MITURI DIN LUMEA MEDICALĂ
lect. univ. farm. Robert Ancuceanu
Cauzează vaccinurile autism? S
e presupune adesea că „Bărbierul din Sevilla”, de Beaumarchais, sau celebra „Arie a calomniei” din opera cu acelaşi nume, de Rossini, conţine acel citat atât de familiar în atâtea limbi şi ţări: „Calomniază, calomniază, până la urmă, tot se va prinde ceva“. În realitate, ideea a fost doar tradusă de Beaumarchais și aparține filozofului englez Francisc Bacon, care o exprimase cu peste o sută de ani înainte. Indiferent de originea ideii, aceasta s-a răspândit atât de mult în conştiinţa publică de pe tot mapamondul pentru că exprimă un adevăr observat de atâtea ori de fiecare dintre noi. O idee greşită, repetată suficient de frecvent, ajunge să fie crezută măcar de o parte din grupul social. Cam aşa stau lucrurile cu ideea că vaccinurile sunt o cauză (principala cauză, cred unii) a autismului, o afecţiune relativ vag definită (un spectru de afecţiuni), caracterizată printr-un deficit de comunicare şi care debutează relativ timpuriu în copilărie1. Că vaccinurile ar cauza autism reprezintă unul dintre cele mai recente mituri medicale, un mit ale cărui origini pot fi identificate cu exactitate în timp şi spaţiu, deşi de cele mai multe ori originea miturilor (medicale ori ba) este difuză şi incertă. În anul 1998, un medic britanic, Andrew Wakefield, împreună cu 12 colaboratori, publica un articol în prestigioasa revistă britanică Lancet, articol care indica o asociere între vaccinul MMR (în limba română, vaccinul este cunoscut ca
16
Februarie 2015
ROR – rujeolă, oreion, rubeolă) şi autism2. Studiul se baza pe date provenite de la numai 12 subiecţi (copii) şi utiliza o proiectare foarte simplistă, fără un grup de control, astfel încât concluziile erau de natură speculativă3. Autorii au fost prudenţi în interpretarea rezultatelor în acel articol, nepretinzând că ar fi identificat vreo legătură de cauzalitate între vaccin şi autism, ci numai o asociere între afecţiunile gastro-intestinale şi regresia în dezvoltare a copiilor, urmând ca teste virologice în curs de realizare să confirme sau să infirme ipoteza cauzalităţii4. Cu toate acestea, autorul principal, dr. Wakefield, într-o conferinţă de presă şi în materiale difuzate de media, a afirmat că există un semn de întrebare privind posibila contribuţie a vaccinului ROR la declanşarea autismului şi că vaccinurile monovalente (pentru o singură afecţiune) sunt mai sigure decât vaccinul trivalent ROR5. Le-a mai spus jurnaliştilor că este o „problemă morală“ şi că el nu mai poate susţine continuarea utilizării vaccinului de tip „3 în 1“6. Ce a urmat a fost o lungă saga cu implicaţii pentru sănătatea publică, pentru mii de părinţi şi copii, pentru cercetarea medicală şi ştiinţifică, în general. Articolul din 1998, ca şi vacarmul generat în opinia publică de interpretarea mult mai radicală decât concluziile prudente ale articolului, au stimulat cercetători din diferite zone ale lumii să evalueze eventuala legătură de cauzalitate. Pe de altă parte,
în acel context, „criticii vaccinurilor, unii deja organizaţi şi alţii fiind părinţi recent galvanizaţi, au dezvoltat o lume alternativă de studii care să-i legitimeze intern, bloguri, conferinţe, publicaţii şi purtători de cuvânt care să afirme o conexiune [cu vaccinurile]“7. Cel puţin 20 de studii ştiinţifice realizate până în anul 2011 au avut rezultate negative, infirmând orice asociere între un posibil efect advers al vaccinării ROR şi autism. După peste 10 ani de la controversatul articol, a devenit evident că acele rezultate raportate în anul 1998 puteau avea două explicaţii: o asociere descoperită din întâmplare (la un număr de numai 12 subiecţi, probabilitatea unei asemenea asocieri aleatoare este destul de ridicată) sau existenţa unei fraude ştiinţifice. Din păcate, investigaţia organismului britanic răspunzător de buna practică medicală (General Medical Council) a stabilit că a fost vorba de fraudă şi manipulare8. În anul 2011, un jurnalist de investigaţie, Brian Deer, a publicat istoria completă în prestigiosul British Medical Journal, arătând că Wakefield fusese abordat de câţiva avocaţi care reprezentau un grup de lobby anti-vaccinare, iar aceştia au finanţat cercetările lui Wakefield9. Volumul de date care demonstrează că nu există nicio asociere între vaccinul ROR sau vaccinuri, în general, şi autism sau bolile din spectrul autismului este impresionant. Cea mai recentă metaanaliză (analiză statistică globală, bazată pe