Suferința umană din perspectivă biblică by Editura Viață și Sănătate

Dr. Lidia Ghejan

Suferinţa umană din perspectivă biblică

Pantelimon

SUFERINTA.indb 3

2017

22/05/2017 14:21:26

Redactare: Alina Badea Tehnoredactare: Irina Toncu Corectură: Lavinia Goran Copertă: Dragoș Drumaș Cărţile Editurii Viaţă şi Sănătate pot fi achiziţionate prin reţeaua sa naţională de librării www.viatasisanatate.ro/librarii Pentru comenzi prin poştă sau agenţi de vânzare: Editura Viaţă şi Sănătate Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34 Fax: 021 323 00 40 E‑mail: comenzi@viatasisanatate.ro Site: www.viatasisanatate.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GHEJAN, LIDIA Suferinţa umană din perspectivă biblică / dr. Lidia Ghejan. Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2017 Conţine bibliografie ISBN 978-606-911-210-6 2

SUFERINTA.indb 4

22/05/2017 14:21:26

Dedicată oricărui om care nu-L înţelege pe Dumnezeu în suferinţa lui

SUFERINTA.indb 5

22/05/2017 14:21:26

SUFERINTA.indb 6

22/05/2017 14:21:26

CUPRINS PREFAȚĂ

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

SUFERINȚA ÎN CAMERA DE GARDĂ

CAPITOLUL II

ORIGINEA SUFERINȚEI

Suferinţa şi păcatul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Suferinţa şi marea controversă dintre Hristos şi Satana. . . . . . . . . . . . Caracterul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cine produce suferinţa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De ce îngăduie Dumnezeu suferința? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Limitele lui Satana. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

34 44 55 66 73 81

CAPITOLUL III

TIPURI DE SUFERINŢĂ

Suferința fizică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 Suferinţa psihică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 Suferinţa morală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 Suferinţa dată de pierderi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96 Suferinţa dată de boală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 Suferinţa dată de declinul biologic al vieţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 Suferinţa adusă de singurătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 Suferinţe făcute de alţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 Suferinţe aparent fără autor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 Suferinţe pentru Hristos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113 Suferinţa lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 7

SUFERINTA.indb 7

22/05/2017 14:21:27

SUFERINŢA UMANĂ DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ

CAPITOLUL IV

SCOPUL SUFERINŢEI

127

Sensul vieţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 Scopul suferinţei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130 CAPITOLUL V

ATITUDINEA ÎN SUFERINŢĂ

139

Importanţa atitudinii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 Formarea unei atitudini pozitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 Cum ne putem schimba atitudinile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149 CAPITOLUL VI

DE CE DEVENIM CONFUZI ŞI NESIGURI ÎN SUFERINŢĂ 153 Pentru că nu avem credinţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153 Pentru că nu avem răbdare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 Pentru că nu avem o concepție clară despre rugăciune . . . . . . . . . . . . 168 Pentru că nu am învățat încă ce înseamnă „Facă-se voia Ta”. . . . . . . . 174 Pentru că nu întotdeauna făgăduinţele lui Dumnezeu se împlinesc conform aşteptărilor noastre. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 Pentru că nu dorim să fim probați . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188 Pentru că nu avem o concepţie corectă despre caracterul lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190 Pentru că invocăm o comunicare neclară cu Cerul. . . . . . . . . . . . . . . . 193 Pentru că ne bazăm mai mult pe simţăminte şi emoţii decât pe credinţă şi pe cuvântul scris al lui Dumnezeu. . . . . . . . . . . . . . 197 Pentru că avem prea puţine experienţe cu Dumnezeu . . . . . . . . . . . . 200 Pentru că vrem să înţelegem mai mult decât ni s-a descoperit. . . . . . 204 Pentru că vrem să-L subordonăm pe Dumnezeu intereselor noastre. . . 206 Pentru că privim mai mult la viaţa aceasta decât la cea viitoare. . . . . 207 CAPITOLUL VII

ÎNCERCĂRI DIFICILE, SUFERINȚE NECLARE, GREU EXPLICABILE 211 Când Dumnezeu e de neînţeles . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211 Suferinţe greu explicabile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219 8

SUFERINTA.indb 8

22/05/2017 14:21:27

CUPRINS

Unde a fost Dumnezeu la Auschwitz?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231 Unde este Dumnezeu când sufăr? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236 CAPITOLUL VIII

SOLUȚII DIVINE PENTRU SUFERINȚA UMANĂ

239

Planul divin pentru prevenirea suferinței . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241 Planul divin de tratare a suferinței. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247 Eradicarea suferinței. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253 CAPITOLUL IX

SUFERINŢA CARE LUCREAZĂ SPRE BINE

258

CAPITOLUL X

SFÂRŞITUL SUFERINŢEI

272

Suferința din criza finală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272 Iadul şi suferinţa umană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281 Din nou acasă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294

BIBLIOGRAFIE

299

SUFERINTA.indb 9

22/05/2017 14:21:27

SUFERINTA.indb 10

22/05/2017 14:21:27

MULŢUMESC – lui Dumnezeu pentru grija şi atenţia pe care mi-a dat-o în călătoria mea pe drumul vieţii. – Editurii Viaţă şi Sănătate pentru bunăvoinţa de a publica această carte. – colectivului de redacţie pentru efortul depus ca această carte să capete forma finală. – profesoarei Lavinia Tudor, care s-a preocupat cu sârguinţă de procurarea cărţilor şi a materialelor de studiu. Fără ajutorul ei, bibliografia ar fi fost poate mai săracă. – pastorului şi profesorului de teologie Adalbert Orban, care a avut amabilitatea şi bunăvoinţa de a mă îndruma în finalizarea acestui proiect, toată recunoştinţa. – oricărui cititor care se va apleca să lectureze această carte. Mi-ar plăcea să ştiu că suntem de aceeaşi părere, şi anume că nu suferinţa este primul asasin care ucide, ci păcatul. Numai aşa putem să-L înţelegem pe Dumnezeu în suferinţa noastră.

SUFERINTA.indb 11

22/05/2017 14:21:27

SUFERINTA.indb 12

22/05/2017 14:21:27

PREFAȚĂ Realitatea suferinței rămâne în continuare o temă fundamentală pentru științele umaniste, știința medicală şi teologie. Pe lângă abordările unidisciplinare de înalt profesionalism, avem nevoie de abordări pluridisciplinare, care să reflecte trăirile şi experienţele noastre extrem de complexe legate de suferință. Pe această linie se înscrie cartea Suferința umană din perspectivă biblică semnată de dr. Lidia Ghejan. Autoarea cărții, medic de profesie, se remarcă şi prin cunoștințele sale ample de psihologie şi teologie. Informațiile şi experiența acumulată în aceste domenii îi permit autoarei o incursi une remarcabilă în descrierea fenomenologiei medicale şi psihologice a suferinței şi o analiză pertinentă a suferinţei în plan teologic. Parcursul cărții este, în principal, traseul suferinței de la cauza ei, păcatul (în sens creștin biblic), până la eradicarea ei finală. Capitolele cărții se succed în această ordine logică, de la „Originea suferinței” până la „Sfârșitul suferinței” în sens escatologic. Relaţia cauzală dintre păcat şi suferință, descrisă ca o relație dintre „două surori siameze inoperabile”, este așezată în paralelism cu relația cauzală dintre Evanghelia lui Hristos şi eradicarea finală a suferinței. Implicarea lui Dumnezeu în suferința umană este înțeleasă în context providenţialist-salvific. De aici şi concluziile cu caracter teodiceic (disculparea lui Dumnezeu de orice acțiune străină caracterului şi scopului Său cu creația Sa). Experiența lui Iov relatată în Scripturi este bine plasată în acest context. Actul medical ca implicare profesională, morală şi etică este suplimentat de aceasta viziune largă redemptivă, căci, deasupra medicinii umane, rămâne totuşi planul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea finală a creației Sale. În concepția medicului Lidia Ghejan, omul suferind, ca pacient al omului-medic, rămâne, în acelaşi timp, pacient al lui Dumnezeu. Aceasta presupune cunoașterea lui Dumnezeu, pentru dezvoltarea credinței în El şi a echilibrului sufletesc în încercări. 13

SUFERINTA.indb 13

22/05/2017 14:21:28

SUFERINŢA UMANĂ DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ

Este interesantă distincția dintre durere şi suferinţă, prima de natură somatică, a doua, de natură mentală. În această relaţie apare mai pregnant nevoia cooperării dintre medicul-om şi Medicul Divin în asistarea bolnavului, în vederea unui rezultat prezent şi totodată veșnic, căci Dumnezeu lucrează spre binele nostru din perspectivă veșnică. Un capitol sensibil şi, în general, dificil de abordat este „Scopul suferinței” (capitolul 4 al cărții). Dacă păcatul nu este cauzat de Dumnezeu, ci își are începutul inexplicabil în liberul arbitru al ființelor inteligente, putem concluziona că este impropriu să vorbim despre „scopul suferinței”. Şi totuşi autoarea surprinde corect din punct de vedere teologic faptul că inevitabilitatea suferinței, datorită păcatului, şi felul în care lucrează Dumnezeu cu suferințele noastre în planul Sau salvific ne permit să vorbim despre „scopul suferinței”. Acest capitol poate să le aducă celor suferinzi şi nouă tuturor lumina şi motivații puternice în trecerea noastră de partea lui Dumnezeu în lupta împotriva păcatului, a suferinței şi a morții. Continuând aceeaşi logică a argumentației, autoarea precizează că, la nivelul caracterului (ca ansamblu de atitudini şi valori integrate), ne confruntăm cu suferința, de la atitudinile mature în faţa situațiilor de viață „deschise” sau „închise” până la „optimismul tragic” în faţa suferințelor supreme. Într-o formă concisă, printr-o maximă a vieții biruitoare, ni se spune: „Predă-I lui Dumnezeu controlul asupra atitudinilor tale şi vei obține controlul asupra propriei tale vieți” (capitolul 5). Dacă suferința creează adesea loc pentru confuzie şi nesiguranță, lucrarea de faţă redeschide culoarul speranței prin sublinierea nevoii de a-L cunoaște pe Dumnezeu experienţial prin credință, răbdare şi rugăciune. Partea aceasta a lucrării (capitolul 6) este puternic susținută cu referințe scripturistice şi citate reprezentative din lucrările unor scriitori creștini importanți. Prin aceasta desfășurare de argumente şi explicații, nu ni se sugerează o competenţă umană atotsuficientă. Dimpotrivă, dr. Lidia Ghejan ne îndeamnă să facem uz mai mult de „gândirea spirituală” decât de gândirea logică omenească. Să acceptam că există lucruri nedescoperite nouă de Dumnezeu; că El ne tratează nu neapărat cum dorim noi, ci aşa cum avem nevoie; că toate se întâmplă în limitele stabilite de El şi că, prin crucea lui Isus Hristos, avem deja cel mai mare răspuns şi rezolvarea din partea lui Dumnezeu pentru păcat, suferință şi moarte! (Vezi capitolul 7.) Capitolul 8 al cărţii ne aduce încă o clarificare, atât de necesară pentru noi toți, şi anume aceea că ordinea tratării păcatului este dinspre 14

SUFERINTA.indb 14

22/05/2017 14:21:28

PREFAȚĂ

cauză spre efectele sale. Mai întâi a apărut păcatul, apoi consecințele lui. În etapa actuală, prevalează tratarea cauzei suferințelor, adică tratarea păcatului. Apoi, vom fi schimbați într-o clipă, la revenirea în slavă a lui Isus Hristos, pentru ca, în final, să fie „ceruri noi şi un pământ nou”. Ultimele capitole ale cărţii Suferința umană în perspectiva biblică ne conduc spre aceasta perspectivă escatologică a eradicării suferințelor şi a înnoirii tuturor lucrurilor. Valoarea cărții este triplă, căci, pe lângă aspectele teoretice, ne oferă sfaturi medicale, sugestii psihologice şi rezolvări de natură religioasă. O asemenea lucrare este binevenită şi necesară pentru sănătatea noastră fizică, morală şi spirituală. Ea este rodul conectării depline a unui medic uman la Marele Medic Divin. Merită să călcăm pe urmele lor comune. Adalbert Orban, pastor şi profesor de teologie sistematică

SUFERINTA.indb 15

22/05/2017 14:21:28

SUFERINTA.indb 16

22/05/2017 14:21:28

INTRODUCERE Apariţia păcatului în lumea noastră a stricat creaţia lui Dumnezeu în așa măsură, încât nimic nu mai reflectă originalul. Mica noastră planetă albastră a devenit un teatru de luptă între Bine şi Rău, şi aici se dau bătălii, se suferă şi se moare. Omul şi-a îndreptat faţa către Satana, iar acesta l-a „educat” să fie păcătos. Diavolul se crede stăpânul acestei planete şi le dă lecţii oamenilor despre bunătatea lui Dumnezeu, care nu există, şi despre cât de negăsit este atunci când ai nevoie de El. Iar oamenii sunt foarte receptivi la ideile lui şi le dau crezare. Sentimentul că eşti abandonat de Dumnezeu este o experienţă îngrozitoare, care te poate arunca în valea deznădejdii pentru totdeauna. Exact în momentul acela disperat apare şi Satana care spune: „Eşti singur! Dumnezeu nu e prin preajmă!” Mulţi mor cu acest simţământ, că sunt singuri şi părăsiţi de Dumnezeu în necazurile lor. De când am păcătuit, cu toţii suferim. Peste tot în jurul nostru există suferinţă, mai mult sau mai puţin exprimată. Toţi am vrea să scăpăm de ea. Nimeni nu vrea să sufere. Lumea medicală face eforturi şi caută metode să aline sau chiar să suprime suferinţa, dar niciodată n-o va eradica, pentru că la originea suferinţei nu stă vreun virus sau vreo bacterie împotriva cărora s-ar putea găsi vreun vaccin, ci păcatul. Atâta vreme cât va exista păcat, va exista şi suferinţă. În urma acestei afirmaţii, cineva poate crede că cei buni şi credincioşi nu au parte de suferinţă, dar Biblia spune că pe acest pământ „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:10,23). Aşadar, toţi vom suferi. Cât timp vom fi în aceste corpuri degradate de păcat, vom suporta consecinţa alegerii noastre păcătoase, aceea de a suferi, pentru că ne-am despărţit de sursa vieţii şi a fericirii, adică de Dumnezeu. Dar această dezolantă istorie, nu se va încheia aici și așa. Din dragoste faţă de omenirea căzută, Dumnezeu i-a mai dat omului o şansă de a restabili legătura cu El, de a fi legat din nou de Cer şi de viaţă. Chiar dacă 17

SUFERINTA.indb 17

22/05/2017 14:21:28

SUFERINŢA UMANĂ DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ

trebuie să plătim tributul neascultării prin moarte, putem avea iarăşi viaţa prin ascultare. Dumnezeu Însuşi a garantat prin Cuvântul Său că oricine crede în El va avea viaţa veşnică (Ioan 3:16). În virtutea acestei făgăduințe, putem trece peste orice încercare, peste suferință și morminte și putem privi dincolo, la lumea bună a lui Dumnezeu care ne așteaptă acasă. Cât de diferită ar fi atitudinea noastră în faţa dificultăților vieții, a suferinței și a morții şi de câtă durere, suferință şi spaimă am fi scutiţi dacă am crede şi am fi convinşi de lucrul acesta! Istoria biblică ne dovedeşte că oamenii care au stat aproape de Dumnezeu şi au făcut voia Lui au privit nu la cele ce sunt, ci la cele ce vor veni. Chiar și iremediabila moarte a fost văzută de ei ca un loc de odihnă temporară, de unde se vor scula în dimineaţa învierii. Apostolul Pavel, care L-a slujit toată viaţa pe Dumnezeu, a suportat orice suferinţă, iar când i-a fost dată sentinţa de condamnare la moarte a putut să spună: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în «ziua aceea» Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:7,8). „… Căci ştiu în cine am crezut” (2 Timotei 1:12). Mulţi mor disperaţi, pentru că nu ştiu în cine au crezut, iar Satana se ocupă până la moarte de om ca să-l facă să nu ştie ce şi în cine să creadă. În virtutea actului de la Golgota „moartea a fost înghiţită de biruinţă” (1 Corinteni 15:54). Dacă tu crezi lucrul acesta, nu ai de ce să te temi. Credinţa în Dumnezeu şi ascultarea de El ne vor aduce din nou acasă, acolo de unde am plecat prin neascultare. Deoarece părerile oamenilor despre suferinţă sunt foarte variate, majoritatea atribuindu-I lui Dumnezeu suferința, am încercat prin această carte să dau un răspuns la problema suferinţei aşa cum reiese din învăţăturile Bibliei. Cartea are zece capitole. Primul capitol este unul introductiv și descrie pe scurt suferința, așa cum am văzut-o și am perceput-o cât timp am lucrat în domeniul medical. Capitolul II tratează originea suferinţei: ce este suferinţa, când a apărut, cine o produce şi de ce o îngăduie Dumnezeu; ce anume trebuie să înţelegi corect ca să ai o imagine corectă şi completă asupra suferinţei; care este puterea lui Satana în lucrarea de distrugere pe care o desfăşoară pe acest pământ şi care sunt şi limitele sale. Este el suveran sau este sub control? În capitolul III se descriu câteva tipuri de suferinţă, cele cu care ne întâlnim cel mai des, şi este punctată atitudinea cea mai bună pe care 18

SUFERINTA.indb 18

22/05/2017 14:21:28

INTRODUCERE

trebuie s-o avem în situaţia dată. De asemenea, se vorbeşte şi despre un tip aparte de suferință, şi anume suferinţa lui Dumnezeu, despre care cei mai mulți afirmă că nu există. Capitolul IV încearcă să lămurească ceea ce la prima vedere nu pare logic, și anume scopul suferinţei, dacă are sau nu suferinţa vreun scop bun şi care este acesta dacă el există. Capitolul V este prioritar ca importanţă şi vorbeşte despre atitudinea pe care trebuie s-o avem atunci când suferim. În capitolul VI se descriu mai multe motive care, atunci când ne stăpânesc, ne fac confuzi şi incapabili să percepem suferinţa aşa cum cere Biblia. Capitolul VII lasă loc şi pentru cei care au altă viziune despre suferinţă şi subliniază faptul că însăşi Biblia ne spune că nu vom înţelege, cel puţin de partea aceasta a veşniciei, tot ce ni se întâmplă. Trebuie să acceptăm că unele lucruri ne sunt acoperite de Dumnezeu pentru un scop pe care acum nu-l putem înţelege. Capitolul VIII este tema centrală a cărţii. Are Dumnezeu o soluţie la problema suferinţei umane? Dacă da, care este aceasta? Capitolul IX este un comentariu de text, şi anume textul din Romani 8:28, care ne dă făgăduinţa că orice rău i s-ar întâmpla pe pământ unui copil al lui Dumnezeu, în final, va lucra pentru binele lui, iar binele la care se referă este în primul rând binele veşnic. Capitolul X vorbeşte despre sfârşitul suferinţei: când şi cum spune Biblia că va fi acesta, ce se va întâmpla cu oamenii, ce spune Biblia despre moarte, care este concepţia biblică despre iad. Este el un loc de tortură veşnică? Cum se va sfârşi până la urmă această neagră şi tristă istorie? Și, pentru că avem de-a face cu un Dumnezeu atotputernic, iubitor şi drept, vom fi convinşi că suferinţei i se va pune capăt într-o zi. Avem garanţia aceasta prin cele scrise pe paginile Bibliei. „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou, pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră și marea nu mai era… El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:1,4). Dumnezeu va restaura creația Sa. Tot ce scrie Biblia este vrednic de crezut şi adevărat. Lucrul acesta ne va întări credinţa, ne va da o altă viziune asupra lucrurilor neplăcute ale vieţii, ne va da putere să suportăm chiar şi ceea ce nu înţelegem şi, în final, vom vedea că Dumnezeu este deasupra tuturor evenimentelor. Aşadar, va veni un timp când istoria omenirii se va rescrie, de la dezamăgire și tristețe la speranță și fericire, de la suferință și moarte la lumină și glorie. 19

SUFERINTA.indb 19

22/05/2017 14:21:28

SUFERINTA.indb 20

22/05/2017 14:21:28

CAPITOLUL I

SUFERINȚA ÎN CAMERA DE GARDĂ Tot ce are viață este cufundat în durere. Intensitatea ei diferă, dar nimeni nu-i scapă.1

Acest capitol introductiv tratează suferinţa umană aşa cum am văzut-o şi am perceput-o în mod practic, prin profesia pe care am desfăşurat-o timp de treizeci și opt de ani. Şapte ani am lucrat ca medic de medicină generală la un dispensar comunal şi treizeci și unu de ani, ca medic anestezist-reanimator într-un spital judeţean din România. În toţi aceşti ani, suferinţa şi moartea au fost evenimentele cu care m-am confruntat zilnic, iar spitalul a fost locul unde mi-am petrecut timpul, unde mi-am sacrificat nopţile, unde mi-am testat eforturile şi emoţiile, pe scurt, locul unde am stat mai mult cu suferinţa decât cu viaţa normală, mai mult cu bolnavii decât cu familia. În toată această perioadă, am întâlnit tot felul de cazuri, am văzut tot felul de suferinţe şi reacţii la suferinţe şi am văzut cât de neputincioşi suntem de foarte multe ori în faţa suferinţei. Uneori, suferinţa vine pe neaşteptate şi nu din cauza noastră. Copii mici și tineri au închis ochii mult prea devreme din cauza unor boli incurabile, la care ei nu au contribuit cu nimic. Boli autoimune, leucemii și cancere de tot felul vin fără să știm de ce. Alţii au suferit accidente de circulaţie mergând regulamentar sau au fost jefuiţi şi bătuţi cu bestialitate fără să fi avut vreo vină şi fără să-i fi cunoscut pe agresori. Poate că unele persoane au trăit cumpătat şi au avut un stil de viaţă sănătos, cu Georges Stéveny, Enigma suferinței, Editura Viață și Sănătate, București, 2016, p. 108.

SUFERINTA.indb 21

22/05/2017 14:21:29

SUFERINŢA UMANĂ DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ

toate acestea au murit de boli la care nu s-ar fi aşteptat. Astfel de suferinţe ridică întrebări la care nu prea se poate da un răspuns convingător, produc multă confuzie în viaţa spirituală şi îndreaptă responsabilitatea către Dumnezeu, care este învinovăţit de existenţa lor. Chiar şi pentru un creştin cu experienţă este greu de trecut şi de înţeles un asemenea test atunci când are de-a face practic cu el. Pe pământul acesta, avem parte de multe lucruri pe care nu le putem înţelege şi ne vom confrunta poate şi cu o aparentă nedreptate din partea lui Dumnezeu. Dar lucrul acesta nu trebuie să ne dezrădăcineze credinţa. A fi liniştit când totul pare tulbure, a avea credinţă când nimic nu-i logic, a rămâne lângă Dumnezeu când nu-L înţelegi acesta este testul cel mai mare pentru un creştin, dovada cea mai puternică de loialitate faţă de Dumnezeu. Am văzut că există şi multă suferinţă „gratuită”, care s-ar fi putut evita dacă oamenii ar fi fost mai atenţi cu viaţa. Iar cantitatea de suferinţă evitabilă, deşi n-a măsurat-o cu exactitate nimeni până acum, este, după estimări, mult mai mare decât cea din prima categorie. Arsurile sunt un exemplu în acest sens. Aproape toate arsurile s-ar putea evita dacă am fi mai atenţi cu focul, cu modul cum manevrăm explozibilii, lichidele fierbinţi, materialele inflamabile etc. Au venit la spital oameni cu arsuri de peste 80% din corp pentru că au aprins focul în sobă cu benzină, pentru că au ţinut o ţigară în gură când goleau canistra, pentru că au verificat etanşeitatea buteliei cu chibritul etc. Și mulţi nu au mai scăpat. Ce să mai zic de copiii mici, care se ard întotdeauna din cauza celor care îi îngrijesc şi lasă vase cu lichid fierbinte acolo unde poate ajunge copilul, lasă focul nesupravegheat sau lasă chibriturile la îndemâna lor. Arsura în sine nu este o boală, este un accident, dar, odată produsă, devine cea mai teribilă boală, în primul rând prin mulţimea complicaţiilor pe care le dă şi din cauza cărora se moare şi apoi prin durerea cumplită pe care trebuie s-o suporţi. Mulţi copilaşi care au suferit arsuri au rămas cu sechele postcombustionale permanente, iar alţii au murit lăsând în urmă părinţi care se vor simţi vinovaţi toată viaţa. Şi neglijenţele cu viaţa proprie sau chiar cu vieţile altora sunt multe. Am primit într-o gardă cinci oameni intoxicați cu tetraetil de plumb. Era pe vremea când benzina se dădea cu porția, iar oamenii foloseau benzină de calitate inferioară și adăugau tetraetil de plumb pentru a-i crește cifra octanică. O familie și-a invitat prietenii acasă și i-a tratat cu gogoși. La scurt timp după ce au mâncat, li s-a făcut rău. Atunci, gazda și-a adus aminte că pusese tetraetil de plumb în sticluța de esență de 22

SUFERINTA.indb 22

22/05/2017 14:21:29

SUFERINȚA ÎN CAMERA DE GARDĂ

rom din bucătărie și a uitat să o ia de acolo. Soția, neștiind lucrul acesta, a folosit „esenţa de rom” ca atare. Am avut mult de lucru cu acești oameni nefericiți. Este adevărat că ni se pot întâmpla lucruri rele și dacă suntem prevăzători, dar tot la fel de adevărat este că, mai multe lucruri rele vin din lipsa prevederii. Sunt convinsă că orice om care a avut parte de asemenea evenimente, dacă ar putea da timpul înapoi, n-ar mai fi dispus să le repete. O altă parte a suferinţei vine din cauza neglijenței față de regulile vieții. Că vrem sau nu, viaţa îşi are legile ei şi se răzbună când le încalci în mod constant și pe termen lung. Colecistite, pancreatite, ulcere perforate, accidente vasculare cerebrale, accidente coronariene, cancere de tot felul se înregistrează din ce în ce mai mult din cauza nerespectării regulilor sănătății. Să nu mai vorbim de cei care nu mai au niciun respect pentru viaţă şi, considerând că au voie să facă ce vor cu ea, îşi programează dinainte sfârşitul. Sinucideri prin metode de tot felul se produc mereu, uneori pentru cauze banale, mai ales în rândul tinerilor, cărora li se pare că viaţa nu le surâde aşa cum şi-ar dori. Iar dacă experimentul nu le reuşeşte până la capăt, ajung pe paturile spitalelor cerând cu disperare să fie salvaţi. Am văzut şi suferinţe produse din cauza teribilismului. Tentaţia îi vizează în special pe tinerii care iubesc zona de risc şi nu pun preţ pe viaţă. Pentru ei, viaţa nu are prioritate. Le place să le curgă multă adrenalină prin vene, pun pariuri nesăbuite, se angajează în raliuri şi ajung prin pomi, prin stâlpi sau, şi mai grav, îi lovesc pe alții care circulă regulamentar. Ei uită că viaţa este unică şi irepetabilă şi că se poate pierde foarte uşor. Într-o gardă, am primit un politraumatizat, singurul supravieţuitor dintr-un accident de circulaţie. Mai mulţi studenţi au plecat la plimbare cu două mașini. Apoi s-au luat la întrecere pe un drum naţional. Pe o distanţă de câţiva kilometri s-au tot întrecut până când, la un moment dat, una dintre maşini s-a oprit într-un pom. Patru dintre ocupanţii acelei maşini au murit pe loc. Cel de al cincilea a fost proiectat pe uşa maşinii, care s-a deschis în momentul impactului. El a fost cel care a ajuns în viață la spital. Apoi, maşina a luat foc, iar cadavrele au fost greu de identificat. Când părinţii au venit din diferite locuri ca să-i ridice pe tineri de la morga spitalului, a fost o jale cum rar am văzut. Unul dintre părinţi, a cărui fată era studentă la Medicină în anul cinci, plângea şi ţinea în mână carnetul de note al fetei, note pe care le citea cât îl ţinea gura şi care nu-i mai foloseau nimănui. Lângă el, alţi doi părinţi la fel de îndureraţi abia se puteau ţine pe picioare. Pentru unul singur nu plângea deocamdată 23

SUFERINTA.indb 23

22/05/2017 14:21:29

SUFERINŢA UMANĂ DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ

nimeni. Era un student străin, originar din Israel. Poate la capătul celălalt al pământului plângeau şi părinţii lui. Ca să le mai aline durerea părinţilor, rudele celor decedaţi căutau să-i consoleze cu un „Aşa a fost să fie!” Oare aşa o fi fost să fie? În mod sigur, nu. Mai sunt şi dintre aceia care zic că orice ai face nu scapi de soartă, adică de ceea ce-ţi este scris. Dar Biblia nu spune nicăieri că suntem predestinaţi. Patologia prin traumă ocupă un număr mare din paturile spitalelor, există chiar secții sau spitale speciale de traumatologie, iar victimele sunt de toate vârstele. Cele mai multe cauze ale acestei patologii vin din nerespectarea regulilor de circulație, a normelor de securitate a muncii, din neatenție și, nu în ultimul rând, din agresiune și violență fizică. Majoritatea cazurilor de violență fizică sunt generate de mânie. Omul care nu este stăpân pe sine se poate mânia foarte ușor și produce rele disproporționate față de cauza pentru care se mânie. Certuri în trafic pentru motive banale s-au soldat cu bătăi sau cu avarierea mașinii când s-ar fi putut gestiona în mod amiabil. Multe apeluri la 112 sună astfel: „Veniți urgent! Este cineva înjunghiat!” Am primit într-o gardă un bărbat înjunghiat în inimă. Spitalul nostru nu avea secție de chirurgie cardiacă, iar la o secție de profil nu-l mai puteam trimite din cauza riscului major pe care îl provoca pierderea de sânge. Când s-a deschis toracele pentru a fi explorată zona, tot câmpul operator s-a inundat cu sânge. Situația părea scăpată de sub control. Plaga cardiacă viza vârful inimii și sângera puternic. Mai existau și alte pierderi de sânge date de prezența altor leziuni: plagă gastrică, hepatică și diafragmatică. Toată echipa operatorie era în stres maxim, în lupta cu timpul care se număra în minute și de care depindea viața bolnavului. Situația a fost trecută cu bine pentru că am avut sânge la punctul de transfuzie și un chirurg cu experiență care a putut să gestioneze cazul. Evoluția postoperatorie a bolnavului a fost lungă datorită unor complicații septice. Vindecarea totală s-a făcut după mai multe luni.2 Agresorul a fost o rudă apropiată, iar cauza pentru care s-a ajuns aici a fost o înjurătură. Acum, cântăriți dumneavoastră ce se poate întâmpla dacă te mânii și unde te poate duce un gest necontrolat! Nimeni nu are de câștigat din acest fel de conflicte. Psihologii sugerează câteva stiluri de rezolvare a conflictelor, și anume: stilul cooperant, care este cel mai avantajos și cu cele mai bune rezultate; stilul evitant, în care Cazul a fost publicat cu amănunte în revista Chirurgia, vol. 95, nr. 5, septembrie–octombrie 2000, sub titlul: „Plagă înjunghiată cardiacă cu amputarea vârfului inimii și alte leziuni viscerale”.

SUFERINTA.indb 24

22/05/2017 14:21:29

SUFERINȚA ÎN CAMERA DE GARDĂ

una dintre părți evită discuția de dragul păcii, și stilul de compromis în care una dintre părți acceptă anumite pierderi decât să piardă totul. Despre acest subiect, Biblia spune: „Lasă mânia, părăsește iuțimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău!” (Psalmii 37:8). Omul care nu este stăpânit de Duhul lui Dumnezeu nu poate să gestioneze corect mânia. Oricât ar părea de îndreptățită mânia, nu este bine să ne scufundăm în ea. Pe parcursul anilor cât am lucrat, am constatat de asemenea că, în medicină, cuvântul „garanție” trebuie rostit cu multă precauție. Aceasta nu înseamnă că lucrăm iresponsabil, ci mai degrabă arată că acest cuvânt nu este propriu biologiei. Întotdeauna trebuie să iei în calcul și un neprevăzut. Cazuri simple se pot deteriora și cazuri aparent fără speranță se pot rezolva. Omul este atât de complex, încât nu se poate încadra în scheme rigide. Fiecare om este diferit, reacționează diferit la medicamente, la durere, la boală etc., dar este diferit și prin potențialul său de a se reface și reechilibra. Chiar la începutul carierei, am avut parte de asemenea exemple. Într-o gardă, am primit un pacient politraumatizat, victima unui accident de circulaţie. Avea circa treizeci de ani şi o funcţie mare în Partidul Comunist. Plecase spre Bucureşti după ce a petrecut toată ziua cu prietenii la cârciumă, dar n-a ajuns prea departe, fiindcă „un pom i-a ţinut calea” şi l-a amestecat cu fiarele maşinii. A venit în comă traumatică, dar şi cu componentă alcoolică. Avea semne clinice de șoc hemoragic sever prin rupturi de organe interne. Deoarece hemoragia primează întotdeauna ca intervenţie, nu l-am putut transfera la o clinică de grad universitar şi a trebuit să-l rezolvăm pe loc. La deschiderea abdomenului, s-a constatat că avea ruptură de rinichi stâng, ruptură de splină, ruptură de ficat, dezinserţie (ruptură) de mezenter, ruptură de vezică urinară și, pe lângă toate acestea, mai avea și fractură de bazin şi fractură de femur stâng. Operaţia a fost laborioasă şi a durat multe ore. Îşi pierduse aproape tot sângele propriu pe care a trebuit să-l înlocuiesc în scurt timp cu sânge transfuzat. Cu greu l-am menţinut în viaţă pe masa de operaţie. Nici n-am apucat să-l luăm din sală, că a intrat în fibrinoliză, adică nu se mai coagula sângele. Deşi operația se terminase şi plaga era închisă, sângera în continuare pe la toate locurile de incizie și de puncție, iar sângele părea că nu mai avea culoare. Aveam serioase dubii cu privire la un prognostic favorabil. Şi totuşi a scăpat. L-am văzut de multe ori pe stradă. Dacă nu i-aș fi știut istoria, nu l-aş fi putut deosebi cu nimic de ceilalți oameni. 25

SUFERINTA.indb 25

22/05/2017 14:21:29

SUFERINŢA UMANĂ DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ

Din păcate, nu toți cei care au intrat pe targă pe ușa reanimării au avut evoluția cazului de mai sus. Au fost și cazuri pe care le-am pierdut, cu toate eforturile de a-i menține în viață. Cred totuşi că, în ce priveşte momentul morţii, doar Dumnezeu are controlul şi ultimul cuvânt. Dumnezeu nu predetermină moartea nimănui, dar cunoaşte cel mai bine momentul în care un om trebuie să părăsească pământul şi are dreptul suveran de a interveni, într-un fel sau altul, după cum este cel mai bine pentru acel om din punct de vedere al intereselor lui veșnice. Așa putem înțelege de ce unii bolnavi pot trăi, chiar dacă toate aparenţele arată contrariul, sau alții pot muri, cu toate eforturile medicilor de a-i salva. De asemenea, am mai constatat că oamenii au așteptări nerealiste din partea medicului. Cred că, dacă au intrat pe ușa spitalului, suferința va dispărea instant şi moartea va rămâne la poartă. Chiar dacă ar fi de dorit, lucrurile nu se întâmplă întotdeauna așa. Și, pentru că nu se întâmplă, oamenii sunt dezamăgiți. Trebuie totuși să se știe că, indiferent de gradul spitalului și de nivelul de pregătire al medicului, există o zonă peste care nu putem trece. Când dereglările fiziopatologice trec peste un prag critic, nu se mai pot controla. Noi nu putem controla moartea. Cel mult putem prelungi agonia. Dovada este că și medicii suferă și mor în același procent ca toți ceilalți oameni, adică de sută la sută. Latinii spuneau: Contra vim mortis non est medicamen in hortis (Nu este medicament împotriva puterii morții). În faţa suferinţei, omul se simte descoperit. Oricât de puternic ar fi fost fizic, orice funcţie ar fi avut în viaţă, când simte că sănătatea lui este în pericol și viața scapă de sub control, devine vulnerabil, anxios şi neliniştit. În acele momente de teamă, are nevoie, paralel cu îngrijirea medicală calificată, de suport spiritual care de foarte multe ori lipsește și de suport emoţional și de empatie din partea medicului, dar, din păcate, nici acestea nu sunt întotdeauna la nivelul așteptărilor. Din cauza numărului mare de pacienţi care trebuie îngrijiţi, a orelor prelungite de muncă la care sunt expuşi medicii precum şi a obișnuinței cu durerea și suferința, medicul nu are întotdeauna puterea de a se ocupa și de aceste aspecte și îi lasă bolnavului impresia că este insensibil faţă de suferinţa lui. Cu toate acestea, atunci când este în suferință sau în fața morții, nimeni nu trebuie să privească la om ca fiind singura sursă de speranță. Omul trebuie să privească la sursa vieții, adică la Dumnezeu. Pe poarta oricărui spital, pe uşa fiecărei secţii şi la capătul fiecărui pat de spital, ar 26

SUFERINTA.indb 26

22/05/2017 14:21:29

SUFERINȚA ÎN CAMERA DE GARDĂ

trebui scrise cuvintele: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25). Este cea mai sublimă făgăduinţă, care anulează cea mai teribilă sentinţă şi de care trebuie să se bucure orice muritor. Nimeni n-ar trebui să moară disperat. Isus este singura speranță în fața morții. El este antidotul morţii. Confruntarea cu moartea este testul suprem şi ultim pe care-l dă omul în viaţă şi de acest test depinde nu numai viaţa aceasta, ci şi viaţa veşnică. Pregătirea pentru moarte se face din timpul vieţii şi priveşte nu trupul, ci sufletul, adică restabilirea relaţiei cu Dumnezeu. Dar moartea îi surprinde pe cei mai mulţi oameni nepregătiţi, pentru că tactica lui Satana este să nu te pregăteşti astăzi, ci mâine, iar mâine spune la fel, până când oamenii sunt pierduţi. Amânarea în pregătirea spirituală echivalează cu moartea. „Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). În funcție de concepția noastră despre Dumnezeu, suferința ne poate duce în una dintre cele două direcții. Fie Îl acuzăm pe Dumnezeu sau chiar ne răzvrătim negându-I existenţa, fie încercăm, chiar și printre lacrimi, să vedem un plan divin în propriile vieţi. Am să dau două exemple reale. În primul, lucrurile s-au întâmplat în Statele Unite, în secolul al XIX-lea. O doamnă temătoare de Dumnezeu îşi pierde prin moarte doi dintre cei patru copii, apoi, şi soţul. Iată ce relatează ea despre moartea ultimului copil. „Scumpul meu copilaş a suferit foarte mult. Douăzeci şi patru de zile şi nopţi am vegheat cu îngrijorare asupra lui, folosind toate mijloacele cu putinţă pentru refacerea lui şi am prezentat cu stăruinţă cazul său înaintea lui Dumnezeu. Uneori, nu-mi puteam stăpâni sentimentele când îi vedeam suferinţa. Am vărsat multe lacrimi şi L-am implorat pe Dumnezeu cu umilinţă pentru el. Însă Tatăl nostru ceresc a găsit de cuviinţă să-l ia pe cel atât de iubit… Când a murit copilul meu, nu am putut să plâng. Inima îmi era atât de îndurerată, încât credeam că va plesni, dar n-am putut să vărs o lacrimă… Apoi, ne-am urmat copilul la Cimitirul Oak Hill, unde avea să se odihnească până va veni Dătătorul vieţii.”3 Un al doilea caz este din zilele noastre. S-a întâmplat într-un spital. Un tată avea o fetiţă de opt ani, care era grav bolnavă. Trăia între deznădejde şi speranţă. Se ruga la Dumnezeu pentru vindecarea fetiței cum nu mai făcuse vreodată. Voia să vadă o minune. După câteva săptămâni, Ellen G. White, Mărturii, vol. 1, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1997, p. 260.

SUFERINTA.indb 27

22/05/2017 14:21:29

SUFERINŢA UMANĂ DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ

părea că minunea se va produce. Fetiţa dădea semne de ameliorare, iar medicii erau încrezători. A doua zi, când tatăl a venit la spital a adus un tort pentru fetiță și pentru cei ce o îngrijeau. Dar n-a mai găsit-o în viaţă. Atunci, în disperarea sa, a luat tortul şi l-a aruncat peste faţa icoanei care era pe perete şi care-L reprezenta pe Isus răstignit şi a strigat: „Isuse, n-am să mai cred în Tine niciodată! M-ai dezamăgit total!” Apoi a început să plângă. Nu trebuie să condamnăm pe nimeni, pentru că nu ştim cum am reacționa noi înșine în asemenea situaţii. De fapt, atitudinea pe care o ai faţă de Dumnezeu într-o situaţie nu reflectă neapărat starea momentului, ci este suma tuturor atitudinilor pe care le-ai avut anterior faţă de Dumnezeu şi, precum copacul, vei cădea în partea în care erai înclinat mai dinainte să cazi. „Cei care studiază ştiinţa comportamentului ne spun că orice decizie luată în momentul de criză este premeditată. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că tot ce s-a întâmplat înainte m-a pregătit pentru tot ce voi face când va sosi momentul de criză.”4 Nu ştim ce s-a mai întâmplat cu acest om în relaţia lui cu Dumnezeu. Şi într-un caz, şi în celălalt, vedem lucruri comune, dar şi lucruri care diferenţiază. În ambele cazuri, suferinţa este sfâşietoare. Ar fi neadevărat să spui că cel credincios nu simte suferinţa sau că se bucură de pierderi. În ambele cazuri, părinţii s-au rugat lui Dumnezeu pentru vindecare şi în ambele cazuri aceasta nu s-a produs. Poate niciunul dintre părinţi nu a înţeles planul lui Dumnezeu, dar ceea ce face diferenţa între unul şi celălalt este atitudinea în faţa evenimentului, iar aceasta arată relația pe care au avut-o cu Dumnezeu înainte de criză și concepția pe care și-o formaseră despre El. Credinţa că Dumnezeu este suveran şi este în control peste orice situaţie te poate ţine pe picioare şi poţi spune la fel ca doamna din primul caz: „Doamne, Îţi încredinţez comoara mea până în dimineaţa învierii” – de data aceasta, era vorba de soţul ei. Credinţa că Dumnezeu a biruit moartea ne va da putere să-i conducem la odihnă pe cei dragi nouă până când Dătătorul vieţii va străpunge legăturile mormântului pentru a da nemurirea. Când eram la liceu, am avut o colegă care a murit la vârsta de șaisprezece ani. După înmormântare, părinţii au părăsit biserica, L-au părăsit pe Dumnezeu şi s-au „înecat” în alcool ca să-şi uite durerea. 4

Morris Venden, Ultimul tren, Editura Zappy’s, Câmpina, 1995, p. 12.

SUFERINTA.indb 28

22/05/2017 14:21:29

SUFERINȚA ÎN CAMERA DE GARDĂ

A-I întoarce spatele lui Dumnezeu atunci când ai sentimentul că eşti trădat de El, este cea mai iscusită metodă a lui Satana de a-l ispiti pe om şi a-l separa de Dumnezeu, deoarece pare motivată. Cei care, atunci când sunt în criză, acceptă sugestiile lui Satana cu privire la caracterul lui Dumnezeu cu greu îşi vor mai putea reveni la a crede în iubirea şi bunătatea Sa. Este un joc periculos să tragi concluzii pripite cu privire la modul de lucru al lui Dumnezeu, indiferent de situaţie. Fiecare dintre noi a avut sau are parte de suferință. Nu este un lucru plăcut. Dar să nu uităm că orice suferință se află în mâna lui Dumnezeu. Dacă-I dăm voie s-o controleze, va lucra în final pentru binele nostru. Dacă ne luptăm singuri, ne va distruge.

SUFERINTA.indb 29

22/05/2017 14:21:29