Cristache Gheorghiu
as
FOR isme (Un fel de cugetări)
Braşov, 2009
Desenul de pe coperta 4 de Carmen Chiperea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
GHEORGHIU, CRISTACHE asFORisme / Cristache Gheorghiu, - Braşov, 2009 ISBN 978-973-0-06480-3
2
Verba volant, scripta manet Scrisul îşi află justificarea în efemeritatea vorbei. Astăzi, situaţia s-a schimbat: vorbele se pot înregistra şi altfel. Şi nu numai vorbele . . Hârtia nu este decât un suport oarecare. Şi scump, pe deasupra.
3
Copy rights Unii oameni au scris pe hârtie şi au multiplicat hârtiile. Alţii au scris în mine. Din nefericire, au probleme cu multiplicarea. Sau, poate, din fericire
4
Progres Pe când eram schior începător, mă bucuram nespus de fiece progres. An după an, în mod firesc, am avansat. Şi tot în mod firesc, loc de progres era tot mai puţin. Eram nemulţumit, fireşte, iar de cădeam, era o tragedie. Morala: progresul poate dăuna fericirii noastre.
5
Poezie modernă De câtva timp, poezia a devenit proză, deşi ar fi fost de dorit invers. Sau poate că m-am uitat eu prea mult în oglinda apei, unde totul se vede invers. Uneori, tremură! Apa, fireşte! Şi oglinda. Poate că tocmai asta-i frumuseţea ei. A poeziei! Tremură proza din ea. Ce frumos ar fi fost invers!
6
Post Post factum post festum post mortem. Prea multe posturi strică.
7
Claustrofobie A fost o vreme când credeam în vorbele ilustrului seducător: „Trăind în cercul vostru strâmt, norocul vă petrece” Cu cât mai strâmt, cu-atât mai mult noroc m-aşteaptă. Era morala cea firească. Dar nu-ş’ ce demon m-a ’ndemnat mereu să nu-mi găsesc odihna’n orice cerc. Nu c-ar fi fost prea strâmt, Doamne fereşte! Dar nu era al meu. Ba nici rotund nu prea era, . . . şi nici măcar închis.
8
Alertă la coastă
La Facerea Lumii, tocmai atunci când Cel de Sus se străduia să-şi perfecţioneze proiectul şi să-i aducă lui Adam un ajutor, Paza de Coastă n-a fost la datorie.
9
Virgina Sofia „Filosofia îşi păstrează virginitatea în ciuda numeroaselor violări.” N-am spus-o eu, ci y Gasset. Declar, deci, platonică dragostea mea pentru Sofia. Nu de altceva, dar nu-mi plac gesturile inutile.
10
De la sublim la ridicol De la Socrate până azi, filosofia a parcurs drumul complet de la sublim la ridicol. Probabil că, la început, n-a fost chiar sublimă, dar şi-a propus să fie. Sublimare înseamnă trecerea din stare solidă direct în stare gazoasă. Aşa se explică dispariţia ei, fără ca noi s-o remarcăm. Păcat! Şi-o iubeam atât de mult… Mai ales în stare fluidă! 11
Deal, vale . . .
Deal, vale, deal, vale. Dacă aţi recunoscut plaiurile mioritice, înseamnă că v-aţi întâlnit cu Blaga. La televizor tocmai s-a terminat o telenovelă şi începe alta. Ne-au furat filosofia, nenorociţii!
12
New York
New York – ul e fascinant pentru prima dată. A doua oară cauţi poarta de ieşire. De n-ai găsit-o, te fixezi, şi newyorkez rămâi. Cu „n” mic şi şapcă VIP
13
Critica Se spune că doar oamenii mari pot avea defecte mari. Nu este cazul meu, aşa că nu mă mai criticaţi atât!
14
Trecutul Degeaba ochii îi închizi trecutul să-l îndepărtezi. Mai clar îţi vei aduce-aminte chiar şi de ce nu vrei să vezi. Asumă-ţi, deci, faptele tale, învaţă din trecut ce poţi şi, cu privirea cât mai clară, fă-ţi cel puţin un viitor frumos.
15
Ignoranţă - Ignoranţa duce la - lipsa respectului faţă de adevăratele valori, - impunerea valorilor proprii, - obrăznicie şi, şi …. - Încet, că ajungem în comunism!
16
Talent Talentul multor artiĹ&#x;ti plastici s-a consumat la examenul de admitere.
17
Orfeisme
A uita . . . a se uita . . . Legenda spune că Orfeu, uitându-se înapoi, a regretat şi n-a mai uitat. Te poţi uita ’nainte, dacă vrei, dar nu uita, căci vei regreta.
18
Regula jocului Regulile jocului se respectă la jocuri. Politicienii, din păcate, nu ştiu să se joace.
19
Don’t translate every word As everywhere, a ticket toward Santa Fe is more expensive single as return. All these are true, as long you don’t translate all words and leave them as they are. Santa Fe, for example!
20
Autostrada vacanţei „Route 66” – şosea de vis, vis de vacanţă. Chicago e în spate. Santa Monica ’n faţă, în minte şi în suflet. Invers, e drumul către casă. Vechi amintiri păstrate şi în cântec.
21
Disjuncţie Dacă Marx ar fi fost om de ştiinţă, şi-ar fi experimentat sistemul pe animale. George Orwell a făcut-o în literatură, dar fără efect în politică. Morala: politica şi literatura sunt disjuncte.
22
Umbre şi lumini E nevoie de o rază de lumină, pentru a da strălucire unui obiect. În schimb, nimic nu străluceşte în lumina orbitoare a zilei; atunci e nevoie de puţină umbră.
23
Da şi nu Exprimarea acordului este diferită de la o limbă la alta: da, oui, si, yes şi multe altele, pe care nu le cunosc. Negaţia, în schimb, are măcar un ‚n’ în orice limbă. Să fie doar o simplă întâmplare?
24
Accident O maşină, numită România, a părăsit şoseaua, plonjând în abis. Era 23 august 1944. Doamne, ce frumos era: şi munţi şi văi treceau pe lângă noi…… Şi ce plăcut pluteam…… De-odată, zborul nostru lin s-a frânt. Un hurducăit teribil a urmat, iar la sfârşit, s-a dezintegrat şi maşina. Prăpastia avea un fund. Ce tragedie!!! Cine s-ar fi gândit?!
25
Ghicitoare Procentul de răufăcători este egal pe pământ. Spărgători de bănci există doar acolo unde sunt bănci. Nu sunt bănci, nu sunt spărgători. Doamne, ce deştept sunt!!! În România socialistă erau puţini hoţi. Firesc! N-aveau nici ce fura! Şi atunci, răufăcătorii cu ce se ocupau? Ghici, ghicitoarea mea!
26
Alternative E bine când există soluţii alternative. Chiar şi apa este o bună alternativă a vinului, dar nu în fiecare zi.
27
Asemănări şi diferenţe Civilizaţia occidentală este comună cu a noastră. Aspectele necivilizate diferă.
28
Hopa, Mitică Câştigi când pierzi, de ştii să te ridici.
29
Postmodernism Am păscut ce am păscut (N-aş spune că nu mi-a plăcut). La rumegat m-am descurcat. Acum, că timpul s-a schimbat, am aparat dentar. Rumeg cu mult mai „intelectual”.
30
Omul real Între egoismul extrem şi altruismul extrem, omul real îşi găseşte drumul lui propriu. Egoismul este natural; altruismul dobândit; drumul, fireşte, chinuit.
31
Destin? De la o utopie la alta, plutim în derivă la nesfârşit.
32
Ambiţii feminine Femeile care doresc să fie egale cu bărbaţii nu au ambiţie.
33
Risipă Cu toată penuria de inteligenţă, oamenii nu se sfiiesc s-o risipească şi pe aceea puţină pe care o au, încercând să afle ce rost au ei pe pământ, când este evident pentru oricine că n-au.
34
Inteligenţa La furnici, albine şi altele asemenea lor, inteligenţa colectivă este mai eficientă decât cea individuală. Luate câte una, nu au minte aproape deloc. În ansamblu însă societăţile lor sunt complex organizate şi funcţionează perfect. La oameni, e invers: indivizii sunt inteligenţi şi colectivităţile distrugătoare. De unde se vede că prea multă inteligenţă strică. Sau poate că însuşi cuvântul „inteligenţă” nu este bine definit.
35
T-shirt
Bluza cu mânecă scurtă a fost inventată de Venus din Milo.
36
Ştiinţa politicii Dacă ar exista o ştiinţă a politicii, n-ar mai exista politicieni.
37
Căldură mare Pe firele de telegraf, păsările pun pe note căldura zilei. Mare lucru şi tehnica . . . Fără fire, n-ar exista portativ, fără portativ, nu ar exista note, iar fără note, păsările ar cânta pe limba lor, neînţelese de oameni. Oare! Măcar de-ar fi mai răcoare . . .
38
Ne vor uniformi Pentru că suntem diferiţi, ne îmbracă în uniforme, în convenienţe, în reguli. Dar noi nu suntem uniformi. De aceea purtăm uniformele în mod diferit.
39
Drumul Drumul cel mai scurt între două piscuri de munte nu este linia dreapta. Este nevoie să cobori de pe un pisc, pentru ca să urci pe altul. După o victorie nu poţi să ţopăi direct într-o altă victorie. Cine crede că poate, n-a cunoscut cu adevărat nici una dintre ele. Apropo, ţoapa este cineva care ţopăie?
40
Idei Şi ideile proaste sunt bune . . . ca îngrăşământ pentru filozofie.
41
Democraţie Monarhia are avantajul că după un monarh prost poate veni unul deştept. Democraţia, nu. Ea decade iremediabil. Întregul sistem este gândit cu polii inversaţi. Seamănă cu o piramidă ce vrea să stea cu vârful în jos. Din cauza educaţiei greşite, cu fiecare generaţie, conducerea va fi din ce în ce mai coruptă.
42
Civilizaţie Ce poţi să zici despre societatea în care omul civilizat este neputincios în faţa celui necivilizat?
43
Fără aripi Aripile oricărei societăţi sunt intelectualii săi. „Otez les ailes à un papillon; c’est une chenille” (Chamfort). Iată ce a devenit România, după ce ruşii i-au decimat intelectualitatea.
44
Din copilărie Mentalitatea oricărei persoane se formează în copilărie şi - mai ales – la adolescenţă. Restul este spoială! Spune-mi ce-ai citit atunci, şi-ţi spun ce eşti. Spune-mi ce-ai învăţat atunci, şi-ţi spun cine eşti.
45
Universul „fericit” al copilăriei Vai, ce tare mă dureau genunchii când cădeam, şi ce mult îmi doream să mă fac mare! Oamenii mari nu se lovesc la genunchi, observasem eu. În schimb, sunt ingraţi. Ei cred că sunt singurii care au probleme, că numai problemele lor contează, că numai ei sunt stresaţi, când, de fapt, ei ne stresează pe noi, copiii.
46
Pasiuni Pasiunea este imanentă oricărui om. Hazardul face din el artist sau criminal, savant sau politician, poet sau hoţ. Dar, ”Le hasard ne favorise que les esprits préparés”. (Pasteur) - Şi cu spiritul cine se ocupă? - Tot hazardul, fireşte! Asta doar pentru că omul este în primul rând spirit, şi abia la urmă materie. - Şi dacă ar fi invers? - Invers suntem cu toţii . . . ceea ce suntem.
47
Mafia
Mafia? O naivitate! Noi am etatizat-o.
48
Noi şi Kant Königsberg este oraşul în care s-a născut şi a trăit Kant. Kaliningrad este noua lui denumire, dată de către Stalin, în cinstea lui Kalinin. Cine a spus că doreşte să scape de comunism? Poate de Kant, mai ales că nu ştim cum se consumă! Cred că unele lucruri mai trebuie deKant-ate. Sau de-kalini-zate?
49
Momente de răscruce Există momente când oamenii cred că tocmai atunci a pogorât inteligenţa peste capetele lor. Ce-i drept, unii, nu toţi, dar întotdeauna prea mulţi! Cum se pot numi asemenea momente? Dar asemenea oameni?
50
Locuitori În unele oraşe mi-au plăcut muzeele, în altele, oamenii. În unele oraşe mi-au plăcut doar oamenii. Nu există oraş în care să nu-mi fi plăcut ceva. În unele oraşe nu mi-au plăcut muzeele. În altele, nu mi-au plăcut oamenii. Nu există oraş în care să-mi fi plăcut totul. Ca să-mi placă, ar fi trebuit să fi fost construit şi populat după gustul meu, deşi pe acesta încă nu l-am definit. 51
Există oraşe! Ba chiar şi sate! Sunt locuite. De aceea li se spune localităţi. Dacă localităţile nu sunt locuite, sunt situri arheologice. Nu mi-ar plăcea să locuiesc într-un sit arheologic, nici ca exponat. Ca unic locuitor, m-aş simţi vinovat de toate erorile, care cu siguranţă există. Suntem suma erorilor noastre. Bine că, măcar, suntem ceva, dacă nu putem fi cineva.
52
Sunt cineva Am sacrificat ce-aveam, ca să obţin ce mi-am dorit. Am obţinut ce am dorit şi-am devenit altcineva. Sunt mai sărac prin ce-am pierdut, dar nu regret ce-am devenit. Pe ambele de le-aş avea, aş fi un nou altcineva, de-ar fi cu putinţă! Altcineva, în locul meu, ar fi făcut-o. Acela însă nu puteam fi eu. Şi dacă n-a fost să fiu altcineva, mă mulţumesc să fiu doar cineva.
53
Tranziţie Trăim într-o perioadă de tranziţie. Este vremea schimbării. Vorbe! Generaţia expirată s-a dovedit neputincioasă. Generaţia nouă se va dovedi neputincioasă Cei noi nu vor să ştie de unde vin. Neştiind de unde vin, nu ştiu unde se află, deci nu au ce schimba. Este o tranziţie de nicăieri, ce duce în altă parte, adică tot nicăieri. Asta să fie Istoria românilor?
54
Între altruism şi egocentrism Lupta pentru existenţă este esenţa oricărei fiinţe. De la cea mai mică celulă şi până la cele mai complexe organisme, viaţa este o neîncetată încercare de dezvoltare a individului pe seama mediului. Ea nu se opreşte decât atunci când îşi epuizează resursele, sau întâlneşte un individ similar, cu care trebuie să împartă aceleaşi resurse. Idealul individual este deci unul egoist. Acceptarea aproapelui vine din contactul cu mediul şi se învaţă. Egocentrismul este genetic. Altruismul este dobândit.
55
Între extreme Dacă ne-ar învăţa cineva care-i calea cea dreaptă, n-ar mai trebui să căutăm adevărul între două extreme la fel de imposibile.
56
Raiul? Cum arată? Avem o imaginaţie foarte fecundă în privinţa grozăviilor Iadului. Suntem însă jalnici în imaginarea Raiului. Chestiune de specializare!
57
Societate Omul trăieşte în grup şi moare singur. De ideea morţii se ocupă religia. Problema individului este aşadar rezolvată. De viaţă nu se ocupă nici o religie. Iată de ce avem atât de multe probleme sociale.
58
Din Haos, Doamne . . . La început a fost Haosul, adică ceva fără formă, fără limite. Ceva în care, deşi orice este posibil, nu se întâmplă nimic. Dar a venit Dumnezeu. El, mai întâi, a făcut cerurile şi pământul, deci a trasat o limită între ele. Până aici, el nu a creat, ci a delimitat. 59
Nu se spune nicăieri, nici în Biblie şi nici în altă parte, că cineva ar fi creat Haosul. În toate religiile, Haosul a existat dinainte. Pantocratorul, impropriu denumit astfel, n-a creat, ci a separat. Trasând o line de demarcaţie între pământ şi cer, divinitatea a creat două restricţii: o pământul nu mai putea fi cer, o iar cerul nu mai putea fi pământ. 60
Şi lucrurile nu s-au oprit aici. În continuare, a separat lumina de întuneric, pământul de ape etc. A impus limite după limite, restricţii peste restricţii. Şi nu s-a oprit nici aici. Pe spaţii din ce în ce mai mici, a organizat materia în entităţi tot mai ciudate, chiar mici monştri. Printre ei, şi pe noi, oamenii.
61
Ne-a obligat să luptăm cu tot ceea ce ne înconjoară, chiar şi între noi. Limitele impuse de Creator au devenit din ce în ce mai sufocante. Şi toată chestia asta ar trebui să ne placă!
62
Entropică - Motorul vieţii este inegalitatea. - Ştiu, chestie de entropie. - Asta ca să nu se prindă toată lumea. - Ce-ar mai fi democraţia, atunci?
63
Eu şi El Orice „Eu” vrea să-şi extindă hotarul peste cel al vecinului. Dacă se poate să-l înglobeze cu totul. „Noi” este o noţiune abstractă, existentă doar în gramatici. „Tu” nu exişti. Nu există decât „Eu” şi „El”. „El”, cel ce trebuie asimilat şi „Eu”, singura entitate cu sens.
64
Arta negocierii Fă Doamne să ploaie, că fac şi eu o jertfă.
65
Credinţa spărgătorului
Doamne-ajută! Poate nu mă prinde!
66
Religie / Biserică Cu toată opoziţia bisericii, oamenii îşi vor religia înapoi. Şi o vor dobândi!
67
Religia? Ceva care să dea un sens vieţii şi în care să poţi crede.
68
Schisma Dacă Isus Cristos bănuia că va produce o schismă, ar fi studiat Ştiinţele politice. Sau, poate, botanica, că şi la plante e la fel.
69
Alternative Prost, dar fericit? / Deştept şi nefericit? Nu există cale de mijloc! - Nu, cât timp n-ai găsit-o. - Te crezi deştept?. - Unii cred că au şi găsit-o. - Ăştia sunt doar ignoranţi. - Nu ai o soluţie mai rezonabilă? - Să cauţi este destinul tău. - Omenirea va găsi o soluţie rezonabilă numai după ce va epuiza toate celelalte posibilităţi, iar acestea sunt infinite. - Ştiu asta. A mai spus-o cineva, e drept, în alt context. - Am o idee: să recunoaştem că suntem proşti. - Eşti exagerat de optimist.
70
Impozitul pe profit Cine munceşte plăteşte. Cine chiuleşte primeşte. Fie numele statului binecuvântat!
71
Legea Nu pot exista fărădelegi fără legi. Iată ceva la care am putea medita.
72
Pedagogică Pedagogia este un har, pe care îl ai sau nu. Ar trebui ca universităţile făcătoare de dascăli să verifice talentul solicitanţilor, aşa cum o fac cei de muzică.
73
Devenire „Omul a început prin a fi vierme” ne spune Geoffroy, într-o viziune evoluţionistă. Reciproca ar fi să ajungem acolo, admiţând că am fost concepuţi de către Creator, ca fiinţe superioare. Personal prefer o variantă mai statică: să rămânem, dacă se poate, oameni!
74
Haiku la mare Soarele arde răcoarea valurilor zi de vacanţă.
75
Pseudo haiku african Gâtul lung capul departe girafă.
76
Ludică Gândim diferit, dar râdem la fel, când râdem.
77
Teatru Cămilele, deşi au feţele expresive, nu joacă teatru.
78
Inteligenţă infantilă Numai puii animalelor inteligente se joacă. Adulţii, mai puţin. Înseamnă că şi-au consumat inteligenţa? Cred că doar şi-au tocit-o.
79
Dis de dimineaţă Cine se scoală cu noaptea în cap riscă să rămână toata ziua aşa.
80
Bunul gust Gusturile sunt diferite. Bunul gust ar trebui totuĹ&#x;i să fie comun.
81
Nona (a noua parte) În Evul Mediu, era partea de recoltă ce trebuia dată feudalului. Ce vremuri!
82
Calea cea dreaptă - Biserica este ce care ne arată calea. - Chiar şi în economia de piaţă? - Mai ales! - Cum? - Prin exemplul său. Avari ca preoţii mai rar.
83
Teoria, ca teoria O teorie T nu poate conţine proba propriei sale consistenţe; este nevoie de o altă teorie, T1, ce o conţine pe T, care însă are nevoie, la rândul ei, de o altă teorie, T2, şi aşa mai departe. (Teorema a doua a lui Gödel) Speculaţie tâmpă: un sistem are nevoie de alt sistem pentru a se înţelege pe sine însuşi. (Autor necunoscut) Meta-sistemul T1 poate explica sistemul T. Nu şi invers! Eu pot să explic cum funcţionează maşina pe care am construit-o. Maşina însă nu-şi poate explica de ce funcţionează, nici dacă mă urc pe ea.
84
Doi gânditori Gânditorul lui Rodin are o atitudine pozitivă. Îl preocupa viitorul, pentru care caută soluţii. Gânditorul de la Hamangia are o atitudine tragică. Nu caută soluţii. Imploră cerul să facă o minune.
85
Diletanţi Scriitorii unei singure cărţi rămân diletanţi? Unii dintre ei sunt totuşi celebri!
86
Cum citim? La recomandarea ambasadorului Spaniei, George Sand l-a dus pe Chopin în Majorca, deşi clima de acolo era improprie pentru sănătatea lui, în acel anotimp. Chopin, venit din Polonia, nu era informat. Ambasadorul Spaniei făcea, probabil, publicitate turistică. Puţin îi păsa lui de un amărât de polonez, despre care nu bănuia că va deveni celebru. George Sand se cuvenea să cunoască clima din insulele Baleare. Dacă ştia, 87
gestul ei a fost criminal. Dacă nu, înseamnă că era ignorantă. Orice scriere a ei aş citi acum se subsumează întrebării „Cât de deşteaptă / informată era autoarea?”. Valabil oriunde şi oricând!
88
Dilemă Unele persoane se supără pe mine, deşi nu le spun nimic nou. Dimpotrivă, le spun ceea ce ştiau şi ei, chiar mai bine decât mine. Se pare că tocmai asta îi deranjează, dar tot nu înţeleg de ce se supără pe mine.
89
Vivat democraţia! Hitler a ajuns la putere prin alegeri libere, cu o largă susţinere populară. Pe bune!
90
Scriitorul Montesquieu Dacă un absolvent de liceu ar fi întrebat ce ştie despre Montesquieu, ar răspunde ceva de genul: scriitor francez, secolul 18, „Scrisorile persane”. Dacă are memorie bună, poate că va menţiona şi „Spiritul legilor”, despre care însă nu va putea spune mare lucru, fiindcă nu a citito. Este o carte de specialitate. Montesquieu a fost magistrat. Fiind un clasic recunoscut al literaturii universale, nimeni nu-i pune la îndoială calităţile şi se mulţumeşte cu ceea ce se spune. La o analiză mai atentă însă, apare un paradox. Din punct de vedere strict literar, lucrarea sa de căpătâi, 91
„Scrisorile persane”, este, în cel mai bun caz, o carte nostimă. Nu este un monument al literaturii, în măsură să justifice prezenţa autorului pe lista monştrilor sacri. Montesquieu însuşi ar fi fost profund nemulţumit dacă toată activitatea lui s-ar rezuma la această carte de puţin peste 200 de pagini. El era însă pasionat de filosofie, adept al lui Hobbs şi Lock, şi îşi propusese să aplice ideile lor în societatea timpului său, ceea ce a făcut în „Spiritul legilor”. Implicarea lui în literatură se înscrie în efortul de a transmite aceste idei unor cercuri cât mai largi de oameni. „Scrisorile” sunt mici eseuri şi doar titlurile dau aparenţa unei corespondenţe. Fără ele, Montesquieu ar 92
fi rămas un magistrat-filosof necunoscut lumii literare. În schimb, numai cu „Scrisorile persane” nu ar fi intrat nici măcar în literatură. Personalitatea lui complexă l-a plasat în ierarhia marilor oameni, pentru că – în ultimă instanţă – un scriitor este cineva care are ceva de spus, deci unul care comunică cu lumea. Fie el şi magistrat.
93
A nutri, nutriţie Fiece om nutreşte ceva. Unii doar să mănânce. Poate de aici şi confuzia.
94
Filo-sofia Că filosofia nu ne foloseşte este indubitabil. Problema e că, fără ea, nu putem trăi. Asta nu înseamnă că suntem cu toţii nişte înţelepţi. Nu, nu. Cu înţelepciunea ne descurcăm. (De fapt, mai mult cu absenţa ei.) Dragostea pentru înţelepciune e cea care ne macină. Asta pentru că ne dorim întotdeauna ceea ce nu avem.
95
Filosofia savantă Filosofia savantă e ceva ca o raza de lumină reflectată pe unele capete fără lumină proprie.
96
Dali - Am auzit că arta lui Dali ar fi o formă de rezistenţă împotriva nebuniei. - Şi eu, care credeam că este nebunia însăşi.
97
Paradigme Fiecare civilizaţie are paradigma ei, dăinuie atât timp cât paradigma este credibilă şi piere imediat ce-şi mistuie paradigma.
98
Felix A fi fericit (felix) însemna la romani să fii roditor şi plin de succese. Obiectiv oarecum realizabil! Astăzi, fericit înseamnă să curgă peste tine tot ceea ce crezi că ţi-ar face plăcere, fără ca tu să faci ceva pentru asta. Rodnicia este un arhaism. Cum dorinţele depăşesc întotdeauna posibilităţile, rezultă că fericirea a devenit un obiectiv irealizabil.
99
Pace vouă! “Pacalis” în latină este adjectiv şi înseamnă „de pace”. Aşa erau numiţi solii ce anunţau pacea. De aici şi românescul „a păcăli”. Poate şi Păcală.
100
Precizie Un ceas care stă indică ora exactă de două ori pe zi. Un ceas care merge indică ora cu aproximaţie. Care dintre ele este de preferat?
101
Idei geniale Unele idei geniale pot veni la beţie; niciodată după.
102
Prostia Prostia nu este inteligenţă cu semnul minus, ci lipsa inteligenţei, aşa după cum întunericul nu este un alt fel de lumină, ci lipsa ei. Iată de ce marile prostii aparţin marilor deştepţi, nu marilor proşti.
103
Sfânta Sofia Se pare că înţelepciunea era sfântă cândva.
104
Urmele contează Pe teritoriul României au trecut multe valuri de barbari şi non-barbari. Şi unii şi alţii au lăsat urme. Opiniile noastre despre ei sunt diferite. Cu unii ne mândrim, de alţii ne este ruşine. Pe unii îi privim cu simpatie, pe alţii cu despreţ. Pe unii chiar îi urâm. Toate în funcţie de urmele lăsate.
105
Mediocritate E mult mai grav să ai iluzii mediocre decât să trăieşti mediocru. Pentru o viaţă mediocră există scuze şi justificări. Pentru mediocritatea iluziilor, nu!
106
În cuplu În unele cupluri, oameni se asemănă prin faptul că ambii umblă cu capul în nori. Se deosebesc doar prin aceea că au capul în nori diferiţi. În funcţie de deplasarea norilor, comportarea lor este şi ea variabilă: uneori se ceartă, alteori se împacă, dar întotdeauna la nivelul norilor şi nu pe pământ. Mai există o expresie: „cu picioarele pe pământ”. La acest nivel – al picioarelor au şanse mult mai mari să se înţeleagă.
107
Egalitate Egalitatea este de gen feminin. Nu merge la bărbaţi, oricât de homo-geni ar fi. La un moment dat, unul este activ şi altul pasiv.
108
Profesori În extremis, profesorii sunt de două feluri: - cei care îi învaţă pe copii lucruri pe care nu le-au cunoscut în realitate, ca de exemplu istoria sau a geografia; - cei care, mai întâi, au experimentat subiectul şi abia apoi predau copiilor ceau înţeles, precum cei de fizică. Primii pot fi savuroşi, ceilalţi sunt, de obicei, plicticoşi. De unde se vede că neştiinţa este mai simpatică. Cei mai atrăgători sunt însă cei care nu ştiu despre ce vorbesc.
109
Fiesta – siesta Odată cu vârsta, pronunţia devine mai puţin clară. Astfel, „f” poate deveni „s”, „m” se transforma în „p”, şi aşa mai departe. Aşa se explică de ce „siesta” devine adesea mai lungă decât „fiesta”.
110
Opinii Când nu eşti sigur de ideile tale, nu-ţi suprasolicita prietenii; încearcă-ţi puterile cu cei ce nu sunt toleranţi cu tine.
111
Verificare Dacă vrei să-ţi verifici ideile, încearcă să le expui cuiva; le vei corecta chiar înainte de a le exprima.
112
Cum ne vin ideile Pentru unele lucruri trebuie să ne luptăm: pentru bani, pentru femei/bărbaţi, pentru poziţii sociale şi câte şi mai câte. Doar ideile ne vin singure, nechemate de nimeni. Cu o condiţie: să ne fi luptat pentru ceva. Corolar banal: ai ideile pe care ţi le-a dat lucrul pentru care ai luptat.
113
Diferenţe Ceea ce ne face diferiţi nu sunt numai adevărurile pe care am reuşit să le aflăm şi pe care le cunosc şi mulţi alţii, ci căile parcurse pentru a ajunge la ele.
114
Încrederea în noi înşine Ştim adesea ce vor alţii de la noi. Rareori ştim însă ce vrem noi înşine. Iar atunci când credem că ştim, ne înşelăm cel mai tare.
115
Vechi sau etern? Dintre lucrurile vechi, unele sunt eterne: idei, concepte, . . . Cele eterne nu se învechesc. Cum le distingem? Asta este una dintre artele vieţii. Pentru unii este un har. Alţii învaţă s-o facă în timpul vieţii. Unii mai repede, alţii mai încet sau deloc. Pentru aceştia din urmă, totul pare învechit, chiar şi viitorul.
116
Libertate Condiţia libertăţii este absenţa oricărei dependenţe. Dependenţa se naşte atunci când plăteşti oferta cu sufletul, pentru că n-ai putut să-ţi stăpâneşti tentaţiile.
117
Artişti „neînţeleşi” Arta este o formă de comunicare cu mijloace specifice. Toată lumea este de acord cu aceasta afirmaţie generală. Comunicarea presupune că ideea exprimată de emiţător a ajuns nevătămată la receptor. Mijloacele sunt diferite şi, prin ele, artistul este mare sau mic. Dacă însă nu reuşeşte să comunice, înseamnă că el nu există ca fiinţă inteligentă. Pretenţia de „artist neînţeles” este, de aceea, o minciună.
118
Omul social Pentru că trăim în societate, gândurile noastre trebuie să ia o formă transmisibilă.
119
Înţelepciunea cere detaşare Căpătăm abilităţi în contact cu lucrurile. Ne descurcăm în problemele vieţii. Înţelepciunea însă o dobândim numai după ce ne distanţăm de toate acestea. Dar nu ne putem detaşa de ele, decât după ce am devenit experţi în rezolvarea lor, ceea ce presupune că am aprofundat domeniul în toate detaliile lui.
120
Forme de exprimare Artiştii caută noi forme de exprimare. Tinerii o fac chiar înainte de a avea ceva de exprimat.
121
Originalitatea mai presus de orice Cel mai nepotrivit mijloc de a deveni original este să-ĹŁi doreĹ&#x;ti acest lucru.
122
Iubire şi timiditate Timiditatea denotă o anumită nobleţe sufletească. Rareori, poate că niciodată, cei ce iubesc cu adevărat îşi pot exprima iubirea. Iubirea este nobleţea însăşi. Poate de aceea este greu de exteriorizat.
123
Iubirea poetului Poetul vorbeşte uşor despre iubire pentru că n-a cunoscut-o cu adevărat.
124
Abuzul de sexualitate Abuzul de sexualitate în arta şi literatura zilelor noastre reflectă tendinţa de reîntoarcere la natură.
125
Reîntoarcerea la natură? Pentru oameni, reîntoarcerea la natură înseamnă reîntoarcerea la animalitate. Suntem oare conştienţi de asta? Dacă da, înseamnă să recunoaştem că am parcurs un drum greşit. Când am comis eroarea?
126
Visuri Visul este al nostru. Realitatea a tuturor. Respectă visurile altora!
127
Conştiinţa conştiinţei Suntem inconştienţi dacă ne imaginăm că avem conştiinţa conştiinţei noastre. Dacă am fi cu adevărat conştienţi, ne-am construi altfel viitorul.
128
Dezvoltarea tehnologică Acuzăm dezvoltarea tehnologică de îndepărtarea omului de filosofie şi religie. Dar dezvoltarea tehnologică a existat dintotdeauna. Inventarea roţii, utilizarea focului au fost chiar mai revoluţionare decât electronica sau cucerirea cosmosului. Înseamnă că omul primitiv era mai filosof decât noi? ”Filo”, poate. 129
”Sofos”, mă îndoiesc. Se pare că, în evoluţia noastră, a existat un punct de optimalitate. Dacă da, acela a fost momentul în care s-a greşit. Iată un paradox: să fi făcut cea mai mare greşeală în momentul de vârf al gândirii.
130
Portret în oglindă Mă uit în oglindă şi văd portretul unui om ce cântă. Nu mă recunosc pe mine. Eu nici nu cânt. Stilul este al lui Picasso. Nu recunosc nici melodia. Mai am o speranţă: poate oglinda-i spartă. Bine că nu era un Rubens?
131
Talentul şi fata Am cunoscut o fată foarte revoltată. că lumea se lăsa înşelată de talentul unei artiste. Ce-i drept, era celebră, dar nu putea fi mai talentată. E clar! Doar fuseseră colege de bancă în şcoala generală. Aveau – se înţelege - drepturi egale.
132
Noi şi Literatura Vecinul meu de bloc, Andrei Barna, a intrat în literatură. Asta pentru că Andrei Bodiu i-a pomenit numele într-o poezie. Dacă acest text este poezie, atunci se poate spune că Andrei Barna a intrat în literatură de două ori. Dacă nu, nu! Dacă da, însemnă că eu sunt poet. Analele Literaturii Române încă nu m-au înregistrat ca poet. 133
Nici măcar cele ale Literaturii Universale. Nimic nu-i perfect pe lumea asta! Ce-i drept, nici eu n-am scris poezie, dar asta se poate corecta. Am făcut eu prostii şi mai mari. Şi ce vină are Barna?
134
Deciziile Deciziile sunt cu atât mai uşor de luat, cu cât pricepi mai puţin complexitatea problemei.
135
Odihna Un muncitor se poate odihni citind o carte. Un intelectual se poate odihni efectuând o activitate manuală. Spune-mi cum te odihneşti, ca să-ţi spun cine eşti. Asta în cazul în care nu te odihneşti la serviciu.
136
Sabia Este mai uşor să scoţi sabia din teacă decât s-o pui la loc. Cred că am citit asta cândva, în copilărie, dar ceea ce redescoperi pare întotdeauna mai înţelept.
137
Concentrare Nu lăsa neplăcerile vieţii să-ţi pună stăpânire pe gânduri. Păstrează-ţi gândirea curată şi liberă. Numai aşa o poţi dirija către ceea ce merită
138
Stilul Stilul nu este un adaos, o pﾄネﾄビie, ci esenﾅ｣a.
139
Gândirea Gândirea noastră este asemenea pământului în care încolţesc ideile. Ideile ne vin din contactele cu semenii, din cărţi şi altele. Multe seminţe pier, pentru că nu găsesc pământul potrivit. Reciproca nu este adevărată.
140
Receptivitate Recepţionăm doar acele idei care se grefează pe cunoştinţele existente, asemenea unui Lego. Unele idei mai vechi, sunt stimulate în acest mod. Paradoxal, pe primele le considerăm sugestii, iar pe cele vechi idei originale.
141
Viaţă Sfârşitul vieţii face parte din viaţă.
142
Suflet La sfârşitul unui concurs de alergare, îţi ”tragi sufletul”. Înseamnă că îl lăsaseşi undeva, în urmă. Fusese doar un exerciţiu. La sfârşitul vieţii, nu mai ai posibilitatea să-ţi tragi sufletul. L-ai pierdut cumva în timpul vieţii?
143
Curente artistice În orice epocă există un curent artistic dominant, identificabil prin forma de exprimare. Fondul rămâne cel etern. Iată de ce, înregimentarea, fără discernământ, într-un curent la modă nu dobândeşte valoare.
144
Iubirea Dacă am şti de ce iubim, poate, n-am mai iubi.
145
Dragostea este oarbă Se spune că dragostea este oarbă. Cred că noi suntem orbi. Dragostea vede acolo unde raţiunea noastră nu ajunge.
146
Prostia Cu cât o prostie este mai mare, cu atât mai greu poate fi combătută.
147
Poetica prostiei Există poezie proastă. N-am auzit să existe prostie poetică, deşi unii încearcă.
148
Nobleţe Mulţi aruncă nobleţea în derizoriu, fără să-şi dea seama că devin astfel ignobili.
149
Curente artistice Unele curente artistice sunt ca moda; se demodează şi dispar fără urmă. Altele inventează noi posibilităţi de exprimare. Modernism, postmodernism etc. nu sunt nici măcar curente, ci doar perioade de căutări, din păcate, sterile.
150
Cultura Cultura - unei persoane, a unui popor – se reflectă cel mai fidel în capacitatea de exprimare a noţiunilor complexe.
151
Infinit Între infinitul mare şi infinitul mic, ne aflăm noi, o cantitate infinitezimală.
152
Eroarea În drumul nostru către oriunde, erorile sunt inevitabile. Succesul depinde de cât de repede le recunoaştem şi le corectăm.
153
Ruşii De ce sunt atât de mulţi ruşi răspândiţi prin lume? Pentru că învaţă limba engleză după ureche, confundă „Moscow” cu „must go” şi pleacă. Cum se face că au succes? Fondatorul lor avea un nume predestinat: Dolgoruki, ceea ce înseamnă „mână lungă”.
154
Exemplul bun Ne corectăm, uneori, prin exemplul rău; aproape niciodată, prin cel bun.
155
Evoluţie Nu poţi evolua fără să te schimbi. Începe cu lenjeria de corp.
156
Opozant Dintre cele cinci degete ale mâinii, doar unul este opozant. Fără el, mâna n-ar mai fi mână, ci picior. Ce-am fi devenit cu mai multe degete opozante? Cu toate nu se putea, fiindcă ar fi fost tot picior, dar pentru mersul înapoi.
157
Modestia? Modestia? Să fim serioşi; unde aţi văzut-o? Orgoliul? Fără el nu am fi existat.
158
Prezent Ne aflăm între ”a fost” şi ”va fi”. Ceea ce se află între ele face diferenţa dintre ”ar putea deveni” şi ”ar fi putut deveni”.
159
Constatare Europenii au ĂŽnceput prin a fi eretici Ĺ&#x;i au ajuns erotici.
160
Lauda inoportună Am lăudat într-o zi pe cineva, pentru ceea ce am considerat eu că, întradevăr, merita. Omul era însă obişnuit cu linguşelile şi a considerat lauda mea o ofensă faţă de grandoarea lui. Am înţeles atunci că fapta pentru care îl lăudasem fusese un accident în viaţa lui. Sau viaţa lui a fost un accident. Depinde din ce unghi priveşti. Indiferent de unghi, gestul meu a fost o eroare, şi nici măcar nu pot să-mi cer scuze, fiindcă ar însemna să comit o nouă eroare.
161
Aur? Heraclit: ”Între aur şi paie, măgarul preferă paiele”. Nimic nou sub soare.
162
Arivistul Un arivist a încercat să se urce în vârful piramidei, îndepărtându-i pe cei ce-i stăteau în cale şi uitând că ei construiseră piramida. A reuşit, doar că, îndepărtându-i pe cei mai valoroşi decât el, piramida a devenit atât de mică, încât a dispărut.
163
Filosofare Toată lumea filosofează; instrumentele diferă.
164
Deosebire Există o deosebire între geniu şi stupiditate: geniile au limite.
165
Veşnica reîntoarcere Vechii grecii au intuit infinitul numai în privinţa timpului. Spaţiul era, pentru ei, finit. De aici ideea că, în infinitatea timpului, toate combinaţiile posibile ale atomilor, existenţi în număr finit, se vor repeta de un număr infinit de ori. După mai bine de două mii de ani, Nietzsche a prins şi el ideea. I-a scăpat însă faptul că, între timp, ştiinţa progresase.
166
Contagiune Numai bolile se transmit. Sănătatea, nu. Nici faptele bune nu sunt molipsitoare. Dacă ceva se ia – şi nu e ruj de buze trebuie să dea de gândit.
167
Amorul Uşor e să te-îndrăgosteşti. Mai greu e să mărturiseşti.
168
În încurcătură Inteligentul ştie cum să iasă dintr-o încurcătură. Deşteptul ştie cum să nu intre în ea. Oare de aceea se spune că românii sunt inteligenţi?
169
Prietenii Prietenii ne seamănă. Doar i-am ales! Atunci când îi blamezi, ia seamă! Te uită la căţelul ce latră cu faţa la oglindă de vrei să afli impresia ce-o laşi.
170
Defectele virtuţii ”Fiecare are defectele virtuţilor sale.” (George Sand) Morala: Feriţi-vă de marii virtuoşi!
171
Muzica şi vorbirea Muzica este limbajul sentimentelor. Vorbirea este limbajul raţiunii. Muzica programatică şi vorbirea poetică apropie sentimentele de raţiune, dar le îndepărtează de esenţe.
172
Dorinţa Trebuie să ai grijă ce îţi doreşti. S-ar putea întâmpla să se împlinească.
173
Riscurile roboticii Din religia sumeriană, aflăm că zeii, plictisindu-se să muncească pentru satisfacerea nevoilor zilnice, s-au gândit să rezolve problema cumva. Atunci, Enki a avut o idee genială: din argilă şi apă, a făcut o fiinţă menită să lucreze pentru ei. Robotică curată! Astăzi, roboţii se cred zei. Există un risc în orice!
174
Politeism Având mai mulţi zei şi mai multe legende, unele contradictorii, anticii erau dispuşi să accepte existenţa mai multor posibilităţi. Erau astfel mai receptivi, aveau vederi mai largi.
175
Culte Modernii au înlocuit cultul antic al falusului cu cel al tunului. Ideogramele lor sunt asemănătoare. Ambele reprezintă puterea. Deosebirea este de ordin etic: - primul era creator, - al doilea distructiv.
176
Libertate Orice om e liber să gândească orice vrea, dar nu îi este permis să facă tot ce gândeşte, dacă faptele sale i-ar leza pe semenii săi. Ce este, atunci, libertatea?
177
Balauri În basme, balaurii au mai multe capete. În viaţa reală au mai multe cozi.
178
Pământul e rotund Deşi pământul e rotund, ba chiar şi mărul, oamenii fac dragoste pe la colţuri. Şi nu numai dragoste. . .
179
Conştiinţă Aş vrea să-l cunosc pe americanul pacifist, care-şi abandonează locul de muncă şi renunţă la salariu, pentru că şia dat seama că produsele fabricii în care lucrează sunt folosite într-un război nedrept.
180
Arta Pentru a transmite ceva, arta trebuie să se facă înţeleasă Ce-ar fi un roman scris într-o limbă inexistentă, sau o piesă de teatru în care actorii stau nemişcaţi pe scenă şi rostesc sunete neinteligibile?
181
Disertaţie Uneori, în scrierile cele mai savante, autorul îşi încheie demonstraţia cu un proverb, menit să confirme justeţea demersului său logic. Îi scapă faptul că, procedând astfel, dovedeşte că înţelepciunea populară cunoştea demult ceea ce el tocmai descoperise.
182
Speranţa Comunismul i-a luat bogatului bogăţia, dar nu i-a putut lua şi spiritul. Săracului însă i-a luat totul: speranţa.
183
Versuri De la Voltaire ştim că ”Versurile bune sunt acelea pe care le înveţi fără să vrei”. ”Căţeluş cu părul creţ . . .” sunt primele pe care mi le amintesc. Pe ultimele le-am uitat.
184
Durerea Durerea este doar un semnal de alarmă. Ea ne spune că ceva nu este în regulă şi trebuie să luăm măsuri urgente. Fără ea am fi mai puţin informaţi. Suferinţa indică o boală mai lungă. Dacă e şi sufletească, atunci e clar că ar fi trebuit să ne tratăm mai demult. Nu-i târziu niciodată.
185
Uter sensu ﾃ始 stricto sensu vezi cam strﾃ｢mt. ﾃ始 lato sensu nu vezi mai lat, ci mai confuz.
186
Studii Există persoane fără studii, cu studii medii şi cu studii superioare. Nu există persoane cu studii inferioare. Aşi! V-am păcălit. Există! Ba chiar mai mult: există persoane inferioare cu studii superioare.
187
Scris şi citit Când scrii, te gândeşti la cel ce va citi. Când citeşti, nu te gândeşti la cel ce a scris, ci de ce a scris.
188
Aprecierea Doar cei superiori nouă ne pot aprecia. Nu numai pentru că au capacitatea necesară, dar şi pentru că, sunt singurii dispuşi s-o facă. Desigur, uneori, nu totdeauna.
189
Forţa Aţi remarcat că persoanele puternicie au mişcări delicate? Reciproca este şi ea adevărată.
190
Cura de slăbire Aţi auzit că se poate slăbi prin rugăciune între două mese abundente?
191
Scrieri filosofice Filosofii relatează, într-o manieră aridă, ceea ce toată lumea ştia dinainte.
192
Cultura generală Într-o vacanţă la Eforie Sud, am constatat că majoritatea locuitorilor nu ştiau că localitatea lor s-a numit cândva ”Carmen Silva”. Cei mai mulţi nu ştiau nici cine a fost Carmen Silva. Ştiau însă că s-a numit ”Vasile Roaită”, deşi acesta nu fusese niciodată peacolo. Eu uitasem.
193
Trecutul ca o umbră Trecutul începe azi. Cel ce va începe mâine poate fi diferit, fiindcă în el intră şi azi. Fii atent ce faci azi! Trecutul te va urmări în viitor ca o umbră.
194
Respect Între două persoane ce se respectă reciproc, un gest drăguţ din partea unuia este răsplătit cu un alt gest drăguţ din partea celuilalt. În lipsa respectului, gestul primului este privit de celălalt ca o oportunitate ce poate fi speculată în avantajul propriu.
195
Oferta occidentală Occidentalii şi-au schimbat oferta. Dacă în trecut exportau religie, acum oferă ”drepturile omului”. Preoţii au generat războaie. Nu ştim ce vor genera homosexualii.
196
Inteligenţa dobândită Prostia este mai evidentă la cei bogaţi. Săracii, în lupta pentru existenţă, capătă unele abilităţi. Păcat că le trece după ce se îmbogăţesc.
197
Limitele raţiunii Matematica, cea mai raţională dintre ştiinţe, a inventat numerele iraţionale. N-a vrut, dar a reuşit astfel să demonstreze că raţiunea are limite.
198
Asocierea Uneori, de obicei după o îndelungată suferinţă, oamenii buni se unesc în faţa unui pericol major. Cei răi, o fac ori de câte ori au ocazia. (Iar dacă n-o au, o forţează.) Şi comunicare dintre ei este diferită. Primii au nevoie de tratative îndelungate. Ultimii se înţeleg dintr-o privire.
199
Şes / munte Oamenii de la şes, pentru că nu au pe ce să-şi proptească privirea, se ocupă cu ceea ce le oferă imediata vecinătate. Departe este, pentru cei mai mulţi, prea departe. Muntele, pentru cei ce vieţuiesc la poalele lui, este, fie un obstacol de netrecut, fie o tentaţie, pentru cei mai curajoşi dintre ei. Potecile urcă sau coboară, în funcţie de direcţia de mers. Şi oamenii, la fel.
200
Orient / Occident Europa are nevoie de martiri. Socrate şi Isus au fost primii. Budha şi Confucius au murit de bătrâneţe.
201
Lucrurile simple Nimeni nu-şi bate capul cu lucrurile simple. De aceea, ele rămân neînţelese.
202
Calea de mijloc Calea de mijloc nu înseamnă jumătate de măsură.
203
Şarpele Simbol al vicleniei, şarpele a căpătat acest renume nu pentru că se târăşte, ci pentru că şerpuieşte.
204
Suspiciunea Rareori, un om devine suspicios după ce a fost înşelat, şi – dacă o face – va fi numai faţă de înşelător. În general, naivii rămân naivi. Adevăratul suspicios este cel obişnuit săi înşele pe alţii. Crezând că şi ceilalţi gândesc la fel, se întreabă permanent dacă nu este, la rândul său, înşelat.
205
Prietenul Prieten este cel care, dacă îl lezezi cu ceva, se întreabă prin ce anume a greşit el faţă de tine şi este gata să-ţi ceară iertare.
206
Upanişade Sensul cuvântului sanscrit este ”Vino şi stai lângă mine”. şi dacă tot şezi, hai să vorbim, că aşa le şade bine unor oameni dornici să-şi cultive intelectul.
207
Iluzii Deseori, credem ceea ce dorim. Privesc clădirile înalte din oraşul meu, le consider foarte înalte şi mă mândresc cu ele. Le fotografiez şi constat că nu sunt nici pe departe atât de înalte ca în imaginaţia mea.
208
Scrierea La început, omul gândea doar pentru el. Când şi-a propus să comunice ceilalţi, a inventat vorbirea. Cu timpul, vorbirea i-a influenţat gândirea. Subiect, predicat etc. Scrierea i-a amplificat metoda de gândire: secvenţială, riguroasă. Nu-i uşor să parcurgi un text, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, uneori fraze şi paragrafe întregi pentru a afla ce-a vrut autorul să spună. Numai cei bine antrenaţi o pot face. Acum, suntem victimele acestei metode. Cum gândesc cei care scriu altfel? Şi dacă nu ştiu să scrie?
209
Religie şi civilizaţie Religia cere să fim buni unii cu ceilalţi. Civilizaţia cere să ne respectăm unii pe ceilalţi.
210
Statul de drept Orice sistem artificial cu pretenĹŁia de a fi perfect este o utopie. Statul de drept Ĺ&#x;i comunismul sunt identice, din acest punct de vedere.
211
Ajun Ajunul sărbătorilor este mai important decât sărbătoarea. În timpul zilelor premergătoare, omul se apropie de sacru se gândeşte la el. De îndată ce începe să sărbătorească, cel mai adesea a uitat pentru ce o face.
212
Accidente Datele statistice arată că, în Europa, numărul maxim de accidente a fost în Portugalia, iar cel minim în Suedia. E clar că zăpada face bine la circulaţie.
213
Greşelile copiilor Copiii nu repetă greşelile părinţilor. Fac altele, potrivit educaţiei primite de la părinţi.
214
Indiscreţie Dacă Dumnezeu a tras o perdea între el şi noi, pentru a se ascunde de privirile noastre indiscrete, ar trebui să-i respectăm dorinţa.
215
Ateism Primii creştini erau consideraţi atei, pentru că nu respectau ritualurile timpului.
216
Ghicitoare Izmănuţă-ntr-un picior Ghici . . . Sau, mai bine lasă.
217
Metoda experimentală Scrie în Biblie: <<Dumnezeu a zis „Să fie lumină”. Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina este bună; şi Dumnezeu a . . .>> Şi textul continuă în acelaşi stil. De unde se vede că metoda experimentală este de la Dumnezeu. El a verificat de fiecare dată că ceea ce făcuse era bine.
218
Proiectul Asupra realizărilor lui Dumnezeu din primele zile, suntem asiguraţi că a verificat de fiecare dată ceea ce a făcut şi, numai după ce a constatat că este bine, a mers mai departe (vezi primul capitol din Geneza). Nu ni se spune însă nimic despre activitatea sa ulterioară. A fost Dumnezeu la fel de mulţumit şi după ce ia făcut pe Adam şi Eva? Nu ştim! Ştim doar că a continuat, ceea ce mă îngrijorează. Şi se mai vede de aici că el nu avea un proiect de anvergură, ci a mers din aproape în aproape. Rezultă că, probabil, El încă mai lucrează la opera sa. De-o fi mulţumit sau nu, iarăşi nu ştim. 219
Îndrumar pentru poeţi modernişti Nu încercaţi în limba maternă; este mult prea greu chiar şi pentru un creier normal. Folosiţi o limbă necunoscută, din care luaţi cuvinte la întâmplare, pe care le aşezaţi in pagină mai mult pe verticală decât pe orizontală. Toţi criticii literari se vor minuna de ineditul asociaţiilor de cuvinte realizate şi vă vor lăuda talentul. Nu vă aşteptaţi la aprecieri din partea persoanelor normale; oricum, ei nu vă vor băga în seamă. 220
Variantă: amestecaţi cuvinte din limbi diferite. Numărul snobilor ce vor aprecia „erudiţia” dumnevoastră se va reduce simţitor, aşa că veţi face parte din elita elitelor, imposibil de criticat, pentru că lipseşte subiectul.
221
Excepţia „Excepţia întăreşte regula”, pentru că îi precizează domeniul de valabilitate.
222
Urme Nu căuta pe cer urma păsării ce zboară.
223
De nu eşti statuie, încă De ţi-a căzut din cer ceva ce doar statuile suportă, stai blând. Numai în repaos pasărea-şi alege locul; în zbor, e doar o întâmplare că s-a nimerit să-i stai în cale.
224
Noi Doar când spun „NOI” mă simt cu adevărat mândru.
225