Arthur S. Maxwell
și alte povestiri spuse chiar de unchiu’ Arthur
Cu ilustrații de Daniela Șoșa Traducere din limba engleză de Florin Bică
P a nt e l i m o n 2 0 1 8
© 2018 – Editura Viață și Sănătate Toate drepturile rezervate. English edition copyright © by Pacific Press Publishing Association, Nampa, Idaho, USA. This Romanian-language edition is published under a licensing agreement with the copyright owner. All international rights reserved. Titlul în original: Johnny's pants and other stories told by Uncle Arthur himself Redactare: Florin Bică Corectură: Livia Ciobanu-Mihai Grafică și tehnoredactare: Dragoș Gârea
Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MAXWELL, ARTHUR S. Pantalonii lui Johnny şi alte povestiri spuse chiar de unchiu' Arthur / de Arthur S. Maxwell ; trad. din lb. engleză de Florin Bică ; cu il. de Daniela Şoşa. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2018 ISBN 978-606-911-388-2
I. Bică, Florin (trad.) II. Şoşa, Daniela (il.) 821.111
ÎNTÂIA POVESTIRE
PANTALONII LUI JOHNNY
M
icuțul Johnny era un băiețel tare singurel. El locuia în China. Tatăl lui era medic misionar, iar mama lui era asistentă medicală misionară. Ei erau atât de ocupați ajutându-i pe sărmanii bolnavi din spital, încât n-aveau niciun pic de timp ca să se joace cu bietul și micuțul Johnny. În plus, Johnny nu avea frați sau surori, iar din cauza asta era chiar și mai singur. Într-o după-amiază, Johnny a făcut o descoperire. A urcat la etaj, a încălecat cu piciorul său micuț balustrada – știți voi, gărdulețul acela din marginea scărilor – și și-a dat drumul. Vâjjj! A alunecat până jos, la baza scărilor. A fost cel mai fericit moment din viața lui! A alergat în sus pe scări, a încălecat iarăși balustrada și a coborât din nou pe ea. Vâjjj! A fost pur și simplu minunat! Sus pe scări și jos până la capăt. Vâjjj! Trop! Vâjjj! Trop! Nu mai fusese niciodată atât de fericit. 3
Însă, vai, măiculiță! De fiecare dată când Johnny făcea lucrul acesta, ceva teribil se întâmpla. Totuși Johnny n-a avut nicio idee despre asta, nu până când mama a venit ca să-l pună la culcare, în seara aceea. Atunci mama a început să-l dezbrace. În scurt timp a ajuns la pantalonașii albaștri ai lui Johnny și, ținându-i în fața lui, i-a aruncat o privire aspră și lungă și i-a spus: — Johnny, băiețel neastâmpărat! Ia te uită la gaura asta mare din pantalonii tăi! Ochii lui Johnny s-au mărit de uimire. — Oh, mămico, n-am știut, a spus el. — Ar fi trebuit să știi, i-a spus mama. — Dar n-am vrut… 4
— Ne ajută asta în vreun fel? Nu știi că mama n-are timp să cârpească o ruptură atât de mare? — Mămico, nu-ți face griji. — Cum adică să nu-mi fac griji? — Păi, mămico, o să-mi spun imediat rugăciunea și, când o să fac asta, o să-L rog pe Isus să-mi trimită o nouă pereche de pantaloni. Și-atunci vei vedea că nu va mai trebui să-mi cârpești pantalonii cei vechi. — Hmm…, știu și eu…, a îngăimat mama. — Ei bine, a spus Johnny, o să-I cer pantaloni chiar acum. Și așa a făcut. — Dragă Isuse, a început el, îmi pare atât de rău de pantaloni mei fiindcă sărăcuța mea mămică este atât de ocupată încât n-are timp să-i cârpească. Te rog, trimite-mi cât de curând o pereche nouă! Era pe punctul de a zice „amin”, când și-a adus aminte de ceva ce își dorea mai mult decât orice altceva pe lume. — Te rog, Isuse, a adăugat el, când îmi vei trimite pantalonii aceia, trimite-mi o pereche cu două buzunare în loc de unul, ca să-mi pot ține amândouă mâinile în buzunare. Apoi a spus un „amin” mare și puternic, s-a ridicat de pe genunchi, a sărit în pătuț, s-a răsucit pe partea cealaltă și s-a culcat. Lacrimile curgeau pe obrajii mamei în timp ce l-a sărutat de noapte bună. Și mai multe lacrimi au curs pe covorul de pe scări, în timp ce ea cobora, deoarece se întreba în sinea ei: Cum ar putea oare rugăciunea lui Johnny să primească răspuns? 5
6
Deodată, mama a uitat de lacrimi. Ea a văzut jos, la capul scărilor, un colet mare, împachetat în hârtie maronie, pe care poștașul îl lăsase probabil în timp ce ea era la etaj ca să-l culce pe Johnny. L-a luat și l-a pus pe masa din camera de zi. Apoi a tăiat sfoara și a desfăcut hârtia. În cutie erau tot felul de lucruri frumoase pe care oamenii de treabă de la biserica de acasă le trimiseseră ca ajutoare pentru misiune: cearșafuri, pături, fețe de pernă, haine noi, haine vechi. Mama era atât de fericită, încât a uitat cu totul de Johnny, de rugăciunea și de pantalonii lui până… până când a ajuns la fundul cutiei. Și ce credeți voi că a găsit acolo? Exact! O pereche de pantalonași albaștri, la fel ca aceia pe care Johnny îi rupsese chiar în după-amiaza respectivă. I-a luat în mână. Aveau două buzunare. S-a grăbit pe scări ca să-i arate lui Johnny, dar el adormise repede și sforăia dus. Oare să-l trezesc și să-i spun vestea cea bună? s-a întrebat ea. Dar știți și voi, când mama vă culcă, îi place să rămâneți adormiți, nu-i așa? Așa că mama lui Johnny a pus pantalonașii albaștri la căpătâiul patului, astfel încât aceștia să fie primul lucru pe care băiatul avea să-l vadă dimineața, când se va trezi. A venit dimineața. Soarele a strălucit prin fereastra dormitorului. Micul Johnny a căscat lung: — Aaaaaaa… Apoi a văzut pantalonii. — Mămico, uite! a strigat el. Uite! Oh, vino și uită-te! Isus mi-a trimis deja pantalonii! Și sunt cu două buzunare! 7
Mama a dat buzna înăuntru și l-a îmbrățișat. Apoi au îngenuncheat amândoi și I-au mulțumit lui Isus pentru felul minunat în care a răspuns rugăciunii micuțului Johnny. Mai târziu, mama a observat data de pe timbrele care erau lipite pe hârtia maronie a coletului. — Ia te uită! Coletul acesta a făcut trei luni pe drum, traversând continente și insule ca să ajungă chiar la timp pentru a răspunde rugăciunii tale. Să știți, copii, că totul arată cât de mult ne iubește Isus, cât de mult Îi pasă de noi, cât de mult Se gândește la noi, cât de multe știe despre noi. Vedeți bine că El a știut chiar și când anume Johnny avea să-și rupă pantalonii!
8