica de păreri | Conținutul și căutarea

Cele mai tari nume din septembrie

18 Emmys: Mockumentary şi Hollywood

O A ME N I

52 | Interviu | Crenguța Roșu, DC Communication: “Am crescut numărul de clienți, fiindcă a scăzut volumul pe client”

58 | Business Card | Oameni-cheie din Romtelecom

65 | Cine, ce? | Gisele Bündchen se discriminează singură

56 | Portret | De la sitcom la talk-show: a

60 | Job Description | Viitorul ca meserie. Există vizionari în .ro?

65 | Cine, ce? | Frații Coen se apucă de TV

Cele mai premiate seriale de la Emmy au fost, anul acesta, Modern Family, Boardwalk Empire (adică Imperiul din Atlantic City) și Mildred Pierce. Rețetele de succes ale sezonului: stilul verité, gen Larry David, și importul de nume mari de la Hollywood. Paginile 32-33

doua șansă a lui Degeneres

www.theindustry.ro | office@theindustry.ro | telefon: 021 313 84 14

Viitorul ca meserie. Există vizionari în .ro? Redacția: Editor: Iulian Comănescu Colaboratori: Stéphane Baehler, Ana-Maria Caia, Jim Donaldson, Adrian Georgescu, Sorin Adam Matei, Cristina Severin, Liviu Vânău, Mike Villiers-Smith, Alex Brăduț Ulmanu Surse foto: Amazon, Antena 1, Apple Inc., EPA/Intact Images, HBO, Prima TV, Pro TV, Ringier Studios, TVR Concept editorial/conținut: Comanescu Concept grafic: Griffon & Swans Tipar: G Canale&C S.A. Tiraj: 5.000 de exemplare

The Industry a plecat în căutarea ideilor și a oamenilor care au schimbat internetul .ro. A reușit să vâneze cinci: Andrei Siminel, Ioan Mărgărit, Sergiu Biriș (în imagine), Gusti Roman, Călin Fusu. Ca să nu fim prea amabili cu ei, i-am întrebat și cum comentează ce li se reproșează. Paginile 60-64

COL AB ORATORII

PE HÂRTIE DESPRE TABLETĂ Numărul 2 din The Industry e mult mai digital decât pilotul şi prima ediţie, desigur din punct de vedere al conţinutului, fiindcă altfel, dacă citiţi aceste rânduri, ţineţi în mână o publicaţie de hârtie. De aici, o serie întreagă de abordări cu privire la viitorul conţinutului digital, fie el de tabletă sau nu. Dar şi de oameni pe care CV-ul îi recomandă să se ocupe de astfel de abordări.

ANA-MARIA CAIA

JIM DONALDSON

ADRIAN GEORGESCU

ACT UA L I TAT E

SORIN ADAM MATEI

A D VE RTISIN G

De ce se trag obloanele la Ad’Or 46

37 | 42 | 60

Producător TV, proprietar al Indie Studio, casă de producție TV, cu care a vândut formate ca “Marfă”, “Frăția vinului” sau “Salutare, națiune!” în România și Republica Moldova. Am beneficiat în acest număr de expertiza ei pentru subiecte ca grilele posturilor generaliste, Emmys sau Ellen Degeneres.

Este vice-președinte executiv pentru Corporate Communication la Weber Shandwick, agenție de PR globală cu servicii în 77 de țări. În numărul de față, explică modul cum se schimbă comunicarea de criză sub impactul noilor tehnologii și riscurile pe care le comportă lipsa adaptării pentru branduri.

Colaboratorul nostru și în acest număr a stat de vorbă cu oamenii care se apropie cel mai mult de ideea de vizionar din România. A investigat viitorul industriei radio și a vrut să afle de la câțiva foști truditori în media și publicitate dacă există viață și după. După media și publicitate, desigur.

Este profesor de Științele Comunicării la Purdue University și a făcut vâlvă în România cu o carte numită Boierii mințţii. Chiar în timp ce realizam acest număr din The Industry se pregătea să lanseze un volum numit Idei de schimb. A găsit totuși timp să se întrebe, pentru noi, dacă Facebook e definitiv sau trecător.

CRISTINA SEVERIN-ASHKENAZY

LIVIU VÂNĂU

MIKE VILLIERS-STUART

ALEX BRĂDUŢ ULMANU

A dat presa pe PR de câtăva vreme, dar o mâncau degetele să scrie. Fiindcă știe să interpreteze datele de audiență la fel de bine precum cei mai buni analiști de astfel de date din România, am rugato să scrie despre ratinguri și targeturi. În acest număr ne-a livrat niște date pe segmente de populație mai puțin cunoscute.

Veteranii internetului îl cunosc, deși în ultima vreme are preocupări de semn contrar, cum ar fi Muntele Athos sau bicicleta. Cum primul e în același loc de când e lumea, am încălecat pe cea de-a doua și am plecat la plimbare, din care plimbare am extras niște idei foarte interesante despre securitate și internet.

Programare liniară, ca în televiziunea clasică, sau librării de programe și instrumente de căutare? E o întrebare la care poate răspunde un consultant care a lucrat pentru BBC, ITV, Discovery sau Al Jazeera English. Și, pe piaţa românească, cu Intact. Mike Villiers-Stuart mai predă cursuri de televiziune la Foundation for International Education.

Unde găsești inside despre felul cum e alcătuită publicaţia pentru iPad a lui Rupert Murdoch, The Daily? La New York? Nici vorbă. La Vadul lui Vodă, pe Nistru. Fiindcă acolo s-au nimerit să predea, la un training, atât colaboratorul nostru, Brăduţ Ulmanu, cât și art directorul The Daily, Mike Schmidt. A ieșit de aici un relevant interviu.

Kindle Fire, primul anti-iPad serios 13

10 28 | 32 | 56

DIGITAL

FILM

Lung-metraj de animaţie românească 11

La moartea unui zeu. Al tehnologiei 14

FILM

Un an la NY Times, pe criză 11

T V

SUSPECTĂ DE CRIMĂ, BUNĂ DE TABLOIDE

suspectă de crimă și-a transformat povestea într-o afacere profitabilă încă înainte de a fi eliberată din închisoare, cu ajutorul unei companii de PR. Inițial acuzată de crimă, Amanda Knox a fost eliberată după un adevărat război mediatic condus în numele ei de compania de PR Gogerty Marriott, din Seattle. Americanca de 20 și ceva de ani a fost acuzată în Italia, în 2007, că a omorât-o pe colega DAN LEVINE - EPA - INTACT IMAGES

Amanda Knox a fost numită de tabloidele britanice “diavolul nevinovat”

ei de cameră, britanica Meredith Kercher. Familia Amandei, care a reușit să obțină achitarea ei după patru ani de procese, a ales să angajeze pe lângă echipa de avocați și o firmă de PR, decizie care le-a adus până acum numai beneficii. Presa britanică a aproximat cheltuielile totale cu procesul la 1 milion de dolari, mult pentru o familie în pragul falimentului, dar puțin dacă judecăm sumele pe care Amanda le poate primi în schimbul interviurilor exclusive, a unui contract de publicare a memoriilor sau ale drepturilor de ecranizare ale poveștii ei. Cazul are toate datele unui hit media: o tânără de 21 de ani este ucisă în Italia în propriul ei dormitor. Procurorii spun că a fost vorba de o orgie combinată cu ritualuri sataniste și că autorii crimei sunt colega ei de apartament, Amanda, o blondă petrecăreață, iubitul ei, un italian bogat și un puști de culoare, fost fotbalist, toți foarte tineri și arătoși. Experții în drept care au comentat cazul au spus că în prima fază procesul a fost influențat de titlurile din presa tabloidă, mai ales din Italia și Anglia, în care Amanda era descrisă ca o vrăjitoare sau diavoliță. După angajarea celor de la Gogerty Marriott, familia Knox a făcut turul televiziunilor majore americane, în interviuri în care au vorbit despre erorile judiciare și sistemul legal italian greoi și injust. Amanda devenise din călău victimă și își găsea prieteni faimoși și puternici. Donald Trump, printre alții, a declarat de mai multe ori că Knox e nevinovată și a adăugat, într-o declarație recentă, că fata are toate datele de a deveni un superstar. Paul Levinson, expert media la Universitatea Fordham, a declarat pentru The Telegraph: “E posibilă o remunerație de până la 10 milioane de dolari pentru primul interviu. E la fel de importantă pentru presă ca OJ Simpson sau Monica Lewinsky.” Și memoriile Amandei pot fi recompensate cu o sumă similară sau chiar mai mult, ceea ce o transformă repede într-o tânără milionară. Asta pentru că are o poveste bună și o firmă de PR care să o vândă inteligent.

A MURIT DOMNUL RATING rthur C. Nielsen Jr., omul care a pus bazele sistemelor de măsurare ale audienței în mass-media, a murit la 92 de ani, pe 3 octombrie, în casa lui din Winnetka, Illinois, unde a trăit cea mai mare parte din viața sa. În America, ratingurile de televiziune sunt numite simplu, the nielsens, după numele celui care a transformat compania fondată de tatăl său în 1923 într-un mamut care putea face orice

fel de studii de piață, de la numărarea puțurilor de petrol din vestul Americii până la colectarea de date personale pentru a fi folosite de diverse companii. Nielsen Jr. a condus compania către profituri de sute de milioane de dolari, fiind inovativ și concentrându-se pe dezvoltarea de tehnologii pentru monitorizarea audienței tv. În 1983 s-a pensionat din funcția executivă pe care o deținea și a devenit președinte de onoare. Un an mai târziu a vândut A.C. Nielsen

către Dun&Bradstreet Corporation. A fost pasionat de tenis, sport pe care l-a practicat chiar și după ce a împlinit 80 de ani și pe care l-a susținut înființând și finanțând un turneu care îi poartă numele. Bolnav de Parkinson, în ultimii ani de viață, a donat fonduri importante către cercetătorii care se ocupă de această boală. Anul acesta, compania A.C. Nielsen împlinește 61 de ani de când e furnizorul de ratinguri tv al Americii.

TEXAS VERSUS BUCĂTARII agical Elves Productions, compania care produce competiția reality Top Chef, a dat în judecată statul Texas pentru dezvăluirea unor detalii financiare dintr-un contract de sponsorizare încheiat între cele două părți. Dallas Observer a citat dintr-un comunicat emis de cabinetul guvernatorului care spunea că Top Chef a primit 400.000 de dolari

(în deduceri de taxe) de la oficiul de turism local, ca să filmeze în Texas un sezon întreg al emisiunii și să integreze în el toate atracțiile relevante pentru turism. Emisiunea a fost realizată în Dallas, San Antonio și Austin, în timp ce primăria din Houston a refuzat propunerea producătorilor. Magical Elves susțin că decizia guvernatorului să facă cifrele publice îi lezează interesele de afaceri,

pe când autoritățile spun că banii publici trebuie să apară în acte publice. Nu e prima oară când Magical Elves vor să obțină bani de la statul Texas, existând o aplicație respinsă în acest sens la Comisia pentru film din Dallas. Compania de producție mai are în portofoliu și alte reality-show-uri de amploare, cum ar fi Project Runaway sau Treasure Hunters.

ADVERT I SING

FILM

De ce se trag Obloanele la Ad’Or

Andrei Borţun (Millenium), despre sistarea Ad’Or: “După câţiva ani de atât de multă creativitate s-a ajuns la preaplin”

rganizatorii festivalului de creativitate Ad’Or au decis să sisteze evenimentul în acest an, printr-o ediție aniversară, desfășurată în acolada 10 ani de creativitate românească. Decizia se leagă de controversele care au însoțit ultimele ediții ale Ad’Or, așa cum

motivează Andrei Borțun, președintele The Millenium People, unul din organizatori, pentru The Industry: “Festivalul nu mai era relevant pentru că la începutul anilor 2000 promisiunea industriei era aceea că da, creativitatea vinde, iar cele mai creative campanii urmau a fi premiate la Ad’Or. Și

Global Sabre pentru The Practice he Practice a câștigat primul Global Sabre românesc, cu o campanie care promova recrutarea de personal pentru TechTeam Global, devenit Stefanini TechTeam, ca urmare a unei fuziuni internaționale. Compania a intrat în finală ca urmare a câștigării Gold Sabre pentru cea mai bună campanie de Employee Communication. Abordarea agenției s-a centrat în jurul claim-ului Crazy About Computers, care a constituit și domeniul pe care au ajuns potențialii candidați la joburile TechTeam Global. Crazyaboutcomputers.ro cuprinde job descriptionuri pentru pozițiile oferite și formulare care permit celor interesați să solicite postul respectiv.

cu gândul la Ad’Or, agenții deja foarte creative au devenit și mai creative, agenții încă necreative și-au propus să demonstreze creativitatea, iar buticuri sau shoppuri de creație care prin însăși poziționarea inițială și construcția de business era normal să fi fost creative și chiar erau au ales să promoveze, natural probabil, ideea că nu la festivaluri se demonstrează creativitatea, ci zi de zi, conform contractului. Dar profitând alături de tot restul pieței de acest vuiet întru creativitate, poate necesar mai mult lor decât celor care o clamau, și după câțiva ani de atât de multă creativitate s-a ajuns la preaplin: participanții la Ad’Or arătaseră cât de creativi sunt sau pot deveni, așa că niște ape s-au reașezat.” Radu Florescu, președintele Uniunii Agențiilor de Publicitate din România, celălalt organizator, dă o explicație mai succintă, dar asemănătoare: “Din păcate, lucrurile au deviat, din cauza naturii competitive a pieței.” Festivitatea de premiere a 10 ani de creativitate – bye ADOR, ediția de la revedere a festivalului, este programată pe 18 octombrie. Juriul va selecta câștigătorii din 648 de lucrări propuse de 23 de agenții. Retrospectiva va fi prezentă și online, la www.zeceani.ro, sub forma unei arhive multimedia.

Tweetwalk @Burberry unt bune rețelele sociale la marketingul de branduri premium? Caracterul democratic și de mase al acestora sugerează că nu, dar Burberry a avut o părere contrarie. Pe care și-a exprimat-o pe Twitter, unde, relatează Advertising Age, a pus fotografii din colecția de primăvară-toamnă 2012 chiar înainte ca propunerile vestimentare să poată fi văzute pe podium de elita modei, cu alte cuvinte a făcut tweetwalk. Un purtător de cuvânt a explicat strategia: “E despre captarea atenției, nu despre vânzare.” Burberry are în general o inserție bună în digital. Paradele brandului sunt transmise live pe net din 2009 și, mai nou, chiar în 3 D.

Lung-metraj de animaţie românesc n perioada 7-16 octombrie are loc la București al șaselea Anim’est, deschis de lung-metrajul de animație Crulic – Drumul spre dincolo, al realizatoarei românce Anca Damian. Produs de o echipă de la apArte film, filmul spune povestea unui român care a murit făcând greva foamei, narată de vocea lui Vlad Ivanov, din perspectiva acestuia. Crulic, care va intra în circuitul normal al cinematografelor pe 21 octombrie, a primit note bune de la Variety sau BFI London pentru calitatea și originalitatea procedeelor de animație; prima publicație o consideră “în mod special atrăgătoare”, dată fiind combinația de tehnici 2 D tradiționale, cut-out, stop motion, colaje, desene peste fotografie, dar și 3 D. Bugetul întregii producții a fost de aproximativ 290 de mii de euro. Anim’est va fi reluat la Cluj între 28 și 30 octombrie, urmat de Chișinău (3-6 noiembrie). Festivalul mai are în program prezențe ca aceea al unui membru al importantului studio de animație Framestore, Alexander Damm, și lansarea unui DVD cuprinzând 14 scurt-metraje de autori români premiați, numit Romanian ReAnimation. Animaţia filmului a primit note bune în străinătate

Un an la NY Times, pe criză ealizatorii celebrului An Inconvenient Truth, documentarul lui Al Gore despre încălzirea globală, au făcut vâlvă din nou în decursul acestei veri, cu lansarea unui documentar despre New York Times, ziarul cu cea mai bună reputație din întreaga lume. Page One: Inside the New York Times. Documentarul urmărește, prin tehnica fly on the wall (muscă pe perete – martor nevăzut), suișurile și coborâșurile prin care trece newsroom-ul marelui cotidian. În centrul atenției se află existența profesională de zi cu zi a unor jurnaliști ca Brian Stelter, Tim Arango și David Carr. Filmul vine în vremuri amenințătoare, dar și palpitante pentru presa scrisă. Ultimul dintre jurnaliștii menționați le rezumă sugestiv: „În ultimul timp, când termin un interviu, subiecții mei au de multe ori și ei de pus o întrebare: «Ce o să se întâmple cu New York Times?»” Ziarul le-a permis acces de gradul zero lui Andrew Rossi

David Carr şi Bruce Headlam de la NY Times, în Page One.

and Kate Novack, realizatorii filmului, astfel încât aceștia au putut asista la și relata pentru public și momente mai spinoase din evoluția ziarului.

DI GI TAL

DIGITA L

Kindle Fire, primul anti-iPad serios imp de un an și jumătate, experții în tehnologie au stat cu ochii pe Motorola, Samsung și alte companii specializate în hardware, pentru a vedea care din ele creează tableta care poate concura cu succes iPad-ul Apple. Dar review-urile obținute de dispozitivele pe care rulează Android au fost, de regulă, condescendente. Până pe 28 septembrie, când mutarea-surpriză a venit de la o companie de servicii: Amazon. În loc să lanseze o nouă versiune a device-ului său de citit cărți, Kindle, gigantul comerțului online, a aruncat pe piață și o tabletă, Kindle Fire. Prețul de 199 de dolari, de două ori și jumătate mai mic decât al iPad-ului, creează o situație interesantă. De fapt, e vorba mai puțin de competiție directă cât de un segment nou de piață. În 2011, văzute dinspre utilizator, toate tabletele seamănă destul de bine unele cu altele. Dar, în realitate, e ca și cum ai arunca o cameră foto compact pe o piață pe care există numai (semi)profesionistele și mult mai scumpele DSLR-uri. Totuși, în cazul Kindle Fire versus iPad, diferența de performanță nu e chiar atât de mare: 7 inchi față de 9 inchi pentru ecran, 8 GB față de minimum 16, funcționalități asemănătoare (internet, filme, muzică, lectură de cărți), dar Fire nu are 3 G, Bluetooth și nici cameră. Și atunci, cum a ajuns Amazon la numai 199 de dolari? Un studiu al firmei de research IHS iSuppli arată că Amazon cheltuiește aproximativ 210 dolari cu fiecare Kindle Fire fabricat și vândut cu 199 de dolari. De ce ar face asta Amazon? Pentru că, după firma citată, Fire servește ca vehicul promoțional pentru ofertele de retail din care compania-mamă își realizează grosul profitului. Și nu e vorba de cărți electronice, ci de nenumărate produse palpabile, de la scutece la televizoare color. Amazon nu a dezvăluit detalii privind o asemenea strategie. Jeff Bezos, carismaticul fondator al companiei, s-a mărginit să spună la lansare: “Amazon obișnuiește să opereze cu margini de profit foarte mici.” Și, în orice caz, și-a creat tableta în continuarea business-ului de retail de la care a pornit, față de Apple, care o pune în legătură cu computerul pe care l-a vândut în primii aproape 15 ani de existență. Un rând din specificațiile tehnice ale Kindle Fire e relevant: “Sistem de operare? Nici unul, fiindcă este wireless și nu necesită prezența unui computer” Cu alte cuvinte, Fire depinde de magazinul electronic și de Amazon Cloud, cu care ar 12

iPhone 4 S? Un pretext pentru lansarea Siri ansat în preziua morții fondatorului Apple, iPhone 4 S a dezamăgit pe cei care văd în el un upgrade de iPhone 4 în loc de așteptatul iPhone 5. Însă telefonul s-ar putea să fie revoluționar prin prima implementare pe scară largă a Siri, un asistent computerizat inteligent. Cei 8 megapixeli ai camerei sau filmările HD (1080) sunt caracteristici pe care le posedă telefoane care au încetat de a fi ultimul răcnet, precum HTC Desire HD. iPhone-ul pare a alerga după competitori la capitolul caracteristici tehnice, ipostază care nu prea caracterizează Apple. La capitolul procesor, 4 S-ul pare un vehicul de test pentru noul A 5, care face, împreună cu memoria de până la 64 GB, dispozitivul mai puternic decât iPad 2, de parcă ar avea nevoie cineva de un telefon care să bată o tabletă. Și atunci? s-au întrebat fanii Apple. Ideea comenzilor vocale și a acțiunilor executate în consecință e una foarte simplă, copilăroasă aproape, la fel ca altele, care stau la baza unor dispozitive revoluționare inventate de Jobs. Un gen de idee care mai întâi nelămurește, apoi cucerește, la fel ca iPodul, iTunes, dar și telecomanda universală pe care tot Jobs nu a putut să o implementeze. Iar dovada că visul asistentului computerizat inteligent bântuia Apple de mult o aduce Macrumors.com, care în 2010, pe când compania cumpăra Siri, posta un film din 1987. Acolo, Apple propunea conceptul unui knowledge navigator, navigator de

iPhone 4 S conţine o bombă cu ceas, în asistentul personal inteligent Siri

cunoștințe, foarte similară cu prezentările din clipurile din 2011 ale iPhone 4 S. Cercul se închide cu Scott Forstall, senior vice-president pentru software pe iOS, care spune în spoturile contemporane: “O mulțime de produse îți recunosc cuvintele. Dar capacitatea de a înțelege ce vrei să spui și

să acționeze în consecință – aici e diferența.” Dacă Apple, fără Steve Jobs, va avea aceeași capacitate de a-și urmări obiectivele, iPhone 4 S ar putea fi primul dispozitiv dintr-o serie revoluționară. Rămâne de văzut dacă va fi așa.

FOTO: AMAZON

Kindle Fire promite accesul la 18 milioane de filme, show-uri TV, melodii, reviste şi cărţi

putea fi pus foarte ușor în corespondență, în timp ce iPad comunică în primul rând cu calculatorul, fie el Apple sau nu. Echivalentul Apple pentru Amazon Cloud, iCloud, încă nu fusese lansat la închiderea ediției The Industry. O indicație revelatoare despre direcția în care se îndreaptă lucrurile la Amazon. Compania nu a avut de ce să renunțe la hit-ul deja consacrat, alternativul e-reader de cărți Kindle. L-a relansat cu același ecran e-Ink, alb-negru și asemănător cu hârtia, dar în versiune touch. Prețul este tot foarte mic, 99 de dolari, dar în varianta cu oferte spe-

ciale: screen savere sau benzi promoționale care sunt afișate în josul paginii de lectură. Dacă Apple a pornit de la hardware pentru a ajunge la iTunes Music Store, iCloud și în general software, Amazon a pornit exact de la comerț electronic pentru a veni către hardware. Punctul de convergență al celor doi giganți inovatori e tableta. Dar la strategii și caracteristici atât de diferite, e foarte probabil ca pe piață să fie loc pentru ambele companii.

Julia Child se face ebook La 50 de ani de la publicare, legendara carte de bucate Mastering the Art of French Cooking, a Juliei Child, mama show-urilor de gătit TV, este transformată în e-book de către editorii ei, Alfred A. Knopf. 752 de pagini electronice, multe dintre ele păstrând fonturile atent alese

la prima publicare și desenele amănunțite care explică oricărui nepriceput cum se tranșează corect o rață, vor fi o încântare pentru bucătarii amatori, admiratorii Juliei Child și pentru utilizatorii de ipad care vor avea o experiență interactivă, dată de ilustrațiile și linkurile active din text, promit cei care au făcut varianta electronică a cărții. Jennifer Olsen, managerul diviziei de digital de la Knopf Doubleday Publishing Group, a declarat pentru New York Times: “Cărțile de bucate au layout-uri incredibil de complexe. E foarte greu să le produci digital”. E-book-ul costă 19.99 dolari, un preț cu doar câțiva dolari mai mic decât varianta tipărită și triplu față de cele mai multe cărți de bucate de pe piață. Tipărită pe hârtie, s-a vândut în 2,5 milioane de exemplare. Electronic este pusă în vânzare din luna octombrie.

S TEVE

JOB S

STE VE

FUNERALII GLOBALE PENTRU STEVE JOBS

LA MOARTEA UNUI ZEU. AL TEHNOLOGIEI

u toate scăderile ei, media (clasică și digitală) e un bun barometru atunci când vine vorba de notorietatea persoanei. În momentul scrierii acestor rânduri, e prea devreme pentru comparații cantitative, dar, probabil, fondatorul Apple a fost mai plâns de mass media decât Michael Jackson, a cărui dispariție a fost mult mai surprinzătoare și a avut ingrediente senzaționale. În cazuri ca Jobs, acoperirea media deosebită e mai degrabă dată de influența pe care persoana respectivă a avuto asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. Și dacă șefii de stat beneficiază de funeralii naționale, președintele Apple a avut parte, grație modului insidios în care și-a marchetat brandurile, de funeralii globale. E Jobs un politician?

Politica şi reţelele subtile

de IULIAN COMĂNESCU Steve Jobs avea probleme serioase cu sănătatea de prin 2003-2004, iar din 24 august 2011, când fostul CEO al Apple, şi-a dat demisia din funcţie, era clar că are zilele numărate. Publicaţii celebre ca Newsweek i-au făcut necrologul înaintea morţii, cu delicateţe, dar fără speranţe de mai bine. Ce a adus nou cu adevărat moartea propriu-zisă, pe data de 6 octombrie? Răspunsul nu e tocmai greu: acoperirea media uriaşă, ca şi gesturile de pietate. Iar ultimele duc la ideea că Jobs a funcţionat ca substitut religios într-o măsură chiar mai mare decât superstarurile muzicale. 14

Publicații clasa Forbes au vorbit despre impactul pe care tehnologiile Apple l-au avut asupra democrației, cu referiri la lucruri ca Primăvara arabă, care pasămite nu putea fi organizată dacă nu existau iPhone-uri prin care manifestanții să se solidarizeze și cu care să trimită pozele de la mitinguri pe internet. Presa anglo-saxonă neglijează faptul că produsele Apple sunt scumpe și au fost în general marchetate în SUA și Europa Occidentală. În țările cu probleme democratice e în general plin de clone, improvizații, fake-uri. Sau altfel zis, în tot valul de discuții legate de moartea lui Jobs și lansarea iPhone 4 S, a trecut de pildă neobservată știrea că iTunes Music Store e disponibil din România de-abia din 3 octombrie, de la data lansării ultimului telefon. Cu alte cuvinte, câți dintre moldovenii care au participat la Revoluţia pe Twitter din 7 aprilie 2009, de la Chișinău, aveau

iPhone și câți, alte gizmo-uri? Apple a transformat politic lumea în care trăim, e drept, ca și alte companii asemănătoare, măcar ca trend setter tehnologic. Dar, cum spuneam cu un alt prilej, la fel cum comunismul însemna puterea sovietelor plus electricitate, democrația înseamnă puterea votului plus internet. Dispozitivul cu care ajungi la acesta e mai puțin important. Și dacă, Doamne ferește!, Tim Berners-Lee, inventatorul World Wide Web, ar muri zilele astea, am avea același gen de tristețe planetară? Puțin probabil. Dacă există ceva de genul conspirații tehnologice, deplasare a deciziei politice din realitatea offline în mediul virtual, nu Jobs e conducătorul secret al lumii. Fie și pentru faptul că este și a fost notoriu. Natura lui e alta.

J O B S

FOTO: EPA/INTACT IMAGES

Tehnologi şi făurari “Vizionar”, calificativul-clișeu care i s-a aplicat lui Jobs obsesiv în necroloage, “are un sens religios sau supranatural”, observa Eric Randall în The Atlantic. Într-adevăr, adunările de la magazinele Apple au creat impresia unor congregații contemporane, prin ofrandele aduse Zeului Tehnologic Steve, în temple ale consumului. “Acoliții Apple au stat aliniați ca pelerinii la Lourdes”, spunea și LA Times. Iar merele mușcate după modelul logo-ului Apple și toate celelalte ne readuc în minte o frapantă copertă The Economist de la începutul lui 2010, referitoare la lansarea iPad-ului. Jobs era înfățișat acolo cu o aură de sfânt și titlul: “The Book of Jobs”. Un joc de cuvinte legat de Cartea lui Iov (Job în engleză) și dispozitivul de citit cărți electronice inventat de Jobs. E destul de clar în ce măsură și cum se aseamănă mallurile, Apple Store-urile și toate celelalte cu niște temple. Dar, dacă Steve Jobs e un (substitut de) zeu, cu cine seamănă? Marile cărți religioase ale lumii conțin puține referiri la tehnologie, care, de altfel, nici nu exista în sensul cunoscut de noi astăzi. În mitologia greco-romană, echivalentul tehnologului-șef e făurar, răspunde la numele de Hefaistos-Vulcan și e șef peste niște ciclopi. Lucruri foarte fizice, pentru care diformul și încornoratul zeu grec e, pe undeva, exact opusul lui Steve Jobs, dacă nu insistăm să creăm o legătură prin faptul că amândoi au fost renegați de părinți. Dar Biblia? A vorbi despre referiri la tehnologie e o inadvertență asemănătoare. Și acolo e vorba tot de meșteșuguri, agricultură și mașinării arhaice, foarte concrete, cum ar fi Chivotul, Turnul Babel sau Arca lui Noe. Au ele de-a face cu tehnologia propriu-zisă?

Ezoterism Cam tot atât cât a fost Platon fascist. Acuzația e contemporană cu noi și vine de la felul cum a încercat să trieze poeții din a sa Republică ideală. Dar, dincolo de anacronism, Platon e într-un fel un precursor al lui Jobs. Există o afirmație a acestuia care se citează foarte des, în legătură cu indiferența față de focus group-uri: “Foarte des, oamenii nu știu ce vor, până nu le arăți.” E aproape vorba despre aceleași prototipuri care există într-o lume ideală și care așteaptă pe cineva care să se împiedice de ele.

Steve Jobs în chip de sfânt pe o copertă The Economist din ianuarie 2010: “Cartea lui Jobs. Speranţă, hype şi iPad-ul Apple”

Tot Jobs spunea, prin 2001: “Aș da toată tehnologia pe o după-amiază cu Socrate”. Ceea ce spune ceva despre climatul mental al inventatorului. Dar tradiția occidentală nu e singura de la care se revendică fostul consumator de LSD, călător inițiatic în India prin 1974, de unde s-a întors cu convingeri budiste și vestimentație asemănătoare. Și ce-are budismul, cu al său dispreț față de acțiune, cu tehnologia, care înseamnă, conform celui de-al doilea principiu al lui Newton, nu doar acțiune, ci și reacțiune? Numitorul comun ar putea fi o specie de pluralitate (dispozitivele tehnologice versus ipostazele lui Buda), ca și caracterul complicat-ritual al religiei și tehnologiei. Prin simplificările de design pe care le urmărea până la exasperarea subalternilor, Jobs căuta să scape, e drept, de complicațiile vizibile, fenomenologice. Însă făcea asta cu prețul unei provocări mentale, al ezoterismului dispozitivelor sale. Care, atunci când sunt revoluționare, cer de la tine o specie de efort mental și iluminare. Fiindcă atunci când învârți roata primului iPod, apeși cu degetul mare un touch screen sau răstorni un iPad la 90 de grade, pentru ca să te minunezi cum imaginea revine singură la orizontală, faci ceva foarte apropiat de vrăjitorie. Dacă ar fi plecat în Evul Mediu ca să-și vândă produsele și acolo, Steve Jobs ar fi fost, foarte probabil, ars pe rug. În zilele noastre, i s-a construit un piedestal mult mai comod.

T REN D URI D O SA R

Jurnalism în era iPad. Tabletoidizarea 18

DOSAR

Tabletoidizarea. Stéphane Carpentier, Creative Director Ringier Studios: “Ecranele tactile sunt magie” 26

D O SA R

Tabletoidizarea. 10 atribute ale conţinutului 22

FOR M ATE

Premiile Emmy. Mockumentary şi Hollywood, la TV 32

D O SA R

Tabletoidizarea. Mike Schmidt, art director The Daily: “Facem o revistă cotidiană interactivă” 24

DO SA R

DO S AR

JU R NALISM ÎN ER A IPAD

TABLETOIDIZAREA Folosit doar endemic în ţări ca România, iPad-ul schimbă, deja, substanţial felul cum producem şi ne aşteptăm să receptăm conţinuturile jurnalistice. Motorola sau Samsung scot pe piaţă produse concurente, dotate cu celălalt mare sistem de operare mobil, Android, şi chiar la închiderea ediţiei The Industry, Amazon a făcut vâlvă lansând Kindle Fire, o tabletă de 200 de dolari, faţă de 500, preţul celui mai ieftin iPad. Despre Fire s-a spus că e primul concurent cu adevărat puternic al deschizătorului de drumuri. Împreună, toate aceste maşinării creează categoria numită tabletă. Lipsa tastaturii face acest dispozitiv mai propriu pentru citit şi în general consum decât pentru scris/producţie. Prin urmare, ce şi cum consumăm pe tabletă? Are iPad-ul influenţă asupra modului cum organizăm lucrurile în “pagină”, oricear mai însemna ea, pagina? McLuhan ar spune că da, iar noi nu putem fi decât de acord. Şi explica de ce. de IULIAN COMĂNESCU

le-am desemna, în limbaj de specialitate farmaceutic, prin “comprimate”. Rapid, termenul a început să capete conotații de conținut, și anume, nu din cele mai fericite. Sub impactul crizei media, dar și al schimbărilor de design care au început prin anii ’90, presa serioasă a trecut și ea, în ultimul deceniu, prin micșorări de format și scădere de relevanță, s-a tabloidizat. Acum, că se mută pe iPad, nu e nimic mai firesc decât să presupunem că noua schimbare de format va modifica și conținutul. Un tabloid e cu aproximație un cotidian tradițional (broadsheet) împăturit în două. Dar, dacă-l mai împăturim odată, el capătă atribute tactile, luciu, imagini mișcătoare, glas. Aceasta e, desigur, tabletoidizarea, de la tabletă, și nu de la tabloid. Dar e ea o variantă extremă a tabloidizării, fără et? Mai curând nu. Chiar și fără dispozitivul lui Jobs, lumea s-ar fi schimbat într-un sens care nu e acela al tabloidului galben, rău, indiscret, antiintelectualist. Tabloidizarea este, tradițional, o pierdere de relevanță și seriozitate dată de un anumit public, care încetează de a mai fi preocupat de propriul viitor și sensul propriei existență și caută o specie de entertainment nepretențios: sânge și sex, misticism și pseudo-războaie

Sub o formă sau alta, prin browserul de poze, iTunes-ul care furnizează muzică sau aplicația de YouTube, iPad-ul e proiectat anume pentru consumul de media: text scris, fotografii, filme, sunet. Genealogic, e un tablet PC, un computer personal tabletă. Însă, funcțional, e mai aproape de un alt dispozitiv. E un fel de televizor personal. Și dacă bătrânul ex-tub catodic poate fi dresat doar de la distanță, cu ajutorul telecomenzii, iPad-ul își e sieși telecomandă. Voluptate secretă, primitivă, pe care am putea încerca, fără succes, s-o egalăm în altă parte doar băgând degetele printre firele din cutia televizorului ca să căutăm actrițele și smulgând, cu riscul iminent electrocutării. Dar, la cum arată

DISPOZITIV PENTRU CONSUM

precum cele legate de fotbal, politică împachetată în populism. Tabletoidizarea, în schimb, e un alt tip de reacție la presa tradițională, serioasă. E vorba oarecum de amuzament, dar de unul civilizat. De conținuturi feminine, dar nu stupide. De imagine, dar de cea care răscolește. De erotism, dar rafinat. De imagini video, dar nu de jurnale TV cu crime și violuri. Ba chiar, într-o oarecare măsură, de preocupări spirituale, dacă ne gândim la trenduri care au de-a face cu lungirea vieții și sănătatea, de felul dietelor, al preocupărilor ecologice etc. Cu alte cuvinte, consumatorul de media ghiftuit și acultural dinaintea crizei e înlocuit de o versiune mai rafinată a lui, căutătoare de umori pozitive și de îndrumări de viață apolitice. O specie de călător evazionist în ciberspațiu, spre deosebire de predecesorul lui, care ducea după el mașinăria de conținut (sub formă de cearșaf de hârtie) în metrou și alte spații triviale, cotidiene. Acum, că pare a se termina, criza a ucis mai degrabă idealurile de acumulare și prosperitate decât prosperitatea și acumularea înseși. Mentalitatea de după e o seninătate provizorie, un nou carpe rosam, care predispune la aspirații hedoniste numai bune de satisfăcut cu o tabletă.

televizoarele azi și la ce fum s-ar isca de-aici, ăsta e doar un vis vinovat din copilărie. Mai e cazul să ne mirăm de faptul că prin App Store există diferite programe care fac din iPad telecomandă? De fapt, îi potențează rolul secret, cel premergător aceluia de fereastră deschisă spre virtual, la fel cum pipăitul precede văzul la nou-născuți. iPad-ul e probabil mai departe de laptop decât e acesta de PC, de calculatorul de birou. Că tableta a reprezentat un altoi evolutiv, o fractură darwinistă, o mezalianță se vede și din faptul că dispozitivul lui Jobs a ucis netbook-urile, adică laptopurile de dimensiuni și cu putere de calcul mai reduse. Epitaful îi aparține chiar lui Steve Jobs, care, la lansarea tabletei sale, a comentat: “[Netbook-urile] nu sunt mai bune decât laptopurile la ceva anume. Sunt doar mai ieftine.” Într-un astfel de context, tableta nu poate însemna decât o revoluție

Una dintre cele mai sugestive descrieri ale acestui nou trend a dat-o chiar Rupert Murdoch, în februarie 2011, la lansarea The Daily, publicația creată de News Corp special pentru tabletă, de la zero: “iPad-ul ne obligă să ne reimaginăm complet meseria pe care o facem. (…) Există un segment din ce în ce mai important al populației, aici (în SUA – n.r.) și peste tot în lume, care este educat și sofisticat, dar nu citește ziarele tipărite naționale și nici nu urmărește știrile TV. Însă acest segment consumă media. Și se așteaptă la conținut croit pentru interesele lui specifice.” Este iPad-ul singura platformă media pe care o folosește acest segment al viitorului? Desigur că nu: e doar cea predilectă. Tabletoidizarea e o tendință generală legată de conținut, așa cum se va vedea în cele ce urmează. La fel cum ultimul OS X, Lion, rulează pe Mac-uri dar e puternic influențat de iOS-ul tabletei, iar celălalt mare sistem pentru dispozitive mobile, Androidul, poate fi instalat pe laptopuri, noile atribute de conținut ar fi existat și fără platforma în discuție. Însă ele sunt cel mai la locul lor tocmai pe tabletă.

TABLETOIDIZARE ȘI TABLETĂ

Nu trebuie să lucrezi în comunicare pentru ca să știi ce înseamnă un tabloid. E, în sens literal, o publicație de dimensiuni reduse. Se știe mai puțin că numele vine de la pastilele inventate în 1884 de Burroughs Wellcome & Co (azi Glaxo Smith Kline), cele pe care

TABLETOIDIZARE ȘI TABLOID

a conținutului, în sensul propriu al cuvântului. Cea mai citată afirmație a celui mai citat filozof al comunicării, Marshall McLuhan, i se aplică perfect: “Mediul e mesajul.” Iar cea mai evidentă modificare a mesajului în funcție de platformă se leagă, în primul rând, de micșorarea dimensiunilor. Care, în trecut, s-a mai petrecut odată. Dar pe hârtie.

tilizatorii de calculatoare se bat din ce în ce mai puțin pe procesoare puternice. Vremurile când gamerii voiau cea mai grozavă placă grafică de pe piață sau art directorii aveau neapărată nevoie de încă 128 de MegaByți de RAM sunt apuse. Astăzi, și ciclii de procesor, și RAM-ul se cumpără cu găleata, la prețuri modice, și în plus, nouă, celor care nu lansăm sateliți, nu montăm video și nici nu ne jucăm jocuri cutting edge, pur și simplu nu ne (mai) trebuie. Un kilogram mai puțin la și-așa destul de ușorul laptop e un stimulent mult mai bun pentru cumpărare. Și cea mai frecventă durere, pentru utilizatorul mediu, e durata de viață mereu prea redusă a bateriei. În rest, e-mail-uri să scrie, internet să aibă și la filme să ne putem uita pe el! Mai avem nevoie de tastatură? În aprilie 2010, Steve Jobs a decis că nu. Până la sfârșitul anului, Apple vânduse aproape 15 milioane din dispozitivul al cărui nume era acum un an și jumătate ironizat, iar ulterior a devenit celebru: iPad. Un dispozitiv proiectat cu un număr destul de redus de funcționalități. Pe care le îndeplinește însă perfect.

DO S AR DO SA R

DO S AR

DO SA R

O tuşă de umor (vizual) nu strică nici măcar într-o bijuterie a jurnalismului clasic ca The Economist

TA BLE TOID IZAREA

10 ATRIBUTE

Adevărul are o rubrică interactivă de Cuvinte încrucişate

Aplicaţia de iPad a ABC News propune o organizare inovativă cu al său glob, pe care în imagine se văd subiecte mondene

ALE CONȚINUTULUI

Aşa arăta Tulcea pe la 1912. Din aplicaţia Life pentru iPad

The Industry a pus cap la cap o listă de 10 atribute referitoare la formă și conţinut, care se văd în primul rând, dar nu numai, pe ecranul tabletei. Lista e, fără îndoială, una deschisă și în continuă transformare, depinzând de repeziciunea cu care apar și sunt depășite inovaţiile tehnologice. Cele 10 atribute de mai jos trebuie luate mai curând ca tendinţe generale decât ca reguli imuabile. de IULIAN COMĂNESCU

Prima copertă a lui Newsweek relansat sub conducerea Tinei Brown are o tematică apăsat feminină

3. ORALIZAREA TEXTULUI. UMORUL

5. BÂRFA PRIETENOASĂ ŞI SHOW-BIZ-UL

7. NOUA DIMENSIUNE VIZUALĂ: DE LA DOGMA ’95 LA LIFE

9. INTERACTIVITATE ŞI UGC. JOCURI ÎN ZIARE

Pe iPad, totul tinde să aibă un ton lejer, uneori amuzant. E însă mai puţin vorba de umor propriuzis, cât de opusul seriozităţii caracteristice vechii prese scrise. Retorica mai relaxată ţine de impactul blogosferei asupra producţiei profesioniste. Bloggerii scriu cum vorbesc, iar asta face diferenţa, mai ales în culturi perecum cea românească, unde exprimarea cultă a fost osificată în cei 50 de ani de comunism. Acest gen de oralitate scrisă poate însemna şi agramatism, argou, aproximaţie. Dar şi vivacitate, descrieri vizuale. Ca să ţină pasul cu ce se întâmplă pe internet, jurnalistul de după anul 2000 a încercat să renunţe la morgă. Care nu se potriveşte cu noile subiecte.

Fără celebrităţi nu se poate, mai ales în 2011. Însă, aşa cum remarca cineva, cu cât un titlu e poziţionat mai sus, cu atât el va fi mai prietenos cu subiectele lui umane. În secţiunile de gossip (bârfe) ale publicaţiilor de iPad se găsesc în general lucruri mai puţin răutăcioase şi agresive decât în clasicele tabloide de hârtie. Abordarea este generalizată, de la acelaşi Huffington Post, la ceea ce livrează un brand american generalist şi mai vechi, ABC News Pe tabletă se mai consumă cultură uşoară (filme, muzică, teatru, cărţi din clasa best seller). Faţă de clasicele bârfe, iPad-ul caută un public care are bani şi creier pentru investiţii culturale şi iese frecvent în oraş..

Filmele scurte, cu gaguri, sunt preexistente tabletei şi ţin de estetica YouTube, amatorismul în mod curios apropiat de un curent cult ca Dogma ‘95. Iar pozele sunt afişate cam cum le vedem azi încă de la NCSA Mosaic 2 (ianuarie 1994). Pe lângă telecomandă şi televizor, tableta este însă şi o ideală ramă foto şi, prin urmare, nu e de mirare că The Guardian devine pe iPad o galerie (Eyewitness), Reuters oferă Reuters Galleries, iar bătrâna Life propune şi ea o aplicaţie cu imagini mai mult sau mai puţin istorice pe iPad. Înapoi la filme, în ciuda handicapului dat de lipsa tehnologiei Flash, iPadul e din varii motive unul din cele mai bune ecrane posibile.

Cea dintâi noţiune e mantra unificatoare a tuturor conceptelor mediocre de emisiune, ziar, site din ultimii 15 ani. “Conţinutul generat de utilizatori” e şi el un deziderat generos, dar vag. În practică, unde a funcţionat? Din nou, Huffington Post marchează un punct prin bloguri, pe care le livrează pe iPad la fel cum au făcut HotNews.ro sau un GSP.ro pe World Wide Web. Calităţile evidente şi luxuriante ale tabletei, referitoare la interacţiunea cu ajutorul buricelor de la câteva degete, duc pe iPad, în cuprinsul aplicaţiilor de news, la jocurile din clasa Sudoku sau Cuvinte încrucişate, care pot fi rezolvate tactil în mod iscusit (şi total necunoscut autorului acestor rânduri).

Pariul Forbes pe iPad, the Forbes Lists, se leagă de topurile miliardarilor

Conţinutul liniar al unui blog capătă aspect de revistă casetată în Flipboard, un cititor de RSS evoluat

Infograficele s-au golit de cifre şi au devenit subiect de amuzament, ca în aplicaţia Infographics

Chiar şi o instituţie consacrată precum National Public Radio, radioul public american, are butoane de share în aplicaţia de iPad

Gândul ne livrează asteroizi si munţii de pe ei.

1. TABLOIDIZAREA QUALITY: DEPOLITIZAREA/FEMINIZAREA

2. EXPRESIVITATEA GRAFICĂ, LAYOUTUL DE REVISTĂ TIPĂRITĂ

4. ONLINE, TEHNOLOGIE, GADGET, ŞTIINŢĂ TABLOIDĂ

6. LISTE, TOPURI, CLASAMENTE, SLIDESHOW-URI

8. DATA JOURNALISM, INFOGRAFICE, VIZUALIZĂRI

10. SHARE: CONTENT CURATION

Comparativ cu sumarul marilor publicaţii, tabletoidizarea înseamnă reducerea conţinutului politic. Termenul poate fi aproximat oximoronic prin tabloidizare quality. Sau, incorect politic, prin conţinut feminin. Exemplu: o revistă tipărită celebră, Newsweek. După pierduse 20 de milioane de dolari în 2010, publicaţia a fost cumpărată de The Daily Beast și relansată pe 14 mai 2011 de Tina Brown, o jurnalistă al cărui CV include Vanity Fair și The New Yorker. Primul număr apărea cu Hillary Clinton pe copertă, iar Wall Street Journal spunea că revista și-a propus o sporire a conţinutului foto și grafic, dar și lărgirea spectrului tematic cu informaţii de la fitness, la arte.

Consultantul israelian Grig Davidovitz spunea în numărul trecut al The Industry că internetul are încă de învăţat de la presa scrisă. E vorba de existenţa mai multor template-uri grafice. Stéphane Carpentier, art directorul care conduce ofensiva digitală a Ringier, vorbeşte chiar în cuprinsul acestui dosar despre “internet şi site-urile sale de ştiri urâte, cu care pierdusem secole de cultură tipografică”. Exemplul de notorietate cu privire la o adecvare de acest tip a graficii la conţinut e chiar celebrul HuffingtonPost.com. Sunt de menţionat şi agregatoarele din clasa Flipboard, care creează spectacol din cele mai simple RSS-uri, adică fluxuri de text extrase din site-uri.

The Daily are o categorie numită Apps&Tech şi nu e deloc singurul. Dacă acum 15 ani astfel de teme se găseau în publicaţiile de specialitate, azi ele sunt cvasi-generalizate. E normal ca în realitatea virtuală să fie vorba despre tot felul de obiecte şi ele virtuale, de la site-uri la aplicaţii. Dar şi de porţile/ ferestrele de trecere, gadgeturile: calculator, tabletă, mobil. Tehnologia nu vine însă de una singură, ci împreună cu ştiinţa distractivă sau tabloidă. Gândul povesteşte, de exemplu, despre desenele din Orientul Mijlociu care i-au înnebunit pe arheologi sau gheaţa care nu se topeşte. Mostre de ceea ce Bachelard ar numi gândire pre-ştiinţifică, magică.

HTML-ul este construit de oamenii de ştiinţă, deci se pretează foarte bine la lucruri de felul listelor, cele despre care Umberto Eco susţinea că sunt o tentativă de a face infinitul comprehensibil. Pe internet, lucrurile devin distincte dacă le pui câte un bumb sau o cifră în faţă. Jakob Nielsen formula la sfârşitul anilor ’90, pe Useit.com, principiile de lizibilitate aplicate azi de toată lumea: cuvinte-cheie, (inter)titluri explicative, liste. Huffington Post sau ABC News, ediţia de iPad, duc lista un pas înainte cu slideshow-urile numerotate. Cea mai populară aplicaţie pentru aceeaşi platformă a celebrei Forbes e, previzibil şi totuşi curajos, the Forbes Lists.

Foarte trendy de când cu Wikileaks, aşa-numitul data (sau database) journalism, jurnalism de date, există de când lumea. The Guardian remarcă graficele lui Florence Nightingale referitoare la soldaţii britanici de pe la 1858. Florence Nightingale n-avea însă iPad, ci o amărâtă de lampă cu care căuta soldaţii noaptea pe câmpul de bătaie. Dacă ar fi avut tabletă, ar fi constatat cât de împănate de vizualizări sunt aplicaţiile din clasa “news”. Interesant e că infograficele se desprind în ultima vreme de cifre, ba chiar şi de seriozitate. Infographics ne serveşte, de exemplu, o comparaţie amuzantă între Madonna şi Lady Gaga, fără numere. Dar şi fără Florence Nightingale.

Butoanele de “share on Facebook” şi “tweet this” sunt foarte frecvente pe bloguri şi pe (micro)siteurile cu componentă Web 2.0. Pe iPad sunt aproape universale. Facebook înseamnă primatul mouse-ului în faţa tastaturii, fiindcă scrisul propriu-zis e mai puţin decât omniprezentele “like” sau “share”. Pe iPad, cel mai la îndemână gest social e tapul care trimite conţinutul ales mai departe, fie pe un canal 1:1 (mail), fie pe un canal 1:mulţi (pe reţele sociale). Cum tastatura de iPad e atrofiată, prezentă doar în sens virtual, producţia de conţinut devine content curation, îngrijirea aceluiaşi, realizabilă prin tap-uri. O aplicaţie de clasificat lucruri ar putea deveni în viitor dominantă.

DO S AR

DO SA R

siv o grămadă de audio - oameni care erau amuzanți, care spuneau tot soiul de lucruri, și cred că asta a arătat că foloseau confortabil aceste instrumente, ceea ce înseamnă că treaba asta funcționează și că instrumentele sunt îndeajuns de intuitive încât oamenii să folosească cu ușurință opțiunea de comentarii audio. E ceva foarte cool în legătură cu comentariile audio – sunt mai puțin cenzurate, adică nu sunt ceva dactilografiat la perfecție, încât autorul să apară într-o lumină bună. Sunt conversație, e ceva mai brut.

TABLETOIDIZAREA. PUBLICAȚIA LUI RUPERT MURDOCH

MIKE SCHMIDT, ART DIRECTOR THE DAILY:

FACEM O REVISTĂ COTIDIANĂ INTERACTIVĂ Cât de important e designul la The Daily, primul ziar exclusiv pe iPad din lume, lansat în februarie 2011 de Rupert Murdoch şi Steve Jobs? Atât de important, încât două treimi din corpul redacţional, adică vreo 40 de inși, sunt designeri. După opt ani de proiecte web interactive, Mike Schmidt a devenit art directorul publicaţiei, într-o lume despre care spune că seamănă mai mult cu printul.

Oamenii își ascultă comentariile unii altora? Presupun că și le ascultă, pentru

Care crezi că au fost cele mai mari provocări legate de munca în acest nou mediu, comparativ cu celelalte lucruri pe care le faci, video și website-uri?Acestea sunt deja medii tradiționale în comparație cu iPad-ul. Noi suntem un start-up care are în spate o corporație umbrelă mult mai mare și de succes, iar de aceea probabil că suntem mai puțin un start-up după ureche, așa cum sunt foarte multe - deci suntem un start-up cu finanțare, de fapt, dar asta nu schimbă faptul că fiecare încearcă să ia deciziile potrivite zilnic, să-și dea seama cum funcționează toată chestia asta. Vreme de luni și luni de zile am lucrat câte 16 ore, câte 18 ore pe zi încercând să rezolvăm mici și ciudate probleme. Îți găsești timp să te uiți și la alte app-uri și publicații de iPad? Îmi fac timp. Cred că face parte din sarcinile mele să fiu la curent.

de ALEX BRĂDUȚ ULMANU Care este rolul tău la The Daily, exact? Ca art director, răspund în fața executive creative directorului și lucrez cu editorii de secție. (N.r. - De la data interviului, Mike a fost promovat Associate Creative Director.) Actualmente supervizez secțiile Artă și Life, și Monden. Cei de acolo îmi spun ce intră în pagini -- au o listă de subiecte pe care vor să le facă în fiecare zi. Pe unele le știm în avans, pe altele nu. Având această listă de subiecte, merg personal la secția Foto și văd ce fotografii pot fi folosite cu fiecare dintre articole, apoi le trimit la designerul care trebuie să facă pagina, coordonez construcția paginii, iar dacă e nevoie de un design special atunci îl fac eu, sau deleg către cineva care poate să facă munca respectivă. Apoi pot să merg acasă. Ce faci tu e mai aproape de web design sau de print? Sau e atât de diferit, încât e greu de spus? Mie partea de web design mi se pare firească, având în vedere că fac site-uri în Flash și HTML de vreo opt ani și sunt foarte obișnuit cu proiectele interactive. Așa că am senzația de proiect de print. Zona interactivă e oarecum limitată, cea mai mare parte a muncii constă în a realiza layout-ul ca pentru print. Acest proces ia mai multă energie ca orice altceva. Asta se va schimba, probabil. Suntem abia la versiunea 1 a app-ului și încercăm să adăugăm noi funcționalități și elemente interactive, dar în acest moment seamănă mult cu printul. Mie îmi seamănă foarte tare a publicație print. Chiar și paragrafele, în loc să fie despărțite prin spațiu liber, sunt delimitate prin alineat. Așa că mă întrebam dacă voi 24

credeți că asta e direcția potrivită pentru iPad sau dacă la un moment dat veți încerca să duceți lucrurile mai aproape de web design. Ei, bine, conceptul este, cred, să luăm elementele de design de revistă și să le aplicăm la o publicație cotidiană. Revistele nu apar de șapte ori pe săptămână. Dar în cazul lor se consumă mult mai mult timp și resurse în procesul de design, pentru ca revista să arate bine, să fie ușor de citit în acest format particular de revistă tipărită. Iar The Daily este, în opinia mea, ca o revistă cotidiană interactivă. Pentru că are acel stil de print, ca revistele, cu paginare cool, în care poți să ocolești regulile și să adaugi tot felul de chestii interesante. Arată, într-adevăr, ca o revistă. Când te uiți la o pagină e oarecum ca și cum te-ai uita la un glossy. Da. Asta e intenția. Cred că facem ce trebuie, pentru că îmi place să citesc reviste în general. Și avem această abilitate de a realiza pagini personalizate în funcție de subiect, iar de asta îmi place aici. Este un loc de muncă entuziasmant. Majoritatea ziarelor nu se agită cu acest nivel al detaliilor, nu încearcă să facă design de revistă în mod cotidian. Fac doar paginare de broadsheet. Și de aceea cred că ce facem noi este ceva mai interesant. Cel puțin din punctul de vedere al designerului este interesant. Apropo de interactivitate, am văzut, spre exemplu, că utilizatorii pot să lase și comentarii audio la articole. Mi se pare o chestie destul de nouă. Oamenii folosesc respectiva funcționalitate? Am primit zeci de mii de comentarii, inclu-

NOI SUNTEM UN START-UP CARE ARE ÎN SPATE O CORPORAȚIE UMBRELĂ MULT MAI MARE ȘI DE SUCCES, IAR DE ACEEA PROBABIL CĂ SUNTEM MAI PUȚIN UN START-UP DUPĂ URECHE.

Mike Schmidt, art director la The Daily, @mohawkstreet pentru maniacii reţelelor sociale Poţi să-ţi alegi numărul dorit din The Daily prin intermediul unui aşa-numit carusel Zona de comentarii din The Daily include o facilitate de înregistrare audio

că și eu o fac. Când mă uit la comentarii, le și ascult, e ca și cum le-ai citi. Iar oamenii înregistrează comentarii de răspuns la alte comentarii și tot așa, își răspund unii altora. Dar nu am date statistice. Pare mai aproape de talk radio, poate. Este întrucâtva ca un talk radio, fără moderator, să știi.

Care sunt lucrurile notabile pe care le-ai observat în legătură cu acest nou mediu? Personal cred că experiența de citire de pe iPad e destul de bună și că experiența de joc este și mai bună și mi-ar plăcea foarte tare ca noi să evoluăm într-o direcție care să ne plaseze undeva la intersecția dintre cele două. Unele dintre serviciile de agregare sunt foarte bune. Flipboard mă entuziasmează de fiecare dată. Îți încarcă diverse fluxuri, așa că ai

Twitter și Facebook, și reviste, și ziare care îți sunt reîmpachetate într-o interfață de utilizare simplă și plăcută. Seamănă mai mult cu printul. Și asta e foarte bine. Este un mod fantastic de a vedea lucrurile care mă preocupă ca cititor de știri, fluxurile și interesele mele particulare. Sincer, cred că în această direcție se îndreaptă lucrurile. Așadar, dacă vrei să fii o publicație de succes, trebuie să ai o voce, să răspunzi nevoilor unui anumit grup. Alte exemple? E interesant să văd cum evoluează revistele atunci când intră în spațiul app-urilor, pentru că deja au un produs bun, care arată bine și e formatat și conceput bine, așa cum e și The Daily. Wired este evident unul dintre cele mai grozave și a venit în prima linie. Dar unele reviste fac pași înapoi și oferă mai puțină interactivitate, pentru că este scump. În fapt trebuie să construiești totul de două ori, dacă vrei să ai și o versiune de iPad -- deja ai făcut design-ul pentru print și e foarte mult de lucru ca să faci toate chestiile astea extra. Există și alte lucruri extraordinare. Bjork tocmai și-a lansat un album are e și un app de iPad, iar cântecele de pe el sunt bucăți interactive, proiectate de niște designeri și programatori nebuni și străluciți. Cu unele dintre ele poți să manevrezi cântecul, cu degetele, în timp și spațiu. E tare. E foarte tare ce poți face cu chestia asta. Ce urmează pentru The Daily? Am simțit, în mod clar, că The Daily este o miză majoră. E dificil să fii o publicație de știri nou-nouță, pentru că nu beneficiezi de brand recognition, ca New York Times, când intră în spațiul acesta, sau ca Chicago Tribune sau NPR. Acestea au deja branduri. The Daily e un brand nou, deci cred că își caută încă o voce, iar app-ul este abia la versiunea 1.1. E foarte nou și uneori sunt bug-uri. Dar ce e cool e că schimbările se întâmplă foarte rapid, așa că am reușit să ajungem la versiunea 1.1 în doar câteva luni, iar versiunea 1.2 va fi încă și mai bună, deci are loc această îmbunătățire graduală. Asta se întâmplă și pe web, iar acesta e un spațiu și mai interactiv. O astfel de publicație e ca o aplicație - cumperi un program și la început are buguri, sau există lucruri care nu funcționează, dar cei care se ocupă de el își dau seama ce trebuie să facă și îl cizelează, și îl cizelează, și îl cizelează. Va rula The Daily și pe alte tablete? Cred că deja se știe că vom fi la un moment dat și pe Android. Și pe alte platforme care apar. Nu avem cine știe ce prezență pe web, pe de altă parte. Un blog pe Tumblr, atâta tot.

DO S AR

DO SA R

Ai tot vorbit de touch screen-uri. Mă tot gândesc la plăcerea atingerii, despre care am aﬂat din studii referitoare la print. Se spunea acolo că o motivație importantă de achiziție pentru revistele glossy e că sunt plăcute la pipăit. Contează asta și la ecranele tactile? Se murdăresc cu amprente foarte ușor, și totuși nu sunt mai puțin dezirabile… Ecranele tactile sunt magie. Știi filmul în care Tom Cruise manipula holograme pe niște ecrane care pluteau în fața lui? (Minority Report, 2002 – n.r.). Pe-atunci era science fiction, acum e realitate. Iar touch screen-urile de azi sunt doar începutul. La Ringier Studios lucrăm pe ecrane care pot fi ferestre, mese,

TABLETOIDIZAREA. FILIERA ELVEȚIANĂ

STÉPHANE CARPENTIER,

Primul ecran de la aplicaţia Ringier “The Global Baby” Arbore genealogic din publicaţia Prinţul William

CREATIVE DIRECTOR RINGIER STUDIOS: ECRANELE TACTILE SUNT MAGIE Stéphane Carpentier, art directorul superstar al Ringier Worldwide, a devenit directorul creativ de la Ringier Studios, noua companie digitală a elveţienilor care produce conţinut pentru tablete. Echipa studiourilor mai include o legendă Ringier, Thomas Trüb, căruia i se datorează în bună parte expansiunea în Europa de Est a companiei, binecunoscută şi în România, şi un CEO american, Doug Kaplan. În materie de tablete, Ringier a început, în aprilie 2011, prin a testa piaţa cu The Collection, o spectaculoasă publicaţie monotematică, dar care a realizat rezultate financiare mai puţin spectaculoase. Acum, Ringier Studios creează aplicaţii interactive dedicate unor branduri ca Volkswagen sau unor evenimente precum Champions League. de IULIAN COMĂNESCU

CE AR PUTEA ŞI AR TREBUI SĂ FIE AMELIORAT E CAPACITATEA DISPOZITIVELOR. CU CONŢINUTUL NOSTRU BOGAT LE FORŢĂM LIMITELE

De câți ani ești art director, 25 de ani? Putem considera schimbarea pe care o trăim în ultimii ani cea mai mare din tot acest timp? Sunt graphic designer și art director de 30 de ani. Am lucrat pentru ziare și reviste, dar am refuzat să trec la digital până recent. Internetul și site-urile lui de știri urâte nu mi se păreau interesante. Dimpotrivă, pierdusem acolo secole de cultură tipografică. Când a venit iPhone-ul și a fost anunțat iPad-ul, am considerat că era timpul să mă implic în acest gen de evoluție. Ecranele sensibile la atingerea degetelor mi s-au părut foarte tentante din prima clipă.

Textul rămâne important și mie unuia îmi place să citesc pe tablete, dar trebuie să folosim și interactivitatea tehnologiilor noi. În aplicațiile noastre educative, de exemplu, textul poate fi citit în trei culori diferite, cuvintele dificile au explicații de dicționar etc.

Și ce înseamnă să lucrezi pe digital din punctul de vedere al art directorului? Ca să nu urmez exemplul prost al World Wide Web-ului (pagini de browser – n.r.), am început să caut soluții de a prezenta informația ținând cont de posibilitățile tehnice ale acestor dispozitive: mișcare, sunet și interactivitate. Și nu să fac copy-paste la texte și imagini statice produse pentru print.

Exact asta susțin și eu, tabletele și smart phone-urile sunt mai aproape de televizor decât de ecranul computerului. Sunt folosite pentru amuzament și simbolizează plăcerea, prin opoziție cu computerul, care e muncă, utilitarism. Nu e de mirare că aplicațiile Office sunt mult mai dezvoltate pe computere decât pe tablete. Da, ecranele tactile sunt fascinante mai ales dacă există și conținut la fel de magic ca modul în care îl manipulezi.

Parcă aud un regizor de film, și nu un art director. Smart phone-urile și tabletele sunt ecrane, ca televizoarele. Prin urmare, modul în care poate fi prezentată informația pe aceste dispozitive noi e apropiat de reportajele și documentarele realizate pentru televiziune. Pe lângă imagini dinamice și sunet, ce s-a mai schimbat? S-au scurtat textele? S-a mărit ilustrația? 26

FOTO: STÉPHANE BAEHLER

Cum diferă munca pentru digital de cea pentru o revistă, de exemplu? Munca pentru digital e mult mai complicată, iar rezultatul este mult mai atractiv. Designul pentru print e făcut de o echipă de graphic designeri folosind materialul produs de editori și fotografi. Pentru digital, echipa e un

amestec al mai multor competențe: artiști 3 D, artiști video, sound designeri, programatori etc. Pentru print, art directorul conduce un sextet, pentru digital, o orchestră simfonică.

ziduri sau orice altă suprafață plană. Destul de apropiat de ce are Tom Cruise în film. Și, da, ar trebui inventate ecranele care nu se murdăresc niciodată.

Hai să vorbim de alte diferențe. Ce s-a mai schimbat? Pe platformele digitale, suprafața e mai puțin limitată decât pe print. Să adaugi o pagină (sau un ecran) într-o astfel de publicație nu costă milioane, ca pe hârtie, ci numai prețul conținutului adăugat. Ca urmare, art directorii și editorii sunt tentați să pună mai mult conținut vizual. Ceea ce e o greșeală; trebuie să continuăm să ne selectăm cel mai relevant material. Deci pe undeva adăugăm mai multă ilustrație aceleiași cantități de text în loc să punem mai puțin text? Nu cred că textul are de suferit de pe urma vizualelor. Pur și simplu există alte moduri de a explica lucrurile decât textele lungi. Infograficele dinamice sunt o tehnică nouă, fantastică, cu care putem prezenta subiecte foarte complicate într-un mod foarte clar, de exemplu.

Dacă ar fi să se mai inventeze ceva legat de tablete, ce ți-ar mai plăcea să fie? Păi… în momentul ăsta apar mereu tot felul de noutăți, suficiente ca să mă țină mereu ocupat. Ce ar putea și ar trebui să fie ameliorat e capacitatea dispozitivelor. Sunt foarte limitate în momentul de față, ca putere de calcul și memorie. Cu conținutul nostru bogat le forțăm limitele. Bun. Înapoi la hârtie. Ai mai lucrat pentru print în ultima vreme? E frustrant să te întorci la el sau dimpotrivă? Sunt încă art consultant pentru câteva publicații, printre care Elle Vietnam, și îmi place și acum să lucrez pentru print. Dar dezvoltările digitale sunt desigur o provocare mai mare. M-aș simți pedepsit dacă ar trebui să redevin un art director doar de print.

PROGRAMMIN G

P R O GR A MMING

G R I L E L E D E T OA M N Ă

MARȚI: TALENT SHOW CONTRA FARSE Pe Pro TV se cântă și marțea, când e programată Vocea României, un talent-show de studio, în care concurenții sunt preselectați, deci lipsesc sălile de concerte penru audiții. Concurența, Antena 1, difuzează deja probatul succes Plasa de stele. Vocea se sprijnă în popularitatea lui Brenciu, Loredana, Smiley și Moga, iar Plasa e pe mâna lui Dan Negru, cel mai important nume din divertismentul tv autohton. TVR 1 rămâne la Anatomia lui Grey, atunci când marțea nu e zi de Liga Campionilor, iar restul pieței pare să admire de departe meciul Antena-PRO, foarte tare pentru o zi din timpul săptămânii.

BĂTAIA DINTRE TELE IZIUNI PE ZILE ȘI ORE

M 20.00 20.15 20.30 20.45 21.00 21.15 21.30 21.45 22.00 22.15 22.30 22.45 23.00

Care sunt cele mai puternice show-uri TV din România ale momentului? The Industry a răspuns parţial la această întrebare în numărul trecut, când a realizat o analiză a principalelor propuneri ale primelor cinci televiziuni generaliste. La principalele noutăţi ale sezonului, ca X Factor sau Vocea României, data şi ora de difuzare au fost însă ţinute secrete până în ultimele zile dinaintea difuzări, aşa încât poziţionările propriu-zise ale producţiilor importante pot fi în continuare discutate. Asta ne-am şi propus pentru numărul de faţă. d e A NA- M A R I A CA I A

LUNI: RURAL VS. URBAN = PRIMA VS. Pro TV

Pro Tv

20.00 20.15 20.30 20.45 21.00 21.15 21.30 21.45 22.00 22.15 22.30 22.45 23.00

PARIU CU VIAȚA

Antena 1

FILM

20.20-22.00

Kanal D

INIMA NU RESPECTĂ REGULI 20.00-22.00 serial turcesc

20.30-22.30 (2 episoade)

NARCISA:

ȘTIRI

22.30-23.00

IUBIRI NELEGIUITE 22.00-23.15

OCHII DIN UMBRĂ 22.00-23.30 cu Ernest

Tvr 1

Prima Tv

20.00-21.00

MISS FATA DE LA ȚARĂ 20.30-22.15

MAD MEN 22.00-22.55 (serial)

Kanal D

Tvr 1

Prima Tv

TELEJURNAL VOCEA ROMÂNIEI

PLASA DE STELE 20.20-22.00

INIMA NU RESPECTĂ REGULI 20.00-22.00 serial turcesc

20.15-22.30

NARCISA:

ȘTIRI

22.30-23.00

IUBIRI NELEGIUITE 22.00-23.15

PE BANII PĂRINȚILOR 22.00-23.00

20.00-21.00

FILM

ANATOMIA LUI GREY

20.30-22.15

21.00-22.45

(serial) (2 episoade)

TRĂSNIȚII 22.15-23.15

(reluare) cu Ernest

Dan Negru strigă dintr-un studio ca o navă spațială către concurenții super îndemânatici de la Câştigi �n 60 de secunde. Pe Prima TV evoluează Cârcotașii, într-un nou sezon și în formulă completă, în timp ce Kanal D își descoperă fibra intelectuală cu Ianțu și Vrei să fii milionar. TVR 1 are meciuri de Liga Campionilor și de la TVR 2 vine contraatacul feminin - UEFA Champions League, varianta cu femei. E seara vedetelor consacrate, cu comentariul că Negru e doar la al doilea sezon dintr-un format foarte nou (2010), produs în acest moment în 36 de țări.

TELEJURNAL

PRIM PLAN CU LIVIA DILĂ 21.00-22.00

Antena 1

MIERCURI: NEGRU, HUIDU, IANȚU, FOTBAL

Miss fata de la țţară, de pe Prima TV, se bate cu Pariu cu viațţa de la Pro TV. Serialul PRO combină o distribuție de necunoscuți cu nume deja vehiculate în serialele produse în Buftea: Alexandru Papadopol, Carmen Tănase sau Adela Popescu. Miss fata e prezentată de Andreea Raicu și are și ea doza ei de vedete, de generație mai veche: Dana Săvuică, Cornel Păsat sau Aurelian Temișan. Fiindcă Antena 1 a ales să înceapă săptămâna cu filme de acțiune care garantează un rating bun, interesantă e confruntarea dintre Prima TV, care mizează pe un format autohton și original (acum cumpărat de Viasat pentru mai multe țări), și Pro TV, care aplică o rețetă internațională: serialul muzical gen Glee.

Pro Tv

TRĂSNIȚII 22.15-23.15

Mi 20.00 20.15 20.30 20.45 21.00 21.15 21.30 21.45 22.00 22.15 22.30 22.45 23.00

Pro Tv

Antena 1

CÂȘTIGI ÎN 60 DE SECUNDE FILM

20.20-21.50

20.30-22.30

NARCISA:

ȘTIRI

22.30-23.00

IUBIRI NELEGIUITE 21.50-23.00

Kanal D VREI SĂ FII MILIONAR? 20.00-21.00 MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE 21.00-22.30

CANCAN TV 22.30-00.30

Tvr 1

Prima Tv

TELEJURNAL 20.00-21.00

DR. HOUSE (2 ep) FOTBAL

CRONICA CÂRCOTAȘILOR 20.30-22.15

21.00-22.45

TRĂSNIȚII 22.15-23.15

PROGRAMMIN G

P RO GR A MMING

JOI: CAP VERSUS PICIOARE

SÂMBĂTĂ: SEARA X FACTOR

Din nou Ianțu pe Kanal D, iar apoi un show de comedie care n-a făcut încă furori, Lumea lui Manglo. Film pe Pro TV și un reality-show internațional pe Antena 1 - Next Top Model, cu controversatul Cătălin Botezatu și o gașcă de fete cu picioare lungi. Dacă Ianțu și aspiranții lui la milion nu au dat deocamdată lovitura, competitoarele lui Botezatu ar putea reuși să crească total TV-ul în seara de joi.

E seara X Factor, pe Antena 1, care e de-abia la faza audițiilor. Pro a preferat să programeze filme la concurență, dar Kanal D, care difuzează Nuntă cu surprize, un reality-show cu potențial destul de redus. TVR promite din 8 octombrie un nou sezon din ÎnTrecerea anilor, cu Mircea Radu, o emisiune cu resurse, după un format internațional marca Endemol, dar fără rating la primele sezoane.

Pro Tv

20.00 20.15 20.30 20.45 21.00 21.15 21.30 21.45 22.00 22.15 22.30 22.45 23.00

FILM

20.30-22.30

Antena 1

NEXT TOP MODEL 20.20-22.00

Kanal D VREI SĂ FII MILIONAR? 20.00-21.00 LUMEA LUI MANGLO 21.00-22.30

NARCISA:

ȘTIRI

22.30-23.00

TELEJURNAL 20.00-21.00

FILM

20.30-22.15

FILM/FOTBAL 21.10-00.00

TRĂSNIȚII 22.15-23.15

CANCAN TV 22.30-00.30

S 20.00 20.15 20.30 20.45 21.00 21.15 21.30 21.45 22.00 22.15 22.30 22.45 23.00

Pro Tv

Antena 1

Kanal D

Tvr 1

20.00-21.00

X FACTOR FILM

20.20-22.45

NUNTĂ CU SURPRIZE 20.30-22.30

20.30-23.45

ÎNTRECEREA ANILOR

LUMEA LUI MANGLO 22.30 (REL.)

Divertis se bate cu Divertis, deși nu mai există ca nume. Pe TVR 1, aripa fără Toni Grecu, Jojo și Monica Anghel se numește Distractis și promite, cum altfel, hohote de râs. Pe Pro TV, Serviciul Român de Comedie include numele amintite plus nou veniți. S-ar putea ca Pro TV, din poziția de lider, să-i ajute la audiențe pe cei din SRC. Antena 1 programează filme și fotbal (Liga 1), iar Prima TV nu clintește din loc reality-show-ul Schimb de mame, aflat la cel de-al 14-lea sezon.

Kanal D

Tvr 1

VREI SĂ FII MILIONAR

TELEJURNAL

DANSEZ PENTRU TINE 20.30-23.30

MIREASĂ PENTRU FIUL MEU

PE BANII PĂRINȚILOR 21.00-22.30

20.20-01.00

Prima Tv

20.00-21.00

FILM

20.30-22.30

FILM/O DATĂ-N VIAȚĂ 21.10-00.00

CANCAN TV 22.30-00.30

FILM

D 20.00 20.15 20.30 20.45 21.00 21.15 21.30 21.45 22.00 22.15 22.30 22.45 23.00

FILM

20.30-23.00

21.00-23.00

Filme cu explozii de râsete sau dinamită servește Pro TV-ul vineri seara, până când, probabil, va reveni Dansez pentru tine, care anunță o distribuție de vedete împrumutate de la celelalte producții Pro. TVR 1 ar trebui să înceapă al optulea sezon din O dată-n viațţă, dar încă nu a făcut un anunț în acest sens, iar Antena 1 opune PRO-ului un alt show lung, Mireasă pentru fiul meu. Kanal D îl are pe același Ianțu, urmat de un reality agresiv, cu Ernest în rolul principal, Pe banii părinţilor.

Antena 1

Prima Tv

TELEJURNAL

DUMINICĂ: SCHIMB DE MAME ȘI DE DIVERTIS

20.00-21.00

Prima Tv

VINERI: SHOW-URI-MARATON LA PRO ȘI ANTENĂ

Pro Tv

20.00 20.15 20.30 20.45 21.00 21.15 21.30 21.45 22.00 22.15 22.30 22.45 23.00

IUBIRI NELEGIUITE 22.00-23.15

Tvr 1

Pro Tv SERVICIU ROMÂN DE COMEDIE 20.15-21.15

FILM

21.15-…

Antena 1

Kanal D

Tvr 1

Prima Tv

TELEJURNAL DIVERTISMENT 20.20-21.30

FOTBAL

21.30-23.30

20.00-21.00

OCHII DIN UMBRĂ 20.30-22.00

FILM 22.00-0.00

DISTRACTIS SHOW

21.00-21.35

FILM

21.35-23.45

SCHIMB DE MAME 20.30-22.00

IUBIRI SECRETE 22.00-0.00 (reluare)

FORMATE

EMMY 2011

MOCKUMENTARY ȘI HOLLYWOOD, la tv d e A NA- M A R I A CA I A

Un serial filmat cu o singură cameră, despre funcţionarea disfuncţională a unei familii moderne, şi o gaşcă de granzi de la Hollywood au plecat acasă cu cele mai multe Emmy-uri.

ine ați venit la gala premiilor Modern Family”, a glumit Jane Lynch, starul din serialul musical Glee, prezentând cea de-a 63-a ediție a Premiilor Emmy pentru emisiuni din primetime. Sitcomul cu aer de mokumentary, filmat ca un reality, a încasat cinci statuete, inclusiv cea pentru cel mai bun serial de comedie. Și Modern Family nu a făcut decât să reînnoiască succesul de anul trecut, de la primul sezon. Oare de ce? Jay Pritchet, capul și patriarhul familiei, jucat de Ed O’Neil (Al, pantofarul, din Familia Bundy) e un bărbat de 60 și ceva de ani, bogat, căsătorit cu o columbiancă tânără și foarte sexy, Gloria. Aceasta are un băiețel supraponderal și neobișnuit de deștept, Manny, care vede în Jay un tată adevărat. În schimb, fiul natural al lui Jay, Mitch, e un avocat roșcovan și gay, care face cuplu cu Cam, un homosexual cu gesturi exagerate, rotunjor și cu un instinct matern neobișnuit de dezvoltat. Instinct pe care îl folosește la creșterea unei fetițe vietnameze adoptată de cei doi. Fiica lui Jay, Claire, în concurență discretă cu mama ei vitregă (mai tânără ca ea și mai atrăgătoare) dădăcește și ea trei copii: o adolescentă obsedată de băieți și fuste scurte, o tocilară puberă scârbită de propria ei familie și un puști mic și nu tocmai inteligent. Toate cusururile stereotipe

Foto: HBO

la pachet. Nu e nici un secret că Jay e un bătrân fascinat de corpul soției lui tinere, care de altfel e posesivă ca o mamă evreică și vorbește ca Fran Drescher din Dădaca, cu accent spaniol. Claire, fata lui Jay, vede că soțul ei e prost de bubuie, dar are trei copii cu el și în plus, o distrează. Mitch și Cam sunt atât de homosexuali și atât de stereotipi, încât dacă ar exista în viața reală, probabil ar apărea la știri sub titlul: Așa arată oamenii gay. Serialul, pe lângă premii, are și priză la public, cu o medie de 10 milioane de telespectatori pe episod. Ciudat,

Boardwalk Empire rulează pe HBO vinerea, după ora 00.50, începând din 7 octombrie, sub numele de Imperiul din Atlantic City. În serial, Steve Buscemi e un politician corupt din orașul jocurilor de noroc

SCORSESE, BUSCEMI, KATE WINSLET C E L E M A I P R E M I AT E 5 PROGRAME Boardwalk Empire (Imperiul din Atlantic City - HBO) - 8 premii Downtown Abbey (ITV, serial britanic) - 6 premii Mildred Pierce (HBO) - 5 premii Modern Family (ABC) - 5 premii Deadliest Catch (Discovery) - 4 premii

Foto: HBO Foto: HBO

În Modern Family, Ed O’Neill, mai cunoscut publicului pentru rolul lui Al Bundy, joacă rolul unui tată vitreg cu vârsta unui bunic se regăsesc în pielea acestor personaje, dar ciudat, tocmai această senzație că autorii ne trag puțin pe sfoară servindu-ne ficțiune completă, ambalată în reality, face ca noi să ne putem distanța și deci să putem râde cu poftă de ele. În Modern Family, nimeni nu ascunde faptul că Gloriei îi plac banii lui Jay. Și ce? Îl și iubește 32

Mildred Pierce: Kate Winslet e mama devotată a doi copii judecând după tematica mai puțin digerabilă pentru publicul larg. Dar pe lângă faptul că personajele au o doză mare de incredibil în ele, de fapt, Modern Family se ocupă de relațiile dintre părinți și copii, o temă pe care pământeni de toate vârstele și profilurile o înțeleg.

Foto: HBO

C E L E M A I P R E M I AT E 5 POSTURI TV HBO - 19 premii PBS (televiziunea publică din SUA) 14 premii CBS - 11 premii FOX - 9 premii ABC - 8 premii

oardwalk Empire (Imperiul din Atlantic City), povestea coruptului politician Enoch “Nucky” Thompson, a primit opt Emmyuri. E vorba de un serial pentru care Holywoodul a coborât pe pământ, printre muritorii din televiziune, fiindcă pilotul a fost regizat de Martin Scorsese. Regizorul a explicat mutarea pe micul ecran prin numărul de privitori pe care îl poate obține pe o rețea globală cum este HBO, difuzorul serialului. Scorsese a adăugat că ar fi visat la asemenea condiții de a face seriale în tv în anii ’60 și că e atrăgător să poți testa anumite teme în seriale, înainte de a le transforma în lung-metraje. Posesorul de Oscar Scorsese a plecat desigur acasă și cu un Emmy pentru regie. Pe afiș mai apare un nume care se leagă de lungmetraje oscarizate (The Big Lebowski sau Reservoir Dogs), în persoana actorului principal, Steve Buscemi.Și o altă posesoare de Oscar, Kate Winslet, a defilat cu un Emmy pe scena din Kodak Theatre. Kate Winslet e vedetă tot într-o producție HBO, miniseria Mildred Pierce, despre o mamă singură și dăruită fiicei ei, în timpul

Marii Crize din ’30. Mildred Pierce și-a adjudecat în total cinci premii, făcându-i pe unii din industria de televiziune să comenteze că e foarte nedrept ca Hollywood-ul să le fure job-urile, într-o perioadă în care nici nu sunt prea ușor de obținut. De fapt, televiziunea devine atractivă pentru supervedete și superregizori pentru că, acum, mai mult decât niciodată, se investește în seriale care nu sunt cu nimic mai prejos tehnic decât lungmetrajele de cinematograf. La asta se adaugă expunerea globală și reursele financiare pe care marile rețele le au și le investesc în crearea de conținut super-premium. Nu acestea sunt primele nume din film care ajung în televiziune. Un exemplu notabil este Mr. Blockbuster, Jerry Bruckheimer (producător la Top Gun sau Pirații din Caraibe), care face cu succes, din 1997, televiziune, cu serialele CSI și reality-show-ul cult The Amazing Race. Acesta a luat în 2011 cel de-al 8-lea Emmy pentru cea mai bună competiție reality, în nouă ani de existență.

T RENDU RI

TRE NDURI

SOCOTELI MAI PUȚIN CUNOSCUTE

d e C R I S T I NA S E V E R I N -A S H K E NA Z Y Că televiziunile se luptă pentru audienţă asta ştiu toţi telespectatorii, indiferent dacă au sau nu vreo tangenţă cu industria media. Adevărata performanţă nu constă doar în atragerea unui număr cât mai mare de români, ci a unor categorii considerate premium de către publicitari, iar afinitatea lor faţă de posturile tv reprezintă unul dintre argumentele hotărâtoare în împărţirea unor felii cât mai generoase din bugete. Spre exemplu, în cazul în care vorbim despre un post dedicat

publicului feminin, ne aşteptăm, desigur, ca audienţa să fie formată din doamne, într-un procent covârşitor. Doar că unele dintre reprezentantele sexului frumos sunt mai „interesante” decât altele: vârsta, educaţia, puterea de cumpărare, categoria socială sunt atribute hotărâtoare atunci când unui anumit produs i se face reclamă pe un post. În ceea ce urmează sunt prezentate câteva dintre aceste profiluri de telespectatori foarte „vânate” de televiziuni.

Şi de publicitari, deopotrivă. Şi ce priză au primele zece televiziuni, ordonate în funcţie de rating-ul înregistrat în rândul publicului din întreg mediul urban. Nota1: Afinitatea este cu atât mai relevantă, cu cât este mai mare de 100%. Sub 100% nu se poate vorbi de afinitate. Nota 2: Intervalele orare sunt calculate astfel: DT (Day Time): 6:00 - 16:00; EF (Early Fringe): 16:00 - 19:00; PT (Prime Time): 19:00 - 24:00; LF (Late Fringe): 24:00 - 26:00.

Femeile cu educaţie superioară au afinitatea cea mai mare faţă de Antena 2, Antena 3 şi TVR 1. Afinitatea cea mai redusă este faţă de

posturile Kanal D şi Prima TV.

Femeile cu vârste cuprinse între 25 şi 55 de ani au afinitate ridicată cu marile posturi generaliste (categoria All Day, 6:00 – 26:00).

In Prime-Time, procentul cel mai mare este cel al Naţional TV, apoi Prima TV şi Realitatea TV.

Doamnele cu venituri mari preferă pe All Day, Acasă TV, Kanal D şi Antena 3. În ceea ce priveşte intervalele orare, afinitatea cea mai mare o

au în Prime Time cu Acasă şi Antena 3.

Femeile cu vârste între 25 şi 55 de ani, care fac parte din grupa AB (manageri şi profesionişti) sunt fan Diva Universal, fosta televiziune

HallMark. Apoi, preferă programele televiziunilor Antena 2, Realitatea TV şi Antena 3.

Bărbaţii care locuiesc în mediul urban şi sunt manageri şi profesionişti au afinitate mare cu Realitatea TV, Sport.ro şi Antena 3. Dacă în

intervalul orar ce aparţine Day Time, ei preferă Sport.ro, în Prime Time aleg Antena 3.

TR E NDURI

T RENDU RI

UNDE SE PLEACĂ DIN COMUNICARE

Bărbaţii cu educaţie superioară au cea mai mare afinitate cu Eurosport, după care urmează Sport.ro şi Antena 3. Această categorie

de public pune Eurosport-ul pe primul loc în topul preferinţelor, indiferent de oră.

Aşa numitul “public comercial” (Urban 18 – 49) are afinitate faţă de un singur post pe All Day, Prima TV. În ceea ce priveşte intervalele orare, sunt puţine televiziunile care au indicele de afinitate mai mare de

100. Cert este că publicul comercial alega să se uite, în Prime Time, la Prima TV şi Pro TV în aceeaşi măsură – 104%, cu toate că acest target este publicul ţintă al televiziunii din Pache Protopopescu.

Jurnaliştii se formează, dar mai şi pleacă, fiecare din motivele sale. Am vorbit cu patru oameni importanţi din industrie, care, aproximativ în aceeaşi perioadă, au ales să-şi continue drumul în alte domenii. Dragoş Vărşăndan, fostul Director Executiv al Diviziei Reviste de la Ringier, lucrează la lansarea unui liquor store online. Răzvan Vintilescu, fost jurnalist de investigaţie la Cotidianul, conduce o bancă de celule stem. Brăduţ Florescu, un nume sonor în publicitatea românească, a devenit jurnalist de călătorii în Thailanda. Ultimul, însă nu cel din urmă, Marius Tudosiei, fost director de marketing la Jurnalul Naţional, are o băcănie cu produse bio. Indiferent însă de locul în care se află sau de aria în care activează acum, un lucru e cert. La întrebarea „Ce v-a folosit cel mai mult, din experienţa dobândită în presă?”, toţi, absolut toţi, au răspuns: „ştiinţa de a comunica”.

de ADRIAN GEORGESCU Publicul cu vârste de peste 25 de ani şi care sunt manageri şi profesionişti au cea mai mare afinitate cu televiziunile de ştiri, Antena 3 36

şi Realitatea TV. Cea de a treia opţiune a acestei categorii este TVR2.

T RENDU RI

TRE NDURI

Viaţța și opera MIHAI SIMIONICĂ – START&GROW

Viaţța și opera

Brăduţ Florescu Am vrut să mă dedic agriculturii n ciuda sonorității vegetale a numelui, Brăduț Florescu a făcut multe, în media și în publicitate, și a călătorit prin toată lumea. Numai câțiva dintre pașii săi de șotron prin viață sunt redați în CV-ul alăturat. În octombrie 2009 s-a mutat în Thailanda și de atunci combină meseria de-o viață – comunicarea – cu pasiunea de viață – călătoriile. Spune că n-a plecat, de fapt, niciodată, iar motivele doar el le poate explica. Așadar, rândurile care urmează îi aparțin: „Am vrut să plec. Am vrut să plec din industrie și să mă dedic agriculturii. Creșterii animalelor mici. Pescuitului și pierzaniei sustenabile. Mă jur c-am vrut să plec, dar am rătăcit ușa. «Out through the in door», ca să-i parafrazez pe Led Zeppelin și pe panotori. Din industrie se poate pleca, din comunicare mai greu. Ți se formează niște reflexe. Nu mai poți să gândești ca un om normal. Când cei de la The Industry mi-au solicitat acest 38

text, prima întrebare pe care am pus-o a fost: „Cine citește revista?” Din întrebări de genul acesta au apărut filtrul de benzină, filtrul de ulei și, mai nou, filtrul de polen. Cine a pătruns în industrie suficient de adânc încât să-i pese dacă e cel mai bun sau cel mai popular înțelege că nevoia de definire a publicului căruia i te adresezi nu e un tic nervos, ci o formă de respect pentru cel care te citește și pentru cel care te face citit. Sunt și alte ticuri de care nu te poți dezbăra. A te documenta cât poți pe subiectul pe carel abordezi. A citi de 7 ori ce-ai scris înainte de a da BT-ul (există și un BT online). A formula un maxim de fond într-un minim de formă. A-ți alege momentul. A fi coerent, consistent și cât se poate de corect având în vedere condițiile date. A sacrifica ziua de azi pentru cea de mâine. A răspunde naibii la mailuri, că altfel nu se mișcă nimic. Am încercat să plec din industrie, n-am găsit ușa. Prietenii îmi zic c-o port în spate”.

20 aprilie 1990: prima emisiune la Radio Campus Urziceni, la vârsta de 15 ani şi 5 luni 1993-1995: Colaborator la Radio România Tineret, Radio Uniplus şi Radio Total 1996-1998: Copywriter, apoi Creative Director la Notorious DDB 1998-1999: Senior Copywriter la Connex 1999-2001: Senior Copywriter şi Group Creative Director Tempo Advertising 2001-2003: Creative Director, DDB Bucureşti 2004-2005: Creative Director, Canal 31/Pro TV 2005-2008: Head of Strategy şi Director Executiv, DDB Bucureşti 2008-2009: Director Strategie de Comunicare, Realitatea-Caţavencu Din 2009: jurnalist de călătorii, pe Tedoo.ro şi Bradutflorescu.blogspot.com

Marius Tudosiei şi dulceaţa de ceapă e tăblița de afară scrie cu cretă: „Am adus zacuscă de gogonele”, iar ăsta e primul semn discret al meseriei. Nu e nevoie de un comunicat de presă pentru a înțelege povestea: aici, un om a gustat cândva ceva nou, i-a plăcut și l-a vrut, apoi altcineva s-a străduit să i-l mai aducă. Înăuntru e o băcănie cu produse bio și naturale, care îmbină căldura casei vechi cu ospitalitatea prăvăliei, unde așteaptă laolaltă chiupuri de oțet balsamic, butoiașe cu făină, borcane de zacuscă muntenească cu morcovi și cuțite ceramice Kyocera, acadele, bomboane, marmeladă, dulceață de căpșuni cu mentă, borcane de miere cu vanilie. Sub un ceas stradal și-un clopoțel cu clinchet bio sunt sticle de vin, pentru exemplificare să zicem Château Hostens picant. E hrișcă, 100% naturală, dar și sare cristalină din Himalaya („Bio Gewürz Set”, să fim bine înțeleși!), prăjituri de casă și diverse seminții de plăcinte. Cândva, s-au infiltrat perfid pe-acolo și niște E-uri, în niște sticle de bere cu gust de zmeură, dar patronul le-a expulzat a doua zi. Acum mai bine de un an, Marius Tudosiei, fost ziarist, om de PR și director de marketing, s-a făcut de băcănie în Barbu Văcărescu 49.

Doar în sensul propriu, căci afacerile îi merg bine. „Nu mergeau amândouă deodată?”, l-am întrebat, dar mi-a reamintit că e fiu de preot de la țară, deci pentru el e ori-ori, iar „decizia, odată luată, intră în funcțiune de la data comunicării ei în mintea mea”. Mulți i-au spus că o băcănie nu e un ziar și nici o plăcintă nouă nu-i un eveniment. „Ba, o să râdeți, poate fi și le-am facut să fie!”, le-a răspuns. Și-a aplicat în retail tot ce învățase în media și acasă. A organizat „weekenduri de cozonaci”, cu mama la frământat, sau „Fresh pasta & pesto”, când a gătit până i-au amorțit mâinile și nu se mai putea ține pe picioare. Miercurea, prelungește programul cu trei ore, până la 23:00, gătind personal pentru clienții săi corporatiști. Așa a ajuns, de pildă, ca unii să vină acolo doar pentru a se odihni, iar pe Faceboook să fie 12.483 de fani ai Băcăniei Vechi, oameni pe care îi denumește hâtru board-ul meu de directori.

Mineritul gusturilor uitate Într-o dimineață, și-a ascultat un client, făcând un tort cu biscuiți populari și cremă de vanilie, doar așa, ca un joc. Câteva ore mai târziu, se vânduse tot și avea deja alte

1994-1996: biochimist la Institutul C.I. Parhon 1996-1997: redactor Cronica Română 1998-2000: redactor TVMania 2000-2002: Antena 1 (BTL şi PR) 2002-2004: proprietar al agenţiei de PR şi BTL „Watch Media” 2004-2005: coordonator de marketing la Jurnalul Naţional 2006: redactor şef şi coproprietar al revistei 4cars 2006-2009: director de marketing la Jurnalul Naţional Din 2010: „hardworker @ Băcănia Veche”, www.bacaniaveche.ro comenzi. Ori s-a întâmplat ca unui domn în vârstă să-i dea lacrimile când a redescoperit într-un borcan de dulceață de vișine un gust pe care îl credea demult dispărut. Marius Tudosiei se mișcă printre oameni și rafturi asemenea telului prin albușul de ou și vorbește despre dulceața de ceapă ca despre o chestiune normală, încât te și face să crezi în ea. Stă pe scaun în curticica dincolo de care mașinile claxonează de zor și își salută clienții ca pe vecinii de-acasă, din Dersca, Botoșani. Apoi tresare: „Simți mirosul ăsta? Au venit hribii pentru pâine”, căci o altă rețetă s-a născut din amintirea oboroacelor de ciuperci culese în pădurile copilăriei. Mai presus de toate, în cele trei ore în care am stat de vorbă, nu a vorbit pe nimeni de rău și n-a dat semne că ar regreta ceva. Iată o interesantă lecție despre sensul uitat al comunicării. 39

T RENDU RI

TRE NDURI

Viaţța și opera Viaţța și opera

Vărşăndan, clienţii şi informaţia reală cum nici trei luni, Dragoș Vărșăndan se afla într-un post de top din media, anume Director Executiv al Diviziei de Reviste din Ringier România. „Trăiam într-o industrie unde lumea era preocupată să trăiască de pe-o zi pe alta, înăbușind astfel orice tentativă de a gândi ceva nou ori de-a avea proiecte pe termen lung. Când am văzut că «It’s not fun for me anymore», pentru a-l parafraza pe Kurt Cobain, am început să mă întreb ce anume ar fi fun, dar să și pot trăi din asta”. La început, s-a gândit să facă un blog personal, pe care să-l transforme în afacere. Fiind abonat la Wired, unde există o rubrică de startup, a fost fascinat de sursa incredibilă de idei. A citit istorii de succes, de genul Zappos. com, care, de la lansarea din 1999, a ajuns cel mai mare magazin online de încălțăminte, achiziționat de Amazon pentru 1,2 miliarde de dolari. S-a gândit la ceva de tipul Groupon, dar piața era deja plină, iar logistica necesară greu de pus la punct. Dragoș a fost influențat de o carte apărută în 2005, Blue Ocean Strategy, scrisă de W. Chan Kim și de Renée Mauborgne. Autorii identifică, într-o piață ca un ocean însângerat de lup40

tele dintre rechini, vizionari care își găsesc o zonă albastră, nebăgată în seamă de nimeni până atunci. Această nișă o lărgesc până o transformă într-un ocean albastru. Dintre exemple: Steve Jobs și uneltele sale care au schimbat lumea sau Cirque de Soleil, care a reinventat circul, transformându-l în show. „Nu vreau ca omul să intre pe site și să treacă printre niște rafturi virtuale, iar vânzătorul să-l întrebe doar: «Ce anume doriți?» și «Ce buget aveți?», așa cum se întâmplă în magazinele clasice. Vreau să-i transmit o informație reală, onestă și complexă a băuturii pe care o cumpără, nu poveștile scrise de obicei pe etichetă. Site-ul va fi un loc în care îți va fi ușor să alegi, căci va avea multe filtre și subcategorii. Va fi și un blog, unde voi reda din experiența mea de social drinker, iar fiecare băutură va primi un tag în pagina de prezentare, care va duce spre respectiva poveste.”

O să meargă? „Principala problemă în industria comerțului de băuturi este aceeași ca în presă: oamenii nu sunt deschiși către online”, spune Dragoș. Dacă la Bravo, unul din titluri-

1998-1999: editor TV Mania 1999-2000: editor coordonator TV Mania 2000-2002: redactor şef adjunct Viva! 2002-2003: redactor şef TV Mania 2003-2007: redactor-şef TV Mania & TV Satelit 2008-2011: Director Executiv al Diviziei de Reviste din Ringier România Din 2011: proprietar al Theliquorstore, magazin online de băuturi, www.theliquorstore.ro (în construcţie) le Ringier pe care le-a gestionat, i-a fost dificil, acum niște ani, să-i convingă pe mai tinerii săi colegi de utilitatea blogurilor, în cazul comerțului, pentru distribuitori, internetul este un fel de animal de casă pe care nu-l poți mângâia. „Se uită la tine și întreabă neîncrezători: «Crezi că o să meargă?»”. Și o să meargă?, îmi vine să întreb, dar mă opresc la timp. Tocmai asta e frumusețea plonjonului în ape necunoscute, să nu știi până la capăt, căci uneori viața începe unde se termină know-how-ul.

Răzvan Vintilescu caută viitorul în eprubetă ici unul dintre cei care fac obiectul grupajului nu e mai aproape de titlul „Există viață după media?” decât Răzvan Vintilescu, căci el chiar cu asta se ocupă acum: cu viața. În ianuarie 2010 a plecat din presă și, după aproape un an de pregătiri intense, a deschis o bancă de celule stem, acele celule care conțin în germene toate celelalte celule din organism, în care se pot diviza. Mai înainte, dar nu foarte, pe când ziariștii nu apăreau la televizor și aveau mai mult de o sursă de documentare – Google nu se pune -, Răzvan Vintilescu scria reportaje, anchete, editoriale. În 2008, de pildă, a primit premiul Clubului Român de Presă pentru o serie de cinci articole despre transplantul de organe. Un an mai târziu, un premiu și o bursă din partea fundației înființate de Rosalynn Carter, soția fostului președinte al SUA, Jimmy Carter, precum și distincția de Tânărul Jurnalist al Anului, oferit de Freedom House Foundation. Experiența de jurnalist se simte. Explică procesele tehnologice și operațiunile care au loc în cazul prelevării de celule stem cu aceeași

minuție cu care se documenta pe când făcea parte din media. La fel a procedat și când a luat decizia de a părăsi presa: s-a informat atent și pe îndelete despre ce urma să facă. „În media înveți singur networking, căci, în prima fază, absolventul de Jurnalism nu știe unde să meargă, cu cine să vorbească, la cine să apeleze. Înveți să îți cunoști domeniul, publicul sau potențialii clienți, să te adaptezi la orice tip de interlocutor, lucruri pe care le-am aplicat și în noua carieră, căci și acum lucrez direct cu oamenii”. Primul pas a fost să-și cunoască viitorii clienți. „Urmărești câte nașteri sunt în România și vezi care sunt veniturile medii ale populației de acea vârstă. Stai apoi de vorbă cu o sumedenie de oameni, de la cei care se pricep la afaceri în general până la specialiștii aplicați din domeniul spre care te îndrepți”. Cu ajutorul unor prieteni care terminaseră facultăți de profil, a pus la punct un business plan, apoi a căutat investitori care să creadă în proiect și să-l sprijine. Cel mai greu, și e momentul în care chiar și cei mai duri pot ceda, este să discuți cu băncile despre finanțare. A trecut și de asta.

1995-1996: redactor+şef la Grupul de presă pentru Copii, de la Palatul Copiilor, Bucureşti 2005-2009: jurnalist de investigaţie şi editorialist Cotidianul 2009: redactor la Realitatea TV 2009: redactor la Academia Caţavencu Din 2009: General Manager la Freezelife, bancă de celule stem, www.freezelife.ro

Plecarea e o întoarcere În cazul lui Răzvan Vintilescu, a fost de fapt o întoarcere la medicină, facultate pe care a absolvit-o, înainte de a termina și Științele Politice. A gândit proiectul Freezelife ca pe o bancă de celule stem integral românească, atât din punctul de vedere al structurii de acționariat, cât și al locului în care sunt depozitate mostrele. Cum se întâmplă? Viitoarea mamă se duce la spital într-o mână cu băgăjelul gravidei și în cealaltă cu kitul de recoltare. După naștere, sângele e prelevat din cordonul ombilical și mostra e transportată la laborator. Acolo, celulele stem sunt separate de celelalte elemente ale sângelui, se adaugă un crioprezervant, apoi celulele sunt stocate în azot lichid, la -196 grade Celsius. Ceea ce rezultă se cheamă, în lipsa unui termen mai potrivit, viață.

PROGNOZE

P R O GNOZE

BUSINE SS-URI MEDIA

UNDE SE DUC RADIOURILE FM? de CRISTINA DUMITRU

Bugetele au scăzut, pe criză, şi pe piaţa radio, iar publicul îşi schimbă gusturile şi aşteptările ori se reorientează. De asemenea, un alt mediu, internetul, câştigă teren în faţa clasicei emisii în eter. Cum va arăta industria radio în următorii ani?

The Industry a adresat cinci întrebări despre viitorul acestei media câtorva oameni importanți din domeniu.

AU RĂSPUNS Marius Dobre, director ProFM & Music FM: “Publicul de radio e mai fidel vedetelor de pe post, în timp ce publicul de tv e mai fidel brandului” Șerban Huidu, director de programe SBS Broadcasting Media – Divizia Radio (Kiss FM, Magic FM, Rock FM, One FM, Kiss TV): “Televiziunea va fi în continuare Regina, iar radioul, Cenușăreasa” Rodica Minculescu, director general Divizia Radio din Intact Media Group (Romantic FM și Radio Zu): “Dacă vom închide 2011 cu o piață radio cu doar 5% mai mică față de cea din 2010, vom fi cu toții destul de mulțumiți” Cristina Zegheru, CEO Regie Radio Music (Radio 21, Europa FM): “Nu putem spune că piața radio nu se segmentează”

1. De ce credeți că nu se segmentează radioul �n România? Cele mai multe emisiuni fac parte din genul contemporary hit radio (CHR). Alte genuri nu sunt atât de ofertante pentru publicul românesc? Dobre: Este normal să existe un număr de 3-4 posturi CHR pe o piață cum e cea din București, întrucât acesta e cel mai ofertant format din punctul de vedere al potențialului de audiență. Evident că aici se dau și cele mai aprige bătălii de marketing și se alocă bugetele cele mai mari de publicitate. E adevărat, pe de altă parte, că pe piața actuală e foarte greu de vândut un post de nișă, deoarece, din cauza bugetelor de radio reduse, o audiență mică este mai greu de monetizat. În general, radiourile de nișă sunt afiliate unor trusturi mai mari și așa reușesc să supraviețuiască. Huidu: Și în România, și în lume, CHR e genul cu cel mai mare potențial, de aceea se și bat multe posturi pe el... dar când mulți se bat, outsiderul câștigă. Multe radiouri AC (Adult Contemporary – n.r.) sau Soft Music sunt number one. E un format cu potențial bun și sunt puțini care se bat între ei. De exemplu, Lite FM conduce pe piața din New York.

Minculescu: Conform ultimelor studii realizate de cele doua institute, IMAS și Mercury, în momentul de față, în România, sunt măsurate la nivel de București 16 posturi, iar în urban 8. Adevărat, competiția cea mai mare la nivelul audiențelor și a ofertelor de marketing se dă între două radiouri de tip CHR: Radio Zu și Kiss FM. Nu trebuie să subestimăm, totuși, prezența și puterea altor posturi care nu fac parte din această categorie muzicală. Mă refer la

Magic FM, care se inscrie în categoria Soft Adult Contemporary și care, în momentul de față, are o poziție foarte bună la nivelul preferințelor de consum ale publicului, ocupând locul 3 în București și 5 în mediul urban. Prin urmare, aș spune că asistăm la o segmentare a pieței, poate nu la nivelul celei de la tv, însă și pe piața radio au intrat în competiție posturi care nu vin din zona CHR. Europa FM este un alt exemplu. Ocupă locul 4 în preferințele de consum radio pe București și locul 2 pe urban. Romantic FM, în categoria easy listening, ocupă locul 6 în preferințele publicului la nivel de București. Zegheru: Nu putem spune că piața radio nu se segmentează, dacă ne uităm la posturile de radio care au apărut în ultimii doi sau trei ani, Vibe FM, Rock FM, Music FM, pe lângă cele deja existente, Europa FM, Magic FM, Guerrilla sau Gold FM. Este adevărat însă că o mare perioadă de timp au fost trei mari posturi de radio care au impus acest format, anume Radio 21, Pro FM și Kiss FM, la care s-a mai adăugat unul, Radio Zu,

ajungând astfel ca piața să fie dominata de formatul CHR. 2. Cum e publicul de radio față de cel de tv, de exemplu? S-a schimbat el față de acum 15 ani? Dobre: Aș zice că publicul de radio e mai fidel vedetelor de pe post, în timp ce publicul de tv e mai fidel brandului. În plus, la radio, concursurile cu premii încă influențează comportamentul de consum, în timp ce în televiziune asta nu mai reprezintă o motivație. Ascultătorii de astăzi sunt în mod evident mai pretențioși și mai ocupați decât cei de acum 15 ani și, în consecință, mai greu de câștigat. Huidu: Da, mult! Nici radioul românesc nu mai e la început, ca acum 15 ani, când rockul era mult mai ascultat. Până să aducem în peisaj Rock FM, era aproape un gen uitat, iar amatorii de rock nu prea ascultau radio. Minculescu: Ca în cazul televiziunii, publicul de radio a devenit poate mai pretențios, mai selectiv, pentru că există o plajă mai mare de posturi din care poate alege în funcție de multe variabile: fie în funcție de afinitățile muzicale, fie de preferințele în materie de DJ, de nevoile contextuale pe care le resimte, fie în funcție de emisiunile matinale preferate. Dezvoltarea acestei piețe, exact ca și la tv, a creat față de acum 15 ani nevoi specifice. Zegheru: Cred că aveam același public ca televiziunea. Acesta e și motivul pentru care curbele de audiență sunt în oglindă. Studiile arată că ascultătorul de radio s-a schimbat foarte mult, este mult mai pretențios. 3. Care sunt advertiserii tradiționali pentru radio? Ce tip de branduri �și fac reclamă la radio? Dobre: Advertiserii tradiționali pe radio sunt cei din retail, comunicații și industria auto. Huidu: Marile lanțuri de retail, telefonia mobilă, industria auto, IT-ul, media etc. Și ce se mai potrivește unor momente speciale concepute exact pentru cumpărător. Minculescu: Clienții tradiționali pentru radio sunt cam aceiași cu cei pentru tv. Chiar dacă, pe vreme de criză, și-au mai schimbat poziția în topul bugetelor consumate pe radio, rămân la categoria “tradiționali” retailerii, telefonia mobilă, brandurile din domeniul bancar, bricolaj, auto, brandurile de bere, de produse lactate și de produse domestice. Zegheru: Retailul și Telecomul. 4. Piața de advertising pe radio a fost de 21 de milioane de euro �n 2010 și ar putea scădea cu 5% �n 2011, până la 20. Unde credeți că va fi �n 2015? Dobre: Cu siguranță, și în anii următori piața radio va urma trendul general al pieței de advertising. Huidu: Deși eu mă ocup cu programele, sunt

optimist. Cred că am trecut de punctul de maxim al crizei. Minculescu: Pentru 2011, de pildă, estimările privind piața radio erau de menținere la nivelul celei din 2010. Realitatea pare ușor diferită, iar dacă vom închide 2011 cu o piață radio cu doar 5% mai mică față de cea din 2010, vom fi cu toții destul de mulțumiți. Până în 2015, ne așteptăm ca piața radio din România să revină încet pe trend ascendent. Ne putem aștepta la un nivel al pieței de 2526 de milioane de euro, ceea ce înseamnă o creștere de 25-30% față de nivelul din 2011. Rămâne însă de văzut dacă va fi așa. Zegheru: Sperăm să revină la nivelul anilor 2007-2008, când era în jur de 30-35 milioane de euro. 5. Credeți că internetul e o soluție de supraviețuire pentru radio? Nu ne referim la stații FM care fac și streaming audio, ci la stații de radio exclusiv pe internet. Dobre: Radioul va supraviețui pentru că, spre deosebire de print, de exemplu, el nu poate fi înlocuit total de alte media. Ceea ce se va schimba în timp va fi modalitatea de distribuție, întrucât, o dată cu penetrarea internetului mobil, emisia pe internet va deveni o alternativă pentru emisia în eter. Internetul va democratiza radioul, pentru că va pune pe picior de egalitate posturile cu emisie în eter și pe cele cu emisie exclusiv on-line. Huidu: Nu sunt o soluție, sunt un ajutor! Așa cum s-a prezis moartea tiparului, tot așa s-a zis și că radioul și televiziunea vor muri, pentru că vor fi înghițite de internet. Uite că nu e chiar așa! Cred că televiziunea va fi în continuare Regina care va dicta prețurile, iar radioul, Cenușăreasa ce va întregi peisajul media. În rest, internetul e un excelent mediu pentru marketing și, în lipsa unui salt tehnologic substanțial, așa va rămâne. Minculescu: Una dintre caracteristicile de bază ale radioului este mobilitatea. Se poate asculta oriunde, acasă, în mașină, la serviciu, la o petrecere cu prietenii. Perspectivele internetului accesibil oriunde, oricând și gratis sunt extrem de mici în momentul de față. Nu se pune problema de supraviețuire a radioului tradițional. Cel emis în FM e bine, sănătos și va rămâne astfel încă mult timp. Nu există nici un semn de declin dramatic. Dimpotrivă, în țări ca Anglia, Franța, Statele Unite, unde există o bună dezvoltare a facilităților care au la bază internetul, deci există un mai mare potențial de factori care pot slăbi radioul, numărul de ascultători este în creștere. Zegheru: Probabil în viitor, o dată cu ieșirea din criză și cu creșterea penetrării internetului.

C I FRE

BAROMETRUL BRANDURILOR

Cele mai tari nume din septembrie Notorietatea unor branduri, fie ele de produse, fie de oameni, se poate măsura şi cantitativ. Iar ierarhiile online sunt relevante din acest punct de vedere, pentru că majoritatea surselor clasice de informare au deja o prezenţă puternică online, deci numărătoarea realizată pe Internet e relevantă pentru vizibilitatea generală. Începând din acest număr, The Industry vă prezintă topul lunar al brandurilor şi al numelor de artişti, cu variaţiile faţă de luna anterioară.

Barometrul brandurilor este realizat în colaborare cu agenţia de monitorizare Media IQ, pe baza unor date provenite din peste 60 de mii de surse. Detalii despre agenţie la www.mediaiq.ro.

Branduri comerciale

Branduri personale

În septembrie, ocupanta primului loc, Dacia, a generat cel puțin două știri. Prima se referă la prezența la Salonul Auto de la Frankfurt, iar a doua, la rechemarea unui lot de peste 4.000 de autoturisme Logan și Sandero, pentru verificări. Notorietatea crescută a Apple și iPhone din aceste luni este dată și ea de două evenimente. Primul e cunoscuta retragere a lui Steve Jobs pe caz de boală, iar al doilea, așteptata lansare din 4 octombrie a iPhone 5. BCR a crescut în statistici din cauză că Erste a anunțat că va prelua și cele 30,12% din bancă deținute încă de SIF-uri, iar BRD a beneficiat de un vehicul de imagine puternic prin trofeul Năstase-Țiriac. De Ford s-a legat știrea producției unui B-Max la Craiova, în timp ce Microsoft a prezentat oficial Windows 8. În fine, Mercedes se leagă tot de Salonul Auto de la Frankfurt, unde a prezentat un model numit B Classe.

Inna, românca posesoare a celui mai mare succes în străinătate, a urcat în topul de septembrie ca urmare a prestației de pe Arena Națională, când a avut loc inaugurarea acesteia. Acolo a fost fluierată de public, după care a revenit cu o declarație în care spunea că se gândește să părăsească România. Ulterior, la jumătatea lunii, a apărut alături de Smiley în chip de câștigător la Romanian Music Awards. Dan Diaconescu a făcut vâlvă cu afirmația că nu este membru în al său Partid al Poporului, pentru ca apoi să fie desemnat de Elena Udrea ca posibil partener de negociere. Un alt eveniment care a generat multe apariții în presă a fost decizia de înființare legală a aceluiași partid al lui Diaconescu. Bianca Drăgușanu e vizibilă constant, în diferite contexte, iar Ilie Năstase a fost propulsat și de turneul demonstrativ la care a participat, dar și de logodna cu Brigitte Sfăt. Asta, în timp ce Pepe apare cu tot felul de cancanuri legate de relația cu Oana Zăvoranu, după care începe să se vadă, către sfârșitul lunii, datorită participării la Dansez pentru tine. Ramona Gabor a avut vizibilitate datorită unei escapade cu iahtul unui bulgar și a unor confesiuni despre iubitul chinez al surorii ei, Monica. Cătălin Botezatu a fost menționat mai ales în știri despre Next Top Model, iar Ciprian Marica s-a despărțit de partenera lui, are un nou antrenor la Shalke și se gândește să se retragă de la Națională. Ca și Bianca Drăgușanu, Oana Zăvoranu generează constant știri despre diferite lucruri, de la Pepe la vibrator, și, în fine, Andra apare frecvent datorită dietei de după naștere și a participării la preselecțiile de la Românii au talent.

RUBRICA DE PĂRERI

SCHIMBAREA ȘI COMUNICAREA ÎN SITUAȚIILE DE CRIZĂ

Jim Donaldson

este Executive VicePresident al Corporate Communications pentru Europa, Middle East şi Africa, în cadrul firmei de consultanţă în comunicare Weber Shandwick.

n multe privințe, principalele uzanțe privind gestionarea situațiilor de criză nu s-au shcimbat prea tare de la oribilul incident Johnson & Johnson/Tylenol din anii '80. Deși introducerea canalelor de știri cu transmisiune 24 din 24 de ore și a fluxurilor online de știri a necesitat o viteză de reacție tot mai mare, modalitatea noastră de lucru a rămas aproape neschimbată. Am pregătit purtători de cuvânt, am elaborat mesaje, am enunțat principii și am elaborat formulare Q&A. Toate acestea au revenit iarăși în discuție acum, odată cu predominanța social media. Primăvara arabă demonstrat asta în 2011, însă numeroase exemple din mediul corporatist și din sfera publică au arătat cât de mult s-a schimbat viața unui expert în comunicarea în situațiile de criză și în ce fel trebuie acesta să-și modifice instrumentele. Viteza cu care rețelele sociale exprimă, amplifică și/sau distorsionează informațiile despre un anumit subiect sau o situație de criză în desfășurare este, adeseori, incredibilă. Multe fluxuri de știri, deja consacrate, preiau clipuri de pe YouTube sau zvonuri de pe Twitter. Jurnaliștii tradiționali își modifică modul de lucru cu multe dintre aceste instrumente folosind simultan diverse canale. Noi tipuri de jurnaliști se ivesc odată cu apariția jurnalismului cetățenesc. De unde nevoia organizațiilor de a gestiona reacția nu doar în timp util, ci asigurând un flux de conținut constant și în creștere.

Reţelele sociale: un burete îmbibat Deși este ușor să critici Twitter ca fiind un mediu restrâns a cărui audiență are o viziune deja formată, adevărul este că relațiile dintre rețelele sociale sunt asemenea unui burete îmbibat cu apă, iar un subiect care a apărut inițial dinaintea unei audiențe restrânse poate cu ușurință să-și mărească – exponențial – vizibilitatea. Asemenea multor consultanți, ne îndemnăm clienții să fie pregătiți. Evaluăm riscurile și îi ajutăm să le combată prin intermediul planificărilor, al trainingurilor și al managementului în timp real. Examinăm vulnerabilitățile din mediul online ale clienților și îi instruim să neutralizeze o situație de criză prin folosirea unor canale diverse de răspuns. Acest lucru nu mai înseamnă doar a oferi consultanță cu privire la formularea unui mesaj. Înseamnă, de asemenea, să dezvolți conținut prin preluări, materiale video sau multimedia interactive și să controlezi viteza, inteligibilitatea și impactul mediului digital. Multe organizații încă nu au o prezență adecvată online. A fi pregătit de atac înseamnă, adesea, o luptă câștigată pe jumătate. A crea un site e bine, dar numai un aspect al arsenalului digital. În completare, clientul are nevoie să

CHEAT CODES: CE-A CĂUTAT WOLFENSTEIN ÎN IRAN

dețină canalele digitale, să fi câștigat un public existent și să aibă conținutul pregătit. Organizațiile trebuie să fie conștiente că ele au, în plus, și rolul de moderator. Web-ul le oferă companiilor – dar și multor altora – ocazia unică de a fi proactive sau, cel puțin, de a avea o reacție imediată, de a conferi unei probleme un aspect uman și de a arăta că se preocupă de aceasta. Pentru cei care dețin poziția numărul 1 în ierarhii, devine tot mai ușor să-și demonstreze autoritatea, spre deosebire de situațiile din trecut, când liderii puteau dezerta tocmai în clipele în care ar fi trebuit să fie o prezență liniștitoare. În mod similar, dacă ei evită să își exprime opinia, trebuie să fie conștienți de faptul că există un public neiertător, dispus imediat să judece.

Contează viteza şi tonul Un lucru remarcat unanim cu privire la rețelele sociale este viteza lor de transformare. Pentru multe firme mari, cu o organizare tradițională, acest fapt reprezintă o problemă dramatică. Companiile extinse nu sunt structurate pentru a comunica rapid. Au proceduri care trebuie să fie respectate. Iar cele patru minute scurse între un tweet și apariția informației la TV nu pot fi controlate prin proceduri. Pe lângă viteză, vital este și tonul. El trebuie să fie autentic, antrenant și conciliant. Rețelele sociale sunt, cum le spune și numele, sociale. Așa încât comunicarea trebuie să antreneze un public și să fie convingătoare. Comunicarea digitală nu ține de tactică. Trebuie să facă parte din strategia oricărei organizații, să fie integrată cu toate canalele. Într-o perioadă de criză, când opiniile și emoțiile se pot schimba printr-un click, mediul online poate face diferența. Astfel încât totul este în schimbare în comunicarea de criză. Sunteți pregătiți?

Liviu V â nau

ucrurile pentru care ești concediat în anii tinereții sunt aceleași lucruri pentru care vei câștiga premiile pentru realizări în viață mai târziu, spune Coppola în ultimul număr din Harvard Business Review. Pentru executivii aflați de mult pe metereze, o ocazie să rememoreze riscurile asumate cu succes la începutul carierei lor. Într-o epocă în care eficiența unei afaceri va fi condiționată de provocările din spectrul securității informațiilor, acest recurs la valorile de odinioară ar putea însă urmări explicit reciclarea unor instincte cultivate de jocurile pe computer. Dacă ședințele prelungite (sau interminabile) de Doom, Wolfenstein, Heroes of Might and Magic, Warcraft, Counter Strike sau Call of Duty păreau gropi în care tinerețile irosite erau aruncate în devălmășie ca niște cadavre într-un mormânt comun, ele sunt redescoperite azi ca niște mine din care noile tehnologii ne îngăduie să extragem pământuri rarisime. De ce sunt atât de valoroase? Pentru că par să alcătuiască o tușă esențială a contururilor încă neclare ale lumii de mâine.

Ciber-hoplo… ce?! este unul dintre pionierii internetului .ro. În ultima vreme, are preocupări legate de securitatea cibernetică.

pede așadar că dincolo de perdeaua de fum ridicată de poveștile hollywoodiene cu hackeri și ciberteroriști, cultura politico-militară a lumii Internetului este dominată de reguli la fel de stricte și simple ca și cele din registrul Războiului Rece. De pildă, recentele operațiuni in care virusul Stuxnet a pus pe butuci turbinele reactoarelor nucleare iraniene, susținute de asasinatele care au eliminat fizicienii angajați la aceeași centrală: e limpede că nu e vorba de un grup de hackeri racolați de la un Internet cafe sau de niște eco-activiști exasperați. Îndărătul acestor operațiuni se află organizații politico-militare și/sau corporații multinaționale cu bugete mamut, cunoscute și implicit susținute de autorități.

Cibersecuritatea, domeniul în jurul căruia se plămădesc o sumedenie de mantre corporatiste, este vectorul care a adus în spațiul public un număr de clișee confuze referitoare la natura agresorilor si a conflictelor electronice. După douăzeci de ani, stereotipurile despre hackeri, white hats și arhitectura ciberspațiului, precum și natura conflictelor animate de acești actori au devenit omniprezențe. Fragmente de religii New Age, gnosticisme sau ortodoxii reciciclate electronic, ingrediente magice dezghiocate de prin cutare sau cutare saga mitică sau postapocaliptică, dimpreună cu scenarii și hărți de prin jocurile electronice ale vremii alcătuiesc un fel de noimă a spațiului virtual. Veghind pe redutele normalității, diferiți observatori scrutează acest vălmășag neotribal. Cred că doar o infuzie de ciber-hoplologie, studiu academic al culturii militare a ciber-conflictelor, mai poate ordona acest context care seamănă cu Cantina din Războiul Stelelor. Am putea astfel afla câteva lucruri esențiale despre lumea de azi. Mai întâi, faptul că Internetul are aceeași valoare strategică pe care o atribuim resurselor financiare sau petroliere. Pentru controlul acestei resurse se coagulează și se manifestă aceleași structuri politico-militare și corporatiste. Foarte probabil, crah-urile, boom-urile și crizele care scutură piețele financiare, industriale și/sau sociale au corespondențe pe piața de Internet. Devine lim-

Mai apoi, putem descoperi ca atât noul modus operandi al cibercombatanților cât și interfața acestora cu lumea sunt alcătuite dintr-o varietate de resurse clădite pe jocuri pe computer și simulatoare. Pedigree-ul misiunilor militare din viitor, deopotrivă cu multe din operațiunile militare de azi, aduce cu raidurile sau skirmish-urile de prin RPG-uri sau Shoot-Them-All-uri. Prezența lor în centrele de comandă state-of-the art este doar o consecință a faptului că aceste valori au educat în bună măsură generația Internetului. Dar și o dovadă a eficienței lor.

Criza în God mode O lecție imediată este că trișorii nu strică jocul, ci îl controlează. Dacă nu vezi băncile traversând criza financiară în God mode, o corporație sau vreun politician strecurându-se în invisible mode printre întrebări rămase fără răspuns, probabil că nu ai jucat destule jocuri la vremea potrivită. Sau nu ai recunoscut încă jocul și codurile de cheat folosite, ceea ce poate avea consecințe neplăcute. Pe de altă parte, dacă ai bagajul de cunoștințe necesare, rodite și culese în lupte grele pe computer, există incă posibilitatea să recunoști într-o zi o echipă pe care o credeai aliată, îndreptându-se cu full ammo către ultimul Boss, care, inexplicabil, ți-a împrumutat chipul.

RUBRICA DE PĂRERI

Sorin Adam Matei

Profesor de Știinţele Comunicării la Purdue University. Poate fi găsit pe internet pe Matei.org, VisiblePast.net, Ubimark.com și Visible Effort - Veffort. us, autorul volumelor Boierii Minţii, Idei de Schimb, și coordonatorul colecţiei de eseuri Idolii Forului.

RUBRICA DE PĂRERI

AMINTIRI DESPRE VIITOR

CONȚINUTUL ȘI CĂUTAREA

mi aduc aminte bine de primul clip video pe care l-am văzut pe internet. Era în ianuarie 1995. Un cutremur de 6,8 grade pe scara Richter lovise orașul Kobe, din Japonia. Imaginile erau în alb-negru și arătau autostrăzile suspendate mișcându-se ca bătute de vânt. Fereastra de vizualizare nu era mai mare ca un timbru poștal. Senzația era totuși asemănătoare cu aceea a primilor oameni care vedeau un film la cinemaul Lumiere. O nouă lume de posibilități se deschidea în fața mea. Televiziunea nu mai era limitată de cabluri și unde radio. Imaginile video înregistrate de orice, oriunde puteau fi acum puse pe internet, ca orice fotografie sau text, descărcate și consumate ca floricelele de porumb. Peste doi ani, însă, o dată cu revoluția canalelor live, inițiată de Real Audio/Video, imaginile din Kobe îmi păreau ridicole prin meschinăria micimii lor. Îmi aduc aminte la fel de bine prima pagina de internet. Eram într-un birou din New York. Cineva mi-a spus, că a apărut ceva numit ”world wide web.” În cap mi-a apărut în mod spontan o pânză mondială de păianjen. Așa i-am și spus pentru o vreme în limba română. Un prieten din România a făcut mișto de invenția mea lingvistică. Sincer, nici acum nu înțeleg bine de ce. Suna nu numai poetic, dar și exact. Cu timpul, am abandonat serviciul care îmi furniza accesul la net, și mi-am făcut cont de internet în toată legea.

n mod tradițional, cele care decid în privința transmisiunilor TV sunt echipe operative, de creație și de marketing, care livrează un flux înregistrat de conținut planificat, cu scopul de a spori numărul telespectatorilor și de a-i păstra fideli. Scopul este acela de a deține cea mai mare audiență și de a revendica cele mai mari beneficii pentru asigurarea celei mai grozave experiențe împărtășite. Până acum, echipele de vânzare trebuia să le furnizeze celor din publicitate un public strategic orientat și captiv, oferind în schimb, contra cost, un anumit interval orar și un conținut corespunzător. Acum însă, odată cu video on demand, transmisiile pe internet, platformele mobile și rețelele sociale, au apărut alternative la scopul ultim reprezentat de experiența împărtășită. Tehnologia a reușit să elibereze publicul captiv din tiparele simpliste de vizualizare. Întâlnirile de la fumoar au devenit deja virtuale. Un public tot mai numeros își alege singur programul.

Dependent de AOL Ambele experiențe mi-au fost oferite de AOL, căruia i-am fost client bun platnic timp de aproape șapte ani. I-am fost mai mult decât un client. M-am purtat ca un adevărat dependent de droguri. Am consumat sute de articole noapte, singur, acasă. Nu i-am spus soției de nota de plată de peste o sută de dolari. Eram student și mi-era jenă să recunosc că cheltuiam mai mult decât îmi permiteam. Când am aflat în 2000 că AOL cumpărat pe 160 de miliarde de dolari concernul mediatic Time Warner, ce cuprindea o editură, o revistă, și un studio de film, toate de talie mondială, nu m-a mirat. AOL era tot ce se putea mai mare, mai tare și mai cool în universul mediatic. Un monstru ce oferea servicii de internet la zeci de milioane de americani. Un serviciu de poștă și știri electronice fără egal. AOL era, în mintea mea și a mai multor milioane de americani, echivalentul viitorului. Am părăsit însă AOL când am început primul serviciu și mi-am cumpărat prima casă. Atunci am schimbat ceea ce devenise derdelușul AOL, pe care mă dădeam cu o săniuță de 56Kb, cu un serviciu de cablu, să mă dau cu bobul de 2Mb. Cam tot din aceeași perioadă, am părăsit și primul serviciu de publicare de pagini de web, Geocities cu care oricine putea deveni autor mondial, oricând, pe gratis. L-am folosit din 1997 până prin 2000, când a fost achiziționat de Yahoo! al cărui client fidel oricum eram. L-am abandonat ca să public pe propriul sit, Matei.org, ce mă costa doar 10 dolari pe lună.

Din păcate, nu îmi aduc prea bine aminte de prima mea întâlnire cu Facebook. Timp de câțiva ani după ce m-am înregistrat (prin 2005?), nu am folosit serviciul de loc. Postez ca Sorin Adam Matei cam de doi ani, și de anul trecut, după apariția ultimei mele cărți, ca Idolii forului ca să fac publicitate volumelor mele. O fac pentru că toată lumea care contează e pe acolo. Înțeleg perfect efectul de rețea. Legea lui Metcalf spune că valoarea oricărei rețele crește în progresie geometrică cu numărul membrilor ei. Inima mea nu îi aparține însă rețelei Facebook, cum nu a aparținut nici lui AOL sau Yahoo! Ca un cobai dresat al trecutului apropiat, știu foarte bine că succesul de acum nu e o garanție a celui de mâine. AOL valorează acum 2-3 miliarde de dolari, o fărâmă din cât a plătit pentru Time Warner, care s-a despărțit de ea ca de o soție infidelă. Cauza? Inabilitatea de a înțelege că netul vrea să fie liber, că nu poți forța oamenii să fie sclavii unui program fix și a unor prețuri exorbitante. Yahoo, un alt țarc pentru clienții leneși, care îi foloseau serviciile de căutare, mail, și publicare pentru că erau ușor de înțeles, e tot acolo. Evaluată către suta de miliarde de dolari în 2000, Yahoo! valorează sub 20 de miliarde de dolari astăzi. Cine își mai aduce aminte că Yahoo! a vrut să cumpere Google pe un mizilic de 3 miliarde de dolari pe vremea când Google era motorul de căutare invizibil pentru Yahoo?

Face Și Facebook elefantiazis? Facebook, în ciuda vioiciunii, nu are încă o imagine clară a serviciilor pe care le oferă. În afară de wall și status update, toate celelalte lucruri de pe Facebook sunt complet misterioase. Interfețele se schimbă în fiecare zi, regulile o dată pe săptămână. Dau o bere oricui îmi spune de ce un fan page creat azi e aproape de negăsit mâine. Cu sutele sale de milioane de ulitizatori și evaluarea (tacită) de (cifră fatidică) 100 de miliarde de dolari Facebook pare un titan. Problema este că Facebook poate fi oricând atinsă de morbul elefantiazisului electronic. Cu cât are mai mulți utilizatori cu servicii în parte simple și stupide, cu atât se va instala mai mult plictisul ce va muta hoarda electornică către noi orizonturi. Cum spuneau romanii: Caveat emptor! Sau, ca să facem paradă de latină de bucătărie, Sic transit gloria mundi....

Mike VilliersS t ua r t

mirare că, la Festivalul de Televiziune din Edinburgh, din luna august, unde Eric Schmidt, Executive Chairman la Google, a ținut prelegerea Mac Taggart, jurnaliști din mass-media și directorii din domeniul televiziunii discutaseră deja despre posibile colaborări în vederea creării de conținut, a dezvoltării formatelor și chiar a împărțirii beneficiilor publicitare obținute din traficul căutărilor. Sunt aceste schimbări seismice din deprinderile și platformele de vizionare TV vești bune? Publicul de astăzi urmărește, revede și transmite în mod activ conținut, din proprie inițiativă, oricând și oriunde, spre deosebire de modul pasiv de a primi conținutul, într-un moment prestabilit și printr-un flux de programe liniar. Această libertate de alegere în stabilirea unui program orar poate fragmenta audiența, având impact asupra modalității proprii televiziunii tradiționale de a transmite conținutul, dar în cele din urmă tehnologia asigură un public mai numeros.

Relaţia personală cu conţinutul

este consultat de brand pentru televiziune. A lucrat în trecut pentru BBC şi ITV, a realizat programe pentru Discovery, a participat la lansarea Al Jazeera English şi predă cursuri de televiziune la Foundation for International Education

Care este moneda comună de schimb? Conținutul. Într-o industrie care a luat naștere din îmbinarea creativității cu tehnologia, el este suveran. Ca alternativă la transmisiunea live a programelor TV, telespectatorii pot amâna vizionarea emisiunilor alături de familie, alegând o oră mai convenabilă pentru toți, iar atunci când folosesc rețele de socializare, cum ar fi Twitter și Facebook, sau chiar platforme de telefonie mobilă și de divertisment, ei încep să aibă o relație tot mai personală cu un anumit conținut, prin sugestii și asocieri. Dacă luăm în considerare măsurarea audienței și lăsăm deoparte toate aspectele legate de legea dreptului de autor, conținutul capătă o importanță care o depășește pe aceea a premierelor și reluărilor difuzate de posturile consacrate, ajungând la o cantitate de informații infinită, disponibilă online pentru o audiență impresionantă, ca urmare a căutărilor aleatorii prin intermediul motoarelor de căutare. Un caz foarte cunoscut este clipul realizat de un amator, Charlie Bit My Finger, care a avut sute de milioane de vizualizări la nivel mondial și a generat nenumărate alte clipuri. Aceasta este o nouă definiție dată difuzării conținutului și puterii sale de a genera venituri. Cât privește răspândirea acestuia, de exemplu, putem arunca o privire asupra noii pagini de pornire BBC, unde, din 2008, programul televiziunii publice a pus accent pe conținutul iPlayer mai degrabă decât pe știri. Și în privința posibilității conținutului de a genera venituri, putem avea în vedere, de pildă, prezentarea ținută de Google, în luna septembrie, la Congresul Societății Regale de Televiziune de la Cambridge, unde Google Insight a arătat cum programe comerciale de televiziune reușite, precum XFactor, pot înregistra o creștere de la an la an în motoarele de căutare online (guardian.co.uk, 15.09.11). Nu este de

Noua experienţă împărtăşită Tehnologia captează fiecare membru al audienței, dar nu pe toți odată, ci la nivel individual, de grup, pe măsură ce este căutat conținutul. Iar cu fiecare click, un criteriu de căutare măsurabil este pus la dispoziția agenților publicitari orientați către un public de nișă. Este important faptul că orice asigurare a unei ținte oferite în acest domeniu virtual extinde cotele de audiență consacrate cu mult dincolo de programele de televiziune tradiționale și le aduce într-o nouă sferă a experienței împărtășite, cu noi deschideri spre scopul ultim al supremației de piață. Sarcina continuă este, ca întotdeauna, aceea de a găsi calea de mijloc între cel mai bun conținut și difuzarea optimă, astfel încât fiecare să se bucure de beneficiile acestei investiții.

O A MEN I IN TE RVIU

Crenguţa Roşu, DC Communication: “Am crescut numărul de clienţi, fiindcă a scăzut volumul pe client”

B USINESS

C AR D

Oameni-cheie din Romtelecom 58

52 JOB

P O RTRE T

De la sitcom la talk-show: a doua şansă a lui Degeneres

DESC R IPTION

Viitorul ca meserie. Există vizionari în .ro? 60

56 C INE,

C E?

Gisele Bündchen se discriminează singură 65

I NT ERVIU

INTE R VIU

20 DE ANI DE COMUNICARE

CRENGUȚA ROȘU, D C C O M M U N I CAT I O N:

Am crescut numărul de cliențţi, fiindcă a scăzut volumul pe client În România, a avea o experienţă de 20 de ani în industria numită comunicare este sinonim cu a fi asistat la naşterea acestei industrii. Crenguţa Roşu, managing partner la DC Communication, e unul din destul de puţinii specialişti aflaţi în această situaţie, care se şi menţin în top la ora actuală. În interviul care urmează, ea povesteşte pentru The Industry şi despre începuturile ei şi ale DC Communication, dar şi despre strategia de criză care a făcut ca această companie să fie mai puţin afectată decât altele de scăderea bugetelor. de IULIAN COMĂNESCU Ești managing partner la DC Communication. Cine sunt ceilalți manageri? Dar ceilalți parteneri? Partenerul meu și celălalt manager este Teodor Frolu. Împreună am fondat DC Communication acum aproape 17 ani și îndeplinim funcția de manageri. Primele demersuri de comunicare le-ai făcut, cred, la revista ING a studenților din Politehnică, sub numele de cod Crenguța Câmpian. Și defuncta “Convingeri comuniste”, dar și încă via “Opinie studențească” au furnizat scenei publice din România tot felul de personalități, de la Sorin Ducaru, ambasador la Washington, la Alina Mungiu, politolog la Herte. Cât de importante sunt revistele studențești din anii ’80 ca motor pentru ceea ce s-a întâmplat ulterior în România? Ai dreptate, ucenicia în comunicare a început în cazul meu de atunci și continuă. Aco52

lo am învățat despre jurnalism - în zecile de ore petrecute în bibliotecă, unde studiam marile publicații americane sau în cele dedicate tehnoredactării și măsurării în cicero și quadrați. Sau în zilele și nopțile din tipografie unde făceam corectura sau, pentru a grăbi procesul de publicare, mai învățam una alta, în mod practic, de la tipografi. Toate acestea se făceau din pasiune și curiozitate. Două dintre ingredientele care cred că sunt parte din temelia dezvoltării personale. Așa se explică, probabil, observația ta privind evoluția mai multor foști jurnaliști-studenți. Să mergem mai departe pe firul apei. După ce ai terminat Politehnica ai intrat în Guvernul Român. Ce-ai căutat acolo? Ce bogată în sensuri este limba romană! Nu am intrat în Guvern - deși trei ani la rând am intrat, într-adevăr, în clădirea Guvernului -, ci m-am angajat acolo, la Biroul de presă. Urmam un anunț pe care l-am văzut la TV:

“Guvernul angajează tineri la….” Căutam să îmi dezvolt pasiunea pentru presă, fără să știu, în prima fază, că la biroul de presă nu ești chiar jurnalist, ci lucrezi cu și pentru jurnaliști, din partea instituției. Concursul de admitere a presupus scrierea unor texte, analize și sinteze și cunoștințe de bază despre economie, politică. Prima zi de lucru am petrecut-o pe jos, la propriu, într-un spațiu cu prea puține birouri, unde am citit ziarele și am făcut revista presei. Am trecut apoi printr-o serie de cursuri de pregătire, cel mai deosebit fiind cel de la Londra - Central Office of Information - unde am pus bazele a ceea ce urma să devină meseria mea. Atunci și acolo am trecut printr-una din acele experiențe fundamentale, care îți schimbă viața. Dacă erai chiar Petre Roman pe vremea aia, ce făceai? Ce l-ai sfătuit să facă și n-a vrut?

Știam prea puține lucruri și aveam puțin acces la informații care să îmi permită să fiu sfătuitor direct al domnului Roman, atunci când era prim-ministru. Puteam să formulez puncte de vedere, puteam face cartografia publicurilor (stakeholders mapping), materiale de background, puteam să redactez texte și mai puteam să dezvolt scenarii de lucru, mesaje, documente. Nu ca sfătuitor direct, în acea fază. Ucenicia în această zonă începe cam cu aceste activități iar eu, în primul meu an la Biroul de Presă, am fost ucenic și am învățat făcând. În formulele englezești cool: learning by doing și training on the job. Am lucrat apoi, în continuare, la Biroul de Presă, pe perioada în care a fost prim-ministru domnul Stolojan și șase luni pe perioada cabinetului Văcăroiu. Apoi am lucrat pentru un an la Tinerama ca șef al secției politice și am participat ca freelancer la câteva proiecte de comunicare.

Zice la Ministerul de Finanțe că DC Communication s-a înființat în 1995. Cine sunteți dumneavoastră și ce-ați făcut în primii cinci ani? Întrebare ajutătoare: cum ați făcut primul milion? În 1995, eram eu și Doru într-o garsonieră pe strada Brezoianu. Lucram la o licitație pentru un proiect al Delegației Comisiei Europene: “Town Squares of Europe”. Acesta trebuia să se desfășoare timp de nouă luni în 17 orașe din România. Tot la debutul anului 1995 - pe 6 ianuarie, țin minte și acum data am fost contactați pentru o prezentare și un potențial proiect pilot de ING Bank, lansarea primului serviciu de banking electronic în Romania. Am câștigat ambele licitații, primele din istoria companiei și cele care ne-au deschis cele două căi de dezvoltare: instituțional și comercial. În primii cinci ani am continuat să lucrăm pentru primii noștri clienți și am participat la selecții pentru alții noi, adăugând în același timp servicii:

de la corporate communications și relațiile cu mass media, primele și cele mai cerute până în ziua de astăzi, la serviciile de management al riscurilor și al crizei, la proiectele de afaceri publice, campanii instituționale la nivel național, marketing communication etc. Echipa a crescut și ea, progresiv, odată cu creșterea portofoliului de servicii și de clienți. E adevărat că Emil Constantinescu a fost instruit pentru campania de la prezidențialele din 1996 de Ion Caramitru, care l-a învățat să facă chestia aia cu ochelarii și “Credeți în Dumnezeu, domnule președinte?”? Nu știu nimic despre pregătirea domnului Constantinescu în campania politică, dar știu că gestul de a pune și a scoate ochelarii este predat în cadrul pregătirii vorbitorilor ca fiind un truc clasic. Acesta oferă, sau altfel spus câștigă, într-un mod natural, câteva se53

I NT ERVIU

cunde prețioase pentru a pregăti un răspuns la o întrebare mai dificilă. A fost și este folosit de politicieni sau vorbitori experimentați - unii o fac poate instinctiv, alții au fost pregătiți. Scrie tot la Ministerul de Finanțe că în 2010 ați făcut 5,16 milioane de lei și în 2009, 4,95. În 2008, pe culmea valului, făceați 7,43. Cum de ați pierdut atât de puțin? Asta a fost toată criza, în PR? În primul rând, fiind un serviciu, activitatea de comunicare depinde de mediul economic general. Problemele piețelor, ale clienților noștri, ne afectează și pe noi. Fie că acest lucru înseamnă volume reduse de activitate, reduceri de buget, fie că acest lucru înseamnă mai puțină complexitate sau mai puțină evoluție în privința proiectelor derulate. Nu sunt timpuri ușoare și nu cred că sunt în stare să abordez în glumă, relaxat, subiectul. Ne-am concentrat mai întâi pe calitatea serviciului, astfel încât să ne asigurăm că oferim clienților noștri tot ce poate fi mai bun, am trecut prin procedurarea de tip ISO pentru un bun management de proiect. Apoi am crescut numărul de participări la licitații pentru proiecte, deși anterior abordam mai degrabă clienți pe termen lung. Am multiplicat numărul de clienți astfel încât să ne putem asigura un nivel de activitate constant, la un nivel optim, în condițiile scăderii volumului mediu de ore de lucru pe client. Continuăm să căutăm soluții în continuare pentru că mediul în care ne desfășurăm activitatea nu a fost predictibil niciodată iar acum, cu atât mai puțin. Apropo de asta, văd în portofoliu clienți ca Ministerul Economiei, Institutul Cultural Român sau Reprezentanța Comisiei Europene în România. Cum se ajunge la asemenea clienți? Prin licitații, la care participăm urmărind toate anunțurile și notificările oficiale. În cazul în care proiectele au o componentă de comunicare și o componentă tehnică, participăm ca parte a unor consorții, în care partenerii noștri asigură partea tehnică iar noi partea de comunicare. Ocol prin virtual, apropo de domenii dot ro și altele: prin lumea ta se tot vorbește de PR 2.0, rețele sociale, abordări creative de internet, moartea relațiilor publice clasice și tot restul. La voi virtualul stă cuminte, ca un breloc, agățat de strategia generală 54

INTE RVIU

de comunicare. Nu cumva asta-i o abordare conservatoare? Nu ți-e teamă de viitor? Dacă pionieratul în domeniu este cumințenie, atunci sunt de acord, virtualul stă cuminte la noi. Am abordat virtualul cu vreo 9-10 ani în urmă, când puțină lume privea activitatea pe internet ca fiind relevantă. Stă, deci, la locul lui, integrat, așa cum este natural, în strategia generală care cuprinde on și off line, după cum este mai potrivit pentru clienți, după cum și unde sunt clienții clienților interesați de dialog, după cât de relevant poate fi (purtat) acesta.

Putem, ca atare, sări peste “salvatul planetei” și ne putem concentra pe un serviciu util Am pornit în 2000 mai întâi cu site-uri (Nokia, Nederlanden, Delegația Comisiei Europene, 15-25, Dilema, Novensys), forumuri, micro-site-uri de campanii sau de proiect (GSK, Alka, Nokia, Romtelecom, Festivalul Filmului European), apoi cu integrarea naturală în lista de mass-media a spațiului on line - publicații, portaluri de informație, bloguri, apoi cu rețelele sociale (Facebook, Twitter), canale video (YouTube). Pas cu pas am extins activitatea pe teritoriul virtualului și suntem fluenți în acest limbaj folosindu-l așa cum este oportun pentru clienții noștri și așa cum se poate. Am abordat și modele de lucru diverse: am făcut noi în mod direct conținut sau am integrat conținut realizat de alții, sau am trasat cadrul de acțiune, politicile și am lucrat împreună cu clienții noștri sau am transferat activitatea de actualizare către clienți, așa cum a fost mai bine din punctul lor de vedere. Am utilizat tehnic resurse interne sau am lucrat în parteneriat. Variantele de lucru au fost adaptate situației pentru fiecare client în parte. Suntem dintre entuziaștii domeniului dar păstrăm justa măsură. Ca și în cazul off line credem că vedetele sunt clienții noștri, nu noi. Ei aleg o soluție sau alta iar succesul le

aparține. Noi îi sprijinim. Mai există în portofoliul vostru și o categorie de lucruri mult mai puțin abstracte, cum ar fi Grupul de Inițiativă Radu Anton Roman, legat de Târgul Țăranului (Targultaranului.ro). Ce-s astea, CSR, activități profitabile, pet projects? Pasiuni și credințe comune, pe care le împărtășim. Le poți privi ca fiind ciudățenii, așa cum mi se și pare că o faci. Pentru noi sunt o formă de a spune ce credem. Bună parte din aceste proiecte sunt generate de partenerul meu, de Doru, care a dezvoltat în prima fază ideile, îmbrățișate și de mine ca partener și în bună măsură de echipă. Conceptul valorificării rădăcinilor și transformarea lor în modernitate ni se pare o cale bună de dezvoltare, multora din DC. Credem că am depășit stadiul reprezentării “primitive”- cel cu costume populare, căruțe, chiuituri de nuntă și ploști de lemn sculptat. În viteza mileniului trei, însă, nu trebuie să ajungem să ne tăiem rădăcinile. Din păcate, importând fără discernământ obiceiuri și tradiții, plasând în derizoriu studiul istoriei și a culturii naționale, ne tăiem încet-încet aceste legături cu ceea ce suntem. Un pom fără rădăcini sau cu rădăcini slabe, se usucă. Bănuiesc că parte din frământările prin care trecem astăzi se datorează și “uscării”, acestor neclarități în privința identității noastre. Un trai sănătos, cu toate sensurile cuvântului sănătos - cam asta încercăm să promovăm. Uneori printre picături, uneori cu împiedicări și neîndemânări, dar sensul este unul profund, de autenticitate și determinare națională, și sperăm să găsim pentru el un echilibru. Te rog să incluzi în cele de sus nuanța justă: nu vorbim de o reînviere a naționalismului extrem, ci de o recuperare a informației despre ceea ce suntem. Oare o să ne întoarcem într-o lume în care fabricăm miere ecologică pentru autoconsum pe balcon și purtăm cu toții ițari? Sau ce țintiți cu toate activitățile astea neaoșe? Mă tentezi cu imaginile bucolic-urbane și mă provoci. Sigur că nu despre asta e vorba. Vorbim despre opțiuni în cunoștință de cauză, educație și respect pentru tradiție. Despre cunoașterea și recunoașterea tradiției, transformată și adaptată cu respect, în modernitate. Despre locul pe care îl avem în lume și pe care trebuie mai întâi să ni-l cunoaștem noi pentru a îl reclama de la alții. Nu pretindem că avem răspunsul la aceste mari întrebări ci doar ne străduim pe acest drum cu grija de

așa cum este ea astăzi: beton și instalații aparente, de exemplu. Asta urmărim și cu restul inițiativelor “neaoșe”, cum le spui. Ne apropiem de final, e momentul considerațiilor pompoase despre întreaga industrie, rolul PR-ului în lume, alte chestii din clasa “salvat planeta”. Sincer, nu știu ce întrebare să-ți pun în acest, dar aștept răspunsul. Putem, ca atare, sări peste “salvatul planetei” și ne putem concentra pe un serviciu util care generează mai bună înțelegere între părțile unui dialog. Asta facem noi și nu ne așteptăm să salvăm omenirea, ci să contribuim la luarea unor decizii informate și să menținem cultura dialogului. Facem acest lucru pentru clienții noștri care astfel sunt mai bine înțeleși și mai aproape de clienții lor.

VIAȚA ȘI OPERA Crenguţa Roşu este unul dintre pionierii industriei comunicării din România. Are 20 de ani de experienţă în domeniu, începând cu poziţiile pe care le-a deţinut în Biroul de presă al Guvernului în perioada 1991-1993. A fondat DC Communication în 1995; în prezent, compania pe care o deţine împreună cu Doru Frolu asigură servicii de corporate communication, financial communication, marketing PR support, crisis management, institutional communication, online communication, research, BTL şi altele. Printre clienţi se numără Air France KLM, Nokia România, Raiffeissen Group, Romtelecom, Western Union, IREX/Biblionet, Ministerul Economiei, Reprezentanţa Comisiei Europene în România.

a nu distruge ce au construit cei dinaintea noastră: în casă, în comportament, în cutumele locurilor, mediu, cultură, bucătărie, istorie. O snoavă binecunoscută în publicitate se referă la vechea clădire a Bursei de Mărfuri, pe care DC Communication, Headvertising și Media Factory au ocupat-o, renovat-o și așa mai departe, ca să dreagă ce se mai poate drege din bombardamentul lui Ceaușescu din zona Casa Poporului. Cât de

exactă este povestea și care au fost resorturile mai profunde ale ei? Cred că am explicat deja motivele care neau animat și au legătură atât cu bombardamentul vechiului regim, cât și cu cel al noilor dezvoltări, fără respect pentru arhitectură și cetățenii orașului, în cazul clădirii. De altfel, o vizită la clădire este lămuritoare. Am păstrat intact aspectul Bursei Mărfurilor, așa cum arăta ea pe exterior, iar interiorul este modern, continuă tradiția de arhitectură industrial - conceptul inițial al clădirii, dar

Ești unul din cei mai vechi oameni de PR din România. De ce aș crede toate răspunsurile pe care mi le-ai dat la întrebările de până acum? Nu-mi spune că PR-ii nu mint, e un sofism simetric cu cel al lui Epimenide Cretanul, cel care zice că toți cretanii sunt mincinoși. Înainte de a răspunde aș vrea să îți vorbesc despre preconcepții. Există un studiu interesant realizat de americani. 100 de oameni au primit 100 de fotografii ale unor chipuri de oameni. Și au fost rugați să asocieze atribute pe care imaginile persoanelor din imagine le inspirau: simpatic, sincer, inteligent, morocănos etc. După 6 luni, aceiași oameni au primit aceleași 100 de fotografii, de această dată figurile erau însoțite de nume. Și numele aveau sonorități sud-americane, sau semite, sau irlandeze ș.a. Singurele persoane care și-au păstrat atributele alocate inițial au fost cei cu nume de americani get beget, de genul John Smith, restul au suferit modificări incluzând clișee legate de etnia respectivă. Poți să mă crezi sau poți opta să nu o faci. Alegerea informată, după cum spuneam. M-am angajat în dialog, ți-am oferit puncte de vedere despre care nu pretind că sunt universal valabile, am adus ce argumente m-am priceput mai bine sau am fost în stare să găsesc în acest moment. Am făcut câți pași am știut, către tine. Dacă ne-am întâlnit, înseamnă că mă crezi. Dacă nu ne-am întâlnit, înseamnă că trebuie să reiau procesul cu informații noi, argumente noi, cu evidențe convingătoare pentru tine. De aceea procesul de comunicare este reprezentat cu feedback și ajustare. Părțile își contrapun opiniile și le percep cu propriile standarde. Dacă există însă preconcepții, traseul devine foarte lung și uneori întâlnirea nu se produce.

PORT RET

P O RTR E T

Protagonista era gay

D E L A S I T C O M L A TA L K- S H O W

A doua șansă a lui

DeGeneres Să presupunem că sunteţi directorul de programe al unei televiziuni noulansate. Cineva vă propune ca gazdă de talk-show o femeie blondă, celebră ca protagonistă a unui sitcom în timpul căruia şi-a făcut coming out-ul ca lesbiană, scandalizând o jumătate de Americă şi făcându-şi serialul praf. Aţi accepta? Probabil că nu, dar asta înseamnă că tocmai aţi aruncat la coş 25 de premii Emmy. Fiindcă femeia există în realitate şi se numeşte Ellen DeGeneres.

d e A NA- M A R I A CA I A

n 1986, o tânără fată blondă, cu ochii verzi, era invitată de legendarul Johhny Carson la The Tonight Show. Pe fată o chema Ellen DeGeneres, avea 27 de ani, se născuse în New Orleans și voia să își facă o carieră în stand-up comedy. Pe scena de la The Tonight Show, în acea seară, a făcut publicul să râdă cu un număr despre Dumnezeu, reușind totuși să nu jignească pe nimeni. A primit aplauze și, mai mult, Johnny Carson a invitat-o pe canapea la o mică discuție, gest pe care nu îl făcuse niciodată cu niciunul dintre tinerii comici care apăreau în emisiunea lui. Dar Ellen avea ceva special. Un fel de umor bun, prietenos, luminos, care a făcut-o nu numai un stand-up comedian de succes, ci și un mare star de televiziune. Anii ’80 au însemnat pentru DeGeneres turnee în toată America, în cluburile de comedie, și apariții ocazionale pe HBO și Showtime, în programele de profil ale acestora. Apoi au urmat mici roluri în sitcomul Open House și alte producții destul de neînsemnate.

ce i-ar enerva mai tare pe talibani decât o femeie lesbiană, �mbrăcată �n costum, �ntr-o sală plină de evrei?

Ellen DeGeneres

Ellen: The Ellen Degeneres Show poate fi urmărit şi în România pe Euforia TV, vinerea, de la ora 00.00 56

În 1994, ABC îi dă lui Ellen pe mână un sitcom. Serialul, numit inițial These Friends of Mine, își modifică titlul la al doilea sezon în Ellen, semn că DeGeneres era motivul pentru care 14 milioane de oameni îi urmăreau aventurile de la ora 9 și jumătate seara, timp de 22 de minute. Personajul era o vânzătoare de cărți ușor crizată, băiețoasă, cu niște părinți băgăcioși și o gașcă de prieteni ciudați. Criticii de televiziune din America au văzut în Ellen un Seinfeld feminin și în serial o sinteză de succes între Seinfeld și Friends. Pe 14 aprilie 1997, Ellen ajunge pe coperta Time, cu o poză mare lângă cuvintele: “Yep, I’m gay”. Pe 30 aprilie, după-amiaza, apare la Oprah cu iubita ei de atunci, într-o emisiune în care și-a discutat public homosexualitatea. În aceeași zi, seara, în seria-lul Ellen, personajul principal mărturisea că e lesbiană. Episodul a atras 42 de milioane de telespectatori. La 39 de ani, Ellen, fata drăguță a Americii, s-a trezit deodată în mijlocul unui scandal de proporții, asta deși a încercat să facă dezvăluirea cât mai puțin șocantă pentru public, scuzându-se parcă, la primele apariții. În Time a declarat că “m-am chinuit în toate felurile ca să evit răspunsul la întrebarea dacă sunt gay sau nu, cât de mult am putut”. Lui Oprah i-a spus că înțelege oamenii care nu o înțeleg. Asociațiile pro-familie și liderii religioși americani au numit-o Ellen Degenerate. Le-a răspuns că gluma asta se face pe seama ei din clasa a patra. Serialul a pierdut sponsori, iar ABC a hotărât să introducă avertizare de conținut pentru adulți înaintea difuzării. Ellen se săturase să fie drăguță. În serial tematica era din ce în ce mai gay, în public era din ce în ce mai vehementă privind drepturile persoanelor LGBT. Din comic, Ellen devenise politician. Până și alte staruri homosexuale i-au reproșat că exagerează și în serial, și în ieșirile ei publice cu nesfârșitele discuții despre viața sexuală. “Activismul” a alungat și publicul de la serial și i-a speriat și pe directorii de la ABC, care au decis, după sezonul 5, să anuleze Ellen. DeGeneres s-a simțit nedreptățită și la capătul puterilor. Invitată în programul de știri prezentat de Diane Sawyer, ea a izbucnit în plâns, explicând că o să îi lipsească munca la serial. Era 1998 și avea 40 de ani.

Comicii pot străluci �n momente triste În 2001, Emmy-urile programate la jumătatea lui septembrie, au fost amânate până spre sfârșitul anului din cauza atentatelor din New York. Era o situație sensibilă, iar Ellen DeGeneres a fost aleasă să prezinte gala. “Să nu îi lăsăm pe teroriști să ne răpească creativitatea, dorința de a excela, bucuria de a ne face meseria. Numai directorii televiziunilor au dreptul să facă asta.”, a glumit Ellen și a continuat “Ni se spune să ne trăim viețile ca de obicei, pentru că altfel i-am lăsa pe teroriști să câștige. Și acum pe bune, ce i-ar enerva mai tare pe talibani de-

Promovare marca Ellen DeGeneres David Beckham şi-a promovat noul parfum într-un mod creativ, cu ajutorul lui Ellen DeGeneres. Purtând o şapcă şi costum de vânzător, fotbalistul, ghidat prin cască de Ellen, îmbia clienţii supermarketului Target să îi încerce parfumul, pretinzând că e un simplu vânzător. Momentul a culminat cu Beckham care şi-a parfumat piciorul şi a îndemnat o doamnă să îl miroasă. Farsa a fost transmisă în direct. Tot la Ellen, Ashton Kutcher şi-a promovat noul film, dezbrăcânduse în pielea goală. La neaşteptatul striptease a asistat şi mama lui DeGeneres, doamna Betty, în vârstă de 81 de ani.

cât o lesbiană, îmbrăcată în costum, într-o sală plină de evrei?”. Emmy-urile din anul acela au reamintit Americii de umorul fantastic pe care îl avea DeGeneres. De altfel, revenise în televiziune, în septembrie, pe CBS, cu The Ellen Show, un sitcom, cum altfel, despre o lesbiană. Serialul a avut ratinguri sub așteptări și a fost anulat după numai 13 episoade. În 2003, Ellen se mută din primetime în daytime și de la serial la emisiune de studio. The Ellen DeGeneres Show este un talk show irezistibil pentru că are umor. Tone de umor. A reușit să câștige peste 30 de Premii Emmy și de la lansare până acum a crescut constant în ratinguri, atingând o medie de aproximativ 3 milioane de telespectatori. Nu sunt cele mai spectaculoase cifre din America, dar o dată cu retragerea lui Oprah, Ellen e în poziția din care poate deveni regina după-amiezii la televizor. În 2010 a fost jurat la American Idol, dar a renunțat la rol după primul sezon, susținând că nu îi place să judece oameni. Are 53 de ani, e imaginea companiilor de cosmetice Olay și CoverGirl, e căsătorită cu frumoasa Portia de Rossi, se îmbracă în costume albe, face peste 50 de milioane de dolari anual și și-a împrumutat vocea pentru un peștișor din Finding Nemo. Ellen le are pe toate și pare decisă să nu le piardă. O confirmă un contract cu Warner Brothers, pe mai mulți ani, privind producția și distribuția pentru The Ellen DeGeneres Show.

C A RT E

VIZITĂ

MANAGERI

Poziţii-cheie în Romtelecom de CRISTINA DUMITRU În iulie, la lansarea numărului-pilot, The Industry și-a chemat posibilul public să răspundă la un chestionar care includea și sugestii de subiecte. Una dintre aceste sugestii se referea la managementul marilor companii cu legătură cu sfera comunicațiilor din România. Ceea ce e interesant: dacă nu au legătură cu această sferă prin obiectul de activitate (telecom, media etc.), astfel de business-uri se leagă cu siguranță de ea în calitate de mari advertiseri. Oricum ai lua-o, funcțiile și numele dintr-o astfel de companie sunt interesante pentru mai toate categoriile de cititori pe care ni-i dorim pentru The Industry. Este motivul pentru care ne-am decis să dăm curs sugestiei, iar compania care ne-a făcut plăcerea de a fi prima a fost Romtelecom.

George Makowski Director Executiv Comercial, Segmentul de Business

Are o experiență importantă în mediul de afaceri românesc. E considerat un tip carismatic și un om al soluțiilor. Pe timp de criză, a redefinit portofoliul business al Romtelecom, oferind clienților soluții personalizate la cheie, care reduc costurile serviciilor de comunicații. E motivul pentru care Romtelecom este lider pe segmentul de business.

Anca Georgescu Aladgem Director Executiv Resurse Umane

O caracterizează atât resurse, cât și umane. Despre primele colegii spun că uneori par nelimitate, iar la capitolul umane, se zice că preferă cifrelor oamenii. Îi place să fie directă și dacă are emoții, nu și le ascunde. S-a ocupat de resurse umane nu numai în România, ci și în Polonia și Grecia.

Ana Mar ia M ateesc u

Ovidiu Ghiman

Avocat Coordonator al Activităţii de Suport Juridic

Director Executiv Strategie și Comercial Rezidenţial

Se spune că e o mână de fier îmbrăcată în mănușă de catifea. Are un rol important într-o companie ca Romtelecom, care înseamnă operațiuni complexe și în același timp un business mereu în căutare de noi clienți. Ana Maria Mateescu are un rol important pentru că managementul dorește creșterea businessului cu respectarea tuturor cerințelor legale.

Mașinăria pe care o manevrează are zeci de mii de piese, fiindcă răspunde de toate inițiativele strategice și de dezvoltare a afacerii, dar și de proiectele speciale ale Romtelecom din zona de comercial rezidențial. Toate acestea vin la pachet cu multă strategie și un teanc mare de oferte comerciale, cel puțin pentru ultima activitate. Ghiman mai are în grijă și Nextgen, compania de cablu a Romtelecom.

JOB DESCRIPTION

Ce i se reproşează

VIITORUL CA MESERIE

Sunteţi considerat, în online-ul românesc, un fel de „angel investor”. Aţi încercat să cumpăraţi afaceri cu potenţial în online, aflate la început de drum, iar în faţa refuzului aţi căutat să le „clonaţi”?

EXISTĂ VIZIONARI ÎN .RO?

şi cum comentează Cei care se ocupă de internet sunt pasionaţi de schimbare; unii reuşesc să focalizeze, să crească un site şi să îl aducă pe profit, alţii rămân eterni căutători de idei noi. Alături de mine au rămas acei manageri care au avut forţa să facă aceste site-uri profitabile. Ceilalţi au plecat, mai puţin sau mai mult supăraţi, căutând alte idei pe care să le vândă. Cert este că, astăzi, un site, ca să valoreze ceva, trebuie sa fie profitabil. tot de la o firmă care vă aparține. Aș putea să continuu enumerarea, dar mă opresc. Dumneavoastră vă opriți sau veți cumpăra în continuare? Fondul a încasat sume substanțiale din vânzările de dinainte de criză și dispune de sumele necesare pentru a investi în continuare. Nu banii lipsesc, ci oportunitățile, companiile și oamenii.

Am vorbit cu câţiva oameni importanţi din online-ul românesc, al căror principal merit a fost că şi-au gândit afacerile din acest mediu pe termen lung. Am fost interesaţi de modurile în care şi-au gândit extinderea şi consolidarea afacerilor în mediul virtual. Sau de care va fi următoarea frontieră a acestui univers în continuă expansiune. I-am întrebat,de pildă, ce înseamnă Web 3.0 şi ce va aduce nou? Am primit, după cum veţi vedea, răspunsuri diverse, în stiluri diferite, potrivite cu natura ocupaţiei lor. Cei care se ocupă de conţinut au oferit răspunsuri lungi, detaliate, în timp ce „cuceritorii pieţelor” au preferat răspunsurile mai degrabă laconice. Dintre cei pe care i-am căutat, unii nu au putut fi găsiţi, lucru deloc ciudat pentru nişte oameni dedicaţi virtualului, sau nu au dorit să răspundă întrebărilor noastre. Iar alţii nu s-au născut încă, ceea ce înseamnă că n-au fost chiar atât de vizionari.

Ați spus că „în situațiile de criză, oamenii pot genera energii deosebite pentru a schimba sistemul”. Dumneavoastră ce energii ați generat pentru a schimba sistemul? În ultimii doi ani, am orientat dezvoltările de la planuri promițătoare pe termen mediulung către servicii care să producă bani în cel mai scurt timp. Este o schimbare de filozofie, care era oricum necesară, dar pe care profitabilitatea economică anterioară nu o făcuse imediat necesară.

de ADRIAN GEORGESCU

Ce i se reproşează

Călin Fusu NEOGEN:

„WEB 3.0 VA ÎNSEMNA FUZIUNEA ONLINE-ULUI CU OFFLINE-UL” Născut la Chișinău, la 16 ani devenea cel mai tânăr student al Academiei de Studii Economice din București. În anul 2000, a creat, împreună cu alți trei tineri, compania Rogenerator, ulterior Neogen. Aceasta cuprinde mai multe site-uri, cele mai cunoscute fiind bestjobs.ro, neogen.ro, noi2.ro, doizece.ro și club. ro. Fusu a vândut în 2007 o parte din acțiuni către fondul american Tiger Global Management, într-o tranzacție pe care surse din piață au estimat-o la 6 milioane de euro. În luna septembrie 2011, bestjobs.ro a avut în septembrie 1.410.480 vizitatori unici (locul 21 în clasamentul general), iar neogen.ro 588.575 (locul 60).

Mizați pe piețele și activitățile de volum mare. V-ați extins în Moldova, Bulgaria și Serbia. Când credeți că va veni momentul preaplinului pentru acest univers deocamdată în expansiune, internetul? Internetul e ca energia electrică, susține o multitudine de activități; mă îndoiesc că „universul energetic” s-a oprit din expansiune. La nivel micro, fiecare echipă se extinde până unde îi permit alte echipe, competitorii globali sau locali, să o facă. Ați spus într-un interviu că „fericirea nu e să ajungi în vârf, ci să-ți propui vârfuri noi după fiecare succes”. Care este următorul vârf pentru Neogen? Neogen urmărește două “vârfuri” momentan: să ofere cele mai bune servicii de recrutare, prin Bestjobs, și cele mai bune reduceri la pro-

O căutare pe Google cu „neogen spam” duce la 240.000 rezultate, ceea ce este, aş zice, o sumă frumuşică. Cum răspundeţi acestor acuzaţii?

şi cum comentează Dacă aş răspunde tuturor acuzaţiilor de pe internet, n-aş mai avea timp să-mi servesc echipa şi clienţii.

duse și la servicii, prin Zumzi. O provocare este să extindem aria geografică pe care o acoperim. Dacă Web 2.0 înseamnă „folosirea celui mai mare atu al internetului – interactivitatea”, ce va însemna Web 3.0? Pentru mine, Web 3.0 înseamnă fuziunea offline-ului cu online-ul. Cred că evoluțiile cele mai interesante urmează în zona “mobile”.

Siminel Andrei,

New Century Holdings:

„INTERNETUL NU SE VA AȘEZA NICIODATĂ” În perioada 1985 – 1992, a lucrat la Automobile Dacia, apoi, până, în 1994, a fost referent de specialitate în cadrul „Centrului de Proiectare și Implementare a Pieței de Capital România” la BNR. Este unul dintre cei mai mari investitori din piața de internet din România, deținând majoritatea acțiunilor în companii precum Active Soft (ziare.com, bestmusic.ro, metalhead.ro, 220.ro), Vodanet (acasa.ro, ele. ro), NetBridge (trafic.ro, boom.ro), RealMedia (imobiliare.ro), iMedia (eva.ro, cinemagia.ro, automarket.ro).

„Situația ni se pare tragică acum, dar mai așteptați 12 luni. Astăzi e bine, peste 6 luni e posibil să fie mult mai rău”, ați declarat la începutul lui iulie 2010. Au trecut vreo 15 luni. E mai rău? Urmând restructurărilor, companiile au generat cash în 2011. Tot după restructurări, rata șomajului a ajuns la un stabil 9% în Statele Unite. Tensiunea care se acumulează însă acestui proces poate să aibă însă efecte greu de estimat. Ceea ce vedem astăzi în Grecia, la scară națională, riscă să inducă o instabilitate economică globală pe termen lung. Site-ul meu, de pildă, e găzduit pe serverele unei firme deținute de dumneavostră, traficul lui e măsurat de un alt site din portofoliul dumneavoastră. Cumpăr cărți online de pe un alt site al dumneavoastră și pâine

„Companiile bine conduse sunt acelea care sunt ținute tot timpul în criză”, ați afirmat. Aplicați această teorie managerială și în business-ul dumneavoastră online? Da, copiem soluții manageriale dezvoltate în Statele Unite precum Scrum (N.r.: metodă de gestionare a proiectelor caracteristică programării agile. Numele vine de la grămada din rugby, iar, pe scurt, metoda constă în a folosi echipe mici, care au posibilitatea de a transfera sarcini de la una la alta.) Acum patru ani, ați afirmat, referitor la site-urile deținute de dvs., că „dintre zecile de mii de site-uri și de idei de pe net-ul din România vor avea succes 10-20. Șansa să dea faliment este mare pentru orice site e mare, nu doar pentru acestea”. Probabil, nu zece sau douăzeci, ci între cincizeci și șaptezeci de site-uri își acoperă astăzi costurile; restul sunt finanțate pe termen lung. Oricum, internetul nu se va așeza niciodată, întrucât viteza de schimbare este mult prea mare. 61

JOB DESCRIPTION

Ce i se reproşează

Trilulilu a fost denumit, cu doza de maliţie inerentă, „YouTube-ul românesc”. Prin ce se diferenţiază? În ce constă originalitatea voastră?

Aţi fost deseori acuzaţi, în trecutul îndepărtat mai ales, că preluaţi integral texte sau ştiri din alte surse fără să indicaţi respectivele surse.

şi cum comentează

Așa am fost denumiţi la început, iar expresia a rămas. Din punctul de vedere al modelului de business, da, suntem un „YouTube românesc”. Cred însă că ne diferenţiem tocmai prin faptul că suntem un proiect autohton, unde comunitatea este sută la sută formată din români. Atât din punctul de vedere al conţinutului, cât și din cel al funcţionalităţilor, încercăm să fim cât mai relevanţi pentru utilizatorii din România.

Am încercat să căutăm ceva care să ne diferențieze de site-urile existente în România. Majoritatea site-urilor adoptă un stil destul de formal și de tehnic, iar ideea noastră a fost să venim cu ceva diferit. Suntem în 29 septembrie 2011. Ați îmbătrânit cu 5 ani. Mai puteți repeta, în acest domeniu din online sau în altul, succesul cu Trilulilu? Eu zic că da. Chiar pregătim lansarea unui nou proiect, care sunt convins că va face valuri în online-ul românesc.

Sergiu Biriş, trilulilu.ro:

„VIITORUL NETULUI? PARIEZ PE MOBILE” Sergiu Biriș e General Managerul Trilulilu. Sau, mai exact, Crocodilu’ Șef de la Trilulilu, denumirea de General Manager ar fi fost prea pretențioasă și distantă pentru un brand care se bazează pe comunicare și pe comunitate. Afacere pornită într-o casă veche din Cluj Napoca de câțiva tineri, trilulilu.ro a ajuns în august 2010 al doilea site ca număr de accesări din România, după hi5, iar în decembrie 2010 a înregistrat 3,4 milioane de vizitatori unici.

Suntem în 2006. Vă vine ideea unui site de video sharing. Ați gândit dezvoltarea acestuia pe termen lung sau succesul proiectului v-a luat și pe voi prin surprindere? Am știut atunci doar că vrem să avem un proiect propriu, iar asta a fost prima idee despre care am crezut că s-ar putea să meargă. Nu ne-am așteptat să aibă un asemenea succes și nici nu ne-am gândit prea mult la strategii pe termen lung. Cum ați fost considerați atunci: visători sau vizionari? La început, foarte mulți nu ne-au luat în serios. Ne-au zis că n-o să meargă și că o să dispărem în maximum două luni, din motive diverse: numele nu e memorabil, e greu de scris, nu vom avea bani de servere și multe altele. Descrii crocodilu’ emblematic ca fiind „jucăuș, vioi, șmecheraș”. Cum ați ajuns la aceste trei calități?

Ioan Mărgărit Țimbolschi, Hotnews.ro:

„ZIARUL DE MÂINE VA FI CA UN SALOON DIN VESTUL SĂLBATIC”

Ai declarat că aveți drepturi de streaming pentru toate fișierele de pe Trilulilu. Este intrarea în legalitate, prin ajungerea site-urilor de sharing și a caselor deținătoare de drepturi la un numitor comun, o caracteristică a viitorului? Da, am încheiat contracte de licență cu casele de discuri. Pentru noi a fost important de la început să fim acoperiți din punct de vedere legal, însă drumul a fost cu suișuri și cu coborâșuri, atât din cauza lacunelor din legislație, cât și din cauza strategiilor caselor de discuri, care sunt inflexibile uneori. Toate site-urile, la fel ca orice business, ar trebui să fie legale.

La începutul anului 1999, mai mulți jurnaliști de la diferite publicații au înființat un site, revistapresei.ro, care prelua principalele subiecte din ziarele tipărite. În primăvara lui 2005, cele două site-uri s-au unit, sub numele de Hotnews.ro. Conform unui studiu realizat de INSITES în 2008, mai mult de 90 la sută dintre cititori considerau Hotnews drept o sursă „de încredere, rapidă și relevantă”. Potrivit SATI, în luna septembrie 2011, site-ul a avut 5.204.917 vizitatori (ocupând locul 15) și 1.210.038 vizitatori unici (locul 28).

Poți intui trei caracteristici care vor descrie online-ul în 2013? Fiind un mediu care se transformă rapid, cum crezi că va arăta peste doi ani? Aș paria în primul rând pe mobile, în sensul că internetul va fi consumat într-o proporție mult mai mare de pe alte device-uri decât computerul. Vom fi conectați mai ales de pe mobil, tabletă și televizor. Apoi, cred că vom avea din ce în ce mai puțină nevoie de cablu TV, pentru că vor exista servicii online on demand care să ofere conținut mai bun, accesibil de pe televizoare smart, cu acces la internet. Nu în ultimul rând, cred că oamenii vor plăti tot mai mult pentru bunuri și servicii online, cum ar fi vizionarea de filme, abonament la ziar online, etc.

În ultimul timp, mai ales, parerea mea de simplu cititor este că al dvs. „ziar continuu” a scăzut ritmul actualizării. Nu ne-am propus niciodată să fim o agenție de știri. Noi zicem că 150-170 de materiale difuzate într-o zi sunt OK, nu te asfixiază. Am ajuns la ritmul acesta după ani în care am încercat diverse formule de „ghiveci informațional”. Mulți cred că, dacă ai scăpat de rigorile formatului print sau TV, cu spațiu limitat, poți arunca informație online cu furca. Aiurea! Ai spațiu cât cuprinde în www, dar timpul și răbdarea utilizatorului sunt limitate. V-ați „mutat” din print în internet acum mai bine de un deceniu, când internetul era mai

degrabă o jucărie virtuală. Sunteți „future oriented” în continuare? În ce feluri? Dacă nu este un secret. Din ce-am constatat pe pielea noastră, s-ar părea că „ziarul” de mâine va fi un fel de saloon din vestul sălbatic: un loc în care poposești pentru a beneficia de servicii - o ciorbă, un păhărel, o masă de joc, o dizeuză cu ceva voce, cazare și mâncare pentru cal, o companie plăcută pentru o noapte, etc. -, un loc în care faci conversație, în care mai afli ce se întâmplă în lume, cumperi/vinzi un chilipir, ți se vinde un pont sau chiar îți găsești un job de durată. Informațiile și serviciile vor fi difuzate pe toate canalele, terminal PC, telefon mobil, iPhone, iPad, iar convergența internetului cu TV-ul este inevitabilă. Ne place sau nu, HotNews.ro n-are de ales și merge împreună cu piața. Mai este online-ul un „refugiu pentru presa liberă din România”, așa cum considerați acum câțiva ani, sau nedezvoltarea pieței de publicitate online a dus la apariția unor compromisuri? Asistăm la o revoluție a informației - difuzare/ receptare -, iar conceptul de „presă” face parte din istorie. Pe internet nu există „ton îndulcit”. Există doar informație care interesează un public mai numeros sau mai restrâns, ori există pur și simplu gunoi. Orice comentariu cu miez postat de către un cititor în subsolul unui articol sau pe Facebook reprezintă un plus de

Întotdeauna am citat sursa ştirilor, cu link activ. Această politică editorială, respectată cu stricteţe, ne-a asigurat publicul fidel. Cum să nu citezi sursa, când erai Revista presei? Să nu uităm contextul: în iarna 1999-2000, când a apărut RevistaPresei.ro, doar câteva ziare româneşti aveau site-uri, şi acelea actualizate târziu, mult după apariţia ziarului la chioşc, posturile TV nu îşi făceau decât reclamă la emisiuni şi-şi promovau vedetele pe net, iar revistele aveau un homepagevitrină. Site-ul îşi dorea să ne ofere subiectele importante din presă pe ecran, fără să fim nevoiţi să răsfoim teancul de publicaţii. Ce n-am prevăzut a fost interesul stârnit, fără a ne face publicitate, promovare, SEO. Ne rugau, verbal sau în scris, şefi de publicaţii sau producători TV, să preluăm articole sau să facem rezumate de emisiuni. De-abia prin 2004-2005, când era clar că tirajele scad şi că cititorii încep să migreze către internet, editorii s-au gândit să-şi valorifice conţinutul din site-urile proprii, numai că n-au ştiut cum. Şi a început o sarabandă a acuzelor că site-urile româneşti le fură contentul, uitând că multă lume le cumpăra ziarul print tocmai datorită promovării unor site-uri gen RevistaPresei.ro.

informație care este rostogolită și preluată de alți utilizatori, devenind chiar mai relevantă decât subiectul inițial. De multe ori, comentariile la un subiect sau altul aparțin unor insideri, care oferă date și unghiuri de abordare care au scăpat jurnalistului, completând astfel materialul. Care e specia jurnalistică căreia îi veți acorda o pondere sporită în viitor? Analiza, ancheta, interviul, reportajul sau știrile? Serviciile și comerțul online. Nu sunt specii jurnalistice, dar sunt vitale pentru a rezista și a te dezvolta. Am învățat în cei 22 de ani de când lucrez în industria asta că libertatea presei se termină când se termină banii. 63

C INE ,

JOB DESCRIPTION

C E ?

Ce i se reproşează În primăvara acestui an, a existat „episodul Columbia”, când gsp.ro a raportat o creştere semnificativă a numărului de vizitatorilor unici, însă mare parte dintre aceştia erau din Columbia, Egipt şi alte ţări străine. Ce s-a întâmplat atunci?

şi cum comentează În spatele acestei creşteri nu se afla decât o operaţiune de marketing şi un buget mai important pus în Google, cu target pe pagina de games. Competitorii noştri pe nişa de sport au aruncat piatra în apă, pentru a masca un moment în care în cifrele lor se vedeau 90.000 de unici aduşi într-o zi din Anglia, sau zeci de mii din alte ţări, mai greu justificabili. Asta a fost. Face parte din joc, într-un moment în care sunt puţini bani în piaţă şi foarte mulţi se luptă pentru ei.

primesc în pagina lor doar știrile despre echipele sau sporturile care-i interesează, pot adera la comunități cu care împărtășesc aceeași pasiune și pot distribui informație utilă pentru aceste comunități. Articolele cele mai bune care se scriu pe mysport sunt publicate pe gsp. ro, dar și în Gazeta tipărită.

Augustin Roman, GSP.ro:

„USERUL DE SPORT NU MAI ACCEPTĂ FORMATUL A SPUS LA TELEVIZOR ” A fost redactor la Sportul românesc (1995 – 1997), ProSport (1997 – 2003), șef departament fotbal și apoi director executiv la Gazeta Sporturilor (2003 – 2007). Din martie 2007 este administratorul Gazetei Online, care cuprinde gsp.ro și alte 24 de site-uri. În luna septembrie 2011, www.gsp.ro a avut 2.173.861 vizitatori unici, criteriu după care ocupa poziția a cincea în SATI.

Cum ai caracteriza, în exact trei cuvinte, userul online de sport al anului 2007? Dar pe cel al anului 2012? Ce s-a schimbat în dorințele și așteptările sale? Cele trei cuvinte nu diferă de la 2007 la 2012: pasionat, informat, interactiv. Diferențele încep să se sesizeze pe măsură ce Generația Net se maturizează. Numesc Generația Net acea generație născută în mijlocul acestui boom tehnologic. Noi ne-am născut cu televiziunea la putere, cu presa unidirecțională, iar în viața noastră internetul și tehnologia au pătruns pe parcurs. Ca să revin la întrebare, a trebuit să fac această paranteză întrucât, pentru media, cea mai mare schimbare este chiar obi64

ceiul de consum al noii generații. Userul de sport nu mai acceptă formatul de tip „a spus la televizor” ori „scrie la ziar”. Nu, el scanează informația și își conturează opinia prin dialog, pe latura acesteia, cu ceilalți useri interesați de subiect. Au urmat gsp.ro și site-urile adiacente această transformare a publicului, dacă ea există? Da, gsp.ro tine pasul cu noul trend, pentru că suntem informați și încercăm tot timpul să învățăm ce e nou, să progresăm. Siteurile adiacente au urmat acest curs, într-un mod și mai agresiv. Noi am nișat în 2007-2008 informația în funcție de pasiunea suporterilor și am lansat în acel moment suita stelisti. ro, dinamovisti.ro, rapidisti.ro, etc. Acolo ofeream în detaliu informații pentru pasiunea acelor grupuri. Acum, acele comunități se regăsesc în MySport, platforma de comunitate a gsp.ro, unde userii contribuie la rândul lor cu informații. Ați relansat recent MySport, ca o comunitate. Ce ați schimbat față de fostul site, pe care, la un moment dat, îl cam lăsaserăți în paragină? MySport-ul de azi este locul în care cititorii gsp.ro își personalizează informația. Astfel, ei

Și mai recent, ati lansat FaSport.ro, pe care l-aș denumi un „site de socializare prin sport”. Care sunt reacțiile? GSP.RO este un portal care, pe lângă informație, oferă și servicii cititorilor săi. Astfel, am legat parteneriate cu platforme ce se pliază noțiunii de portal. Anunturipenet.ro sau FaSport.ro sunt două dintre acestea. Cititorii pot să adauge anunțuri care să fie vizualizate de milioane de oameni, în cazul primului serviciu, iar cel de-al doilea este un catalog al locurilor unde poți face sport, tot user content generated. Ne aﬂăm la câteva luni după lansarea variantei Gazetei pe iPad. Care sunt provocările contentului plătit? Există deja o piață pentru această nișă? Citeam azi că până în 2040 presa scrisă va dispărea. Astfel, căutăm soluții în funcție de tehnologia care apare. The Daily, ziarul pe iPad al lui Murdoch, are spre 100.000 de abonați. Gazeta pe iPad pastreaza feelingul de ziar răsfoit și, în același timp, oferă mult mai spectaculos informația în toate formatele posibile: text, foto, video, audio. Este devreme sa vorbim în România despre o piață pe această nișă, din moment ce iPad-ul a pătruns oficial abia în urmă cu două-trei luni. Este îmbucurător faptul că numărul de abonamente evoluează crescător.

Gisele Bündchen se discriminează singură Supermodelul brazilian Gisele Bündchen, în momentul de față imaginea gigantului H&M, s-a trezit protagonistă într-un scandal legat de discriminare, declanșat de niște spoturi publicitare la lenjeria intimă Hope, în care a jucat Gisele. În primul cadru, frumoasa blondă apare îmbrăcată cu o rochie cuminte și își anunță jenată soțul că mama se mută cu ei. Pe ecran apare cuvântul greșit. În secvența următoare, Gisele e doar în lenjerie și anunță dezinvoltă mutarea surpriză a mamei. Pe ecran apare cuvântul corect. Sloganul spune: “Ești braziliancă, folosește-ți farmecul.” Autoritățile din Brazilia au considerat campania ca fiind sexistă și jignitoare la adresa femeilor, folosind stereotipuri dăunătoare pentru societate. Verdictul a părut aiuritor într-o țară care se promovează la nivel internațional cu un festival (cel din Rio) în care e greu să zărești vreo femeie cu mai mult de două piese vestimentare pe ea. Schimbarea de optică poate fi dată și de transformările politice prin care a trecut țara în ultimii ani, cea mai notabilă fiind alegerea primului președinte femeie din istoria Braziliei, Dilma Rousseff. Interzisă, campania a avut succes, firma care produce Hope raportând creșteri în vânzări. Asta demonstrează că publicul nu a aprobat autoritățile, spoturile fiind considerate amuzante, nu discriminatoare. Iar Gisele a arătat în ele ceva ce supermodelele au ocazia să arate foarte rar: umor.

Fraţii Coen se apucă de TV Frații Coen (Joel și Ethan), câștigători a 4 premii Oscar, își pun talentul și priceperea într-un pilot de serial de televiziune, Harve Karbo. Harve Karbo este numele unui detectiv din Los Angeles care se învârte alternativ în lumea aleasă a aristocrației hollywoodiene și printre

Fotografie din shootingul pentru campania Hope al lui Giselle Bündchen

scursurile mahalalelor rău famate. El însuși vine dintr-un mediu de faliți boemi, din cartierul El Segundo. Se pare că frații împreună cu scenaristul Phil Johnston (care a scris Cedar Rapids) vor produce o comedie à la Big Lebowski, în care nu vor lipsi scenele de suspans din Fargo. Pilotul de la Harve Karbo a fost comandat de compania Fox și se estimează, că dacă va intra în producție ca serial, va avea o durată de o oră pe episod. Detaliile privind distribuția sunt ținute deocamdată secrete. Intrarea fraților Coen în televiziune vine întrun moment în care cei doi au nu mai puțin de trei lungmetraje în diferite faze de producție.