JULIUS, PAPAGALUL BUCLUCAÅž
VeraLee Wiggins
JULIUS,
PAPAGALUL BUCLUCAŞ
Traducere din limba engleză Dragoş Gârea Cu ilustraţii de Teodora Oprea
P a ntel imon 2 0 1 8
© 2018 – Editura Viaţă şi Sănătate Toate drepturile rezervate. English edition copyright © by Pacific Press Publishing Association, Nampa, Idaho, USA. This Romanian-language edition is published under a licensing agreement with the copyright owner. All international rights reserved. Titlul în original: Julius, the perfectly pesky pet parrot Colecţie coordonată de Florin Bică Redactare: Florin Bică Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Dragoş Gârea Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Wiggins, VeraLee Julius, papagalul buclucaş / VeraLee Wiggins ; trad. din lb. engleză de Dragoş Gârea ; cu il. de Teodora Oprea. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-435-3 I. Gârea, Dragoş (trad.) II. Oprea, Teodora (il.) 821.111
Această carte este pentru tine, Lisa, prețiosul meu şoarece de bibliotecă. Te iubesc pentru vecie – şi mai mult pe zi ce trece.
Capitolul 1
MITCH PRIMEŞTE UN ANIMAL DE COMPANIE — Mamă! strigă Mitch Sinclair, trântind uşa din faţă. Tocmai ce m-a adus unchiul Daryl. Vino să vezi ce mi-a dăruit! Auzind chemarea plină de entuziasm a lui Mitch, mama veni repede din bucătărie. Îşi şterse mâinile cu prosopul mic de pe umăr. Când zări imensa pasăre verde şi colivia monstruoasă (era chiar foarte mare), gura i se deschise, formând un cerc perfect. Era atât de surprinsă, încât nu putea vorbi. Înmărmurită, arătă cu degetul spre cuşcă. — Este Julius, mamă, spuse Mitch. Vocea lui trăda un mare entuziasm. Îţi aminteşti? Pa-
8
Julius, papagalul buclucaș
pagalul unchiului Daryl. El se mută în Maryland, aşa că a spus că mi-l dă mie pe Julius. Nu-i aşa că e frumos? Mama stătea neclintită, cu mâinile în şolduri şi picioarele depărtate, fără să spună vreun cuvânt. — Nu-i aşa, mamă? Nu va fi greu de îngrijit, cum ar fi o pisică sau un câine, spuse Mitch zâmbind cu gura până la urechi şi cu ochii tresăltându-i. Mama îşi clătină capul împodobit de frumosul ei păr brunet: — Ştiu şi eu, Mitch… — O să fac eu totul, mamă, şi poate sta la mine în cameră. — Tu ştii ce mănâncă papagalii? întrebă mama. — Bineînţeles, mi-a spus unchiul Daryl. Şi mi-a dat o pungă mare cu mâncare. E un amestec de arahide, seminţe de floarea-soarelui, porumb şi alte grăunţe. A, da, şi mai conţine şi ceva ardei iute. Mama nu păru foarte convinsă. — Bine, spuse ea, du-l în camera ta! Dar să ştii, Mitch, că un animal de companie este o responsabilitate mare. Nu este ca o jucărie
Mitch primeşte un animal de companie
9
pe care o pui în sertar şi o scoţi doar când vrei să te joci cu ea. Dumnezeu doreşte să avem mare grijă de animalele pe care le avem. Va trebui să te trezeşti mai devreme dimineaţa ca să-l îngrijeşti înainte de a pleca la şcoală. — Aşa voi face, mamă. O să am mare grijă de el. Şi nu-ţi face probleme, nici n-o să ştii că-i la noi în casă. Mitch aşeză colivia înaltă pe podea, în colţul camerei. Colivia aceea imensă făcea încăperea să pară mai mică. — Salut, salut, salut, se auzi din cuşcă o voce piţigăiată. Cu un zâmbet larg, Mitch se ghemui lângă colivie. — Salut, Julius. — Salut, salut, salut. — Ce altceva mai ştii să spui, Julius? — Salut, salut, salut. Mitch fugi la mama lui şi o rugă insistent: — Vino, mamă, să-l auzi pe Julius cum vorbeşte. — Ai! Ai! Ai! ţipă Julius cu un volum asurzitor. Mama îşi astupă urechile cu palmele. Julius ţipă din nou.
10
Julius, papagalul buclucaș
— Ajunge, Mitch! spuse mama, strigând ca să poată fi auzită. Nu mai vreau să aud nimic. — OK, Julius, ajunge! repetă Mitch. Julius, opreşte-te! — Ai! Ai! Ai! Julius ţipa de zor, fără a se opri. — Hai să ieşim din cameră, spuse Mitch. Poate se va opri dacă vom pleca. Sau poate că nu-i place de tine. A vorbit înainte să intri tu în cameră. — Poate că nici mie nu-mi place de el, zise mama şi ieşi grăbită din dormitor. Mitch o urmă şi închise uşa în urma lor. Dar tărăboiul îi urmări prin toată casa până în bucătărie. — Ştiu, spuse Mitch, după ce Julius ţipă încă cinci minute, cred că-i e sete. O să-i duc apă proaspătă. Câteva minute mai târziu, deschise uşa coliviei şi încercă să agaţe vasul cu apă de una dintre laturile coliviei. Până să apuce Mitch să fixeze vasul cu apă, Julius îl prinse cu ciocul de braţ chiar sub cot, făcându-l să scape vasul din mână şi să ţipe de durere. — Au! Vai! Ajutor, mamă, repede! Julius mă ciupeşte.
Mitch primeşte un animal de companie
11
Mama apăru de îndată la faţa locului şi analiză situaţia. — Dă-l la o parte cu mâna cealaltă, spuse ea. Când Mitch îşi băgă mâna cealaltă în colivie, Julius îi dădu drumul braţului drept şi se prinse straşnic de încheietura mâinii lui stângi. Atunci, Mitch încercă să-l îndepărteze pe Julius de mâna lui stângă, dar pasărea îl atacă la încheietura dreaptă. Zadarnic încercă băiatul să se elibereze din strânsoarea păsării, deoarece papagalul era prea rapid pentru el. După câteva clipe, papagalul sări în partea de sus a coliviei, apoi începu să dea rotocoale cu capul în jos, strigând: — Salut! Salut! Mitch îşi trase mâinile din colivie şi blocă uşiţa acesteia. — Ei bine, făcu mama, ţi-a fost de-ajuns? Mitch îşi examină mâinile înroşite de zgârieturi. — Cu siguranţă am simţit că e de-ajuns, dar l-am luat pe Julius în grija mea şi-l voi face fericit. Văd că vasul cu apă a căzut cu faţa în sus, aşa că o să încerc să-l umplu cu apă fără să deschid uşa.
12
Julius, papagalul buclucaș
Mitch reuşi să umple vasul cu apă. Apoi împinse o farfurie printre gratiile coliviei şi turnă în ea seminţe, sătul de Julius pe ziua aceea. La rugăciunea de seară, Mitch Îi mulţumi Tatălui ceresc pentru Julius şi Îl rugă să-l ajute să aibă grijă de papagal. Dar, după ce Mitch stinse lumina şi se băgă în pat, Julius începu să ţipe din nou: — Salut, salut, salut! Când văzu că nu primeşte atenţie, începu o serie de urlete puternice, ca de lup, unul după altul. Mitch îşi puse perna pe cap, dar urletele se auzeau la fel de tare, de parcă perna nici nu exista. După un timp, mama intră în camera lui Mitch. Îşi aranjă cordonul de la halat şi îşi frecă ochii. — Mitch, poţi să faci ceva cu papagalul ăsta? Mitch puse perna deoparte. — Ce-ar trebui să fac, mamă? strigă el pentru a acoperi zarva făcută de Julius. Are mâncare şi apă. Mi-e prea frică de el ca să mai încerc altceva în noaptea asta. Mama se întoarse în camera ei, iar în acest timp Julius trecu pe modul:
14
Julius, papagalul buclucaș
— Ai! Ai! Ai! Fie lui Julius nu-i plăcea noua lui casă, fie Mitch îşi dădea seama de ce unchiul Daryl fusese atât de bucuros să-i dăruiască pasărea. În cele din urmă, Julius se linişti. Ceasul de la capul patului arăta ora 2:15. Băiatul adormi în 30 de secunde. — Mitch, trezeşte-te, repede! A evadat papagalul! Mitch se simţi scuturat şi deschise un ochi. Văzu lumina zilei şi se uită la ceasul care arăta 6:30. Era timpul să se trezească. Dar de ce se simţea atât de obosit? A, da, Julius! Noul lui animal de companie. Mitch ciuli urechile. Nimic! Poate că Julius dormea încă. Mama îl scutură din nou. De data asta mai zdravăn. — Mitch, trebuie să-l căutăm pe Julius! Uşa coliviei este deschisă, iar el nu-i nicăieri. Acum, trezit de-a binelea, Mitch sări din pat şi verifică colivia. Cum evadase pasărea? Verificase de două ori zăvorul după atacul răutăcios al lui Julius de seara trecută. Mama împreună cu Mitch verificară cu grijă dormitorul, apoi trecură prin toată casa. În