NIBBLES, MAIMUŢICA JUCĂUŞĂ
Martha Myers
Nibbles, MAIMUŢICA JUCĂUŞĂ
Traducere din limba engleză de Cristina Bîţică Cu ilustraţii de Oana Ispir
P a ntel imon 2 0 1 9
© 2019 – Editura Viaţă şi Sănătate Toate drepturile rezervate. English edition copyright © by Pacific Press Publishing Association, Nampa, Idaho, USA. This Romanian-language edition is published under a licensing agreement with the copyright owner. All international rights reserved.
Titlul în original: Nibbles, the mostly mischievous monkey Colecţie coordonată de Florin Bică Redactare: Florin Bică Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Dragoş Gârea Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MYERS, MARTHA Nibbles, maimuţica jucăuşă / Martha Myers ; trad. din lb. engleză de Cristina Bîţică ; il. de Oana Ispir. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2019 ISBN 978-606-911-605-0 I. Bîţică, Cristina (trad.) II. Ispir, Oana (il.) 821.111
Capitolul
1
SURPRIZĂ ÎN CUTIA POŞTALĂ Jean, Allen şi animalele lor de companie tocmai sosiseră acasă după o vară de distracţie şi muncă pe barca de pescuit a tatălui lor. Tata trebuise să mai rămână să pescuiască vreo câteva săptămâni, aşa că, deşi ştiau că le va fi dor de el, era totuşi grozav să simtă din nou pământul sub picioare, să îşi revadă prietenii şi, cel mai incitant, să meargă la cumpărături. Câştigaseră bani lucrând pentru tata, iar acum de-abia aşteptau să-i cheltuiască. Animalele de companie păreau fericite şi ele. Ei bine, aproape fericite. Motanul Sailor
6
Nibbles, maimuțica jucăușă
stătea răbdător, aşteptând ca jucăria de pe sfoară să se legene la fel ca pe barcă. Mitzie, căţeaua basset, mergea clătinându-se de parcă ar fi fost pe mare, ridicând câte un picior şi apoi aşteptând ca pământul să se ridice pentru a se uni cu el. Lui Purpuriu, papagalul, nu-i păsa unde îi era atârnată colivia. El continua să trăncănească: „Purpuriu. Numele meu e Purpuriu. Frumos. Purpuriu cel frumos.” Mama fredona în timp ce îşi vedea de treburile ei, mai fericită să fie acasă decât zvârlită de colo-colo pe mare. Ea nu avea spiritul de aventură al copiilor. Dimineaţa următoare, după micul dejun şi altarul familial, Allen şi Jean alergară pe drum spre ferma mătuşii Nettie. Tuşa Nettie avea grijă de viţei. Îi iubea, iar aceştia deveniseră animalele ei de companie. Şi Allen şi Jean îi considerau pe viţei animalele lor de companie. Ei o ajutară pe mătuşa Nettie să-i hrănească, apoi se opriră ca să stea de vorbă cu Pansy, bătrâna vacă a familiei. Unchiul lor avea o mulţime de vaci simpatice, din rasa Jersey, dar Pansy era cu adevărat specială. Uneori, Pansy îi lăsa pe copii să o călărească.
Surpriză în cutia poştală
7
Allen şi Jean îşi ajutară unchiul să dea jos din pod nişte fân pentru vaci, apoi se grăbiră spre casă, unde îi aşteptau supa şi sendvişurile pregătite de mama lor. — Mâine vom merge la cumpărături, le promise mama. Faceţi o listă cu lucrurile pe care chiar vreţi să cheltuiţi banii. — Eu ştiu deja ce vreau, spuse Allen. O maşină de curse specială. — Ce trebuie să faceţi prima dată? îi întrebă mama. — Ştiu eu, sări Jean. Punem deoparte zecimea şi banii pentru daruri. Ziua următoare, mama îi pofti pe amândoi „să se îmbarce” pentru a merge la mall. Avură nevoie de mult timp pentru a cumpăra îmbrăcăminte cu banii câştigaţi de ei, dar, în cele din urmă, ajunseră cu braţele pline la maşină. Mama era epuizată, dar Allen şi Jean aveau încă suficientă energie de consumat. Acasă, totul fu scos din pachete. Entuziasmul umplu încăperea, alături de cămăşi, blugi, pulovere, fuste şi şosete. Pe Allen nu-l interesau prea mult hainele, dar iubea maşina de curse. Aceasta era roşie cu dungi negre şi albe. Vrumm, uite cum se duce!
8
Nibbles, maimuțica jucăușă
— Avem haine suficiente pentru tot anul, râse Jean. Mulţumesc pentru ajutor, mamă. Fata îşi lipi o fustă de corp şi se învârti. — Ce ţi-ai luat mai special? o întrebă mama. — Ei, ştiu ce-mi iau... Jean mai făcu o piruetă. — Dar e surpriză. Am dat deja comanda. E ceva ce îmi doream de mult. În seara aceea, pe când o ajuta pe mama la pregătirea cinei, Jean îi arătă o reclamă cu o maimuţică micuţă ce stătea într-o cană. — Priveşte, mamă! Nu-i aşa că este o drăgălăşenie? — Da, e drăguţă, răspunse mama. Acum haide să punem mâncarea pe masă, da? Până la începerea şcolii mai erau câteva zile. Copiii îşi regăsiseră prietenii şi aflaseră toate noutăţile. Pentru Allen şi Jean, vara fusese diferită de aceea a majorităţii copiilor, deoarece ei o petrecuseră pe mare, pe barca tatălui lor. Aveau acum scoici şi dinţi de rechini şi poveşti pe care să le spună celorlalţi copii. — Ştiţi ceva? spuse Allen. Am văzut o balenă uriaşă cu puiul ei. Se îndreptau direct spre
Surpriză în cutia poştală
9
barca noastră! Balena-mamă părea că se va izbi de noi... — Dar chiar înainte de a o face, continuă Jean povestea, şi-a răsucit coada. Pleosc! Şi s-a scufundat pe sub barca noastră. — Puiul a făcut întocmai ca mama lui, adăugă Allen. Numai că nu a împroşcat la fel de multă apă. — Trebuie să recunosc că a fost înfricoşător, mai spuse Jean. Şcoala începu cu entuziasmul şi agitaţia specifică primelor zile – materii noi, profesori noi, ba chiar şi elevi noi. Într-o zi, în timp ce copiii erau la şcoală, mama auzi telefonul sunând şi se grăbi să răspundă. — Da, da, vin, mormăi ea. Alo? — Alo, doamnă..., spuse o voce necunoscută, sunteţi Jean Matthews? — Nu, sunt mama ei. — Ei bine, maimuţa ei este aici, continuă vocea. Puteţi veni să o luaţi acum? Este prea rece pentru ea aici. — Maimuţă? se miră mama. Dar noi nu avem nicio maimuţă.
Surpriză în cutia poştală
11
— Aceasta a sosit pe numele lui Jean Matthews. Vă rog să vă grăbiţi! Mama verifică încă o dată adresa, pentru a se asigura că era vorba despre adresa lor. — Ei bine, spuse ea, se pare totuşi că avem o maimuţă.
Capitolul
2
SOSIREA MAIMUŢEI — Are şi ceva instrucţiuni? întrebă mama. — Este posibil să găsiţi ceva în gentuţa aceasta. Funcţionarul de la aeroport desprinse gentuţa lipită de cutie. Din aceasta căzură o bucată mică de hârtie şi bunătăţi pentru maimuţe, un măr şi o maimuţică de jucărie. — Nu sunt prea multe aici, oftă mama. Sper că fiica mea ştie mai multe despre maimuţe decât mine. Funcţionarul râse. — Este o maimuţică destul de ciudată, nu-i aşa?