Benone Burtescu – portret de Violeta Lecca-Bălan
Simplitati uitate_finale.indd 1
04/04/2016 12:20:02
© 2016 Editura Viață și Sănătate. Toate drepturile rezervate.
Lectura manuscrisului: Dan Burtescu Corectură: Lavinia Goran Tehnoredactare: Irina Toncu
Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro
Coperta și grafica: Violetta Lecca-Bălan, pictor, sculptor și grafician, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BURTESCU, BENONE Simplităţi uitate / Benone Burtescu. - Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2016 ISBN 978-973-101-984-0 821.135.1-1
Simplitati uitate_finale.indd 2
04/04/2016 12:20:02
PREFAŢĂ şi POSTFAŢĂ POEMELE MELE, NEPOEME
Poemele mele... Au fost de zile rele şi grele. M-am rugat, am plâns, am strigat Pentru iertare şi vindecare Şi pentru salvare... N-au fost poeme sofisticate, de bunăstare, Nici parfumate cu metafore, Nici ornamentate cu epitete Măiestrite pe îndelete... Din lipsă de vreme Şi de prea multe a mă teme, Poemele mele au fost nepoeme; Au fost ziceri, contraziceri, preziceri, Psalmi de zvârcolire sufletească Inima mea, Doamne, să Te găsească Şi să mănânce căci era înfometată Şi să bea, căci era însetată Şi să trăiască Doar ca să-Ţi mulţumească. Şi încă bat ca nişte clopote Aceste poeme – nepoeme – Ropote, Prin chipul meu de ţărână La îndemână De parcă să mă cheme Spre undeva, spre-a veşniciei vreme.
3
Simplitati uitate_finale.indd 3
04/04/2016 12:20:02
Simplitati uitate_finale.indd 4
04/04/2016 12:20:02
Vร RTELNIลขA IDEILOR
Simplitati uitate_finale.indd 5
04/04/2016 12:20:02
Simplitati uitate_finale.indd 6
04/04/2016 12:20:04
IREPETABILUL Oricât preaînţeleptul înţelept ar vrea să pară, Nimic nu se petrece sub cer a doua oară; Nu poate ce va fi cu ce-a fost să se-ngemene, Nu-s lucruri, nici fiinţe, nici fenomene-asemene. În oricâtă mulţime, e totul singular; Din tot ce a trecut nimic nu vine iar. O sabie de foc se-nvârte prea cu sete Nici formă, nici substanţă să nu se mai repete. Eu poate sunt condorul cel spânzurat de-aripe În prea singurătatea ce plânge între clipe, Dar ne la fel cu el şi ne la fel cu mine, Eu ţip singurătăţi ce nu-şi găsesc destine. Iubesc, nu mă-ntrebaţi de ce aşa iubesc, Mai mult ce am pierdut decât ce-o să găsesc... Plăcerilor ce vin eu nu le ies în prag, Tristeţile trecute le cânt cu mult mai drag. O candelă ce scade spre miez de noapte blând, Mai sfântă-i ca un soare către zenit crescând; Sublim este să cânţi mireasă-n sărbătoare, Dar sfânt, să-ngenunchezi spre mama care moare. Aş venera pe-acela ce ar putea să-mi dea O clipă din departea copilărie-a mea S-o retrăiesc întocmai ferice şi durut... Şi-apoi să fac din ea veciei aşternut. Ştiinţa cea mai ’naltă oricât n-ar vrea să pară, Nimic nu se petrece sub cer a doua oară.
7
Simplitati uitate_finale.indd 7
04/04/2016 12:20:04
VÂRTELNIŢA IDEILOR Rostul de căpătâi a fost pus în vârtelniţa ideilor Furtună de proporţii profetice vânzoleşte planeta S-a dezlănţuit de pretutindeni logosul în tunete Inteligenţele scapără brăzdând cu miez de fulger noaptea Plouă cu bulbuci de cunoaşteri Mai multă ploaie decât trebuie grâului să crească Mai mult de mai mult decât e necesar viaţă să fie. Splendoarea sistemului perfect dezlănţuit opreşte bătăile inimii Mâine totul va fi un stei de lumină şi întuneric De care nimeni nu se poate apropia fără să moară Se există fără răsuflare pe linii de gheaţă stelare Lumea s-a retras speriată într-un colţ al pământului Şi cerşeşte – de la cine? – o fărâmă de dragoste Imaginea ei se imprimă pe retina veciei Peste care pleoapele universului se închid Pentru somnul cel mare în care nimeni nu mai visează nimic. Deşi actorii au murit de mult, spectacolul continuă Căci umbrele lor sunt mai vii decât ei. Vârtelniţa ideilor huruie desăvârşit de aiurea.
8
Simplitati uitate_finale.indd 8
04/04/2016 12:20:04
SECETĂ Ai zice că n-a mai plouat de la potopul lui Noe, Ieri a murit ultimul negustor de aloe, Halucina sărmanul... I se părea că-i fură cineva din buzunarul vestei – gologanul; Oricum... e mare lucru să mori de bunăvoie... Nu mai avem ce pune pe arsuri; Câinii s-au ascuns pe sub hodorogitele trăsuri, Nu mai pot să latre, abia de mai mârâie... Umbrele ciorilor pe acoperişuri, sfârâie; Câmpul seamănă cu o tigaie fierbinte, Nu-şi mai aduce de răcoare nicio aminte.
Pribeagul, după Octav Băncilă
Pădurea n-a mai apucat să fie îngropată Cu ceremonie cum e datina dată, A murit de-a-n picioarele; Ne arată numai coarnele, colţii şi ghearele; Vântul de foc bate Printre oasele ei încurcate,
9
Simplitati uitate_finale.indd 9
04/04/2016 12:20:04
Scoate strigăte şi jeluiri şi ţipete ca-ntr-o ancestrală harababură, Parcă post-mortem, cei ce n-au reuşit la şcolile de muzică Scârţâie fiecare la instrumentul lui, Să se arate în branşă progenitură. Soarele nu mai e ochi de lumină-n fântâni Cum era în anii din bătrâni; S-a lăţit ca o turtă cât toate zilele Aşa cum o visa mama când o apuca de foamea noastră milele Şi uite-l, parcă se rostogoleşte peste noi; Ne lovim de pământul de jar dacă ne dăm înapoi. Poate doar bunica din indii cu vreun joc de paparudă Ar mai putea să ne mai scape de secetă, Dar de bătrână ce e, nu ne mai ştie de rudă Şi pregetă. Nu ştiu ce, dar aşteptăm resemnaţi fiecare Şi ne e dor de toamnele târzii Când căutam printre nori câte-o rază de soare.
10
Simplitati uitate_finale.indd 10
04/04/2016 12:20:04
CÂNTEC TRIST E greu aproape cât nu poţi Să plângă unul pentru toţi; E trist aproape cât nu ştii Să n-ai pe cine mai iubi; E dureros cât nu-nţelegi Când anii singuri trec întregi; E fără rost cum nu pricepi Să n-ai o vorbă cui să-ncepi; E-amar ca izgonit din rai Să n-ai bineţe cui să dai; E mult cât nu poţi să mai duci Când sui poveri de-atâtea cruci; E necuprins cât nu măsori Strigatul nume mii de ori; E lăcrimat cât nu răzbat Privirile spre cel plecat; Când toate cumpenele dor Nu-i rost să cauţi mai uşor, Când toate cumpenele gem De-o amintire-a ta mă tem; Când cumpenele-n vânt plesnesc Strig cel din urmă te iubesc Şi-n marea stingere venind Nimic ce-ar fi să reaprind, Ci doar un dus fără sfârşit Şi-un fără-ntoarcere iubit.
11
Simplitati uitate_finale.indd 11
04/04/2016 12:20:04
SUNTEM NUMAI ATÂT Suntem atât Cât un sărut în poartă; Înainte şi dincolo de el Lumea e moartă. Nici n-apucăm să spunem Că ne iubim Că cineva ne zice să nu mai fim; Nici n-ajungem a-nvăţa Cât ne suntem de dragi Să ne spunem frumos, Că se face noapte de sus până jos; Abia că ne-ndreptăm Unul spre altul cu iubire Că văzduhul auie a despărţire. Ne rămâne doar Să strălucim în cele câteva clipe Atât de feeric Precum un fulger Între două furtuni de-ntuneric; Ne rămâne favoarea că putem aprinde Universuri întregi de splendori Chiar dacă inimile ne bat Numai de câteva ori; Căci poate Nu de câte ori a bătut Inima ne va fi întrebată, Ci cât de frumos a bătut ea Ultima dată.
12
Simplitati uitate_finale.indd 12
04/04/2016 12:20:04
Suntem atât Cât o şoaptă de drag Trece prin marile dureri Ca să poată fi spusă De pe-al inimii prag Între două veşnicii de tăceri; Suntem numai atât Un sărut în poartă Fără de care Până şi nemurirea e moartă.
13
Simplitati uitate_finale.indd 13
04/04/2016 12:20:04
Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare: Editura Viață și Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro