TRAIAN ALDEA
Porțile și ferestrele
adventismului
Pantelimon
Portile adventismului.indd 1
2017
24/11/2017 08:57:05
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ALDEA, TRAIAN Porţile şi ferestrele adventismului / Traian Aldea. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2017 ISBN 978-606-911-378-3 2
Portile adventismului.indd 2
24/11/2017 08:57:05
CUPRINS
Prefață...................................................................................................5 I. Porțile adventismului 1. În căutarea identității......................................................................9 2. Adevărul prezent..........................................................................25 3. Sanctuarul și judecata de cercetare.............................................33 4. Sabatul............................................................................................43 5. Spiritul Profetic..............................................................................52 6. A doua venire................................................................................61 7. Nemurirea condiționată...............................................................70 II. Ferestrele adventismului 1. Timpuri de înviorare....................................................................81 2. Cernerea.........................................................................................97 3. Botezul cu Duhul Sfânt..............................................................110 4. Ploaia târzie..................................................................................122 III. Glorificarea 1.A. Ultimele personaje VIP...........................................................143 1. Marea strigare..............................................................................145 2. Sigilarea........................................................................................159 3. Timpul de strâmtorare...............................................................171 4. Glorificarea...................................................................................185
Portile adventismului.indd 3
24/11/2017 08:57:05
DEDICAȚIE
Fraților mei de credință, ultimii reformatori, continuatori ai credinței sfinților, pentru a fi biruitori în ultima confruntare și pentru a ne întâlni cu Isus pe norii cerului.
Portile adventismului.indd 4
24/11/2017 08:57:05
PREFAȚĂ
V
iața este plină de întrebări. „De ce, de ce, de ce?” este întrebarea care a aprins scânteia tuturor descoperirilor. Deși religia creștină răspunde multor întrebări vitale, ea constituie de asemenea un teren roditor pentru cercetător. În tradiția românească, porțile împreună cu gardul care împrejmuia casa formau o adevărată „centură de apărare”. Porțile au și semnificația unui hotar care desparte un loc familiar și roditor, un spațiu al armoniei, de un loc care poate fi „al tuturor și al nimănui”, adică un teritoriu supus necunoscutului. Ferestrele sunt simbolul receptivității și al deschiderii către lume. Ele constituie interferența dintre exterior și interior, concretizată atât prin lumina naturală, cât și prin „avalanșa” de informații care se concentrează sau se perindă în câmpul vizual aferent. În timp ce unii văd dincolo de fereastra timpului lor, mulți nu văd nici măcar fereastra. Adventiștii de ziua a șaptea sunt chemați să fie căutători ai adevărului și ai cunoașterii. Ei au o misiune de îndeplinit, în condiții ușoare sau dificile, până când porțile cerului se vor deschide și Domnul Isus va reveni. Cartea Porțile și ferestrele adventismului, scrisă de pastorul pensionar Traian Aldea, este ca pe o poartă de intrare către fereastra prin care Îl putem vedea mai bine pe Dumnezeul nostru. De la fereastra sa, autorul vede sufletele tuturor trecătorilor și ne face cu mâna, ne strigă să lăsăm lumina să pătrundă prin fereastra casei noastre și să ne întâlnim la poartă. Avem nevoie
Portile adventismului.indd 5
24/11/2017 08:57:05
6
Porțile și ferestrele adventismului
de lumină și de această întâlnire. Să nu tragem jaluzelele, ci să acceptăm invitația la poarta cetății pentru a afla noutățile! Dacă oamenii vor deschide fereastra sufletului spre ceruri și o vor închide spre cele pământești, spiritul iubirii și al harului lui Hristos va uni inimile. Dacă noi am privi numai o dată orașul ceresc, nu am dori să mai trăim pe pământ din nou. Bucuria supremă a tuturor ființelor sfinte este să vadă bucuria și fericirea celor din jurul lor. Ștefan Tomoiagă, Băneasa, 2017
Portile adventismului.indd 6
24/11/2017 08:57:05
I PORȚILE ADVENTISMULUI Un ciclu despre adevărurile specifice adventiste și istoricul prezentării lor
Portile adventismului.indd 7
24/11/2017 08:57:05
1. ÎN CĂUTAREA IDENTITĂȚII............................................................................ 9 1.1. Poarta cetății........................................................................................................ 13 1.2. Poarta Hațorului................................................................................................. 15 1.3. Poarta Laodiceei.................................................................................................. 17 1.4. Poarta adventismului......................................................................................... 20 1.5. Timpul – clopoțelul pentru anunțarea oaspeților.......................................... 21 1.6. Locul – adresa...................................................................................................... 22 1.7. Mesajul.................................................................................................................. 23 2. ADEVĂRUL PREZENT....................................................................................... 25 2.1. Cine suntem noi?................................................................................................. 25 2.2. Elemente de bază pentru progres..................................................................... 26 2.3. Adevărul prezent................................................................................................ 28 2.4. Bazele gândirii doctrinale adventiste............................................................... 30 3. SANCTUARUL ȘI JUDECATA DE CERCETARE......................................... 33 3.1. Confuzia totală de după 22 octombrie 1844.................................................... 33 3.2. Sensuri noi ale termenului: Sanctuar............................................................... 34 3.3. Sanctuarul și judecata de cercetare................................................................... 37 3.4. Obiecții și controverse privitoare la Sanctuar................................................. 39 4. SABATUL............................................................................................................... 43 4.1. Pașii pregătitori pentru respectarea Sabatului............................................... 43 4.2. Pionerii Sabatului................................................................................................ 45 4.3. Joseph Bates, teologul Sabatului....................................................................... 46 4.4. Rolul profetului Domnului................................................................................ 48 4.5. Conferințele despre Sabat și Sanctuar.............................................................. 49 5. SPIRITUL PROFETIC.......................................................................................... 52 5.1. Ellen G. White, cel mai umil dintre toți........................................................... 53 5.2. Dumnezeu Își caută slujitorii............................................................................ 55 5.3. Ellen G. White, profet al destinului.................................................................. 56 5.4. Scrierile Sorei White........................................................................................... 58 6. A DOUA VENIRE................................................................................................. 61 6.1. Evenimentele care au condus la acest subiect................................................ 61 6.2. Viziunea postmilenială despre revenirea lui Isus Hristos............................ 62 6.3. William Miller, promotorul premilenianismului........................................... 64 6.4. Mișcarea millerită................................................................................................ 66 6.5. Strigătul de la miezul nopții.............................................................................. 68 6.6. Dezamăgirea........................................................................................................ 69 7. NEMURIREA CONDIȚIONATĂ...................................................................... 70 7.1. Rădăcinile condiționalismului.......................................................................... 70 7.2. Natura vieții și a morții...................................................................................... 72 7.3. Sensul real al parabolei bogatului și a săracului Lazăr – Luca 16:19-31..... 74 7.4. Nemurirea condiționată – scut împotriva spiritismului modern................ 75
Portile adventismului.indd 8
24/11/2017 08:57:05
1. ÎN CĂUTAREA IDENTITĂȚII
C
ine sunt eu? Este prima întrebare pe care trebuie să mi-o pun. Este prima întrebare care ți se pune pe drum: „Băiete, cine ești? Cine este tatăl tău?” Un copil încă nu are o identitate conturată, el se prezintă prin părinți, care sunt cunoscuți și care au maturitatea și responsabilitatea dezvoltate. Acest fapt este foarte bine reprezentat în lumea Bibliei, unde numele „Ioan, fiul lui David” – Iohanan ben David îl definește pe cel care îl poartă prin legătura cu tatăl său. Uneori, tatăl poate fi înlocuit prin bunicul, care este mai bine cunoscut, sau părintele adoptiv, datorită legăturii de levirat. Identitatea mea religioasă este dată de părinții mei, de biserica căreia îi aparțin. Acest fapt trebuie foarte bine cunoscut. Pentru stabilirea identității și întărirea convingerii mele despre mine, studiul „Porțile adventismului” este un material, o schiță de lucru. Odată stabilită identitatea, pot pleca mai departe, îmi pot fixa obiectivele, îmi pot alege prioritățile și pot trece la acțiune. Dacă identitatea îmi oferă scheletul construcției, baza și forma viitoarei construcții, atunci definitivarea ei rămâne pentru a doua etapă. Și mai clar este exemplul luat din natură. Am pământul, îl ar și îl semăn, este ceea ce pot face eu, dar nu am recoltă. Pentru aceasta, este nevoie de căldură și lumină. Acestea nu le pot aduce eu, ci sunt darurile cerului. La fel se întâmplă și în viața spirituală.
Portile adventismului.indd 9
24/11/2017 08:57:05
10
Porțile și ferestrele adventismului
A doua etapă, cea a roadelor sau a terminării construcției, are și mai multă nevoie de Dumnezeu. Isus Hristos este Lumina, trebuie ca El să ocupe locul principal în viața mea. În casa nouă, lumina se pune în centrul camerei, pe tavan, și nu pe podea, ca efectul ei să fie maxim. Oferiți-I lui Isus acest loc în viața voastră. Căldura este o rezultantă a luminii. Soarele, becul, focul oferă lumină în prima fază, iar apoi căldură. Lumina o vezi de la distanță, dar căldura o simți pe măsură ce te apropii tot mai mult de sursă. Cu cât te apropii mai mult de Isus, vei simți mai multă căldură. Acum planta crește, rodește, are viață din belșug, exact ceea ce dorește Isus de la noi. Exact acesta este obiectivul Său, „ca oile Sale să aibă viață din belșug.” Pentru această a doua etapă avem prelegerile „Ferestrele adventismului.” Ele se ocupă cu adevărul despre Isus și despre Duhul Sfânt. Aici avem o analiză a problemelor bisericii noastre din jurul anului 1888. Neprihănirea prin credință și Ploaia Târzie sunt subiectele principale. Cauzele care au întârziat aceste manifestări sau cele care pot grăbi realizarea lor constituie un scop principal al acestui studiu. Capitolul acesta reprezintă finalitatea lucrării lui Dumnezeu în viața mea și apogeul misiunii adventiste în lumea aceasta. Noi trebuie cât mai curând să tindem și să ajungem la această înălțime spirituală, la acest final. Porțile adventismului rezolvă problema apartenenței – îmi găsesc identitatea, știu cine sunt și ce am de făcut. Acest capitol răspunde la întrebarea: „Ce este adventism în adventism?”Îmi oferă toate reperele adventismului. Când ajungi să înțelegi toate acestea, vei avea un sentiment de încredere în tine și chiar un aer de mândrie. Îți dai seama de importanța soliei tale, de actualitatea ei și de rolul pe care îl vei avea în evenimentele finale, și, pentru ca mândria laodiceeană să nu te trântească la pământ, mai ai nevoie de ceva… „Ferestrele adventismului” rezolvă a doua problemă, cea a creștinismului meu. În primul rând, eu trebuie să fiu un creștin autentic, asemenea lui Isus. Foarte mulți adventiști nu sunt creștini și de aici avem problemele noastre. În primul rând trebuie să fiu un creștin autentic, să dau dovadă de valorile nobile și
Portile adventismului.indd 10
24/11/2017 08:57:05
Porțile adventismului
11
înalte ale caracterului Domnului nostru Isus Hristos. Este absolut necesar să studiem și să rezolvăm acest capitol al vieții noastre, altfel nu putem înainta niciun pas. Creștinismul autentic mă ferește de mândria laodiceeană, creștinismul autentic îmi oferă căldură, lumină, dragoste, un spirit amabil și plăcut. Abia acum planta noastră aduce roade, iar clădirea este terminată. Porțile adventismului s-au deschis atunci când a căzut papalitatea, când s-au încheiat cele 1260 de zile-ani. Prima cameră în care am intrat după deschiderea porților avea ca titlu: „Cunoștințe.” Era camera de studiu al Bibliei și al științei. În această cameră a fost o explozie de cunoștințe în ambele domenii. Lumea s-a schimbat, am intrat în epoca modernă, a științei, a tehnicii, a cunoștințelor. A doua poartă s-a ridicat și, pe frontispiciul ei, am putut citi: „Profeție” – partea cea mai luminoasă a Bibliei. Cercetătorii au fost fascinați de mesajul profetic și au descoperit lucruri noi, lanțuri profetice uimitoare, care se împlineau în zilele lor. Au pornit grăbiți la drum și au dat peste a treia poartă: „Venirea Domnului Hristos”, deoarece studiul profețiilor ne conduc la acest măreț eveniment. Cea mai lungă profeție biblică, 2 300 de zile-ani, se termina în anul calendaristic 1843–1844. Vă puteți imagina ce agitație s-a produs, ce activitate pentru întâlnirea cu Isus, ce lucrare specială pentru ca toți oamenii să fie avertizați? Când atenția a atins concentrarea maximă pentru întâlnirea cu Isus, s-a deschis următoarea poartă: „Sanctuarul”, și creștinii, descurajați de finalul profeției de 2 300 zile-ani, L-au văzut pe Isus cum a intrat în Sfânta Sfintelor pentru a primi împărăția. Acum au înțeles mai clar ce s-a întâmplat cu adevărat. Cărticica dulce-amară a căpătat un sens real. Deschiderea Sanctuarului a oferit posibilitatea unei viziuni panoramice ample, căci alte porți s-au deschis imediat după aceasta; „Sabatul” a fost poarta următoare, deoarece Sanctuarul avea un singur obiect – chivotul, iar acesta conținea o singură carte – Legea, și aceasta avea un singur fenomen special – lumina din jurul poruncii a patra. Sabatul i-a legat și mai mult de Dumnezeu,
Portile adventismului.indd 11
24/11/2017 08:57:05
12
Porțile și ferestrele adventismului
de Lege le-a oferit o puternică identitate și a devenit un semn vizibil, clar, de recunoaștere. Adventismul a devenit sabatarian, un pas înainte față de adventismul millerit. Dar mișcarea nu se oprește, căci acum se deschide o altă poartă: „Spiritul Profeției.” Deoarece Sabatul i-a separat de majoritatea creștinilor, adunându-i într-o grupă specială, mica rămășiță, faptul acesta nu i-a descurajat, din contră, au înțeles că această rămășiță are ca element distinct, Spiritul Profeției și, dintr-odată, acest dar minunat al cerului a irumpt printre ei. Acestea sunt porțile adventismului, care ne-au deschis un drum nou, îngust, mai sus și mereu tot mai sus. Vă invit să intrați pe aceste porți și mergeți până la capăt.
Portile adventismului.indd 12
24/11/2017 08:57:06
1.1. Poarta cetății
F
iecare civilizație și-a construit cetățile după un plan specific. Urbanismul acestora reflectă credința, filosofia și stilul lor de viață. Primele cetăți, cele din zona babiloniană, aveau în centru ziguratul, adică turnul Babel din Biblie. Acolo era templul, locul central al cetății, inima ei. Regele, care era și marele-preot, venea în procesiune, se urca în vârful ziguratului și pretindea că se întâlnește cu zeul al cărui vicar era. Poporul aștepta la baza ziguratului răspunsul zeului, oracolul viitorului sau o altă solie. Al doilea val de civilizație i-a cuprins din plin și pe canaaniți, care și-au fixat centrul cetății la poartă. Poarta, palatul și templul vor forma triunghiul puterii și al atracției tuturor. Evreii, când își vor construi țara lor, spre sfârșitul celui de-al doilea val de civilizație, vor ridica poarta cetății la cel mai înalt rang. Marile cetăți israelite din perioada primului templu (1000–586 î.Hr.) vor avea o singură poartă, pentru a oferi o mai mare siguranță cetății. Fiindcă zidurile cetății nu puteau să mai fie extinse, cetatea devenea foarte aglomerată, cu străduțe înguste și case lipite unele de altele. Oamenii nu aveau alt loc de întâlnire și consfătuire decât la poarta cetății. Când se trezeau dimineața, nu puteau ști cât mai este până la ivirea zorilor, pentru că erau copleșiți de zidurile înalte și nu puteau vedea orizontul. Ei veneau în dreptul străjerilor de la poartă, care stăteau pe zid și-i întrebau: „Străjerule, cât mai este din noapte?” Când se temeau de vreo primejdie sau așteptau să fie atacați, strigau: „Străjerule, vine cineva? Este vreun pericol?” Israeliții au preluat poarta canaanită cu patru camere și au lărgit-o la șase camere, mărind mult conturul porții. Astfel, poarta
Portile adventismului.indd 13
24/11/2017 08:57:06
14
Porțile și ferestrele adventismului
a devenit o construcție puternică, prinsă între zidurile cetății, cu două bastioane puternice în față, spre exterior. Poarta era o clădire masivă de circa 15x20 m și probabil având parter și un etaj. Prin mijlocul ei trecea calea de acces, lată de circa 4 m, cu porți mari, blindate, de o parte și de alta. De o parte și de alta a căii de acces erau câte trei camere, în total având șase camere. Camerele porții erau rezervate administrației cetății, ceea ce în termenii noștri ar însemna: primăria, notariatul, judecătoria, poliția, biserica. Toate activitățile sociale aveau loc la poartă, unde oamenii veneau pentru a-și rezolva tranzacțiile, precum: căsătorii, divorțuri, vânzări-cumpărări, testamente etc. La poartă era o bancă de piatră unde stăteau bătrânii și un loc special, cu baldachin, unde era așezat jilțul regal, pentru timpul când cetatea era vizitată de rege. Pentru orice fel de tranzacție sau de act oficial, omul în cauză venea la poartă, oprea zece dintre bărbații care treceau atunci pe acolo, care luau loc pe bancă, le expunea problema și, în prezența lor, se rezolva tranzacția, ei fiind și autoritatea oficială și martorii. Actele scrise au început să apară mai târziu, dar prezența acestor bărbați îndeplinea funcția unui act oficial. În acest fel s-a realizat căsătoria de levirat1 a lui Boaz cu Rut. Când regele vizita cetatea, toți nemulțumiții veneau la poartă, ca la un tribunal, pentru a-și aduce plângerile. Sentința regelui era definitivă. Când un om ucidea din culpă pe altcineva, alerga la poarta cetății de scăpare și cerea protecția bătrânilor. Apoi, cazul era judecat de bătrânii cetății unde s-a întâmplat nenorocirea și decideau soluția. La poarta cetății canaanite, și uneori chiar și la evrei, era un altar de închinare format din: o înălțime, adică un postament de piatră înalt de circa 50 cm, pe care era așezat zeul protector al cetății, un vas cu apă sfințită, vase de tămâie, unde slujeau unul Levirat – un principiu în codul juridic ebraic, care permitea să aibă loc acte civile speciale, precum: văduva să se căsătorească cu una din rudele soțului decedat și să ridice moștenirea acestuia; sau părintele care avea numai fete să înfieze pe unul din gineri și acesta să poarte numele său, continuând astfel genealogia și moștenirea bărbatului fără băieți.
1
Portile adventismului.indd 14
24/11/2017 08:57:06
Porțile adventismului
15
sau mai mulți preoți. Fiecare vizitator trebuia să facă un gest de închinare care era o garanție a bunelor intenții, o adeziune și un act de respect pentru zeul protector al cetății. Astfel, porțile au devenit primele centre religioase, înainte de a se ajunge la altar sau de a se construi un templu. Israeliții din perioada aceasta nu aveau decât un singur templu, la Ierusalim, așa că ei nu aveau unde să meargă în fiecare Sabat. Probabil că veneau la poarta cetății pentru un anumit fel de închinare, recitări de cântări și de texte sfinte, discuții cu preoții și leviții care locuiau în aceste cetăți. Alții au mers mai departe și au ridicat la porți înălțimi, adevărate altare păgâne, motiv pentru care au fost aspru criticați de profeți (vezi altarul de la poarta cetății Beer-Șeba – 2 Împărați 23:8). La poartă se adunau bărbații în timpul sărbătorilor pentru a discuta, a ține sfat, ocazie cu care își etalau hainele confecționate de soțiile lor și se lăudau cu ele, fapt elogiat atât de frumos de către Solomon (Proverbele 31). Trebuie să fi fost frumoasă viața de la poarta cetății. Aici aveai ocazia să auzi toate știrile, te informai cu noutăți, îți rezolvai problemele, te înrolai în armată și îți etalai realizările tale și ale familiei. Te invit la poarta cetății pentru a afla surpriza zilei!
1.2. Poarta Hațorului Solomon a fost primul mare rege israelit care a avut un amplu program de construcții. El a zidit și a consolidat multe cetăți și a construit mărețul templu care îi poartă numele. Raportul biblic consemnează în dreptul lui următoarele: „Solomon a zidit casa Domnului, palatul său, Milo, zidul Ierusalimului și cetățile Hațor, Meghido și Ghezer” (1 Împărați 9:15). Acestea erau principalele cetăți de-a lungul drumului Calea Mării, care unea Egiptul cu Mesopotamia. A făcut din ele mari fortărețe militare, centre economice și politice și bastioane de nădejde pentru regatul lui Israel.
Portile adventismului.indd 15
24/11/2017 08:57:06
16
Porțile și ferestrele adventismului
Am lucrat la Hațor timp de șase ani, excavând vară după vară timp de șase săptămâni. Punctul central al sitului era poarta lui Solomon. De aici începe traseul turistic al prezentării cetății. Aici era punctul de întâlnire al arheologilor în fiecare dimineață la începerea programului. Poarta a fost descoperită, renovată și conservată de către arheologul Yigael Yadin în anul 1956. Ea te impresionează și te atrage prin monumentalitatea ei. Evident, ce a rămas până astăzi și ce au refăcut arheologii nu depășește 2,5 m din înălțimea zidurilor, din monumentala construcție de vreo 10 m înălțime, dar îți oferă o imagine a ceea ce era altădată. De o parte și de alta sunt cazematele cetății lui Solomon. Prin mijlocul porții este calea de acces în cetate, care are de-o parte și de alta câte trei camere simetrice și egale, în total șase camere. Construcția măsoară 15x20m. În față erau două bastioane care asigurau protecția clădirii porții. Săpăturile au scos la lumină, sub această poartă, la circa un metru mai jos, o altă poartă, din perioada canaanită a bronzului târziu, care ducea la sala principală a unui templu canaanit. Profesorul meu mi-a povestit istoricul descoperirii ei. Pe vremea aceea el era student și lucra pe acest șantier. În timp ce au descoperit un colț de zid de piatră, foarte masiv și cu pietre cioplite, profesorul Yadin a venit la ei, a făcut măsurători, le-a arătat pe unde să sape și le-a dat anumite indicații. Mare le-a fost uimirea studenților când, la final, au descoperit conturul porții actuale, exact pe traseul indicat de profesor. Erau foarte fericiți, dar și uimiți: De unde a știut profesorul conturul exact al porții? Nu era niciun indiciu, terenul era acoperit cu spini, ierburi, pietre și nisip. Are acesta oare un dar de ghicire? Umblă cu ceva supranatural? Fel de fel de gânduri le treceau prin cap, până când unul mai curajos l-a întrebat: „Domnule profesor, de unde ați știut conturul exact al porții?” Profesorul s-a oprit, a scos Biblia din geanta sa, a deschis-o foarte solemn și respectuos, a citit paragraful din 1 Împărați 15:9, apoi a spus: „Dacă Solomon a construit aceste trei cetăți, atunci el
Portile adventismului.indd 16
24/11/2017 08:57:06
Porțile adventismului
17
a avut un singur plan, pe care l-a repetat la fiecare cetate. S-a descoperit poarta de la Ghezer, cea de la Meghido, iar acum, la urmă, s-a descoperit și poarta Hațorului. Eu nu am făcut altceva decât să iau planul primelor două cetăți și să-l aplic pe colțul de zid descoperit de voi. Dacă raportul biblic este adevărat, porțile trebuie să fie identice. Noi am verificat adevărul Bibliei, și ea ne-a informat cu exactitate.” A închis Biblia, a apăsat cu putere mâna pe ea și a zis: „Este sigură și adevărată! Am demonstrat istoricitatea și exactitatea informațiilor oferite de ea!”
1.3. Poarta Laodiceei Laodiceea, nume cu rezonanță pentru cititorii Bibliei și mai ales ai Apocalipsei, este ultima cetate din cele șapte la care au fost trimise cele șapte epistole ale Martorului credincios, prin intermediul lui Ioan, de pe insula Patmos. Mesajul acestora a luminat și întărit drumul credinței adevăraților creștini timp de 2 000 de ani. Orice cititor serios al Bibliei își dorește să viziteze aceste cetăți. Am ajuns la Laodiceea după un lung drum prin toate cele șapte cetăți. Eram nerăbdător s-o descopăr, să văd cât mai multe dintre clădirile ei, să găsesc ceva care să aibă o minimă legătura cu raportul biblic. Trebuie să recunosc, ruinele Laodiceei m-au dezamăgit cel mai mult; nu prea mai ai ce să vezi. Pornind din partea de vest, de pe malul râului Asopos, undeva pe la mijlocul pantei abrupte a telului, am găsit una din porțile cetății, de fapt singura care mai semăna a poartă. Era o construcție de piatră, tipic elenistică, având trei arcade lucrate frumos. Jumătate din poartă era îngropată în pământ, așa că arăta ca un olog sau ca un om pe jumătate scufundat în noroi. M-am oprit și am admirat-o îndelung. Am încercat să refac traseul drumului care venea dinspre Efes, care trecea râul pe podul încă existent și intra în cetate pe această poartă. Apoi am continuat să
Portile adventismului.indd 17
24/11/2017 08:57:06
18
Porțile și ferestrele adventismului
străbat cetatea, trecând peste spini, buruieni și pietre sfărâmate, până când am ajuns la marginea coastei răsăritene. Pe cealaltă margine a telului, spre răsărit, nu am mai întâlnit decât câteva pietre mari, care formau cândva temelia porții de aici. Nu știu ce s-a întâmplat, am citit că cei care au construit orașul Denizlii de astăzi au folosit Laodiceea drept carieră de piatră, iar poarta aceasta, care era cel mai aproape de ei, a fost printre primele demolată. Priveam în depărtare și parcă vedeam drumul plin de pelerini care, părăsind cetatea, se îndreptau spre Antiohia, Damasc sau Ierusalim, fiecare cu problemele lui. Aici nu mai aveam nimic care să-mi amintească de poartă, nu mai puteam să fac nici măcar o poză pe care s-o am amintire. Am căutat să identific și celelalte porți, dar le-am găsit doar pe schița cetății; nimic din ele nu mai era în teren. Am deschis Biblia și am încercat să citesc scrisoarea către Laodiceea, acasă la ea. A fost extraordinar, a avut un efect deosebit; a fost ca atunci când te duci la o stațiune de munte și ceea ce te impresionează cel mai mult este aerul puternic care pătrunde în toate celulele corpului. Aici, pe una dintre pietrele care au mai rămas din poarta Laodiceei, puteam citi: „Acestea sunt cuvintele Celui care este Amin, Martorul credincios și adevărat… Știu faptele tale… Pentru că zici: «Sunt bogat, am adunat avere și n-am nevoie de nimic!» și nu-ți dai seama că ești nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol… Eu mustru și pedepsesc pe cei pe care-i iubesc… Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, și voi mânca cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3:14-20, NTR). La poarta Laodiceei s-a oprit Isus, Martorul credincios, dorind să intre și s-o îndestuleze cu comorile cerului. Oare la care dintre aceste porți a bătut Isus? Cred că S-a dus pe rând pe la fiecare, a bătut, a așteptat, a strigat, dar… niciun răspuns. Mi-am amintit de una din ultimele parabole ale lui Isus, cea cu fecioarele. Acolo, cinci dintre fecioare vin mai târziu și găsesc poarta închisă; aici, Domnul este Cel care vine și găsește poarta închisă. Ce tragedie se petrece la poartă! De ce oare? Unii uită
Portile adventismului.indd 18
24/11/2017 08:57:06
Porțile adventismului
19
anumite lucruri, întârzie; alții sunt indiferenți, nepăsători sau chiar răuvoitori, nu vor să fie deranjați și blochează poarta. Tu în ce grupă te încadrezi? Cu câteva versete mai înainte și la poarta cetății anterioare, Filadelfia, Cel Adevărat spune: „Iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă!” (Apocalipsa 3:8). Posibilități nelimitate, libertate de mișcare neîngrădită, avantaje și ocazii, toate prin această poartă deschisă. Poate că, datorită acestui fapt, Filadelfia este biserica dragostei frățești, a elogiilor lipsite de mustrări și defecte! Oamenii de aici au folosit ocazia, s-au mișcat repede, au alergat înăuntru și afară, au adus și au scos până și-au isprăvit toate treburile. A fost ocazia lor de aur pe care au folosit-o din plin! Cu două versete mai jos, Martorul credincios ne vorbește din nou despre poartă: „Iată că în cer era o ușă deschisă” (Apocalipsa 4:1). Pentru harnicii și întreprinzătorii creștini din Filadelfia, acum li se oferea posibilitatea să urce, să intre pe această poartă deschisă spre cer. Erau oare ei cei cuprinși în categoria fecioarelor înțelepte? Mă întorc la Laodiceea, de fapt stăteam mai departe pe aceeași piatră învechită. Oamenii din Laodiceea sunt între două porți deschise; una este poarta Filadelfiei, a dragostei de frate, a posibilităților Evangheliei; alta este poarta cerului, a sfârșitului peregrinării prin pustie. Între două porți deschise, atât de generoase și de binecuvântate, este de neconceput ca ei să stea blocați în interiorul îmbâcsit, aglomerat și insalubru al unei cetăți antice! Nu este nicio explicație logică în atitudinea lor de a bloca ușa în fața Celui mai nobil și mai bun călător, Martorul credincios. Prietene, eu și tu mai suntem încă împreună la poarta Laodiceei. Constat că am blocat telefonul, mi-am închis internetul, am tras zăvorul, ca să nu fiu deranjat în seara plăcerilor mele. Ilustrație: Un om bogat se distrează cu prietenii la o petrecere dată în casa sa. Omul său de serviciu vine cu un bilet primit de la un necunoscut și adresat stăpânului casei cu recomandarea: foarte urgent! Îi înmânează biletul, acesta citește recomandarea,
Portile adventismului.indd 19
24/11/2017 08:57:06
20
Porțile și ferestrele adventismului
apoi îl înapoiază: „În seara aceasta nu am timp pentru nimic, este seara plăcerilor mele, îl voi citi mâine!” În noaptea aceea, a explodat o minibombă plasată chiar în dormitorul lui, despre care l-a avertizat biletul în cauză. Ce păcat că nu a dorit să deschidă mesajul! O ușă închisă te poate costa viața. Prietene, Martorul credincios ne-a trimis o scrisoare ție și mie; n-am avut timp de ea. Apoi a venit El personal, bătând mereu la ușa noastră, dar n-am vrut să-I deschidem. Crezi că mai poate face ceva? Mai există vreo șansă pentru noi, cei ferecați în spatele ușilor închise? Privește la Laodiceea: N-a mai rămas nimic din ea, nici din palatele ei, nici din casele ei, nici măcar din acele porți blocate. Poate ne va veni mintea de pe urmă și vom deschide. Ce privilegiu, ca Isus să intre în casa ta și a mea!
1.4. Poarta adventismului Tocmai atunci când Dumnezeu îi oferea Filadelfiei o poartă deschisă, o mulțime de oameni s-au înghesuit spre biserici, ca să mai prindă un loc la predicile despre a doua venire. Alții citeau de zor, unii chiar în miez de noapte la lumina sobei sau a făcliilor, pentru a desluși mesajul profețiilor. Li se părea că în fața propriilor vieți o mare poartă de lumină s-a deschis. Erau avizi, nerăbdători, dornici să înțeleagă, să audă și să trăiască acest adevăr extraordinar. Pentru un timp, erau mai mulți oameni la biserică decât la teatru sau pe stadion; cârciumile și localurile au rămas fără clienți. Oamenii se grăbeau să prindă un loc pentru ziua întâlnirii cu Isus. Ce este poarta? Ce mesaj de suflet îți transmite ea? Cum te simți când ai ajuns la poarta casei tale, când apeși telecomanda, ți se deschide, iar apoi te întâmpină soția și copiii? »» Poarta înseamnă un final de călătorie. »» Poarta îți oferă certitudine; după căutări, întrebări, acum citești numele străzii și numărul casei și spui: „Aceasta este adresa pe care o caut. În sfârșit, am ajuns!”
Portile adventismului.indd 20
24/11/2017 08:57:06
Porțile adventismului
21
»» Poarta îți oferă siguranță. Aici nu mai ești un străin, este ceva al tău, este casa ta. »» La poartă afli noutățile; cutia poștală îți păstrează scrisorile, ziarele, facturile; musafirul îți comunică scopul vizitei; vecinii te informează despre ceea ce mai este nou prin oraș. »» La poartă îți prezinți elementele celor mai mari evenimente: florile din ziua nunții sau doliul din ziua jalei. »» La poartă aștepți întâlnirea cu cei dragi, dorind să le ieși cât mai mult în întâmpinare sau îi conduci pe oaspeți și îți iei rămas bun. »» La poartă au loc cele mai mari bucurii și dureri: întâlnirile și despărțirile. Ce înseamnă poarta adventismului? Putem vorbi despre așa ceva în contextul Evangheliei veșnice? Există un punct de contact între cele două lumi, lumea noastră, a păcatului și a morții, și lumea cerească a fericirii veșnice, care poate fi numită poarta adventismului? Urmăriți acest material, aceste prezentări și veți afla mai multe!
1.5. Timpul – clopoțelul pentru anunțarea oaspeților Primul element de la poartă este soneria, clopoțelul, care anunță sosirea unor oaspeți. Semnalul. Adventismul are un clopoțel care a făcut această lucrare: „Soarele se va întuneca, luna se va face sânge înainte de a veni Ziua Domnului…” (Ioel 2:31). „Soarele, luna, stelele” – semn ceresc (Apocalipsa 6:12,13). „Puterile cerului vor fi clătinate” (Matei 24:29). Aceste semne au avut loc la următoarele date: cutremurul – 5 noiembrie 1755; întunecarea soarelui – 19 mai 1780; căderea
Portile adventismului.indd 21
24/11/2017 08:57:06
22
Porțile și ferestrele adventismului
stelelor – 5 februarie 1833. A fost ceva deosebit, dincolo de fenomenele obișnuite, oamenii s-au speriat și și-au pus întrebări serioase: „Oare ce va avea loc în curând? Va fi sfârșitul lumii?” Porțile cetăților au ceasuri mari, montate în turnurile de la poartă, care arată timpul pentru toți oamenii. Erau deosebit de sofisticate, interesante și atrăgătoare. Astăzi aceste ceasuri sunt punctul principal de atracție a turiștilor, la orele fixe când cântă și expun figurine interesante. La timpul respectiv, s-a strigat cu putere: Anul profetic 1843–1844 va însemna sfârșitul lumii noastre. Vine Isus. Apoi, a doua dată, 22 octombrie 1844, a creat o mișcare nemaiîntâlnită din vremea apostolilor, a fost ceva dumnezeiesc. O putere extraordinară a condus pe acei oameni la pregătirea pentru a se întâlni cu Domnul lor. Poarta adventismului îți indică timpul: mai întâi îți spune că trăiești în perioada sfârșitului care a început la 1798, apoi îți precizează că trăiești în timpul judecății de cercetare, când se întocmește lista celor care vor fi luați la cer la a doua venire a Domnului Hristos: „A sosit ceasul judecății Lui!” (Apocalipsa 14:7)
1.6. Locul – adresa La poartă ți se confirmă exactitatea adresei. Când citești strada și numărul, ești sigur că nu ai greșit. Evenimentele cosmice au fost urmate de evenimente politice deosebite: Revoluția Fran ceză ateistă, căderea papalității, războaiele napoleoniene, o nouă reorganizare a statelor Europei, o explozie de invenții care au schimbat radical lumea. Toate acestea i-au bulversat pe oameni care s-au întrebat ce va urma, ce se va întâmpla cu lumea lor? Nu au găsit niciun răspuns, de aceea au alergat la Biblie, să vadă ce spune ea. Americanii au hotărât o zi de post și de rugăciune în data de 9 mai 1798. Studiul Bibliei, care a urmat după postul național, a adus o mare redeșteptare religioasă în America, a doua din istoria lor scurtă, între 1800–1844. Oamenii s-au întors la biserică, la Biblie și la Dumnezeu. Aici, la poarta
Portile adventismului.indd 22
24/11/2017 08:57:06
Porțile adventismului
23
Cuvântului, au descoperit marele adevăr: Daniel 12:4 – Trăim timpul sfârșitului! Daniel 8:14 - Isus Hristos revine curând, în anul biblic martie 1843 – martie 1844, apoi la data precisă de 22 octombrie 1844. Astfel a luat naștere cea mai mare și entuziastă mișcare religioasă – Mișcarea millerită (1831–1844). Conform cu Daniel 12:12, aceasta reprezintă apogeul mișcării din anii 1843–1844, când oamenii care credeau erau nespus de fericiți. Apocalipsa 10:8-11 reprezintă faza cărții mâncate. Prima parte, „dulce în gură”, a fost experiența adventistă inedită trăită la poarta adventismului, în anul cel mai fericit din viața așteptătorilor! A urmat faza a doua, „amară în pântece.” Atât marile bucurii, cât și dezamăgirea cruntă erau părți componente ale descrierii profetice de la poarta adventismului, care au oferit o certitudine: suntem cu adevărat pe drumul cel bun! Un autor adventist contemporan va scrie: Măreția unei dezamăgiri, deoarece aceasta a fost profetizată.
1.7. Mesajul Solia principală pentru acest timp final vine la o adresă precisă, într-un timp bine fixat și la creștini anunțați, treziți și avertizați de Cuvântul lui Dumnezeu rostit la poartă: »» Sabatul »» Sanctuarul »» Spiritul Profeției »» A doua venire vizibilă, auzibilă, literală și glorioasă »» Nemurirea condiționată Acesta este mesajul advent pentru lumea modernă și postmodernă. Important era ca această poartă să se deschidă și solia să poată înainta spre inimile oamenilor. Iată cum prezintă martorii oculari ai anilor zbuciumați de după 1844 acest moment de început: „Era un lucru aproape imposibil să ajungi la cei necredincioși. Dezamăgirea din 1844 derutase mintea multora și
Portile adventismului.indd 23
24/11/2017 08:57:06
24
Porțile și ferestrele adventismului
aceștia nici nu voiau să audă vreo explicație privind acea chestiune” (Review and Herald, 20 noiembrie 1883). „În anul 1851 însă, James White a putut să dea acest raport: Acum ușa este deschisă aproape peste tot pentru prezentarea adevărului și mulți sunt pregătiți să citească publicațiile pentru cercetarea cărora mai înainte nu aveau nici o tragere de inimă.” (Review and Herald, 19 august 1851) »» O Evanghelie veșnică prin mijlocul cerului (universalitate, tehnologie…) »» O nouă spiritualitate: lumea spirituală trebuie să fie mai importantă decât cea fizică. »» Conflictul dintre fundamentalism și secularism și poziționarea adventismului. Deschiderea ultimei porți a însemnat momentul final, cul minant, al transmiterii întreitei solii îngerești. Adventismul stă între două porți deschise, poarta care duce la ultima încăpere a Sanctuarului (Apocalipsa 3:7) și poarta care duce spre aceeași clădire, dar în Sanctuarul din cer, chiar la tronul lui Dumnezeu. Aceste porți deschise ne invită la înaintare, creștere, progres. Urmează o altă poartă care se deschide, cea a bolții cerești, „Și cerul s-a îndepărtat ca o carte făcută sul …” (Apocalipsa 6:13). Urmează apoi bucuria și tragedia de la poartă: cele cinci fecioare intră la nuntă, celelalte rămân afară în întuneric (Matei 25:1-13). Și mai departe vedem o altă ceremonie, tot la poarta cetății, când din alaiul triumfal se strigă: „Porți, ridicați-vă capetele ca să intre Împăratul slavei!” (Psalmii 24:7,8). Te invit, prietene, la poarta cetății, pentru a te informa corect, pentru a încheia tranzacția care-ți oferă titlul de proprietate, pentru a asista la ceremonialul celei mai mărețe nunți, pentru a intra la cea mai mare serbare. Grăbește-te să fii în grupa fecioarelor înțelepte!
Portile adventismului.indd 24
24/11/2017 08:57:06
2. ADEVĂRUL PREZENT De aceea, mă voi strădui să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deși le știți și sunteți întăriți în adevărul pe care îl aveți (adevărul prezent). (2 Petru 1:12)
2.1. Cine sunt eu?
C
ine suntem noi a fost prima mare problemă cu care s-au confruntat adventiștii după dezamăgirea din 22 octombrie 1844. Cu puțin timp înainte, începând din 1842, o mare parte dintre ei au fost excluși din bisericile lor protestante, doar pentru simplul fapt că așteptau revenirea Domnului Isus Hristos. Ei nu mai erau membri în nicio biserică, se adunau în corturi, în săli închiriate, în adunări mari de tabără în vederea pregătirii pentru întâlnirea cu Domnul lor. Nici nu-și mai puneau problema să aparțină vreunei denominațiuni, deoarece despre toate spuneau că sunt „Babilon.” După dezamăgire, lucrurile s-au schimbat. Mișcarea s-a dezmembrat într-o mulțime de fracțiuni: majoritatea și-au pierdut credința, o altă parte au renunțat la interpretarea profetică, socotind că au fost înșelați, iar o altă parte au început să fixeze noi date și să aibă manifestări spiritiste. Nu s-au organizat într-o biserică propriu-zisă imediat. Câțiva așteptători sinceri și serioși au continuat să citească Biblia și să se roage. Ei nu au negat experiența lor deosebit de frumoasă din zilele așteptării și
Portile adventismului.indd 25
24/11/2017 08:57:06
Porțile și ferestrele adventismului
26
nici exactitatea profeției biblice pe care s-au sprijinit. Convinși că există o necunoscută, dar că vor înțelege cauza dezamăgirii, continuau să caute. Grupa aceasta mică își punea cu seriozitatea întrebarea: „Cine suntem noi? De cine aparținem, ce loc în Biblie vorbește despre noi?” Această problemă a condus la descoperirea punctelor principale de doctrină, pe care le-au numit stâlpii credinței advente. Frământarea aceasta a durat aproximativ zece ani, din toamna anului 1844 până spre mijlocul anilor 1850. În tot acest timp, ei au descoperit și identificat cinci puncte principale de doctrină care au definit credința celor care așteptau pe Domnul Hristos. Acum știau clar cine sunt și ce așteaptă în viitor.
2.2. Elemente de bază pentru progres Credința adventistă, așa cum este ea astăzi, nu a fost aceeași de la început. Pionierii noștri au avut anumite vederi doctrinare cu care noi nu suntem acum de acord, dar care, pe parcurs, au fost remediate prin studiul Bibliei și prin intervenția minunată a lui Dumnezeu. Dar acești oameni au avut ceva special, minunat, care i-a făcut capabili să progreseze, să înțeleagă tot adevărul și să accepte schimbarea, atunci când a fost nevoie. Putem distinge trei faze ale dezvoltării adventismului: »» Adventismul millerit. Între 1831–1844, au predicat și susținut primele două solii îngerești din Apocalipsa 14. Au fost adepții revenirii premileniare a Domnului Hristos. »» Adventismul sabatarian. Între 1844–1861, perioada cea mai fecundă, cea mai grea, s-au fixat „stâlpii credinței” și s-a ales numele denominațiunii. »» Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. După anul 1861, s-a ales acest nume și ne-am organizat ca biserică. În toată această perioadă, de circa douăzeci de ani, adventiștii sabatarieni au adoptat și au renunțat la anumite puncte de doctrină, până s-au cristalizat principiile de bază. Uneori nu erau
Portile adventismului.indd 26
24/11/2017 08:57:06