Depresia • Dr. Neil Nedley

Depresia: calea spre vindecare

Depresia_final.indd 1

19/06/2015 08:03:46

D

R. NEIL NEDLEY este specialist în medicină internă, axat în special pe gastroenterologie, sănătate mintală, medicină a stilului de viață și boli dificil de diagnosticat. Predă cursuri de educație medicală continuă pentru medici și personal medical din toată lumea și ține frecvent seminare destinate publicului larg pe subiectul sănătății fizice și mintale. Unul dintre hobby-urile sale favorite este acela de a se menține la curent cu ultimele cercetări în domeniul medical, nutrițional și al stilului de viață.

Deoarece depresia majoră a devenit o afecțiune des întâlnită în cabinetele interniștilor, dr. Nedley a petrecut foarte mult timp în bibliotecile facultăților de medicină pentru a se documenta cu privire la cauzele, dar și la tratamentele acestei boli care secătuiește individul de toate puterile sale. Rezultatele acestei munci de cercetare s-au concretizat în Programul de recuperare din depresie al dr. Nedley (Nedley Depression Recovery Program), o serie de 8 DVD‑uri extrem de eficiente în tratarea depresiei și a anxietății. În prezent, conduce un centru de tratament complet pentru cei care suferă de depresie și/sau anxietate rezistente la tratament, centru care, până în momentul de față, a înregistrat o rată de răspuns foarte ridicată la persoanele care au urmat programul. O consecință a acestui program care nu a fost urmărită inițial este că, de regulă, pacienții vin cu o inteligență emoțională sub medie, iar după 10 zile, pleacă având o inteligență emoțională extrem de ridicată. Nu doar că există probabilitatea să plece vindecați de depresie, ci șansele sunt să plece având o fericire viitoare și o posibilitate de succes cu mult peste potențialul unei persoane care nu a suferit niciodată de depresie.

Dr. Nedley este autorul cărții The Lost Art of Thinking [„Arta uitată a gânditului”], care arată cum se pot schimba tiparele de gândire și stilul de viață pentru a atinge culmea funcționării mintale, ceea ce îmbunătățește relațiile, starea de spirit, rezultatele academice, performanțele la locul de muncă și inteligența emoțională.

El a conceput un test (în curs de patentare) care ajută o persoană oarecare sau un medic să determine cauzele operative specifice care diminuează funcționarea mintală. Testul determină și nivelurile de depresie și/sau anxietate (dacă există), precum și nivelul de inteligență emoțională. Dr. Nedley conduce și programe de pregătire a trainerilor (training-the-train­er) în domeniul sănătății mintale, în diverse locuri și online. Cărțile lui au fost traduse în spaniolă, germană, portugheză, coreeană, cehă, maghiară, română și alte limbi.

Dr. Nedley este și autorul cărții Proof Positive: How to Reliably Combat Disease and Achieve Optimal Health through Nutrition and Lifestyle [„Dovada supremă: Cum să combatem eficient boala și să atingem nivelul optim de sănătate prin alimentație și stil de viață”], care abordează subiecte ca bolile de inimă, cancerul, hipertensiunea, diabetul, insuficiența renală, nivelul ridicat de colesterol și multe alte boli, oferind terapii nutriționale și de stil de viață care sunt de bun-simț și care pot aduce îmbunătățiri substanțiale tratării și/sau prevenirii acestor afecțiuni des întâlnite.

Dr. Nedley este președintele Centrului de Sănătate și Educație Weimar, care cuprinde un centru de stil de viață, o academie și un colegiu, amplasate în frumoasa zonă subalpină de la poalele munților Sierra, în apropiere de Sacramento, California. Deține Clinica Nedley, situată în Ardmore, Oklahoma, o clinică de medicină internă dotată cu un laborator clinic ce oferă servicii complete în regim ambulatoriu. Este de asemenea președintele companiei Ardmore Gastroenterology Management și al Centrului de Diagnostic din Oklahoma de Sud, în care funcționează un aparat RMN. Dr. Nedley este pilot cu calificare de zbor instrumental. El și soția sa, Erica, au patru băieți. Tuturor membrilor familiei le place să zboare cu avionul, să meargă cu bicicleta, să facă excursii pe munți, să schieze, să joace tenis și să cânte sau să asculte muzică sacră sau clasică.

Depresia_final.indd 2

19/06/2015 08:03:46

Dr. Neil Nedley

Depresia: calea spre vindecare Traducere de Anca Alexa

Depresia_final.indd 3

19/06/2015 08:03:46

© 2015 – Editura Viață și Sănătate.

Toate drepturile rezervate.

Original English edition copyright © 2014 by Nedley Publishing.

Consultant științific: Lect. univ. dr. Robert Ancuceanu Redactare: Delia Buciuman, Cristinel Sava Corectură: Livia Ciobanu-Mihai Tehnoredactare: Irina Toncu Copertă: Irina Toncu Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate prin rețeaua sa națională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României NEDLEY, NEIL Depresia : calea spre vindecare / Neil Nedley ; trad.: Anca Alexa. - Pantelimon : Viață și Sănătate, 2015 Bibliogr.

Index ISBN 978-973-101-838-6 I. Alexa, Anca (trad.)

616.895.4 616.89-008.454

Depresia_final.indd 4

19/06/2015 08:03:46

Dedicație Iubitei mele soții, Erica

A

M CUNOSCUT-O PE ERICA pe când avea frageda vârstă de 18 ani, pe vremea când nu cunoștea aproape deloc limba engleză. S-a născut și a copilărit în spatele Cortinei de Fier, în România. În anul 1980, în ciuda nemiloasei dictaturi comuniste a lui Nicolae Ceaușescu, întreaga ei familie a emigrat în Statele Unite (ca urmare a acordului de la Helsinki). Totul se petrecuse atât de repede, încât, înainte de a părăsi țara, niciunul din membrii familiei nu avusese ocazia să învețe engleză. Am remarcat-o pe Erica la întâlnirile de tineret din cadrul bisericii mele din Troy, Michigan, la doar câteva zile după sosirea lor în Statele Unite. Am reușit să comunic cu ea doar cu ajutorul unui traducător, care îi traducea în limba spaniolă ceea ce eu îi spuneam în limba engleză (Erica înțelegea unele cuvinte spaniole, întrucât și spaniola, și româna sunt limbi romanice). La rândul ei, Erica vorbea în limba română, iar puținele cuvinte pe care acest traducător le înțelegea îmi erau mai apoi redate în limba engleză. În prezent însă comunicăm mult mai bine!

Când am ajuns student la Universitatea din Loma Linda, am început să am întâlniri cu fete din California. Cu toate acestea, părinții mei îmi vorbeau constant de Erica și de nenumăratele ei calități. Cu ocazia ultimei vacanțe de vară petrecute acasă, în Michigan (1983), am ajuns să o cunosc mai bine—la momentul respectiv, Erica stăpânea deja foarte bine limba engleză. Devenise destul de evident faptul că dorințele, interesele și înclinațiile noastre intelectuale și afective aveau multe puncte în comun, deși aveam personalități destul de diferite. Erica dorea să urmeze școala de fizioterapeuți din Michigan, însă am reușit să o conving să urmeze cursuri în cadrul Universității din Loma Linda. Ne-am logodit în 1985, de Ziua Eroilor1, și ne-am căsătorit în luna decembrie a aceluiași an, în aceeași biserică în care ne-am văzut pentru prima oară.

Am absolvit amândoi facultatea câteva luni mai târziu.

1

Sărbătoare națională în Statele Unite, celebrată în ultima zi de luni din mai. (n.r.)

5

Depresia_final.indd 5

19/06/2015 08:03:46

Depresia: calea spre vindecare Erica este sprijinul meu neîntrerupt, în ciuda meseriei mele extrem de solicitante de medic. M-a sprijinit din toată inima în activitățile mele editoriale, verificând de bunăvoie fiecare fotografie și figură din această carte, precum și din Proof Positive. Tot ea este autoarea ultimei și celei mai lungi anexe a volumului de față, „Rețete pentru înviorarea sufletului”, care a ajutat deja zeci de persoane aflate în căutarea echilibrului mintal. De asemenea, m-a ajutat extrem de mult să fiu responsabil cu timpul meu, asigurându-se că timpul alocat scrierii acestei cărți este folosit exclusiv pentru acest lucru. Este o mamă minunată pentru cei patru băieți ai noștri: Joel, Allen, Nathan și Justin. Gestionează cheltuielile și plata salariilor angajaților atât la Clinica Nedley, cât și la compania Nedley Publishing. Iar pe lângă toate acestea, se îngrijește de ferma, livada și grădina familiei, conduce câteva dintre departamentele bisericii locale (inclusiv pe cel pentru copii), dar și comitetul pentru proiecte de construcție, programează seminarele naționale și internaționale de sănătate la care participăm, ne acompaniază la pian sau la orgă în ocaziile de închinare în familie sau în biserică și ține în mod regulat cursuri de bucătărie vegetariană. Toată această muncă este voluntară și izvorăște din dragoste. Este, fără îndoială, cea mai ocupată persoană pe care o cunosc, mai ocupată chiar și decât mine, însă reușește să rămână iubita mea și prietena mea cea mai bună.

Pe scurt, conceperea și ducerea la bun sfârșit a acestei cărți nu ar fi fost niciodată posibile fără Erica.

Dragă Erica, îți repet și astăzi același lucru pe care ți l-am spus în ziua nunții noastre: promit că te voi iubi întotdeauna—promisiune pe care nu mi-a fost deloc greu să o îndeplinesc până acum!

6

Depresia_final.indd 6

19/06/2015 08:03:47

Mulțumiri TATĂLUI MEU, Lloyd Nedley, care a investit nenumărate ore de mun-

că voluntară pentru a se asigura că această carte va putea fi citită și înțeleasă cu ușurință de publicul larg, concepând de asemenea o mare parte din figuri și diagrame pentru a fi mai ușor abordabilă. Tot el a fost și editorul din afara domeniului medical. El este cel care mi-a stârnit interesul pentru domeniul sănătății și mi-a demonstrat personal că o schimbare semnificativă a regimului alimentar și a stilului de viață poate duce la o îmbunătățire extraordinară a sănătății fizice și mintale. Mai multe detalii despre viața lui și despre impactul pe care l-a avut asupra mea și asupra companiei Nedley Publishing găsiți în dedicația și în capitolul 8 al cărții Proof Positive. Am fost extrem de șocat să îl pierd la doar puțin timp după publicarea primei ediții a cărții de față, din pricina unei crize total neașteptate de legioneloză (afecțiune cunoscută și ca „boala legionarilor”). Îmi lipsesc foarte mult prezența și sfaturile lui înțelepte.

ASISTENTEI MELE, Paula Reiter, pentru presiunea continuă sub care m-a ținut în vederea finalizării acestui proiect. Implicarea ei directă în domeniul asistenței sanitare și în organizarea târgurilor de sănătate a ajutat-o să înțeleagă nevoia urgentă de a pune această carte în mâinile celor care au nevoie de ea. A fost și este convinsă că mult mai multe vieți vor fi salvate în urma citirii și punerii în practică a principiilor prezentate în acest volum decât prin intermediul activității mele medicale într-un cabinet de spital. Dacă s-ar putea multiplica de sute de ori entuziasmul și conștiinciozitatea cu care își îndeplinește misiunea de a îmbunătăți viața celorlalți din punct de vedere fizic, mintal și spiritual, atunci lumea aceasta ar fi diferită, mai bună și mult mai puțin tristă.

DR. DAVID DEROSE, care m-a asistat la redactarea capitolelor 3, 6, 7,

8 și 9 și m-a ajutat să găsesc unele referințe „greu accesibile”. David a avut un rol esențial, ca instructor în cadrul programului meu de medicină internă, prin faptul că m-a ajutat să fac schimbări pozitive în propria mea dietă. Stilul său creativ, dar în același timp elevat, este educativ și stimulator. Îi prețuiesc prietenia și dispoziția de a-mi împrumuta unele dintre ideile sale.

7

Depresia_final.indd 7

19/06/2015 08:03:47

Depresia: calea spre vindecare

SYLVIEI MAYER, care a aranjat produsele culinare pregătite de Erica astfel încât acestea să poată fi fotografiate pentru anexa IX. Talentul și aptitudinile sale decorative sunt evidente.

ANEI LARROTTA, pentru ajutorul oferit Ericăi la îmbogățirea anexei IX (care conține rețete culinare).

LUI SKIP JOERS, care a contribuit la redactarea inițială a capitolului 6 și a anexei V.

CONDUCERII de la Centrul de Sănătate Memorial Mercy, din Ardmore, Oklahoma, care nu doar că a „suportat” faptul că am lipsit de nenumărate ori de la muncă pentru a scrie sau pentru a ține discursuri, ci mi-a oferit tot sprijinul în cercetarea mea, punându-mi la dispoziție biblioteca și centrul de resurse medicale. Cathy Ice, o fire foarte plăcută și veselă, mi-a furnizat toate articolele de care am avut nevoie, chiar dacă unele erau extrem de greu de găsit.

COLEGILOR MEI, dr. Joel Sabangan, dr. Zeno Charles-Marcel, dr. Brian Shockey și dr. N. David Emerson, care au preluat de bunăvoie o parte din atribuțiile mele de medic pentru ca eu să pot dispune de timpul necesar scrierii cărții de față. Acești medici minunați care m-au înlocuit au fost o adevărată binecuvântare, îngrijind de pacienții mei ca și când ar fi fost ai lor. În prezent, continui să mă bucur de tovărășia acestor patru prieteni.

LUI MYLAS MARTIN, Barbara Watson, Robert Lynch, Kerri Reiter, Diana Skinner, Stella Thompson, Velda Lewis, The Brown Paper Bag, din Ardmore, Oklahoma, și multor altora care au contribuit în diferite feluri la conceperea și finalizarea acestei cărți.

PUBLICULUI MEU, care a solicitat o astfel de carte.

PACIENȚILOR MEI, nevoiți să „se mulțumească” cu medicii care m-au

suplinit în perioada în care am scris cartea; s-au aflat însă în permanență în gândurile mele în timp ce scriam diferite secțiuni. Deși numele lor au fost modificate (iar uneori, și circumstanțele în care unele evenimente s-au produs, în vederea păstrării confidențialității), ei mi-au oferit multe dintre exemplele reale citate în paginile cărții de față. Mai mult decât atât, am scris această carte pentru ca orice pacient să o citească, să învețe din ea și să adopte un stil de viață mai bun din punctul de vedere al sănătății mintale.

MINUNATEI MELE SOȚII, Erica. În dedicația acestei cărți, găsiți mai multe informații cu privire la Erica Nedley.

CELOR PATRU FII AI MEI, Joel, Allen, Nathan și Justin, care au învățat să respecte momentele în care tati era acasă, însă era „ocupat cu cartea”. Îmi place nespus de mult să înot, să alerg și să mă plimb cu bicicleta împreună cu cei patru mici prieteni ai mei, precum și să cântăm, să citim Biblia sau pur și simplu să stăm de vorbă cu toții. Băieții mei au fost aproape la fel de fericiți ca și mine la terminarea acestui proiect.

8

Depresia_final.indd 8

19/06/2015 08:03:47

Cuprins Dedicație. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Mulțumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Prefață . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 1 O minte minunată și o boală invizibilă . . . . . . . . . 15 2 Pericolele ascunse ale depresiei . . . . . . . . . . . . . 31 3 Care sunt cauzele depresiei?. . . . . . . . . . . . . . . 55 4 Mâncare sănătoasă, dispoziție voioasă. . . . . . . . . 95 5 Vindecarea de depresie prin stilul de viață. . . . . . 115 6 Plante medicinale și medicamente. . . . . . . . . . . 139 7 Stresul și anxietatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173 8 Stres fără bătaie de cap . . . . . . . . . . . . . . . . . 201 9 Lobul frontal al creierului. . . . . . . . . . . . . . . . 235 10 Vindecarea depresiei în 20 de săptămâni. . . . . . . 291 Anexa I: Căile de comunicare din creier și biochimia cerebrală. . . . . . . . . . . . . . 306 Anexa II: Sistemul limbic: centrul emoțional din creier. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308 Anexa III: Simptomele psihiatrice oficiale ale depresiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 309 Anexa IV: Simptomele psihiatrice oficiale ale distimiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310 Anexa V: Tulburarea bipolară. . . . . . . . . . . . . . . 311 Anexa VI: Afecțiuni medicale asociate cu depresia. . . 315 Anexa VII: Medicamente asociate cu depresia. . . . . . 316 Anexa VIII: 17 efecte nocive ale televizorului. . . . . . . 323 Anexa IX: Rețete pentru înviorarea sufletului . . . . . . 324 Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341 Indice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363

Depresia_final.indd 9

19/06/2015 08:03:47

Depresia_final.indd 10

19/06/2015 08:03:47

Prefață De ce o carte despre depresie de la un specialist în medicină internă? Recunosc cât se poate de deschis că nu știam prea multe despre depresie atunci când am terminat stagiul de specializare în medicină internă.

Da, făcusem practică pe secția de psihiatrie și efectuasem consultații psihiatrice sub supraveghere. Ascultasem și câteva prelegeri pe acest subiect ale unor psihiatri recunoscuți. Am fost nevoit să fiu la curent cu efectele, efectele secundare și posibilele interacțiuni ale medicamentelor folosite în tratarea depresiei, din simplul motiv că mulți dintre pacienții mei luau aceste medicamente. Însă, la scurt timp după terminarea rezidențiatului, am fost șocat să aflu, dintr-un articol apărut în Archives of Internal Medicine, o revistă științifică în care sunt publicate rezultatele unor cercetări de ultimă generație din domeniul meu, că 1 din 3 până la 1 din 6 pacienți ai unui internist suferă de depresie. Dacă e adevărat, mi-am spus, înseamnă că aceasta este cea mai răspândită boală printre pacienții mei; totuși, mă simțeam extrem de nepregătit să-i ajut să o învingă.

M-am decis să aflu cât mai multe despre depresie, inclusiv despre cauzele ei și modalitățile prin care poate fi prevenită, dar și despre cele mai bune metode de tratament. Am început să caut și să citesc cele mai recente articole scrise de unii din cei mai buni psihiatri. Majoritatea acestor articole puneau accentul pe diagnosticarea corectă și pe tratamentul medicamentos de ultimă generație. Articolele în care erau menționate posibilele cauze ale depresiei enumerau de obicei doar unele tendințe genetice și câțiva factori de risc de natură socială.

Datorită meseriei mele de medic, îmi pun săptămânal sau chiar de mai multe ori pe săptămână timp deoparte pentru a citi cele mai recente studii din domeniul meu de specialitate. Medicina internă este un domeniu vast, care presupune diagnosticarea și tratarea bolilor apărute la nivelul organelor interne ale adulților. Unul dintre aceste „organe interne” este și creierul. Am fost mereu preocupat de studierea clinică a creierului din varii motive, unul dintre ele fiind dorința de a-mi menține propria activitate cerebrală la cel mai ridicat nivel posibil. Într-o zi obișnuită, mulți dintre pacienții care ajung în cabinetul meu sunt trimiși de alți medici deoarece aceștia nu au reușit să pună un

11

Depresia_final.indd 11

19/06/2015 08:03:47

Depresia: calea spre vindecare diagnostic care să explice simptomele acuzate de bolnav. Datoria mea este să diagnostichez și să tratez pacienții „dificili”. După ce am descoperit că, într-adevăr, mulți dintre pacienții mei erau depresivi, nu doar că am continuat să citesc ultimele cercetări din domeniul neurologiei, ci am început să le studiez și pe cele referitoare la depresie.

Puțin câte puțin, am înțeles că potențialele cauze ale depresiei sunt complexe și presupun mult mai mult decât niște simpli factori sociali și genetici. Când, în anii 1990, s-a descoperit rolul major pe care îl are lobul frontal al creierului în apariția depresiei, mi-am dat seama că celor mai mulți dintre cei care sufereau de depresie nu le erau dezvăluite cauzele reale ale suferinței lor. Eforturile de diagnosticare și de aflare a cauzelor acestei boli erau practic inexistente. Rezultatul? Dependență de medicamente și/sau consiliere pentru tot restul vieții. Iar acest lucru se traducea adeseori prin înlocuirea simptomelor de tristețe inexplicabilă cu o listă de efecte colaterale, atât fizice, cât și mintale, ale tratamentului medicamentos. Uneori, terapia necorespunzătoare avea chiar unele consecințe sociale dăunătoare. Aceste urmări divergente erau cu atât mai grave, cu cât depresia devenea din ce în ce mai răspândită în societatea noastră modernă. În acel moment, am început să recurg la o nouă abordare a pacienților mei care sufereau de depresie. În loc să le pun un diagnostic concret și să le prescriu cel mai recent tratament medicamentos pentru combaterea depresiei, am decis să întreprind propria investigație pentru a stabili cauzele reale ale afecțiunii lor. Am alcătuit apoi o schemă de tratament special pentru aceste cauze. Rezultatele au fost uimitoare. În doar 20 de săptămâni, marea majoritate a pacienților mei depresivi nu au mai avut nevoie de medicație, terapie și nici chiar de vizite repetate la cabinetul meu! Da, s-au vindecat cu adevărat de această boală sumbră. Când am început să le împărtășesc această experiență colegilor și publicului larg, am fost rugat să adun toate aceste informații extraordinare într-o carte, pentru ca o mulțime de persoane pe care nu voi avea ocazia să le întâlnesc vreodată să poată beneficia de pe urma acestei abordări. Dorința mea este ca lectura acestei cărți să fie una plăcută și ca dumneavoastră, cititorii, să găsiți informațiile din ea folositoare, practice și motivatoare.

Cartea de față a fost gata pentru tipar în toamna anului 2001, iar tatăl meu se afla la impunătoarea clădire din New England unde sunt publicate cărțile noastre, gata să înceapă lucrul. Datoria lui era aceea de a ne reprezenta interesele și de a se asigura că produsul final avea să împlinească toate cerințele noastre. Tipărirea propriu-zisă a început imediat după ora cinei și trebuia să continue în următoarele 12 ore, întinzându-se pe trei schimburi. Cu toate acestea, problemele tehnice survenite la presa rotativă au transformat noaptea respectivă într-una extrem de dificilă. Complicațiile au continuat în momentul în care muncitorii din schimburile de noapte nu au apărut, iar responsabilul de proiect a sugerat să îl amânăm câteva zile. Tatăl meu, care a muncit întreaga viață ca inginer mecanic, i-a încurajat să continue, oferindu-se

12

Depresia_final.indd 12

19/06/2015 08:03:47

Prefață să ajute oriunde era nevoie. Optimismul și atitudinea lui de învingător le-au insuflat celor implicați încurajarea de care aveau nevoie pentru a duce proiectul la bun sfârșit.

Mai târziu, spre dimineață, mașinăria aceea uriașă a început din nou să creeze probleme. Oamenii care stătuseră mult peste programul lor normal de lucru erau deja extenuați, așa că s-a sugerat din nou oprirea proiectului. Însă tatăl meu, care era extrem de nerăbdător să îl vadă definitivat, i-a îndemnat să muncească mai departe pentru că mai aveau doar câteva ore și terminau. Le-a spus de numeroasele persoane care aveau să beneficieze de pe urma acestor informații deosebit de utile.

Au fost de acord să facă un ultim efort și au terminat de tipărit cartea la ora 8 în dimineața de 11 septembrie 2001, cu mai puțin de o oră înainte ca primul avion deturnat să lovească turnurile World Trade Center, din New York. La mai puțin de o lună, foloseam această carte ca manual de studiu într-un seminar ținut în Manhattanul de Jos, New York, pentru toți cei îndurerați, care se luptau acum cu depresia. Experiența aceasta m-a făcut mai umil și mi-a schimbat viața în mod radical, ajutându-mă să înțeleg cât de vital este să îi ajut pe toți cei care suferă de depresie să își poată găsi calea spre vindecare.

Dr. Neil Nedley Ardmore, Oklahoma

13

Depresia_final.indd 13

19/06/2015 08:03:48

„Dintre toate organele umane, creierul este, probabil, cel pe care știința îl înțelege cel mai puțin. Ironia este că depresia și tratamentul acesteia ne oferă cele mai extraordinare exemplificări ale capacităților creierului și ale tainelor pe care le ascunde. O înțelegere mai bună a profunzimilor acestei boli vă poate deschide noi perspective pentru a putea atinge apogeul activității mintale.”

1 Depresia_final.indd 14

19/06/2015 08:03:51

O minte minunată și o boală invizibilă

D

EPRIMAREA nu îi era deloc străină lui A. L. La un moment dat, fusese atât de măcinat de depresie, încât devenise incapabil să mai facă ceva. Cu altă ocazie, făcea următoarea destăinuire: „Sunt cel mai nefericit om de pe pământ. Dacă ceea ce simt în prezent ar putea fi distribuit în mod egal fiecărui membru al familiei umane, nu ar mai exista nici măcar o față zâmbitoare pe această planetă.”

Perspectiva sumbră a lui A. L. nu era însă lipsită de temei. Se născuse într-o familie nevoiașă, eșuase în afaceri și îi fusese refuzat un loc de muncă pe care și-l dorise cu ardoare. Cea care fusese iubirea vieții lui avusese o moarte prematură. Mai apoi a cerut mâna unei alte tinere, care însă l-a refuzat. Povestea lui de viață și predispoziția lui spre melancolie păreau să îi pecetluiască eșecul: niciodată nu avea să depășească împrejurările în care se afla și să reușească în viață.

De partea cealaltă a lumii și câteva decenii mai târziu, se derula o istorie similară.

De data aceasta, persoana în cauză aparținea unei pături sociale diferite. Născut într-o familie importantă, W. C. a suferit totuși de la o vârstă fragedă de unele probleme de ordin fizic, mintal și emoțional.

La vârsta de 3 ani, a fost trântit din șaua unui măgar și a suferit o contuzie cerebrală.

Pe când avea doar 11 ani, era să moară în timpul unei pneumonii severe cu care me-

dicul curant a luptat din greu. La 18 ani, a căzut de la aproape 9 metri și s-a ales cu o ruptură de rinichi, urmată de săptămâni întregi de convalescență. În plus, problemele psihice și emoționale păreau să îl copleșească adesea. A picat de două ori la examenul de admitere la facultatea dorită, iar tatăl său nu a fost câtuși de puțin înțelegător cu eșecurile lui academice. I-a spus că ducea „o viață trândavă, inutilă și fără folos”, prezicând—și, prin aceasta, anulând orice șansă de schimbare a direcției în care se îndrepta viața lui—că W. C. avea să devină „un rebut social, unul din sutele de eșecuri ale sistemului public de educație”, a cărui viață avea să „degenereze într-o existență mizerabilă, nefericită și inutilă”. Toate aceste probleme cu care s-a confruntat W. C. în tinerețe ne ajută să ne facem o idee despre rădăcinile depresiei care urma să îl bântuie de-a lungul vieții.

Tabloul care se conturează este cel al unei vieți ce pare sortită obscurității. Într-adevăr, depresia pare să răpească însăși esența identității noastre, deposedând creierul de capacitatea lui de a fi creativ, spontan, împlinit și fericit.

Cu toate acestea, depresia nu trebuie să însemne neapărat sfârșitul vieții. A. L., al cărui nume complet este Abraham Lincoln, ar fi putut să cedeze depresiei și să nu realizeze nimic în viață. În schimb, s-a zbătut și a ajuns unul dintre cei mai venerați președinți americani din toate timpurile.

15

Depresia_final.indd 15

19/06/2015 08:03:53

Depresia: calea spre vindecare

Speranță pentru victimele depresiei

Viața lui stă ca mărturie a incredibilei puteri a creierului uman. La un moment dat, creierul lui Lincoln părea să fie compromis și să își fi pierdut orice capacitate de funcționare, însă mai târziu i-a oferit șansa de a concepe și de a rosti Discursul de la Gettysburg.

Depresia lui W. C. putea fi capitolul final al unei alte notițe biografice sumbre regăsite în fluxul timpului. Cu toate acestea, și Winston Churchill (numele său complet) s-a ridicat mai presus de împrejurări și a mobilizat spiritul Britaniei într-unul din cele mai întunecate momente ale sale. Cuvinte ca „om de stat”, „orator”, „mobilizator” sau „lider” sunt termeni care au fost aplicați în dreptul unei persoane care ar fi putut lesne să cedeze în fața sentimentelor de deprimare.

Povestea de viață a lui Abraham Lincoln și cea a lui Winston Churchill le oferă speranță tuturor acelora care trec prin depresie. Amândoi s-au implicat în multe conflicte amare pe câmpul de luptă al opiniilor umane. Totuși, cele mai importante confruntări au avut loc la nivelul minții lor. Într-adevăr, indiferent dacă v-ați luptat sau nu cu depresia sau cu oricare altă problemă de sănătate mintală, viața dumneavoastră depinde de modul în care sunteți capabil să vă gestionați resursele creierului.

Totuși, gestionarea acestor resurse nu este deloc o sarcină ușoară. Creierul este în același timp și uimitor, și puternic, însă dintre toate organele umane este, probabil, cel pe care știința îl înțelege cel mai puțin.

Ironia este că depresia și tratamentul acesteia ne oferă cele mai extraordinare exem­ plificări ale capacităților creierului, precum și ale tainelor pe care le ascunde. Indiferent dacă ați suferit sau nu un episod depresiv acut până în prezent, o înțelegere mai bună a profunzimilor acestei boli extrem de comune vă poate deschide noi perspective pentru a putea atinge apogeul activității mintale.

Dacă ne gândim la forțele care au conturat lumea și viața noastră, este îngrijorător să ne dăm seama că un organ care cântărește mai puțin de 1,5 kilograme ne poate determina întregul destin. Într-adevăr, creierul este esențial pentru identitatea noastră și pentru capacitatea de a ne stabili cu succes niște obiective în viață și de a le atinge (U. S. Department of Health and Human Services, 1999: 32).

Creierul este cel care declanșează întregul comportament uman. Amintirile, dorințele, capacitatea de a lua decizii înțelepte, bucuria râsului, tristețea profundă și plânsul cu suspine sunt, cu toatele, funcții ale creierului.

16

Depresia_final.indd 16

19/06/2015 08:03:55

O minte minunată și o boală invizibilă transmise către alți neuroni sub forma unor DEVĂRURI UIMITOARE DESPRE CREIER semnale chimice. Aceste funcții sunt explicate mai yy Cântărește doar 2% din greutatea corporală totală. pe larg în anexa I. Creierul este format yy Folosește 15% din metabolismul din mai multe secțiuni, total al organismului. numite lobi (Figura 2).

Zona posterioară a creyy Conține 100 de miliarde de celule nervoase (neuroni). ierului, numită lobul occipital, poate fi observată yy Prezintă mii de tipuri de neuroni (comparativ cu în partea dreaptă centru.

10 sau mai puține tipuri de neuroni în alte organe).

Este cel mai mic dintre toți lobii și este implicat în procesul de vedere, dar și în fazele inițiale yy Un singur neuron poate ajunge să comunice cu până ale procesării vizuale, la 200 000 de alți neuroni. cum ar fi identificarea culorii și a formei obiectelor sau a locului pe care acestea îl ocupă în Figura 1 spațiu. Leziunile lobului occipital pot duce la halucinații vizuale, liComplexitatea creierului uman mitarea câmpului vizual, incapacitatea de Creierul uman este cea mai complicată recunoaștere a fețelor și a locurilor, daltostructură investigată vreodată din punct nism sau incapacitatea de înțelegere a imade vedere științific. În Figura 1 sunt enuginii percepute (Goldman și Bennett, 2000: merate câteva date uimitoare despre creier.

2036–2037). În partea dreaptă sus, imediat Observați că, deși reprezintă un procent în spatele porțiunii centrale superioare a foarte mic din masa totală a corpului, crecreierului, se află lobul parietal. Acesta este ierul necesită un procent mult mai ridicat din energia corpului pentru a putea funcționa. Este alcătuit, la propriu, din miliarde Lobul frontal Lobul parietal de celule nervoase, numite neuroni. Observați numărul extrem de mare de tipuri de neuroni. Fiecare din aceste tipuri are proprietăți chimice, formă și conexiuni diferite (U. S. Department of Health and Human Services, 1999: 32). Numărul uriaș de inter­ Lobul conexiuni neuronale constituie în sine o occipital minune. Toate aceste detalii nu reprezintă decât o parte infimă din complexitatea Cerebelul acestui organ.

Funcțiile unui creier normal depind de capacitatea neuronilor de a comunica în Lobul mod eficient unul cu celălalt. În procesul temporal de comunicare, semnalele electrice sunt

A

Figura 2. Lobii creierului

17

Depresia_final.indd 17

19/06/2015 08:03:57

Depresia: calea spre vindecare responsabil de interpretarea și integrarea informațiilor provenite din zonele senzoriale, permițând identificarea formei și a locului pe care îl ocupă obiectele în spațiu.

Controlează simțul tactil și este implicat în fazele inițiale ale procesării tactile, interpretând forța apăsării și tipul de atingere.

Printre funcțiile pe care le îndeplinește se numără cititul, scrisul, calculele matematice, înțelegerea cuvintelor și a sensului acestora, înțelegerea limbajului și relațiile spațiale (Goldman și Bennett, 2000: 2036). În partea stângă sus este ilustrat lobul frontal, care are rol în comportamentul motor.

Este cel mai mare dintre lobi, reprezentând o treime din suprafața cerebrală totală (Goldman și Bennett, 2000: 2034). Partea anterioară a acestuia, cunoscută sub numele de cortex prefrontal, este sediul funcțiilor avansate ale creierului, cum ar fi capacitatea de a planifica și de a integra informațiile, fie acestea de ordin fizic sau emoțional.

Tot acest lob controlează comportamentul, permițându-ne să ni-l evaluăm cu precizie și să reacționăm corespunzător la diferite evenimente sau situații.

Persoanele care au diferite leziuni ale lobului frontal pot obține un scor ridicat la teste de inteligență, însă pot fi total neajutorate în fața unor situații de viață care necesită planificare și flexibilitate mintală. Lobul frontal gestionează funcții diverse, printre care mișcarea precisă a degetelor, exprimarea creativă, muzica, mișcările oculare și gândirea abstractă (Goldman și Bennett, 2000: 2035). Lobul temporal este în partea stângă jos și include hipocampul, unde sunt consolidate amintirile legate de persoane, locuri și lucruri. El controlează auzul și înțelegerea sunetelor, precum și funcțiile instinctuale și funcțiile motorii de bază ale organismului. Leziunile asupra lobului temporal pot cauza surzenie, incapacitatea de interpretare a sunetelor, halucinații auditive, dificultăți de memorie, vorbire confuză și dificultăți de înțelegere a limbajului (Goldman și Bennett, 2000: 2037). Cerebelul, situat în partea dreaptă inferioară, este responsabil de coordonarea precisă și de aptitudinile sportive. Este poziționat deasupra trunchiului cerebral și controlează mișcări­ le corpului, echilibrul și mișcările oculare.

Leziunile cerebelului pot cauza dificultăți de menținere a poziției corpului, de mers și de mișcare a brațelor, a picioarelor și a ochilor.

Amigdala, deși reprezintă o zonă destul de mică a creierului, de forma unei migdale, are rol esențial în funcția emoțională.

Este responsabilă de atribuirea de semnificație emoțională evenimentelor și obiectelor, având un rol special și în perceperea emoțiilor negative precum frica—în special reacția „luptă sau fugi”. Influențează de asemenea capacitatea de a controla cantitatea de hrană ingerată, comportamentul sexual, agresivitatea și dorințele (Goetz și Pappert, 1999: 34). Centrul emoțional al creierului este cunoscut ca sistemul limbic.

O ilustrație care conține toate componentele sistemului limbic se găsește în anexa II. Acest sistem are rol în intermedierea trăirii emoțiilor, a reacțiilor primare și a stocării

18

Depresia_final.indd 18

19/06/2015 08:03:58

O minte minunată și o boală invizibilă au demonstrat că neuroni noi se pot dezvolta chiar și în creierele adulte (Gould, Reeves et al., 1999), unde pot ajuta la formarea de noi amintiri. Ca urmare a dobândirii unei anumite experiențe, informațiile vor urma acum un circuit diferit. Multe dintre aceste schimbări pot fi de lungă durată sau chiar permanente. Acesta este modul în care se păstrează amintiri legate de evenimente petrecute REIERUL, UN ORGAN AFLAT în urmă cu 20, 30, 50 de ani sau mai mult, incluÎNTR-O CONTINUĂ SCHIMBARE siv multe dintre amintirile din copilărie. yy Structura creierului se modifică odată cu procesul de învățare.

Majoritatea celor yy Se formează noi neuroni, 35 000 de gene umane1 care creează noi sunt implicate în conamintiri. strucția acestei structuri absolut uimitoare pe yy Alcoolul, boala și stresul pot distruge neuronii. care o numim creier, însă genele nu ne dezvăluie yy Alimentația, stilul de viață și nici pe departe întregul alegerile zilnice modifică tablou. Creierul se for­ structura creierului. mează și se modifică prin Figura 3 experiență și prin influența mediului înconjurător. Astfel, nutriția, stilul de viață și numeCel mai uimitor lucru cu privire la creier roasele decizii pe care le luăm în fiecare zi este faptul că acesta nu este static, nici din au un impact puternic asupra modului în punct de vedere fizic, nici din punct de vecare funcționează și se comportă creierul dere chimic. Se află într-o continuă schimnostru. Iar indicațiile primite cu mai bine de bare. Ori de câte ori o persoană învață ceva 2 000 de ani în urmă devin și mai relevante nou, fie conștient, fie inconștient, experienîn lumina științei moderne: „Să vă înnoiți ța respectivă modifică structura creierului. în duhul minții voastre” (Efeseni 4:23).

Așadar, nu doar că neurotransmisia poartă amintirilor. Un sistem limbic afectat poate cauza stări de visare, depersonalizare, teamă inexplicabilă, depresie acută profundă, plăcere extremă și pierderi de memorie (Goldman și Bennett, 2000: 2037–2038). Creierul nu este un organ static; structura sa se schimbă permanent. Aceste schimbări sunt explicate în Figura 3.

C

informația curentă, ci, dacă are loc după un tipar potrivit și cu intensitatea potrivită, procesul de învățare modifică neurotransmisiile ulterioare. Dacă o anumită experiență este suficient de importantă pentru a fi reținută în memorie, ea va produce conexiuni sinaptice noi, le va înlătura pe cele vechi și le va intensifica sau diminua pe cele prezente.

Unele experiențe, cum sunt stresul, boala sau consumul de alcool și alte substanțe toxice, pot distruge neuronii. Date recente

Tulburări mintale Dată fiind complexitatea de structură și de funcție a creierului uman, nu ar trebui să ne mire faptul că, din când în când, sunt și unele probleme. Există două clase principale de tulburări psihice. Tulburările legate de diferite dependențe, cum ar fi cea de alcool sau de droguri, se numesc tulburări adictive. Toate celelalte se numesc tulburări mintale. De ce este însă nevoie de această distincție? Toate tulburările adicti-

19

Depresia_final.indd 19

19/06/2015 08:04:00

Depresia: calea spre vindecare ve prezintă și o componentă mintală, însă este posibil să necesite un tratament diferit față de tulburările mintale care nu implică o anumită dependență.

Adevărul este că tulburările mintale și adictive sunt o povară extrem de grea pentru societatea noastră modernă. Aproape 82% din populația Manhattanului (New York) prezintă unele semne sau simptome de suferință mintală. Totuși simptomele acestea nu sunt suficiente nici ca număr și nici ca durată pentru a se putea încadra în

Mental Health Council, 1993), cum ar fi zile întregi de absență de la școală ori de la locul de muncă sau chiar spitalizare.

Stigmatul bolii mintale

Sally Lawson era una dintre acele femei care răzbat în viață prin forțe proprii. Pusese pe picioare o afacere de succes, iar acum, după ce își vânduse compania la un preț de invidiat, părea predestinată să se bucure de o viață luxoasă și lipsită pentru totdeauna de orice grijă financiară. S-a implicat cu același spirit ĂSPÂNDIREA TULBURĂRILOR MINTALE de inițiativă și aceeași hotărâre în hobby-urile sale, ÎN TATELE NITE ALE MERICII dintre care primul era echitația. Sally se mânTulburare Procentul de populație afectat drea cu gândirea ei ageră Doar tulburare mintală 19% și capacitatea ei de a reDoar tulburare adictivă 6% zolva rapid problemele, chiar și în situații dificile.

Tulburare mintală și tulburare adictivă 3% Cu toate acestea, oda­ Total 28% tă cu trecerea anilor, lu­ Tabelul 1 crurile au început să se schimbe. La început, sem­ nele păreau nesemnificative: mici tulburări tiparul unei boli mintale diagnosticabile de somn, anxietate sporită și un număr tot (Srole, 1962). Conform unor estimări remai mare de vizite la cabinetul medical cente, 28% din populația totală a SUA (44 pentru diferite probleme de ordin fizic. Trede milioane de locuitori) suferă de o tulbucută deja de 70 de ani, îngrijorările ei legate rare adictivă sau mintală în decursul unui de sănătate erau din ce în ce mai întemean (Tabelul 1) (ECA; Kessler, McGonagle et iate. Totuși, medicul a asigurat-o că aceste al., 1994a). Observați că în jur de 22% din probleme nu erau deloc grave și că nu ar populație suferă de tulburări mintale, iar trebui să o îngrijoreze prea mult. restul de 6%, de tulburări adictive (Regier, Din nefericire, asigurările medicului nu Narrow et al., 2000; Kessler, Berglund et au reușit să îi diminueze anxietatea care se al., 1996; Kessler, McGonagle et al., 1994a). tot acumula. Sally și-a dat seama că probleMulți dintre cei care suferă de o anumită ma sa luase o amploare monumentală în boală mintală își continuă existența având clipa în care s-a trezit incapabilă de a mai o formă ușoară sau deloc evidentă de incalua vreo decizie. Fusese femeie de afaceri, pacitate funcțională, fie pentru că au o forvocea fermă care prezidase atâtea ședințe mă de boală destul de ușoară, fie pentru că ale consiliului de administrație, precum și au învățat să-și mascheze foarte bine simpo campioană ecvestră. Cuvântul „nehotărâtomele și sentimentele. Totuși, 9% dintre re” nu făcea parte din vocabularul ei. americani au o boală mintală atât de gravă, Sally a început să se întrebe dacă nu încât ajung să sufere de o incapacitate funccumva un specialist în domeniul sănătății țională semnificativă (National Advisory

R

S

U

A

20

Depresia_final.indd 20

19/06/2015 08:04:01

O minte minunată și o boală invizibilă mintale ar fi în măsură să o ajute, însă refuza să ia în considerare acest gând. Era o femeie puternică, iar stigmatul asociat cu vizita la un astfel de specialist era prea mare.

A îndrăznit să își dezvăluie în fața unui medic îngrijorarea cu privire la simptomele ei doar atunci când s-a aflat la sute de kilometri de casă. Confidentul ei nu a fost un psihiatru, ci un specialist în medicină internă, care i-a oferit într-adevăr ajutorul dorit. Tulburarea ei a fost diagnosticată ca depresie. Se luptase în mod inconștient cu această depresie mult prea mult timp. Nu căutase o soluție din cauza stigmatului asociat bolilor mintale și specialiștilor în sănătate mintală.

De ce atât de multe persoane se tem de diagnosticul de „boală mintală”? Cumva pentru că termenul în sine evocă imaginea unor forme instituționalizate și dezumanizate care umblă de colo-colo, fără sens, în

spatele unor uși și ferestre zăbrelite? Nu reușim oare să înțelegem că majoritatea tulburărilor mintale pot fi tratate cu succes în regim ambulatoriu?

Depresia, o boală comună Depresia este una dintre cele mai comune, mai periculoase și mai temute forme de boală mintală. Poate că nu avem o teamă secretă de „înnebunire” sau de cădere într-o psihoză în care să pierdem contactul cu realitatea, însă cu toții avem perioade când ne simțim descurajați sau deprimați.

Fluctuațiile stărilor sufletești fac parte din experiența umană normală. Însă unii pot suferi de o formă de depresie de lungă durată, care poate avea consecințe grave.

O astfel de stare nu este normală și ar trebui evaluată de către un medic. Este posibil ca persoana afectată să nu fie conștientă de necesitatea unei evaluări medicale sau e posibil ca nici să nu își dorească acest lucru. Neînțelegerea fenomenului depresiei reprezintă, probabil, unul dintre cele mai serioase pericole care ne pândesc.

Ce este depresia Așadar, ce anume este depresia? Cât de frecventă este ea?

Cine este predispus la depresie?

Este posibil ca o persoană să sufere de depresie fără să știe? Există mai multe tipuri de depresie?

Ce fel de medic o poate trata?

Este strict psihologică? Poate fi diagnosticată corect și tratată în mod eficient? Se poate vindeca?

Este influențată de stilul de viață? Dacă sufăr de depresie, voi avea nevoie de medicamente și, dacă da, voi fi nevoit(ă) să le iau toată viața? Această carte este dedicată acelora care doresc răspuns la aceste întrebări.

21

Depresia_final.indd 21

19/06/2015 08:04:01

Depresia: calea spre vindecare Câteva date cu privire la depresie sunt enumerate în Figura 4.

am citit într-un articol publicat într-o revistă importantă de specialitate că, dacă este căutată, depresia se întâlnește la 1 din 3 pacienți ai unui cabinet de medicină internă ÂTEVA DATE DESPRE DEPRESIE (Rucker, Frye și Cygan, 1986). Din moment ce yy Depresia majoră este cea mai frecventă tulburare a stării sufleboala este atât de frectești. ventă în domeniul meu, yy Nu cunoaște bariere culturale, sociale sau economice. am simțit că este de dayy Este extrem de puțin înțeleasă. toria mea să aflu cât mai yy 1 din 3 pacienți care vin în cabinetele de medicină internă suferă multe despre ea. Doream de depresie. nu doar să o pot recuyy Tratamentul corespunnoaște, ci și să îmi tratez zător poate să o reducă în mod adecvat pacienții eficient sau chiar să o care sufereau de ea. Eram vindece. deja la curent cu medicayy Majoritatea cazurilor de mentele standard folosite depresie pot fi tratate la tratarea depresiei, însă ambulatoriu. dorința mea era să depășesc stadiul de diagnostiFigura 4 care și tratare standard.

O formă a depresiei numită depresie maCa în cazul oricărei alte boli, și aici trejoră ocupă locul al doilea ca frecvență între buie să existe o cauză. Distinsul și regretabolile mintale din SUA. Este întrecută doar tul dr. Albert Brust m-a învățat, cu foarte de fobiile simple, cum ar fi frica de mulțime multă grijă, ca niciodată să nu mă limitez doar la a diagnostica pur și simplu pe cinesau de spații închise. Depresia majoră este însă de departe cea mai frecventă tulburare a stării sufletești. Până la 10% din populație va suferi cel puțin un episod de depresie în fiecare an (Kessler, Nelson et al., 1996). Îi afectează în egală măsură pe bogați și pe săraci, pe oamenii faimoși și pe oamenii de rând, alegându-și victimele din toate păturile societății.

Depresia este o boală pe care majoritatea oamenilor o înțeleg greșit. Trebuie totuși să o înțelegem, și nu doar pentru că este foarte răspândită în prezent, ci și pentru că, în fiecare an, afectează din ce în ce mai multe persoane. Ca specialist în medicină internă, o întâlnesc extrem de frecvent în cabinetul meu. Medicii ca mine se ocupă de afecțiunile fizice ale organelor interne care nu necesită tratament chirurgical, cum ar fi bolile de inimă, plămâni, stomac sau intestine. Acesta a fost și este punctul meu forte. Într-o zi însă,

C

22

Depresia_final.indd 22

19/06/2015 08:04:02

O minte minunată și o boală invizibilă va cu o anumită boală, de exemplu insuficiență cardiacă congestivă; este obligatoriu să aflu cauza care a produs-o. Este cumva o problemă legată de o valvă sau poate una de natură electrică? Este o boală arterială coronariană (cea mai frecventă cauză) sau chiar o problema primară a mușchiului inimii? Ar putea fi vorba de o problemă de natură hormonală localizată într-o cu totul Din momentul în care am citit acel articol altă parte, dar care afectează inima? Este referitor la depresie și am început să observ extrem de important să găsesc răspunsul. tot mai mult semnele acestei boli, am detecDe ce? Pentru a-i putea oferi pacientului cel tat cel puțin câteva elemente ale depresiei la mai eficient tratament. aproximativ un sfert din pacienții care vin Însă tratamentul insuficienței cardiace în cabinetul meu. Am deci de-a face cu unu congestive nu este același, indiferent de sau mai mulți pacienți depresivi în fiecare cauze? Da și nu. Unele din tratamentele zi. Este regretabil că atât de multe persoane standard, cum ar fi o dietă săracă în sodiu care suferă de depresie nu caută ajutor meși medicație diuretică, sunt identice indidical de specialitate. Pentru fiecare persoană ferent de cauze. Însă, dacă vrem să găsim depresivă care merge la medic sunt multe un regim de tratament optim, este nevoie altele care suferă de această boală fără a conca aceste cauze să fie identificate. Mai mult, sulta vreun medic, vreun psiholog sau vreîn funcție de cauză, se poate găsi un remeun alt specialist. Mulți nu caută tratament diu, astfel încât, după un anumit timp, padeoarece nu înțeleg că suferința lor are la cientul să nu mai fie nevoit să ia niciun fel bază o suferință psihică. de medicament și să nu mai urmeze nicio schemă de tratament.

Depresia câștigă tot mai mult Mi-am pus întrebarea dacă nu cumva teren acest raționament ar putea fi valabil și în cazul depresiei. M-am lansat astfel într-un stuDupă cum se vede și în Figura 5, deprediu care s-a dovedit extrem de util pentru sia câștigă tot mai mult teren în întreaga pacienții mei, victime ale acestei boli. Le-a lume și apare la vârste din ce în ce mai frafost util și celor cărora am avut ocazia să li-l gede (Birmaher, Ryan et al., 1996; Klerman prezint în cadrul unor prelegeri și seminare. și Weissman, 1989; [JAMA] 1992; Kessler, Concluziile studiului meu stau la baza McGonagle et al., 1994b). cărții de față. Abordarea mea este, la momentul EPRESIA SE RĂSPÂNDEȘTE actual, unică, însă nu cred că va rămâne așa TOT MAI MULT mult timp, din cel puțin două motive: (1) rezultayy Numărul persoanelor care suferă de depresie a crescut din anul tele obținute în cazul ce1915. lor mai mulți dintre payy Boala tinde să apară la o vârstă tot mai mică. cienții mei depresivi au yy În prezent, episoadele majore de depresie apar deseori în jurul fost excelente și (2) aborvârstei de 25 de ani. darea mea este logică y y Riscul general de apariție a depresiei a crescut odată cu trecerea atât din punct de vedere timpului. științific, cât și clinic.

D

Figura 5

23

Depresia_final.indd 23

19/06/2015 08:04:04

Depresia: calea spre vindecare Din Figura 6 (Narrow, 1998; Regier, Narrow et MPACTUL DEPRESIEI al., 1993), observăm că boala afectează 200 de yy Afectează 200 de milioane de persoane în întreaga lume. milioane de persoane la yy În prezent, afectează peste 19 milioane de americani. nivel mondial, adică 1 yy În SUA, implică anual costuri de din 30 de persoane din peste 70 de milioane de dolari, întreaga lume. În Statetotal care include tratamentele, le Unite ale Americii, 19 incapacitatea de muncă și milioane de persoane productivitatea scăzută sunt afectate în fiecare a persoanei în cauză. an, adică 1 din 16, iar costurile asociate tratării acestei boli se ridică la peste 70 de miliarde de dolari anual (Tanouye, 2001). Această cifră se apropie de suma cheltuită cu tratarea bolilor cardiovasculare, care ocupă Figura 6 primul loc între cauzele de deces din această țară.

Observați că, în prezent, episoadele deFață de anul 1990, vânzările de antidepresipresive majore se petrec în mod frecvent în ve din Statele Unite ale Americii au crescut cu 800%, atingând suma de 10,2 miliarde jurul vârstei de 25 de ani, în timp ce, în trecut, de dolari2. Numărul de persoane care iau acestea apăreau în jurul vârstei de 40 de ani antidepresive a crescut de asemenea în (odată cu apariția așa-zisei crize a vârstei mod constant, după cum se observă din mijlocii). În plus, și riscul ca un individ să Figura 73. Ne confruntăm într-adevăr cu o fie afectat de depresie a crescut de-a lungul boală majoră. timpului.

Acest risc sporit de depresie este surCe nu este depresia prinzător în contextul societății în care trăim, îndeosebi în SUA și în statele dezvoltate.

Unele tipuri de depresie nu sunt conTrăim, fără îndoială, într-o epocă în care siderate o boală în sine. Sentimente de deoamenii fac mai multe lucruri „distractive” primare pot apărea în viața fiecăruia dintre decât în oricare altă perioadă din istoria noi ca urmare a unor evenimente traumaumanității: de la parcuri de distracții la săli tice sau a altor situații, însă toate acestea de cinema, evenimente sportive și nenusunt reacții normale, care nu pot fi asociate mărate alte forme de divertisment, ca să nu vreunei boli. Câteva posibile cauze de mâhmai amintim atotprezentul televizor, care se nire sunt enumerate în Figura 8. află în 99% din casele americanilor. Și totuși, Sentimentele depresive asociate acestor avem niveluri din ce în ce mai mari ale desituații se vor diminua în intensitate odată presiei și tristeții. Ar putea exista o legătură cu trecerea timpului, pe măsură ce învățăm între această căutare constantă după diferisă ne vedem de viață mai departe. O astfel te forme de distracție și incapacitatea de a de depresie este cunoscută sub numele de găsi fericirea adevărată? Vom discuta acest depresie situațională. Cu toate că multe din tratamentele prezentate în volumul de față subiect extrem de interesant în capitolul 9.

I

24

Depresia_final.indd 24

19/06/2015 08:04:05

O minte minunată și o boală invizibilă pot funcționa și în aceste cazuri, astfel de depresii REȘTERE CONSTANTĂ nu fac obiectul principal inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei al preocupării noastre.

Pe lângă întâmplările 25 traumatice, lista din Figura 8 mai include și ceea Numărul de 20 rețete pentru ce se cunoaște ca „lunea antidepresive tristă”. Din când în când, 15 date cetățenilor aproape fiecăruia dintre americani 10 noi i se întâmplă să aibă cu vârste între câte o astfel de „luni tris18 și 65 de ani 5 tă”, chiar dacă nu e zi de (în milioane) luni. În astfel de zile ne 1996 1997 1998 1999 2000 0 simțim lipsiți de enerAnul gie și avem dificultăți Figura 7 de concentrare. Unele replici care, în mod normal, ar fi considerate glume sunt interpreSimptome ale depresiei tate mai degrabă ca insulte. Uneori, aceste Care sunt însă simptomele depresiei ma„zile proaste” sunt rezultatul unei situații jore?

Este nevoie de efectuarea unor teste concrete și identificabile, cum ar fi oboseala medicale complicate? Vom vedea că deseacumulată în urma unei nopți nedormite. ori, pentru stabilirea unui astfel de diagnosAlteori apar din senin și fără niciun motiv tic, nu este nevoie nici de analize, nici de un evident. Din fericire, majoritatea acestor consult medical sau psihologic, deși pentru „zile proaste” pot fi evitate, după cum exconfirmarea diagnosticului de depresie pot plic în capitolul 5, „Vindecarea de depresie fi de ajutor toate acestea, fie separat, fie prin stilul de viață”. În orice caz, stările combinat. Cu siguranță însă că vor fi foarte depresive ocazionale nu constituie, în mod utile în încercarea de a descoperi cauzele și evident, o boală sau o afecțiune psihică. cele mai potrivite metode de tratament. Unii nu sunt de acord cu includerea depresiei în cateITUAȚII CARE PRODUC SENTIMENTE goria bolilor, deoarece ea DE DEPRIMARE NORMALE poate fi autoprovocată în mod conștient sau inconștient. Însă încadrarea yy Pierderea locuunei afecțiuni în rândul lui de muncă bolilor nu înseamnă neyy Divorțul apărat diminuarea resyy Moartea unei ponsabilității persoanei persoane dragi în cauză. De exemplu, yy Dezamăgire boala arterială coronariamoroasă ană, prima cauză a bolilor cardiovasculare și yy „Lunea tristă” a deceselor premature

C

S

Figura 8

25

Depresia_final.indd 25

19/06/2015 08:04:07

Depresia: calea spre vindecare în America, este deseori autoprovocată de o alimentație uzuală bogată în colesterol și/sau de consumul de tutun, fiind totuși o boală care poate duce la deces. Același lucru este valabil și în cazul depresiei. Faptul că este considerată boală nu înseamnă neapărat că nu este autoprovocată.

Există 9 simptome asociate depresiei ma­jore, care sunt enumerate în Figura 9 (U. S. Department of Health and Human Services, 1999: 247). În absența unei traume emoționale, diagnosticul de depresie poate fi pus în urma determinării numărului de simptome acuzate de pacient: O persoană care prezintă cel puțin 5 din cele 9 simptome, pentru o perioadă de cel puțin 2 săptămâni, suferă de ceea ce se definește din punct de vedere clinic drept depresie majoră.

O persoană care prezintă 2 până la 4 din cele 9 simptome, pentru o perioadă de cel puțin 2 săptămâni, suferă de ceea ce se definește din punct de vedere clinic drept o formă ușoară de depresie, numită depresie subsindromală.

O persoană care suferă de depresie majoră va manifesta rareori toate cele 9 simptome; cu toate acestea, am văzut cazuri de pacienți care le acuzau pe toate 9. Desigur, este posibil ca o traumă emoțională să le provoace pe toate, însă, în acest caz, prezența simptomelor nu ar indica depresia, după cum am explicat mai sus.

Este posibil ca unei persoane care suferă de forma ușoară a depresiei, depresia subsindromală, să nu-i fie afectată în niciun fel calitatea vieții. Cu toate acestea, importanța diagnosticării bolii nu ar trebui minimalizată, din cauza riscului mare de a se transforma în depresie majoră.

Să analizăm însă mai în detaliu fiecare dintre cele 9 simptome ale depresiei majore, menționate în Figura 9.

Primul simptom, tristețea profundă, este cel pe care oamenii îl percep cel mai adesea ca fiind echivalent cu depresia. Au acest simptom persoanele care fie își dau singure seama că, aproape zilnic, se simt triste sau goale pe dinăuntru întreaga zi, fie primesc o astfel de observație din partea cuiva de încredere. De exemplu, cineva din afară poate observa că persoanei în cauză îi dau lacrimile fără vreun motiv vizibil. Mi se întâmplă adeseori ca pacienții mei care suferă de depresie să îmi povestească ceva în timpul consultației și, dintr-odată, să izbucnească în lacrimi, spunându-mi că nu știu din ce cauză plâng. Dacă se simt jenați, cum se întâmplă de regulă, îi asigur că nu au niciun motiv să se simtă așa. Păstrez în fiecare încăpere a cabinetului câte o cutie cu șervețele și, invariabil, le ofer câte unul și încerc să îi liniștesc. Și copiii sau adolescenții se încadrează în această simptomatologie, chiar dacă starea lor de spirit nu este definită de tristețe, ci de iritabilitate.

Este important de menționat faptul că am întâlnit de

26

Depresia_final.indd 26

19/06/2015 08:04:07

O minte minunată și o boală invizibilă multe ori persoane cu depresie care nu prezentau IMPTOMELE DEPRESIEI MAJORE simptomul tristeții profunde și care negau că ar yy Tristețe profundă sau simsuferi de depresie. Pentru țământ de gol interior acestea, tristețea este egayy Apatie lă cu depresia și, din moyy Agitație, sau neastâmpăr ment ce nu se simt triste, yy Tulburări de somn consideră că nu suferă de yy Modificarea greutății cordepresie. Pe de altă parte, porale sau a apetitului este la fel de important să y y Lipsă de concentrare conștientizăm și faptul că y y Sentimente de vinovăție nu toate persoanele care excesivă sau de lipsă de simt o tristețe profunvaloare dă sau care au accese de y y Gânduri morbide plâns suferă de o boală yy Extenuare psihică. Dacă ar fi să le includem în categoria celor Figura 9 care prezintă acest prim simptom al depresiei, cel mai adesea este din cauza senzației de gol Al patrulea simptom, tulburările de somn, interior pe care o simt. poate varia în funcție de persoană. Unele De asemenea, trebuie spus că cei care nu persoane suferă de insomnie aproape în acuză nici acest simptom, nici pe cel de-al fiecare noapte, în timp ce altele sunt medoilea din listă, apatia, nu suferă de deprereu somnoroase și își petrec o mare parte a sie majoră, indiferent de numărul celorlalte timpului dormind, chiar și ziua. Le este simptome pe care le acuză. foarte greu să se trezească dimineața, fiind Apatia constă într-o lipsă accentuată de practic nevoite să „se târască” jos din pat. interes sau de plăcere pentru aproape oriAl cincilea simptom, modificarea greutății ce activitate, în cea mai mare parte a zilei, corporale sau a apetitului, poate de asemenea aproape zilnic. Până și lucrurile „amuzansă se manifeste în ambele direcții. În cazul te” nu mai oferă niciun fel de distracție. De pacienților mei obișnuiți, verific care a fost cele mai multe ori, nivelul de motivare al greutatea lor corporală la consultația antepersoanei afectate este semnificativ dimirioară. Dacă, în decurs de o lună, se produnuat. ce o creștere sau o pierdere a greutății cu Al treilea simptom, agitația, presupune peste 5%, fără ca pacienții să fi intenționat o tulburare fără o cauză precisă, descrisă acest lucru, înseamnă că au acest simptom. adeseori ca neastâmpăr. Unei persoane i se Acest lucru este valabil și în cazul celor poate atribui acest simptom și în cazul în care manifestă o creștere sau o diminuare care nivelul general de activitate a corpubruscă a poftei de mâncare aproape în fielui este încetinit în mod semnificativ. Este care zi. Copiii prezintă acest simptom dacă posibil ca persoana în cauză să nu își dea nu reușesc să atingă greutatea normală seama că viteza sa de mers a scăzut decât vârstei. atunci când se observă într-o înregistrare Al șaselea simptom, lipsa de concentrare, video. Alte activități obișnuite vor fi de aseeste mai evident în cazul studenților sau al menea efectuate într-un ritm semnificativ intelectualilor. Tot aici se încadrează și cei mai lent. care au dificultăți în luarea de decizii sau

S

27

Depresia_final.indd 27

19/06/2015 08:04:08

Depresia: calea spre vindecare care spun că aproape în fiecare zi le este greu să-și mențină gândirea lucidă.

Al șaptelea simptom, sentimentele de vinovăție excesivă sau de lipsă de valoare, îi creează aproape zilnic persoanei în cauză senzația că nu este de vreun folos niciunei alte persoane. Tot în cadrul acestui simptom poate fi inclus și sentimentul de vinovăție excesivă sau neîntemeiată. Pe de altă parte, simplul autoreproș sau simpla autoînvinovățire a cuiva pentru faptul că este bolnav nu îl face un candidat la depresie.

Al optulea simptom, gândurile morbide, presupune ca o persoană să aibă în mod repetat gânduri de moarte sau de sinucidere, indiferent dacă și-a făcut sau nu un plan de a le pune în aplicare. În mod evident, dacă cineva a încercat deja să se sinucidă, se încadrează în categoria persoanelor care suferă de depresie.

Al nouălea, și cel din urmă simptom, este cel pe care îl întâlnesc cel mai des în cabinetul meu—extenuarea, sau lipsa de energie aproape în fiecare zi. Foarte mulți dintre pacienții mei se plâng de acest lucru.

De obicei, îi întreb și despre celelalte simptome, pentru a determina dacă depresia este cauza stării respective. Deși starea de extenuare a majorității pacienților mei nu este provocată de depresie, în cazul multora aceasta este cauza. Cu aceștia din urmă recurg la abordarea descrisă în capitolul 3, pentru a descoperi cauza reală a depresiei lor, pe măsură ce conturez un profil al stării lor. Deseori, trebuie să mă străduiesc să îi conving că suferă de depresie dacă acuză extenuare, chiar dacă nu prezintă și simptomul tristeții profunde. Dacă vreau ca pacientul să urmeze un tratament de durată, trebuie să-l ajut să înțeleagă acest fapt. Este acel prim pas important de începere a unui tratament pe termen lung cu scopul de a obține o vindecare pe termen lung.

O explicație mai detaliată a simptomelor depresiei majore se găsește în anexa III. Cei interesați de simptomele unei alte forme ușoare de depresie, numită tulburare distimică, sau distimie, le pot găsi în anexa IV.

Concluzie Creierul uman este un organ minunat, atât ca structură, cât și ca funcție. Uimitoarele sale rețele de intercomunicare, care transportă semnale electrice și chimice, au constituit și constituie subiectul a nenumărate cercetări întreprinse de oameni de știință și de medici. Cu toate acestea, asemenea oricărui alt organ al corpului uman, creierul poate prezenta diferite disfuncții, care pot afecta persoane din orice pătură socială, pretutindeni în lume. Depresia este una dintre aceste disfuncții.

Numărul celor care suferă de depresie în SUA este cel mai ridicat din toate timpurile și continuă să crească. Această creștere este și mai însemnată în cadrul grupei de vârstă 15–25 de ani. Unii bolnavi consideră astfel de tulburări un lucru rușinos, fapt ce conduce la negarea sau mascarea bolii, rămânând astfel netratați.

Vestea bună este că descoperirile recente din domeniul diagnosticării și al tratării depresiei au sporit semnificativ șansele de recuperare a pacientului. Aceste noi linii de atacare a bolii se distanțează de cele folosite în tratamentul medicamentos prescris în mod curent astăzi în cazul depresiei.

Abordarea aceasta s-a dovedit a le fi extrem de benefică pacienților mei și ar trebui să constituie o încurajare pentru toți cei care suferă de depresie sau care cunosc astfel de persoane. Această carte se angajează să prezinte cu claritate modul de funcționare a acestei metode unice de tratament.

Frances Collins, director al proiectului genomului uman, citat într-un discurs către National Institutes of Health, 18 ianuarie 2001. Estimările anterioare au calculat numărul de gene ca fiind cca 80 000, însă cercetările recente au stabilit acest număr la 35 000. Cercetări pe acest subiect vor fi publicate în scurt timp.

1

2

IMS Health, citat în Tanouye, 2001.

3

Ibidem.

28

Depresia_final.indd 28

19/06/2015 08:04:09

Depresia lui Abraham Lincoln „Sunt cel mai nefericit om de pe pământ. Dacă ceea ce simt în prezent ar putea fi distribuit în mod egal fiecărui membru al familiei umane, nu ar mai exista nici măcar o față zâmbitoare pe această planetă. Dacă o să mă simt vreodată mai bine, nu pot să spun. Prevăd, plin de groază, că nu va fi așa. Să rămân așa cum sunt este imposibil. Mi se pare că nu am decât două soluții: fie să mor, fie să mă vindec.”

Abraham Lincoln

Depresia_final.indd 29

19/06/2015 08:04:10