Idea35

w artĂŚ + societate / arts + society #35, 2010 20 lei / 11 â‚Ź, 14 USD

Dan Perjovschi Dan Perjovschi S.A., the Center for Visual Introspection, Bucharest, 31 March – 30 April 2010, photo credit: Arnold Estefan

On the cover: Ă˜erban Savu: No Train Coming (2009) (detail), project for IDEA arts + society #35, 2010

Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului lui Kant ce-øi imagina cæ, odatæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ istoria ultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ de lumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin) The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of how much freer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the past fifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

arhiva

5

Trecutul scopic øi etica privirii. O pledoarie pentru studiul istoric al percepfliei oculare THE SCOPIC PAST AND THE ETHICS OF THE GAZE: A PLEA FOR THE HISTORICAL STUDY OF OCULAR PERCEPTION

Ivan Illich 17

De veghe asupra ochiului în epoca spectacolului GUARDING THE EYE IN THE AGE OF SHOW

Ivan Illich 27

Difuzorul pe clopotniflæ øi minaret THE LOUDSPEAKER ON THE TOWER: BELFRY AND MINARET

Ivan Illich galerie

34

Øerban Savu: Nu vine niciun tren NO TRAIN COMING

scena

52

Recuperarea lui Lukács: intervenflii în arhiva unui filosof marxist RECLAIMING LUKÁCS: INTERVENTIONS IN THE ARCHIVE OF A MARXIST PHILOSOPHER

Maja & Reuben Fowkes 59

Pentru o resubiectivare a Estului FOR A RESUBJECTIFICATION OF THE EAST

Bogdan Ghiu 73

Muncæ, memorie øi un viitor mai bun. Interviu cu Matei Bejenaru realizat de WORK, MEMORY AND A BETTER FUTURE. An Interview with Matei Bejenaru by

Raluca Voinea 79

Peste tejghea OVER THE COUNTER

Krisztina Szipôcs 90

O radiografie a peisajului în care subzistæm: Centrul de Introspecflie Vizualæ Interviu cu Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea øi Alina Øerban realizat de X-RAYING THE LANDSCAPE OF OUR SUBZISTENCE: THE CENTER FOR VISUAL INTROSPECTION An Interview with Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea and Alina Øerban by

Daria Ghiu 103

Cînd atitudinile devin multitudini. Interviu cu Donelle Woolford realizat de WHEN ATTITUDES BECOME MULTITUDES. An Interview with Donelle Woolford by

Marcel Janco 109

Perspective în epoca flexibilizærii PERSPECTIVES IN THE ERA OF FLEXIBILITY

Roland Schöny 116

La ræscrucea dintre artæ øi activism AT THE CROSSROADS OF ART AND ACTIVISM

Joanne Richardson insert

122

Universitatea din Viena/Vienna University Academia de Arte Frumoase din Viena/Academy of Fine Arts Vienna: Revendicæri / DEMANDS

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

125

Criza universitæflii, criza societæflii CRISIS OF THE UNIVERSITY, CRISIS OF THE SOCIETY

Bogdan Ghiu

+ (battle campus: against the neo-liberalization of the university)

Edu-War in Progress. Actualitatea øi istoria ei EDU-WAR IN PROGRESS: THE ACTUALITY AND ITS HISTORY

126

Lupte universitare la sfîrøitul pactului educaflional UNIVERSITY STRUGGLES AT THE END OF THE EDU-DEAL

George Caffentzis 129

Renunflarea la scaræ: universitæflile în crizæ THROWING AWAY THE LADDER: THE UNIVERSITIES IN THE CRISIS

George Caffentzis 136

Educaflia øi îngrædirea cunoaøterii în universitatea globalæ EDUCATION AND THE ENCLOSURE OF KNOWLEDGE IN THE GLOBAL UNIVERSITY

Silvia Federici Manifeste, apeluri, modalitæfli øi documente de lucru. 2009–2010 MANIFESTOS, APPEALS, WORK MANNERS AND WORK DOCUMENTS 2009–2010

141

Transformarea cunoaøterii în marfæ. Procesul Bologna – Strategia Lisabona THE COMMODIFICATION OF KNOWLEDGE: BOLOGNA PROCESS – LISBON STRATEGY

Réseau Europe – reseau-europe.eu http://reseau-europe.eu 146

Document de lucru adresat miøcærilor educaflionale din întreaga lume DISCUSSION PAPER TO EDUCATION MOVEMENTS WORLDWIDE

www.emancipating-education-for-all.org 147

Document de lucru pentru Summitul alternativelor Idei pentru o educaflie øi o societate diferite DISCUSSION INPUT PAPER FOR THE ALTERNATIVES SUMMIT: IDEAS FOR A DIFFERENT EDUCATION AND SOCIETY

http://spring2010.eu http://bolognaburns.org/about/alternative-summit 148

Ce este Congresul Educafliei Europene?

WHAT IS THE EUROPEAN EDUCATION CONGRESS?

www.educationcongress.eu 150

Declaraflie comunæ cu privire la Valul Global de Acfliune pentru Educaflie din toamna aceasta JOINT STATEMENT FOR THE GLOBAL WAVE OF ACTION FOR EDUCATION THIS FALL

www.emancipating-education-for-all.org 155

Valul Global de Acfliune pentru Educaflie GLOBAL WAVE OF ACTION FOR EDUCATION

www.emancipating-education-for-all.org verso

157

Insurecflia ce vine THE COMING INSURRECTION

Comitetul Invizibil/The Invisible Committee

IDEA artæ + societate / IDEA arts + society Cluj, #35, 2010 / Cluj, Romania, issue #35, 2010

Editatæ de / Edited by: IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEA Str. Dorobanflilor, 12, 400117 Cluj-Napoca Tel.: 0264–594634; 431661 Fax: 0264–431603

www.ideamagazine.ro e-mail: ideamagazine@gmail.com Redactori / Editors: BOGDAN GHIU CIPRIAN MUREØAN TIMOTEI NÆDÆØAN – redactor-øef / editor-in-chief ALEXANDRU POLGÁR ADRIAN T. SÎRBU OVIDIU fiICHINDELEANU RALUCA VOINEA Colaboratori permanenfli / Peers: MARIUS BABIAS AMI BARAK AUREL CODOBAN DAN PERJOVSCHI G. M. TAMÁS Concepflie graficæ / Graphic design: TIMOTEI NÆDÆØAN Asistent design / Assistant designer: LENKE JANITSEK Asistenflæ redacflionalæ / Editorial assistant: IULIA POPOVICI Corector / Proof reading: VIRGIL LEON Web-site:

CIPRIAN MUREØAN

Revista apare cu sprijinul Administrafliei Fondului Cultural Naflional.

Textele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.

Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituie o încælcare a legii copyrightului.

Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.

Difuzare / Distribution: Eurolibris SRL, Iaøi Libræriile Cærtureøti – Bucureøti, Cluj, Timiøoara Libræriile Gaudeamus Libræriile Humanitas Libræria Book Corner, Cluj

Comenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:

www.ideamagazine.ro www.ideaeditura.ro Tel.: 0264–431603; 0264–431661 0264–594634 ISSN 1583–8293 Tipar / Printing: Idea Design & Print, Cluj

arhiva

Trecutul scopic øi etica privirii* O pledoarie pentru studiul istoric al percepfliei oculare

Ivan Illich

Dorim sæ consideræm activitatea perceptivæ ca subiect istoric. Existæ istorii despre mærirea øi decæderea Imperiului Roman, despre formarea clasei muncitoare în Marea Britanie, despre budincæ în Europa medievalæ. Noi înøine1 am explorat istoria corpului experimentat (al femeii) în Occident.

Am dori acum sæ conturæm domeniul unei istorii a privirii – der Blick, le regard, opsis.2 Actul de a vedea are loc în mod diferit în epoci diferite. Presupunem cæ privirea poate fi un act uman. Ca urmare, investigaflia noastræ istoricæ se desfæøoaræ sub specie boni; am vrea sæ exploræm posibilitæflile vederii din perspectiva binelui. În ce fel e eticæ aceastæ acfliune? Întrebarea a apærut ca urmare a necesitæflii de a apæra integritatea øi claritatea simflurilor noastre – experienfla noastræ senzorialæ – de intruziunile multimedia insistente din ciberspafliu.

Fiind istorici, am considerat cæ trebuie sæ opunem rezistenflæ împotriva disolufliei trecutului prin refrene postmoderne aparent sofisticate, cum ar fi, de exemplu, deconstrucflia conversafliei într-un proces de comunicare. Aici, vom invoca trecutul pentru a verifica încrederea în carnea simflurilor noastre. Autorii care s-au ocupat recent cu aøa-numita inevitabilitate media ne-au dat motive de a reflecta despre posibilitatea unei askesis (discipline) a privirii; aceasta ar conduce la cultivarea eticæ a ochiului.3 Spre surprinderea noastræ, am descoperit un teritoriu necartografiat. Activitatea privirii – opsis –, opusæ atît interpretærii luminii (optica), cît øi reprezentærii sale (perspectiva), a ræmas marginalæ în scrierile istoricilor. Am elaborat argumentul nostru în spafliul demarcat de tangentele altora. Descoperirile øi discufliile lor sînt atît de incitante, încît doar un control strict poate asigura concizia. Ca urmare, vom începe prin a enumera vizierele cu care ne protejæm împotriva distragerii. Astfel vom fi pregætifli pentru a utiliza învæflæturile desprinse din literatura recentæ, din scrieri de istoria artei, øtiinflæ, teologie øi culturæ, care fac trimiteri la trecutul privirii. Am grupat aceste scrieri în opt perspective, fiecare fiind relevantæ într-un mod diferit pentru etica privirii istorice. Pentru început, cîteva remarci preliminare.

Viziere Înainte ca lumina semafoarelor sæ fie protejatæ de viziere, mici scuturi de piele preveneau intimidarea cailor sensibili. Privim doar dacæ ochii noøtri nu sînt distraøi de chestiuni colaterale fascinante, ca øi cele ce urmeazæ: 1. S-a scris mult despre ochiul interior, ochiul inimii øi ochii minflii.4 În acest eseu ne limitæm la activitatea ochiului carnal, însæ ochiul unei persoane care cugetæ.

2. Ræmînem în interiorul tradifliei occidentale. Aceasta a fost îmbogæflitæ cu influenfle evreieøti, musulmane sau persane în timpul elenismului, dar nu vom pune accentul pe priviri exotice.

3. Ne abflinem de la studiul privirii sau al luminii ca metafore pentru adevær sau cogniflie.5 4. Cu mult mai dificilæ e sarcina de a ræmîne în afara umbrei acelor discipline optice care monopolizeazæ explicarea væzului, începînd din secolul XVII. Johannes Kepler poate fi considerat pærintele fondator al interpretærii optice a væzului. El distinge explicit între fenomene optice, pe de o parte, øi privire (opsis), de cealaltæ, separînd frînturile øi reflexiile razelor de luminæ de percepflia efectivæ. În cele douæ tratate de opticæ pe care le-a scris, Kepler analizeazæ doar primul fenomen, læsînd toate reflecfliile despre actul vederii pe seama „doctorilor“.6 Kepler IVAN ILLICH (1926–2002), istoric, filosof øi educator, preot romano-catolic pînæ la sfîrøitul anilor 1960, critic al institufliilor occidentale ale educafliei, medicinei, muncii, energiei øi economiei, fondator al Centrului de Documentare Interculturalæ (CIDOC) din Cuernavaca, Mexico, profesor în Programul de øtiinflæ, tehnologie øi societate la Universitatea de Stat Pennsylvania øi autor, printre altele, al cærflilor Deschooling Society (1971), Tools for Conviviality (1973), The Limits of Medicine (1975), The Right to Useful Unemployment (1978), Toward a History of Needs (1978), ABC: The Alphabetization of the Popular Mind (1988), In the Vineyard of the Text (1993), Blasphemy: A Radical Critique of Our Technological Culture (1995).

* Drepturile de autor pentru Ivan Illich, „Passé scopique et éthique du regard. Plaidoyer pour l’étude historique de la perception oculaire“, publicat în Le Perte des Sens, Paris, Fayard, 2004, îi aparflin lui Valentina Borremans. Editorii îi mulflumesc Valentinei Borremans øi, de asemenea, lui Sajay Samuel pentru medierea acordærii drepturilor de publicare. Articol scris de Ivan Illich în 1997, cu titlul original „The Scopic Past and the Ethics of the Gaze: A Plea for the Historical Study of Ocular Perception“. (N. ed.)

1. Textul a fost scris dupæ discuflii cu Barbara Duden, Mother Jerome, O.S.B. øi Lee Hoinacki.

2. Dicflionarul enciclopedic Oxford dedicæ mai mult de opt pagini (cu trei coloane pe fiecare paginæ) pentru look, faflæ de øapte pentru see øi øase pentru eye. Privirea [gaze] e definitæ ca „Actul de a te uita fix sau cu atenflie“. Exemplele oferite pentru toate cele patru cuvinte presupun cæ e vorba de un act uman øi cele mai multe implicæ un sens moral. De exemplu: „dacæ felul cum aræfli ar putea ucide“ [if looks could kill], „o slujnicæ trebuie væzutæ, nu auzitæ“ [a maid should be seen and not heard], „a închide ochii“ [to turn a blind eye], „cine era cel cætre care adepflii Sæi øi-au întors ultima privire?“ [Who was his to whom His followers turned their last gaze?] (Farrar, 1838).

3. Vilém Flusser, Ins Universum der technischen Bilder, Göttingen, European Photography, 1990.

4. Waldemar Deonna, Le Symbolisme de l’oeil, Berne, Francke, 1965. Douæ bune contribuflii: Wolf Gewehr, „Der Topos «Augen des Herzens» – Versuch einer Deutung durch die scholastische Erkenntnistheorie“, in Deutsche Vierteljahresschrift für Literaturwissenschaft und Geistesgeschichte, 46.4, 1972, pp. 626–649; Conny Edlund, „Das Auge der Einfalt“, in Acta Seminarii Neotestamentici Upsaliensis, 19, 1952, pp. 23–27. Vezi øi Gudrun Schleusener-Eichholz, „Auge“, in Lexikon des Mittelalters, vol. 1, München, Artemis Verlag, 1980, col.

1207–1209.

5. Hans Blumenberg, „Light as a Metaphor for Truth: At the Preliminary Stage of Philosophical Concept Formation“, in David Michael Levin, ed., Modernity and the Hegemony of Vision, Berkeley, University of California Press, 1993, pp. 30–62. Pentru o introducere în istoria luminii: Werner Beierwaltes, „Licht“, in Historisches Wörterbuch der Philosophie, vol. 5, Basel, Schwabe & Co., 1980, pp. 282–290; øi Klaus Hedwig, „Licht, Lichtmetapher“, in Lexikon des Mittelalters, vol. 5, München, Artemis Verlag, 1979, col. 1959–1962.

6. Johannes Kepler, Ad Vitellionem paralipomena, quibus astronomiae pars optica traditur, vol. 2, cap. 5, München, C. H. Beck’sche Verlagbuchhandlung, 1939, pp. 151f.

Publicat iniflial în 1604.

5

7. Pentru o introducere, vezi John R. Cronly-Dillon øi Richard Langton Gregory, ed., Evolution of the Eye and Visual System, London, Macmillan, 1991, øi Alastair G. Gale, Vision in Vehicles: Conference on Vision in Vehicles, Amsterdam, Elsevier Science Publ. Co., 1991.

8. Alain Besançon, L’image interdite: Une histoire intellectuelle de l’iconoclasme, Paris, Fayard, 1994. [în româneøte: Imaginea interzisæ: istoria intelectualæ a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, traducere de Mona Antohi, Bucureøti, Humanitas, 1996].

9. Walter J. Ong, Orality and Literacy, London, Methuen, 1982. Vezi øi Eric Alfred Havelock, The Literate Revolution in Greece and its Cultural Consequences, Princeton, Princeton University Press, 1982; Rudolf Arnheim, Visual Thinking, Berkeley, University of California Press, 1969.

10. Jean-Pierre Vernant, Mith and Thought Among the Greeks, Princeton–London, Routledge of Kegan Paul, 1983 [în româneøte: Mit øi gîndire în Grecia Anticæ, traducere de Zoe Petre øi Andrei Niculescu, Bucureøti, Meridiane, 1995].

11. Besançon îl urmeazæ aici pe Werner Jaeger, Die Theologie der frühen griechischen Denker, Stuttgart, W. Kohlhammer, 1953.

12. Antonio Farina, Senofane di Colofone, Napoli, Libreria Scientifica Editrice, 1961, p. 46 [citat preluat din Filosofia greacæ pînæ la Platon, I, Partea a 2-a, redactoricoordonatori Adelina Piatkovski øi Ion Banu, Bucureøti, Ed. Øtiinflificæ øi Enciclopedicæ, 1979, p. 198].

6

marcheazæ astfel începutul unui drum care duce în ultimæ instanflæ la neuroøtiinfla bazatæ pe procesarea informafliei øi analiza sistemelor. Concepflia lui Kepler despre retinæ ca un fel de pînzæ de picturæ øi despre væz ca urmærire a razelor implicæ o anumitæ paradigmæ øtiinflificæ. Aceasta creeazæ o umbræ sub care discuflia despre væz ca act moral nu poate pærea decît absurdæ.

5. Vrem sæ evitæm tot ceea ce duce cætre o etologie tehnotropicæ a væzului care ar promova optimizarea recunoaøterii rapide, în aceastæ epocæ a comunicærii instantanee. Cercetærile de acest gen în recunoaøterea modelelor, citirea rapidæ, antrenamentul detectivilor sau lunetiøtilor øi elaborarea de iconifle pop pentru ecrane de interfaflæ conduc doar la gimnasticæ ocularæ, flintire concurenflialæ øi un consum mærit de imagini.7 Ne intereseazæ privirea care, de-a lungul istoriei occidentale, a constituit subiectul acelor consideraflii normative, etice, care ne încurajeazæ sæ cultivæm cæutætura ochiului bun øi sæ o evitæm pe cea a ochiului ræu. Lucræm la o istorie a opsis-ului fiindcæ dorim sæ cîøtigæm distanfla necesaræ pentru a explora condifliile unei priviri morale în zilele noastre.

1. Skepsisul reticent Alain Besançon a publicat în 1994 o carte foarte neobiønuitæ despre iconoclasm, o carte ce nu intræ în nicio disciplinæ convenflionalæ.8 Subiectul sæu este un anumit tip de privire în fafla imaginii: privirea reticentæ. Descoperind acest tip de privire, el trage concluzia cæ iconoclasmul este esenflial pentru ceea ce este numit de obicei „Occident“. Iconoclasmul parcurge o istorie ce se întinde de la Anaximandru la Mondrian. Putem plasa pe acest fond istoric polemicile referitoare la internet øi ciberspafliu, pentru a le interpreta øi îmbogæfli.

Cunoscut pentru studiile sale de istorie culturalæ a Rusiei, autorul împarte noua sa carte în trei pærfli. În prima, competentul specialist în Bizanfl vorbeøte despre Antichitate. În a doua, criticul literar examineazæ miøcarea lollardicæ din secolele XIV–XV. A treia parte, care ocupæ mai mult de jumætate din carte, se ocupæ cu arta modernæ, de la romanticii germani la Kandinsky (m. 1994). Pictorul rus pare sæ condamne la fel de violent ca împæratul bizantin Leon al III-lea imaginile ce reprezintæ invizibilul.

Besançon stabileøte cæ existæ o istorie a iconoclasmului, ce se întinde din Antichitate pînæ în prezent. Problema acesteia e controversa referitoare la reprezentarea divinitæflii. Evident, o astfel de istorie are o puternicæ dimensiune eticæ.

Besançon îøi începe povestea cu iconofobia presocraticilor. El interpreteazæ indiferenfla lor pentru zei ca aniconism programatic, ca o formæ de ascetism al privirii, un skepsis reticent în fafla oricærei imagini. Zeii au dispærut de la orizontul gînditorilor greci în acelaøi timp în care s-a ræspîndit „tehnologizarea“ cuvîntului. Walter Ong a descris modul în care înregistrarea sonoræ fidelæ, prin mijlocirea alfabetului, a retezat cuvintele înaripate.9 Astfel, cînturile epice ale lui Sappho au fost încapsulate în poeme scrise, iar miturile vii au fost fixate în cærflile de istorie ale lui Herodot. În acelaøi timp, statuia arhaicæ a zeului ca prezenflæ, înflepenitæ, devine o figuræ mai „realistæ“, ce reprezintæ zeul.10 În timp ce grecii au creat astfel sculptura clasicæ tîrzie – care i-a influenflat atît de puternic pe romani –, filosofii lor manifestau o atitudine faflæ de divinitæfli care e în contrast puternic cu modul în care apar zeii la Homer sau Hesiod. Besançon vede în formarea conceptelor filosofice o transformare analoagæ din lumea gîndirii: filosofii ezitæ sæ priveascæ zeii, øi astfel dobîndesc libertatea de a se concentra asupra entitæflilor abstracte. Sursa realitæflii nu mai e Helios, ci focul; nu mai e Venus, ci iubirea.

Ideile înlocuiesc acum zeii.

Nimic din aceastæ criticæ a imaginii nu poate fi gæsit în Teogonia lui Hesiod (circa 800 î.H.).11 Zeii sînt næscufli din Eros, iar theoria e echivalatæ cu experienfla senzorialæ a unor spectatori la dansul øi miøcærile zeilor. Aceastæ contemplare a începutului, arché, a fost înlocuitæ abia douæ sute de ani mai tîrziu, odatæ cu Anaximandru, de meditaflii despre infinitul (apeiron) ce cuprinde toate posibilitæflile, toate forflele care se unesc øi se reabsorb unele pe celelalte. Abia atunci, pentru întîia datæ, privirea asupra zeilor e transformatæ într-o idee, ideea de „divinitate“. Odatæ cu aceastæ nofliune apare øi primul monoteist, poetul Xenofan din Colofon, care se referæ la o entitate abstractæ: „Unul e Zeul, între zei øi oameni cel mai mare, nici la chip, nici la minte asemenea muritorilor“.12 Peste încæ o sutæ de ani, Empedocle (490–430 î.H.) susfline cæ Dumnezeu e un spirit nobil dotat cu putere inimaginabilæ, dar care poate fi reprezentat prin emblema unei sfere invizibile, o sferæ perfect

arhiva

rotundæ, în repaus pur. Filosofia, iubirea de înflelepciune, e de acum înainte legatæ de indiferenfla disciplinatæ, de privirea reticentæ øi angajamentul pentru devalorizarea imaginii. Dupæ cum spune Xenofan, dacæ boii ar avea mîini de sculptor, ar ciopli divinitæfli bovine. Filosoful aspiræ la atingerea unui adevær care se aflæ acolo unde ochiul nu bate.

De aici, calea continuæ cu Platon (vezi Timeu), pentru care lumea vizibilæ e doar o reflexie palidæ, o umbræ coloratæ a ideilor. Odatæ cu Platon se încetæfleneøte un paradox care a dæinuit pînæ în zilele noastre: certitudinea cæ întreaga noastræ fiinflæ e în cæutarea unei viziuni a binelui suprem, deøi vizualizarea binelui, a divinitæflii, nu e doar imposibilæ øi un sacrilegiu, ci pur øi simplu în afara chestiunii.

2. Privirea care pipæie „Dupæ cum se vede, problemele ce apar în filosofia naturalæ a Antichitæflii nu au fost discutate decît în categoriile fizicii moderne, ale mecanicii sau opticii.“13 Gérard Simon încalcæ aceastæ convenflie, împotriva cæreia fuseseræ ridicate obiecflii chiar înaintea lui Thomas Kuhn14, de cætre un istoric al øtiinflei, Pierre Duhem15, øi un filosof poetic al øtiinflei, Gaston Bachelard.16 Odatæ cu Simon, nemulflumirea faflæ de exegeza predominantæ a autorilor greci e transformatæ într-o revizuire radicalæ øi competentæ a opticii clasice. Titlul cærflii sale clarificæ intenflia sa: nu e vorba de optica clasicæ, ci de privire, opsis: „Ceea ce conteazæ pentru un istoric al opticii e situarea acesteia într-o constelaflie a cunoaøterii dintr-o epocæ datæ ... astfel e arheologia privirii, omul care priveøte øi relaflia acestuia cu domeniul a ceea ce e astfel vizibil“.17 Simon e un specialist recunoscut în clasicii greci; putem sæ dæm crezare concluziei sale cæ obiectul tratatelor optice de la Euclid, via Ptolemeu øi pînæ la cele din Evul Mediu nu este lumina, ci razele ce îøi au originea în ochi. Autorii antici studiazæ reflexia privirii în oglindæ, refracflia privirii atunci cînd atinge suprafafla apei, confuzia privirii atunci cînd urmæreøte o pasære în zbor øi iluzia creatæ de picturi. Aceste capturi, seducflii øi distrageri ale razei vizuale sînt examinate fiindcæ ele constituie tot atîtea obstacole împotriva folosirii corecte, potrivite øi onorabile a simflului vizual. În acest mod, øtiinfla opticii putea fi înfleleasæ ca bazæ øi ghid pentru cultivarea unei activitæfli omeneøti, øi în cele din urmæ pentru eticæ.

Spre deosebire de studiile dinaintea sa, Simon susfline cæ „niciuna dintre nofliunile actuale de «razæ», «imagine», «cîmp vizual», «vedere binocularæ», nici mæcar «obiect» øi «subiect», nu poate fi folositæ pentru interpretarea textelor clasice sau medievale în mod necritic“.18 Etologia væzului e un fenomen eminamente istorico-cultural, ce nu poate fi redus la procese neurologice puse în miøcare de stimuli electromagnetici. Ræsturnînd istoria opticii, Simon a evidenfliat adeziunea necriticæ la certitudini contemporane anistorice, chiar în rîndul unor experfli eminenfli.

De exemplu, Albert Lejeune, realizator al edifliilor definitive Euclid øi Ptolemeu, îi consideræ pe aceøti autori, în introducerea øi notele sale, drept precursori ai opticienilor moderni.19 Vasco Ronchi, cæruia îi datoræm istoria standard a luminii20, øi chiar Charles Mugler, editor al unui dicflionar de 450 de pagini dedicat terminologiei greceøti pentru luminæ21, sînt puøi sub acuzare de Simon pentru violentarea subiectului lor de studiu.

Conform lui Simon, obiectul øtiinflei antice a opticii este un efluviu al pupilei, o razæ ce provine din ochi, avînd de a face doar tangenflial cu lumina. Lumina însæøi e conceputæ ca efluviu din ochiul ceresc, o razæ venitæ din soare, din fafla lui Helios. Euclid are meritul de a fi conceput forma geometricæ a privirii umane, realizînd un portret al acestui efluviu sub forma unei figuri conice cu vîrful în pupilæ øi baza în obiectul cuprins de privire.

Pe tofli opticienii Antichitæflii îi intereseazæ ceea ce se întîmplæ la baza conului vizual, acolo unde væzul se prinde de obiectul sæu. Ei cad de acord cæ existæ ceva la suprafafla obiectului, ceva care se amestecæ cu raza emisæ de ochi. Ce anume? Culoarea. Culoarea e conceputæ ca o calitate intrinsecæ a obiectului, care e incitatæ øi împinsæ la suprafaflæ ca urmare a încælzirii sale sub privirea soarelui. Indiferent de øcoala de care aparflin opticienii antici, cu toflii susflin cæ privirea se întinde în afaræ øi se autoproiecteazæ printr-o erecflie organicæ a ochiului; privirea e proiecflia cærnii în lume. Pentru tofli aceøti opticieni, raza vizualæ – acea ejaculare a simflului vizual – e ea însæøi organicæ, e un organ care se trezeøte odatæ cu deschiderea pleoapelor. „Din exegeza textelor, de la Platon la Galenus, rezultæ cæ senzaflia poate avea loc în «extaz», adicæ dincolo de limitele pielii. Prin raza vizualæ, [opticienii] înflelegeau un organ efemer, care

13. Werner Kutschmann, „Wissenschaft des Blickes: Eine Studie über die antike Optik von Gérard Simon“, in Frankfurter Rundschau, 30 sept. 1992.

14. Thomas S. Kuhn, The Structure of Scientific Revolutions, Chicago, University of Chicago Press, 1962 [în româneøte: Structura revolufliilor øtiinflifice, Bucureøti, Ed. Øtiinflificæ øi Enciclopedicæ, 1976; Bucureøti, Humanitas, 1999, traducere de Radu J. Bogdan].

15. Pierre Duhem, Le système du monde, histoire des doctrines cosmologiques de Platon à Copernic, Paris, Hermann, 1954–1959; Pierre Duhem, To Save the Phenomena: An Essay on the Idea of Physical Theory from Plato to Galileo, Chicago, University of Chicago Press, 1969.

16. Gaston Bachelard, Les intuitions atomistiques, essai de classification, ediflia a doua, Paris, J. Vrin, 1975.

17. Gérard Simon, Le regard, l’être et l’apparence dans l’optique de l’antiquité, Paris, Éditions du Seuil, 1988.

18. Simon, Le regard.

19. Albert Lejeune, Euclide et Ptolémée, deux stades de l’optique géométrique grecque, Louvain, Bibliothèque de l’Université, 1948.

20. Vasco Ronchi, The Nature of Light: An historical survey, London, Heinemann, 1970. Publicatæ iniflial în italianæ în 1939.

21. Charles Mugler, Dictionnaire historique de la terminologie géometrique des Grecs, Paris, Librairie C. Klincksieck, 1958.

7

22. Simon, Le regard.

23. François Böspflug, La rue et l’image: espace publique et circulation d’images, une question d’éthique sociale, Paris, Éditions du Cerf, 1990.

24. François Böspflug, Dieu dans l’art: Sollicitudini nostrae de Benoît XIV (1745) et l’affaire Crescence de Kaufbeuren, Paris, Éditions du Cerf, 1984.

8

existæ atîta vreme cît e actualizat de amestecul sæu cu culorile suscitate de lumina soarelui. Sufletul locuieøte în corp, dar nu toate potenflialitæflile sale sînt circumscrise de acesta.“22 Grecii nu ar fi putut concepe væzul færæ raportul asimetric dintre ochiul corporal øi obiectul iluminat. Vechii autori vorbesc de raza vizualæ în termeni de deget ocular, organ al sufletului, membru psihic impregnat de culorile prinse în actul de îmbinare perceptivæ. Øcolile filosofice diferæ în ceea ce priveøte locul întîlnirii, nu însæ øi asupra tezei cæ e „afaræ“, undeva dincolo de piele. Pentru Aristotel, amestecul cærnii cu lumea are loc pe obiectul însuøi; pentru Platon øi, mai tîrziu, stoici, întîlnirea are loc la mijloc de drum, acolo unde ochiul întîlneøte umbra coloratæ læsatæ de idei sau acolo unde pojghifla obiectelor, desprinsæ de soare, e cuprinsæ de privire.

3. Libido videndi [plæcerea væzului] În Evul Mediu, oamenii vorbeau despre visibilia (în latinæ: imagini vizuale), iar în Antichitate despre emphasis (în greacæ: apariflia unei suprafefle netede, prezentare, expunere, sens). Noi nu avem cuvinte pentru acest tip de apariflie din exterior, ori „pro-punere“. E rezultatul unei complementaritæfli între privirea extrovertitæ, pe de o parte, øi culorile suscitate de strælucirea luminii pe un obiect, de cealaltæ. În emphasis/expunere, cele douæ pærfli se contopesc: privirea coloratæ de lume øi lumea coloratæ de privire. E un eveniment cosmic, fructul potrivirii unor componente asimetrice. Cosmos vine din kosmein, cuvîntul grec pentru alinierea a douæ pærfli sau fefle: douæ armate, maluri, cerul øi pæmîntul, ochiul øi culorile, urechea øi sunetul armonios. Rezultatul potrivirii e o bætælie, un rîu, universul, visibilia øi muzica. Acest simfl pentru proporflii ontice, pentru complementaritæfli asimetrice mutual constitutive, nu are loc în spafliul descris de axiomele topologiei cognitive a epocii moderne. Nu e de mirare, aøadar, cæ istoria opsis-ului prezentatæ de Gérard Simon nu e uøor de asimilat.

Concepflia clasicæ a privirii nu a putut combate o provocare intelectualæ apærutæ în Antichitatea bizantinæ tîrzie, un eveniment contemporan cu Evul Mediu merovingian din Occident. Problema s-a conturat ca diferenflæ între emphasis øi un anumit artefact, anume: icoana. Presocraticii cultivaseræ indiferenfla pentru zei pentru a se concentra asupra conceptului de entitate; astfel, sculpturile nu au mai fost privite ca zei, ci ca simboluri ale invizibilului: divinitæfli sau forfle reprezentate de acestea. Creøtinii au inifliat un tip nou de reticenflæ în fafla imaginii idolului. Ambivalenfla lor se datoreazæ specificului credinflei. Iisus, Cuvîntul lui Dumnezeu devenit carne, fusese numit din cele mai vechi timpuri Imaginea Tatælui. Fiul Mariei, tîmplarul din Nazaret, era în mod egal Dumnezeu øi Om. Dumnezeu, færæ a-øi pierde sau diminua din divinitate, fusese atins, auzit øi væzut de oamenii obiønuifli. Cuvîntul lui Dumnezeu putea fi sesizat cu urechea, dar øi cu ochiul, aprinzînd privirea cu culoare. Speranfla creøtinæ se îndrepta cætre viziunea feflei lui Dumnezeu; creøtinii øi-au exprimat astfel dorinfla de a venera emphasis-ul divin din icoanæ. Cu toate acestea, prezenfla comunæ a icoanelor în practica religioasæ creøtinæ a devenit dintr-odatæ o mare problemæ, în anul 726, odatæ cu explozia disputei asupra iconoclasmului. Reticenfla scopicæ tradiflionalæ în fafla unei imagini a fost ridicatæ la un nou nivel de discurs analitic. Pentru prima oaræ, imaginea øi pofta ochiului, libido videndi, au devenit un obiect explicit de reflecflie filosoficæ, sub conducerea eminentæ a Pærintelui Bisericii, Ioan Damaschin.

Nu vom aborda aici în detaliu istoria iconoclasmului; un sumar e suficient pentru a deschide o intrare în istoria privirii. Studiul dedicat lui libido videndi e proiectul de o viaflæ øi pasiunea unui cælugær dominican, profesor la Sorbona øi Strasbourg, François Böspflug. El a realizat o monografie a istoriei dorinflelor oculare, începînd din Antichitatea tîrzie øi incluzînd o analizæ a afiøelor electorale ale lui Mitterand.23 Cartea sa despre recrudescenfla tîrzie a iconoclasmului în mijlocul perioadei baroce e o bunæ introducere în aceastæ poveste. În Dieu dans l’art [Dumnezeu în artæ], Böspflug comenteazæ o enciclicæ papalæ publicatæ în 1745.24 Autorul sæu e Benedict al XIV-lea, unul dintre puflinii intelectuali care au ocupat tronul papal în ultimele secole. Problema i-a pærut acestuia atît de urgentæ, încît øi-a sacrificat vacanfla de varæ în munflii Albano, s-a închis în biblioteca din Vatican øi, din cældura înæbuøitoare a Romei, a ræbufnit împotriva reprezentærii grafice a Sfîntului Duh sub forma unui triplet de tineri bærbafli, care ar fi reprezentat Sfînta Treime. Bula poate fi cititæ ca sumar pentru o mie de ani de iconologie teologicæ.

De la cel de-al Doilea Conciliu de la Niceea (787), la apogeul disputelor bizantine asupra iconoclasmului, reprezentarea pictorialæ a umanitæflii lui Cristos fusese acceptatæ, ca icoanæ folositæ în prac-

arhiva

tica religioasæ ortodoxæ.25 Reprezentarea lui Dumnezeu-Tatæl ca patriarh bærbos apærea în cîteva picturi de altar occidentale øi fusese legitimatæ ca evidentæ metaforæ. Dar a treia persoanæ a Sfintei Treimi, Sfîntul Duh, iubirea mutualæ a Tatælui øi Fiului, simbolizatæ ocazional printr-un porumbel, nu fusese niciodatæ înfæfliøatæ în carne umanæ. Aceasta e inovaflia împotriva cæreia a obiectat papa.

Contextul istoric e ciudat. O tînæræ flærancæ din Swabia intrase într-o mænæstire din Kaufbeuern, la nordul lacului Constanfla, iar odatæ cælugæritæ, avusese viziunea „Iubirii Divine, sub forma imaginii unui tînær bærbat, foarte fermecætor“.26 Aproape peste noapte, magazinele locale au produs în serie mii de tipærituri captivante cu aceastæ viziune. În acel moment, devastarea bisericilor din timpul Reformei, decapitarea statuilor øi distrugerea imaginilor erau de mult trecute; explozia posttridentinæ27 a imaginilor baroce era la apogeu în regiunile catolice. Încæ mai important e faptul cæ apæruse o nouæ tehnologie a tipæriturii: xilografia colfluroasæ, în lemn, fusese înlocuitæ de gravura realistæ în cupru. Datoritæ acestor reproduceri ieftine, imaginea a devenit o nouæ prezenflæ, în fiecare cæmin øi carte de rugæciuni. Papa nu a reacflionat viguros doar împotriva unui motiv iconografic, ci øi împotriva noii inundæri tehnogenice a spafliului vizual cu reproduceri.28 Dupæ ce a dus la sfîrøit periplul sæu în iconologia normativæ a modernitæflii timpurii, Böspflug a lansat un colocviu internaflional pe tema unei noi interpretæri a evenimentelor ce avuseseræ loc în Bizanfl cu o mie de ani mai devreme. În 726, împæratul Leon al III-lea a scos icoana lui Cristos din tympanum-ul de bronz al porflii palatului, înlocuind-o cu o cruce simplæ. În acest eveniment, trei miøcæri diferite au ajuns la aceeaøi expresie: temerea Vechiului Testament pentru orice vizualizare a Cuvîntului lui Dumnezeu care atinge carnea øi inima credinciosului; exaltarea musulmanæ a sunetului Coranului, cu a cærei frumusefle øi maiestate nu poate concura nicio imagine a Atotputernicului; øi, desigur, ikono-skepsis-ul grec, reticenfla filosoficæ de a acorda pondere de adevær unor simple reprezentæri. Confruntîndu-se cu aceastæ provocare, Pærinflii Bisericii au formulat prima ontologie iconicæ, prima mare teorie despre relaflia dintre privire øi imagine, ce se referea în primul rînd la privirea credinciosului.

Conform unui canon al Conciliului de la Niceea, privirea credincioasæ ce cade asupra reprezentærii picturale a lui Cristos, a mamei sale sau a unui sfînt, e aprinsæ de emphasis, de apariflia realitæflii invizibile reprezentate. Icoana conduce astfel credinciosul pe drumul de la typos la prototypos al lui Cristos reînviat, de la obiectul în timp la realitatea în eternitate. Icoana e væzutæ øi interpretatæ ca lucru cu totul diferit de statuia lui Cezar sau Jupiter, ori cea a Sfîntului Petru, care sînt menite sæ aducæ la prezenflæ maiestatea acestora; icoana diferæ øi de pictura simplæ, ce sugereazæ o asemænare sau explicaflie. Icoana e conceputæ ca prag între douæ lumi incomensurabile, de la cea temporaræ øi muritoare la cea eternæ øi nemuritoare; din lumea morflii în lumea vieflii.

Marele merit al lui Böspflug este cel de a fi adæugat o nouæ fafletæ a istoriei privirii: iconologia începe cu o teorie – o manieræ de a privi, de a avea experienfla unui skopos29 – care dezleagæ orizontul, concepînd privirea ca un fel de dor de dincolo. Aceastæ dorinflæ de a privi în eternitate a devenit o permanenflæ a gîndirii occidentale, însæ a dat naøtere øi pretenfliei de a face din tot ceea ce poate fi cunoscut un scop al vizualizærii. Libido videndi poate duce în douæ direcflii: fie cætre necunoscutul de dincolo, prin icoanæ, fie cætre mæiestria fascinantæ a imaginii reprezentative. Putem compara austeritatea unei icoane estice timpurii cu suculenfla unui nud de Velázquez.

4. De la lumen la luminæ În perioada de la Conciliul de la Niceea la cælugærifla din Kaufbeuern, reticenfla privirii occidentale în fafla imaginii a ræmas constantæ, însæ væzul a suferit o inversiune majoræ.30 Povestea începe cu alHaytam (în latinæ Alhazen, c. 965–1039), cetæflean al Alexandriei, la fel ca øi ceilalfli doi opticieni impozanfli dinaintea sa, Euclid øi Ptolemeu. Conform legendei, al-Haytam era un matematician atît de faimos, încît sultanul i-a cerut sæ controleze Nilul. Realizînd futilitatea unui asemenea proiect, el s-a flinut la distanflæ de curte øi øi-a creat un „instrument“ pentru studierea eclipsei solare pe care o prezisese. Iatæ ce a fæcut: a folosit un mormînt egiptean pe post de camera obscura. Cu ajutorul unei mici gæuri, a produs pe peretele din spate al camerei întunecate o imagine a soarelui la care se putea uita færæ a fi orbit de luminæ.

Ceea ce face din al-Haytam un revoluflionar nu e folosirea acestui instrument, ci noua teorie despre privire pe care a formulat-o în urma acelui eveniment. Al-Haytam a observat cæ imaginea soarelui

25. François Böspflug øi N. Lossky, ed., Nicée II, 1787–1987, Douze siècles d’images religieuses. Actes du Colloque International Nicée II tenu au Collège de France, Paris, 2–4 Oct.1986, Paris, Cerf, 1987.

26. Böspflug, Dieu dans l’art.

27. Perioadæ dupæ Conciliul Ecumenic din Trento (în latinæ: Concilium Tridentinum) al Bisericii Catolice, ce a avut loc în 25 de sesiuni între 1545 øi 1563, ca reacflie împotriva Reformei. (N. tr.)

28. De atunci, niciun alt papæ nu s-a apropiat în sensul clasic de tradiflia iconofilæ øi nu a avut distanfla intelectualæ necesaræ pentru a pronunfla judecæfli similare despre fotografie, televiziune sau internet.

29. Skopos: paznic; semn distinctiv asupra cæruia se poate fixa privirea; prin implicaflie: scop. (N. tr.)

30. Cea mai bunæ introducere este David C. Lindberg, Theories of Vision from al-Kindi to Kepler, Chicago, University of Chicago Press, 1976. Vezi øi David C. Lindberg, „The Science of Optics“, in David C. Lindberg, ed., Science in the Middle Ages, Chicago, University of Chicago Press, 1978, pp. 338–368. De asemenea, Gudrun Schleusener-Eichholz, Das Auge im Mittelalter, 2 vol., München, W. Fink, 1985.

9

31. Katherine H. Tachau, Vision and Certitude in the Age of Ockham: Optics, Epistemology, and the Foundations of Semantics, 1250–1345, Leiden, E. J. Brill, 1988. Pentru roadele filosofice ale recepfliei lui al-Haytam, vezi Mark A. Smith, „Getting the Big Picture in Perspectivist Optics“, in Isis, 72, 1981, pp. 568–589.

32. Wolfgang Schöne, Über das Licht in der Malerei, Berlin, Gebr. Mann Verlag, 1954, pp. 20–81.

33. D. L. Clark, „Optics for Preachers: the «De oculo morali» of Peter of Limoges“, in The Michigan Academician, 9.3, 1977, pp. 329–343, øi Gudrun Schleusener-Eichholz, „Naturwissenschaft und Allegorese: Der «Tractatus de oculo morali» des Petrus von Limoges“, in Frühmittelalterliche Studien, 12, 1978, pp. 258–309.

10

aflat în eclipsæ parflialæ a ræmas în ochii sæi øi dupæ ce închisese pleoapele. Prin meditaflia sa asupra celor întîmplate atunci cînd øi-a închis ochii, nu cînd i-a deschis, al-Haytam a inifliat inversarea teoriei clasice. Intro-specflia sa, cu totul diferitæ de tipurile precedente ale cercetærii, l-a fæcut sæ întoarcæ pe dos construcflia conului vizual. El e cel care a plasat baza acestuia în ochi øi vîrful în obiect. Al-Haytam a transformat optica dintr-o øtiinflæ a opsis-ului, a privirii, într-o øtiinflæ despre razele de luminæ øi ceea ce fac ele: photo-logie. Din acel moment, væzul a fost examinat øi perceput ca rezultat a ceea ce aduce lumina în ochi, øi nu ca acel ceva cu care privirea se contopeøte atunci cînd iese înafaræ.

Am fæcut observaflia cæ în Antichitate existaseræ deja înflelepfli ce susflineau cæ obiectele exsudæ ceea ce ochiul capteazæ: pojghifle sau emanaflii numite simulacra. Cu toate acestea, pînæ la al-Haytam, locul în care avea loc captura (numitæ percepflie) era afaræ, nu în interiorul ochiului. Dupæ traducerea operei sale în latinæ øi schimbarea numelui sæu în „Alhazen“, toate acestea s-au schimbat – nu dintr-odatæ, însæ implacabil. Locul încorporærii sau in-formærii a fost mutat în interiorul ochiului, øi anume în corpul cristalin din spatele pupilei.

Inversiunea væzului e reflectatæ foarte clar de schimbarea epistemologicæ a secolului XIII, la apogeul gîndirii scolastice: – la Toma din Aquino, marele învæflat italian dominican, cogniflia e încæ modelatæ pe regimul scopic tradiflional. Intellectus agens se comportæ ca raza vizualæ a privirii clasice. Iese afaræ pentru a atinge obiectul, iar prin iluminarea obiectului îl forfleazæ pe acesta sæ îøi arate caracteristicile sale universale; e ca øi cum intellectus agens ar fi soarele care „forfleazæ“ obiectele sæ îøi arate culorile. Intelectul „activ“ abstrage aceste caracteristici universale din obiectul cognifliei. Analog cu raza vizualæ ce e nuanflatæ de culoare, intelectul e informat „intenflionat“ de aceste caracteristici care, prin reflecflie, reunesc apoi intelectul cu spiritul ce l-a proiectat în afaræ.

– la sfîrøitul secolului XIII, marii învæflafli franciscani din Anglia, în special Roger Bacon øi William Occam, erau influenflafli deja de noul regim scopic preluat de la Alhazen. Ei încearcæ sæ conceapæ cogniflia ca rezultat al aøa-numitei multiplicatio specierum, un fel de simulacru metafizic ce flîøneøte din obiectul cognifliei pentru a fi prins, încorporat øi numit de subiectul cunoscætor.31 Un alt rezultat al acestei inversiuni se observæ în felul cum e tratatæ lumina în picturæ. Wolfgang Schöne a examinat problema ca tranziflie de la obiectul luminos la obiectul iluminat.32 Atunci cînd contemplæm o miniaturæ sau un mozaic medieval, ceea ce vedem sînt culori care radiazæ: obiectele sînt entitæfli iluminate intrinsec, fosforescent, purtætoare de luminæ. Obiectele nu proiecteazæ umbre, nu existæ umbrire øi nici o indicaflie a vreunei surse de luminæ care ar cauza toatæ aceastæ luminozitate. Lucrurile apar în propria lor luminæ, Eigen-licht, în propria lor strælucire. Aceastæ stare de lucruri se schimbæ – nu atît de rapid ca în filosofie, însæ la fel de implacabil. Pînæ la sfîrøitul secolului XIV, pictorii învaflæ tehnica umbririi. Ceva mai tîrziu, ei picteazæ obiectele astfel încît privitorul observæ în mod clar localizarea sursei – extrinsece – care lumineazæ obiectele. Artiøtii picteazæ umbrele proiectate de obiecte. Pictorul se limiteazæ la ceea ce aratæ øi lumineazæ o luminæ fixatæ (Zeigelicht). Sursa luminii a devenit mundanæ. Imaginea corespunde transformærii privirii, de la acfliunea de atingere a exteriorului la recepflionarea lucrurilor aduse de luminæ în interiorul ochiului.

Noul regim scopic e reflectat øi în eticæ. Unul dintre primii autori care l-a încorporat pe Alhazen într-un tratat în latinæ a fost decanul de medicinæ al Universitæflii din Paris din timpul lui Occam.33 De oculo morali, tratatul lui Pierre din Limoges, a apærut ca manuscris în jurul anului 1281, cînd curtea papalæ se afla la Orvieto øi în acelaøi moment cu tratatele de opticæ ale lui Johann Peckham øi Roger Bacon. Spre deosebire de aceøtia din urmæ, pe Pierre îl interesa pregætirea preoflilor pentru Avignon, øi nu øtiinfla naturii. În mod surprinzætor, în ciuda noii paradigme a væzului – pe care o îmbræfliøeazæ –, el continuæ tradiflia opticii ca propedeuticæ a eticii. Majoritatea capitolelor sale încep cu un sumar al ceea ce „ne spun savanflii opticieni“, care e întotdeauna transformat într-o parabolæ moralæ.

Astfel, fiecare capitol despre scientia optica duce la un comentariu despre veghea ochiului. Privirea, væzul, cæutætura sînt concepute ca activitæfli umane propriu-zise, care pot fi bune sau rele din punct de vedere moral. Pentru Pierre, acestea sînt ceea ce face cineva, øi nu ceea ce i se întîmplæ cuiva.

Diferite tipuri de vedere apar ca acte a cæror conduitæ poate fi formatæ, fie prin vigilenflæ, educaflie øi formare a virtuflii, fie prin dobîndirea unor obiceiuri desfrînate.

arhiva

Douæ cuvinte latine diferite erau folosite pentru lumina ce iese în afaræ, respectiv lumina ce intræ înæuntru: lumen øi lux. Lumen oculorum, lumen intellectuale, lumen fidei øi illuminatio de pe paginæ nu erau doar discutate, ci erau subiecte ale experienflei. Aceastæ experienflæ era cu totul diferitæ de unicul tip de luminæ pe care par sæ îl cunoascæ modernii.34 Am cîøtigat lux øi am pierdut lumen. Implicafliile asupra posibilitæflilor eticii sînt profunde. O persoanæ capabilæ sæ exercite lumen e o creaturæ cu totul diferitæ de cea care recepflioneazæ în mod pasiv lux.

5. Instrumentarea privirii Din punct de vedere istoric, instrumentele au scos privirea din vizibil. Alexander von Humboldt a væzut în aceasta începutul øtiinflei moderne: „[Instrumentele] echipeazæ omul cu organe noi, îl fac sæ vadæ ceea ce înainte nu putea fi cunoscut. Ele desprind ochiul de naturæ øi simuleazæ, pentru a garanta noua øtiinflæ“.35 Timp de douæ milenii, teoria lui Aristotel definise relaflia dintre epistemé øi techné, cunoaøtere øi arte. Ochiul nu avea nevoie de cîrje, øi nici nu ar fi putut sæ le utilizeze, fiindcæ natura îl înzestrase cu conaturalitate. Ochiul øi obiectul erau conaturale, ceea ce exludea existenfla unor lucruri dincolo de bætaia ochiului.

Ochiul øi lumea, privirea øi aparenfla (emphasis) se aflau într-o relaflie reciprocæ de proporflie naturalæ, conceputæ ca proporflia dintre latura øi diagonala unui pætrat sau cincimea ce rezultæ din diviziunea unei corzi în proporflie de trei pærfli din cinci. Privirea putea fi impuræ, ochiul distras, vederea stricatæ, însæ nu putea fi niciodatæ inadecvatæ.

Din cele mai vechi timpuri, filosofii greci vorbiseræ de o indiferenflæ pentru imagini, care erau considerate a fi irelevante în ceea ce priveøte adeværul. Revelaflia creøtinæ a inculcat un disprefl calificat pentru aceste lucruri mundane. Antrenamentul privirii, askesis, a devenit condiflia necesaræ pentru ca ochii credinflei sæ poatæ atinge pragul eternitæflii, icoana. Icoana a orientat, însæ nu a instrumentat privirea. Cu toate acestea, era nevoie de o anumitæ educaflie pentru a privi în typos, ochii imaginii.

O carte micæ scrisæ de Engelhard Weigl e ghidul agreabil øi competent al noii epoci a percepfliei instrumentate. Autorul subliniazæ paralela dintre noile concepte de adevær øi realitate, susflinute de încrederea în øtiinflele naturale echipate cu tehnologii. Un singur exemplu ajunge pentru a ilustra transformarea: concurenfla dintre teoriile ce încercau sæ explice faptul, pe atunci evident, cæ apa de izvor e mai rece vara decît iarna.36 Acestea se bazau, în ultimæ instanflæ, pe teoria unui antagonism elementar al anotimpurilor, ce reflecta opoziflia calitæflilor fundamentale, cald øi rece. Aceste teorii au dominat discufliile pînæ în momentul în care un instrument de mæsurat, termometrul, a abolit faptul (diferenfla). Datoritæ unui instrument, exegeza percepfliei senzoriale a cældurii øi frigului a fost înlocuitæ cu euristica mæsurætorii, a cærei concluzie a fost numitæ de atunci temperaturæ.

De o manieræ analoagæ, ustensilele au întærit – nu, au înarmat ochiul øi au transformat privirea. Scalpelul øi bisturiul au deschis burta, expunînd mæruntaiele; desenele cu creta, xilografia øi apoi gravura au dat mæruntaielor însîngerate aparenfla de organe a cæror formæ s-a impus asupra privirii. La început, aceste desene au confirmat „perspectiva“ impusæ de autoritatea scrisæ a anatomiøtilor galeniøti.

Treptat, în timpul secolului XVI, desenatorii au încetat sæ redea ceea ce „øtiau“ øi au început sæ vadæ în perspectivæ „naturalæ“. Øtiinfla anatomiei a apærut din reticenflæ øi negarea ulterioaræ a regimului de imagini transmis de la Galenus prin texte, nu prin imagini. Ca urmare, adeværul nu mai era ceea ce væzuse ochiul, ci rezultatul unei observaflii. Folosirea acestui termen, observaflie, e nouæ; desemneazæ væzul coordonat de un instrument. Rezultatul e atît degradarea, cît øi exaltarea privirii: în mod progresiv, ochiul însuøi a fost degradat într-un dispozitiv pentru observare. Vederea a fost desprinsæ de sinestezie. Væzul a devenit astfel independent de atingere øi gust øi a fost exaltat ca instrument principal al observafliei. Ochiul a pierdut conaturalitatea cu obiectele øi, în acelaøi timp, a dobîndit supremaflie asupra celorlalte simfluri.

Inventarea øi folosirea lentilelor, a telescopului øi a microscopului sînt considerate de obicei ca motor øi în acelaøi timp simbol-cheie al tipului de iconoclasm øi iconofilie al modernitæflii timpurii, pusæ în serviciul øtiinflei, øi nu al credinflei. Deøi accentul pe inventarea lentilelor e util pentru discutarea succesiunii paradigmelor øtiinflifice37, folosinfla sa se restrînge la studiul istoriei opticii, øi nu al opsisului. Galilei a fæcut descoperirile descrise în Sidereus Nuncius [Mesagerul sideral, 1610] datoritæ faptului cæ dobîndise o nouæ privire, ca urmare a învæflærii tehnicii de umbrire ca student al Academiei

34. Schleusener-Eichholz, Das Auge im Mittelalter.

35. Engelhard Weigl, Instrumente der Neuzeit. Die Entdeckung der modernen Wirklichkeit, Stuttgart, Metzler, 1990, p. 9.

36. Weigl, Instrumente der Neuzeit, p. 11.

37. Paul K. Feyerabend, Against Method, London, Verso, 1988.

11

38. Hans Blumenberg, „Das Fernrohr und die Ohnmacht der Wahrheit“, in Hans Blumenberg, Galileo Galilei, Sidereus Nuncius. Nachricht von neuen Sternen, Frankfurt am Main, Insel-Verlag, 1965, pp. 7–21, øi Werner Kutschmann, Der Naturwissenschaftler und sein Körper.

Die Rolle der „inneren Natur“ in der experimentellen Naturwissenschaft der frühen Neuzeit, Frankfurt am Main, Suhrkamp, 1986, pp. 176ff.

39. A. C. Crombie, Science, Optics and Music in Medieval and Early Modern Thought, London, Ronceverte, 1990; Bruce S. Eastwood, Astronomy and Optics from Pliny to Descartes: Texts, Diagrams and Conceptual Structures, London, Variorum Reprints, 1989.

40. Don Ihde, Instrumental Realism: The Interface between Philosophy of Science and Philosophy of Technology, Bloomington, Indiana University Press, 1991.

41. „Cum hactenus Imago fuerit Ens rationale, iam figurae rerum vere in papyro existentes, seu alio pariete, picturae dicantur.“ În traducere: „Deøi pînæ în prezent Imaginea era [doar] un Ens rationale [aproximativ, o «entitate imaginatæ»], formele lucrurilor, ce existæ cu adeværat pe hîrtie sau alte suprafefle, se numesc picturi“. Ad Vitellionem, vol. 2, p. 174.

42. Svetlana Alpers, The Art of Describing: Dutch Art in the Seventeenth Century, Chicago, University of Chicago Press, 1983, pp. 25ff.

43. Cecil Grayson, On Painting and On Sculpture: The Latin Texts of De pictura and De statua by Leon Battista Alberti, London, Phaidon, 1972.

44. Alpers, The Art of Describing.

45. Kepler, Ad Vitellionem, vol. 2, p. 153.

46. James J. Gibson, The Perception of the Visual World, Boston, Houghton Mifflin, 1950. Vezi øi Gibson, The Ecological Approach to Visual Perception, Boston, Houghton Mifflin, 1979.

12

de Arte din Florenfla.38 În aceeaøi perioadæ, øi alfli cercetætori îøi îndreptaseræ telescoapele de aceeaøi calitate cætre lunæ. Galilei a fost însæ cel care a descoperit munflii selenari, datoritæ faptului cæ educaflia sa artisticæ îl învæflase sæ deseneze øi sæ umbreascæ ceea ce vedea în instrumentul sæu, prin observaflii succesive.

Noul iconoclasm ne confirmæ faptul cæ o nouæ reticenflæ în fafla imaginilor mentale tradiflionale este cea care a bætut calea pentru inversiunea privirii, în mod paradoxal. Noua reluctanflæ a incitat utilizarea oflelului øi creionului, a tiparului øi sticlei, pentru construcflia unor instrumente care, la rîndul lor, au fæcut ca ochiul sæ devinæ øi mai important în cæutarea noului tip de adevær.

Literatura recentæ de istoria opticii39 a deschis noi perspective asupra legæturilor dintre transformarea modurilor percepfliei øi interpretarea acestora între 1600 øi 1750. Pentru filosofia tehnologiei, aceste studii s-au dovedit a fi utile. De exemplu, se poate sugera cæ problemele care au apærut în dezbaterile actuale despre realismul instrumental au fost deja discutate în timpul lui Galilei, prin întrebarea dacæ stelele mediceene øi lunile lui Jupiter sînt væzute cu telescopul sæu, în telescop sau prin telescop.40 Un lucru pare a fi clar: folosirea din ce în ce mai intensæ a dispozitivelor instrumentale pentru ochi mæreøte în acelaøi timp distanfla dintre om øi lumea tangibilæ a lucrurilor cotidiene. Cu toate acestea, lumen-ul, privirea care simte unde e vizibilul, nu dispare dintr-odatæ. Dupæ cum am menflionat, Johannes Kepler încæ mai face o distincflie claræ între douæ evenimente41: – pe de o parte, pictura rerum [pictura lucrurilor], care apare în fafla lentilelor pupilei, e focalizatæ de acestea øi proiectatæ pe retinæ, de unde e ridicatæ de spiritele vizuale, ca niøte polifliøti, pentru a fi apoi tîrîtæ prin nervul vizual în forumul simflului comun; – de cealaltæ parte, imago rerum [imaginea lucrurilor], aparenfla lucrului, proiectatæ de privire în afaræ, asupra locului unde obiectul væzut e prezent în mod tangibil. Acolo, obiectul poate fi øi auzit ori atins.

6. Încorporarea imaginii Kepler deosebea douæ instanfle: lumina ca pictor al øevaletului de pe retinæ øi privirea ca generator al aparenflei vizuale. Cu toate acestea, viitorul va fi cuprins în sentinfla sa: ut pictura ita visio, væzul e ca pictura. În timpul epocii moderne, imaginea devine o parte esenflialæ a privirii. De acum înainte, privirea e contopitæ cu imaginea. Ca urmare, abordærile diferite ale pictorilor dezvæluie tipuri specifice ale privirii. O controversæ recentæ din istoria artei a apærut pe seama a douæ moduri ideale de interpretare a actului picturii occidentale, cea italianæ, respectiv cea olandezæ. Inifliativa pentru introducerea acestei distincflii îi aparfline Svetlanei Alpers.42 Stilul italian provine din învæflæturile lui Leon Battista Alberti. Pictura e o narafliune; e un mod de a spune o poveste.43 Pictura traduce o poveste scrisæ iniflial într-o carte, în ceva ce poate fi contemplat de privire. E o artæ legitimæ, deoarece reprezintæ interacfliunile semnificative dintre persoane.

Consacræ statutul unor personaje ca eroii, sfinflii øi liderii civici, fæcînd vizibile alegerile lor morale.

Pentru Alberti, povestea apare în sau printr-o fereastræ care îi permite privitorului, ce ocupæ un loc bine definit în fafla picturii, sæ se aplece øi sæ se implice în spafliul reprezentat. Pentru picturæ, ochiul devine astfel antiteza independentæ.

Spre deosebire de stilul italian, cel olandez nu e narativ, ci descriptiv. Nu atrage ochiul într-un spafliu pictat, ci doar pe suprafafla øevaletului. Pictorul reprezintæ pe suprafafla picturii ceea ce se presupune cæ ar avea loc înlæuntrul ochiului. El nu îl invitæ pe privitor sæ ia parte la o acfliune cu valenfle morale, ci încurajeazæ contemplaflia tæcutæ a suprafeflei colorate. Pentru Alberti, imaginea apærea pe lume ca o construcflie a artistului, expresia pictorialæ a unei tæieturi în conul vizual, la o distanflæ bine definitæ de privitor. Pentru olandez, suprafafla obiectului væzut coincide cu cea a picturii.

Constantin Huyghens scrie despre intersecflia planurilor observate de el în camera obscura ca despre ceva ce nu poate fi exprimat în cuvinte.44 Kepler, dupæ cum am menflionat, numeøte imaginea virtualæ din fafla ochiului pictura lucrurilor.45 Mult mai tîrziu, James Gibson va resuscita aceastæ distincflie sub forma diferenflei dintre lumea vizualæ øi cîmpul vizual.46 Aranjamentul obiectelor sau reprezentarea unei scene la Alberti nu pretinde cæ ar fi o copie a imaginii retinale; din contræ, e un substitut optic al obiectului însuøi. Pictura sa creeazæ un obiect care apare pe lume printr-un act de construcflie geometricæ. E un facsimil ce emite acelaøi fascicul de

arhiva

raze de luminæ care ar fi reflectate de obiect, dacæ acesta ar fi acolo, dincolo de cadrul picturii. Spre deosebire de Alberti, care nu are nici cea mai micæ intenflie de a reprezenta evenimentul privirii, ci mai degrabæ un obiect adus pe lume de libido videndi, pictorul olandez, în spiritul lui Kepler, concepe însæøi senzaflia vizualæ ca un act de reprezentare senzualæ. Privirea øi imaginea sînt pentru el douæ aspecte ale aceluiaøi eveniment, opsis-ul. Cu toate acestea, conform lui Alpers, artistul olandez încearcæ sæ reprezinte actul opsis-ului ca operæ de artæ. Reticenfla ce poate fi observatæ în aceste douæ modalitæfli de percepflie, reprezentare øi gîndire conduce la un nou pas în studiul iconologiei.

Am arætat deja cæ reticenfla bizantinæ faflæ de icoanæ ca element esenflial al cultului a provocat primul val important de cercetare filosoficæ a iconologiei. În prezent, instrumentalizarea ochiului, øi încorporarea imaginii ca element esenflial al observafliei, genereazæ noi inifliative în iconologia teoreticæ.

Literatura diverselor cîmpuri ale opticii se deschide pentru interpretæri ale istoricului tehnologiei ori ale istoricului filosofiei. Optica dioptricæ (experimentele cu refracflia luminii)47, percepflia culorii48, optica catoptricæ (studiul oglinzilor)49, anamorfoza (distorsionarea controlatæ øi reconstrucflia imaginilor)50, øtiinflele perspectivale (folosind tehnologia proiecfliei øi velum-ul)51 øi mai ales experimentele cu camera obscuræ, iar mai tîrziu cu camera lucida, suscitæ în mod sistematic aceeaøi reticenflæ: ceea ce vedem sînt suprafefle care aratæ privirii noastre prezenfla obiectelor sau suprafeflele sînt tot ceea ce ne aratæ realitatea?

Aceastæ reticenflæ fundamentalæ faflæ de imaginea din privire trebuie regînditæ în lumina unui articol seminal de Erwin Panofsky, Perspectiva ca formæ simbolicæ.52 Panofsky a luat convingerea neokantianæ în forme epocale a priori ale percepfliei øi a fæcut din aceasta un instrument pentru istoria artei. Pentru el, realizarea lui Alberti, reprezentarea pictorialæ a perspectivei centrale, a fost o descoperire tehnicæ, dar în aceeaøi mæsuræ øi un raport asupra unei invenflii culturale a timpului sæu. Eseul concis al lui Panofsky a dominat dezbaterile despre stiluri istorice ale percepfliei spafliale, însæ a øi abætut atenflia de la realizarea contemporanæ opusæ: tratarea senzualæ, densæ, plasticæ a picturii, în stil olandez.

7. Reabsorbirea privirii O problemæ generalæ legatæ de abordarea istoricæ a acestui subiect ne-a afectat foarte mult încercarea de a schifla o istorie a privirii. Aøa cum a arætat Gérard Simon, principalul subiect al studiului nostru este o activitate umanæ formatæ de un anumit oikos istoric.53 Acfliuni foarte diferite nu pot fi redate prin cuvinte moderne færæ a face mereu precizæri. Conul vizual poate indica un vîrf pe pupilæ sau un punct pe suprafafla obiectului. În spatele pupilei se aflæ un film de lichid diafan, neproblematizat, care funcflioneazæ ca un stomac ce digeræ øi încorporeazæ aparenfle, pînæ cînd Christoph Scheiner (1575–1650) sugereazæ cæ ar putea fi de fapt o lentilæ.54 Plauzibilitatea acestei opinii e demonstratæ mai apoi de Kepler. În epoci diferite, privirea nu a generat doar interpretæri diferite, ci a declanøat evenimente ale experienflei care nu au un numitor comun. Cu cît e mai mare distanfla faflæ de trecut – în timpul scrierii acestui eseu –, cu atît mai excesivæ e dificultatea: cum sæ evitæm remodelarea unei etologii ce a dispærut printr-o terminologie ce poate fi aplicatæ doar ultimului program de calculator? Într-o carte scurtæ øi lizibilæ, Jonathan Crary sugereazæ o metodæ prin care trecutul scopic al Europei poate fi recapturat în engleza modernæ.55 Aøa cum marele etimolog al cuvintelor greceøti bazate pe phos- a ignorat lumen-ul (vezi mai sus), cei care încearcæ sæ elaboreze o fenomenologie a privirii prin ecran sau parbriz cu ajutorul terminologiei create de Alberti, Cennini, Galilei sau Kepler rateazæ punctul-cheie. De exemplu, genuri literare precum critica de fotografie sau de film solicitæ sensibilitatea pentru un trecut diferit de prezent. Casablanca aparfline unei epoci scopice care e închisæ astæzi; în film, puteai intra în Rick’s Café, însæ astæzi MTV te înghite.

Cartea lui Crary e despre „væz øi construcflia sa istoricæ... despre reconfigurarea de ansamblu a relafliilor dintre un subiect observator øi moduri de reprezentare, o schimbare care a anihilat cele mai multe sensuri culturale încetæflenite ale termenilor de observator øi reprezentare“.56 Mai precis, termeni ca observator, reprezentare, chiar væz, au suferit transformæri semantice radicale.

Crary ne ajutæ sæ examinæm aceste schimbæri. El nu repetæ autori francezi ca Baudrillard, Debord, Virilio sau Lyotard57, primii care au atras atenflia asupra abisului dincolo de care væzul devine postmodern. El porneøte de la acest gol, dar nu îl transformæ într-un vector cauzal ce ar duce la noua activitate a ochiului. Crary descoperæ în trecut un punct de observaflie din care poate fi væzutæ în

47. Vezi nota 39.

48. Pentru orientare, vezi A. Rupert Hall, All Was Light: An Introduction to Newton’s „Opticks“, Oxford, Clarendon Press, 1993. Despre influenfla teoriei culorii øi luminii asupra poeziei, vezi Marjorie Hope Nicolson, The Breaking of the Circle: Studies in the Effect of the „New Science“ upon Seventeenth-Century Poetry, ed. rev., New York, Columbia University Press, 1960. Despre culoare, vezi John Gage, Color and Culture: Practice and Meaning from Antiquity to Abstraction, Boston, Little, Brown and Company, 1993. Pentru un studiu critic al opticii lui Newton, vezi Dennis L. Sepper, Newton’s Optical Writings: A Guided Study, New Brunswick, Rutgers University Press, 1994.

49. G. F. Hartlaub, Zauber des Spiegels. Geschichte und Bedeutung des Spiegels in der Kunst, München, R. Piper, 1951; Jurgis Baltrusˇaitis, Le miroir. Essai sur une légende scientifique, Paris, Elmayan, 1978; Rolf Haubl, Unter lauter Spiegelbildern, 2 vol., Frankfurt am Main, Nexus, 1991.

50. Jurgis Baltrusˇaitis, Anamorphic Art, traducere de W. J. Strachan, New York, Harry N. Abrams, 1977; Fred Leeman, Hidden Images: Games of Perception, Anamorphic Art and Illusions from the Renaissance to the Present, New York, Harry N. Abrams, 1976.

51. Despre originea perspectivei, vezi William Ivins, On the Rationalization of Sight, with an Examination of Three Renaissance Texts on Perspective, New York, Metropolitan Museum of Art, 1938. Vezi øi Martin Kemp, The Science of Art: Optical Themes in Western Art from Brunelleschi to Seurat, New Haven, Yale University Press, 1989.

52. Erwin Panofsky, Perspective As Symbolic Form, New York, Zone Books, 1991. Publicat iniflial ca „Die Perspektive als «symbolische Form»“, in Vorträge der Bibliothek Warburg 1924–1925, Leipzig–Berlin, 1927, pp. 258–331, retipærit in Hariolf Oberer øi Egon Verheyen, ed., Aufsätze zu Grundfragen der Kunstwissenschaft, Berlin, B. Hessling, 1964, pp. 99–167.

53. Simon, Le regard.

54. Christoph Scheiner, Prattica del parallelogrammo da disegnare, Bologna, G. Monti, 1653.

55. Jonathan Crary, Techniques of the Observer: On Vision and Modernity in the Nineteenth Century, Cambridge, MA, MIT Press, 1992.

56. Crary, Techniques of the Observer.

57. Jean Baudrillard, Symbolic Exchange and Death, traducere de Ian Hamilton Grant, Thousand Oaks, CA, Sage, 1993; Guy Debord, Society of the Spectacle, Detroit, Black and Red, 1983 [în româneøte: Societatea spectacolului, traducere øi note de Ciprian Mihali øi Radu Stoenescu, Bucureøti, EST-Samuel Tastet, 2001]; Paul Virilio, L’art du moteur, Paris, Éditions Galilée, 1993; Paul

13

Virilio, The Vision Machine, Bloomington, Indiana University Press, 1994; Paul Virilio, L’horizon négatif: essai de dromoscopie, Paris, Éditions Galilée, 1984; Jean-François Lyotard, Discours, figure, Paris, Klincksieck, 1971.

58. Crary, Techniques of the Observer, p. 1.

59. Roland Barthes, Camera lucida: Reflections on Photography, N.Y., Hill and Wang, 1981 [în româneøte: Camera luminoasæ. Reflecflii despre fotografie, traducere de Virgil Mleøniflæ, Cluj, Idea Design & Print, 2005]; Susan Sontag, On Photography, New York, Farrar, Straus and Giroux, 1977.

60. Wolfgang Schivelbusch, The Railway Journey: Trains and Travel in the Nineteenth Century, Oxford, B. Blackwell, 1980.

61. Vezi øi Lorraine Daston, Classical Probability in the Enlightenment, Princeton, Princeton University Press, 1988.

62. Vezi Gilles Deleuze øi Félix Guattari, A Thousand Plateaus: Capitalism and Schizophrenia, traducere de Brian Massumi, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1978.

63. Crary, p. 8.

64. M. H. Abrams, The Mirror and the Lamp: Romantic Theory and the Critical Tradition, New York, Oxford University Press, 1969, pp. 57–65.

14

perspectivæ istoria unei noi etologii oculare. El evitæ astfel tentaflia de a trata noua privire ca un fel de ou clocit de electronicæ. Sub ghidajul sæu, cele douæ secole de tehnologie a privirii instrumentale apar ca implementare materialæ a unei inversiuni radicale a væzului „natural“.

Aceastæ reconfigurare s-a efectuat printr-o „implantare ubicuæ a «spafliilor» vizuale fabricate, radical diferitæ de abilitæflile mimetice ale filmului, fotografiei øi televiziunii... Designul asistat de calculator, holografia sinteticæ, simulatoarele de zbor, animaflia pe calculator... sînt doar cîteva dintre tehnicile care mutæ væzul într-un plan desprins de observatorul uman“.58 Conform lui Crary, cele mai multe funcflii istorice ale ochiului omenesc au fost înlocuite treptat de practici prin care aparenflele nu mai au nicio referinflæ topologicæ la poziflia unui observator într-un mediu real, care poate fi perceput optic. Dacæ aceste imagini se referæ la ceva, ele corespund unor date matematice sau milioane de bifli electronici. Contribuflia remarcabilæ a lui Crary constæ în cæutarea precondifliilor acelei inversiuni a privirii ce a devenit dominantæ dupæ – sæ zicem – 1970. Crary dezvæluie øi situeazæ aceste precondiflii între 1810 øi 1830 – cu 25 de ani mai tîrziu decît s-a întîmplat în realitate, dupæ cum vom vedea imediat –, documentînd dispariflia paradigmei væzului modelate pe camera obscura.

Unii, ca Besançon, situeazæ începutul unei noi epoci scopice prin interpretarea picturilor; alflii, ca Roland Barthes øi, în urma sa, Susan Sontag, væd în fotografie cea mai distinctæ frontieræ ce marcheazæ începutul modernitæflii.59 Alflii, recurgînd adesea la Walter Benjamin, susflin cæ încæ de la mijlocul secolului XIX, ochiul uman a avut de a face din ce în ce mai mult cu un tip nou de obiect. Evenimentul discutat de Crary a avut loc mai devreme, oarecum ca turnura cætre abstract. Apare la Chardin, însæ reflectæ o preocupare generalizatæ abia cîteva decenii mai tîrziu. Daguerre developeazæ primele sale plæci în 1836, iar acesta, conform lui Crary, nu a bulversat, ci doar a mecanizat øi a confirmat o paradigmæ a væzului dupæ camera obscura. Se poate susfline, într-adevær, cæ în a doua jumætate a secolului XIX, realizærile inginereøti au cauzat schimbæri ale mediului înconjurætor ce au generat noi modalitæfli ale privirii. De exemplu, – calea feratæ a dat naøtere unei priviri cu totul noi. Cælætorul aøezat pe banca sa împarte un pui præjit cu prietenul sæu øi priveøte pe fereastræ într-un spafliu cu totul diferit. Viteza roflilor a creat o diviziune între salonul vibrant øi extraordinarul spafliu exterior. Calul în galop, ce se miøca mai repede decît trenurile din 1837, nu fragmentase spafliul aøa cum o face un loc în compartiment pentru Flaubert. Victor Hugo observa turnuri mergînd prin peisaj, munfli ce se înghifleau unii pe alflii øi flori ce formau benzi colorate de-a lungul øinelor.60 Mærfuri produse de maøini automate au invadat pieflele; obiecte industriale perfect identice au frustrat ochiul obiønuit sæ deosebeascæ lucruri similare.

– primele gravuri pe lemn, iar apoi litografiile au invadat strada, casa øi øcoala. A devenit ceva obiønuit sæ vezi facsimilul înainte de adeværatul McCoy. Øi totuøi, toate aceste schimbæri au avut loc dupæ ruptura scopicæ studiatæ de Crary. Toate aceste inovaflii au întærit o tendinflæ: cea cætre vederea færæ punct de vedere; cætre un cîmp scopic euristic mai degrabæ decît exegetic; øi ghidarea forflatæ a atenfliei, prin instrucfliunile mærfurilor aruncate asupra consumatorului.

Crary susfline cæ paradigma observatorului e întoarsæ pe dos. Camera obscura fusese paradigmaticæ pentru statutul dominant al observatorului în secolele XVII–XVIII. Camera obscuræ furnizase modelul pentru „suprimarea generalizatæ a subiectivitæflii væzului în gîndirea secolelor XVII–XVIII“.61 În secolul XIX, alte instrumente optice – în special stereoscopul – au devenit paradigmatice.62 Crary studiazæ aceastæ substituflie, „examinînd semnificaflia anumitor dispozitive optice. Nu le introduc în discuflie datoritæ modelelor de reprezentare pe care le presupun, ci ca locuri ale cunoaøterii øi puterii deopotrivæ, care opereazæ direct pe corpul individului“.63 Acest proces corespunde cu schimbarea concepfliei despre funcflia minflii în actul percepfliei, de la imitaflie la expresie, de la oglindæ la lampæ.64 Camera obscura a fæcut din privitorul individual – închis în întuneric – un individ izolat, autonom, ai cærui ochi nu aveau nevoie de legæturæ cu restul corpului. Desenatorii au folosit camera ca instrument de lucru, subliniind adesea aceastæ abstragere a sinelui prin acoperirea corpului lor, dar øi a aparatului, cu o mantie largæ, neagræ. Aceastæ detaøare asceticæ pærea, atît simbolic, cît øi tehnic, o condiflie pentru observarea øi trasarea exactæ. Deschiderea camerei pærea a fi identicæ cu punctul,

arhiva

determinabil matematic, din care lumea va fi dedusæ logic øi reprezentatæ.65 Astfel, camera exprima convingerea cæ observaflia era bazatæ pe o vedere „obiectivæ“ a lumii, garantatæ de legile ce guverneazæ propagarea razelor de luminæ.

Aceasta e paradigma care, dupæ Crary, s-a estompat în anii 1820. Popularizarea noilor teorii øi aparate a încurajat folosirea ochiului ca generator de vederi. Privirea a devenit o nouæ forflæ constructivæ.

Mulflumitæ lui Crary, se poate înflelege profunda ambiguitate ce avea sæ caracterizeze urmætorii 150 de ani. În timp ce camera fotograficæ înregistra, difuza øi trivializa paradigma de tip camera obscura a væzului, filosofia, øtiinfla øi aparatele optice sprijineau o concepflie a funcfliilor ochiului care a devenit dominantæ abia în zilele noastre. În aceastæ din urmæ epocæ scopicæ, din ultimii douæzeci de ani, ochii au devenit punctul-cheie al interfeflei informaflionale dintre sisteme.

Un exemplu, ales dintr-o mulflime de opinii filosofice, amuzamente populare øi cercetæri în fiziologie øi psihologie, poate ilustra motivul pentru care susflinem existenfla unei ezitæri specifice secolului XIX între douæ concepflii ale væzului. Stereoscopul a devenit un instrument popular pentru privirea dagherotipurilor.66 Douæ fotografii, fæcute cu ajutorul a douæ lentile situate la cîfliva centimetri distanflæ, erau vizualizate una lîngæ cealaltæ, într-o micæ cutie întunecatæ. Dispozitivul era foarte popular printre turistele în cærucior; dar øi pentru libertini ce selectau prada pentru urmætoarea vizitæ la bordel. Instrumentul furniza o vedere ce e mai degrabæ magicæ decît realistæ.

Privitorul e atras într-un spafliu virtual care nu se supune regulilor perspectivei centrale. Corpul modelului are o prezenflæ plasticæ exageratæ, frauduloasæ, intensificatæ øi mai tare ca mediul în care e perceput corpul nud: cîmpul îngust al focarului lentilei încefloøeazæ atît vaza din prim-plan, cît øi draperia din fundal. Pe de altæ parte, distanfla dintre cele douæ lentile cu care au fost fæcute fotografiile simuleazæ un contact optic imposibil, ce atrage privitorul într-o ciudatæ intimitate vizualæ. Pe masa bunicii, alæturi de albumul foto, cu proiecfliile sale perfect monoculare, stætea cutia cu plæci stereo dintr-o cælætorie în Sicilia. Noua maøinæ a împins privirea într-un spafliu incorporal øi inaccesibil, dar care promitea o întîlnire carnalæ. Obiønuia privirea cu o vedere ce nu corespundea niciunui punct de vedere; lua privitorul de pe picioarele sale. Antrena ochiul pentru percepflia øi interpretarea unor aparenfle care nu pot fi atinse niciodatæ.

Crary urmæreøte pas cu pas modul în care noua tehnologie øi noul instrumentar intensificæ prevalenfla acestor aparenfle în locul realitæflilor tangibile; modul în care spafliile virtuale, create tehnic pentru a manipula lumea vizibilæ, au dus oamenii într-o pædure care nu e nici Parcul Naflional, øi nici o iluzie a Disneylandului. Studiul sæu îi permite sæ deceleze pærflile care au condus la marea diviziune epocalæ din 1970. Dar, în opinia noastræ, descrierea începutului acestei mari epoci e deficitaræ.

9. Emanuel Lévinas De-a lungul celei mai mari pærfli a secolului XX, un singur om a rezistat tendinflelor dominante ale vizualizærii: desprinderea væzului de sinestezie, dezîncarnarea ochiului prin considerarea sa ca un fel de cameræ video construitæ în corp ori un organ abstract de sex; øi, în al treilea rînd, dezasocierea privirii de iubire. Conservatismul sæu i-a permis lui Emmanuel Lévinas sæ devinæ ghidul nostru final în efortul de a recupera o eticæ a privirii. Lévinas, provenind dintr-o familie de evrei lituanieni de tradiflie talmudicæ mai degrabæ decît hasidicæ, a fost crescut cu interpretarea Cabalei øi a studiat în Strasbourg imediat dupæ sfîrøitul Primului Ræzboi Mondial. A træit øi predat în Paris multæ vreme.

L-a adus pe Husserl în Franfla øi a fost unul dintre primii interprefli francezi ai lui Heidegger. A insistat în mod repetat cæ punctul sæu de plecare e „absolut nonteologic“.67 Cu toate acestea, în contextul interpretærii istoriei privirii ca istorie a reticenflei în fafla imaginii, gîndirea lui Lévinas poate fi înfleleasæ ca o prelungire a reflecfliei talmudice.

Ca filosof contemporan, Lévinas consideræ cæ sursa existenflei personale e privirea reciprocæ a douæ persoane. Pentru el, condiflia raportului ocular e reticenfla, specific evreiascæ, în fafla oricærei icoane.

O astfel de reticenflæ disciplinatæ – sau practicatæ, din moment ce e în afara experienflei istorice a celor mai mulfli nonevrei occidentali – pare a fi pasul iniflial necesar pentru o eticæ a celuilalt în rîndul unei generaflii cæreia i se furæ sistematic væzul, prin integrarea ocularæ în realitæflile virtuale.

Singura datæ cînd a intervenit în istoria noastræ aversiunea evreiascæ pentru reprezentarea pictorialæ a fost în cazul controversei din Constantinopol, din jurul anului 750. Besançon, narînd povestea

65. Jonathan Crary, „Modernizing Vision“, in Hal Foster, ed., Vision and Visuality, Seattle, Bay Press, 1988, pp. 36f.

66. Crary, Techniques, pp. 116ff.

67. Emmanuel Lévinas, „Transcendence et Hauteur“, in Bulletin de la Société Française de la Philosophie, 56, 1962, p. 110.

15

ascetismului ocular, explicæ bætæliile iconoclastice bizantine ca fiind rezultatul a trei tradiflii ce se intersecteazæ în Estul creøtin: scepticismul grec despre figurare; vigilenfla geloasæ a cuvintelor Coranului la musulmani; øi, într-un mod diferit, temerea Vechiului Testament de a-l numi sau a-l aræta pe El, cel care a luat în posesie rinichii øi inima credinciosului. În timp ce aniconismul sau antiiconolatria greceascæ fusese pusæ în serviciul adeværului abstract, iar dedicaflia musulmanæ totalæ pentru cuvînt era destinatæ recunoaøterii transcendenflei absolute a lui Alah, poziflia temætoare a evreului reflectæ un simfl unic pentru apropierea øi imanenfla divinitæflii.

Condifliile sociale øi economice ale secolului VIII au creat o scenæ favorabilæ celor trei tradiflii ale reticenflei, înainte ca imaginea sæ erupæ în disputa sîngeroasæ despre icoanæ în credinfla øi cultul creøtin. În acest context, Conciliul de la Niceea a urmat indicafliile lui Ioan Damaschin: – doctrina creøtinæ inclusese de la începuturile sale ideea cæ apariflia carnalæ a lui Dumnezeu nu e doar parte din credinflæ, ci trebuia celebratæ printr-o liturghie ce conferea un rol central cultului icoanelor; – Conciliul a insistat cæ în ruga sa în fafla icoanei, credinciosul se aflæ faflæ în faflæ cu Cuvîntul Încarnat al lui Dumnezeu, adicæ privirea sa se întinde de la typos la prototypos.

68. Jacques Ellul, The Humiliation of the Word, Grand Rapids, MI, Eerdmans, 1985.

În mod paradoxal, aceastæ victorie a ortodoxiei iconodule din Conciliul Ecumenic de la Niceea a dat naøtere unei noi reticenfle în fafla imaginii de cult, care a divizat apoi creøtinætatea. În biserica esticæ, amestecul carnal al privirii øi al typos-ului în icoanæ a ræmas regula. În Vestul latin, acest cult teologic pentru imagini nu a devenit niciodatæ o parte esenflialæ a liturghiei. Cam în acelaøi timp, s-a pus însæ un nou accent pe imagini ca instrumente retorice. Prin imagini, învæflaflii se adresau analfabeflilor.

Pægînii, a cæror surditate era notorie – conform convingerilor contemporane –, trebuiau învæflafli cu ajutorul picturilor. Calea a fost deschisæ pentru istoria pe care am trasat-o: simultan, a fost negatæ puterea privirii de a pæøi peste pragul dintre credincios øi Persoana Salvatorului, dar pictura a dobîndit un nou rol important, o funcflie neproblematicæ, în sprijinul cuvîntului. Astfel, reticenfla a dispærut printre cei mai mulfli credincioøi occidentali.

Jacques Ellul, un hughenot de origine parflial evreiascæ, vorbeøte în acest context de umilirea cuvîntului.68 Conform studiului sæu, dorinfla anticæ biblicæ (evreiascæ) de a ajunge în paradis, de a sta în poalele lui Abraham, a fost schimbatæ, încæ din epoca timpurie a creøtinismului, în dorinfla de a-l vedea pe Dumnezeu. Cunoaøterea, sacræ sau divinæ, a fost echivalatæ cu væzul. Kierkegaard vede în acest centrism ocular o neînflelegere secularæ a Bibliei. În contextul unor astfel de reacflii împotriva degradærii cuvîntului, a devalorizærii urechii, a accentului pus pe claritatea væzului mai degrabæ decît pe încrederea obedientæ, analiza privirii propusæ de Lévinas e de o importanflæ crucialæ. Opera sa sugereazæ o nouæ perspectivæ asupra lui libido videndi.

Lévinas a dorit sæ salveze „fafla“. Fafla celuilalt se aflæ în centrul operei sale de o viaflæ. Fafla de care vorbeøte Lévinas nu e propria faflæ, care apare inversatæ în oglindæ. Nu e nici fafla pe care ar descri-o un psiholog. Pentru Lévinas, fafla e ceea ce ochiul meu atinge, ceea ce ochiul meu mîngîie. Percepflia feflei celuilalt nu e niciodatæ doar opticæ, øi nu e nici tæcutæ; întotdeauna îmi spune ceva. În tot ce ating øi gæsesc în fafla celuilalt e subiectivitatea mea: „Eu“ nu poate fi decît un dar în øi din fafla celuilalt.

Lévinas a fost interpretat ca øi cum s-ar situa în cadrul fenomenologiei lui Husserl. Scrierile sale au fost înflelese, de asemenea, ca niøte comentarii la filosofia lui Heidegger. Dar el meritæ sæ fie interpretat aparte. „Fafla celuilalt“ din scrierile lui Lévinas nu poate fi subiectul unei descrieri fenomenologice, prin care sæ îi fie conferit sens øi înfleles. Lévinas îl admiræ pe Heidegger. Dar, în opoziflie explicitæ faflæ de acesta, Lévinas spune cæ fafla mea vine pe lume din fafla celuilalt. Fafla celuilalt mi se adreseazæ mereu într-un mod etic. Aceasta este ceea ce face fafla celuilalt, în delicateflea øi impenetrabilitatea sa extraordinaræ. Dupæ cum o spune el însuøi: „nu pot decît sæ aud fafla celuilalt, în ciuda asimetriei profunde dintre feflele noastre“. În multe locuri, Lévinas repetæ: „Vezi øi auzi cînd atingi“.

Un ciclu istoric de mai mult de douæ milenii se apropie astfel de un sfîrøit aproximativ. Reticenfla a început cu privirea care e coloratæ de obiectul pe care îl atinge, în Grecia preclasicæ, øi ia sfîrøit cu privirea tactilæ a feflei tale, în care mæ descopær pe mine ca dar al tæu.

Traducere de Ovidiu fiichindeleanu

16

arhiva

De veghe asupra ochiului în epoca spectacolului* Ivan Illich

Interfaflæ Ne-am adunat aici pentru a reflecta la „Imaginea în epoca digitalizærii“, o temæ propusæ de realizatorii de programe øi tehnicæ de calcul. În atrium, hypertext-ul øi realitatea virtualæ îi atrag pe spectatori cætre spectacole proiectate pe monitoare, iar afaræ, spre marea mea uimire, la spectacolul de luminæ laser, reflectat ieri-noapte de ceafla portului Hamburg. În aulæ, „limbajul“ predominant este cel al informafliei.1 Ca motto al evenimentului afli ales „InterFace“.2 Folosirea acestui cuvînt creat în 1964 predispune pe neobservate orice discuflie despre imagine. Reducînd relaflia la interfaflæ, ne invitafli sæ echivalæm sisteme, fie ele „næscute din femeie“ ori create de vreun „calculatorist“. Ca medievalist, sînt ca un peøte pe uscat în aceastæ lume care studiazæ informatica øi comunicarea. Deøi sînt pe dinafaræ, am fost invitat sæ vorbesc despre das Bild, un cuvînt care înseamnæ în germanæ atît picturæ, cît øi imagine. Voi compara imaginea ce corespunde interfeflei cu imaginea din trecut, aøa cum o øtiu eu.3 Voi prezenta o minischiflæ istoricæ a nofliunii de imagine, pentru a clarifica anumite concepte relevante pentru eticæ.

Abordez, aøadar, „imaginea“ øi mæ gîndesc la aceasta ca la un fel de frînghie de alpinism ce ar coborî de la paradigma contemporanæ a ecranului la ideile lui Platon. Fibra pe care încerc sæ o apuc se schimbæ însæ de la epocæ la epocæ. Numele sub care e cunoscutæ imaginea, puterea sa, respectul ce i se acordæ – toate acestea se schimbæ în fiecare regim iconic. Cu cît studiez mai mult istoria imaginii, cu atît mai clar observ maniera în care s-au schimbat funcflia øi locul sæu, ceea ce m-a condus la urmætoarele trei intuiflii: – În primul rînd, statutul polemic al imaginii e o caracteristicæ distinctivæ a istoriei occidentale.

– În al doilea rînd, disensiunile referitoare la natura imaginilor au fost percepute pînæ de curînd ca problemæ eticæ.

– În al treilea rînd, în epoca de azi a interfeflei, imaginea care fusese subiect al disputelor a fost înlocuitæ de ceva nou, pe care îl numesc spectacol. Scopul demersului istoric e de a gæsi øi a cîntæri evidenfla care ar stabili faptul cæ spectacolul e diferit de ceea ce fusese numit în trecut imagine. Aceastæ perspectivæ asupra spectacolului, distanflatæ istoric, e esenflialæ din douæ motive pentru o eticæ a privirii: e necesar sæ ne inseræm pe noi înøine în tradiflia iconologiei etice, dar øi sæ recunoaøtem noua provocare eticæ ce s-a conturat odatæ cu epoca spectacolului.

Prin eticæ, înfleleg reflecflia disciplinatæ asupra acfliunilor mele, în mæsura în care acestea sînt sursa obiceiurilor mele – hexis-ul meu, dupæ cum ar fi spus grecii. Ceea ce pedagogii numesc maturizare øi psihologii dezvoltare constituie, pentru etician, formarea unei posturi, atitudini sau înclinaflii personale. Aceasta poate fi alcætuitæ din „virtufli“ sau „vicii“.

Ceea ce mæ preocupæ aici e etica privirii, modul în care privirea øi væzul sînt formate de pregætirea personalæ (cuvîntul grecesc ar fi askesis), øi nu doar de cultura contemporanæ. Etica privirii e importantæ fiindcæ hexis-ul sau „caracterul total“ al unei persoane depinde de modul în care acea persoanæ acflioneazæ. Din acest cadru general, mæ intereseazæ imaginea din privire, pentru a ridica douæ întrebæri: – cînd a devenit imaginea un element esenflial al privirii?

– cum afecteazæ Bildwelt-ul („lumea-imagine“) imaginea din privire?

Consider provocarea adusæ privitorului, mai degrabæ decît creatorului, de problema imaginii øi a spectacolului. Ceea ce mæ preocupæ e iconologia eticæ mai degrabæ decît cea politicæ, formarea unui obicei mai degrabæ decît cea a unui mediu. Întrebarea mea e: „Ce pot sæ fac pentru a supravieflui în mijlocul spectacolului?“ – øi nu „Cum aø putea sæ îmbunætæflesc industria spectacolului?“ Subiectul meu e foarte restrîns, în contextul eticii privirii în istorie. Mæ voi concentra asupra unui obstacol major ce stæ în calea recunoaøterii privirii ca subiect al eticii. Mulfli presupun o legæturæ fireascæ între privire øi imagine. Cred cæ pot demonstra însæ cæ aceastæ legæturæ are o provenienflæ istoricæ;

* Drepturile de autor pentru Ivan Illich, „Surveiller son regard à l’âge du show“, in Le Perte des Sens, Paris, Fayard, 2004, îi aparflin lui Valentina Borremans. Editorii îi mulflumesc Valentinei Borremans øi, de asemenea, lui Sajay Samuel pentru medierea acordærii drepturilor de publicare. Articol scris de Ivan Illich în 1994, cu titlul original „Guarding the Eye in the Age of Show“.

1. Datorez concepflia mea despre utilizarea limbajului lui Uwe Pörksen, Plastic Words, State College, Penn State University Press, 1995. Autorul recunoaøte funcflia istoricæ incomparabilæ pe care o au stereotipurile conotative în limbajul cotidian, în ciuda faptului cæ sînt un reziduu poluant al terminologiei øtiinflifice. „Informaflie“ e unul dintre martorii-cheie ai tezei lui Pörksen.

2. Cuvîntul e departe de a fi inocent. „Interfaflæ“, cu sensul de „mijloc sau loc al interacfliunii dintre douæ sisteme“, apare la Marshall McLuhan, Gutenberg Galaxy: The Making of Typografic Man, Toronto, University of Toronto Press, 1962. „Interfafla Renaøterii a constat în întîlnirea dintre pluralismul medieval øi omogenitatea øi mecanismul modern“ (p. 141). Probabil cæ McLuhan a creat cuvîntul prin analogie cu „intercom“, o prescurtare colocvialæ pentru „echipament de intercomunicare“, termen cu care erau numite telefoanele cu difuzor din dotarea armatei SUA dupæ 1940. M. McLuhan, Understanding Media. The Extension of Man, New York, McGraw, 1964: „Munca strînsæ în echipæ øi loialitatea tribalæ cerutæ de intercomul electric plaseazæ japonezii într-o relaflie pozitivæ cu vechea lor tradiflie“ (p. 236). Conform Suplimentului la Dicflionarul Oxford, pe la mijlocul anilor 1960 cuvîntul interfaflæ putea sæ semnifice aproape orice. „Interfafla dintre fizicæ øi muzicæ e direct relevantæ… pentru efectele psihologice ale auzului“ (Nature, 1970, p. 684). „Specialiøtii în øtiinfla educafliei sînt convinøi cæ necesitatea unei interfefle între profesori øi elevi nu va dispærea“ (ibid.), sau „Problema nebuniei ca rafliune a apærærii în cazuri criminale … e la interfafla dintre medicinæ, drept øi eticæ“ (Scientific American, 51, 1972, p. 3). În fizicæ øi mai ales în cristalografie, adjectivul „interfacial“ a fost folosit din 1837 pentru fenomene ce au loc între douæ fefle ale unui cristal sau ale altui corp, în relaflie cu energia la suprafaflæ, polarizarea, tensiunea øi adsorbflia (sic!). În 1964, Analele Academiei de Øtiinfle din New York (115: 574) ne informeazæ cæ „ansamblul componentelor care conecteazæ calculatoarele analogice øi digitale, controlînd øi convertind datele, se numeøte în general «interfafl滓. „Interfaflæ“ apare ca verb intranzitiv [to interface] tot la McLuhan, The Medium is the Message (1967): „O legæturæ ciudatæ apare adesea între tipurile antisociale, o putere de a vedea mediile aøa cum sînt ele cu adeværat.

Aceastæ nevoie de a interfafla [to interface], de a confrunta mediul cu o anumitæ putere antisocialæ e evidentæ în faimoasa poveste «Noile haine ale împæratului»“ (p. 88).

Cinci ani dupæ invenflia lui McLuhan, sistemele de management „interfafleazæ“ cu organizafliile funcflionale, aøa cum Societatea Lingvisticæ interfafleazæ cu UNESCO. 3. Frieder Nake, ed., Die erträgliche Leichtigkeit der Zeichen: Ästhetik, Semiotik, Informatik, Baden-Baden, Agis, 1993, p. 14, vorbeøte de „fiinfla pusæ între paranteze, între aparenfle“ („Das Sein, eingeklammert zwischen Schein“). Aø putea sæ îl urmez, vorbind despre istoria acelei imagini care poate pune fiinfla între paranteze.

4. Mæ preocupæ în special condiflionarea percepfliei senzoriale a sinelui formatæ de atitudinea creøtinæ faflæ de imagini. În aceastæ chestiune, cel de la care am învæflat e dr.

Lenz Kriss-Rettenbeck, fostul director general al Muzeelor din Bavaria – filosof, istoric al artei øi teolog. De la el am preluat deosebirea între devofliune (Frömmigkeit), pietate (Andacht), ritual øi superstiflie – o distincflie fundamentalæ pentru interpretarea percepfliei senzoriale din epoca creøtinæ a contopirii imaginii cu privirea. Într-o conferinflæ (Lenz Kriss-Rettenbeck, „Vorbemerkungen zu

17

einer volkskundlichen Gebildelehre“, in Bayrische Blätter für Volkskunde, 7, 1980, pp. 26–40), el formuleazæ ipoteza cæ înflelegerea øi percepflia carnalæ sînt rezultatele încorporærii sinelui în expresii øi semne, care corespunde cu încorporarea specificitæflii temporale øi geografice a mediului. Pe baza teoriilor lui Alfred Schütz øi Thomas Luckmann, Kriss-Rettenbeck propune un model al studiului etnologic al fizionomiei, posturii øi gestului, care include activitæfli neuromotorii ca pielea de gæinæ, înroøirea, transpiraflia, lacrimile, strænutatul ori tumefacflia. Vezi „Zur Bedeutungsgeschichte der Devotionalien“ (in Konrad Köstlin øi Hermann Bausinger, ed., Umgang mit Sachen. Zur Kulturgeschichte des Dinggebrauchs, 23, Deutscher Volkskundekongress, 1981, pp. 213– 239, Regensburg, Regensburger Schriften zur Volkskunde, 1983) – o prezentare densæ øi controversatæ a criteriilor de interpretare a obiectelor de cult catolice – mai ales ex-voti ce reprezintæ pærfli ale corpului. „Devofliunea“ e definitæ ca „realitate culturalæ literalmente înscrisæ în corp“. Nici conøtiinfla existenflialæ a credinciosului, nici obiectul care o articuleazæ nu pot fi interpretate færæ a menfliona aceastæ credinflæ, care e legatæ în ultimæ instanflæ de încrederea în adeværul Încarnærii. Vezi øi Kriss-Rettenbeck, Ex Voto: Zeichen, Bild und Abbild im christlichen Votivbrauchtum, Freiburg, Atlantis, 1972.

5. Pentru modul în care disting aici iconografia de iconologie, în sensul de condiflii istorice ale privirii în epoci diferite, vezi ultimele douæ capitole din Barbara Duden, Anatomie der Guten Hoffnung, Stuttgart, Klett-Cotta, 1995.

6. Pentru o bunæ introducere în studiul relafliei dintre privire øi spafliul vizual, vezi William Ivins, On the Rationalization of Sight, with an Examination of Three Renaissance Texts on Perspective, New York, Plenum, 1973, publicatæ în original de Metropolitan Museum of Art în 1938.

Teza opusæ a fost apæratæ cu nerv de M. H. Pirenne, „The Scientific Basis for Leonardo da Vinci’s Theory of Perspective“, in British Journal for the Philosophy of Science, 3, 1952–’53, pp. 169–185. „Departe de a fi artificialæ, perspectiva Renaøterii e chiar sistemul natural al perspectivei. Ea corespunde modului în care vedem cu adeværat lumea din jurul nostru, cu un grad înalt de aproximare. În comparaflie cu ea, sisteme rivale, ca perspectiva curbilinie a lui Hauck, sînt lipsite de acuratefle“, ibid., p. 170.

7. Nu pot sæ uit gazda mea din prima vizitæ în Japonia; nu puteam sæ scap de ea. Nu avea încredere în capacitatea mea de a citi harta metroului subteran din Tokio. Orientarea ei prin labirint era bazatæ pe experienfla personalæ, øi nu putea concepe aroganfla mea occidentalæ de a dori sæ mæ orientez prin referinflæ constantæ la o hartæ.

Pentru originea privitului hærflilor, vezi Patrick Gautier Dalché, La «Descriptio mappe mundi» de Hughes de Saint Victor: texte inédit avec introduction et commentaire, Paris, Études Augustiniennes, 1988. Pentru o perspectivæ generalæ asupra cartografiei pînæ în secolul XVIII, vezi Leo Bagrow øi R. A. Shelton, History of Cartography, New Brunswick, Transaction Books, 1985.

8. Am avut parte de o mare surprizæ dupæ ce redactasem în luna mai a anului 1994 acest eseu, pe care l-am trimis prietenului meu Thierry Pacquot din Paris. El mi-a supus atenfliei cartea lui Régis Debray, Vie et mort de l’image. Une histoire du regard en Occident, Paris, Gallimard, 1992. Vezi øi Susan Buck-Morss, The Dialectics of Seeing: Walter Benjamin and the Arcades Project, Cambridge, MIT Press Paperback, 1991, publicatæ iniflial în 1989.

9. Martin Jay a popularizat termenul în „Scopic Regimes of Modernity“, in Hal Foster, ed., Vision and Visuality, Seattle, Dia Art Foundation, 1988, pp. 3–27. Jay îl foloseøte pentru a sublinia cæ væzul poate fi privilegiat în epoci istorice distincte în moduri care nu alcætuiesc o continuitate.

18

„imaginea din ochi“ nu e un fapt natural, ci mai degrabæ o caracteristicæ constitutivæ a unei epoci specifice a culturii occidentale. Abia dupæ observarea naturii istorice a procesului de contopire gradualæ a privirii cu imaginea, o istorie care îøi are începutul în iconoclasmul bizantin, putem evalua consecinflele morale ale reducerii væzului la statutul de interfaflæ între spectacol øi privire. Existæ o eticæ a icoanelor; cea a privirii e un subiect mult mai cuprinzætor.

Vreau sæ væ vorbesc despre paøii prin care imaginea a devenit determinantul væzului. Mæ voi inspira din iconografie4, iconologie5, istoria perspectivei6 øi istoria cartografiei7, însæ marea parte a acestei literaturi nu consideræ imaginea ca experienflæ condiflionatæ istoric. Acest subiect lipseøte aproape cu desævîrøire din literatura de semioticæ, teoria informafliei øi neurofiziologie, ca sæ nu mai spun de cercetærile ce flin de design, de crearea, manipularea øi vînzarea imaginilor.8 În ultimii ani, literatura despre istoria regimurilor scopice s-a înmulflit.9 Cei care au contribuit la aceasta nu trebuie confundafli cu a) cei care studiazæ istoria opticii, øtiinfla despre generarea, propagarea øi captarea undelor electromagnetice care sînt mai lungi ca razele X øi mai scurte ca microundele; b) istoricii fiziologiei, neorologiei øi psihologiei cognitive; c) istoricii doctrinelor filosofice care se ocupæ cu metaforele luminii, væzului øi ochiului.

Istoricii regimurilor scopice îøi îndreaptæ atenflia asupra etologiei activitæflii senzoriale în diferite culturi øi epoci. Dacæ ar fi sæ aleg un nume pentru disciplina lor, acesta ar fi „opsis istoric“, pentru a o deosebi de istoria opticii. Acest aspect al imaginii e cel care mæ intereseazæ aici.10 Opsis e cuvîntul grec pentru privire øi e un substantiv verbal. Desemneazæ o activitate umanæ, privirea, care e analoagæ cu cele ale vorbirii, mersului, mîncatului øi ascultærii. Privirea e o acfliune întîlnitæ peste tot. Doar unii oameni înoatæ sau vîneazæ, însæ tofli privesc øi væd. Ca toate celelalte activitæfli care pot atrage atenflia istoricului, privirea e rezultatul unei înzestræri naturale, un efect al atingerii maturitæflii. În anumite timpuri øi locuri, privirea este însæ øi subiect de reflecflie øi educaflie. Doresc sæ studiez privirea din trecut pentru a redescoperi abilitæflile practice ale unui askesis ocular. Vreau sæ clarific deosebirea dintre privirea din vechime øi cea contemporanæ, dintre privirea europeanæ, contopitæ vreme de cîteva secole cu imaginea, øi privirea de azi, absorbitæ în interfafla cu spectacolul.

Cînd vorbesc de ascetism sau educaflie a ochiului, mæ refer la ceva mai mult decît formarea arcaøilor zen, a trægætorilor sportivi, a misticilor pierdufli în introspecflie sau a fetelor bætrîne victoriene, obiønuite sæ priveascæ în jos. Bunica mea a învæflat sæ picteze în acuarelæ pentru a-øi „deschide“ ochii, pregætindu-se astfel pentru prima sa cælætorie în Italia. Funcflionarii prusaci, indiferent de profesie, trebuiau sæ treacæ teste de caligrafie øi desen. Chiar în copilæria mea, desenul era încæ parte din educaflia practicæ; antrena ochiul aøa cum muzica antrena urechea, iar dansul postura. Sub supravegherea unei væduve din Bremen, a trebuit sæ pictez flori øi peisaje pentru a-mi îmbunætæfli atenflia. Fiecare vîrstæ, meøteøug øi mediu are propriile cerinfle în ceea ce priveøte tehnicile oculare.

Nu doar acuitatea era antrenatæ astfel, ci øi calitatea moralæ a privirii. Erai certat dacæ te holbai. La pubertate, iezuiflii ne-au învæflat sæ ne pæzim ochii. Era parte din buna purtare a unui bæiat sæ øtie cum poate sæ se uite la o doamnæ øi cînd trebuie sæ nu se uite. Mai mult: fiind catolici, eram antrenafli sæ resimflim anumite priviri ca pîngæritoare øi sæ le menflionæm în confesional. Chiar øi astæzi mæ simt vinovat dacæ luminile MTV la care mi-am expus ochii îmi distrag atenflia de la textul medieval în latinæ. Pînæ recent, pæzirea ochilor nu era o modæ, dar nu era nici eliminatæ færæ drept de apel ca reprimare internalizatæ. Gustul nostru era antrenat pentru cumpænirea tuturor formelor de a-l privi pe celælalt.11 Astæzi, lucrurile s-au schimbat. Privirea færæ ruøine e actualæ, øi nu mæ refer la sado-masochism sau filme porno.

Epoca informafliei se încarneazæ în ochi. Citirea rapidæ, recunoaøterea schemelor, managementul simbolurilor sînt cunoøtinfle practice de elitæ. Øi nu e vorba nici de privirea øoferului defensiv, de cea a depanatorului de programe, øi nici de întîlnirea anualæ, în Texas, a Societæflii Internaflionale pentru Studierea Vederii Retrovizoare.12 Toate aceste procese de captare øi codare a informafliei sînt doar vag legate de cultivarea eticæ a privirii. Paradigma contemporanæ e instrumentalæ: ochiul e antrenat sæ intre în competiflie cu comanda de cæutare din Word Perfect. Ochiul e prins într-o interfaflæ cu iconifle Microsoft Windows, iar educaflia modernæ a ochiului reduce privirea la o formæ de baleiere.

Din vocabularul curent au dispærut zeci de cuvinte pentru nuanfle ale percepfliei. Cineva a socotit victimele, pentru activitæfli legate de nas: din 158 de cuvinte în limba germanæ care indicæ variafliuni

arhiva

ale mirosului, folosite de contemporanii lui Dürer, doar 32 mai sînt încæ folosite.13 La fel, registrul lingvistic pentru atingere s-a micøorat.14 Nu stæm mai bine cu cuvintele pentru væz.15 Privirile pot fi încæ numite libidinoase, murdare sau bune; nu însæ øi în textele de fiziologie. Cuvintele care calificæ privirea sînt considerate azi metafore.16 Mai demult, o privire penetrantæ, întunecatæ, luminoasæ, ameninflætoare, bunæ avea puteri distincte.17 Unele persoane din Mexic se mai tem de deochi, mal de ojo.18 Dar colegii mei rîd de Shelldrake, care studiazæ situafliile în care oamenii se întorc cînd sînt fixafli din spate. Ei sînt dispuøi sæ atribuie privirii doar putere simbolicæ, nu øi materialæ.19 Mi-e greu sæ înfleleg de ce Meduza, Gorgona, cu ochii sæi goi, ar trebui sæ fie un simbol pentru interfaflæ.20 Istoria privirii poate fi imaginatæ sub un numær mare de titulaturi, însæ mæ rezum aici la imagine, care a crescut în privire în timpul unei anumite epoci. Tema mea e înlocuirea globalæ a imaginii Renaøterii, formatæ în interiorul privirii, prin intruziunea unei mærfi. Aceasta are loc atunci cînd percepflia senzorialæ e conceputæ ca rezultat al inter-feflei dintre douæ sisteme, dintre care unul e artefact, iar celælalt o persoanæ. Voi susfline cæ aceastæ înlocuire a formærii active a imaginii, prin inserflia într-un sistem interactiv, e o caracteristicæ a existenflei contemporane în lumea celor 500 de canale de televiziune.

Cei mai mulfli iau apariflia acestei lumi ca un fapt de la sine înfleles. Mai mult, ei consideræ imaginea un dat natural. Nu deosebesc produsul interocular al programelor digitale de formarea imaginii la un vechi pictor. Informaticienii împærtæøesc aceastæ naivitate cu semioticienii, cu învæflaflii din øtiinflele cognitive øi un numær considerabil de filosofi. Acesta e principalul obstacol care ne împiedicæ sæ urmæm calea pe care imaginea s-a schimbat pînæ cînd a devenit o capcanæ pentru privire. Susflin cæ aceastæ capturæ are o istorie ce a început cu o aventuræ complexæ øi a ajuns la stadiul de ménage à trois: uneori, privirea noastræ mai e solicitatæ de imagini, alteori e fermecatæ de spectacol. O eticæ a privirii i-ar sugera celui care foloseøte televizorul, aparatul video, calculatorul øi graficele sæ îøi protejeze imaginaflia de distragerea irezistibilæ, ce poate conduce la dependenflæ. Se pot imagina reguli pentru expunerea la imagini acaparante vizual; expunerea la spectacol ar necesita o atitudine cugetatæ de rezistenflæ. Începînd din secolul XVI, privirea pare incapabilæ sæ neglijeze imaginea. Etimologic, a neglija [neglect] înseamnæ „a nu citi“. De cîteva secole, ochii noøtri au încetat sæ fie ferestrele prin care vine lumea la noi. Citim ceea ce lumina deseneazæ pe retinæ. Kepler e cel care a instalat un ochi de vacæ într-un aparat øi a descoperit cæ funcflioneazæ ca o camera obscura.21 De atunci, ochiul nu mai e poarta prin care lucrurile intræ în suflet, ci instrumentul prin care sînt inscripflionate imagini.22 În loc de a fi pragul vizitelor temporare ale lucrurilor vizibile, ochiul øtiinflei europene e echipat cu o reflea (Netzhaut!) pentru a captura umbrele acestora. Postiluminismul e hræpærefl: Enciclopedia lui Denis Diderot te trimite la ultimele volume, în care „vei vedea“ ceea ce ai citit. Pentru cîteva sute de ani, „a vedea“ a însemnat a vizualiza. Actul de „a-fli face o imagine“ cu ochiul creierului a fost considerat un dat neurologic de la sine înfleles. Aceastæ identificare a væzului cu vizualizarea internæ trebuie înfleleasæ ca realizare crucialæ a modernitæflii europene. Dacæ înflelegem aceasta, atunci e uøor de væzut cæ interiorizarea reproductivæ ce rezultæ din interfafla cu un spectacol e ceva unic.23 Aø dori sæ atrag atenflia asupra modului schimbætor în care privirea e perceputæ øi folositæ ca metaforæ în relaflia dintre Weltbild øi Bildwelt. Prima, „imagine a lumii“, e o veche metaforæ, însæ în uzajul sæu din Germania secolului XIX, era opusæ lui Weltanschauung, care desemneazæ o privire activæ asupra lumii. Al doilea cuvînt, Bildwelt, e foarte nou, nu a intrat încæ în niciunul dintre dicflionarele pe care le folosesc. Sugereazæ un „univers de imagini“ care mæ înconjoaræ øi care ascunde de mine lumea lucrurilor pure. Chiar dacæ reflectæ lucruri diferite, folosirea celor douæ nofliuni e modernæ. Amîndouæ iau naøtere din contopirea imaginii cu væzul. Opoziflia lor sugereazæ tranziflia de la vizualizarea lumii la reducerea lumii la o imagine.24 Imaginea ca formæ simbolicæ Aø vrea sæ vorbesc aici despre imagine, însæ nu doar în sensul de obiect tangibil sau element neurologic, ci în primul rînd ca formæ simbolicæ. În acest sens, în succesiunea epocilor scopice, imaginea e o mediere a priori care a pus în umbræ væzul. De cînd capteazæ privirea culori sau forme în sensul de imagini? De cînd a devenit imaginea simbolul care determinæ perspectiva mea asupra

10. Cea mai bunæ introducere pe care o øtiu în acest domeniu e Martin Jay, Downcast Eyes: The Denigration of Vision in Twentieth-century French Thought, Chicago, University of Chicago Press, 1993. Subiectul principal al cærflii e critica francezæ a oculocentrismului, de la Bergson, Bataille, Sartre, Merleau-Ponty la Lacan, Foucault, Barthes, Derrida øi Irigaray. Cu toate acestea, cele trei capitole introductive, în care e vorba de privire de la Platon la Descartes, øi bibliografia cuprinzætoare, evaluatæ critic în notele de subsol care se referæ la autori contemporani englezi øi germani, fac din acest volum un instrument de referinflæ cu totul nou.

11. Un model de cercetare a privirii în literaturæ: Fritz Hellermann, Mienenspiel und Gebaerdenspiel in Conrad Ferdinand Meyers Novellen: Die Ausdrucksbewegungen mit besonderer Beruecksichtigung der Augen, Hamburg, Fremdblatt Druckerei Broschek & Co., 1912. Meyer, un contemporan al lui Darwin (autor al „The Expression of Emotions in Man and Animal“, 1872), a fost un romancier elveflian de etnie germanæ.

12. A. G. Gale, Vision in Vehicles, Amsterdam, North Holland, 1991, e un raport în trei volume despre cea de-a treia conferinflæ interdisciplinaræ a acestei organizaflii. Poate servi ca exemplu trivial de inginerie ocularæ.

13. Arthur Kutzelnigg, „Die Verarmung des Geruchswortschatzes seit dem Mittelalter“, in Muttersprache, 94, nr. 3–4, 1983/’4, pp. 328–345. Autorul identificæ 158 de cuvinte în germana medievalæ care desemneazæ diferite mirosuri (øi adesea gusturi), împærflite în øaizeci øi douæ de categorii. În cel mai bun caz, treizeci øi douæ dintre acestea mai sînt recunoscute, majoritatea doar în dialecte locale. Vezi øi Leo Weisgerber, „Der Geruchsinn in unseren Sprachen“, in Indogermanische Forschungen, 46, 1928, pp. 121–150 – un articol fundamental despre metodologia prin care poate fi fæcutæ legætura dintre cîmpurile semantice øi forma experienflei.

14. Ashley Montagu, Touching: The Human Significance of The Skin, New York, Harper and Row, 1986. Vezi Didier Anzieu, Le moi-peau, Paris, Dunod, 1985 – reflecflii despre analogia dintre „eu“ øi „piele“ ale unui psihanalist, de valoare pentru istoric în primul rînd pentru clarificarea modului în care poate fi discutat despre piele ca experienflæ.

15. Carl Darling Buck, A Dictionary of Selected Synonyms in The Principal Indo-european Languages: A Contribution to the History of Ideas, Chicago, University of Chicago Press, 1949, pp. 1017–1083, pentru percepflia senzorialæ. „Majoritatea cuvintelor pentru a vedea [see] aparflin unor grupe cu rædæcini indo-europene a cæror aplicaflie diferenfliatæ este în prezent dincolo de înflelegerea noastræ“, p. 1040. Vezi øi Leo Weisgerber, „Adjektivische und verbale Auffassung der Gesichtsempfindungen“, in Woerter und Sachen, 12, Heidelberg, 1929, pp. 197–226. Remarcabilæ e øi schimbarea funcflionalæ în germanæ, de la verb la adjective, pentru termeni ce se referæ la experienfla vizualæ.

16. Pentru o discuflie despre „metaforele vizuale latente“, vezi Colin Murray Turbayne, The Myth of Metaphor, Columbia, S.C., University of South Carolina Press, 1970, ediflia a doua. Spre deosebire de alte grupe de limbi (de exemplu cele dravidiene), existæ o legæturæ strînsæ între cunoaøtere øi væz în limbile indo-europene.

Stephen A. Taylor, „The Vision Quest in the West, or What the Mind’s Eye Sees“, in Journal of Anthropological Research, 40.1, 1984, pp. 23–39. De o manieræ mai generalæ, aceastæ tezæ a fost susflinutæ de Ian Hacking, Why does Language Matter to Philosophy?, Cambridge, Cambridge University Press, 1975.

17. O istoriografie a ochiului ræu, concentratæ pe istoria ideii øi a efectelor sale socio-psihologice: Thomas Hauschild, Der Böse Blick: Ideengeschichtliche und sozialpsycholo-

19

gische Untersuchungen, Hamburg, Kunst and Leben, 1982, a doua ediflie. Din nefericire, acest studiu e limitat la surse italiene øi germane.

18. Vezi articolul classic, George M. Foster, „The Anatomy of Envy: A Study in Symbolic Behavior“, in Current Anthropology, 13.2, 1972, pp. 165–202.

19. Gudrun Schleusener-Eichholz, Das Auge im Mittelalter, München, Fink, 1985, 2 volume. Aceastæ lucrare abordeazæ istoria semanticii ochiului, simbolismul sæu øi folosirea sa metaforicæ în timpul Evului Mediu. Pe acelaøi subiect, vezi øi Heinrich Schipperges, Die Welt des Auges, Freiburg, Herder, 1978.

20. Jean-Pierre Vernant, La Mort dans les yeux: Figures de l’autre en Grèce ancienne, Paris, Hachette, 1985. Aceasta e o colecflie de eseuri despre semnificaflia socialæ a væzului færæ privire în Grecia anticæ.

21. David C. Lindberg, „The Genesis of Kepler’s Theory of Light: Light Metaphysics from Plotinus to Kepler“, in Osiris, seria a doua, 2, 1986, pp. 5–42. Vezi øi N. R. Hanson, „The Copernican Disturbance and the Keplerian Revolution“, in Journal of the History of Ideas, XXII, 1961, pp. 169–184.

22. Clara Gottlieb, The Window in Art: From the Window of God to the Vanity of Man: a Survey of Window Symbolism in Western Painting, New York, Abaris Book, 1981.

Aceastæ lucrare furnizeazæ iconografia fundamentalæ a temei „ferestrei“, relevantæ pentru istoria percepfliei: ochiul ca fereastræ øi fereastra ca ochi. Vezi øi Robert Kugelmann, The Windows of the Soul: Psychological Physiology of the Human Eye and Primary Glaucoma, London, Associated Univ. Presses, 1982. Pentru autor, imaginea corpului specificæ secolului XX e exprimatæ în limbajul descriptiv al anatomiei øi fiziologiei. Kugelmann ascultæ metaforele folosite în limbajul øtiinflific. Væzînd lumea cu ochi afectafli de glaucom, el observæ locurile oarbe ale cærnii. Citînd din textele medicale ca øi cum ar fi mituri, el reconstruieøte mitul lui Glaucos.

23. Deosebirea dintre imagine øi spectacol în actul vederii, deøi subtilæ, e fundamentalæ pentru orice examinare criticæ a relafliei senzuale Eu–Tu. Întrebarea: cum e posibil, în aceastæ epocæ, sæ te væd faflæ în faflæ færæ un mediu (imaginea) e diferitæ de întrebarea: ce pot sæ fac cu experienfla decorporalizatæ a fotografiilor øi telefoanelor „tale“, odatæ ce am acceptat experienfla unei realitæfli fæcute sandvici între spectacole. Emmanuel Lévinas, Humanismus des anderen Menschen, Hamburg, Meiner, 1989, ne provoacæ sæ urmæm aceastæ reflecflie.

24. Susflin cæ „spectacolul“ se referæ la un transductor sau un program care face posibilæ interfafla dintre sisteme, în timp ce „imaginea“ a fost folositæ pentru o entitate creatæ de imaginaflie. Spectacolul apare prin instanflierea unui program cibernetic, în timp ce imaginea implicæ întotdeauna poiesis. Folosite în aceste sensuri, imaginea øi spectacolul sînt etichete pentru douæ categorii eterogene de mediere. Instructorii de meditaflie au fost preocupafli în mod tradiflional cu necesitatea de a sta de veghe la poarta inimii. Vezi Marcel Viller, S.J., ed., Dictionnaire de spiritualité, ascétique et mystique, doctrine et histoire, Paris, Beauchesne, 1932–1995, vol. 11, col.

110–118. Cîteva secole mai înainte, iconoclasmul a generat un cadru conceptual care a fæcut posibilæ figurarea facultæflii ochiului interior øi exterior ca subiect de analizæ. Cælugærii greci erau deja preocupafli cu stabilirea unor obiceiuri psihice prin care aparenflele ar fi putut fi filtrate prin memorie. Tradiflia ascezei oculare precedæ contopirea privirii cu imaginea. În timpul Evului Mediu øi în timpurile moderne, s-a ocupat în primul rînd cu protejarea inimii de imagini distractive sau distructive. Întrebarea care e cu totul nouæ astæzi e alta: Cum pot sæ evit – nu figurile, ci inundaflia spectacolelor?

20

realitæflii? Acestea sînt întrebærile pe care vreau sæ le pun aici, în Hamburg, lîngæ locul în care se afla biblioteca lui Aby Warburg.25 Acolo a scris Erwin Panofsky în 1925 articolul sæu seminal despre perspectiva Renaøterii ca formæ simbolicæ.26 Pînæ atunci, abilitæflile artiøtilor Renaøterii fuseseræ interpretate ca o tehnicæ mulflumitæ cæreia pictorii reuøiseræ în sfîrøit sæ simuleze ceea ce fusese dintotdeauna væzut. Panofsky a sugerat cæ reprezentarea perspectivalæ a exprimat un nou mod de a privi øi a vedea, iar aceastæ formæ a væzului a caracterizat o nouæ epocæ. Teza sa a întors pe dos istoria artei øi e încæ subiect de dezbatere. Deøi pornesc de la Panofsky, acel a priori simbolic al væzului care mæ intereseazæ nu e tehnica perspectivalæ a secolului XV, ci însuøi faptul cæ imaginea a ajuns sæ aproprieze privirea occidentalæ.27 Pentru a depæna povestea acestei încorporæri a imaginii, voi distinge diferite regimuri scopice sau „cadre oculare“ care au format privirea în mod istoric, insistînd mai ales pe contrastul dintre prima øi cea de-a patra epocæ. În regimul clasic, privirea e perceputæ ca organ transocular. În aceastæ epocæ scopicæ, privirea radiazæ de la pupilæ øi cuprinde obiectul, se contopeøte cu acesta, astfel încît ochiul ia nuanfla culorilor obiectului. Sfîrøitul acestui regim al privirii atotcuprinzætoare începe în Egiptul fatimid, în jurul anului 1000 d.H. Cel de-al doilea regim, scolastic, pæstreazæ încæ ideea de privire extrovertitæ, activæ, lipsitæ de imagine. Cu toate acestea, vederea nu mai are loc acolo unde e obiectul: ochiul are acum puterea de a extrage „universalii“ din formele emise de lucruri, prin radiaflia lor. Aceastæ epocæ scopicæ corespunde ferestrelor øi miniaturilor gotice, e epoca privirii transcendente.

Cel de-al treilea regim ia naøtere din contopirea figurii øi a privirii în Renaøterea timpurie. Ochiul e perceput din ce în ce mai mult ca instrument, dupæ modelul camerei obscure, un instrument care poate fi optimizat, la rîndul sæu, prin dispozitive care îi extind aria de acoperire. Unii numesc acest regim epoca privirii umilite sau mediate.28 Abia odatæ cu apariflia celui de-al patrulea regim, în jurul anului 1800, se contureazæ øi acele certitudini mulflumitæ cærora putem vorbi astæzi despre comunicare vizualæ, perspectivæ globalæ sau interfaflæ.

E epoca dominatæ de izometrie mai degrabæ decît de perspectivæ, epoca orizonturilor nezægæzuite, a perspectivelor neafectate de punctul de vedere. Putem sæ o numim epoca diagramelor, o epocæ a unui væz care e mai degrabæ hermeneutic decît exegetic. Prefer sæ o numesc epoca spectacolului, în timpul cæreia ochiul devine dependent de interfaflæ mai degrabæ decît de imaginaflie.

Privirea radiantæ Optica lui Euclid (300 î.H.) poate fi cititæ ca supliment etic al mult mai cunoscutei sale geometrii. În tratat e vorba despre razele emise de ochi.29 Atît cuvintele ce numesc aceste raze, cît øi sensul lor s-au pierdut. Cînd discut despre prietenia medievalæ cu studenflii mei nu pot însæ sæ evit acest tip de privire. Din cauza lui Freud, e dificil pentru ei sæ înfleleagæ cum putea sora Diana din Verona sæ îl îmbræfliøeze cu priviri caste pe fratele Iordan din Saxonia. Studenflii tind sæ atribuie morflile voodoo din Haiti mai degrabæ isteriei decît ochilor fulminanfli ai vræjitorului (bokor) ori puterii izbitoare a privirii. În zilele noastre, multor oameni le e greu sæ perceapæ propria privire ca atingere agresivæ. Væzul modern e ceva ce mi se întîmplæ mie, nu ei, cea pe care o privesc. Atunci cînd vorbesc de conul vizual al opticienilor antici, studenflii mei tind sæ înfleleagæ greøit, asemænîndu-l pe acesta cu lumina unei lanterne ce lumineazæ oaspetele din poartæ. Aproape inevitabil, se gîndesc la radar. Modul în care conul vizual antic transcende material limitele corpului nu poate fi redus la similitudini øi metafore electromagnetice.

De la presocraticul Alkmaion30 la Platon, Aristotel, Epicur31, Euclid øi Ptolemeu32, øi pînæ în Evul Mediu tîrziu33, tofli cei care se ocupæ de opticæ studiazæ acest efluviu ocular.34 Obiectul lor de studiu nu e lumina, ci o emanaflie transpupilaræ. De la Euclid citire, ei concep aceastæ prelungire corporalæ sub formæ de con, iar væzul ca activitate extrovertitæ. Ceea ce îi intereseazæ pe opticieni e contopirea acestei cærni transcendente cu culoarea obiectului; ei nu se ocupæ cu lumina reflectatæ de lucru ori cu lumina care loveøte ochiul. Optica e analiza criticæ a privirii, øi nu a luminii.35 Opsis poate fi aruncatæ, aøa cum englezii aruncæ priviri [throwing glances], germanii Blicke, iar francezii pot jeter un coup d’oeil. Privirea poate face obiectele sæ stræluceascæ, la fel ca soarele ori ca o

arhiva

lumînare în a cærei cearæ albina a adunat lumina soarelui. Homer øi Eschil comparæ ochiul omenesc cu soarele, a cærui luminæ aprinde culoarea øi viafla. Într-un singur loc nu ræzbate soarele, în tærîmul lui Hades, acolo unde træiesc doar umbrele. Multe imagini sînt folosite pentru a reda modul în care funcflioneazæ aceste raze. Alexandru din Afrodisia le comparæ cu niøte befle; Hipparchus cu degetele. Sînt numite psycho podia, membrele sufletului.36 În ciuda teoriilor diferite despre modul de funcflionare al acestor raze, toate øcolile împærtæøesc ideea de bazæ a extrovertirii organice a ochiului. Pentru Platon, privirea nu atinge niciodatæ realitatea; se contopeøte undeva la mijloc cu culoarea lucrului, între ochiul sclipitor al locuitorului cavernei øi lumina strælucitoare a ideii. Pentru Democrit øi Epicur, privirea desprinde pojghifla vizibilæ a obiectului.

Tofli aceøti filosofi studiazæ o acfliune, o activitate umanæ: privirea – øi nu recepflia luminii. Privirea e cea care se frînge atunci cînd bæflul e scufundat în apæ. Privirea e cea care e capturatæ, dislocatæ sau întunecatæ de oglindæ. În fine, prin privire iau naøtere cele vizibile, visibilia.

Visibilia sînt tot atît de stræine de optica modernæ precum raza vizualæ. Pentru a explica termenul, trebuie sæ recurg la Aristotel. Acesta stabileøte trei condiflii constitutive ale væzului. Dintîi, trebuie sæ existe un obiect care îøi aratæ culorile sub lumina soarelui. Lumina este, aøadar, condiflia secundaræ a væzului. Ea nu e ceea ce vedem, ci energia solaræ care dæ naøtere culorilor obiectului. A treia condiflie e existenfla unui mediu translucid ca aerul sau apa, ori cristalinul din ochi. Aceste diaphana sînt opusul øevaletului. Ele sînt medii nuanflate de culoarea pe care a atins-o raza vizualæ. Diaphana fac posibilæ colorarea sufletului.37 Atunci cînd aceste trei condiflii sînt satisfæcute, privirea devine viziunea unei entitæfli numite de Aristotel emphasis.38 Ceea ce vedem sînt aceste epifanii, manifestæri revelatoare ale lumii în ochi. Ceea ce apare sînt visibilia, acele calitæfli ale lumii care corespund simflului vizual.

Visibilia øi emphasis sînt stræine de lumea contemporanæ a televizorului. În lumea greacæ, lucrurile însele au o calitate ce corespunde ochiului. Aceasta e opusæ acelei Bildwelt (lumea-imagine) pe care au creat-o toate tehnologiile, de la gravuri la hipertext. Væzul grec presupune conaturalitatea dintre ochi øi lucruri. În aceastæ lume care se manifestæ pe sine, væzul e o formæ de contemplare. Theoros e spectatorul, theatron e scena, iar theoria cea mai înaltæ formæ de activitate posibilæ. Ochiul e fæcut sæ vadæ tot ceea ce poate aræta culoare.

Aristotel nu are un echivalent pentru figuræ. Imaginea, aøa cum o înflelegem azi, implicæ o reprezentare, facsimil sau echivalent formal. Acesta din urmæ poate fi o schiflæ sau o fotografie, un semn, o emblemæ, o ilustraflie izometricæ sau perspectivalæ – dar e întotdeauna un mediu între lucru øi percepflia senzorialæ. Emphasis-ul aristotelian nu implicæ nicio conformitate a formei; nu lumina este cea care radiazæ din obiect ori e reflectatæ de acesta.39 Emphasis-ul are încæ øi mai puflin de a face cu cartografierea creierului. Nu afecteazæ øi nici nu e afectat de diaphanon-ul aerului, apei sau al cristalinului prin care ajunge la percepflie. Toate acestea sînt medii noninstrumentale, iar emphasis-ul desemneazæ aparenfla nemediatæ a nuanflelor lumii.

Cînd vorbesc în germanæ despre emphasis, pot sæ îl numesc Gesicht. Cuvîntul are încæ douæ semnificaflii: minæ, dar øi viziune, iluzie, nælucæ sau apariflie – sensuri pe care øi cuvîntul englezesc „face“ le avea pînæ în secolul XV. Atunci cînd e folosit în cel de-al doilea sens, Gesicht mai are încæ în comun cu emphasis-ul grecesc absenfla unei distincflii între percepflia vizualæ øi obiectul sæu.40 În concepflia modernæ, nofliunea de privire implicæ cel puflin trei aspecte: unde mecanice, elemente neurofizice øi un calcul cognitiv. În Antichitate, niciuna dintre aceste nofliuni nu are sens. Pentru Ptolemeu (c. 100–170 d.H.), vederea are loc acolo unde raza se uneøte cu culoarea obiectului. Distanfla faflæ de obiect constituie lungimea razei vizuale. Pentru Hero, un inginer grec (c. 150 d.H.), obiectul însuøi nu ar fi colorat dacæ nu ar exista un ochi sæ îl perceapæ. Pentru a folosi limbajul modern, distincflia contemporanæ între organ øi funcflie e absentæ.

Ptolemeu a îmbogæflit øi mai mult concepflia adeværatei vederi. El examineazæ aparatele care pot captura privirea. Optica sa studiazæ capcane: decolorarea obiectelor printr-o sticlæ afumatæ, dislocarea privirii cu ajutorul oglinzii øi deformarea sa de viteza miøcærii unei pæsæri sau sægefli. Optica sa ræmîne un fundament pentru arta perceperii realitæflii. Ochiul ræmîne un organ haptic care poate atinge øi mîngîia, poate lovi øi plesni: criteriul de existenflæ pentru visibilia.41 Imaginile acestei epoci ræmîn lucruri care trebuie væzute – vase pictate, fresce, amulete øi statui.

25. Puflin dupæ Primul Ræzboi Mondial, Aby Warburg a propus un proiect monumental la intersecflia dintre memorie colectivæ øi formele culturale ale epocii. Vezi Jan Assmann, „Kollektives Gedächtnis und kulturelle Identität“, cap. I–1, in Jan Assmann øi Tonio Hölscher, ed., Kultur und Gedächtnis, Frankfurt, Suhrkamp, 1988, pp. 9–19.

26. Erwin Panofsky, „Die Perspektive als «symbolische Form»“, in Vorträge der Bibliothek Warburg, 1924–1925, Nendeln, Liechtenstein, Kraus Reprint, Ltd., 1967, pp. 258–331. Publicat original în Leipzig–Berlin, 1927.

Panofsky susfline cæ perspectiva nu e un dat natural care a fost descoperit, ci o formæ simbolicæ, o contingenflæ istoricæ, în sensul introdus de Ernst Cassirer.

27. Martin Kemp, „Perspective and Meaning: Illusion, Allusion and Collusion“, in A. Harrison, ed., Philosophy and the Visual Arts, Dordrecht, Reidl, 1987, pp. 255– 268, oferæ un sumar strælucitor øi compact al celor øaizeci de ani de discuflii asupra concepfliei lui Panofsky despre perspectivæ ca formæ istoricæ a priori a percepfliei, cu accent pe critica lui E. H. Gombrich.

28. Folosesc în mod intenflionat aceastæ expresie pentru a face o referinflæ la Jacques Ellul, La parole humiliée, Paris, Seuil, 1981, care oferæ o sumarizare a tuturor reclamafliilor religioase posibile împotriva dominafliei privirii.

29. Urmætorul studiu poate fi folosit pentru clasificarea referinflelor la ochi în literatura clasicæ: Waldemar Deonna, Le Symbolisme de l’oeil, Ecole francaise d’Athènes, fasc. 15, Paris, Broccard, 1965.

30. John I. Beare, Greek Theories of Elementary Cognition from Alcmaeon to Aristotle, Oxford, Clarendon Press, 1906, încearcæ sæ sintetizeze realizærile filosofilor prearistotelieni în psihologia senzorialæ. Glosele marginale øi citatele ample în greacæ fac din lucrarea sa un instrument important chiar øi pentru studentul de azi.

31. Friedrich Solmsen, Aisthesis in Aristotelian and Epicurean Thought, Amsterdam, North Holland, 1961.

32. Albert Lejeune, Euclide et Ptolémée, deux stades de l’optique géometrique grecque, Louvain, Bibliothèque de l’Université, Bureau du Recueil, 1948. Lejeune, Recherches sur la catoptrique grecque, Bruxelles, Mémoires de l’Académie Royale de Belgique, Classe di Lettere, seria a 2-a,1957. Ambele lucræri sînt colecflii bogate de texte pe care autorul tinde însæ sæ le interpreteze conform concepfliilor moderne despre propagarea øi reflexia luminii.

33. Gudrun Schleusener-Eichholz, „Naturwissenschaft und Allegorese: Der «Tractatus de oculi morali» des Petrus von Limoges“, in Frühmittelalterliche Studien, 12, 1978, pp. 258–309.

34. David C. Lindberg, Theories of Vision from al-Kindi to Kepler, Chicago, University of Chicago Press, 1976.

Aceasta e cea mai amplæ øi de încredere istorie a opticii.

Secfliuni largi se ocupæ cu deosebirea dintre lux (luminæ) øi lumen (razæ vizualæ). E cu atît mai surprinzætor cæ autorul nu subliniazæ funcflia marginalæ a razelor electromagnetice în Antichitate.

35. Gérard Simon, Le regard, l’être et l’apparence dans l’optique de l’antiquité, Paris, Editions du Seuil, 1988. E cel mai important autor în ceea ce priveøte privirea în Antichitate; un renumit specialist în greacæ, cu o stæpînirfe aprofundatæ a surselor, øi care a gæsit ajutor de încredere pentru studiul recepfliei arabe a acestora. Ræspunsurile la aceastæ lucrare au fost în general foarte pozitive.

Simon pune accentul pe opoziflia neglijatæ dintre obiectul opticii antice øi cel al opticii Evului Mediu tîrziu.

Werner Kutschmann, „Wissenschaft des Blickes: Eine Studie über die antike Optik von Gérard Simon“, in Frankfurther Rundschau, 30 sept. 1992, vorbeøte de

21

metoda „antihermeneuticæ“ a lui Simon, care „îøi exercitæ puterea interpretativæ odatæ ce interpretarea tradiflionalæ a fost eliminatæ sau cel puflin suspendatæ“.

36. Istoricul opticii greceøti are la îndemînæ o excelentæ lucrare de referinflæ: Charles Mugler, Dictionnaire historique de la terminologie optique des Grecs: Douze siècles de dialogue avec la lumière, Paris, Klincksieck, 1964.

Unele articole ocupæ o duzinæ de pagini. Dicflionarul poate fi folosit ca index; citatele pot fi folosite øi sînt suficient de voluminoase pentru a reflecta corpusul literaturii greceøti despre luminæ. Din modul în care textele greceøti sînt traduse în francezæ – aøa cum observæ Simon – e evident cæ autorul interpreteazæ sursele ca øi cum s-ar ocupa cu comportamentul undelor electromagnetice de luminæ.

37. Încercarea de a înflelege ce a însemnat culoarea în general, ce culori existau øi ce însemnau ele în alte epoci e o întreprindere istoricæ foarte dificilæ. Un ghid enciclopedic pe aceastæ temæ e John Gage, Colour and Culture: Practice and Meaning from Antiquity to Abstraction, London, Thames and Hudson, 1993. Studiind practica culorii în artæ, autorul încearcæ sæ distingæ factorii culturali de cei nonculturali care determinæ percepflia culorii: 1) modul instabil în care cîmpul culorilor e împærflit de limbaj; 2) legætura perceptivæ dintre anumite materiale øi subclase de culori; 3) ierarhia recunoscutæ a culorilor; 4) teorii asupra sensului anumitor culori care apar în toate culturile, dar sînt diferite. Ca urmare, acolo unde optica tradiflionalæ vorbeøte de nuanflarea privirii, nu trebuie sæ ne gîndim la lungimi de undæ, ci la limbaje, materiale, evaluæri øi simbolisme care oferæ ceea ce s-ar numi, începînd din secolul XVII, „nota øi nuanfla“ ochiului.

38. De la emphainein, a apærea.

39. A. Mark Smith, „Saving the Appearances of the Appearances: The Foundations of Classical Geometrical Optics“, in Archive for the History of the Exact Sciences, 24, 1981, pp. 73–99, p. 99. Geometria euclidianæ a fost instrumentul fundamental de expresie al øtiinflelor, opticii geometrice øi astronomiei matematice. A constituit mai mult decît o convenflie lingvisticæ sau un instrument interpretativ: a fost adeværatul limbaj al adeværului imanent din toate aparenflele, care informeazæ spafliul locativ real în care apar toate evenimentele vizibile pe care le privim. Astfel, în uniformitatea sa perfect euclidianæ, însæøi raza vizualæ a devenit un instrument øtiinflific critic, o lege definitivæ, atît pentru astronomia matematicæ, cît øi pentru optica geometricæ. Prin caracterul sæu rectiliniu inviolabil, a oferit o legæturæ inductivæ cætre natura inviolabilæ, inteligibilæ, din spatele aparenflelor, atît în tærîmul celest, cît øi pe pæmînt. Raza vizualæ permite suscitatea adeværului inerent, perceptibil, dincolo de visibilia, fie ele cosmice sau lumeøti, furnizînd astfel garanflia necesaræ ce legitimeazæ concepte øtiinflifice în timp ce „salveazæ aparenflele“.

40. Dacæ ar fi sæ traduc în englezæ emphasis prin cuvîntul „vision“ [viziune], aø face loc neînflelegerii, fiindcæ „vision“ implicæ ceva nereal. Pe de altæ parte, „visualization“ [vizualizare] e un cuvînt modern øi, de la apariflia sa în secolul XIX, implicæ formarea de imagini mentale.

41. Engelhard Weigl, Instrumente der Neuzeit. Die Entdeckung der modernen Wirklichkeit, Stuttgart, Metzler, 1990. Autorul e un student al lui Hans Blumenberg, iar aceastæ scurtæ carte a apærut iniflial în Japonia. Confline o evidenflæ concisæ, fæcutæ de un istoric al øtiinflei, a unei largi game de instrumente care au desfiinflat autoritatea organelor senzoriale, au introdus observaflia hermeneuticæ øi au privat de încredere exegeza datelor simple senzoriale.

42. P. Aubin, „L’image dans l’oeuvre de Plotin“, in Recherches de Sciences Religieuses, 41, 1953, pp. 347– 379.

22

Imaginea Cuvîntul imagine (eikon) desemna lucruri vizibile ochiului exterior, precum bustul împæratului sau øtampila sigiliului inelar, însæ putea fi folosit, uneori, øi pentru percepflii interioare. Chiar øi cînd cuvîntul e folosit pentru percepflie în acest sens spiritual, eikon desemneazæ fantasma, iar phantasticon realul, emphasis-ul care apare ochilor închiøi. Pentru Platon sau neoplatonicieni, imaginea desemneazæ o relaflie, ca termen tehnic, færæ nicio calitate realæ sau senzorialæ.42 Antichitatea pægînæ nu a elaborat nicio teorie a picturii.43 Datoræm prima iconologie distinctæ Pærinflilor greci ai Bisericii Catolice44, care avuseseræ nevoie de o teorie a eikon-ului pentru a interpreta acele paragrafe-cheie din epistolele lui Pavel cætre coloseni øi corinteni în care se spune cæ Iisus e „imaginea divinitæflii invizibile“ (Coloseni 1.15, 2 Corinteni 4.4). Exegeza acestui enunfl i-a forflat sæ reflecteze asupra conceptului de imagine. Cristos nu poate fi comparat pur øi simplu, ca imagine, cu un produs tehnic precum sigiliul; nu e nici rezultatul natural al unui act de concepflie, ca un fiu, øi nici rodul imitafliei artistice a aparifliei Împæratului în cearæ, culoare sau marmuræ.45 Însæøi fiinfla sa carnalæ este „asemænarea cu splendoarea gloriei Tatælui“.46 Øi nu doar Cristos, Dumnezeu încarnat, e imagine substanflialæ. În Facerea, întîia carte a lui Moise, stæ scris cæ Dumnezeu l-a creat pe om „dupæ imaginea øi asemænarea sa“. Pentru învæflaflii creøtini din Asia Minor [aprox. Anatolia de azi], iconologia devine la fel de importantæ pentru reflecflia asupra fiinflei umane ca reflecflia despre Dumnezeu. Aceastæ turnuræ cætre o filosofie a imaginii are loc la puflinæ vreme dupæ ce Ptolemeu a scris optica sa aniconicæ în Alexandria. Iconologia a devenit un fundament al eticii creøtine: fiinflei omului, creatæ în imaginea lui Dumnezeu, i se conferæ acum sarcina de a creøte în asemænarea cu Cristos.47 Ptolemeu e ultimul optician clasic, iar secolele urmætoare aduc începutul unei noi epoci scopice pînæ în Evul Mediu, cuprinzînd douæ schimbæri importante: sensul dat luminii, ca metaforæ pentru adevær, øi naøterea iconologiei. În religia greacæ nu exista o divinitate a luminii48, tocmai fiindcæ lumina era prea atotprezentæ pentru a putea fi cuprinsæ: lumina nu era o componentæ a naturii, ci acel ceva „în care“ este natura.

Sub soare, lumea se scaldæ în luminæ; lumina nu putea fi doar o dimensiune anume, particularæ a experienflei. Lumina Greciei clasice e væzutæ doar în culorile pe care le suscitæ. Întunericul e locuit de umbre, nu de lucruri.49 Tragediile greceøti aratæ într-adevær subteranele întunecate ale existenflei omeneøti, dar acestea nu sînt entitæfli asupra cærora sînt îndreptate razele atenfliei ori farul cælæuzitor al conøtiinflei; claritatea totalæ a privirii soarelui nu deranjeazæ umbrele cu strælucirea sa nemiloasæ. În perioada elenisticæ, strælucirea care umpluse cosmosul ca un mediu se retrage, iar lumina e obiectivatæ. Se poate observa aceasta la Cicero, filosoful care direcflioneazæ metodic lumina asupra obiectului în chestiune, iar, mai tîrziu, în strædaniile mistice din Tebaida, de apropiere de lumina orbitoare a adeværului.50 Aceastæ istorie a luminii ca metaforæ pentru adevær e bine cunoscutæ.

Mult mai puflinæ atenflie a fost acordatæ celei de-a doua transformæri elenistice, descoperirea iconologiei, deopotrivæ cu examinarea criticæ a naturii imaginii.51 În 726, împæratul Bizanflului, Leon al III-lea, cîøtigæ o bætælie prin care oprea progresul Islamului în Asia Minor. Imediat dupæ victoria asupra musulmanilor iconoclaøti, Leon al III-lea a înlocuit cu o simplæ cruce imaginea lui Cristos ce tronase deasupra porflii de bronz a palatului sæu. Aceastæ ceremonie a declanøat o dezbatere aprigæ ce a durat cîteva generaflii, fiind chiar o cauzæ de violenflæ øi ræzboi. Problema: pot creøtinii sæ se închine øi sæ se roage în fafla imaginilor? De partea împæratului, iconoclaøtii susflineau cæ aceasta înseamnæ idolatrie, venerare a creaturilor, nedemnæ de martirii care muriseræ refuzînd sæ ardæ tæmîia în fafla bustului împæraflilor pægîni. Pentru iconoduli, cultul imaginilor era o formæ legitimæ de pietate, un obicei familiar devofliunii øi liturghiei încæ de la începuturile bisericii. Aceastæ controversæ pe seama natura imaginii în privire a iscat un ræzboi civil.

Ioan Damaschin – cel mai convingætor apærætor al cultului creøtin pentru imagini – a învins în al Doilea Conciliu Ecumenic de la Niceea (787). El a introdus distincflia dintre icoana creøtinæ øi statuia pægînæ. Prin ultima se invocæ prezenfla unei persoane sau divinitæfli; mai mult, statuia pægînæ se deosebeøte øi de mozaic sau frescæ, prin care artistul le oferæ celorlalfli posibilitatea de a vedea ceea ce øi-a imaginat el, în interiorul sæu. O icoanæ, spune Conciliul, e o formæ de revelaflie: prin ea se aratæ lumina corpului înviat al lui Cristos. Icoana e ca un prag dincolo de care ochiul credincios atinge tærîmul celor invizibile. Pentru credincios, icoana dæ culoare Adeværului pe care l-a acceptat øi pe care a ajuns sæ îl cunoascæ prin actul sæu de credinflæ în Cuvîntul Divin.

arhiva

Regimul obiectului radiant Aceastæ transformare a metaforelor luminii, împreunæ cu apariflia gîndirii iconologice în Mediterana creøtinæ, a fost completatæ în jurul anului 1000 de o descoperire musulmanæ în opticæ. Hakim Ibn al-Haytam scria în Alexandria, ca Euclid øi Ptolemeu. Era matematician, fizician øi astronom.52 Pentru a putea observa o eclipsæ, al-Haytam a fæcut dintr-un mormînt o camera obscura. Studiind imaginea soarelui de pe peretele întunecat, el a tras concluzia cæ nu vedem ceea ce prinde privirea din obiect, ci lumina reflectatæ din obiect care atinge ochiul. Scrierile sale, cunoscute sub numele de Alhazen, au exercitat o influenflæ majoræ asupra scolasticilor latini din secolul XIII. Peckam53, Bacon øi Gosseteste au acceptat acfliunea luminii asupra ochiului sugeratæ de al-Haytam. Cu toate acestea – øi acesta este momentul decisiv în istoria vederii –, opsis-ul medieval pæstreazæ caracterul nemijlocit al privirii.

Lumina goticæ nu e un pictor, nu genereazæ o imagine în ochi.54 Aceasta reiese cu claritate dintr-un tratat, De oculo morali, scris de un fizician, Pierre de Limoges, contemporan cu Roger Bacon, Grosseteste øi tratatele optice ale acestora. Deøi micul tratat se bazeazæ pe noua teorie opticæ, ræmîne în tradiflia opticii etice. Autorul-cælugær abordeazæ fiziologia væzului pentru a læmuri care sînt datoriile morale legate de aceastæ activitate umanæ. El demonstreazæ cæ puterea væzului (virtus visiva) descinde din lobul frontal în cristalinul ochiului, unde întîmpinæ øi cuprinde lumina din afaræ.55 În acest context, Pierre de Limoges discutæ care sînt dispozifliile necesare pentru întîmpinarea luminii adeværate øi pentru a rezista tentafliei iluziilor.

Ar fi greøit sæ deducem cæ, potrivit convingerilor ræspîndite în secolul XIII, ceea ce cauzeazæ experienfla vizualæ e o imagine a lucrului în interiorul ochiului. La momentul respectiv, nici nofliunea de luminæ, nici cea de imagine nu justificæ o asemenea deducflie. Pentru a interpreta De oculo morali, trebuie înfleleasæ relaflia lucrurilor cu Dumnezeu, „care e lumina“. Vorbim de un secol saturat de ideea cæ lumea se aflæ în mîinile lui Dumnezeu, cæ e o contingenflæ a sa.56 Aceasta înseamnæ cæ, în fiecare clipæ, totul îøi datoreazæ existenfla acestui act continuu de creaflie. Lucrurile radiazæ în virtutea dependenflei lor constante de acest act de creaflie. Lucrurile sînt aprinse de luminiscenfla de provenienflæ divinæ a adeværului lor.57 Paginile iluminate ale manuscriselor medievale aratæ lucrurile de aceastæ manieræ, ca entitæfli care strælucesc din interior øi care nu proiecteazæ umbre.58 Pentru a explica væzul, filosofia secolului XIII se bazeazæ pe presupunerea metafizicæ a contingenflei.

Cînd Toma din Aquino foloseøte termenul de imago, el se referæ nemijlocit fie la fresca de pe peretele refectoriului, fie la inifliala iluminatæ.59 Conform scrierilor sale, ceea ce face ochiul e cu totul diferit de generarea unei imagini în minte.60 Simflul væzului are scopul de a extrage o specie vizualæ.61 Cuvîntul specie e o creaflie romanæ tîrzie. Înseamnæ aproximativ „vederea“ unui lucru, însæ din Antichitate, specie înseamnæ øi caracteristica sau natura unui lucru. Pentru Toma, specia este ceea ce prinde ochiul în actul vederii, e semnul vizibil al substanflei sau esenflei. Privirea lui Aquino este o intro-specflie în forma esenflialæ a obiectului. Iar privirea obfline specia nu atît din culoare, cît din „forma“ lucrurilor.

A treia epocæ scopicæ Privirea a devenit pictorialæ abia în Renaøterea timpurie. Pentru a ilustra aceastæ inovaflie, putem urmæri semnificaflia unui cuvînt, perspectiva. Boethius l-a introdus cu scopul de a traduce ta optika62, iar în acest caz, ca în atîtea altele, vocabularul sæu a devenit un capæt de pod pentru latina medievalæ, de la un mal îndepærtat. Neologismul latin subliniazæ vivacitatea privirii chiar mai puternic decît originalul grec. Perspicere înseamnæ „a privi cu atenflie“, a examina, a te uita în sau prin [ceva].63 Termenul era perfect adecvat pentru a vorbi despre vederea care „citeøte specii“, specificæ secolului XIII. Øi totuøi, nu aceasta e semnificaflia acordatæ cuvîntului de pictorii toscani de dupæ Giotto. Expresia medievalæ perspectiva naturalis fusese înfleleasæ ca ars bene videndi, adicæ arta privirii pricepute. Pictorii florentini au redefinit-o ca perspectiva pingendi, un artificium, adicæ o tehnologie vizualæ. Ei nu se mai preocupæ de pregætirea asceticæ a privirii virtuoase, ci de abilitatea esteticæ practicæ ce îi permite pictorului sæ transforme vederea tridimensionalæ printr-o fereastræ într-un facsimil optic, încadrat pe perete sau øevalet. În acest moment, imaginea a fost transformatæ: din obiect, a devenit o construcflie geometricæ. În limbaj contemporan, am putea spune cæ perspectiva artificialis se bazeazæ pe o tomografie a conu-

43. R. Daut, Imago. Untersuchungen zum Bildbegriff der Römer, Heidelberg, Winter, 1975.

44. Vezi Kenneth Mayer Setton, Christian Attitude Towards the Emperor in the Fourth Century, New York, Columbia University Press, 1941, în special secfliunea ce începe la pagina 198, despre influenfla teoriei creøtine asupra neoplatonismului.

45. Textele-cheie ale lui Platon pentru aceste distincflii sînt în Republica, 509d–511e; 595a–608b; Sofistul, 234b; 266b–c. Pentru Platon, imaginea presupune abilitæfli mimetice mai degrabæ decît tehnice, ræmînînd în proximitatea anecdotei.

46. Gerhart H. Ladner, Images and Ideas in the Middle Ages, Rome, Edizioni di Storia e Litteratura, 1983.

47. Acest scop creøtin e numit Bildung de Meister Eckhart, cu mult mai tîrziu.

48. Helios, soarele, precum fratele sæu Eos (zorile) øi sora sa Selene (luna), sînt titani preolimpieni. Helios e ochiul lumii, cel care vede tot ceea ce este.

49. Urmez observafliile lui Hans Blumenberg, „Light as a Metaphor for Truth: At the Preliminary Stage of Philosophical Concept Formation“, in David Michael Levin, ed., Modernity and the Hegemony of Vision, Berkeley, University of California Press, 1993, pp. 1–29.

50. Thebais sau Tebaida, regiune din apropierea fostei capitale a Egiptului antic, Theba, provincie romanæ în imperiul lui Diocleflian. Tebaida a devenit centrul vieflii monahale creøtine în secolele IV-V, iar dupæ dispariflia sa a furnizat pînæ la Renaøtere un motiv standard al reprezentærii picturale a monahismului. (N. tr.)

51. F. Böspflug øi N. Lossky, ed., Nicée II, 1787–1987, Douze siècles d’images religieuses. Actes du Colloque International Nicée II tenu au Collège de France, Paris, 2–4 Oct.1986, Paris, Cerf, 1987. Aceastæ lucrare e rezultatul unei conferinfle internaflionale îndelung pregætite, raportînd ultima oræ în studiile despre iconoclasmul bizantin. Vezi øi E. Kitzinger, „The Cult of Images in the Age before Iconoclasm“, in Dunbarton Oaks Papers, 8, 1954, pp. 83–150. O carte foarte importantæ, care ar fi influenflat, færæ îndoialæ, concepflia mea despre iconoclasm – grec, creøtin øi modern –, a fost publicatæ recent, însæ nu am avut oportunitatea sæ o folosesc: Alain Besançon, L’image interdite: Une histoire intellectuelle de l’iconoclasme, Paris, Fayard, 1994 [în româneøte: Imaginea interzisæ: istoria intelectualæ a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, traducere de Mona Antohi, Bucureøti, Humanitas, 1996].

52. Jean Vernet, „Ibn al-Haytam, Abu’Ali al-Hasan (965– 1039)“, in H. A. R. Gibb, J. H. Kramers, E. Lévi-Provençal øi J. Schlacht, ed., Encyclopédie de l’Islam, III, pp.

811–812. Latinizat sub numele de Alhazen, Avennathan, Avenetan. Însærcinat sæ construiascæ un baraj al Nilului, s-a convins cæ acesta nu poate fi realizat øi a „dispærut“ de frica sultanului, cîøtigîndu-øi existenfla ca scrib.

A læsat un tratat neobiønuit despre cotangentæ, un tratat de astronomie care l-a influenflat pe Averroes. Pornind de la creøterea în mærime a soarelui-apune øi a lunii, el a calculat corect înælflimea atmosferei. „A stabilit, ca øi Ibn Sina Biruni, cæ razele luminii pornesc de la obiect øi se îndreaptæ cætre ochi, øi nu invers, cum susflineau Euclid, Ptolemeu øi al-Kindi.“ Vezi øi I. Sabra, The Optics of Ibn al-Haytam: Translation of the first three books, London, Warburg Institute, 1989.

53. David C. Lindberg, „Alhazen’s Theory of Vision and its Reception in the West“, in Isis, 58, 1967, pp. 321–341, øi David C. Lindberg, John Peckam and the Science of Optics, Madison, University of Wisconsin Press, 1970.

54. Robert Javelet, Image et ressemblance au 12ème siècle de St. Anselm à Alain de Lille, 2 volume, Paris, Letouzay,

23

1967 – e un studiu bogat documentat øi bine argumentat despre teologia imaginii în prima parte a secolului XII. Pentru epoca lui Bonaventura, vezi Ludwig Hödl, „Die Zeichengegenwart Gottes und das Gott-EbenbildSein des Menschen in des hl. Bonaventura Itinerarium mentis in Deum, c .1–3“, in Albert Zimmermann, ed., Der Begriff der Repraesentatio im Mittelalter: Stellvertretung, Symbol, Zeichen, Bild, Miscellanea Medievalia 8, Berlin/Köln, de Gruyter, 1972.

55 „Acest nerv comun care e ascuns înæuntru ne informeazæ moral, pentru a evita judecata greøitæ øi a nu judeca lucrurile aøa cum apar la prima vedere, ci a recurge la deliberarea cenzorului interior.“ D. L. Clark, „Optics for preachers: oculo morali of Peter of Limoges“, in Michigan Academician, 9.3, 1977, pp. 329–343, examineazæ rolul teologiei în diseminarea teoriei lui al-Haytam despre luminæ.

56. Hans Blumenberg, „Kontingenz“, in Hans Frhr. v. Campenhausen, Erich Dinkler, Gerhard Gloege øi Knud E. Logstrup, ed., Die Religion in Geschichte und Gegenwart, Tübingen, J. C. B. Mohr, 1957, ediflia a 3-a, vol. 3, 1959, col. 1793. Contingenfla e unul dintre puflinele concepte a cærui origine e în mod specific creøtinæ, chiar dacæ termenul a fost derivat prin latinizarea unui concept al logicii lui Aristotel. Contingenfla exprimæ stadiul ontic al unei lumi ce a fost creatæ din nimic, care e destinatæ pieirii øi a cærei existenflæ e menflinutæ prin voinfla divinæ; acest stadiu e supus mæsurii fiinflei a cærei existenflæ e necondiflionatæ øi necesaræ. Metafizica aristotelicæ cunoøtea opoziflia fundamentalæ dintre posibilitate øi realitate. Nu recunoaøtea însæ ceva între posibilitate øi necesitate, decît în mæsura în care acest ceva era legat de modalitæflile logice. Divinitatea lui Aristotel e Realitatea puræ (actus purus), aflatæ în mod necesar în contemplare retrospectivæ, fiindcæ e principiul procesului lumii. Ontologizarea contingenflei posibile a fost realizatæ abia cætre sfîrøitul secolului XIII. Doar atunci e consideratæ lumea o contingenflæ, adicæ o realitate indiferentæ faflæ de propria existenflæ øi care nu poartæ în sine rafliunea sau dreptul de existenflæ. Din acel moment, însæøi existenfla lumii ia caracterul unei arbitrarietæfli, o graflie. Venirea la existenflæ a cosmosului antic nu depindea de actul de voinflæ al cuiva, nici în genezæ, nici în continuarea acesteia. Era expresia deplinæ a unei potriviri eidetice a existenflei. Din momentul în care Augustin a ræspuns la întrebarea „De ce a creat Dumnezeu lumea?“ cu „quia voluit“, fiindcæ aøa a vrut, existenfla lumii e rezultatul unui act suveran. Ca o consecinflæ a acestei concepflii a contingenflei, aflæm acea distincflie scolasticæ între esenflæ øi existenflæ, care indicæ øi structura întregului cosmos. Chiar øi la Dante, contingenfla ajunge doar pînæ la sfera lunii – o idee care ræmîne încæ fidelæ schemei aristotelice, dar care nu se potriveøte ideilor creøtine. Odatæ cu „voluntarismul“ øcolii franciscane, însuøi Dumnezeu e tîrît în tærîmul contingenflei. Pentru Duns Scottus, Dumnezeu vrea lumea doar fiindcæ voinfla e voinflæ. Necesitatea nu mai e legitimatæ de contingenflæ. Contingenfla ajunge sæ însemne ceea ce înseamnæ øi azi în englezæ øi francezæ: simplæ øansæ. Începutul modernitæflii coincide cu tentativa de evadare dintr-o perspectivæ asupra lumii øi a sinelui supradeterminatæ de contingenflæ. La Occam, contingenfla e încæ dedusæ din faptul cæ acea creaflie finitæ dintr-o putere infinitæ nu poate fi „factualæ“ decît chiar aøa cum este, øi este factualæ. Prin Bruno, contingenfla îøi pierde rædæcinile; cosmosul infinit devine un corelat al divinitæflii infinite. De la Descartes, o altæ logicæ duce în aceeaøi direcflie. Fiecare fiinflæ îøi aflæ în propria naturæ o rafliune øi un drept nu doar la existenflæ, ci la a fi ceea ce este.

57. Christl Meier, „Malerei des Unsichtbaren. Über den Zusammenhang von Erkenntnistheorie und Bildstruktur im Mittelalter“, in Wolfgang Harms, ed., Text und Bild, Bild und Text, Stuttgart, Metzler, 1990, pp. 35–65.

24

lui vizual. Imaginea pe care pictorul vrea sæ o transforme în picturæ e vizualizatæ ca o tæieturæ în piramida vizualæ.64 Leon Battista Alberti creeazæ un aparat tehnic cu consecinfle simbolice imense: un scalpel optic, despre care se poate spune cæ a fost mai important pentru transformarea privirii decît telescopul sau microscopul, apærute cu douæ secole mai tîrziu. Aparatul constæ într-o pînzæ transparentæ acoperitæ cu un caroiaj øi întinsæ într-o ramæ de lemn. Albrecht Dürer ne-a arætat cum se foloseøte, într-o faimoasæ gravuræ. Desenatorul situeazæ cuflitul sæu optic între masa de desen øi o femeie aøezatæ pe un fotoliu în fafla sa. Bærbia artistului e fixatæ într-o proptea, iar ochiul sæu stîng e acoperit. Astfel imobilizat, redus la vedere monocularæ, artistul inspecteazæ anatomia femeii, dar øi pliurile cuverturii, pætrat cu pætrat. În fafla sa, pe masæ, se aflæ o foaie caroiatæ ce corespunde instrumentului (un velum), pe care artistul traseazæ cu creionul observafliile sale, pætrat cu pætrat. Imaginea care rezultæ din felierea geometricæ a conului vizual devine un facsimil optic, numit „picturæ“.65 Leonardo da Vinci înflelege deja cæ noua tehnicæ implicæ un act de violenflæ asupra privirii. El øtie cæ vederea e o activitate ce nu implicæ doar ochiul, ci un corp în miøcare însufleflitæ, cæ privirea rezultæ din coordonarea a doi ochi. E cît se poate de conøtient cæ, odatæ cu creøterea distanflei faflæ de lucrurile vizibile, se schimbæ øi caracterul distinct al conturului øi vivacitatea culorilor acestora. Leonardo nu e înaintea timpului sæu doar ca pictor de „picturi“; el a prins cu douæ sute de ani mai devreme epistemologia pe baza cæreia a fost edificatæ noua øtiinflæ.66 El øtie cæ mare parte din naturæ nu poate fi „væzutæ“ decît dacæ întîi e desenatæ. Cînd deschide abdomenul unui spînzurat, ochii sæi se confruntæ cu o masæ însîngeratæ. Trebuie sæ scobeascæ intestinul, sæ taie organul øi sæ îl aøeze într-o formæ înainte de a-l desena. Abia apoi îl vede. Trebuie sæ se uite dintr-o parte, apoi din cealaltæ, la specimenul pe care l-a preparat ca un mæcelar, înainte sæ observe natura – oasele, arterele sau organele interne, aøa cum sînt ele cu adeværat. El recunoaøte cuflitul, creionul øi hîrtia ca instrumente ce forfleazæ natura sæ se deschidæ privirii.

Cei mai mulfli istorici atribuie lentilelor, apærute la mijlocul secolului XVI, tranziflia de la ochiul gol la ochiul armat. Prefer sæ îi urmez pe cei care situeazæ tranziflia cu 150 de ani mai devreme, atribuind-o noii perspectiva artificialis, ce a devenit posibilæ prin douæ tehnologii: perspectiva monocularæ, liniaræ, øi practica umbririi, prin care atenflia e atrasæ cætre lumina incidentæ, adîncime øi trecerea timpului. Academiile de artæ educæ noua privire, iar ochiul ajunge sæ ofere experienflæ ca orice altæ piesæ de echipament. Nofliunea de imagine e contopitæ cu cea de væz. Pictorul e conøtient de imaginea pe care o va genera pictura sa în spectator.67 De la Alberti încoace, imaginea a fost localizatæ la nivelul velum-ului: între ochi øi obiect. Aøa cum am menflionat mai sus, Kepler a adus-o din afaræ înæuntru, folosind ochiul unei vaci pentru a aræta cæ funcflioneazæ ca o camera obscura, ce face sæ aparæ pe membrana internæ a ochiului o picturæ în miniaturæ.

Ecranul de pe celælalt mal Sub regimul picturii, paradigma væzului a ræmas vreme de cîteva secole imaginea de pe perete. Cætre sfîrøitul secolului XVIII, sticla Claude a devenit la modæ printre turiøti. Aceasta e un obiect care aratæ ca o tabacheræ, ce îi permite turistului sæ se întoarcæ cu spatele la vedere, pentru a observa în oglinda sticlei o secfliune bine încadratæ a priveliøtii. Într-un final a apærut øi camera lui Daguerre, care fabricæ o picturæ în absenfla unei imagini. În obscuritatea camerei, væzul ia naøtere din contopirea picturii cu privirea. Din acel moment, camera a devenit o emblemæ pentru ochi. La început, camera era cu adeværat o cameræ, o încæpere întunecatæ în care intræ spectatorul. Mai apoi apare camera lucida, un aparat care proiecteazæ imaginea obiectului pe o suprafaflæ, unde poate fi contemplatæ øi trasatæ.

E tentant sæ vorbim de apariflia primului dagherotip ca zi de naøtere a epocii moderne. Øi pe mine m-au convins, multæ vreme, frumoasele pagini ale lui Roland Barthes68, Susan Sontag69 øi John Berger70, ce concep fotografia ca moment decisiv al turnurii cætre epoca scopicæ a zilelor noastre. În prezent susflin însæ cæ, în acel moment, camera a fost (øi a ræmas pînæ azi) pivotalæ pentru supraviefluirea celui de-al treilea regim scopic în cel de-al patrulea øi cæ unul dintre cele mai fascinante øi puflin explorate aspecte ale ultimelor douæ sute de ani e coexistenfla a douæ forme scopice eterogene.71 Unii istorici ai artei vorbesc de regimuri scopice care se succed, de pildæ, cînd Rafael e urmat de Carravaggio.72 Din perspectiva istoriei culturale a privirii, niciun regim scopic nu atinge însæ monopolul perfect. Forme trecute ale privirii supraviefluiesc; iar supraviefluirea acestora poate defini anu-

arhiva

mite grupuri. Privirea care atinge mai e cu noi, marginal, precum calul øi cærufla în epoca automobilului. Monopolul locomofliei cu rofli nu mæ priveazæ în mod peremptoriu de folosirea picioarelor. În epoca transportului universal, mersul pe jos la lucru sau în excursie e încæ posibil, chiar dacæ e un lux. Dacæ prefluiesc plimbarea øi îmi confer timpul necesar, pot cel puflin sæ îmi planific viafla astfel încît sæ pot merge pe jos la lucru. Libertatea de a merge e condiflionatæ de dorinfla mea de a mæ angaja într-un askesis al picioarelor. Similar, pentru a privi fafla prietenului meu færæ a fline seama de imagine, e nevoie de o veghe continuæ a ochilor; aceasta a devenit un ideal pentru care lupt øi pe care îl pot urmæri doar prin antrenament constant, printr-un comportament potrivnic lumii înconjurætoare a imaginilor (Bildwelt), cea care îmi cere sæ mæ livrez spectacolului.

Oamenii printre care træiesc sînt înarmafli adesea nu doar cu aparate fotografice, ci øi cu camere video. Efectele simbolice ale înregistrærii ca activitate, mediu øi obiect au dat naøtere unei literaturi care e mai vastæ chiar decît literatura despre simbolismul automobilelor. Cu toate acestea, dependenfla noastræ de actul înregistrærii e arareori înfleleasæ ca o debilitare a privirii. Privirea ajunge sæ fie înfleleasæ øi, mai mult, chiar perceputæ ca proces digital. Pe furiø, færæ a prinde de veste, actul înregistrærii devine un filtru care întunecæ lumina din ochii celuilalt øi mæ înlæturæ din prezenfla sa trupeascæ.

Ceea ce numesc „invitaflie în spectacol“ estompeazæ imaginea în privire.73 În acest moment e util sæ comparæm, din nou, ochiul conceput prin analogie cu camera de înregistrat øi ochiul ca participant la spectacol. Reprezentarea perspectivalæ creeazæ un facsimil al punctului de vedere ce se deschide pozifliei unui observator. Plaseazæ ochiul sau copia sa contrafæcutæ în fafla unui obiect. Pictura implicæ faptul cæ observatorul øi ceea ce e observat se aflæ în acelaøi spafliu, cæ au un loc comun.

Oasele încheieturii desenate de Leonardo sînt convingætoare fiindcæ îmbie degetele tale sæ se întindæ pentru a le atinge. Chiar dacæ psihopodia, organele sufletului care ies din ochi, au fost de mult uitate, în afara poeziei, perspectiva susfline sinestezia, certitudinea niciodatæ diminuatæ a faptului cæ experienflele tuturor simflurilor se amestecæ undeva în creier. În Antichitate, ochiul fusese criteriul sau oglinda adeværului. În Evul Mediu, fusese înzestrat cu puterea ceva mai limitatæ de a extrage esenfla universalæ din forme efemere. De la Renaøtere, ochiul a devenit un model pentru fabricarea øi interpretarea picturilor. În fafla ecranului, a devenit o poartæ pentru mutarea în spectacol.

O picturæ renascentistæ nu trebuie doar privitæ; ea trebuie înfleleasæ. Aceastæ înflelegere poate fi comparatæ cu exegeza unui text. Pictura îl invitæ pe privitor sæ îøi aducæ aminte unde se aflæ. Pictorul îl forfleazæ pe privitor sæ îøi conøtientizeze picioarele. Privitorul e invitat sæ împartæ punctul de vedere al pictorului. Printr-o fereastræ, privitorul se uitæ într-o încæpere în care arhanghelul Gabriel îi vorbeøte Fecioarei Maria; sau, de la balcon, observæ o înmormîntare. Stînd alæturi de artist la masa de disecflie a doctorului Hunter74, privitorul urmæreøte o lecflie de anatomie. Spafliul în care se aflæ privitorul (spafliul în care el atinge øi cuprinde) øi spafliul în care e arætat obiectul sînt omogene. Chiar øi în cazul fotografiei, privitorul poate de cele mai multe ori sæ înfleleagæ care e unghiul din care a fost luat instantaneul cu figura sa. Existæ un loc comun sau sol pe care se aflæ atît picioarele privitorului, cît øi scena ilustratæ – iar aceasta e o presupoziflie pentru înflelegerea picturii renascentiste.

Odatæ cu tranziflia de la epoca picturilor la cea a spectacolului, pas cu pas, privitorul a fost luat de pe picioare. Am fost educafli sæ ne descurcæm færæ un loc comun între aparatul de înregistrare, obiectul înregistrat øi privitor. Momentul în care spectacolul a înlocuit pictura poate fi plasat în atlasele anatomice de la sfîrøitul secolului XVIII. Începînd cu olandezul Albinus, anatomiøtii au încercat, dupæ 1740, sæ înlocuiascæ ilustratele perspectivale ale reprezentærii scheletale cu schifle de proiect arhitectural. Dupæ cum a arætat Barbara Duden în ultimele capitole ale cærflii sale despre primele reprezentæri ale fætului fæcute de dr. Soemmering în 1798, anatomiøtii au cæutat noi metode de a desena, pentru a elimina de pe mesele lor „distorsiunea“ perspectivalæ introdusæ în mod inevitabil de privirea naturalæ în viziunea realitæflii.75 Ei au încercat reeducarea privirii øtiinflifice care ar „vedea“ apoi fiecare os ca printr-o telelentilæ. Chiar øi cel mai mic organ, pe care în realitate anatomistul trebuie sæ îl inspecteze flinîndu-l aproape de ochi, între douæ degete, e arætat acum ortogonal în noul tip de atlas, ca øi cum ar fi væzut dinspre infinit. Specimenul din manual e scos din spafliul în care degetele ar putea atinge sau picioarele ar putea merge, øi plasat pe un mal mai îndepærtat.

58. Wolfgang Schöne, Über das Licht in der Malerei, Berlin, Mann, 1954, demonstreazæ cæ picturile medievale aratæ persoane øi obiecte care strælucesc în propria luminæ, pe care o numeøte Eigenlicht.

59. Thomas Aquinas, Summa theologiae, I, 35, art. 1: „Non tamen quaecumque similitudo sufficit ad rationem imaginis, sed similitudo quae est in specie rei, vel saltem in aliquo signo speciei. Signum autem speciei in rebus corporeis maxime videtur esse figura. Videmus enim quod diversorum animalium secundum speciem, sunt diversae figurae, non autem diversi colores. Unde si depingatur color alicuius rei in pariete, non dicitur esse imago, nisi depingatur figura“ („Trebuie spus cæ similitudinea este legatæ de rafliunea imaginii. Totuøi, nu orice similitudine este suficientæ pentru rafliunea imaginii, ci similitudinea care este în specia lucrului sæu sau cel puflin în vreun semn al speciei. Iar semnul speciei în lucrurile corporale pare a fi îndeosebi figura, cæci vedem cæ diferitelor viefluitoare le aparflin, în funcflie de specie, diverse figuri, øi nu diverse culori. De aceea, dacæ pe un perete este reprezentatæ culoarea unui obiect, nu se poate spune cæ «aceasta» este imaginea decît dacæ îi este reprezentatæ figura“ [Toma din Aquino, Summa theologica (I, q. 35, art. 1, p.

335 b.), traducere de Laura Maftei, in Toma din Aquino, Summa theologica, vol. I, traducere de Alexander Baumgarten (coord.), Cristian Bejan, Andrei Bereschi, Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Emanuel Grosu, Laura Maftei, Mihai Maga, Adrian Muraru, Laura-Maria Popoviciu, Vasile Rus, Delia Sævinescu, Wilhelm Tauwinkl, prefaflæ de Adriano Oliva, O.P., læmuriri preliminare de Alexander Baumgarten, Iaøi, Editura Polirom, 2009]).

60. Mary Caruthers, A Study of Memory: A Study of Memory in Medieval Culture, Cambridge, Cambridge University Press, 1990, oferæ o lecturæ foarte plæcutæ, fiind un studiu plin de anecdote øi cercetæri recente. Caruthers se intereseazæ de imagine fiindcæ arta memoriei e corelatæ cu conceptul de imagine.

61. Thomas Aquinas, Summa theologiae, I, 14, art. 2 (øi în multe alte locuri): „Ex hoc enim aliquid in actu sentimus vel intelligimus, quod intellectus noster vel sensus informatur per speciem sensibilis vel intelligibilis, et secundum hoc tantum sensus vel intellectus aliud est a sensibili vel intelligibili, quia utrumque est in potentia“ („Cæci noi simflim sau înflelegem ceva în act, deoarece intelectul sau simflul nostru este informat în act de specia sensibilæ sau de cea inteligibilæ. Øi doar în acest sens simflul sau intelectul se deosebeøte de obiectul sensibil sau inteligibil, fiindcæ fiecare se aflæ în potenflæ“ [Toma din Aquino, Summa theologica (q. 14, art. 1–2, p. 167, traducere de Cristian Bejan]). Louis Marin, Des pouvoirs de l’image. Gloses, Paris, Le Seuil, 1993, examineazæ fiinfla øi puterea imaginilor în gîndirea scolasticæ.

62. Boethius, Comentariu la „Posterior Analytics“, 1, 7.

Poate fi gæsit în J. P. Migne, Patrologiae cursus completus, patres latini, vol. 64, col. 721.

63. Atît perspectare, cît øi perspicere sînt cuvinte clasice.

64. Douæ studii recente despre perspectiva pingendi: Samuel Edgerton, The Renaissance Discovery of Linear Perspective, New York, Harper, 1976; Edgerton, The Heritage of Giotto’s Geometry: Art and Science on the Eve of the Scientific Revolution, Ithaca, Cornell University Press, 1991, p. 7: „Pictura în perspectivæ a unei scene sau a unei colecflii de obiecte nu e o replicæ a imaginii retinale produse de obiecte în ochiul artistului. E mai degrabæ un substitut pentru obiectele însele, astfel construit pentru a trimite ochiului o distribuflie a luminii similaræ cu cea a obiectelor, cu rezultatul cæ, pentru orice ochi, pictura produce imagini retinale similare în formæ øi dimensiune cu cele care ar fi produse în acelaøi ochi de obiectele însele... perspectiva geometricæ e pur øi simplu cartografierea spafliului, nu væz“. Vezi øi Kim H. Veltman, în colaborare cu Kenneth David Keele, Linear

25

Perspective and the Visual Dimension of Science and Art, Munich, Deutscher Kunstverlag, 1986.

65. Werner Kutchmann, Der Naturwissenschaftler und sein Körper. Die Rolle der „inneren Natur“ in der experimentellen Naturwissenschaft der frühen Neuzeit, Frankfurt, Suhrkamp, 1986, studiazæ efectele materiale ale noii atitudini øtiinflifice în fafla unei realitæfli din ce în ce mai hermeneutice. Observaflia înlocuieøte contemplarea. „Observaflia“ e cuvîntul folosit pentru a desemna noua poziflie. „A observa“ înseamnæ a privi prin perspectiva unui instrument, de exemplu un bæfl care mæsoaræ înælflimea unei stele, sau o lentilæ.

66. Folosesc aici „observator“ într-un sens restrîns, aproape tehnic: o formæ a atenfliei care nu e doar precautæ, ci øi ghidatæ de referinfla la un instrument, mæsuræ sau model.

67. E. H. Gombrich, Art and Illusion: A Study in the Psychology of Pictorial Representation, Princeton, Princeton University Press, 1960 [în româneøte: Artæ øi iluzie – studiu de psihologie a reprezentærii picturale, trad. de D. Mazilu, Bucureøti, Meridiane, 1973]. Titlul original: „The Visible World and the Language of Art“. Gombrich insistæ cæ artele frumoase folosesc un limbaj care trebuie învæflat din nou de fiecare generaflie. O reafirmare recentæ, criticæ, a acestui argument apare la John Shearman, Only Connect: Art and the Spectator in the Italian Renaissance, Bollingen Series, XXV, 37, Princeton, Princeton University Press, 1992. Acesta subliniazæ intenflia pictorului de a desena pentru ochiul spectatorului.

68. Roland Barthes, Camera lucida. Reflections on Photography, N.Y., Hill and Wang, 1981 [în româneøte: Camera luminoasæ. Reflecflii despre fotografie, traducere de Virgil Mleøniflæ, Cluj, Idea Design & Print, 2005].

69. Susan Sontag, On Photography, New York, Farrar, Straus and Giroux, 1977. Vezi mai ales „In Plato’s Cave“, pp.

3–158, pagini care au reînnoit curiozitatea mea pentru privire, de fiecare datæ cînd le-am recitit.

70. John Berger, Ways of Seeing, London, BBC and Penguin Books, 1972.

71. Jonathan Crary, Techniques of the Observer: On Vision and Modernity in the Nineteenth Century, Cambridge, MIT Press, 1992. Citirea acestei cærfli m-a condus la o turnuræ importantæ în reflecflia mea asupra privirii. Cartea e despre væz øi construcflia sa istoricæ: „ ... reconfigurarea de ansamblu a relafliilor dintre un subiect observator øi moduri de reprezentare, o schimbare care a anihilat cele mai multe sensuri culturale încetæflenite ale termenilor de observator øi reprezentare... [a avut loc prin] implantarea ubicuæ a unor «spaflii» vizuale radical diferite, prin capacitæflile mimetice ale filmului, fotografiei øi televiziunii, de la mijlocul anilor 1970. [Acestea din urmæ] ... corespund lungimilor de unde optice... un punct de vedere, static sau mobil, localizat în spafliu real. [Noile tehnologii] mutæ væzul într-un plan desprins de observatorul uman“.

72. Martin Jay, „Scopic Regimes of Modernity“, in Hal Foster, ed., Vision and Visuality, Seattle, Dia Art Foundation, 1988, pp. 3–27.

73. André Malraux, Intemporel – La métamorphose des Dieu, Paris, Gallimard, 1976, vorbeøte de „trecerea de la arta spiritualizærii la cea a idealizærii sau de la supranatural la ireal“.

74. Autorul se referæ la John Hunter (1728–1793), renumit chirurg scoflian, specialist în anatomie umanæ. (N. tr.)

75. Barbara Duden, Anatomie der Guten Hoffnung, Stuttgart, Klett-Cotta, 1995.

76. Jean Baudry, „Ideological Effect of the Basic Cinematographic Apparatus“, in Theresa Hak Kyung Cha, ed., Apparatus, New York, Tanam, 1980, p. 27, insistæ asupra contrarului: în cinema, „construcflia renascentistæ a perspectivei a servit iniflial ca model“.

26

Noii naturaliøti vor sæ arate obiectul aøa cum acesta e în sine; ei vor o schiflæ de proiect arhitectural a obiectului, care poate fi folositæ de un artizan ce ar vrea sæ îl reconstruiascæ drept model tridimensional. Ei doresc mæsurætori, nu perspective. Privesc lumea, more architectonico, conform schiflei desenelor arhitecturale. Nu îøi doresc un facsimil al viziunii, ci un plan izometric al lucrurilor. Nu vor sæ îøi orneze manualele cu perspective, ci cu hærfli. Vor sæ prezinte un specimen biologic, dar nu cum aratæ atunci cînd îl flii în mînæ øi îl întorci pe toate feflele, ci cum aratæ cînd îl pofli fotografia cu o puternicæ lentilæ telefotograficæ, pe malul îndepærtat al „realitæflii obiective“.

Imaginea din vechime era o construcflie geometricæ ce rezulta dintr-un con de raze de luminæ reflectate de suprafafla obiectului cætre lentila ochiului. Noul spectacol e o expunere produsæ prin mijloace tehnice, care înregistreazæ mæsurætorile luate cu un instrument. E rezultatul unui program care transformæ coloanele binare într-un set care se potriveøte unei prejudecæfli din mintea spectatorului. Vreau sæ deosebesc acest aranjament manipulat al umbrelor øi culorilor de perspectiva artificialis a lui Alberti. Îl numesc spectacol pentru a-l distinge de imagine.

Odatæ cu secolul XIX, noua dorinflæ scopicæ se afirmæ øi în afara medicinei. Nu doar anatomiøtii, dar øi geologii øi zoologii condamnæ modul ilustrafliilor care umplu manualele secolului XVIII. O nouæ tehnicæ, gravura în lemn, face posibilæ ieftinirea ilustrafliilor de carte. O mulflime de desenatori sînt antrenafli sæ traseze schifla de proiect a realitæflii, læsîndu-i privitorului sarcina de a-øi imagina modelul. Ilustrate realizate cu migalæ aratæ oraøe îndepærtate, ecotopul junglei, animale pînæ atunci neimaginate, care devin o adæugire esenflialæ la descrierea în text, prin legendæ. Mulflumitæ noilor tehnici de tipærire, studiul naturii devine din ce în ce mai mult studiul ilustrafliilor øtiinflifice.

Prima rupturæ a apærut odatæ cu stereoscopul, o noutate care a fost la mare modæ la sfîrøitul secolului XIX. Iatæ cum funcflioneazæ acesta. Douæ expuneri simultane sînt puse una lîngæ alta pe aceeaøi placæ fotograficæ, prin douæ lentile separate doar de cîfliva centimetri. Ilustrata rezultatæ e plasatæ într-o cutie øi privitæ cu ajutorul unei perechi speciale de ochelari. Rezultatul e o dimensionalitate „suprarealistæ“. Prim-planul øi fundalul din afara punctului focal sînt neclare, iar obiectul din focar pluteøte într-o plasticitate irealæ. Bunica mea încæ mai aducea cutii cu astfel de imagini din Sicilia, însæ instrumentul era folosit la scaræ largæ de pornografi. Stereoscopul înlocuieøte camera obscuræ ca emblemæ [a ochiului]. E simbolul privirii capturate de un spectacol.

Cei care au acum peste øaizeci de ani pot sæ îøi aminteascæ efectul pe care l-a avut camera de filmat asupra spectatorilor de film înainte de al Doilea Ræzboi Mondial; mulfli au avut ræu de mare la prima vizionare. Unghiul larg, telefotografia øi lentilele transfocatoare au devenit între timp loc comun. Apariflia unui comentator din Washington în fereastra unui ecran de televiziune, transmiflînd „în direct“ din India, a ajuns sæ se potriveascæ cu aøteptærile noastre. Înregistrarea prin satelit a Pæmîntului a fost numitæ o priveliøte. În aceastæ a patra epocæ scopicæ, a vedea înseamnæ a recepta un spectacol.76 În manuale, dar øi în ziarele de øtiri, spectacolul grafic pune dintîi stæpînire asupra textului, iar apoi îl copleøeøte. Textul e redus în mod frecvent la o legendæ a ilustrafliei grafice. Mai mult, ochiul e antrenat sæ recepflioneze obiecte care sînt invizibile în naturæ; apar molecule mai mici decît cele mai scurte frecvenfle vizibile. Dar, chiar mai important, nofliunilor abstracte li se dæ „formæ“ în tabele øi grafice care seduc ochiul, în sensul unei concretefli deplasate. Sîntem antrenafli sæ fim oripilafli, angoasafli sau încurajafli de reprezentarea graficæ a datelor cantitative cærora nu le corespunde nimic din ceea ce poate cuprinde privirea: Produsul intern brut, creøterea populafliei, incidenfla SIDA. Spectacolul desprinde privirea de imagine.

Vreau sæ atrag atenflia asupra începutului øi sfîrøitului unei epoci scopice caracterizate de contopirea privirii de imagine. Uniunea acestora a început sæ slæbeascæ acum douæ sute de ani. Noi tehnici optice au fost folosite pentru a scoate imaginea realitæflii din spafliul în care degetele pot mînui, nasul mirosi sau limba gusta, pentru a aræta realitatea într-un nou spafliu „izometric“, în care nicio fiinflæ senzorialæ nu poate intra.

Ne aflæm sub ameninflarea unui noi început, a unei epoci care ia spectacolul drept imagine.

Traducere de Ovidiu fiichindeleanu

arhiva

Difuzorul pe clopotniflæ øi minaret* Ivan Illich

De mai bine de un sfert de veac am încercat sæ evit folosirea microfonului, chiar øi în fafla unei audienfle largi. Îl folosesc doar atunci cînd mæ aflu într-un grup de discuflii pe podium sau cînd arhitectura auditoriului e atît de modernæ, încît reduce la tæcere vocea nudæ. Refuz sæ fiu transformat într-un difuzor. Refuz sæ mæ adresez oamenilor care sînt dincolo de raza vocii mele. Refuz sæ mæ adresez celor care, datoritæ accesului meu la microfon, se aflæ în situaflie de dezavantaj acustic în timpul perioadei dedicate întrebærilor. Refuz, fiindcæ prefluiesc echilibrul între auditoriu øi prezenfla vizualæ øi resping acea intimitate falsæ creatæ de „øoapta“ copleøitoare a vorbitorului la distanflæ.

De cele mai multe ori, atît organizatorii, cît øi audienfla au acceptat decizia mea. În public se aud apeluri la tæcere, oamenii se încordeazæ sæ asculte, cei care au probleme cu auzul se mutæ în faflæ.

Cîfliva tineri mi-au spus cæ, începînd din seara în care ne-am întîlnit pentru prima oaræ, øi-au antrenat vocea pentru a-i creøte puterea øi timbrul – aøa cum fæceau retorii de demult.

Existæ însæ motive mai profunde pentru care am renunflat la microfon – e vorba de folosirea sa în circumstanfle în care sînt prezent material. Cred cæ vorbirea creeazæ un loc. Locul e ceva preflios, care a fost într-o mæsuræ semnificativæ anihilat de spafliul omogen generat de locomoflia rapidæ, planificarea standardizatæ, ecrane øi difuzoare. Aceste puternice tehnologii dislocæ vocea øi dizolvæ vorbirea într-un mesaj, în unde sonore codate care se înscriu într-un spafliu universal.

Difuzoarele pot face ca o voce sæ fie omniprezentæ într-un spafliu fizic de orice dimensiuni. Doar viva vox are însæ puterea de a genera cochilia în interiorul cæreia se aflæ vorbitorul øi audienfla, localitatea întîlnirii lor.

Astæzi, pot reflecta, în retrospectivæ, la multe conversaflii care au avut loc ca rezultat al refuzului meu de a-mi læsa vocea sæ fie deconstruitæ digital øi sintetizatæ mecanic, înainte de a fi auzitæ. Majoritatea celor care au participat la aceste reflecflii s-au declarat mulflumifli de insistenfla mea pentru vocea „nudæ“. Ei nu au considerat nerezonabilæ insistenfla mea de a limita audienfla la cei care intræ în raza organului vorbirii. Deøi sînt obiønuifli sæ se urle la ei, au eliberat færæ obiecflii primul rînd pentru cei care aud mai greu, iar aceøtia, la rîndul lor, nu au avut nimic împotrivæ sæ se mute în primul rînd. Însæ atunci cînd discuflia ajunge la chestiuni mai generale, oamenii tind sæ se împartæ în douæ grupuri.

De o parte se aflæ cei pentru care simflul diferenflei dintre original øi copie, dintre prezenfla fizicæ øi ecran, dintre atingerea carnalæ øi înlocuirea sa cu vibratoare mecanice sau electronice e o certitudine intuitivæ, iar de cealaltæ cei pentru care aceastæ intuiflie pare învechitæ sau romanticæ, dacæ nu dubioasæ øi plinæ de prefliozitate.

Reflecflia ce urmeazæ, despre istoria clopotului de bisericæ, priveøte natura epocalæ a sunetului în relaflia sa cu locul, mai degrabæ decît cu spafliul.

* Drepturile de autor pentru Ivan Illich, „Le haut-parleur sur le clocher et le minaret“, publicat în Le Perte des Sens, Paris, Fayard, 2004, îi aparflin lui Valentina Borremans. Editorii îi mulflumesc Valentinei Borremans øi, de asemenea, lui Sajay Samuel pentru medierea acordærii drepturilor de publicare. Articol scris în ianuarie 1990 de Ivan Illich, cu titlul original „The Loudspeaker on the Tower: Belfry and Minaret“.

Acum cîfliva ani eram în Köln, servind ca ghid unei prietene, în timpul unei opriri din prima sa cælætorie în Europa. S. e avocatæ, predæ la o universitate din Noua Zeelandæ øi e o excelentæ flautistæ.

E foarte umblatæ în Asia, însæ nu are experienfla catedralelor. Eu, pe de altæ parte, am petrecut multe ore în liniøtea acestei pæduri de coloane gotice, ascultînd liniøtea sa solemnæ. Doar datoritæ ei am început sæ înfleleg ce semnificaflie are vuietul neauzit al clopotului de bisericæ în istorie.

Era încæ dimineafla devreme cînd am mers de la staflia de tren la piafla animatæ, cu faimoasa catedralæ la cîfliva paøi. S. s-a oprit; voia sæ se sprijine de ceva. Vizibil perturbatæ, m-a întrebat dacæ simfleam øi eu aceeaøi senzaflie stranie ce o prinsese, învæluind-o øi transportînd-o. Ceea ce simflea era morbid, era o experienflæ stranie øi ameflitoare.

Mi-a luat ceva timp sæ îmi dau seama la ce se referea. Sunau clopotele bisericii, iar S. resimflise în pîntecele sæu vuietul profund al unui anumit clopot, numit „Sfîntul Petru“, cel mai mare clopot de pe Rin, ce are trei metri, cîntæreøte douæzeci øi patru de tone, øi al cærui sunet se aude pe o distanflæ de mai bine de treizeci de kilometri. Ceea ce o lovise fusese probabil acel sunet al clopotului care e prea grav pentru ureche, dar nu øi pentru intestine.

27

1. Pînæ de curînd, peisajul Bisericii Catolice fusese marcat de un clopot ce suna de trei ori pe zi, oprind munca la cîmp øi conversaflia la masæ. Grupurile se ridicau în picioare øi recitau de trei ori Ave Maria, un ritual numit „Angelus“. Aceastæ triplæ invitaflie are o istorie în trei paøi.

Clopotele de searæ au fost auzite pentru prima oaræ în Milano dupæ 1296, ca un fel de semnal de stingere a focurilor pe fondul recitærii unei Ave Maria. În urmætorii cincisprezece ani, obiceiul a prins din Ungaria în Thuringia, din Avignon în Napoli, ca un memento explicit al Bunei Vestiri. Pînæ la sfîrøitul secolului XIV, aceleaøi trei Ave Maria erau spuse øi dimineafla, amintind credincioøilor de veghea Mariei sub cruce. Semnul de amiazæ, anunflînd timpul pauzei de masæ, a fost introdus abia în timpul secolului XV, la indicafliile regilor Franflei, ca rugæ pentru victoria împotriva turcilor sau pentru pace. Contopirea celor trei rugæciuni cotidiene, la care erau invitafli tofli credincioøii, indiferent unde se aflau, a fost realizatæ în timpul celor douæ decenii de dinaintea Reformei øi s-a încetæflenit foarte repede ca ritual ce dæ ritmul zilei.

2. Ann Hollander, Seeing Through Clothes: Fashioning Ourselves, New York, Arno, 1980, publicatæ iniflial în 1975.

28

Eu am crescut cu clopote.1 Sunetul lor e parte integrantæ din fiecare loc european pe care mi-l amintesc, inseparabil de gama de culori a acestora øi de refracflia aerului. M-a întristat irelevanfla clopotelor pe Madison Avenue, în New York. M-a iritat agresivitatea ostentativæ a dangætelor seculare din campusul Universitæflii Chicago. În America de Sud, m-am gîndit adesea la vastele spaflii din Brazilia care nu au fost atinse niciodatæ de sunetul lor øi m-am întristat pentru miile de clopote din misiuni paraguayene care au fost topite în tunuri, nu înainte de a se întipæri adînc în memoria poporului guaraní. În Orientul Îndepærtat, am învæflat sæ accept absenfla clopotelor de bisericæ øi m-am simflit ofensat de multe ori cînd misionarii fæceau sæ sune niøte falsuri electrice. Prietena mea de la antipozi m-a ajutat sæ devin conøtient de un fel de „localizare prin sunet“ care s-a pierdut.

Se øtie cæ forma clopotului, cunoscutæ astæzi mai degrabæ din graficele statistice, e o invenflie medievalæ. Înainte de aceasta, clopotele arætau ca niøte oale întoarse, strachine sau stupi de albine, dar niciodatæ ca øi ceea ce numim noi clopot, o cupæ scobitæ în interior øi cu guræ deschisæ. Aceastæ formæ a fost rezultatul unei rupturi finale cu toate formele precedente. Caracteristica esenflialæ a noii forme a fost schimbarea gîtului, abia perceptibilæ la început, de la convex la concav. Apoi a devenit evident faptul cæ noua formæ deschidea în bronz un potenflial necunoscut. Îi dædea clopotului un sunet secundar controlat, mai înalt decît nota la lovire, dar, în mod surprinzætor, aducea øi un anumit vuiet, cu mult mai jos decît nota øi care e mai degrabæ simflit decît auzit. Cætre sfîrøitul secolului XIII, clopotul adoptase scobitura interioaræ gradualæ care întæreøte huruitul murmurului sæu, vibraflia sa øoptitæ.

Cînd m-am întîlnit cu S., eram la Köln în cæutarea unor picturi care ilustreazæ schimbarea radicalæ a îmbræcæminflii bærbæteøti øi femeieøti din oraøele Evului Mediu tîrziu. Paralelismul a început sæ mæ intrige. Øtiu de la Ann Hollander2 cæ hainele au început sæ fie tæiate abia în timpul secolului XII. Oamenii au început sæ poarte mîneci, pieptare øi gulere în loc sæ se înfæøoare în lungimi de pînzæ – cum fac încæ indienii – ori sæ tragæ pe ei un sac cu gæuri pentru cap øi mîini, prins la mijloc cu o centuræ de stofæ. Înainte de 1400, în nicio limbæ europeanæ nu existæ cuvînt pentru croitor. Proiectul social de formare a percepfliilor corporale prin îmbræcæmintea în haine care au fost tæiate øi apoi prinse laolaltæ – acesta e un eveniment medieval tîrziu. Dupæ cîte se pare, la fel stau lucrurile øi în cazul artei turnætoriei, prin care a fost format sunetul clopotului, øi prin el locul de care aparflin oamenii.

Clopote ca „Sfîntul Petru“ au fost auzite în Europa într-o epocæ în care sensul locului a suferit o schimbare extraordinaræ. Tehnologia impulsionatæ de cai a dat oamenilor posibilitatea sæ se mute împreunæ, din cætune în sate adeværate. Urbanizarea a sprijinit întrunirea cu regularitate a pieflelor rurale.

Biserica a creat parohii cu clerici rezidenfli øi a prevæzut un nou set de reguli pentru reglementarea cæsætoriilor øi a vieflii comunale. Procesele de stabilire a populafliilor din Europa Centralæ au dobîndit în timpul Evului Mediu timpuriu multe caracteristici ce s-au pæstrat pînæ în secolul XIX. Comunitæflile se întindeau atît de departe cît se auzeau clopotele lor, amestecîndu-se de o manieræ nouæ.

Coroana clopotului a fost turtitæ, umerii sæi læflifli, pærflile laterale desfæcute pînæ la guræ, iar grosimea pereflilor a fost calculatæ øi acordatæ. Ca urmare a diferenflelor din lucrul cu fontæ øi metal, sunetul caracteristic al clopotului fiecærei regiuni a devenit un element familiar al geografiei Evului Mediu tîrziu. Astfel a fost modelat instrumentul tehnologic ce a încorporat cuvîntul divin într-un sunet metalic, ce provenea din turla bisericii, øi care a îmbræcat fiecare parohie într-o manta acusticæ distinctæ: de la clopotele ce se leagænæ øi dængæne în nord-vest, ræspunzînd bætæilor flamande cu sunetele acordate ale mai multor clopote, la oscilafliile furtunoase øi zgomotoase din jurul Mediteranei.

Nu ar avea sens sæ cæutæm în preistorie pe cel care a inventat clopotul, dacæ prin acest termen înflelegem orice corp metalic lovit pentru a emite un sunet. În Ieøirea 28.33, Moise reglementeazæ îmbræcæmintea lui Aaron: pe margine, în jurul tiviturii, trebuie sæ punæ clopoflei de aur pe fir purpuriu, alternînd cu ciucuri în formæ de rodie. Accesorii asemænætoare au fost gæsite în morminte din toatæ zona dintre Cipru øi Sudan. Ele constrasteazæ puternic cu zurgælæii mezoamericani din lut.

Cel mai vechi clopot gæsit în China dateazæ din 1250 î.H. În Occident, cîteva clopote turnate au supraviefluit din cea mai recentæ epocæ a metalului; cel din Nimrud [Asiria] a fost datat la 612 î.H. Spre deosebire de China, unde arta turnærii clopotelor – inventatæ cu mai mult de 500 de ani mai înainte – a supraviefluit færæ întrerupere, în Occident, aceasta a fost pierdutæ în timpul Antichitæflii.

arhiva

Tintinnabulum-ul roman (sunetul cuvîntului spune ce înseamnæ acesta) era fæcut din plæci de metal nituite. Tintinnabulum-ul øi crepitaculum-ul sunau, în cel mai bun caz, ca tælængile noastre pentru vaci.

Chinezii sunau clopotele pentru a vesti întrunirea adunærilor imperiale. Foloseau patru limbi diferite pentru a da ordine soldaflilor „în luptæ øi la dans“. În cimitirul de lîngæ camera mea din Japonia, bambusul øi zurgælæii continuau sæ clincheteascæ, stîrnite de vînt, mult dupæ ce cædelnifla parfumatæ se stinsese în noapte. Grædinile romane erau vegheate de figura lui Priap, echipat cu clopoflei ce ræsunau în vînt.

Dupæ cum se pare, instrumente de fæcut zgomot au fost folosite peste tot, øi nu doar pentru a atrage atenflia, ci pentru a curæfli aerul de spirite nedorite ori pentru a îndepærta norii de furtunæ. Conform lui Josephus, regele Solomon a suspendat un clopot de aur de bîrna cea mai înaltæ a templului, pentru a alunga pæsærile. Romanii legau tintinnabula de scuturile lor, pentru a atrage atenflia inamicului asupra feflei paralizante a Meduzei, sculptatæ pe placa de bronz din centrul scutului.

Clopotele deschideau spafliul procesiunii bacantelor. În cultul lui Astarte, preoflii loveau un inel ce scotea un sunet ascuflit.

Autorii greci øi latini nu deosebeau clopotul deschis, în formæ de cupæ, de sfera aproape închisæ a zurgælæilor. Cele mai multe clopote din Antichitatea mediteraneanæ erau suficient de mici pentru a fi prinse de haine sau flinute øi scuturate cu o mînæ. Cele mai mari, precum gongurile sau cilindrii de metal, erau folosite pentru deschiderea pieflelor de peøte, a bæilor øi circurilor. Plutarh scrie de „clopote pe plase întinse peste rîu, care au sunat atunci cînd oamenii au încercat sæ scape înot din oraøul asediat Xantus“. Cîinii, caii, vacile, caprele, porcii øi oile purtau clopoflei la gît. În Pompei au fost gæsite scheletele a doi cai, fiecare cu cîte trei clopoflei ataøafli. Pæstorii øi alfli „vulgari“ doreau sæ fie înmormîntafli cu clopofleii pe care îi puseseræ la gîtul animalelor. Clinchetul flinuse vampirii øi fantomele departe de caprele øi vacile lor øi ar fi putut acum sæ protejeze øi trupul lor neînsufleflit de asemenea fiinfle supranaturale. Un martir creøtin, Sisinnus, a fost înmormîntat cu clopoflel la gît prin ordin judecætoresc. Magistratul roman dorise astfel sæ îøi arate dispreflul pentru acest acuzat, un om la fel de iraflional ca o bestie.

Paznicul de noapte grec era cunoscut sub numele de codonophor, purtætor de clopoflel. Femeile publice din Pompei foloseau cercei sub formæ de clopoflei. În Evul Mediu, nebunilor, bolnavilor de lepræ, cælæilor øi proøtilor publici li se coseau cu forfla clopoflei de haine.

Efectul sonor al metalului lovit a fost dintotdeauna dublu: raflional øi straniu, util øi morbid. Metalul evocæ alte spirite decît tam-tamul. Toba dæ voce materialelor obflinute din viefluitoare – din lemn øi piele. Talgerele øi zurgælæii, clopotul øi gongul suscitæ vocile subterane ale spiritelor din adîncul pæmîntului, de unde a fost extras metalul. În timpul Pærinflilor Bisericii, ierarhia creøtinæ era precautæ în privinfla clopofleilor, la fel ca în cazul tuturor instrumentelor care fac zgomot. Ioan Hrisostom fline o predicæ împotriva superstifliei, în care se leagæ de lovirea obiectelor de metal. El simte nevoia sæ denigreze sunetul, citîndu-l pe Sf. Pavel (1 Cor. 13.2): „Dacæ pierd caritatea, nu sînt cu nimic mai bun decît o aramæ sunætoare sau un chimval zængænitor, nu sunt nimic“. Sfîntul Ioan Hrisostom blestemæ folosirea clopofleilor ca amulete sau talismane: „... øi ce sæ mai spun de zurgælæii, ataøafli de încheietura mîinii cu ønururi purpurii, umplute cu cine øtie ce prostii, cînd nu ar trebui sæ încredinflæm copiii noøtri altei protecflii în afara crucii?“3 Dintr-un motiv diferit, Ignafliu din Antiohia le cerea colaboratorilor sæi sæ se abflinæ de la folosirea plesnitoarelor øi a clopotelor. El le ordonæ diaconilor sæi sæ îl cheme la slujbæ pe fiecare creøtin apelîndu-l pe numele sæu – „omnes nominatim“. Odatæ cu creøterea numærului de credincioøi, diaconii nu au mai putut însæ îndeplini aceastæ datorie øi, ca urmare, a fost stabilit un nou rang bisericesc, numit cursor, praeco sau monitor. Aøadar, respingerea clopotelor era menitæ sæ sublinieze caracterul nonsuperstiflios øi nonpublic al bisericii timpurii.

Toate acestea s-au schimbat încæ înainte de oprirea persecufliilor. Pe mæsuræ ce biserica suferea schimbarea de la fræflie la comunitate organizatæ, preoflii au început sæ foloseascæ gonguri, plesnitoare, zurgælæi øi clopote pentru a anunfla începerea slujbei. Apare un termen tehnic ce desemneazæ sunetul øi sursa sa: „signum“. Cuvîntul semnifica atît zgomotul, cît øi instrumentul folosit pentru a-l crea.

Signum tangere, signum conmovere4 a devenit echivalent cu „a convoca“.

3. Ioan Hrisostom, „In epist. I ad Cor., Hom. 12, 7“, Migne, Patrologiae cursus completus. Patrologia graeca (PG), Paris, 1844–1864, 61, pp. 105–106.

4. Expresiile latine trebuie traduse în acest context: „a atinge clopotul“, respectiv „a miøca clopotul“. (N. tr.)

29

5. Satis N. Coleman, The Book of Bells, New York, John Day Co., 1938. Vezi øi F. W. Hasluck, Christianity and Islam under the Sultans, Oxford, Clarendon Press, 1929, p. 189, n. 1.

6. „Timp de mai mult de patru secole øi jumætate de dominaflie arabæ (638–1099), nâquˆs [un fel de plesnitoare evoluatæ din folosirea, în secolul VI, a douæ bucæfli de lemn suspendate de ramuræ, ciocnite una de alta] a fost singurul instrument de convocare a creøtinilor din Ierusalim.“ Edward V. Williams, The Bells of Russia, Princeton, Princeton University Press, 1985, p. 11, citîndu-l pe Albertus Aquensis (sau Albert, canonic de Aix-la-Chapelle), Geschichte des ersten Kreuzzuges, Jena, Diederichs, 1923, vol. 1, Die Eroberung des heiligen Landes, p. 315.

Williams oferæ o bibliografie cuprinzætoare.

7. Bibliografie cuprinzætoare in Henri Leclercq, „Cloche, clochette“, „Clocher“, „Clochettes celtiques“, in Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, Paris, Librairie Letouzey et Ané, 1948, a doua parte a vol. 13, col.

1954–1991.

8. Primii fabricanfli cunoscufli ai clopotelor creøtine de tip nituit au fost „Tasag“, „Cuana“ øi „Mackecht“ – trei fierari pe care i-a adus Sf. Patrick în Irlanda în secolul V. Cf. Percival Price, „Bell“, in The New Grove Dictionary of Music, ed. Stanley Sadie, London, Macmillan, 1980, vol.

2, pp. 424–437. Bibliografie cuprinzætoare.

30

În jurul anului 320, un sihastru cu experienflæ, Pahomie, a abandonat viafla solitaræ pentru a deveni conducætorul unei largi comunitæfli de cælugæri, care øi-au petrecut mai apoi traiul sub diriguirea sa în Tebaida, de-a lungul Nilului. Acolo, trompeta sacræ egipteanæ a fost adoptatæ pentru a suna adunarea cælugærilor, iar pe lîngæ asta, un novice era trimis cu un „ciocan de deøteptare“, sæ batæ la uøa fiecærei celule. Pînæ în secolul V, cele douæ sarcini au fost unificate cu ajutorul unui singur instrument, toaca [semantron], „lemnul sacru“ gæunos, plasat în centrul mænæstirii. Mai tîrziu, un instrument de metal, sideron, a înlocuit din cînd în cînd lemnul scobit. Sub numele de bilo øi klepalo, aceste instrumente øi sunetele lor au ræmas familiare cælugærilor ruøi pînæ în secolul XVIII. Unele erau flinute în mînæ, altele puteau fi puse pe umær øi lovite cu un ciocænel, uneori de cætre un asistent ce mergea alæturi. Alteori erau folosite douæ cutii de rezonanflæ, suspendate de o ramuræ øi împinse apoi sæ se ciocneascæ una de cealaltæ. Misionarii greci din Nordul slavon au læudat virtuflile acestui simandrum. În 1200, Antoniu din Novgorod îl citeazæ pe Teodor Studitul: „Simandrum-ul grec ne-a fost dat de îngeri“. Sunetul gongului de metal sau de lemn a fost comparat cu sunetul trompetelor menflionate în Vechiul Testament; i-a fost atribuitæ puterea de a fline demonii la distanflæ. Cele mai bune astfel de instrumente produceau un bubuit profund, echilibrat øi aparte, însæ sunetul lor nu avea armonia sau vuietul clopotului.

Dupæ ce arabii au ocupat Ierusalimul în 638, dupæ un asediu de patru luni, au redactat aøa-numitul Pact din Umar, prin care impuneau anumite reglementæri în detaliile practicii liturgice creøtine.

Printre acestea s-au numærat restricfliile privind semnalele folosite pentru chemarea la slujbæ. Conform credinflei islamice, sunetul clopotului trimite vibraflii care deranjeazæ pacea øi liniøtea spiritelor invizibile ale morflilor, ce rætæcesc prin aer.5 A fost interzisæ expunerea crucii în afara clædirii bisericii, itinerarele prin care puteau fi trecufli porcii prin oraø au fost strict delimitate, iar nivelul de zgomot produs de creøtini a fost limitat. Cînd Godefroi de Bouillon øi cruciaflii sæi au intrat în oraø în 1099, un membru al cortegiului sæu a raportat cæ Ierusalimul, sub stæpînire musulmanæ din 638, nu deflinea niciun clopot øi cæ tragerea clopotelor nu era o practicæ cunoscutæ în acest oraø. La acea datæ, clopotele deveniseræ comune în Europa.6 Putem data cu aproximaflie prima folosire a unui clopot de bisericæ în Europa. În 535, un diacon din Cartagina, Fulgenfliu Ferrandus, îi scria prietenului sæu Eugippus, stareflul unei mænæstiri din Napoli.

Scrisoarea acompania un obiect, folosit deja în Africa de Nord, care introducea „un obicei sacru al celor mai binecuvîntafli cælugæri: sunarea unui clopot rezonant“. Datoritæ unor referinfle ulterioare despre modul în care era folosit obiectul (cu ajutorul unor frînghii), putem stabili cæ aceasta e prima menflionare a sunærii clopotelor atîrnate pentru slujba creøtinæ. Cu toate acestea, rapoartele despre „signum“ din primele secole creøtine nu evidenfliazæ vreo convingere cæ sunetul ar sfinfli locul, timpul sau persoana.

Toate acestea s-au schimbat odatæ cu penetrarea bisericii în rîndul celflilor. Sunetul însuøi a dobîndit un sens specific, dincolo de sincronizarea acfliunii, øi care nu poate fi redus cu uøurinflæ la superstiflie. În Irlanda, sceptrul, cartea øi clopotul erau obiectele de care misionarul celtic nu se despærflea niciodatæ.7 Aceøti misionari gæsiseræ øi au apropriat un instrument al cærui sunet a devenit caracteristic pentru demersul omului cu har. Un nou sunet a fæcut ca aura omului cu har sæ fie perceptibilæ cu urechea. Într-o cutie ornamentatæ cu giuvaiere din secolul XI din Dublin, se poate vedea clopotul-mærturie al Sfîntului Patrick: Clog-an-udachta. Un astfel de obiect ar fi putut fi gæsit în mormîntul sfîntului.8 Sfîntul Columban e adesea desenat scuturînd un clopot. Bonifaciu a folosit cu siguranflæ unul în cælætoriile sale în Friesland (nordul Olandei). Acest instrument, scuturat cu mîna, a devenit un simbol al Cuvîntului Divin, o rugæ cætre ceruri. Vechile clopote celtice erau atît de respectate, încît cutiile în formæ de clopot în care fuseseræ flinute sînt printre cele mai prefluite tipuri de giuvaiere irlandeze øi scofliene. În nordul Angliei, aceste clopote misionare erau venerate ca relicve, precum oasele sfinflilor.

Un nou nume a fost creat pentru acest obiect, un cuvînt care e probabil de origine celticæ mai degrabæ decît continentalæ: clocca. Mai tîrziu, italienii l-au numit campana, referindu-se astfel la provincia de unde proveneau cele mai multe. Nola poate fi un oraø din acea zonæ. Caccabulum, folosit pentru sunet, poate fi pur øi simplu o reflexie a acestuia.

Un clopot cu sunet plæcut era o raræ excepflie în 615. În acel an, regele Chlothar a descoperit cu surprindere un clopot cu „sunet dulce“ în Köln, care l-a impresionat într-atît, încît l-a transportat

arhiva

la Paris. În timpurile carolingiene, sunetul metalic al talgerelor înlocuise de mult trompeta mænæstireascæ, iar în Occident, sunetul instrumentelor de lemn era pæstrat pentru cîteva ocazii speciale, legate de penitenflæ. Clopotul a devenit instrumentul de convocare al Vestului, în timp ce Estul creøtin a preferat lemnul.9 Dupæ ce au devenit emblema misionariatului, clopotele turnate au fost tratate în Europa creøtinæ ca øi cum ar fi fost un fel de persoane. Clopotele aveau în mod frecvent nume. Numele øi „vocaflia“ unui clopot sînt înscrise pe coroana sa. Iatæ cîteva inscripflii tipice: „Laudo Deum verum [Laudæ adeværatului Dumnezeu] ... plebem congrego [adun oamenii sæi] ... vivos voco [chem pe cei în viaflæ] ... defunctos ploro [îi plîng pe cei morfli] ... pestem fugo [alung ciuma] ... fulgorem frango [alung norii de furtunæ]“.10 Scriu toate acestea într-un sat mexican, în care tocmai sunæ douæ clopote. Øtiu numele lor, pentru cæ le recunosc vocile. Mæ surprinde cæ Rosary glæsuieøte aøa tîrziu øi îmi ia ceva timp sæ înfleleg de ce. Ca toatæ lumea, aud sunetul celei de-a treia trageri a clopotului trecerii11, care mæ înøtiinfleazæ cæ Don José mai træieøte øi cæ luæm cu toflii parte la ultima sa oræ. Clopotele ræspîndesc peste tot øtiri øi alungæ demoni.

Clopotele creøtine unesc oamenii într-o fræflie a rugii. Funcflia socialæ centripetæ e completatæ de o funcflie centrifugæ; cît de departe poate fi auzit øi simflit, clopotul îi încorporeazæ pe cei care ascultæ într-un spafliu acustic comun. Nimic nu exprimæ aceasta mai bine decît ceremonia solemnæ a excomunicærii, care a început sæ fie folositæ dupæ anul 1000: „lîngæ clopot, carte øi lumînare“, doisprezece preofli cu torfle aprinse în mîini se adunæ în jurul episcopului, pentru a-l condamna pe pæcætos sæ træiascæ dincolo de bætaia clopotelor diecezei. Puterea sacræ a clopotului transpare în mod clar în ritualuri.12 Cel mai vechi text care s-a pæstrat despre binecuvîntarea specialæ pentru clopotele de bisericæ provine din Spania, cu cîfliva ani înainte de cucerirea peninsulei de cætre musulmani. Ceremonia se deschide cu exorcizarea solemnæ a metalului topit. Spiritele necurate øi rele care s-au prins de metal la naøterea sa în pîntecele pæmîntului sînt expulzate din masa în fierbere. Preotul se roagæ ca acest bronz sæ devinæ la fel de pur ca trompetele folosite din ordin divin în Sinai... ca Dumnezeu sæ înzestreze sunetul acestui clopot cu puterea de a curæfla inimile de lene øi apatie, sæ stingæ flæcærile poftei øi sæ lumineze povara pæcatului în tofli cei pe care îi atinge... ca Dumnezeu sæ îi dea puterea sæ îi întremeze pe cei slæbifli, sæ le dea consolare celor triøti øi curaj pentru pocæire pæcætoøilor.

E în mod clar o ceremonie sobræ de binecuvîntare. În acest text timpuriu nu apare niciun cuvînt despre riturile ciudate care trateazæ clopotul, un secol mai tîrziu, ca øi cum ar fi o persoanæ, mai degrabæ decît un obiect – øi care l-au determinat pe Carol cel Mare sæ interzicæ „botezarea“ clopotelor în 798: ne cloccas baptizent.

Chiar înainte de înlocuirea plæcilor metalice nituite ale tintinnabulum-ului cu clopotul turnat, unele mænæstiri din jurul lacului Constanfla au fæcut din clopot subiectul unui ritual special. Din respect pentru sunetul metalului, binecuvîntarea acestui vas sacru era rezervatæ episcopului acelei dieceze în care urma sæ îl anunfle pe Dumnezeu. Prin aceastæ consacrare solemnæ, ceremoniile au început sæ semene celor în care subiectul e o persoanæ, precum botezul sau chiar hirotonisirea preoflilor.

Dintîi era pregætitæ în mod ritual o apæ specialæ „de botez“. Clopotul era spælat cu aceasta pe dinæuntru øi pe dinafaræ. Era apoi uns cu mir, uleiul pregætit în fiecare Joie Sfîntæ de episcop, care e folosit la hirotonisirea preoflilor, a regilor øi a altarelor. Clopotul era marcat cu cruci uleiate de patru ori în afaræ øi de trei ori înæuntru. Fiecærui clopot i se dædea un nume de botez – ca unui copil. Ca la botez, era adæugatæ sare în apæ. În timpul ceremoniei, o cædelniflæ era aprinsæ lîngæ clopot, pentru binecuvîntarea Cærflii. Diaconul termina ritualul prin citirea evangheliei, cu toatæ solemnitatea unei liturghii. În anumite regiuni, chiar øi în zilele noastre, clopotele au naøi care îi stau alæturi la ceremonie. Dupæ ce a luat sfîrøit binecuvîntarea øi înainte de a fi tras pentru prima oaræ, clopotul e îmbræcat într-o hainæ albæ de botez. Din motive practice øi simbolice, clopotul era instalat în punctul cel mai înalt al unei clædiri, turn sau turle.

Turnurile au fost asociate øi în alte pærfli cu clædirile religioase. Pagoda, piramida, ziguratul mesopotamian sau coloanele folosite în venerarea persanæ a focului, ca sæ nu mai spun de obeliscurile din Egipt sau Etiopia sau de meterezele tempului din Ierusalim – cumva intræ în acelaøi tip. Toate aceste simboluri vorbesc despre înælflimile vizibile care trebuie escaladate, în mod real sau mental. Nici-

9. Dupæ Legea Sf. Benedict (530–540), o „... referinflæ furnizeazæ evidenfla claræ a prezenflei semantronului în Occident. Amalarius din Metz, în capitolul 21 al De ecclesiasticis officiis (823), comparæ caracterele diferite ale lemnului øi bronzului în procesul de chemare a credincioøilor la slujbæ: «Mai mult, pompa semnalelor produse de vasele de bronz e abandonatæ, iar sunetul lemnului, cumva mai umil decît cel al bronzului, e produs pentru a chema oamenii la bisericæ. E posibil ca acest obicei al Bisericii Catolice, mai umil decît cele de azi, sæ fi fost copiat din timpuri antice, mai precis din timpurile în care biserica se ascundea ... Constantinopolul continuæ sæ foloseascæ lemnul, nu din cauza lipsei bronzului, ci datoritæ unei tradiflii venerabile» [Migne, Patres Latini (PL), 105, 1201]“. Williams, pp. 11–12.

10. Alte exemple: „funera plango ... fulmina frango ... sabbata pango ... exito lentos ... dissipo ventos .... paco cruentos“.

11. Tras pentru prima oaræ, dupæ Beda Venerabilul, cu ocazia morflii stareflei Hilda, în 680. A. Holder, ed., Historia ecclesiastica gentis anglorum, Freiburg, Mohr, 1985, cartea a 4-a, cap. 23, p. 23.

12. Peste secole, clopotul a devenit un actor important în poveøtile populare. Te puteai ascunde sub el, protejîndu-te astfel de ræu. Clopotul avea puteri de vindecare.

Nici nu trebuia sæ îl atingi, sunetul era suficient pentru a îndrepta un schilod. Rupea vraja întunericului. Cînd soldaflii au încercat sæ îl fure, ca material pentru tunuri, clopotul a ræmas în comuna sa; zbura înapoi. Uneori era încæpæflînat øi refuza sæ sune cînd era tras – de exemplu, de un preot ce fusese pus sub interdicflie.

Alteori suna singur, pentru a atrage atenflia asupra unui incendiu ori a semnala apropierea inamicului.

Prevenea sau prezicea viitorul. Clopote care fuseseræ înecate se ridicau din ape în noaptea Sfîntului Ioan øi începeau sæ sune peste mlaøtini øi lacuri. În secolul XIV, un juræmînt pe clopot era mai ameninflætor decît un juræmînt pe Biblie. Clopotul însuøi ajunge la fel de departe ca sunetul sæu, urmæreøte ræufæcætorul øi poate ucide.

Vezi Ernest Morris, Legends O’ The Bells, London, Sampson Low, Marston & Co., Ltd., 1974.

31

13. Leclercq, col. 1970.

32

unul nu are însæ un glas anume. Folosirea clædirii turnului pentru a ræspîndi un sunet religios e o invenflie apærutæ în zorii Evului Mediu, sub forma clopotniflei øi a minaretului. Începînd din secolul V, bisericile au început sæ construiascæ turnuri pentru clopote. San Apollinare Nuovo øi San Apollinare in Classe din Ravenna au turnuri rotunde. Un mozaic din Santa Maria Maggiore din Roma, realizat în timpul lui Sixtus al III-lea (432–440), ne aratæ o bisericæ cu douæ asemenea turnuri rotunde. Dorinfla de a agæfla clopotul într-un loc înalt precedæ existenfla acelor clopote într-atît de puternice øi grele, încît era nevoie de o clædire specialæ pentru a le adæposti. În 752, papa Øtefan al III-lea a înælflat o clopotniflæ pentru trei clopote de bisericæ la Sfîntul Petru, în Roma. Greutatea tintinnabulum-ului øi dorinfla de a-l face auzit au contribuit la comandarea acestei piese speciale de arhitecturæ. În secolul XI, turnul clopotniflei a devenit o imagine comunæ, iar în secolul XII devenise parte integrantæ a oricærei biserici parohiale sau catedrale. Treptat, a gæsit adæpost øi în Biserica Ortodoxæ. În jurul anului 865, dogele Orso a trimis douæsprezece clopote din Veneflia împæratului Mihail al III-lea, cunoscut sub numele de „Beflivul“. Acestea au fost instalate în magnifica clopotniflæ de lîngæ Sfînta Sofia, øi în mai puflin de un secol auzim de clopote în vecina Lavra, apoi pe muntele Athos.

Clopotul nu s-a luptat însæ cu simandrum-ul ca instrument de convocare. Færæ îndoialæ, e o exagerare afirmaflia cæ e o invenflie occidentalæ, iar Biserica Ortodoxæ nu a folosit clopotul înainte de secolul XI. Dar ceea ce e sigur e cæ instrumentul cel mai ræspîndit pentru chemarea credincioøilor la slujbæ era „lemnul sfînt“.13 Nu existau minarete pe vremea lui Mohamed øi în primele secole ale Islamului. Cînd Profetul øi discipolii sæi au ajuns la Medina, s-au rugat færæ nicio chemare preliminaræ. Hadithul spune însæ cæ Mohamed, observînd cæ evreii folosesc sofar-ul pentru a-øi aduna congregaflia, iar arabii creøtini nâquˆs, øi-a dorit propria cale. I-a dat ordin lui Bilal sæ se urce pe cel mai înalt acoperiø al oraøului øi sæ strige chemarea la rugæ. Invitaflia a ajuns atît de departe cît poate ajunge vocea unui om, dar nu mai mult.

Prima menfliune a folosirii uzuale a unui turn în acest scop dateazæ din 903. Cu toate acestea, nu e vorba, încæ, de un minaret construit special, ci de un turn de veghe preexistent în meterezele oraøului. Pînæ în prezent, nici originile funcflionale, nici cele arhitecturale ale minaretului nu au fost studiate în mod corespunzætor.

Turnul clopotniflei e în serviciul unui instrument de metal, øi nu, ca în cazul minaretului, în serviciul vocii umane. Ceea ce uneøte membrii parohiei e un sunet produs în mod mecanic. Mohamed, care era øi el un iconoclast, a definit mærimea comunitæflii dupæ raza vocii unui muezin. Biserica occidentalæ a stabilit instrumente mecanice pentru a suna øi a traduce invitaflia la rugæ a lui Dumnezeu.

Difuzoarele hi-fi instalate în vîrful unei biserici sau moschei aduc o inovaflie profundæ. Clopotul-substitut, produs al unei sinteze electrostatice sau electronice, transmite o copie-simulacru a unui instrument. Duce la apogeu convingerea cæ orice instrument fæcut de om poate fi pus în slujba divinitæflii.

Cînd difuzorul e instalat în vîrful unei moschei pentru a transmite o chemare înregistratæ a muezinului, ceea ce se transmite public e o rupturæ cu o parte esenflialæ a Coranului: regula strictæ împotriva creærii unei imagini. Turnul clopotniflei e parte dintr-un asamblaj mecanic. Oferæ suport de lemn sau piatræ pentru un instrument de metal care a fost încorporat în cultul creøtin. E cu totul diferit de minaret, care, precum un podium, îl expune pe unul dintre credincioøi øi mæreøte raza vocii sale.

Credinfla cæ instrumentele tehnologice pot fi asociate în mod intim cu celebrarea unei religii biblice constituie o rædæcinæ profundæ din care a evoluat atitudinea europeanæ faflæ de tehnologie. Din cele mai vechi timpuri, biserica a susflinut cæ are capacitatea de a-øi apropria øi a binecuvînta „orice existæ“ în folosul sæu – ecclesia omnia benedicat a fost mottoul sæu pînæ în Evul Mediu tîrziu. Sute de ritualuri s-au succedat, øi fiecare a fixat un set de reguli sau proceduri ale acestor binecuvîntæri.

Clædirile øi animalele domestice, sæbiile øi plugurile, paturile conjugale øi lumînærile sînt printre lucrurile nenumærate elevate astfel, în mod solemn, într-o sferæ a credinflei. Binecuvîntarea clopotului de bisericæ e doar una dintre aceste liturghii, însæ una foarte solemnæ. Sunetul sæu creeazæ cumva comunitatea din jurul sæu. Aceastæ putere e recunoscutæ atît în Estul slavon, cît øi în Vestul latin.

Lynn White a observat cæ în primele secole ale celui de-al doilea mileniu se cristalizeazæ o diferenflæ claræ în relaflia cu lucrurile materiale, prin care Biserica Greco-Slavonæ din Est se deosebeøte de cea occidentalæ, predominant catolicæ. În timp ce în Vest aparatele mecanice sînt introduse în liturghie,

arhiva

biserica esticæ se fereøte de orice înlocuire a acfliunilor corporale prin mijloace tehnice. Aceastæ diferenflæ e ilustratæ în mod clar de atitudinile diferite ale celor douæ biserici faflæ de folosirea orgii. În Evul Mediu tîrziu, orga începe sæ interfereze cu cîntul simplu (numit adeseori cînt gregorian), care, în ciuda diferenflelor regionale, dominase toate liturghiile din Vest. Bisericile bizantine rezistæ însæ øi refuzæ folosirea sa în interiorul clædirii bisericii. Nu la fel stau lucrurile în cazul clopotului. De timpuriu, arta turnærii clopotului fusese adusæ în Rusia de cælugæri celfli nomazi care erau meøteri fierari, astfel încît în timpul Renaøterii, Rusia era flara cea mai dotatæ cu clopote din întreaga creøtinætate. E remarcabil faptul cæ biserica rusæ, care a pæzit cu atîta grijæ liniøtea din clædirile sale de bisericæ, permiflînd doar folosirea vocii umane în liturghie, a umplut aerul cu sunetul clopotelor. Încæ mai remarcabilæ decît acceptarea ecumenicæ a clopotului în biserica esticæ øi vesticæ e recunoaøterea importantului rol civic al clopotului în timpul secolului XIX. În timpul valurilor liberale antibisericeøti din flærile Sudului european, „dreptul la clopot“ a devenit un punct major de litigiu între episcopul catolic øi autoritæflile civile. Ce drept are prefectul sæ reducæ la tæcere clopotele dupæ ora 7 seara? Sau sæ dea ordin sæ fie trase clopotele pentru a anunfla un incendiu? Ori pentru a anunfla trecerea unei oficialitæfli importante prin oraø? Atunci, clopotarul nu trebuie plætit de primærie? Are primæria dreptul de a interzice sunarea clopotului morflii în timpul epidemiei, pentru a evita panicarea cetæflenilor? Dintr-un studiu al ordinelor judecætoreøti øi al deciziilor Curflii Supreme din Franfla, devine foarte clar faptul cæ sunetul clopotului – pînæ la începutul secolului XX – stabileøte într-un mod puternic stæpînirea asupra spafliului pe care îl umple.

S. venea de la antipozi. Era inocentæ la clopote. Din interior, s-a simflit copleøitæ de vocea „Sfîntului Petru“, din turnul stîng al catedralei din Köln. Împærtæøind aceastæ invazie asupra intimitæflii ei, m-a fæcut sæ realizez cæ am træit, în aceste ultime decenii, printre oameni pentru care sunetul clopotului e doar un element recognoscibil dintre multele modele care se evidenfliazæ din zgomotul în care træiesc øi mor.

Traducere de Ovidiu fiichindeleanu

33

galerie

Øerban Savu prezintæ în grupajul din galerie o selecflie din lucrærile sale ce au ca punct de plecare episoade cotidiene, nesemnificative, din viafla locuitorilor obiønuifli ai României contemporane – majoritatea aparflinînd acelei categorii (materiale øi simbolice) pe care mai demult o numeam clasa muncitoare. Øerban Savu recupereazæ øi reinventeazæ un stil artistic – realismul socialist – atît la nivel formal øi al suportului folosit (picturæ sau mozaic), cît øi la nivel semantic, conferindu-i o notæ antieroicæ prin abordarea nespectaculosului øi în acelafli timp transformîndu-l în ceea ce am putea numi realismul postsocialist. Personajele sale sînt væzute în rutina banalului, fie cæ e vorba de timpul lor liber sau de timpii morfli din cadrul intervalului de lucru. Nu vine niciun tren este astfel un moment de contraaøteptare, care, dintr-o perspectivæ mai largæ, poate fi echivalat cu momentul actual, o ancorare într-un prezent færæ aøteptæri prea mari. Însæ ceea ce se pierde ca aspiraflie øi energie a construcfliei unui viitor colectiv este în schimb cîøtigat prin alæturarea acestor momente solitare, Øerban Savu alcætuind o compoziflie cuprinzætoare a vieflii contemporane, lipsitæ de trivialitatea argumentului jurnalistic øi capabilæ sæ determine o evaluare în sens istoric a timpului prezent. (Raluca Voinea) Øerban Savu presents a selection of his works which have as starting point daily, insignificant episodes in the lives of ordinary inhabitants of present-day Romania – most of them belonging to that material and symbolic category which a while ago we used to call the working class. Øerban Savu recuperates and reinvents an artistic style – the socialist realism – both at a formal level, including the medium used (painting or mosaic) and at a semantic level conferring it an anti-heroic stance through the depiction of the unspectacular; he thus turns this style into what we could call a post-socialist realism. His characters are seen in the routine of the prosaic, whether it is during their free time or passing their “dead” times in-between the working hours. No Train Coming is such a moment of counter-waiting, which from a wider perspective could be identified with the time we are living now, a present without big expectations. However, what is lost as aspiration and energy of building a collective future is instead gained through the juxtaposition of these solitary moments. The artist builds a comprehensive composition of contemporary life, which lacks the trivial journalistic approach and can allow us to evaluate the present with a historic purpose. (Raluca Voinea)

Øerban Savu: Nu vine niciun tren No Train Coming

ØERBAN SAVU is born in 1978 in Sighiøoara, lives and works in Cluj. Among the institutions where he exhibited recently there are Hudson Valley Center for Contemporary Art, Peekskill, NY, Spinnerei, Leipzig, the Art Museum in Cluj and Upload Art Project, Trent.

34

No Train Coming, 180 × 112 cm, 2009, oil on canvas

Untitled, 30.5 × 40 cm, 2007, oil on canvas

galerie

Before Sunrise, 35 Ă— 31 cm, 2007, oil on canvas

A Moment of Silence, 100 × 140 cm, 2009, oil on canvas

galerie

The Oil Pipe, 21 × 30 cm, 2007, oil on canvas

Blue Shadow, 137 × 106.5 cm, 2010, oil on canvas

galerie

The Grey 10th Floor Block, 155 × 130 cm, 2008, oil on canvas

Sleep Without Dreams, 132 × 180 cm, 2010, oil on canvas

galerie

Three Friends, 163 × 220 cm, 2010, oil on canvas

Untitled, 35 × 28 cm, 2006, oil on canvas

galerie

Summer Kitchen, 130 Ă— 106 cm, 2009, oil on canvas

The Welders, 44 × 65 cm, 2007, oil on canvas

galerie

Under the View, 154 × 195 cm, 2010, oil on canvas

Untitled, 30.5 × 50 cm, 2006, oil on canvas

galerie

Untitled, 29 Ă— 40 cm, 2007, oil on canvas

Empty Courtyard, 45 × 35 cm, 2010, oil on canvas

galerie

Algorithm of Stillness, 157 Ă— 134 cm, 2010, oil on canvas

Intervention in the Lukács Archive by Balázs Beöthy

Recuperarea lui Lukács: intervenflii în arhiva unui filosof marxist Maja øi Reuben Fowkes György Lukács and Contemporary Art: Intervening in the Archive [György Lukács øi arta contemporanæ: Intervenind în arhivæ], Arhiva Lukács Budapesta, 12 mai 2010

Spaflioasa arhivæ a lui György Lukács, cu vedere la Dunære, se gæseøte în zona centralæ a Budapestei, fiind gæzduitæ în reøedinfla filosofului din ultimele lui trei decenii de viaflæ, loc ce, în dimineafla zilei de 12 mai 2010, a devenit scena unor curajoase întîlniri cu moøtenirea sa. Deøi au participat doar artiøti maghiari, iar evenimentul a avut caracteristicile unui eveniment exclusiv local, semnificaflia lui a depæøit în mod categoric cadrul naflional, abordînd dezacordul dintre incontestabilul statut internaflional, de întemeietor al marxismului occidental, al lui Lukács øi reputaflia sa de comunist convins în Ungaria. Întrebarea care bîntuie orice demers contemporan ce-l implicæ pe Lukács e cum sæ împaci aceste douæ poziflii în cadrul unei perspective istorice globale.

Pînæ în prezent, Lukács nu a reprezentat o figuræ sau un punct de referinflæ important pentru arta maghiaræ contemporanæ. Dimpotrivæ, generaflia de artiøti care a intervenit asupra arhivei lui a crescut cu învæflæturile neoavangardei, preferînd figuri antiregim, precum gînditorul disident Béla Hamvas, care a pus sub semnul întrebæMAJA øi REUBEN FOWKES sînt istorici øi curatori de artæ contemporanæ. Proiectele lor curatoriale cuprind Revolution Trilogy [Trilogia Revoluflie] (2006–2009), seminariile SocialEast Forum (din 2006) øi Simpozionul anual despre Sustenabilitate øi Artæ Contemporanæ de la Universitatea Central-Europeanæ din Budapesta (din 2006). Actualul lor proiect expoziflional, Loophole to Happiness, va fi inaugurat la Galeria Trafó din Budapesta în noiembrie 2010.

52

RECLAIMING LUKÁCS: INTERVENTIONS IN THE ARCHIVE OF A MARXIST PHILOSOPHER Maja & Reuben Fowkes György Lukács and Contemporary Art: Intervening in the Archive Lukács Archive Budapest, 12 May 2010 Overlooking the Danube in central Budapest is the spacious archive of György Lukács, housed in the philosopher’s residence for the last three decades of his life, which on the evening of 12 May 2010 became a site for bold artistic encounters with his legacy. Although only Hungarian artists were involved, and the event had the characteristics of an exclusive local happening, its significance arguably went beyond the national frame by addressing the discord between Lukács’s unassailable international status as the founder of Western Marxism and his reputation as a hardcore communist in Hungary.

The question haunting any contemporary engagement with Lukács is how to reconcile these two positions within a global historical perspective.

Until now, Lukács has not been a significant figure or point of reference for contemporary Hungarian art. Indeed, the generation of artists intervening in his archive were brought up on the teachings MAJA and REUBEN FOWKES are contemporary art historians and curators. Their curatorial projects include the Revolution Trilogy (2006–9), the SocialEast Forum seminar series (since 2006), and the annual Symposium on Sustainability and Contemporary Art at Central European University Budapest (since 2006). Their current exhibition project Loophole to Happiness opens at Trafó Gallery Budapest in November 2010.

scena

Intervention in the Lukács Archive by János Sugár

rii ateismul modern øi ascetismul comunist øi a fost trimis la munca de jos, se pare cæ la intervenflia lui Lukács însuøi. În mod simptomatic, simpla pomenire a numelui disidentului a produs zîmbete condescendente printre adepflii lui Lukács care s-au strîns pentru a asista la transgresarea de cætre artiøti a spafliului gol al arhivei. Interesul proaspæt descoperit al artei contemporane faflæ de Lukács fline de caracterul enigmatic al personalitæflii øi al parcursului sæu dificil prin istoria secolului al XX-lea, care poate oferi cheia de interpretare a unora dintre complicafliile angajærii politice de partea stîngii.

Næscut într-o familie evreiascæ bogatæ, în 1885, Lukács a crescut în ambianfla literaræ øi teatralæ a Budapestei fin de siècle, ulterior luînd contact cu direcfliile kantianæ øi hegelianæ la universitæflile din Cluj, Berlin øi Heidelberg. În timpul Primului Ræzboi Mondial, a condus un cerc duminical de intelectuali pe domeniul familiei sale, în cadrul cæruia se dezbæteau chestiuni culturale de amploare, pînæ cînd schisma Revolufliei Boløevice a divizat politic grupul. Pe fondul unor traume personale, inclusiv sinuciderea primei iubite øi moartea celui mai bun prieten, Lukács a trecut printr-o radicalæ convertire politicæ în 1918, care l-a fæcut sæ-øi renege viafla øi opera anterioare, pe care ulterior le-a numit „anticapitalism romantic“, øi s-a dedicat în totalitate Partidului Comunist, crez politic pe care øi l-a pæstrat pînæ la moarte, în 1971.

Contribuflia lui Lukács la teoria literaræ øi culturalæ a fost profund influenflatæ de implicarea sa politicæ øi de cariera de partid, care a cuprins o scurtæ perioadæ în funcflia de comisar pentru educaflie øi culturæ pe durata scurtæ a Republicii Ungare a Sfaturilor din 1919, în timp ce lucrarea sa teoreticæ cea mai cunoscutæ, Istorie øi conøtiinflæ de clasæ, a fost scrisæ în timpul exilului sæu politic la Viena, în anii ’20. Odatæ cu apariflia fascismului, s-a mutat de la Berlin într-o relativæ siguranflæ la Moscova, în 1933, implicîndu-se în dezbaterile literare contemporane din jurul expresionismului, modernismului øi realismului socialist, reuøind sæ scape in extremis de epurærile staliniste. Dupæ revenirea în Ungaria, în 1945, a fost la început aclamat, apoi supus unei dure critici publice øi ulterior reabilitat, jucînd un rol neînsemnat în Revoluflia din 1956.

of the neo-avant-garde, who preferred anti-regime figures, such as the dissident thinker Béla Hamvas, who challenged modern atheism and communist asceticism, and was forced into menial labour, apparently at the hands of Lukács himself. Symptomatically, the mere mention of the dissident’s name provoked smirks of condescension amongst the Lukács followers that gathered to observe the artists’ transgression of the hallowed space of the archive. Contemporary art’s new found interest in Lukács lies in the enigma of his personality and his precarious path through the troubled history of the twentieth century, which may provide a key to unlocking some of the complexities of political commitment on the left.

Born into a wealthy Jewish family in 1885, Lukács came of age in the literary and theatrical milieu of fin de siècle Budapest, later coming into contact with Kantian and Hegelian currents at universities in Kolozsvár, Berlin and Heidelberg. During the First World War he led a Sunday Circle of intellectuals at his family estate that pondered deep cultural issues, until the schism of the Bolshevik Revolution divided the group along political lines. Pushed along by personal traumas, including the suicide of his first love and death of his closest friend, Lukács underwent a radical political conversion in 1918 that led him to disown his early life and works, to which he later referred as “romantic anti-capitalism”, and commit himself fully to the Communist Party, a political faith that he maintained until his death in 1971.

Lukács’s contribution to literary and cultural theory was deeply marked by his political commitment and party career, which included a brief period as Commissar for Education and Culture in the short lived Hungarian Republic of Councils of 1919, while his best known theoretical work, History and Class Consciousness, was produced during his political exile in Vienna in the 1920s. With the rise of Fascism, he moved from Berlin to relative safety in Moscow in 1933, and engaged in contemporary literary debates around expressionism, modernism and socialist realism, narrowly managing to escape the Stalinist purges. After his return to Hungary in 1945, he was first celebrated, then subjected to fierce public criticism,

Intervention in the Lukács Archive by Miklós Erhardt

54

and subsequently rehabilitated, playing an abortive role in the 1956 Revolution.

Lukács’s reputation in Western leftist circles owes principally to his theoretical innovations of the early 1920s, when he attempted to update Marxism for the twentieth century. His analysis of the pernicious effects of bourgeois ideology and influential notion of reification – a term devised to refer to the process by which capitalism enters social relations to take on an objective form – offered a way to account theoretically for the failure of the emergence of “revolutionary proletarian consciousness” in the West. Today his writings on realism from the depths of the Stalinist 1930s may also contain the potential for a theoretical comeback, perhaps offering critical tools to pierce the gleaming surface of capitalism as a totality, an ambition that Lukács identified with realist authors, and ultimately found lacking in expressionist and subjective modes of creativity.

As the murmuring crowd of art professionals and philosophers circulated around the flat, an old man dressed in a grey coat and hat and leaning on a walking stick came in and went over to the desk, fumbled around and then walked straight out of the door and disappeared for ever. This subtly staged and barely noticeable appearance of the ghost of Lukács or a psychic projection of the long gone philosopher was actually an intervention by Little Warsaw (Bálint Havas and András Gálik). Starting off with a poster showing an unnamed portrait of the philosopher and calling for “anyone who looks like the person on the picture to come forward” both served for the artists to select a lookalike actor and probed public amnesia about the Marxist philosopher. The unexpected arrival of Lukács’s impersonation wearing some of his original items and his interaction with the hermetic environment of the archive, the furniture and decoration of which date back to the Kádár era, represented a fleeting disruption that pointed to the fact that so many questions about the philosopher’s life and acts are left unanswered. Little Warsaw’s work in the archive can also be viewed as a continuation of their enduring interest in the contested feelings provoked by the cultural legacy of the communist era.

As his starting point, Miklós Erhardt took a broken memorial plaque dating back to the communist era, which was found offensive and vandalised after the political changes of 1989. The plaque on the exterior of the building was eventually replaced by a more benign version referring to the home of a world famous Hungarian philosopher, with no red stars or mention of Marxism and the Proletariat.

The artist chose to cover up the damaged plaque that is now preserved in the entrance hall of the archive to bring to attention the unavoidable political and moral dilemmas raised by Lukács’s historical role, from the executions of deserters he ordered as a red army political commissar in 1919, to his failure to condemn the Stalinist terror. Parallels could perhaps be drawn with the contamination of Heidegger’s philosophical reputation by his entanglement with Nazism. A complimentary element of Erhardt’s intervention involved the artist approaching some of those present at the Lukács evening with an obtrusive video camera and posing tricky moral questions, bringing to mind the procedures of a public investigation or trial, and raising the issue of whether it is ever desirable or right to separate a person’s theoretical insights from their actions in society.

Balázs Beöthy disturbed the orderly and static appearance of the archive by scattering a selection of papers and letters on the philosopher’s desk, in order to break through to the more chaotic essence of Lukács’s eventful life. The artist’s intervention also foregrounds the “archive within the archive”, the hidden collection that started with a suitcase containing hundreds of personal letters and writings that were deposited in a Heidelberg bank vault in 1918, symbolically marking Lukács’s dramatic break with his bourgeois past. Fascinatingly, the philosopher went back to the bank to renew his arrangements before leaving for political exile in Moscow in the 1930s, but never mentioned it to anyone, and the suitcase was only discovered accidentally by a bank clerk two years after his death. Beöthy also

Intervention in the Lukács Archive

by Little Warsaw

Reputaflia lui Lukács în cercurile occidentale ale stîngii se datoreazæ în principal inovafliilor sale teoretice de la începutul anilor ’20, cînd a încercat sæ aducæ marxismul la zi pentru secolul al XX-lea. Analiza efectelor dæunætoare ale ideologiei burgheze øi ale influentei nofliuni de reificare – termen menit sæ trimitæ la procesul prin care capitalismul intervine în raporturile sociale pentru a lua o formæ obiectivæ – a oferit o cale de justificare teoreticæ a eøecului aparifliei „conøtiinflei proletare revoluflionare“ în Occident. Astæzi, scrierile sale despre realism din plin stalinism al anilor ’30 pot include øi potenflialul unei reveniri teoretice, oferind, poate, uneltele critice de pætrundere prin suprafafla strælucitoare a capitalismului ca totalitate, ambiflie pe care Lukács a identificat-o cu autorii realiøti øi cæreia, în cele din urmæ, i-a constatat lipsa în tehnicile creative expresioniste øi subiective. În timp ce mulflimea murmurîndæ de profesioniøti din domeniul artei øi filosofiei circula prin apartament, un bætrîn cu pardesiu øi pælærie gri, ajutîndu-se de un baston, a intrat øi s-a aøezat la birou, a orbecæit, iar apoi a ieøit pe uøæ øi a dispærut pentru totdeauna. Aceastæ apariflie subtil înscenatæ øi abia observabilæ a stafiei lui Lukács sau a unei proiecflii psihice a filosofului de mult dispærut era, de fapt, o intervenflie semnatæ Little Warsaw (Bálint Havas øi András Gálik). Posterul care înfæfliøa un portret færæ titlu al filosofului øi rugæmintea ca oricine semæna cu persoana din imagine sæ-i contacteze a slujit deopotrivæ la alegerea unui actor care sæ-i semene øi la demonstrarea amneziei publice faflæ de filosoful marxist. Apariflia neaøteptatæ a personificærii lui Lukács purtînd cîteva dintre veømintele care-i aparflinuseræ øi interacfliunea acestuia cu mediul ermetic al arhivei, ale cærei mobilæ øi decorafliuni dateazæ din era Kádár, a reprezentat o subminare de moment ce dovedea cæ numeroase întrebæri despre viafla øi acfliunile filosofului au ræmas færæ ræspuns. Acfliunea din arhivæ a grupului Little Warsaw poate fi privitæ øi ca o continuare a interesului lor constant faflæ de sentimentele controversate provocate de moøtenirea culturalæ a epocii comuniste.

Ca punct de plecare, Miklós Erhardt a luat o placæ memorialæ spartæ de pe vremea epocii comuniste, consideratæ jignitoare øi vandalizatæ dupæ schimbærile politice din 1989. Placa de pe faflada clædirii a fost în cele din urmæ înlocuitæ de o variantæ mai benignæ ce fæcea trimitere la casa unui filosof maghiar de renume mondial, færæ stele roøii sau referinfle la marxism ori proletariat. Artistul a ales sæ acopere placa distrusæ, acum pæstratæ la intrarea în arhivæ, pentru a atrage atenflia asupra dilemelor politice

Little Warsaw Lukács poster

55

øi morale de neevitat næscute de rolul istoric jucat de Lukács, de la executarea dezertorilor, pe care a ordonat-o în calitate de comisar al Armatei Roøii în 1919, la refuzul sæu de a condamna teroarea stalinistæ. Poate cæ e posibilæ trasarea unei paralele faflæ de contaminarea reputafliei de filosof a lui Heidegger din perspectiva legæturii sale cu nazismul. Un element suplimentar al intervenfliei lui Erhardt presupunea apropierea artistului de unii dintre cei prezenfli la seara dedicatæ lui Lukács cu o cameræ video incomodæ øi adresarea de întrebæri morale delicate, ce aduceau aminte de procedurile anchetelor sau ale proceselor publice, punînd problema dacæ este de dorit sau corect sæ separi opiniile teoretice ale cuiva de acfliunile sale în societate.

Balázs Beöthy a tulburat atmosfera ordonatæ øi liniøtitæ a arhivei, împræøtiind o serie de lucræri øi scrisori pe biroul filosofului, în încercarea de a ræzbate la esenfla mai haoticæ a tumultuoasei viefli a lui Lukács. Intervenflia artistului pune în prim-plan, de asemenea, „arhiva din arhivæ“, colecflia secretæ care a început cu o valizæ cu sute de scrisori øi însemnæri personale depozitate în seiful unei bænci din Heidelberg în 1918, marcînd ruperea simbolicæ a lui Lukács de trecutul sæu burghez. Lucru fascinant, filosoful s-a întors la bancæ pentru a reînnoi contractul înainte de exilul sæu politic de la Moscova din anii ’30, færæ s-o spunæ vreodatæ cuiva, iar valiza a fost descoperitæ din puræ întîmplare de un funcflionar de la bancæ, la doi ani de la moartea lui Lukács.

Beöthy introduce øi un memento personal, o scurtæ lucrare video intitulatæ Hancsi, care relateazæ în øoaptæ o tragicæ poveste de dragoste øi de moarte øi pe care artistul a instalat-o lîngæ o scrisoare de la iubita abandonatæ a tînærului Lukács, pentru a cærei sinucidere el se simflea foarte vinovat.

Tamás Sóos a avut o intervenflie mai personalæ în arhivæ, care a presupus ca artistul sæ se culce pe un vraf de cærfli din fafla rafturilor din camera de lucru a lui Lukács, iar o fotografie mæritæ a gestului sæu a fost expusæ chiar la fafla locului, împreunæ cu o pernæ din cærfli, fapt interpretat de unii vizitatori ca o invitaflie de a repeta acfliunea.

Lucrul care a stîrnit iniflial interesul artistului a fost o experienflæ din copilærie, cînd l-a væzut pe tatæl sæu plecînd la o særbætoare comunistæ cu un exemplar din Lukács în cutia de scule; în tinerefle a încercat sæ-l viziteze pe bætrînul filosof, sunînd la uøa acestuia de la stradæ, dar i s-a spus în mod repetat cæ Lukács e ocupat. În cæutarea de informaflii la prima mînæ, artistul a abordat-o øi pe cea mai celebræ studentæ a lui Lukács, filosoful Ágnes Heller, øi au fost prezentate fotografii ale celor doi angajafli în lungi discuflii în arhivæ. Deøi, ca un realist dur, Lukács ar fi dezaprobat probabil o astfel de abordare artisticæ subiectivæ, Sóos e în cæutarea unui adevær psihologic mai profund legat de personalitatea filosofului, examinînd tocmai problema indiferenflei emoflionale în viafla øi opera sa. Atmosfera freudianæ a fost sporitæ de mobilierul sugestiv din camera sa, cu patul din colfl fæcînd aluzie la dorinfla suprimatæ de a fi psihanalizat. În ciuda faptului cæ Lukács a respins complet freudismul, puflinele însemnæri autobiografice fæcute în ultimii sæi ani de viaflæ sînt bîntuite de traume din copilærie, cum ar fi închiderea sa într-un dulap de cætre disprefluita sa mamæ øi furia faflæ de tatæl care îi acorda atenflie exclusiv acesteia øi îl neglija pe tînærul Lukács, modele comportamentale repetate, se pare, de el însuøi ca adult øi în raport cu adorata sa soflie, copiii sæi nefiind vrednici nici mæcar de un rînd în autobiografie. Dupæ cum a spus Ágnes Heller în acea searæ – „Lukács era un om rece“.

Arætînd cæ arhiva e un spafliu viu care trebuie întreflinut, øi nu doar un muzeu care trebuie pæstrat în starea originalæ, János Sugár a venit echipat cu un set de unelte øi a efectuat intervenflii minore în apartament, precum repararea mînerelor uøilor de la balcon. Demistificînd altarul ridicat în cinstea filosofului, Sugár a abordat arhiva ca pe un spafliu de cercetare contemporan øi øi-a concentrat atenflia asupra prezentului øi viitorului. O altæ acfliune a presupus îndepærtarea unui tablou de pe peretele opus biroului lui Lukács øi pictarea cu spray a unui stencil în locul lui. În limbajul lui Kant øi Hegel, graffitiul suna astfel: „Arbeite gratis oder verrichte eine Arbeit die du

56

introduces a memento of his own, a short video work entitled Hancsi, which in a whisper delivers a tragic story of love and fate that the artist installed next to a letter from the young Lukács’s abandoned sweetheart, for whose suicide he felt a terrible responsibility.

Tamás Sóos offered a more personal intervention in the archive, which involved the artist sleeping on a pile of books in front of the bookshelves in Lukács’s working room, an enlarged photograph of which was displayed on the spot, together with a pillow of books, which some visitors took as an invitation to repeat the action. It was the childhood experience of seeing his father setting off for a communist holiday with a copy of Lukács in his toolbox that originally sparked the artist’s interest, while as a young man he tried to visit the aging philosopher by ringing the doorbell on the street, but was repeatedly told that Lukács was busy. In the quest for firsthand knowledge, the artist also approached Lukács’s most celebrated student, the philosopher Ágnes Heller, and photographs of the pair engaged in lengthy discussions in the archive were shown. Although as a hardened realist, Lukács might well have disapproved of such a subjective artistic approach, Sóos searches for a deeper psychological truth about the philosopher’s personality, probing precisely the problem of emotional indifference in his life and work. The Freudian atmosphere was enhanced by the suggestive furniture in his room, with a single bed in one corner hinting at a suppressed desire for psychoanalysis. Despite the fact that Lukács consistently rejected Freudianism, the scant autobiographical notes made during the last years of his life dwell on childhood traumas, such as being locked in a cupboard by his despised mother and anger towards his father for doting exclusively on her and neglecting the young Lukács, patterns that were seemingly repeated in his own adult life and relationship with his adored wife, while his children did not merit a single line in his autobiography. As Ágnes Heller put it that evening – “Lukács was a cold man“.

Pointing to the fact that the archive is an actual living space that needs to be maintained, and not just a museum that should be preserved in its original state, János Sugár came equipped with a set of tools and carried out minor repairs on the flat, such as fixing the handles on the balcony doors. Demystifying the philsopher’s shrine, Sugár approached the archive as a contemporary research space, and focussed his attention on the present and the future. A further action involved removing a picture from the wall opposite Lukács’s desk, and spray-painting a stencilled slogan in the empty spot.

Using the language of Kant and Hegel, the graffiti read: “Arbeite gratis oder verrichte eine Arbeit die du auch gratis machen würdest”, referring to Lukács’s role in reinterpreting Marx and his labour theory of value and warning us either to work “gratis”, or only do work that we would undertake for free anyway. By addressing the issue of work and ethics, Sugár points to the commercialisation of the art world on the one hand, while on the other, wittily comments on the enforced working conditions of immaterial labour, where time and creativity are never adequately rewarded. This sentence also includes an element of “institutional critique”, as the whole event in the archive was done on a friendly basis, which was an unchallenged tradition of the East European neo-avant-garde, but is a rare exception today. This debate will remain hidden behind the picture, which the artist immediately put back into place, until in an unknown future the archive is disturbed again.

As is so often the case in post-socialist countries, contemporary art is irresistibly drawn to tackle the trickiest subjects on the cultural and political horizon, exploring positions that are difficult to accommodate within the dominant ethos of neo-liberal globalised consensus, and reopening loaded questions from the recent past that the mainstream has forgotten. Stumbling upon Lukács and faced with the enigma of his archive, the artists had recourse to an inventive, contemporary and ultimately realist methodology that, in the philosopher’s favourite terms, went beyond ideological “appearance” to disclose the “essence” of Lukács in his social totality. Still

scena

auch gratis machen würdest“, referindu-se la rolul lui Lukács în reinterpretarea lui Marx øi a teoriei valorii øi avertizîndu-ne fie sæ lucræm „gratis“, fie sæ acceptæm o muncæ pe care am realiza-o gratis oricum. Referindu-se la problema muncii øi a eticii, Sugár trimite la procesul de comercializare din lumea artisticæ, pe de-o parte, în timp ce, pe de altæ parte, comenteazæ plin de spirit asupra condifliilor de lucru impuse muncii imateriale, în care timpul øi creativitatea nu sînt niciodatæ ræsplætite adecvat.

Aceastæ propoziflie cuprinde øi un element de „criticæ instituflionalæ“, în mæsura în care întreg evenimentul de la arhivæ a fost fæcut din puræ prietenie, fapt ce reprezenta o tradiflie certæ pentru neoavangarda est-europeanæ, dar azi este o raræ excepflie.

Aceastæ dezbatere va ræmîne ascunsæ în spatele tabloului pe care artistul l-a pus imediat la loc, pînæ cînd, într-un viitor nedefinit, spafliul arhivei va fi tulburat din nou.

Dupæ cum se întîmplæ adesea în flærile postcomuniste, arta contemporanæ e irezistibil atrasæ de atacarea celor mai spinoase probleme ale orizontului cultural øi politic, explorînd poziflii greu de împæcat cu etosul dominant al consensului globalizat neoliberal øi redeschizînd chestiuni arzætoare din trecutul recent, pe care curentul dominant le-a dat uitærii. Întîlnindu-se cu Lukács øi confruntafli cu enigma arhivei acestuia, artiøtii au recurs la o metodologie inventivæ, contemporanæ øi, în cele din urmæ, realistæ, care, în termenii preferafli ai filosofului, au depæøit „aparenfla“ ideologicæ pentru a dezvælui „esenfla“ lui Lukács în integralitatea lui socialæ. Încæ suspendat în zona gri dintre construcfliile comunismului øi cultura naflionalæ øi încærcat de complexitate istoricæ, Lukács e dezvæluit ca un veritabil om al secolului al XX-lea, un intelectual modernist cu legæturi emoflionale clasice. În ciuda eforturile de empatizare, contradicfliile evidente dintre realizærile sale teoretice øi discutabilele acfliuni din viafla realæ ræmîn nerezolvate.

suspended in the grey zone between the constructions of communist and national culture and laden with historical complexity, Lukács is revealed as a true twentieth century man, a modernist intellectual with classical emotional hang-ups, and despite the efforts to empathise, the evident contradictions between his theoretical achievements and questionable real-life actions remain unresolved.

Traducere de Alex Moldovan

Intervention in the Lukács Archive

by Tamás Sóos

57

Katarzyna Kozyra Olympia, 1996, 3 photos, video on monitor, National Museum in Krakow, Š Katarzyna Kozyra

58

scena

Pentru o resubiectivare a Estului Bogdan Ghiu Gender Check: Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe [Controlarea genurilor: Feminitate øi masculinitate în arta Europei de Est], MUMOK (Museum Moderner Kunst Stiftung Ludwig), Viena, 13 noiembrie 2009 – 14 februarie 2010; Zacheta National Gallery of Art, Varøovia, 19 martie – 13 iunie 2010, curator: Bojana Pejic´ Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’Europe de l’Est [Promisiunile trecutului. O istorie discontinuæ a artei din Europa de Est], Centre Pompidou, Paris, 14 aprilie – 19 iulie 2010, curatori: Christine Macel øi Joanna Mytkowska Lanflul întrebærilor, laflul Fiinflei: (din)spre Sud prin Est „Proletari din toate flærile, cine væ spalæ ciorapii?“ (Bojana Pejic´)1 Mai existæ „Est“? Mai existæ „Vest“? Numai istoria artei din Estul Europei, ca metonimie a istoriei în general (øi ca tip de istorie euristic strategicæ), trebuie sæ fie privitæ øi recunoscutæ, din punctul de vedere canonic al Occidentului øi din punct de vedere noflional, categorial occidental, ca „discontinuæ“, sau, de fapt, aceastæ istorie „discontinuæ“ a (artei) Estului are menirea de – øi poate fi, iatæ, folositæ pentru – a introduce o discontinuitate esenflialæ, o fisuræ, o întrerupere nu numai în canonul istoriei occidentale a artei øi în dominaflia punctului de vedere occidental asupra istoriei în general, ci øi, în lanfl, în ceea ce priveøte însuøi conceptul, esenflialmente occidental, de istorie øi categoriile care îl fac posibil?

Sæ nu ne græbim însæ. Lanflul întrebærilor a cuprins øi roade „laflul Fiinflei“, dar o face pe cît de irezistibil, pe atît de temeinic, treptat, færæ a særi nicio verigæ. Important este sæ-i trasæm corect traiectoria, care nu este nici directæ, nici aleatorie, sæ-i imaginæm logic parcursul, mersul øi „marøul“, sæ-i identificæm metaforele tranzitorii.

Deconstrucflia dominafliei punctului de vedere istoriografic occidental pare a începe din Est, prin luarea în considerare a istoriei (artei) Estului Europei. Discontinuitatea istoriei estice (a artei) pare a afecta, aøadar, cu discontinuitate însuøi conceptul canonic, adicæ occidental, de istorie.

De douæ ori dinspre margini (re-)începe „asaltul“ asupra (istoriei) Occidentului: dinspre Estul Europei øi din istoria artei contemporane.

Este vorba de o deconstrucflie (obiectivæ, în act, care se confundæ deja cu istoria) nu numai a canonului (istoric) occidental, ci øi, treptat, a înseøi categoriilor epistemice aflate la baza construirii canonului occidental, conform cæruia istoria este o „formatare“ occidentalæ a lumii prin care schema ierarhicæ providenflialistæ este „secularizatæ“, darwinist-colonial, ca evoluflie. Proiectate mundan, ierarhiile celeste au fost reformulate, perspectivistic, ca „progres“.

Dacæ pentru deconstrucflia universalizærii øi a canonizærii punctului de vedere istoric øi istoriografic occidental se pare cæ luarea în discuflie a Estului, a istoriei recente a artei contemporane din flærile Estului Europei, poate fi, strategic, suficientæ, pentru treapta imediat, logic, urmætoare – deconstrucflia înseøi categoriilor epistemice aflate la baza puterii canonului istorico-istoriografic occidental – Estul øi arta, combinaflia EST-ARTÆ nu va mai fi de ajuns. Intra-istoriografic, adicæ pentru relativizarea (completarea) internæ a canonului occidental, Estul pare, tactic, suficient. Extra-istoric însæ, adicæ pentru ieøirea din acest canon øi pentru deconstruirea categoriilor aflate la baza conceperii øi a puterii lui colonizatoare, se pare cæ va fi totuøi nevoie de Sud, de „un“ Sud (cum spunea Deleuze).

BOGDAN GHIU este scriitor, jurnalist øi critic media, cunoscut traducætor al lui Foucault, Derrida, Deleuze.

FOR A RESUBJECTIFICATION OF THE EAST Bogdan Ghiu Gender Check: Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe, MUMOK (Museum Moderner Kunst Stiftung Ludwig), Vienna, 13 November 2009 – 14 February 2010; Zacheta National Gallery of Art, Warsaw, 19 March – 13 June 2010, curator: Bojana Pejic’ Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’Europe de l’Est [Promises of the Past: A discontinous history of art in former Eastern Europe], Centre Pompidou, Paris, 14 April – 19 July 2010, curators: Christine Macel and Joanna Mytkowska The Chain of Questions, the Snare of Being: Southwards/Towards the South through the East “Proletarians of All Countries, Who Washes Your Socks?“ (Bojana Pejic’)1 Is there an “East“ any longer? Is there a “West“ yet? Is it that only the Eastern Europe’s history of art, as a metonymy of history in general (and as a heuristically strategic type of history), needs to be regarded and acknowledged, from the canonical point of view of the West and from a notionally, categorially occidental point of view, as being “discontinuous“, or, rather, does this “discontinuous“ history of the East(ern art) have the vocation of – and can be, there, used for – introducing an essential discontinuity, a fissure, an interruption not only in the canon of the Western history of art and in the domination of the occidental point of view upon history in general, but also, in

Anri Sala Give me Colours, 2003, video, 15´24´´, colour, sound Collection Musée des Beaux-arts, Nantes, courtesy of the artist

series, as regards the fundamentally Western concept itself of history and the categories that make it possible?

However, let us take our time. The chain of questions has embounded and browses on “the snare of Being“, yet it does this as irresistible

BOGDAN GHIU is writer, journalist and media-criticist, translator of Foucault, Derrida, Deleuze.

59

Rovena Agolli In All My Dreams, it Never is Quite as it Seems, 2002, digital print, 80 × 60 cm, © Rovena Agolli

Veronika Bromová Girls too, 1994, digitally altered color duratrans, in light box, 90 × 120 cm, © Veronika Bromová Les Promesses du passé

60

scena

Ewa Partum Self-identification, 1980, 7 b/W photographic collages from a series of 14, 30 × 40 cm each, courtesy of the artist

Endre Tót Zero Demo, Viersen, 1980, digital print, reprint of a b/w photograph, 80 × 120 cm, courtesy of the artist

61

Estul e doar o treaptæ, direcflia actualæ în erodarea dominafliei occidentale de facto, pentru relativizarea, democratizarea, echilibrarea, completarea internæ a canonului occidental. Dar pentru totala lui dizolvare, Estul de azi trebuie sæ fie continuat de (un) Sud. Iar dacæ arta, istoria artei contemporane, se dovedeøte, în combinaflie cu Estul, esenflialæ, strategic, în etapa actualæ (internæ) a procesului global de deconstrucflie, a globalizærii deconstrucfliei (globalizærii), în momentul cînd, logic, Sudul va ajunge sæ deconstruiscæ înseøi bazele conceptuale øi însuøi solul categorial ale canonului occidental, arta s-ar putea sæ fie depæøitæ ca „domeniu“ strategic. Altfel spus, arta (contemporanæ) deconstruieøte (democratizeazæ) canonul (istorico-istoriografic) occidental al modernitæflii „hard“ dinæuntru (øi de alæturi: tocmai de aici, calitatea ei nu atît anti-, cît contra-), dar aceastæ acfliune ar putea sæ aibæ un efect pervers de închidere: întærirea, consolidarea canonului modernist occidental prin recuperarea Estului, adicæ prin epuizarea deschiderii spre alteritatea læuntricæ. Dinæuntru øi de aproape, arta este un domeniu strategic suficient.

De departe însæ, adicæ din afara canonului occidental, s-ar putea ca „asaltul“ deconstructiv, ca ruptura epistemicæ sæ nu mai poatæ fi efectuatæ prin intermediari, în mod simbolic-metaforic, ci direct – sau mult mai direct: economic, politic.

Politic, azi, „bætælia“ intracanonicæ pentru deschiderea canonului occidental se duce însæ din Est øi prin intermediul, „sub acoperirea“, în convenflia artei.

Rolul øi datoria actualæ a Estului este deci sæ reziste (în continuare), adicæ sæ nu se lase pæcælit de cætre eventuala viclenie „obiectivæ“ a cooptærii la dominaflie prin integrare, ca „rudæ særacæ“, în canonul occidental. Rolul øi datoria combinafliei strategice de forfle EST-ARTÆ este acela de a face sæ creascæ „masa criticæ“ (deøi mai corect ar fi sæ spunem, poate, masele critice) a(le) discufliilor øi a problematizærilor, împingînd limitele cîmpului interogativ tot mai aproape de subsolul epistemic øi categorial, parcurgînd cît mai complet spafliul „dubletului empiric-transcendental“ (Foucault). Discontinuitarea Estului trebuie sæ introducæ øi sæ menflinæ deschisæ breøa pentru pætrunderea (nu doar infiltrarea) „Sudului“.

Reciproc vorbind, arta (contemporanæ) este, azi, „Estul“ care deschide pe dinæuntru, ca un adeværat cal troian simbolico-metaforic, poarta canonului pentru viitoarea pætrundere, literal (logic) politicæ, a „Sudului“.

Mladen Stilinovic´ Artist at Work, 1978, series of 12 b/w photographs, 12 x 15 cm each, courtesy of the artist

62

as it is solid, gradually, without skipping any link. It is important to run correctly its trajectory, which is neither direct, nor aleatory, to imagine its transit, process and “marching“ logically, to identify its transient metaphors.

The deconstruction of the domination of the occidental historiographic point of view seems to begin at East, by considering the Eastern Europe’s history (of art). The discontinuity of the Eastern history (of art) seems to affect, therefore, with discontinuity the canonical, hence Western concept itself of history.

Twice out of the borders does the “assault“ upon the (history of the) Occident (re-)begins: out of the East of Europe and out of the history of contemporary art.

It is the question of a deconstruction (objective, in act, that already intermingles with history) not only of the Western (historic) canon, but also, gradually, of the very epistemic categories underlying the construction of the Western canon, according to which history is an occidental “formatting“ of the world whereby the providentialist hierarchic schema is “secularized“, colonially-Darwinistic, as evolution. Mundanely projected, the celestial hierarchies have been restated, perspectivistically, as “progress“.

If for the deconstruction of the universalization and canonization of the Western historic and historiographic conception it seems that the issue of the East, of the recent history of contemporary art from the countries of Eastern Europe, can be, strategically, sufficient, the East and the art, the EAST–ART combination will fall short for the contiguous, logical next step – the deconstruction of the very epistemic categories underlying the power of the Western historico-historiographic canon. Intra-historiographically, that is for the internal relativization (completion) of the Western canon, the East seems, tactically, sufficient. But extra-historically, that is for the escape out of this canon and for the deconstruction of the categories underlying its conception and colonizing power, it seems there will be, though, need for the South, for “a“ South (as Deleuze remarked).

The East is just a grade, the current direction in the erosion of the de facto Western domination, for the relativization, democratization, balancing, internal completion of the Western canon. But for its total dissolution, the East of today needs to be carried through by (a) South.

And whether art, the history of contemporary art, proves, in combination with the East, strategically instrumental, for the current (internal) phase of the global process of deconstruction, of the globalization of the (globalization’s) deconstruction, the minute that, logically, the South will come to deconstruct the very conceptual foundations and the categorial ground of the Western canon, art might be out of its depth in terms of a strategic “field“. In other words, the (contemporary) art deconstructs (democratizes) the Western (historico-historiographic) canon of the “hard“ modernity from the inside (and from aside: therefrom precisely its quality of being not so much anti-, but contra-), but this action might carry a perverse effect of confinement: the confirmation, the consolidation of the Western modernist canon by the reclamation of the East, that is by the exhaustion of the opening for the inner alterity. Closely and from the inside, art is a sufficient strategic field. But from afar, that is to say outside the Western canon, it might be that the deconstructive “assault“, the epistemic fracture can no longer be performed by interagents, in a symbolically-metaphoric way, but directly – or more directly: economically, politically.

Politically, today, the intra-canonic “battle“ for the unlocking of the Western canon is carried, however, from the East and through, “under the cover“, in the convention of art.

The current role and obligation of the East is, therefore, to fend (thenceforth), that is to say to sit tight against the eventual “objective“ contrivance of the co-optation to domination by integration, as a “poor relative“, within the Western canon. The role and obligation of the EAST–ART strategic blend of forces is to bring to breeding “the critical mass“ (albeit we’d rather say, perhaps, the critical masses) of discussions and problematizations, by pushing the bounds of the interrogative field nearer the epistemic and categorial subsurface,

scena by transiting as completely as possible the space of the “empiricotranscendental doublet“ (Foucault). The discontinuity of the East needs to introduce and to keep the breach open for the ingression (not only infiltration) of the “South“.

Mutually speaking, (contemporary) art is, today, “the East“ that opens on the inside, just like a real symbolico-metaphoric Trojan horse, the canon’s gate for the future, literally (logically) political ingression of “the South“.

Art is, today, the strategic political field within the geo-historic “odyssey“ of the deconstruction of the modernity’s Western canon (and, implicitly, of the post-modernity’s: after the “hard“, canonic modernity, the canonic, hard-soft post-modernity, of “the third way“). In art is where are being carried, today, “under the veil“ (Deleuze), the fundamental discussions that will allow, logically, not only the cancellation, integration, and, therefore, perversely, the consolidation and truly global expansion of the domination of the Western canon, of the sainted Occident, but, after that, the dissolution of the epistemico-categorial foundations underlying the presentday “description“-performance of the world.

Neither the East, nor art will, however, suffice. But “the critical mass“ which already forms within their field needs to be defended, consolidated, amplified. “The contra-canonic battle“ is being carried, today, – as a geohistoric phase – in the Eastern field of art.

And, so that it’s indeed clear, not against a canon for the sake of imposing another one, but, if it might be possible, against the idea itself of canon and domination.

Ion Grigorescu Boxing, 1977, super 8 film, 2’45’’, b/w, silent (snapshots), Collection MNAM–Centre Pompidou, Paris, courtesy of the artist

The Post-identitarian Reassumption of the East “... What it means to define a type of art as Eastern European today [?]

What does this mean at a time when this concept is becoming obsolete, with the emergence of a new communal world in which these Eastern/Western European divisions have ceased to exist?“ (Christine Macel, Joanna Mytkowska).2 “The check, in other words, is not confined to gender; it encompasses not only the relantionship between the genders in art and their social foundations of Eastern and Southeastern Europe, but also the role of this discourse in the relation between the conflicting hemispheres of communist and capitalist systems – both before the fall of the Iron Curtain and amid the ideological, demographic, and ecological changes that came after. The concept of the fact of being checked is not confined here to the verification of (art) history.

Rather, it was one of the ubiquitous fundamental experiences of the people living under conditions of political control and surveillance in totalitarian regimes“ (Edelbert Köb, Rainer Fuchs).3 Such stage awareness-raisings of the overall (logical) deconstructive process would not be possible, in Europe, in the Occident, but in the field of a new, dishistoricizingly-geographizing conceptualization of history through and from the perspective of the history of Eastern Europe’s art.

Curated by three women belonging equally to the East, the Centre, the South, and the West of Europe – the Serb Bojana Pejic’, the French Christine Macel, and the Polish Joanna Mytkowska –, the two major European exhibitions, above any biennial, of the season 2009–2010, Gender Check: Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe (Vienna–Warsaw) and Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’Europe de l’Est (Paris), mark of a verity an important moment in the strategic reassessment of the East as transition, as a point for the “misappropriation“ of the West towards (a) South.

Fortunately, it is not only about the passive, politically-decorative, strictly chronologically-sentimental anniversary of being 20 years since “the fall of the Berlin Wall“, in fact since the attempt – meanwhile successful – to reintegrate, to reclaim the East of the West for the conflictually transatlantic (between USA and EU) “sustainabilization“ of the unprofitably globalized capitalism.

After twenty years of strainedly neoliberal contradictious pass towards democracy, therefore rather to the prejudice of and in place of

63

Arta este, azi, domeniul politic strategic în „odiseea“ geoistoricæ a deconstrucfliei canonului occidental al modernitæflii (øi, implicit, al post-modernitæflii: dupæ modernitatea „hard“, canonicæ, postmodernitatea canonicæ, hard-soft, de „a treia cale“). În artæ se poartæ, azi, „sub mascæ“ (Deleuze), discufliile fundamentale care vor permite, logic, nu numai contrabalansarea, integrarea, øi deci, în mod pervers, consolidarea øi extinderea cu adeværat globalæ a dominafliei canonului occidental, a Occidentului canonizat, ci, ulterior, dizolvarea bazelor epistemico-categoriale aflate la temelia „descrierii“-performare actuale a lumii.

Nici Estul, nici arta nu vor mai fi însæ de-ajuns. Dar „masa criticæ“ ce se formeazæ deja în cîmpul lor trebuie susflinutæ, consolidatæ, amplificatæ. „Batælia contracanonicæ“ se poartæ, azi – ca etapæ geoistoricæ –, în cîmpul estic al artei. Øi, ca sæ fie cît se poate de clar, nu împotriva unui canon pentru impunerea altuia, ci, dacæ s-ar putea, împotriva înseøi ideii de canon øi de dominaflie.

Reasumarea postidentitaræ a Estului „... Ce înseamnæ sæ defineøti astæzi un tip de artæ ca fiind est-european [?] Ce înseamnæ sæ faci aøa ceva într-un moment în care acest concept devine anacronic odatæ cu apariflia unei noi lumi comune, în care vechile diviziuni dintre Estul øi Vestul european au încetat sæ mai existe?“ (Christine Macel, Joanna Mytkowska).2 „Cu alte cuvinte, verificarea nu se limiteazæ doar la gen; ea cuprinde nu numai relaflia dintre genuri în artæ øi fundamentele lor sociale în Europa de Est øi Sud-Est, ci øi rolul acestui discurs în relaflia dintre emisferele contradictorii ale sistemelor comunist øi capitalist – ambele înainte de cæderea Cortinei de Fier øi în sînul schimbærilor ideologice, demografice øi ecologice care au urmat. Conceptul faptului de a fi verificat nu se restrînge aici doar la verificarea istoriei (artei). Mai curînd, el a reprezentat una dintre experienflele fundamentale omniprezente ale oamenilor care au træit în condiflii de control politic øi de supraveghere în regimurile totalitare“ (Edelbert Köb, Rainer Fuchs).3 Astfel de conøtientizæri de etapæ ale procesului deconstructiv (logic) de ansamblu n-ar fi posibile, în Europa, în Occident, decît în cîmpul unei noi conceptualizæri, dezistoricizant-geografizante, a istoriei prin intermediul øi din perspectiva istoriei artei Estului Europei.

Curatoriate de trei femei aparflinînd deopotrivæ Estului, Centrului, Sudului øi Vestului Europei – sîrboaica Bojana Pejic´, franfluzoaica Christine Macel øi poloneza Joanna Mytkowska –, cele douæ expoziflii europene majore, mai mult decît orice bienalæ, ale sezonului 2009–2010, Gender Check: Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe (Viena–Varøovia) øi Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’Europe de l’Est (Paris), marcheazæ cu adeværat un moment important în reconsiderarea strategicæ a Estului ca tranziflie, ca punct de „deturnare“ a Vestului spre (un) Sud. Din fericire, nu este vorba doar de aniversarea pasivæ, politic-decorativæ, strict cronologic-sentimentalæ, a împlinirii a 20 de ani de la „præbuøirea Zidului Berlinului“, de fapt de la încercarea – pînæ una-alta, reuøitæ – de reintegrare, de recuperare a Estului de cætre Vest pentru „sustenabilizarea“, conflictual transatlanticæ (între SUA øi UE), a capitalismului zadarnic globalizat.

Dupæ douæzeci de ani de contradictorie tranzitare forflat neoliberalæ spre democraflie, deci mai curînd în dauna øi în locul democrafliei (conform procesului mondial actual de disociere cinicæ, dar realistæ, a capitalismului de constrîngerile formale ale democrafliei), despre Est, dinspre Vest nu se mai vorbeøte în termeni de posttotalitarism øi de postcomunism. Aceastæ paradigmæ a fost, din pæcate, abuzatæ øi discreditatæ prin manipulare politicæ – øi poate nu întîmplætor, fiind, poate, de la bun început, încæ dinainte, dacæ nu o simplæ schemæ ideologicæ, atunci în mod sigur o simplificare øi o schematizare ideologice.

64

Cezary Bodzianowski Rainbow, Bathroom, Lódz’ , 1995, performance documentation, digital print on paper, courtesy of the artist and of Foksal Gallery Foundation, Warsaw

scena

În douæzeci de ani, nu întîmplætor în cîmpul (istoriei) artei contemporane (ca øi în acela al filmului), nu în cel al literaturii, de pildæ, paradigma moralizant neoliberalæ a fost înlocuitæ cu o discuflie în termeni mult mai apæsafli øi mai conøtienfli postcoloniali øi postimperiali, vizînd deci nu doar reintegrarea Estului în canonul Vestului (cooptarea foøtilor dominafli interni la dominaflie externæ), nu doar recunoaøterea (în sensul lui Axel Honneth), care este întotdeauna recunoaøtere de cætre cel puternic, ci introducerea, via arta Estului, a unei posibile discontinuitæfli strategice în istoria Vestului øi, în perspectivæ (logicæ), în însuøi conceptul istoriografic al Vestului.

Mai existæ „Est“? Mai existæ „Vest“? Dar de ce-am renunfla deja la aceste nofliuni, de ce am accepta dizolvarea lor? Estul trebuie menflinut pentru cæ este un punct strategic. Cine este interesat în dizolvarea acestor douæ identitæfli geopolitice, în impunerea unui concept vag, indistinct, fals egalizator, valizæ, precum cel de „Europæ“, cînd devine tot mai clar cæ decretarea sfîrøitului Ræzboiului Rece politic n-a fost fæcutæ decît pentru a se putea declanøa Ræzboiul Rece economic? Dacæ Vestul îøi permite sæ plæteascæ, øi pe spatele Estului, adicæ cu contribuflia esenflialæ a Estului, preflul auto-„dizolværii“ Occidentului, Estul nu-øi poate permite încæ – nu are de unde – sæ plæteascæ acest prefl pentru el însuøi, deoarece plæteøte pentru propria „integrare“ în Ex-Occident!

Dupæ ce s-a læsat atras în dizolvarea de sine, Estul pare a-øi reafirma identitatea, relansînd, tocmai, discuflia despre ce mai poate fi, postdeconstructiv, o identitate.

Prin artæ øi în cîmpul artei, Estul pare a începe sæ se trezeascæ din narcoza resorbirii în Vest, pare a vrea sæ-øi recupereze øi sæ-øi asume, sæ-øi subiectiveze, identitar, istoria recentæ. Adicæ luptele expresiv øi semiotic, vizual, deci implicit artistic identitare recente. Blînda revoltæ relativ tîrzie, de recuperare de sine, a Estului este o revoltæ a artei împotriva ideologiei, a media. Strategic, arta apare ca mediul privilegiat, strategic, de negociere între imaginea-stereotip øi imaginea-expresie.

Toate aceste principii metodologice apar cît se poate de clar formulate øi asumate în „argumentele“ extrem de bogate øi de precise ale celor trei curatoare ale celor douæ expoziflii.

Am flinut sæ cuplez, sæ asamblez laolaltæ, ca percepflie øi analizæ, cele douæ mari expoziflii, care au meritul de a obiectiva, de a istoriciza un trecut istoric recent, obligîndu-ne, astfel, sæ ne formulæm prezentul, am flinut deci sæ cumulez, consolidîndu-le, efectele lor epistemice pentru cæ, în mod evident – aer al timpului –, ele se completeazæ, deschizîndu-se reciproc, ajutîndu-ne sæ avansæm în conceptualizarea øi analiza etapei (logic, deci performat) actuale.

Somatizarea istoriei: dialectica ideologie-corp-artæ (corpul-curcubeu peste obiecte umile) „Discursul postcolonial a devenit în schimb dominant, flelul sæu fiind acela de a sfærîma toate unitæflile naflionale sau regionale – dihotomia Est-Vest urmeazæ sæ fie anulatæ. [...] Nu ar trebui oare sæ accentuæm distincfliile øi diviziunile? Acceptæm în schimb o instituflionalizare, încetul cu încetul, a artei fostei Europe de Est, care apasæ asupra puflinelor canale de comunicare din Vest disponibile în perioada Ræzboiului Rece. [...] Una dintre ipotezele pe care unii le-ar putea pune în discuflie pe baza acestei cercetæri preliminare este cæ s-ar putea dovedi imposibil sæ ne descotorosim de «Est» færæ a dezarma mai întîi conceptul de «Vest». [...] În Europa de Est istoricæ, arta politicæ, în înflelesul occidental al termenului, este foarte rar întîlnitæ“ (Christine Macel, Joanna Mytkowska).4 Dacæ Les Promesses du passé, expoziflia parizianæ, literal occidentalæ deci, îøi pune tocmai aceste întrebæri teoretice (post)identitare, în care se pune problema asumærii identitæflii istorice, deci a eøecului nivelærii globale, dintr-o perspectivæ criticæ postcolonialæ asupra globalizærii, formulînd – merit absolut! – necesitatea practicæ, rezolvatæ arhitectonic, în jurul unei linii frînte de front, a unui display expoziflional nondiscipli-

Tanja Ostojic´ Looking for a Husband with EU Passport, 2000–2005. participatory web project/combined media installation, courtesy of the artist © Tanja Ostojic’

65

nar, adicæ deschis, al artei Estului, lipsit deci de inerentul efect de recuperare, de asimilare, de reducere la Identic, în afara alternativei factice exotism-normalizare, a unei deschideri lipsite de reflexele imperialismului canonic occidental (poziflie aproape imposibilæ pentru moment, care trebuie, tocmai de aceea, inventatæ, creatæ), Gender Check, expoziflia sud-est-central-europeanæ (Viena–Varøovia), apropie problematica identitæflii de corp, de sex, de soclul natural al identitæflii, de „inervarea“ somaticæ cu ideologeme identitare, demonstrînd felul în care „natura“ se (de)construieøte ideologic.

Ea reuøeøte însæ, mai presus de orice, sæ expunæ, sæ arate, sæ demonstreze felul absolut unic în care s-a desfæøurat aceastæ luptæ stereotip ideologic-expresie corporalæ-performare artisticæ de „sine“ în arta contemporanæ a Europei de Est. Producînd aceastæ epatantæ dovadæ, acest extraordinar spectacol al victoriei amare, dramatice a artei în urma unor lupte impuse de o putere nivelatoare, antiidentitaræ, expoziflia Gender Check produce tocmai dovada care susfline argumentaflia øi demersul curatorial, de recuperare færæ asimilare, aflat la baza expozifliei Les Promesses du passé.

Cel puflin prin istoria recentæ a artei sale, care a preluat provocærile istoriei politice, le-a „prelucrat“ somatic øi le-a desprins, ca expresii vii øi liber, autonom manipulabile, ale unor identitæfli factice, total constructibile, Estul a produs o contraparadigmæ a artei contemporane perfect distinctæ, puternic existenflialæ, pe care Vestul nu a fost obligat s-o producæ, sau care, în Vest, a fost træitæ mult mai intelectual, mai conceptual, „în efigie“ – tipic deci canonului occidental. În Est, în perimetrul a ceea ce Svetlana Boym numeøte „off modernity“5, este corpul, lucrarea pe/prin corp, victoria spiritualæ (în accepflia pe care o dæ spiritualitæflii Michel Foucault în Hermeneutica subiectului6) prin intervenflia plasticæ asupra corpului. Unor identitæfli nivelatoare impuse politic øi ideologic li se opune, în istoria recentæ a Estului, prin travaliul artei, crearea øi asumarea, subiectivarea ironic-eroicæ a unor identitæfli expresive artistic create. Întreaga dramæ – asumatæ performativ ca dramaturgie – a dialecticii ideologie-corpartæ, aøa cum apare ea expusæ, de-monstratæ în expoziflia Gender Check, ar putea fi, prin urmare, sintetizatæ, exprimatæ simbolic prin douæ opere de maximæ forflæ (de concentrare) aparflinînd unor artiøti români din douæ generaflii diferite (capabile sæ rezume, prin urmare, o istorie øi sæ constituie o tradiflie), expuse în expoziflia Les Promesses du passé: Boxing (1977) a lui Ion Grigorescu øi Romania (1993–2003) a lui Dan Perjovschi. În prima, mult înainte de Revoluflia din 1989, artistul estic se filmeazæ øi îøi monteazæ (de fapt: suprapune) propriile imagini, propria identitate reificatæ ca imagine alb-negru, boxînd, gol, dezgolit, expus, asemenea atleflilor antici, cu el însuøi în propria locuinflæ modestæ; în cea de-a doua, dupæ Revoluflie, artistul estic îøi tatueazæ, pe termen limitat, ca într-un contract la care participæ, plætind cu propriul corp, numele României pe antebrafl, ca o matricolæ øcolaræ, simbolizînd speranflele øi asumarea luptei posttotalitare de eliberare, dar øi dezamægirea øi renunflarea lucidæ la apartenenfle øi identitæfli care nu confirmæ sau care nu se lasæ liber subiectivate. Între timp, în acest interval, în Gender Check, femeile se lasæ, imagologic, emancipate, dar, pierzîndu-øi orice diferenflæ sexualæ, ajung sæ fie supraexploatate de fapt øi, de exemplu, vomitæ, trecînd prin corp întreaga operæ de disciplinare.

Sau, în propria baie, ca øi cum ar vomita, un artist se pozeazæ în postura de curcubeu – sæ-øi dea corpul este tot ce poate sæ facæ – între cadæ øi closet.

66

democracy (according to the current worldwide process of cynical, yet realistic dissociation of capitalism against the formal enforcements of democracy), about the East, out of the West we no longer speak in terms of post-totalitarianism and post-communism. This paradigm has been, regrettably, abused and discredited by political manipulation – and perhaps not by accident, being, perhaps, at the first onset, anterior yet, if not a simple ideologic scheme, then an ideological simplification and schematization for sure.

In twenty years, not accidentally in the field of (the history of) contemporary art (like in that of the film), and not in that of literature, for instance, the moralizingly neoliberal paradigm has been replaced by a discussion in much more bolded and conscious post-colonial and post-imperial terms, pointing not only to the reintegration of the East within the canon of the West (the co-optation of the former internal under hands to exterior domination), not only the recognition (in the sense used by Axel Honneth), which is always recognition of the stronger one, but to the interpolation, via the art of the East, of a possible strategic discontinuity in the history of the West and, in (a logical) perspective, within the very historiographic concept of the West.

Is there an “East“ any longer? Is there a “West“ yet? But why would we already leave these notions, why would we accept their dissolution? The East needs to be conserved because it is a strategic point.

Who is interested in the dissolution of these two geopolitical identities, in the enforceability of a dim, indistinct, incorrectly compensatory, a bag concept like the one of “Europe“, when it’s becoming more and more clear that the enacting of the end of the political Cold War has not been made but to be able to initiate the economical Cold War? If the West affords to pay, and vamping on the East, that is to say with the essential contribution of the East, the price of the Occident’s self-”dissolution“, the East cannot afford yet – doesn’t have wherefrom – to pay this price for itself, seeing that it pays for its own “integration“ within the Ex-Occident! After it has fallen attracted into self dissolution, the East seems to restate its identity, by reinitiating, exactly, the discussion concerning what might still be, post-deconstructively, an identity.

Through art and in the field of art, the East seems to begin awaking from the narcosis of the resorbence within the West, it seems to be willing to reclaim and to assume, to subjectify, identitairly, its recent history. That is to say the expressively and semiotic, visual, therefore implicitly artistically identitary recent battles. The relatively late docile revolt, of the East’s self reclamation, is a revolt of art against the ideology, against the media. Strategically, art appears to be the privileged, strategic medium of negotiation between the stereotypeimage and the expression-image.

All these methodological principles appear perfectly clearly formulated and assumed in the extremely rich and decided “arguments“ of the three curators of the two exhibitions.

I’ve meant to interlink, to assemble together, as perception and analysis, the two major exhibitions, which have the merit of objectivizing, of historicizing a recent historical past, thus obliging us to formulate our present, I’ve therefore meant to cumulate, by consolidating them, their epistemic effects because, evidentially – flavour of our time –, they fill out, by opening reciprocally, helping us to advance in the conceptualization and analysis of the (logically, therefore performed) current phase.

The Somatization of History: the Ideology–Body–Art Dialectics (the Arch-body over Humble Objects) “Post-colonial discourse has become dominant instead, its goal being to break up all national or regional wholes – the East-West dichotomy is to be annulled. . . . Shouldn’t we exaggerate the divisions and distinctions? Instead we settle for a slow but steady institutionalisation of the art of the former Eastern Europe that stresses the few channels of communication with the West available during the Cold War era. . . . A hypothesis that one could put forward on the basis

scena

Eva Filova Without Difference, 2001, milk tetra pack, 3 objects 16,5 × 9,5 × 6 cm, © Eva Filova

of this preliminary research is that it may be impossible to get rid of the ’East’ without first disarming the concept of the ’West’. . . .

In the historical Eastern Europe, political art in the Western meaning of the term is very rare“ (Christine Macel, Joanna Mytkowska).4 If Les Promesses du passé, the Parisian, therefore literally occidental exhibition, poses itself exactly these (post-)identitarian theoretical questions, where the assumption of the historical identity, therefore of the failure of the global levelling, is put to question from a postcolonial critical perspective upon globalization, by formulating – absolute merit! – the practical, architectonically solved necessity, around a broken line abeam, around a non-disciplinary, that is to say open exhibition display of the art of the East, devoid therefore of the inherent effect of reclamation, of assimilation, of contraction to the Identical, without the factual alternative exotism-normalization, around an opening devoid of the reflexes of the Western canonical imperialism (an almost impossible position for the time being, that needs, wherefore exactly, to be invented and created), Gender Check, the South-East-Central European exhibition (Vienna–Warsaw), lines up the issue of the identity to the body, to sex, to the natural seating of the identity, to the somatic “innervation“ with identitarian ideologemes, demonstrating the way whereby “nature“ (de)constructs itself ideologically.

It manages, however, above all things, to expose, to exhibit, to demonstrate the absolutely unique way whereby this ideological stereotype–corporal expression–artistic “self“ performance battle went off in the contemporary art of Eastern Europe. By producing this ripper proof, this extraordinary spectacle of the bitter, dramatic victory of art after some battles imposed by a levelling, anti-identitarian power, the Gender Check exhibition produces exactly the proof that holds the topic and the curatorial approach, of reclamation without assimilation, underlying the Les Promesses du passé exhibition.

At least by the recent history of its art, which has assumed the challenges of the political history, which has somatically “treated“ and detached them, as living and freely, autonomously manipulable expressions, of some factual, totally constructable identities, the East has produced a perfectly distinct, powerfully existential contra-paradigm of the contemporary art, that the Occident has not been obliged to produce, or that has been lived, in the West, more intelectually, more conceptually, “in effigy“ – typical, therefore, of the Western canon.

In the East, in the perimeter of that which Svetlana Boym calls “off modernity“ 5, is the body, the work on/through the body, the spiritual victory (in the acceptance given to spirituality by Michel Foucault in The Hermeneutics of the Subject6) through the plastic intervention upon the body. The creation and assumption, the ironically-heroic subjectification of some artistically created expressive identities counters, in the recent history of the East, by the effort of art, some levelling identities that are politically and ideologically imposed.

The entire drama – performatively assumed as dramatury – of the ideology–body–art dialectics as it appears exposed, de-monstrated in the Gender Check exhibition could, therefore, be synthetized, symbolically expressed by two works of maximum (concentration) force belonging to some Romanian artists from two different generations (capable to resume, therefore, a history and to form a tradition), exhibited in the Les Promesses du passé exhibition: Ion Grigorescu’s Boxing (1977) and Dan Perjovschi’s Romania (1993–2003). In the first one, long before the 1989 Revolution, the Eastern artist films himself and stages (in fact: superposes) his own images, his own reified identity as black&white image, while boxing, barebodied, naked, exposed, alike the ancient athletes, against himself in his own modest home; in the second one, after the Revolution, the Eastern artist tattoos himself, for a limited time, the name Romania on his forearm, as in a contract whereat he participates, paying with his own body, as a school registration number, symbolizing the hopes and the assumption of the posttotalitarian struggle for liberation, but also the disappointment and lucid relinquishment of affiliations and identities that do not confirm or that do not leave subjectivity freely.

67

Dan Perjovschi Romania, 1993–2003, performance documentation comprising: one Beat SP video, 7’50’’, b/w, sound, 2 colour photographs framed together 37 × 47cm; one type-written and signed letter, 29,5 × 21 cm, Collection MNAM–Centre Pompidou, Paris, courtesy of the artist

68

scena

Marina Abramovic´ Art Must Be Beautiful, Artist Must Be Beautiful, 1975, videoperformance, 14:14 min., © Marina Abramovic’

69

Modelul estic: arta ca performare alternativæ a istoriei Artistul estic – atît în sens geocultural, cît øi, de-acum înainte, pornind de la contribuflia esenflialæ a acestor douæ mari expoziflii, în sens tipologic, artistul, deci, în ipostaza sa „esticæ“ – îøi aplicæ lui însuøi, prin artæ, istoria, îøi creeazæ, autotorturîndu-se, o contraidentitate, devine, prin creaflie impusæ de sine, liber faflæ de toate identitæflilesemn, stereotip prezente øi viitoare, indiferent deci de societate øi de regim politic, experienfla lui strict istoricæ devine, de-acum înainte, universalizabilæ, transformîndu-se în tipologie, el începe sæ se joace cu identitæflile (tocmai astfel putînd sæ devinæ, ceva mai apoi, un perfect erou al postmodernitæflii periferic, mimetic amplificate).

A „învins“ în mod dureros, pe propriul corp, în propria carne, cu propriul sînge, istoria imitînd-o, performînd-o, preluînd-o øi înlocuind-o prin artæ: creaflie de identitæfli, simulacre træite. În Est, prin corp, adicæ în mediul vieflii înseøi, a cærei fundamentalæ plasticitate a fost experimentatæ pînæ aproape de limite, arta a fost substituitæ, eroic, alternativ, performativ, istoriei, în producerea, proteicæ, ludicæ uneori, de identitæfli. Impunerii de identitæfli øi naturalizærii lor ideologice li s-a opus, dramatic, corporal, arta: somatizînd istoria, arta a fost singura care l-a detaøat pe om de „teroarea istoriei“, el ajungînd sæ poatæ sæ performeze istoria în mod virtual, alternativ, creator, dar numai pe propriul trup, în propria carne, cu propriul sînge, aplicîndu-øi singur, ingenios, „teroarea“ devenirii-expresie, a transformærii în semn.

Dacæ „poetic locuieøte omul pe pæmînt“ (Hölderlin), doar artistic poate face el, deocamdatæ – estic –, istorie!

Or, aøa cum demonstreazæ, la douæzeci de ani de la dizolvarea Estului într-un Vest tactic autodizolvat (numai øi numai pentru refacerea, pentru întærirea Nordului), cele douæ mari expoziflii, Gender Check øi Les Promesses du passé, aceastæ luare în serios, ironic-eroicæ, aceastæ somatizare a puterilor contrafactuale øi alteristorice ale artei la care a fost obligatæ, somatæ arta din Estul Europei meritæ øi trebuie sæ fie generalizatæ, ca experienflæ existenflial-istoricæ unicæ. Momentul devine model.

Atît arta, cît øi istoria contemporanæ au urgentæ nevoie de aceastæ infuzie de dramatizare existenflialæ ironic øi melancolic detaøatæ, tipicæ artei Estului, elaboratæ în condiflii de privare de libertate de expresie sau, mai exact, în condiflii istorice precise, care încæ se cer analizate, de simulare øi de subminare a libertæflii. În Est, corpul este mediul, materia øi instrumentul pe care arta øi-l disputæ cu politica, cu istoria. Plasticitatea corpului face deja trimitere la corpul ca plastic exploziv.

Cu umor însæ.

Despre rolul politic, formulat deocamdatæ în termenii artei, al Estului Europei în definitiva descentrare øi, mai mult, dizolvare a canonului conceptual øi categorial occidental, discuflia este în curs, abia a început sæ prindæ consistenflæ øi trebuie deci continuatæ.

Cele douæ mari expoziflii europene, prin clarificærile pe care le-au adus øi prin bogæflia de resurse pentru prima datæ reunite øi puse la dispoziflie, someazæ la o (re)subiectivare postidentitaræ a Estului, care poate sæ redevinæ actor – mæcar pentru el însuøi.

Iar noua istorie-geografie a artei, care începe sæ fie fæcutæ sæ „atace“ canonul istorico-istoriografic occidental, va trebui sæ flinæ seama de faptul cæ, în Est, arta a fost (este) istoria, cæ arta trebuie practicatæ ca o contraistorie, iar istoria, performatæ cu toate implicafliile øi asumærile de tip „estic“ (transformator-corporale) specifice unei arte concepute ca unica posibilitate de existenflæ demnæ, în acelaøi timp eroicæ øi ironicæ.

70

In the meantime, in the while, in Gender Check, the women let themselves, imagologically, emancipated, but, as they lose any sexual difference, they come in fact to being supraexploited and, for instance, vomit, passing the entire discipline work through the body.

Or, in his own bathroom, as if he’d be vomiting, an artist poses himself as an arch – to assign his body is all that he can do – between the bathtub and the toilet.

The Eastern Model: Art As an Alternative Performance of History The Eastern artist – both in a geocultural sense, and, from now on, starting from the essential contribution of these two major exhibitions, in a typological sense, the artist, therefore, in his “Eastern“ presentment – applies the history to himself/herself, through art, he/she creates himself/herself a contra-identity by torturing himself/ herself, he/she becomes, through self imposed creation, free unto all the present and future stereotype, sign-identities, irrespective therefore of society and of political régime, his/her strictly historical experience becomes, from now onwards, universalizable, developing into typology, he/she falls to play with the identities (being exactly thus able to become, some time later, a perfect hero of the peripherally, mimetically amplified postmodernity). He/she has grievously “conquered“ the history, upon his/her own body, in his/her own flesh, with his/her own blood, by performing, assuming, and replacing it through art: creation of identities, lived simulacra.

In the East, through the body, that is in the environment of life itself, whose fundamental plasticity has been experienced close to the limits, art has been heroically, alternatively, performatively substituted for history, in the protean, sometimes playful production of identities. To the assertion of identities and their ideologic naturalization, art has confronted dramatically, bodily: by somatizing the history, art has been the only one able to detach man from “the terror of history“, as he has come to be able to perform history virtually, alternatively, creatively, but only upon his own body, in his own flesh, with his own blood, applying himself ingeniously, by himself “the terror“ of expression-becoming, of his conversion into sign.

If “Man dwells poetically on this earth“ (Hölderlin), it is only artistically that he can make, as yet – easterly – history!

Or, as demonstrated, twenty years after the dissolution of the East into a tactically self-dissolved West (simply and solely for the reconstruction, for the intension of the North), by the two major exhibitions, Gender Check and Les Promesses du passé, this ironically-heroic taking for its word, this somatization of the contrafactual and alterhistorical powers of art whereupon the art from Eastern Europe has been obliged and challenged, deserves and needs to be generalized, as unique existentially-historical experience. The moment passes into model.

Both art, and the contemporary history are in badly need of this infusion of ironically and melancholically detached existential dramatization, characteristic of the art of the East, elaborated on precise historical terms, that still demand to be analysed, of simulation and disruption of freedom.

In the East, the body is the medium, the matter, and the instrument that art strives for with politics, with history. The plasticity of the body already makes reference to the body as explosive plastic. Yet humorously.

On the political role, formulated in the terms of art for the present, of Eastern Europe in the conclusive decentration and, above, dissolution of the Western conceptual and categorial canon, the discussion is under way, it has hardly started to catch consistency and, therefore, needs to be continued.

The two major European exhibitions, by means of the clarifications they have brought and by means of the affluence of resources first joint and made available, challenge to a post-identitarian (re-)subjectification of the East, who is able to rebecome an actor – at least for itself.

scena Note: 1. Studiu introductiv, catalogul expozifliei Gender Check: Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe, Köln, MUMOK & Verlag der Buchhandlung Walther König, 2009, p. 19.

2. „Préface“, catalogul expozifliei Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’Europe de l’Est, Paris, Centre Pompidou-JRP Ringier, 2010, p. 14.

3. „Preface: Checking Gender and Verifying History“, catalogul expozifliei Gender Check, op. cit., p. 7. Edelbert Köb este director al MUMOK, iar Rainer Fuchs curator-øef al MUMOK.

And the new history-geography of art, which begins to be made to “attack“ the Western historico-historiographic canon, will need to act on the fact that, in the East, art has been (is) the history, that art needs to be practiced as a contra-history, and history to be performed with all the “eastern“ (transformerly-bodily) type of implications and assumptions characteristic of an art conceived as the exclusive possibility for a dignified existence, at the same time heroic and ironical.

4. Catalogul expozifliei Les Promesses du passé, op. cit., pp. 18–20.

Translated by Sabin Borø

5. Svetlana Boym, The Future of Nostalgia, New York, Basic Books, 2001. Fragmente importante sînt publicate în catalogul expozifliei pariziene.

6. „Cred cæ am putea sæ numim «spiritualitate» cæutarea, practica, experienfla prin care subiectul opereazæ asupra lui însuøi transformærile necesare pentru a putea accede la adevær. [...] Vom numi atunci «spiritualitate» ansamblul acestor cæutæri, practici øi experienfle care sînt purificærile, ascezele, renunflærile, convertirile privirii, modificærile existenflei etc., øi care constituie, dar nu pentru cunoaøtere, ci pentru subiect, pentru însæøi fiinfla subiectului, preflul ce trebuie plætit pentru a putea accede la adevær. [...] Un travaliu de sine asupra sieøi, o elaborare de sine însuøi prin sine însuøi, o transformare progresivæ de sine însuøi prin sine, transformare de care noi înøine sîntem responsabili printr-o trudæ îndelungatæ care este cea a ascezei (askésis)“ (Michel Foucault, Hermeneutica subiectului. Cursuri la Collège de France (1981–1982), ediflie îngrijitæ de Frédéric Gros sub îndrumarea lui François Ewald øi a lui Alexandro Fontana, traducere de Bogdan Ghiu, Iaøi, Polirom, 2004, pp. 26–27).

Notes: 1. Preliminary study, the catalog of the Gender Check: Feminity and Masculinity in the Art of Eastern Europe exhibition, Cologne,MUMOK & Verlag der Buchhandlung Walther König, 2009, p. 19.

2. “Préface“, the catalog of the Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’Europe de l’Est exhibition, Paris, Centre Pompidou-JRP Ringier, 2010, p. 14.

3. “Preface: Checking Gender and Verifying History“, the catalog of the Gender Check exhibition, op. cit., p. 7. Edelbert Köb is director of MUMOK, and Rainer Fuchs is chief curator of MUMOK. 4. The catalog of the Les Promesses du passé exhibition, op. cit., pp. 18–20.

5. Svetlana Boym, The Future of Nostalgia, New York, Basic Books, 2001.

Important fragments are published in the catalog of the Parisian exhibition.

6. “I think we could call ’spirituality’ the search, practice, and experience through which the subject carries out the necessary transformation on himself in order to have access to the truth. . . . We will call ’spirituality’ then the set of these research, practices, and experiences, which may be purifications, ascetic exercises, renunciations, conversions of looking, modification of existence, etc., which are, not for knowledge but for the subject, for the subject’s very being, the price to be paid for access to the truth. . . . This is a work of the self on the self, an elaboration of the self for which one takes responsability in a long labor of ascesis (askésis)“ (Michel Foucault, The Hermeneutics of the Subject: Lectures at the Collège de France. 1981–82, edited by Frédéric Gros, general editors: François Ewald and Alexandro Fontana, English series editor: Arnold I. Davidson, translated by Graham Burchell, New York, Palgrave Macmillan, 2005, pp. 15–16).

Dimitri Prigov Couple, 2003, scotch tape on b/w photograph, 40 × 33 cm, collection of Michael and Micaela Kemmer, Thessaloniki, courtesy of Gallery Sandmann, Berlin

71

Romanian worker of a Czech origin in a auto tires factory in Prague, July 2008, silver gelatin print, different sizes, part of the project M3: Work, Memory, Movement

72

scena

Muncæ, memorie øi un viitor mai bun Interviu cu Matei Bejenaru realizat de Raluca Voinea MATEI BEJENARU este un artist vizual care træieøte øi activeazæ la Iaøi. Este membru fondator al Asociafliei Vector din Iaøi øi director al Bienalei de Artæ Contemporanæ Periferic. În proiectele sale din ultimii ani, prin fotografie video øi performance-uri, el analizeazæ felul în care modurile de producflie economicæ, cunoaøterea tehnologicæ, mentalitæflile øi stilurile de viaflæ ale oamenilor s-au schimbat în flærile postcomuniste în ultimele douæ decenii. Imigraflia muncitorilor români în Vest a fost analizatæ în proiectele artistice Ghid de cælætorie øi Maersk Dubai, prezentate în diferite expoziflii internaflionale, precum cele de la Tate Modern din Londra în 2007 sau în Bienala de la Taipei din 2008.

Raluca Voinea ¬ Proiectul Cîntece pentru un viitor mai bun/Songs for a Better Future dateazæ conceptual de cîfliva ani, spuneai tu, øi ar putea fi realizat pentru prima datæ anul acesta. Cînd øi cum s-a næscut acest proiect øi ce anume a næscut ideea de a lucra cu un cor, cu piese muzicale, practic de a colabora cu profesioniøti din alt domeniu decît cele pe care le cunoøti bine?

Matei Bejenaru √ Ideea unui performance coral s-a conturat acum trei ani, cînd am fost invitat sæ particip la festivalul de performance Blurrr din Tel Aviv, organizat de curatorul Sergio Edelsztein. Fiind destul de interesat de practicile artistice performative, am descoperit ce putere emoflionalæ are muzica coralæ øi, consecvent cu interesul meu pentru forme artistice bazate pe experiment øi pe contradicflia dintre formæ øi conflinut, am început sæ gîndesc tot felul de performance-uri corale care, pe lîngæ setting-ul performativ (loc, coregrafie…), sæ includæ forme muzicale purtætoare ale unui mesaj ideologic.

Cei de la Tel Aviv nu au avut resursele financiare sæ lucreze cu un ansamblu coral øi proiectul a ræmas în aøteptare. De-abia anul acesta, curatoarea britanicæ Cylena Simonds, cæreia i-a plæcut proiectul, mi-a propus sæ-l prezentæm la The Drawing Room øi la Tate Modern, în Londra. Proiectul s-a clarificat mult dupæ ce am început sæ lucrez cu muzicianul britanic Will Duta, care, pe baza ideilor øi discufliilor avute cu mine, va compune cîteva piese corale experimentale ce vor fi prezentate în locurile amintite.

Cîntece pentru un viitor mai bun/Songs for a Better Future e un proiect modernist ce experimenteazæ forme muzicale în raport cu un mesaj utopic despre viitor. Will Duta va scrie piesele inspirat din muzica coralæ proletcultistæ a anilor ’50 care glorifica muncitorul proletar, fetiøizîndu-l, din perspectiva mea, øi din muzica electronicæ a grupului Kraftwerk, care la rîndu-i fetiøiza progresul tehnologic øi stilurile de viaflæ corespunzætoare din lumea occidentalæ. ¬ Multe dintre proiectele tale au un caracter performativ, însæ momentul efectiv în care au ele loc e precedat de luni sau chiar ani de pregætire øi cercetare. Îfli vezi activitatea ca pe un proces, în care implicarea ta personalæ, energia dedicatæ øi relafliile stabilite de-a lungul acestui proces sînt la fel de importante ca momentul final, sau e doar o muncæ premergætoare, una nu neapærat vizibilæ în lucrarea finalæ? √ Este adeværat cæ pentru multe dintre proiectele mele mæ pregætesc perioade de timp mai lungi, fiindcæ, indiferent de modul în care se finalizeazæ øi se prezintæ publicului, în ce mæ priveøte ele sînt procese artistice în care eu creez, documentez sau comentez situaflii de viaflæ. Unele dintre ele, datoritæ unor contexte nefavorabile, nu se finalizeazæ, ræmînînd ca proiecte în mintea mea. Atunci cînd încerci, ca artist, sæ interacflionezi cu lumea realæ e foarte greu, nu mai eøti protejat de sistemul RALUCA VOINEA este critic de artæ øi curator, træieøte la Bucureøti. Este cofondatoare a Asociafliei E-cart.ro, împreunæ cu care organizeazæ din 2009 programul Departamentul pentru Artæ în Spafliul Public. În 2010 este cocuratoare a proiectului internaflional The KNOT: Linking the Existing with the Imaginary.

WORK, MEMORY AND A BETTER FUTURE An Interview with Matei Bejenaru by Raluca Voinea MATEI BEJENARU is a visual artist who lives and works in Iaøi. He is a founding member of the Vector Association in Iaøi and manager of the Periferic Contemporary Art Biennial. In his projects from recent years, by using photography, video and performances, he analyzes how the ways of economical production, technological knowledge, the mentalities and the peoples’ ways of life have changed in the former communist countries during the last two decades. The Romanian workers’ immigration to the West has been analyzed in the artistic projects Travel Guide and Maersk Dubai, which have been presented in various international exhibitions such as the Tate Modern in London, 2007, or the Taipei Biennial, 2008.

Raluca Voinea ¬ You were telling me that your project Songs for a Better Future is dated a few years back, and it could only be realized this autumn. When and how was this project born and what has given your idea to work with a choir, with musical composition and basically to collaborate with professionals from a field you don’t know so well?

Matei Bejenaru √ The idea of a choir performance appeared three years ago, when I was invited to participate at a performance festival called Blurrr, in Tel Aviv, organized by curator Sergio Edelsztein.

As I was interested in performative practices, I discovered what an emotional power the choir music has and, in accordance also with my interest to produce artistic forms based on experiment and on the contradiction between form and content, I started to think to all sorts of choir performances which, besides the performative setting (venue, choreography, etc.) could include musical forms as carriers of an ideological message.

My hosts in Tel Aviv did not have the financial resources to produce this project, so it remained in stand-by. It was only this year that the British curator Cylena Simonds, who liked the project, proposed me to present it at The Drawing Room and at Tate Modern in London.

The project started to be much clearer after I started to work with the British musician Will Duta, who, based on my ideas and the discussions we had, will compose a few experimental choir pieces that we want to present in the above-mentioned venues. Songs for a Better Future is a modernist project that brings together experimental musical forms with an utopian message on the future. Will Duta takes starting points in the proletcultiste music of the 50s, glorifying the proletarian worker and, in my opinion, fetishizing him, and in the electronic music of the Kraftwerk group, fetishizing in its turn the technological progress and the corresponding lifestyles in the Western world. ¬ Many of your projects have a performative character, but the effective moment when they take place is preceded by months, even years of preparation and research. Do you see your activity as a RALUCA VOINEA is an art critic and curator, lives in Bucharest.

She is co-founder of E-cart.ro Association, with which she is organizing since 2009 the programme The Department for Art in Public Space.

In 2010 she is co-curator of the international project The KNOT: Linking the Existing with the Imaginary.

73

Young woman from Romania taking an Italian language exam, Rome, June 2008, silver gelatin print, different sizes, part of the project M3: Work, Memory, Movement

Romanian workers on a construction site in Nettuno (Italy), June 2008, silver gelatin print, different sizes, part of the project M3: Work, Memory, Movement

scena

Female worker in a shoe factory in Iaøi, May 2008, silver gelatin print, different sizes, part of the project M3: Work, Memory, Movement

Construction site for the modernization of the thermal network in Iaøi, May 2008, silver gelatin print, part of the project M3: Work, Memory, Movement

A text written on a typewriter, April 2010, part of the project M3: Work, Memory, Movement

75

artistic. Majoritatea proiectelor mele au diferite componente, unele vizibile, altele nu, iar lucrarea finalæ, chiar dacæ nu aduce la suprafaflæ toate aceste aspecte, eu o væd unitar, ca un proces care le înglobeazæ pe toate.

Spre exemplu, acum doi ani, cînd am avut o rezidenflæ la Tourcoing, în Franfla, øi am vrut sæ fac un video documentar despre un cartier defavorizat unde locuiau mai ales algerieni, cele mai emoflionante momente nu au fost cele surprinse în film, ci întîlnirea mea pregætitoare într-un club de fitness cu un grup de tineri musulmani fundamentaliøti, care, evident, nu m-au læsat sæ-i filmez sau sæ-i înregistrez. Erau niøte tineri masivi, îmbræcafli cu acele cæmæøi lungi pînæ în pæmînt, aveau adidaøi Puma sau Nike øi fæceau exerciflii la aparate. Imensa lor frustrare øi refuzul lor de a se integra în societatea francezæ se eliberau prin felul în care îøi „tratau“ propriul corp. Unii mi-au spus cæ atunci cînd merg cu familia la supermarché sînt adolescenfli francezi care strigæ dupæ ei „Papa Noël!...“. Discuflia cu ei a fost esenfla proiectului care a avut loc doar în mintea mea øi despre care vor afla cititorii acum… M-a influenflat în modul în care am fæcut ulterior documentarul video.

Deci, færæ discuflie, energia consumatæ într-un proiect face parte din asta. Încerc sæ fiu onest øi corect cu oamenii cu care lucrez øi, pe cît posibil, sæ nu fiu un artist ipocrit, care, odatæ ce a luat materia primæ din realitate, se refugiazæ în lumea artei, continuîndu-øi traiul dulce al „gauchismului de salon…“. Victor Burgin spunea într-o conferinflæ cæ el nu crede în arta socialæ, de vreme ce subiecflii din proiectele artistice nu profitæ de pe urma lor. Mæ gîndesc adesea la asta øi ajung în cele din urmæ la întrebæri privind funcflia artei pe care o produc. ¬ Eøti, în ultimii ani, din ce în ce mai interesat de viafla emigranflilor (legali sau nu), a muncitorilor de tot felul, a cercetætorilor din institute. În ce fel te raportezi la aceøti oameni, cum te apropii de ei øi cînd decizi cæ povestea lor trebuie transpusæ într-un limbaj artistic? Crezi cæ existæ limbaje artistice adecvate pentru a nara aceste istorii, adesea anonime øi colective? √ Eu vin din mediul industrial, am lucrat cîfliva ani ca inginer în perioada comunistæ, experienflæ care m-a marcat. În douæzeci de ani, lumea noastræ s-a schimbat fundamental, atît în bine, cît øi în ræu. Departe de mine de a fi un nostalgic al ceauøismului, totuøi, consider cæ am fæcut un efort de dezvoltare industrialæ din care s-a ales praful în anii ’90. Evident, nu a fost vorba de o dezvoltare fireascæ, într-o dictaturæ comunistæ unde totul era centralizat, dar am acumulat o cunoaøtere tehnologicæ care, chiar dacæ inferioaræ celei occidentale, putea fi baza unei viitoare dezvoltæri dupæ 1989.

M-am amægit în anii ’90 crezînd cæ o bunæ parte din infrastructura industrialæ a României se va moderniza prin transfer tehnologic din Vest. Acest lucru nu s-a întîmplat din cauza proastei guvernæri a flærii øi a multor factori externi. O flaræ care nu produce tehnologie este o flaræ de mîna a doua. Mæ întreb ce nevoie avem noi de ingineri øi cercetætori, azi, în „timpul mallurilor“ øi al nesfîrøitelor øantiere de biserici ortodoxe. Cît ne intereseazæ cæ teoria evoluflionistæ e contestatæ în manualele de biologie de liceu sau cæ fizica, chimia øi biologia se doresc a fi comasate într-o singuræ materie numitæ „Øtiinfle“, iar orele de religie sînt obligatorii?… În timp ce scriu acest text, mæ uit pe masa mea øi væd cæ nimic nu e fæcut în flara mea, de la øurubul øi piulifla veiozei pînæ la hîrtia albæ de scris…

Mulfli dintre oamenii cu care am lucrat în fabricæ au emigrat øi poate de asta am început sæ fiu sensibil la acest fenomen, care nu e altceva decît modul nostru de a ne inte-

76

process, in which your personal involvement, the energy invested and the relationships you establish alongside this process are just as important as the final moment, or everything is only a preliminary work, which visibility in the final result is not important? √ It is true that for many of my projects I prepare for longer time, as, no matter the way they are finalized and presented to the public, they are artistic processes for me, in which I create, document or comment on life situations. Some of them, due to unfavourable contexts, do not finalize, they only remain as projects in my mind. When as an artist you try to interact with the real world it gets very difficult, you are not protected by the artistic system. The majority of my projects have different components, some are visible, others are not, and the final work, even if it does not bring to surface all these aspects, I see it altogether as a process that encompasses all of them.

For example, a couple of years ago, when I had a residency in Tourcoing France and I wanted to make a documentary video about an under-privileged neighbourhood which was inhabited mostly by Algerians, the most touching moments were not the ones depicted in the video, but my introductory meeting with a group of young fundamentalist Muslims, in a fitness club, who, of course did not allow me to film or record them. They were massive guys, dressed with those long shirts; they were wearing Puma or Nike sneakers and were doing all these apparatus exercises. Their immense frustration and their refuse to integrate in the French society were released through the way in which they were “treating“ their bodies. Some told me that when they were going to the supermarché with their family, French teenagers used to call them names like “Papa Noel!...”

The discussion I had with them was the essence of the project, but this only took place for me, and your readers find out about it now. Nevertheless, it certainly influenced me in the way I did the video documentary in the end.

Therefore, undoubtedly the energy consumed in a project becomes part of it. I try to be honest and fair to the people I work with, and, as much as possible, not to be a hypocritical artist, who only takes the raw material from reality and takes refuge in the art world, living the sweet life of the “caviar left”. Victor Burgin once said in a conference that he does not believe in social art as long as the subjects of these artistic projects do not take any advantage from them. I often think about this perspective and I get to ask myself questions on the purpose of the art I produce. ¬ Lately, you’ve grown more and more interested in the lives of immigrants (legal or not), of all kind of workers, of researchers in academic institutes. How do you relate to these people, how do you approach them and when do you make the decision that their stories should be transferred to an artistic language? Do you believe there are adequate artistic languages to narrate these stories, which are often anonymous and collective? √ I myself come from an industrial milieu, I worked for a few years as an engineer during the communist times, an experience that has surely marked me. In the past 20 years I’ve seen our world changing fundamentally, both in good and in bad ways. Far from me to be a nostalgic for Ceauøescu, still I think that in that time we did have an industrial development, which was wiped out in the 90s. Obviously, it was not a natural development in a communist dictatorship where everything was centralized, but we have accumulated a technologi-

scena

gra în lumea globalizatæ: producînd orice în regim de lohn (de la textile pînæ la… culturæ), exportînd forflæ de muncæ ieftinæ øi copii deøtepfli.

Atunci cînd vorbesc despre aceste subiecte, folosesc în special documentarul experimental øi fotoreportajul obiectiv, asimilate unei practici artistice conceptuale. ¬ Cine te inspiræ în munca ta fotograficæ? Putem vorbi astæzi despre o revenire a fotorealismului cu tematicæ socialæ sau el nu a dispærut, de fapt, niciodatæ? √ Nu cred cæ putem discuta acum despre o revenire a fotorealismului, în spiritul lui Lewis Hines, Walker Evans, dar pot face cîteva consideraflii despre interesul meu pentru practica fotograficæ. Un prim motiv ar fi acela cæ sînt profesor de fotografie, deci trebuie sæ mai øi øtiu cîte ceva. Un alt motiv este cel de a documenta fotografic procesul muncii, nu numai pauzele de masæ, aøa cum s-a fæcut în mai multe proiecte fotografice. Eu duc o viaflæ destul de simplæ øi austeræ, în care muncesc mai tot timpul. De aceea cred cæ tot despre muncæ, despre cunoaøtere øi relaflii în procesul muncii vorbesc în proiectul meu fotografic mai amplu, intitulat M3: Muncæ, memorie, miøcare. Pentru mine, trebuie sæ fie o legæturæ între forma de documentare øi subiectul documentat. Atunci cînd documentez fapte de viatæ legate de procesul muncii, folosesc numai fotografia analogicæ, încercînd sæ controlez toate etapele lanflului tehnologic. Trebuie sæ precizez cæ în imagini nu caut nici esteticul, nici spectaculosul jurnalistic, ci încerc sæ documentez obiectiv o situaflie, cæutînd sæ reflectez øi asupra mediului fotografic, øi asupra a ceea ce pofli spune prin asta.

Treptat, am ajuns sæ lucrez cu camere de format mare, 4 x 5 øi 8 x 10 inch, øi am început o „odisee“ de achiziflionare a acestei întregi tehnologii care moare. Am fost prin nenumærate locuri din Europa ca sæ cumpær un fotomæritor, un tanc de developare, o cameræ sau niøte echipamente pentru camera obscuræ.

Un alt proiect e acumularea unei tehnologii de vîrf øi aducerea ei într-o flaræ færæ tehnologie… ¬ Care crezi cæ este responsabilitatea artistului în societate? √ Asta depinde de funcflia oficialæ a artei din acea societate. Dacæ ea e, în principal, cea de a legitima ordinea lucrurilor, atunci artistul care vrea recunoaøtere øi prestigiu trebuie sæ intre în plutonul celor care „bat pasul de defilare al artei“ acelei lumi. Astfel, funcflia lui e una de decorator øi portavoce…

Dacæ arta poate însemna mai mult decît atît, øi asta fline de o societate progresistæ, atunci artistul e responsabil cu interpretarea adeværurilor, medierea conflictelor øi critica ordinii oficiale a lucrurilor. Cred cæ el nu va schimba lumea, dar poate sensibiliza multæ lume în lupta împotriva osificærii øi a alienærii generale.

Teachers commuting to villages in Iaøi County, May 2010, silver gelatin print fixed on an aluminum plate, 110 × 85 cm each, part of the project Prut

cal knowledge that, even if it was inferior to the Western one, could have been a solid basis for the development after 1989. In the beginning of the 90s I deluded myself thinking the industrial infrastructure in Romania would modernize through technological transfer from the West. This thing didn’t happen due to the bad governance of the country and surely due to many external factors and circumstances. A country that does not produce technology is a secondhand country. I wonder what need could we have for engineers and researchers today, in the age of shopping malls and endless building of Orthodox churches? How interested are we in the fact that the evolutionary theory is contested in biology schoolbooks or that Physics, Chemistry and Biology are to be brought together as one single subject called Science, while Religion becomes a compulsory discipline?!

While I’m writing this text I look on my table and I see there is nothing manufactured in my country, from the screw and the bolt of the lamp to the white paper.

As for immigrants, many of the people I worked with in the factory left the country and maybe that’s why I’ve started to have a special sensitivity to this subject, which is nothing else but our way of integrating ourselves in the globalized world: to produce anything in a lohn-regime (from textiles to culture), to export cheap labour force and smart kids.

When I talk about these subjects, I use mostly experimental documentary means and objective photo-reportage, which I assimilate to a conceptual artistic practice. ¬ Who inspires you in your photographic work? Can we speak today about a revival of the social photo-realism or this has never actually disappeared? √ I don’t think we can talk about a comeback of the photo-realism in Lewis Hines’ or Walker Evans’ way, but I can say a few things about my interest for the photographic practice. One first reason for this interest is that I also teach photography, so I have to know a few things. Another reason is the desire to document the process of labour, not only the lunch breaks, as many photographic projects have already done. I lead a simple and austere life in which I work most of the time. That’s why I follow the subjects of labour, knowledge and human relationships in projects such as the recent one called M3: Work [Muncæ], Memory, Movement. For me there must be a connection between the form used for documenting and the documented subject. When I document life situations connected to the working process, I only use analogue photography, trying to control all the stages of production. I want to mention that in the images I produce I am not looking either for aesthetic nor journalistic impressiveness, but I try to objectively document a situation, in the same time reflecting on the medium of photography and what one can say with it.

I’ve gradually come to work with large-size cameras, 4 x 5 and 8 x 10 inches, and I’ve started an odyssey of collecting all this dying technology. I’ve gone to countless places in Europe to buy a photo enlarger, a developer tank, a camera or some other darkroom equipment.

This is another project, of gathering a top technology and bringing it to a country without technology… ¬ What do you think is the responsibility of the artist in society? √ This depends on the official function of art in that precise society. If this is mostly to legitimate the order of things, then the artist who wants acknowledgement and prestige must line up to those who march in the rhythm of this world. Thus his/her role is one of decorator and loudspeaker.

If art can mean more than that, and this only happens in a progressive society, then the artist is responsible with interpreting the truths, mediating conflicts and making a critique of the official versions of things. I don’t believe an artist can change the world, but he/she can sensitize a lot of people against the rigid way of thinking and general alienation.

77

Zsolt Keserue Rounding Off I 2006–2007, in collaboration with Levente Polyák and Ágnes Dóra Dénes, installation, DV 22’, photo: József Rosta Uriel Orlow Remnants of the Future, 2010, HD Video I 2 0’ 3’’, courtesy of the artist, blanc pain art contemporain, Geneva and Campagne première, Berlin, photo: József Rosta

scena

Peste tejghea Krisztina Szipôcs Fenomenul economiei postsocialiste în arta contemporanæ Budapesta, Mûcsarnok,18 iunie – 19 septembrie 2010 Cea mai recentæ expoziflie de amploare de la Mûcsarnok/Kunsthalle oferæ un nex de conexiuni cu totul nou pentru adepflii artei contemporane. Curatorii Eszter Lázár øi Zsolt Petrányi au examinat ultimele douæ decenii în Europa Centralæ, poziflia socialæ a artiøtilor øi produsul artistic în schimbare, din perspectiva istoriei economiei.

László Lengyel, economist øi directorul actual al Pénzügykutató Zrt. [Societatea pentru Cercetæri Financiare], celebru ziarist al erei Kádár øi al anilor urmînd schimbærii de regim politic, a flinut discursul de deschidere. Pluteøte ceva în aer, asta e incontestabil: ne confruntæm cu un numær crescut de expoziflii legate de muncæ, producflie øi economie, cu referiri frecvente la criza economicæ globalæ. Anterior, cel mai de seamæ reprezentant la Budapesta al acestui trend era Galeria Trafó. În ultimii cinci ani, expozifliile organizate aici au tratat o largæ paletæ de fenomene politice, sociale øi economice postsocialiste.1 Cele dintîi 45 de secunde de peliculæ realizate vreodatæ, filmul din 1895 al fraflilor Lumière, La Sortie des Usines Lumière [Ieøirea muncitorilor de la Uzinele Lumière], imortalizînd niøte muncitori pæræsind o fabricæ, proprietate de familie, au devenit un punct favorit de referinflæ pentru scena internaflionalæ. Cineastul german Harun Farocki2, øi o expoziflie prezentatæ recent la Leipzig øi la Lódz´3 i-au explorat în aceeaøi mæsuræ semnificaflia simbolicæ.

Acesta este deja un moment de perplexitate pentru cronicarul format în umanioare: din acest moment, el trebuie sæ opereze cu concepte pe care le-a întîlnit pentru ultima datæ în timpul orelor de socialism øtiinflific si economie politicæ, la sfîrøitul anilor ’80.

Materiile acestea erau ocazii pentru întreaga grupæ de studenfli de a chiuli nepedepsifli; colegii mei extrem de individualiøti îøi fæceau rareori milæ de universitarul bolnævicios, încærunflit, care le preda, ca sæ aparæ la cursurile lui. Nu s-au aøteptat vreodatæ ca atît de curînd sæ fie catalogafli ca forflæ de producflie (resurse umane, în ultimul timp). Totuøi, pe atunci pærea cæ eroziunea sistemelor sociale øi economice socialiste invalida teoria marxistæ, iar astfel øi conceptele de producflie, de distribuflie, de muncitor øi capitalist au dispærut pentru o vreme din jargonul cotidian.

De altfel, în ultimele douæ decenii, majoritatea adulflilor din flærile postsocialiste au ales sæ nu îøi îmbunætæfleascæ cunoøtinflele de economie øi politicæ, pentru a fi în mæsuræ sæ înfleleagæ, mæcar parflial, procesele ce se desfæøoaræ în lume. Omul obiønuit (sæ-i spunem „muncitorul“, deøi categoria necesitæ de asemenea o revizuire urgentæ), care nu a început o afacere ori nu a studiat deloc economie, îøi poate strînge informaflii din media ori de la politicieni într-o formæ simplistæ, pe înflelesul tuturor, dar asta nu îi va permite, lui sau ei, sæ aibæ o înflelegere de ansamblu a sistemului (monetar, de redistribuflie, de impozitare). Omul nostru nu øi-a dezvoltat abilitæflile de a se autosusfline, în timp ce schimbærile constante fac, oricum, imposibilæ planificarea pe termen lung. Perioada de tranziflie de la socialismul timpului trecut la doritul capitalism pare sæ fie una færæ de sfîrøit, cea mai popularæ strategie fiind încæ adaptarea sau simpla supraviefluire. Între timp, capitalismul însuøi a intrat într-o crizæ (ori într-o cu totul nouæ, neprevæzutæ etapæ) øi de-acum globalul sistem postfordist necesitæ corecflii constante.

The latest great exhibition at the Mûcsarnok/Kunsthalle offers a whole new system of connections for adepts of contemporary art.

Curators Eszter Lázár and Zsolt Petrányi have examined the last two decades in Central Europe, the social position of artists and the changing artistic product, from the point of view of the history of economy. László Lengyel, economist and present director of Pénzügykutató Zrt. (Society for Financial Research), well-known publicist of the Kádár era and of the years following the change in the political regime, delivered the opening speech. There is something in the air, this is undeniable: we are facing a growing number of exhibitions related to work, production and economy, with frequent references to the global economic crisis. Previously, the most outstanding Budapest representative of this trend used to be the Trafó Gallery.

The exhibitions organized here during the last five years have dealt with a wide palette of post-socialist political, social and economic phenomena.1 The first, 45 seconds motion picture ever, the 1895 film, Workers Leaving the Factory by the Lumiére brothers, immortalizing workers leaving a family-owned factory, has become a favorite point of reference for the international scene. The German moviemaker Harun Farocki2 and an exhibition recently presented at Leipzig and Lódz’ 3 have equally explored its symbolic significance.

This is already a moment of perplexity for the chronicler trained in humanities: from this moment on, she has to operate with concepts she had for the last time encountered during her classes on scientific socialism and political economy by the end of the nineteen eighties.

These subjects were opportunities for the entire study group to skip classes unpunished; my extremely individualist colleagues had seldom had mercy on the sickly, grey-faced lecturer by showing up at his classes. They had never expected they would soon be rated as forces of production (human resources, lately). Nevertheless in those times the erosion of the socialist social and economical systems had seemingly invalidated the Marxist theory thus the concepts of production, distribution, the worker and the capitalist had for a while vanished from everyday slang.

Moreover, during the last two decades, the majority of grownups in post-socialist countries have chosen not to upgrade their knowledge in economy and politics to be able to understand, at least in part, the processes going on in the world. The average person (let us call him/her “the worker“ even if the category requires urgent revision as well) who hasn’t started a business or didn’t study any economy can gather information from the media or from politicians in a simplistic, down-to-earth form but this will not enable him or her to have an overall grasp of the system (monetary, re-distribution, taxes). This person did not develop self-supporting skills while constant changes make long-term planning impossible, anyway. The transition period between the socialism of the past and the desired capitalism seems

KRISZTINA SZIPÔCS este istoric øi critic de artæ, curator-øef al Muzeului Ludwig din Budapesta, redactor al revistei budapestane Balkon.

KRISZTINA SZIPÔCS ist an art historian and critic, chief-curator of Ludwig Museum, Budapest, editor of Balkon contemporary art magazine, Budapest.

OVER THE COUNTER Krisztina Szipõcs The Phenomena of Post-socialist Economy in Contemporary Art Budapest, Mûcsarnok, 18 June – 19 September 2010

79

ห edรก Katerina S What Can You Do? (No Light), 2010, drawings, objects, photos, collages, dimension variable, courtesy of the artist and Franco Soffiantino Gallery, photo: Jรณzsef Rosta

Matei Bejenaru Travel Guide, 1990–2006, 2007, installation and publication, photo: József Rosta

Lucia Nimcova Exercises, 2007, HD Video, 6’ 02’’, photo: József Rosta

Lucia Nimcova Unofficial, 2007, b/w wall installation, images from the archive of regional cultural centre, Humenne, SK, photo: József Rosta

Expoziflia de la Mûcsarnok ar putea ajuta privitorul prin transformarea relafliei naive a lui/ei cu mediul socio-economic într-una mai conøtientæ øi etic orientatæ, pe calea experienflei sensibile a unui fenomen din trecutul recent, încorporat în exponate. Lucrærile expuse se axeazæ pe destinul individului øi al colectivitæflii, oferind o perspectivæ mai largæ poveøtilor familiare prin care sînt elucidate propriile noastre aøteptæri øi concepte nedefinite.

Expoziflia cuprinde lucrærile a 29 de artiøti øi grupuri de artiøti din Ungaria, Polonia, Rusia, România, Republica Cehæ, Slovacia, Bulgaria, Croaflia, Austria, Germania, Franfla si Elveflia. Pe lîngæ mai cunoscutele regiuni central- øi est-europene, harta imaginaræ trasatæ de lucrærile expuse se întinde pînæ în Armenia, la Est, øi peste Oceanul Atlantic, în Vest, raza acestor lucræri întinzîndu-se astfel cu mult în afara graniflelor Uniunii Europene. Statele ex-membre ale Uniunii Sovietice, de la periferia esticæ, se confruntæ cu probleme specifice: în mare parte, istoria acestor flæri, foste membre ale unui imens imperiu, dar avînd culturi diferite øi fiind în varii stadii de dezvoltare, exact ca øi în Rusia, e una specialæ pentru fiecare caz în parte, diferitæ de cea a altor flæri din fostul bloc socialist.

Filmul realizat de elveflianul Uriel Orlow în Armenia se individualizeazæ din mai multe puncte de vedere: pelicula, filmatæ cu tehnici profesionale øi sugestive, cu reverberaflii din viziunile øtiinflifico-fantastice ale lui Tarkovski øi ale lui Kubrick, tratînd despre øantierul pitoresc al unei imense zone de locuinfle de tip sovietic, începute dupæ cutremurul din 1988 øi niciodatæ finalizate, se aseamænæ mai degrabæ cu un monument comemorativ romantic al unei civilizaflii necunoscute decît cu o lucrare criticæ. Celælalt exponat „bizar“, dar din motive contrare, este un video al lui Zsolt Keserue, intitulat Rounding Off [Rotunjire în minus]. Chiar dacæ autorii, tratînd despre zonele de locuire, se referæ uneori la probleme importante, cum ar fi organizarea modernistæ a spafliului ori utopia Bauhaus, cu încercærile ei de a gæsi soluflii raflionale la problemele clasei muncitoare, filmærile video printre locatarii blocurilor ræmîn pe un teren relativ sigur (un spafliu de locuinfle curat, relativ recent) øi la nivelul banalului, iar instalaflia – excesiv de impresionantæ4 – nu reuøeøte sæ devinæ o piesæ autenticæ. Fie øi neintenflionat, imaginile øi comentariile sale sînt îmbibate de o atmosferæ de TVamator ori de cea a telenovelei ungureøti Szomszédok5 [Vecinii] øi construiesc o auræ nostalgicæ falsæ în jurul acestor viefli øi locuinfle nelalocul lor.

Asta ne readuce la problemele de bazæ ale lui „în afaræ“ øi „înæuntru“, ale lui „ei“ øi „noi“. Majoritatea artiøtilor øi-au explorat propria istorie personalæ øi este destul de greu sæ pæstrezi o distanflæ obiectivæ faflæ de copilæria cuiva øi experienflele tinereflii lui, faflæ de prietenii øi vecinii cuiva, faflæ de incredibil de stratificatul øi diversul regim socialist, ce oferea multiple drepturi la libertate øi nivele de siguranflæ a existenflei, în timp ce Vestul îl considera cu încæpæflînare o dictaturæ. Lucrarea Margaretei Kern (Guests [Oaspefli], 2009–’10) este un, vizual oarecum plat, experiment de procesare a istoriei muncitoarelor iugoslave din Berlinul de Vest prin ochii øi cu metodele unui cercetætor (sociolog). În dosare øi albume, artista organizeazæ scrisori, biografii øi fotografii ale unor angajafli în inima industriei capitaliste de înaltæ tehnologie, înfæfliøînd un grup de oameni ce nu se pot sustrage condifliei de „Gastarbeiter“, cærora, la moartea lui Tito, din 1981, nu li se îngæduia sæ pæræseascæ fabrica pentru a urmæri ceremonia funeraræ la TV, la ambasadæ, øi care ræmîn totuøi captivi în prospera societate vest-germanæ.

O interpretare asupra aceluiaøi subiect, mai profundæ øi diferitæ, atît simbolic, cît øi literalmente alb-negru, vine de la Matei Bejenaru, care, în cele øapte minute ale peliculei Maersk Dubai (2007), comemoreazæ trei tineri români aruncafli în apæ de la bordul unei nave taiwaneze, în 1996, pe cînd încercau sæ fugæ în Canada ca pasageri clandestini. Videoul aratæ cadre lungi cu oceanul insensibil, cu containerele imense.

Seria de imagini lente øi narafliunea aferentæ sînt întrerupte de tumultuoasa înregis-

82

Johanna Kandl Paris, Bill and Donald Have Moved, 2010, tempera on wood, 170 × 243 cm, photo: József Rosta

scena

83

Mladen Stilinovic´ Bag People, 2001, b/w photos, 30 × 40 cm, courtesy of the artist, photo: József Rosta Mircea Cantor Double Heads Matches, 2002–2003, 20,000 boxes produced manually at Gherla matches factory in Romania, courtesy of the artist & Yvon Lambert Gallery, Paris, photo: József Rosta

84

to be a never-ending one; the most popular strategy still being adaptation or mere survival.

In meantime capitalism itself has entered a crisis (or an entirely new, formerly unknown phase) and the now global, post-Fordist system requires constant correction. The Mûcsarnok exhibition might help the viewer by turning his/her naïve relation to the socio-economic environment into a more conscious and more ethics-oriented one, through the sensuous experience of certain phenomena in the recent past, contained in the exhibits. The exhibited works are focused upon individual and collective destiny, they offer a wider perspective of familiar stories, by which they elucidate our own expectations and undefined concepts.

The exhibition collects the works of 29 artists and artist groups from Hungary, Poland, Russia, Romania, the Czech Republic, Slovakia, Bulgaria, Croatia, Austria, Germany, France and Switzerland. Beyond the more familiar Central-Eastern-European region, the imaginary map traced by the exhibited works stretches to Armenia in the East and across the Atlantic Ocean in the West, thus the radius of these works reaches far beyond the borders of the European Union.

The former Soviet member states on the Eastern periphery are confronting peculiar issues: the history of the majority of these countries, former members of a huge empire but of different cultures and at various stages of development, just like that of Russia, is a special one in each case, different from that of other countries in the former socialist bloc.

The film shot by Swiss Uriel Orlow in Armenia stands out from several points of view: the motion picture shot with suggestive and professional techniques, reverberating of the science fiction visions in Tarkovsky and Kubrick, dealing with the picturesque building site of a huge, Soviet-type dwelling area initiated after the 1988 earthquake and never finished, much rather resembles a Romantic memorial of an unknown civilization than a critical work. The other “odd“ exhibit is a video by Zsolt Keserue, entitled Rounding Off but for opposite reasons. Even if the authors, talking about dwelling areas, sometimes do refer to important issues such as the modernist organization of space or the Bauhaus utopia trying to find rational solutions to working class problems, the video shot among panel block dwellers remains on relatively safe ground (a pretty recent, neat dwelling area) and on the level of commonplace – and the excessively impressive installation4 falls short of turning it into an authentic piece. Unintended as may be, its images and comments are imbued with the atmosphere of hobby-TV or that of the Hungarian soap opera, Szomszédok5 [Neighbors] and build up a fake nostalgic halo around these lives and dwellings out of place.

This takes us back to the basic issues of “outside“ and “inside“, of “them“ and “us“. The majority of artists have explored their own personal history and it is quite difficult to keep an objective distance from one’s childhood and youth experiences, from one’s friends and neighbors, from the unbelievably layered and varying socialist regime, offering various liberty rights and levels of existential safety while the West stubbornly deems it a dictatorship. The work by Margareta Kern (Guests, 2009–10) is a – visually somehow lame – experiment to process the history of Yugoslavian female workers in West Berlin, through the eyes and with the methods of a researcher (sociologist).

The artist organizes letters, memoirs by and photos of people employed in the heart of the capitalist high technology industry in files and albums, displaying a group of people who cannot escape the “Gastarbeiter“ status, who, at Tito’s 1981 death are not allowed to leave the factory and watch the burial ceremony on TV at the embassy, who are nevertheless still trapped by West-German welfare society.

A denser and different, both symbolically and literally black-andwhite rendering of the same topic comes from Matei Bejenaru, who in his 7 minutes motion picture Maersk Dubai (2007) commemorates three Romanian young men thrown into the water from the deck of a Taiwanese ship in 1996 as they were trying to flee to Canada

scena

trare de arhivæ despre un marinar din insulele Filipine, salvatorul unuia dintre bæiefli, care aproape cæ repune în scenæ întregul eveniment tragic, sacrificarea crudæ a bæieflilor pentru comoditatea echipajului navei. „Vestul“ manifestæ încæ atitudini de intoleranflæ øi, fie cæ ne place sau nu, devenim parte a spectacolului, pe mæsuræ ce problema drepturilor omului iese la suprafaflæ nu doar de-a lungul flærmurilor italiene, ci øi în taberele de refugiafli din Ungaria.

Celælalt scurtmetraj al lui Bejenaru (Together [Împreunæ], 2007) îi prezintæ pe cei care au avut noroc în evadarea lor: timp de douæ minute, artistul a reunit în piafla din fafla Tate Modern comunitatea românæ din Marea Britanie – cîteva sute de oameni, altminteri scufundafli în mulflimea multiculturalæ de zi cu zi, care-øi cîøtigæ existenfla acolo. Cea mai complexæ øi jucæuøæ redare a subiectului imigrantului se gæseøte în lucrarea Travel Guide [Ghid de cælætorie] (1990–2006). Proiectul, prezentat deja în cîteva locuri, constæ într-un ghid pentru românii care intenflioneazæ sæ îøi cîøtige existenfla ca muncitori ilegali în Marea Britanie, conflinînd cele mai importante informaflii, de la folia termoizolantæ de utilizat în timpul ascunderii în containere, pînæ la metode de a corupe polifliøtii øi avertismente cu privire la taiwanezi øi filipinezi. Pæcat cæ cei trei tineri români nu au avut un exemplar din acest ghid. „Obiectivul general este sæ strîngi cît mai mulfli bani posibil, sæ te întorci în România øi sæ îi investeøti acolo“, scrie Bejenaru în ghidul sæu, pe coperta cæruia o hartæ schematicæ de cale feratæ, reluatæ pe podeaua din sala expozifliei, construieøte un pod pe distanfla de

as stowaways. The video shows long shots of the insensitive ocean, of huge containers. The series of slow images and the related narration are interrupted by a hectic archive footage of a sailor from the Philippine Islands, savior of one of the boys, who comes close to enact the entire tragic event, the cruel sacrifice of the boys to the comfort of the ship crew. The “West“ still displays instances of intolerance and, like it or not, we are becoming part of the show, as the issue of human rights surfaces not only along the Italian shores but in Hungarian refugee camps as well.

The other short video by Bejenaru (Together, 2007) presents those who were lucky in their escape: for two minutes’ time, the artist has gathered in the square outside Tate Modern the Romanian community in the UK – several hundred people who submerge into the everyday multicultural crowd making a living there. The most complex and playful rendering of the immigrant topic is found in he work Travel Guide (1990–2006). The project presented in several forums consists in a guide for Romanians intending to make a living as illegal workers in Great Britain, containing the most important pieces of information, from the thermo-isolating foil to be used while hiding in a container, through ways to corrupt policemen to warnings regarding Taiwanese and Philippine Islands. Pity the three young Romanian men did not have an issue of this guide. “The general objective is to raise as much money as possible, go back to Romania and invest it there“ – writes Bejenaru in his guide, on the cover of which a schematic railway map, repeated on the floor of the exhibi-

Andreas Fogarasi Fence/Facade, 2008, painted steel, 100 × 180 × 80 cm, courtesy of the artist, photo: József Rosta

3000 km de la Constanfla pînæ în Anglia, o distanflæ care în termeni de culturæ øi mod de viaflæ pare imposibil de surmontat.

Nici la Bejenaru, nici la Kern nu lipsesc sentimentele personale, øi cu toate astea cea mai sensibilæ abordare vine din partea slovacei Lucia Nimcova, stabilitæ în Olanda. Artista selecteazæ cu iscusinflæ øi cu un magnific simfl al umorului fotografii ale localnicilor din zona natalæ, fotografii de arhivæ øi unele fæcute de ea. Ea prelucreazæ imaginile într-o carte øi un panou, face ca bætrînele în flinute de casæ øi bætrînii reunifli în cæmine culturale, îmbræcafli de galæ, sæ adopte postúri de gimnasticæ øi elaboreazæ o serie de jurnale subiective ale unei viefli lipsite de evenimente, aparent idilicæ, într-un oraø din estul Slovaciei (Unofficial [Neoficial], 2007; Gymnastics [Gimnasticæ], 2007). Chiar øi aøa, Nimcova nu cade pradæ nostalgiei: ea este pe deplin conøtientæ de puterea øi greutatea ideologicæ a acestor imagini. Textul ei completeazæ øi interpreteazæ imaginile, înregistræri ale momentelor trecute øi prezente, ale realitæflii „oficiale“ øi „neoficiale“. „Moøtenirea socialismului? Umilinflæ øi insensibilitate, presupun. Sæ te confrunfli cu o comisie care ia o decizie asupra ta“, scrie ea în cartea care expune fotografiile pe care le-a gæsit øi care conecteazæ trecutul øi prezentul, prin persoana øi responsabilitatea autorului.

La prima vedere, am crezut cæ videoul Nimcovei era opera Katerinei ˇSedá: tînæra artistæ cehæ, næscutæ într-un oraø lîngæ Brno, ce øi-a cîøtigat faima mondialæ în doar cîfliva ani prin intermediul lucrærilor sale axate pe problemele individului øi cele sociale, bazate pe implicarea personalæ øi exercitarea simflului responsabilitæflii proprii.

Lucrarea expusæ aici, de fapt documentaflia parflialæ a unui proiect mai amplu (schifle pe hîrtie øi chestionare concepute pentru acesta), este probabil de un impact diminuat raportat la implicarea artistului øi a oamenilor vizafli de proiect (What Can You Do? [Ce se poate face?], 2010). Artista încearcæ, folosind propriile instrumente, sæ ducæ un ræzboi împotriva unei imense investiflii multinaflionale, orchestrate de producætorul auto Hyundai, prin care un monstru de proporflii excesive se construieøte în pitorescul peisaj ceh. Terapia colectivæ (îmblînzirea monstrului prin metode feminine blînde, cum ar fi chestionarele, desenele, înconjurarea lui cu ornamente agæflate de el) este menitæ sæ vindece comunitatea, iniflial naivæ, apoi paralizatæ, læsatæ færæ mijloacele prin care sæ înfrunte capitalul aflat mînæ în mînæ cu politicienii locali corupfli.

Nu este, evident, o întîmplare cæ lucrarea minimalistæ a lui Lukas Skapski (Untitled [Færæ titlu], 2006) a fost expusæ în vecinætatea precedentei: utilizînd smalfl din industria auto, artistul a vopsit zece plæci de aluminiu identice în culorile caracteristice automobilelor de lux, dupæ care le-a zgîriat cu chei. În distanfla cæscatæ tot mai tare dintre diversele categorii sociale, gestul ilustreazæ disperarea segmentelor sociale ce pierd teren, ducînd la distrugerea maøinilor de lux (cum s-a întîmplat la Csepel, în Ungaria, cînd un bærbat a incendiat la mînie 30 de maøini, în 2008, utilizîndu-øi bricheta, pentru „a-i opri pe ceilalfli sæ se ajungæ“). Aøa-numita „fanfaronadæ consumeristæ“ øi problema industriei auto, uzul excesiv al automobilelor, trec, fireøte, dincolo de urîflenia ori dimensiunea unor hale de fabricæ – a se vedea øi lucrarea intitulatæ After Oil [Dupæ petrol] de Intertájék I Interorient.

Dupæ toate acestea, perspectiva polonezei Anna Molska îmi pare oarecum insensibilæ øi rece: videoul ei documenteazæ ridicarea unei „statui“ (un romb ori un stativ metalic, în forma unei vele) de niøte muncitori pe stil vechi ce se chinuie cu statuia în noroi, ilustrînd inutilitatea muncii lor prin înjuræturi frecvente, în timp ce pe o suprafaflæ paralelæ publicul vede proiecflia ræsturnatæ a unor mingi izbindu-se neîncetat de pereflii unui teren închis de tenis – ei bine, asta ar putea documenta în aceeaøi mæsuræ aerul cinic øi lipsit de scop al artei contemporane. Dar sæ fim mai toleranfli øi sæ consideræm lucrarea lui Molska în armonie cu intenfliile ei artistice, ca un experiment artistic postavangardist, încercînd redarea unei ecuaflii din fizicæ într-o formæ senzorialæ. O lucrare similaræ e cea a lui Jurij Lejderman, care plaseazæ figurile a doi

86

tion hall, bridges the 3,000 km distance from Constanfla to England, a distance that in terms of culture and lifestyle seems impossible to be bridged.

Neither Bejenaru, nor Kern are void of personal feelings, nevertheless the most sensitive approach comes from Slovakian Lucia Nimcova, established in the Netherlands. The artist with a sharp eye and magnificent sense of humor selects photographs of the inhabitants of her birth place, archive photographs and some taken by her.

She edits the images into a book and a panel, makes the old women in home attire and old men gathering in culture houses, dressed for ceremony, take gymnastic poses and elaborates a series of subjective diaries of the eventless, seemingly idyllic life in an Eastern Slovakian town (Unofficial, 2007; Gymnastics, 2007). Nevertheless Nimcova is not a prey to nostalgia: she is quite conscious of the power and ideological weight of these images. Her text complete and interpret the images, records of past and present moments, of the “official“ and “unofficial“ reality. “The heritage of socialism? Humiliation and insensitivity, I guess. To face a commission that is making a decision on you“ she writes in her book displaying photographs found by her, connecting past and present through the person and responsibility of the author.

At first glance I thought the video by Nimcova was the work of Katerina Sˇ edá: the young Czech artist born in a town near Brno has gained world wide fame in just a few years’ time with her works focusing on individual and social problems, based on personal participation and the exercise of one’s sense of responsibility. The work exhibited here, actually the partial documentation of a wider project (paperbased sketches and questionnaires designed for it) is probably of lesser impact than the involvement of the artist and the people targeted by the project (What Can You Do?, 2010). The artist tries to wage war, using her own tools, upon a huge multinational investment, orchestrated by the car manufacturer Hyundai, building a monster of excessive proportions into the picturesque Czech landscape. The collective therapy (taming the monster by tame female methods, like questionnaires, drawings, circling and hanging ornaments) is meant to heal the initially naïve then numb community left without means to face cumulated capital and corrupt local politicians.

It was clearly not by chance that the minimalist work by Lukas Skapski (Untitled, 2006) was exhibited in the vicinity of the former: using enamel from the automobile industry, the artist has painted ten identical aluminum boards over with the characteristic colors of luxury automobiles and then has scratched them with keys. Amidst the growing gap between various social classes, this gesture illustrates the despair of social segments losing position resulting in the damaging of luxury cars (like the angry man in Csepel, Hungary, who in 2008 has set thirty cars on fire, using his lighter, to “stop others from getting it good“). The so-called “boasting consumerism“ and the issue of car industry and the excessive use of cars obviously reaches beyond the ugliness or size of a factory building – see the work by Intertájék | Interorient entitled After Oil. After all these, the viewpoint of Polish Anna Molska appeared to be rather insensitive and cold to me: her video documents the erecting of a “statue“ (a rhomb or a metal stand in the shape of a sail) with old workers struggling with the statue in the mud, illustrating the pointlessness of their work with frequent curses while on a parallel surface the audience sees the upside-down projection of balls endlessly bumping across a squash court – well, this might as well document the cynical and aimless air of contemporary art. But let us be a bit more tolerant and consider Molska’s work in harmony with her artistic intention – as a late-avant-garde artistic experiment trying to render an equation taken from physics in sensuous form. A related work is the one by Jurij Lejderman, who put the figures of two Greek men dressed in folk costumes and seated on a bench before his abstract painting displaying a black curve – by which he continues a series of geopolitical/geo-poetic challenges and Dadaist interventions all across Europe (Geopoetics-4). In what pertains to form, the

Mona Vætæmanu & Florin Tudor Land Distribution, 2010, installation, 40 rusted steel poles, 900 × 14 cm, photo: József Rosta

bærbafli greci, îmbræcafli în costume populare øi aøezafli pe o bancæ, în fafla unei picturi abstracte, fæcute tot de el, care înfæfliøeazæ o curbæ neagræ – lucrare prin care el continuæ o serie de provocæri geopolitice/geopoetice øi de intervenflii dadaiste de-a lungul întregii Europe (Geopoetics-4 [Geopoeticæ-4]). Cît priveøte forma, lucrærile create de Anetta Mona Chiøa – Lucia Tkácˇová, constînd în piramide umane, pot fi uøor corelate cu arta lui Molska. Cele douæ construiesc tablouri vii øi colaje bazate pe reprezentærile de secol XX ale „piramidei sistemului capitalist“, prin care este expusæ structura puterii în societate. Øi totuøi: cine se aflæ la baza piramidei? Unde sæ cæutæm productivitatea øi producflia?

Ce s-a întîmplat cu agricultura, industria øi comerflul? Ce s-a întîmplat cu responsabilitatea intelectualitæflii? În sfîrøit, cine va decide calea asumatæ de flærile postsocialiste? Este democraflia funcflionalæ? E îndeajuns de funcflionalæ? „Aceasta e ciocnirea a douæ sisteme de valori: cel în care drepturile omului øi democraflia au prioritate cu acela în care bunæstarea materialæ øi creøterea economicæ au întîietate“, scrie János Kornai6, øi asta este cu siguranflæ ceva de reflinut.

Expoziflia este, în mod cert, departe de a oferi ræspunsuri univoce. Exponatele prezintæ posibilitæfli variate de a greøi, pericole posibile øi anomalii ale noilor sisteme dezvoltate pe parcursul ultimelor douæ decenii. Celebrele desene ale lui Dan Perjovschi (Crisis [Crizæ] 1–15, 2009) realizeazæ o schiflæ sumaræ a minunatei lumi noi, a omului mediocru øi a artistului în trecerea de la socialism la capitalism: reprezentarea graficæ a procentajului se transformæ, cu cea mai mare naturalefle, într-un penis (prezentînd pe scurt istoria colapsului financiar); inscripflia FREEDOM [libertate], în mîinile unui protestatar, devine FREE PIZZA [pizza gratis], CITIZEN [cetæflean] devine CONSUMER [consumator], personaj strivit de greutatea plaselor sale de cumpæræturi, în timp ce „ego“, posesor al unei case, al unei maøini, al unei cærfli de credit, devine un punct abia vizibil. Deziluzia provocatæ de societatea de consum este probabil cel mai pregnant sesizabilæ în filmul vienezei Johanna Kandl (Small Joys Enrich Everyday Life [Micile bucurii îmbogæflesc viafla de zi cu zi], 2010): filmarea o aratæ pe Eleonore Kandl, mama artistei, pradæ øi spaimei, øi bucuriei dinaintea ziarului ce

works by Anetta Mona Chiøa – Lucia Tkácˇová, consisting of human pyramids, can be easily related to Molska’s art. The two are building live tableaus and collages based on twentieth century representations of the “pyramid of the capitalist system“ and displaying the structure of power.

But still: who lies at the base of the pyramid? Where are we to look for productivity and production? What had happened to agriculture, industry and commerce? What had happened to the responsibility of the intelligentsia? Finally: who will decide the path taken by postsocialist countries? Is democracy functional? Is it functional enough?

“This is the clash of two systems of value: the one in which human rights and democracy comes first with the one in which material welfare and economic growth has primacy“, writes János Kornai6, and this is definitely something to remember.

The exhibition is obviously far from providing univocal answers.

The exhibits represent various possibilities to err, possible dangers and the anomalies of new systems developed during the last two decades. The famous drawings by Dan Perjovschi (Crisis 1–15, 2009) realize a sketchy summary of the brave new world, of the average person and artist switching from socialism to capitalism: the graphic representation of the percent turns with the greatest naturalness into a penis (briefly presenting the history of financial collapse); the inscription FREEDOM in the hands of a demonstrator turns into FREE PIZZA, CITIZEN turns into CONSUMER dwarfed by the weight of his shopping bags, while the “ego“ owning a house, a car, a credit card revolves into a hardly visible dot. The disillusion with consumer society is perhaps most apparent in the motion picture by Viennese Johanna Kandl (Small Joys Enrich Everyday Life, 2010) the footage shows Eleonore Kandl, mother to the artist, in anguish and joy over the newspaper heralding the collapse of multi-national companies and banks, while she dips potato chips into ketchup and drinks beer (“this is how it goes“, she says, evoking the spirit of Kurt Vonnegut).

Her strange pictures are free associations over “the end of capitalism“: her paintings represent imaginary meetings between businessmen, celebrities and politicians and refugees living in the East Berlin trailer park, with women getting warmed up in the market-places of Azerbaijan, with texts foretelling the end of capitalism. Mircea

87

vesteøte præbuøirea companiilor øi a bæncilor multinaflionale, în timp ce înmoaie un chips în ketchup øi bea bere („aøa merg lucrurile“, spune ea, evocînd spiritul lui Kurt Vonnegut). Straniile imagini ale artistei sînt asocieri libere asupra „sfîrøitului capitalismului“: picturile ei înfæfliøeazæ întîlniri imaginare între oameni de afaceri, celebritæfli, politicieni øi refugiaflii ce træiesc în parcul de rulote din Berlinul de Est, cu femei ce se încælzesc în pieflele din Azerbaidjan, cu texte ce prezic sfîrøitul capitalismului. Mircea Cantor, artistul român stabilit la Paris, a putut produce în România 20.000 de bucæfli de chibrituri cu capete duble (Double Heads Matches, 2002–2003), chibrituri interzise conform standardelor UE, dar la îndemînæ de fæcut în România aflatæ în stadiul de preaderare, prin metode artizanale øi adaptare [a fabricii] la nevoile clientului.

Instalaflia foto a lui Mladen Stilinovic´ prezintæ oameni cu plase de cumpæræturi, fotografiafli din spate, în timp ce se îmbulzesc spre ultima piaflæ activæ din Zagreb pentru a-øi vinde bunurile ce le-au mai ræmas ori pentru a face ceva bani din obiectele strînse din pubele. Bag People [Oamenii-plase] (2001) dezvæluie grupuri urbane dezavantajate, care au særæcit ca urmare a schimbærii de regim politic, în majoritatea cazurilor datoritæ øomajului. Ca pol opus al destinelor individuale øi al problemelor locale, reversul fotografiilor poartæ articole de øtiri la zi din politica internationalæ.

Unde e calea de ieøire din acest haos global? Mulfli sînt de pærere cæ sînt necesare alte modele economice øi sociale, modele care ar menfline producflia øi consumul, profitul øi investiflia în echilibru, modele care ar lua în considerare solidaritatea socialæ øi drepturile omului. Dar unde sînt cercurile care ar valida practic acest model øi cine are vreo viziune convingætoare în aceastæ privinflæ?

Lucrarea germanilor din Reinigungsgesellschaft, intitulatæ The Promise of a Better Future [Promisiunea unui viitor mai bun] (2006–2010), utilizeazæ o oglindæ pentru a reda în spafliu, virtual, un panou preluat de la o fostæ cantinæ muncitoreascæ – imaginea expune o reprezentare idealizatæ a unui grup de intelectuali, ingineri, un artist grafician øi un muncitor, din multiple generaflii, plænuind un viitor mai bun pe o bucatæ de hîrtie (lucrarea lui Erich Gerlach, realizatæ în anii ’60). Artiøtii secolului 21, prin plasarea ei într-un context diferit, salveazæ aceastæ picturæ ca pe o descoperire arheologicæ, reflexia tîrzie a unei utopii trecute. Comentariul ataøat cautæ sæ analizeze situaflia actualæ, dar eøueazæ în a ne da îndrumæri explicite într-un sistem socio-economic tot mai complex. Iar un eøec similar e øi confesiunea celor de la R.E.P. (Revolutionary Experimental Space), un grup din Ucraina, în felul în care ei transformæ concepte abstracte în pictograme, ori proiectile øi vaci în modele decorative de covoare. Andreas Fogarasi se angajeazæ øi el în analize øi examinæri, dar departe de el sæ judece: el examineazæ ræspîndirea brandurilor într-un domeniu anterior neexplorat, comunicarea cea mai banalæ avînd loc în oraøe, unde oraøul însuøi se presupune a fi „construit“ ca un produs vandabil (Cities [Oraøe], 2010).

Conform anumitor economiøti, complexitatea emergentæ øi lipsa de transparenflæ (financiaræ în primul rînd) a sistemului capitalist au dus la starea actualæ de crizæ; prin urmare, o cale de scæpare ar putea fi simplificarea øi reinstituirea transparenflei acestor sisteme. („Nu bombænifli, ræspîndifli haosul“, scrie Péter Esterházy.) Într-adevær, dacæ e prea mult din toate, dacæ sistemul devine prea mare, viafla devine complicatæ, în timp ce relafliile personale øi simflul responsabilitæflii proprii dispar. Ar trebui oare ca arhaicele forme anterioare producfliei de masæ sæ revinæ? Ar trebui sæ ne reîntoarcem la o lume a artizanilor, a agriculturii de ogradæ, a comerflului bazat pe troc øi a bæncii særacilor?

Mona Vætæmanu øi Florin Tudor se reîntorc la conceptul øi practica împærflirii pæmînturilor în instalaflia lor, unde ei împart virtual „terenul“ disponibil, folosind bandæ VHS, aøa cum se face actualmente în Venezuela. Paginile fictive ale calendarului lui Imre Bukta imortalizeazæ viafla de zi cu zi a oamenilor ce træiau din agriculturæ în anii ’80: doamna Németh, plantînd zece mii de ræsaduri de ridiche, variate specii de caise,

88

Cantor, the Romanian artist established in Paris had 20,000 pieces of double-headed matches manufactured in Romania (Double Heads Matches, 2002–2003), matches forbidden among EU standards but perfectly available in pre-accession Romania, with artisan methods and adaptation to customer needs. The photo-installations by Mladen Stilinovic’ display people with shopping bags, photographed from the back while rushing to the last active Zagreb market to sell what is left of their goods or make some money of objects gathered from the trash-bin. Bag People (2001) reveals disadvantaged urban groups that got poor as an outcome of the change in the political regime, most of the time owing to unemployment. As opposite poles to individual destinies and local problems, the back-sides of the photographs carry items of daily news in international politics.

Where is the way out of this global chaos? Many are of opinion that different economic and social models are necessary, models that would keep production and consume, profit and investment in balance, models that would take into consideration social solidarity and human rights. But where is the circle that would validate this model and who has got any convincing vision in this respect?

The work by the German Reinigungsgesellschaft, entitled The Promise of a Better Future (2006–2010) uses a mirror to virtually exhibit in space a panel taken from a former workers’ canteen – the picture displaying an idealized image of a group of intellectuals, engineers, a graphic artist and a worker, from various generations, planning a better future on a piece of paper (the work of Erich Gerlach, painted in the sixties). 21st century artists are saving this painting, placing it into a different context as an archaeological find, the late reflection of a past utopia. The attached comment tries to analyze the present situation – but it fails to give us directions within an increasingly complex socio-economic system; and a similar failure is the share of the R.E.P. (Revolutionary Experimental Space) group from the Ukraine, as they are turning abstract concepts into pictograms, or missiles and cows into decorative carpet patterns. Andreas Fogarasi is also engaged in analysis and examination, but far be it from him to judge: he examines the spread of brands in a formerly unexplored realm, the mostly commonplace communication related to cities, where the city itself is supposed to be “constructed“ into a vendible product (Cities, 2010).

According to certain economists, the emerging complexity and lack of transparence of capitalist (primarily financial) systems have led to the present state of crisis, thus one of the ways out might be the simplification and restored transparence of these systems. (“Don’t mutter – spread chaos“, writes Péter Esterházy.) Indeed: if there is too much of everything, if the system gets too big, life becomes complicated while personal relations and the sense of personal responsibility vanish. Should the archaic, pre-mass-production forms of production return? Should we go back to a world of artisans, courtyard farming, commerce based on exchange and of the bank of the poor?

Mona Vætæmanu and Florin Tudor are reaching back to the concept and practice of land distribution in their installation within which they virtually divide the available “land“ using VHS band – as it is currently done in Venezuela. The fictitious calendar pages by Imre Bukta immortalize the everyday life of people living on agriculture in the eighties: Mrs. Németh, planting ten thousand bunches of radish, various species of apricot, the hunting plans of a poacher (“I need a deer for Christmas“). The life of the farmer is harsh but not unhappy; everyday activity teaches one to respect nature and life but also keeps romantic illusions at a distance: any need beyond mere survival takes a marketplace and money to be satisfied. With the distribution of work processes, alienation is unavoidable – the prototype of the industrial worker by the band – a problem that might nevertheless be solved by automatic machines; while the energy issue might get solved with alternative or fusion fuels. Here we need to refer to the otherwise enigmatic video film by Miklós Erhardt, displaying a group of dogs lying in the grass, symbols of the energy

scena

planurile de vînætoare ale unui braconier („Am nevoie de o cæprioaræ pentru Cræciun“). Viafla fermierului e duræ, dar nu nefericitæ; activitatea zilnicæ îl învaflæ sæ respecte natura øi viafla, dar menfline totodatæ la distanflæ iluziile romantice: orice nevoie, dincolo de simpla supraviefluire, se satisface prin bani øi la piaflæ. Odatæ cu procesul de diviziune a muncii, alienarea e inevitabilæ – prototipul muncitorului industrial la bandæ –, o problemæ ce ar putea fi færæ îndoialæ rezolvatæ prin automatizare; în timp ce problema energiei ar putea fi rezolvatæ prin combustibili alternativi sau de fuziune. Aici trebuie sæ trimitem la altminteri enigmaticul film al lui Miklós Erhardt înfæfliøînd o haitæ de cîini tolænifli în iarbæ, simboluri ale conserværii energiei øi ale existenflei raflionale din lumea animalæ – chiar øi dacæ toate problemele economice sînt rezolvate, activitatea umanæ inteligentæ øi creatoare ræmîne o necesitate, iar regulile de bazæ, standardele, delimitînd cæile de comunicare interpersonalæ øi proclamînd drepturile esenfliale ale omului, nu vor deveni niciodatæ caduce (Société Réaliste: 19?9, 2010).

Mi-e teamæ cæ, în calitate de fenomene atavice astæzi, intelectualul øi artistul au devenit niøte clovni infantili în ochii managerilor, ai oamenilor de afaceri realiøti øi ai politicienilor pe care îi sprijinæ, deøi cei dintîi sînt în aceeaøi mæsuræ constrînøi sæ îøi administreze propriile proiecte øi viefli ca øi cei din urmæ, doar cæ, de regulæ, cu mijloace materiale mult mai precare. Cu toate astea, atît artiøtii, cît øi curatorii au realizat o muncæ grozavæ de data aceasta: au oferit o viziune de ansamblu, variatæ øi plasticæ, a fenomenului economic postsocialist øi, implicit, a istoriei recente.

saving and rational existence of the animal world – even if all economic problems are solved, intelligent human creative activity is still a must, and basic rules, standards, delimiting the ways of interpersonal communication and declaring the basic human rights will never be discarded (Société Réaliste: 19?9, 2010).

I am afraid that as atavistic phenomena of the day, the intellectual and the artist as well have become infantile clowns in the eyes of realistic managers, businessmen and of the politicians they support, although the former are just as well compelled to manage their own projects and life as the latter, only usually with much less material means. Although both artists and curators have done terrific work this time: they provided for a varied and plastic overall view of the phenomena of post-socialist economy and, implicitly, of recent history.

Translated by Noémi László

Traducere de Anca Bumb R.E.P. (Revolutionary Experimental Space), Ksenia Hnylytska, Nikita Kadan, Zhanna Kadyrov, Olesia Khomenko, Volodymyr Kuznetsov, Lada Nakonechna Patriotism. Enclosure, 2006–2010, glue tape on the wall

Note: 1. Szétszerelt világ (2010) examina funcflionarea cooperativelor, Vákuumzaj (2009) statutul muncitorului, Transitioners (2006) øi Forradalom, szeretlek (2008) schimbærile sociale din 1968 øi din prezent, în timp ce A pénz visszafordíthatatlan megváltoztatásának módszerei (2004) examina banii ca obiect. În detaliu: http://www.trafo.hu/statics/trafo_galeria.

2. Harun Farocki, Workers Leaving the Factory (1995), øi Workers Leaving the Factory in Eleven Decades (2006).

3. Arbeiter verlassen die Arbeitsstätte, Galerie für Zeitgenössische Kunst, Leipzig (2009); Workers Leaving the Workplace (Robotnicy opuszczaja¸ miejsca pracy), Muzeum Sztuki, Lódz´ (2010).

4. Cæræmizi BCA imitînd un spafliu de dimensiunea unei camere, ridicat øi apoi dærîmat cu uøurinflæ, în timp ce vizitatorii pot vedea televizorul aøezat pe o canapea, nu tocmai curatæ. Sînt complet în încurcæturæ în privinfla celor ce flin de maøina de cusut.

5. Primul øi cel mai popular serial de televiziune transmis de pe platourile Televiziunii Ungare din Gazdagrét, o zonæ de locuinfle din Budapesta, care a reuøit incidental sæ documenteze primul deceniu al schimbærii de sistem politic din Ungaria (1987–1999).

6. Kornai János, „Mit tanulhatnak a posztszocialista átalakulás útjára lépô országok az átmenet eddigi tapasztalataiból?“, in Közgazdasági Szemle, LI, octombrie 2004 (pp. 899–923).

Notes: 1. Disassenbled World (2010) examined the functioning of cooperatives, Vacuum Noise (2009) the person of the worker, Transitioners (2006) and Revolution, I Love You (2008) the social changes in 1968 and at present, while Methods for Irreversibility Transforming Money (2004) examined money as an object. In detail: http://www.trafo.hu/statics/trafo_galeria 2. Harun Farocki, Workers Leaving the Factory (1995); and Workers Leaving the Factory in Eleven Decades (2006).

3. Arbeiter verlassen die Arbeitsstätte, Galerie für Zeitgenössische Kunst, Leipzig (2009); Workers Leaving the Workplace (Robotnicy opuszczaja¸ miejsca pracy), Muzeum Sztuki in (Lódz’) (2010).

4. Foam bricks imitating a unit the size of a room, erected and then loosely brought down, while visitors can watch the TV set sitting on a sofa which is not exactly clean. I am entirely at loss in what pertains to the sewing machine.

5. The first and most popular television series broadcasted by the Hungarian Television set in Gazdagrét, a Budapest dwelling area, that managed to indirectly document the fist decade of the change in the political system in Hungary (1987–1999).

6. Kornai János, “Mit tanulhatnak a posztszocialista átalakulás útjára lépô országok az átmenet eddigi tapasztalataiból?”, in Közgazdasági Szemle, LI, October 2004 (pp. 899–923).

89

O radiografie a peisajului în care subzistæm: Centrul de Introspecflie Vizualæ Interviu cu Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea øi Alina Øerban realizat de Daria Ghiu Centrul de Introspecflie Vizualæ (CIV) s-a înfiinflat în 2007, la Bucureøti, la inifliativa artiøtilor Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea øi a istoricului de artæ – øi curator – Alina Øerban. Platformæ independentæ de cercetare, producflie vizualæ øi teoreticæ, centrul a funcflionat de la început ca „laborator de cercetare criticæ a producfliei culturale“ contemporane. Din octombrie 2008 (cînd øi-a apropriat spafliul de pe strada Biserica Enei din Bucureøti, în parteneriat cu Uniunea Artiøtilor Plastici) øi pînæ astæzi, CIV s-a delimitat de oricare altæ încercare de platformæ de artæ bucureøteanæ printr-un discurs coerent øi prin crearea unor proiecte care au obflinut un statut hibrid, acela de practicæ occidentalæ, corect implantatæ în spafliul autohton øi în acord cu acesta. http://www.pplus4.ro/

Daria Ghiu: Cum væ definifli în contextul românesc? Care au fost intenfliile voastre inifliale øi cætre ce au evoluat? A fost necesaræ, în timp, o anumitæ nuanflare a discusului?

Anca Benera: Centrul de Introspecflie Vizualæ s-a næscut în primul rînd dintr-o necesitate, determinatæ de lipsa unor programe øi discursuri coerente în practica instituflionalæ localæ øi de precaritatea sistemului de învæflæmînt artistic.

Cætælin Rulea: S-a næscut ca un colectiv øi aøa a activat pînæ în prezent. În timp, activitatea noastræ a devenit mult mai complexæ øi mai solicitantæ, iar sprijinul din zona sectorului public – din ce în ce mai nesemnificativ. Astfel, putem spune cæ astæzi potenflialul nostru este mult mai mare decît probabilitatea realizærii proiectelor pe care le avem în plan.

Arnold Estefan: Am adaptat frecvenfla evenimentelor la nevoile publicului, dar øi la capacitatea noastræ financiaræ, în aøa fel încît sæ nu fie afectate calitatea øi coerenfla programelor propuse de la bun început.

Alina Øerban: În esenflæ, privind detaøat activitatea CIV în aceøti doi ani, pot spune cæ intenfliile inifliale au ræmas neschimbate. Însæ am reuøit sæ exprimæm øi sæ materializæm doar o parte dintre ideile cu care am pornit la drum. Este important cæ ne-am pæstrat aceeaøi mobilitate internæ, ræmînînd o structuræ autoorganizatoricæ bazatæ pe o practicæ criticæ integratæ øi adaptatæ permanent la condifliile sferei publice româneøti. Ne-am dorit sæ recentræm rolul institufliei de artæ pe scena culturalæ bucureøteanæ, printr-un discurs sistematic, lucid øi, de ce nu, responsabil øi mai ales identificabil (display-ul expoziflional øi identitatea vizualæ a programelor noastre avînd un rol central). Nu ne-am dorit sæ reproducem un canon instituflional øi nici sæ formalizæm practicile artistice øi strategiile curatoriale prezentate. Dimensiunea colectivæ a centrului a determinat calitatea acestuia ca spafliu de întîlnire øi acfliune între diferitele comunitæfli, discursuri, inifliative.

D. G.: Cum se pliazæ gîndirea fiecæruia dintre voi la misiunile CIV? Sîntefli patru persoane cu practici artistice eterogene, un grup ce a reuøit sæ creeze un centru de artæ contemporanæ puternic øi vizibil în Bucureøti.

C. R.: În cadrul proiectului, fiecare a contribuit la viziunea generalæ øi produsul final prin viziunea personalæ øi convingerile clare. Organizarea este un punct slab în societatea româneascæ, un punct pe care noi l-am întærit la CIV. A. B.: Funcflionæm împreunæ dupæ formula chimicæ a echilibrului în mediu eterogen – un echilibru stabil, menflinut prin energii colective. A lucra în interiorul unui

X-RAYING THE LANDSCAPE OF OUR SUBZISTENCE: THE CENTER FOR VISUAL INTROSPECTION An Interview with Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea and Alina Øerban by Daria Ghiu

DARIA GHIU este critic de artæ øi jurnalist cultural. În prezent este doctorandæ a Universitæflii Naflionale de Arte Bucureøti.

DARIA GHIU is an art critic and cultural journalist. She is currently pursuing a Ph.D. research in Art Theory at Bucharest Art University.

90

The Center for Visual Introspection (CVI) was founded in Bucharest in 2007. The project belongs to artists Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea and the art historian and curator Alina Øerban. An independent platform for research, for visual and theoretical production, the Center has, from its beginnings, functioned as a contemporary “laboratory for critical research in cultural production”. From October 2008 (when in a partnership with the Romanian Fine Arts Union, it has acquired the Bucharest location on Biserica Enei street) to this day, CVI has kept clear of any other Bucharest art platform initiative by maintaining a coherent discourse and creating projects that have managed to obtain a hybrid status, that of a western method properly adapted to and in harmony with local space. http://www.pplus4.ro/

Daria Ghiu: Where do you put yourself within the Romanian context? How did your initial intentions look like and how did they evolve? Did your discourse demand any amendments in time?

Anca Benera: The Center for Visual Introspection came into being first of all out of necessity, owing to a lack of coherent programs and discourses in local institutional exercise and to certain shortcomings in the system of artistic education.

Cætælin Rulea: It has appeared as a team and so it has functioned so far. Our activity grew more complex and more demanding in time while support from the public sphere has gradually diminished.

Thus we can say that our present potential exceeds the probability of accomplishing the projects we have elaborated.

Arnold Estefan: We have tailored the periodicity of our events to the demands from the public but also to our material capacity in a way that would not degrade the quality and coherence of the programs we set out to accomplish.

Alina Øerban: Taking a detached look at the activity of CVI during the past two years, the conclusion is that the initial intentions did not change. Nevertheless we have only managed to elaborate on part of the ideas we started out with. We have kept our inner mobility, which is good, we are still an auto-organized structure based on an integrating critical exercise that continually adapts to the conditions in the Romanian public sphere. We have wished to shift the role of the art institution on the Bucharest culture scene, by means of a systematic, clear and, why not, responsible discourse that is easy to identify: the exhibition display and the visual identity of our programs are essential. We

scena

studioBasar Listen to the City. Look at the City, installation, OSB plates structure, audio recording, 2008, photo credit: Alex Axinte, Ars Telefonica (23–27 September 2008), curators: Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea and Alina Øerban

grup presupune negociere, dialog. Fiecare vine cu un anumit background øi network în spate, cu care alimentæm resursele CIV. D. G.: Pe de o parte, punefli puternic accentul pe discursul local øi pe conectarea la viafla comunitæflii. Pe de altæ parte, interesul vostru este acut orientat cætre dezvoltarea unor conexiuni la nivel regional (Europa Centralæ øi de Est). Cum au funcflionat în timp aceste discursuri, care contribuie, de fapt, la rescrierea istoriei artei europene a ultimilor 50 de ani?

C. R.: Europa Occidentalæ s-a raportat la Est ca la o lume redescoperitæ, cu o esteticæ øi o gîndire proaspete, modelate de evenimente øi constrîngeri pe care Vestul nu le træise. Atît în ceea ce priveøte standardele de viaflæ, cît øi din punctul de vedere al dinamicii culturale, un anumit „complex estic“ a fost întreflinut permanent de propaganda ambelor tabere, cu efecte imediate în cîmpul artei. Astfel, o rezistenflæ øi o detaøare a Estului faflæ de propria realitate problematicæ au determinat/determinæ încæ nevalorificarea unei istorii a artei specifice regiunii. Din pæcate, scena româneascæ s-a raportat la trecutul ei destul de pudic. Nu e ciudat cæ artiøtii români cautæ recunoaøtere doar afaræ? Øi dacæ într-adevær s-a construit ceva în aceøti 20 de ani, acest ceva capætæ în artæ nuanfle mai curînd pop decît profund culturale. CIV øi-a propus sæ vorbeascæ despre Est øi despre cum alflii au øtiut sæ-øi arhiveze øi sæ-øi promoveze trecutul øi cultura recentæ, cum øi-au propus sæ construiascæ atent øi amænunflit o imagine a contextului în care arta s-a produs øi sæ valorifice un bagaj istoric, care nu trebuie aruncat peste bord ca un balast doar pentru cæ Jeff Koons este mai cool.

A. B.: Ambele direcflii la care faci referire au ca punct comun practica arhiværii øi cercetarea istoriei experimentului în artæ, urmærind în principal fenomenul la nivelul contextului românesc øi al celui regional. În cadrul unor programe pe care le desfæøuræm, cum este, de exemplu, Regional Express, sînt prezentate proiecte pe care

neither sought to repeat an institutional canon, nor wanted to formalize the artistic exercises and curator strategies on display. Owing to its collective dimension, this center has soon become a space for the meeting and interaction of various communities, discourses and initiatives.

D. G.: How does each of you relate to the mission of CVI? Four persons with heterogeneous artistic exercises – a group that has managed to create a powerful and visible center for contemporary art in Bucharest.

C. R.: By joining this project, each of us has contributed to the general vision and end-product with their personal vision and convictions. Romanian society does not excel as far as organizing work is concerned – but CVI is good in this respect.

A. B.: We function according to the chemical formula of equilibrium in a heterogeneous medium – an equilibrium we maintain by employing collective energies. Working with a team requires compromise and dialogue. We all have a certain background and network behind, by which we fuel the CVI. D. G.: On one hand you put heavy emphasis on local discourse and on connecting to the life of the community. On the other hand, you have a strong interest in developing regional connection with Eastern and Central Europe. How did these discourses work in time, while they have contributed to a re-writing of the European art history of the last fifty years?

C. R.: For Western Europe, the East is like a rediscovered realm with fresh esthetics and ideas modeled by events and constraints that the West has not experienced so far. In what concerns life standards and cultural dynamics, the propaganda from both camps had sustained a certain “East-complex” with immediate impact in fine arts. Thus the resistance and detachment of the East to and from its own problematic reality has determined, and it still does, a reluctance to value the specific art history of the region. Unfortunately, the Romanian art scene has established connections with its rather shy past. Why are Romanian artists looking for appreciation only abroad? If anything has been built during the past twenty years, in art this thing is closer to Pop than to deep culture. CVI wishes to bring the East into discussion, to show how others could archive and promote their past and recent culture, to show how they have carefully constructed an image of the context within which art was created and to secure the value of a historical heritage that should not be thrown overboard as ballast just because Jeff Koons is so much more cool.

A. B.: The directions referred to in the question share the exercise of archiving and the research of the history of experiment in art, chiefly tracing it on the level of the Romanian and the regional context.

By certain programs we enact, like Regional Express, for instance, we are presenting the projects CVI considers to be relevant and of reference to be introduced to the Romanian public as a counterbalance to the diminished local interest in the research of recent history.

A. E.: In our eyes, the East is not the East it used to be 20 years ago and neither has the West remained the same. We will have to understand who we are, for a start, thus the Romanian society might do away with the confusion between to have and to be. We are interested in regional connections and artistic exercises owing to the relevance these have inside the Romanian cultural sphere based on the similarity of processes and on a common past. We are also interested in ways by which these regional scenes have particularized institutional structures and curator exercise.

A. Ø.: To answer this question also means to move the discussion towards the beginnings of the CVI platform in Bucharest. The emphasis on valuing these curator and art experiences that shape the public imagery and validate similar behavioral patterns within the regional discourse apparatus, is not a chance emphasis, on the contrary. Making use of the subjectivity characteristic of each of us, CVI came into being as a form of collective production with the task to find answers to a question that at that moment in time seemed to us paramount. The question had, in a certain respect, shifted the view from the art institution towards the community because we were not

91

Lise Harlev I Don’t always Agree, 2004, transparents, variable dimensions, courtesy of the artist Monument to Transformation, 30 September – 13 November 2009, curators: Vít Havránek & Zbynek Baladran, photo credit: Arnold Estefan

Arnold Estefan In Present’s Shoes, 2010, 96 × 40 × 30, photo credit: Arnold Estefan

92

scena

Iratxe Jaio + Klaas van Gorkum Let Me Hold Your Hand, 2–30 October 2008, Ars Telefonica (23–27 September 2008, curators: Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea and Alina Øerban, courtesy: of the artists, photo credit: Arnold Estefan

Ion Grigorescu : Peter Kubelka 1:1, February 2010, courtesy of the artist, photo credit: Arnold Estefan

interested in creating difference within an art context limited to a few institutional structures and their satellite platforms, but we wanted to convince the community that our existence was a necessity.

The way in which we could do that is beyond the realm of art and it establishes a reciprocal relation between the collective project of establishing an institutional structure and the public validation of the activities and programs generated by this project. The same interrogation urges CVI in the long run to avoid a certain type of institutional formalization characterized by the reproduction of previously checked discourses and to “risk” the adoption of a chameleon dimension, continuoursly adapted to the circumstances, particularities and limits of the Romanian social and cultural order. The critical analysis of the context and of the public we were to address had made us identify a few matters that were worth our attention. These were centered around certain problems in the (self)-representation of the Romanian art scene, in the management of the cultural heritage of the last fifty years but also in cultural interpretation.

We need to add to all these our record of a reticence in the public to came into contact with contemporary art and the lack of public credibility in what pertains to the role of eh art institution as a space for social action. Thus such programs as Ars Telefonica or History in Fragments were naturally conceived in our attempt to turn CVI into a mediator between artistic and curator discourses and the public sphere, between various regional histories and institutional strategies. For the first two years in our activity, recovery, integration and comparison are constant processes in a collective project aiming to personalize critical effort and to liberate itself from under a holistic vision of culture.

D. G.: Having in mind the bringing to Romanian of successful projects such as Monument to Transformation (project initiated by Tranzitdisplay, Prague) or the presentation Between body and history, what were the premises of the Regional Express program and how did this evolve in time?

C. R.: Regional Express is the materialization of the projects listed above. Beside the exhibited products or the projections of art films, CVI has invited people involved in contemporary art theory. Through the direct experience with theoretical and critical discourse and through the personal connection with the people we have invited we hope to add something new and dynamic to the home art scene but also to involve the pubic interested in the issues of the local context, in curator exercise or in cultural management issues.

A. Ø.: The projects presented within the Regional Express program share an investigating curator exercise that stands on the borderline between research, theory and institutional discourse. The program explores various aspects of recent artistic production in Central and Eastern Europe and it displays various exhibition mechanisms and concepts of ways to x-ray the recent history of art. The aim is to secure the audience access to the newest tools of knowledge and analysis in regional art and society, to widen the dimensions of interpretation by including certain discourses and approaches that so far have been regarded marginal ones.

D. G.: What was the aim of the project 1:1, developed at the beginning of 2010, which placed two artists of similar practices, a Romanian and a foreign one, face to face? As far as I can see, it is in line with the mission shaped at the founding of CVI – “to articulate a new cultural pedagogy”.

C. R.: Even if it appears to be a bit too didactic, this project has got a preoccupation with avoiding theoretical statements in its background. We have tried to avoid any statement related to the Romanian art production in comparison to Western or Eastern European ones of the same period. We have rather sought to focus, along with the public, upon the historical and social context within which this works were created. The most important element of this project is the premiere access of the public to art films, owing to the good will of our institutional partners (Austrian Cultural Center, Paul Neagu Estate, etc.) and of the artists involved.

93

94

Dan Perjovschi Dan Perjovschi S.A., 1990–2010, 31 March – 30 April 2010, curator: Alina Øerban, courtesy of the artist, photo credit: Cætælin Rulea

95

Nasan Tur Neckermann, installation (street signs letters), 2008, Ars Telefonica (23–27 September 2008), curators: Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea and Alina Øerban, courtesy: of the artist photo credit: Arnold Estefan

CIV le-a considerat relevante øi de referinflæ pentru a fi prezentate publicului din România, contrabalansînd interesul redus acordat cercetærii istoriei recente în plan local.

A. E.: Estul nu mai este pentru noi acelaøi Est de acum 20 de ani, cum nici Vestul nu mai este acelaøi. Va trebui sæ înflelegem pentru început cine sîntem, pentru ca, astfel, societatea româneascæ sæ elimine confuzia între a avea øi a fi. Ne intereseazæ conexiunile øi practica artisticæ la nivel regional, datoritæ relevanflei pe care o au în spafliul cultural românesc, prin similaritatea proceselor øi trecutul comun, la fel cum ne intereseazæ modalitæflile prin care aceste scene regionale øi-au particularizat structurile instituflionale øi practica curatorialæ.

A. Ø.: Ræspunsul la aceastæ întrebare presupune sæ deschidem puflin discuflia cætre premisele constituirii platformei CIV la Bucureøti. Pentru cæ accentul pe valorizarea acelor experienfle curatoriale øi artistice ce angreneazæ imaginarul public øi legitimeazæ patternuri comportamentale similare în cadrul aparatului discursiv regional nu este întîmplætor, dimpotrivæ. Fructificînd subiectivitatea caracteristicæ fiecæruia dintre noi, CIV s-a cristalizat ca formæ de producflie colectivæ, dorind sæ gæseascæ ræspuns la o întrebare care ni se pærea, în acel moment, a fi urgentæ. Întrebarea deplasa într-o oarecare mæsuræ perspectiva dinspre instituflia de artæ cætre comunitate, fiindcæ nu ne interesa neapærat cum sæ creæm diferenfla într-un context artistic limitat la cîteva instituflii øi platforme-satelit, ci cum sæ convingem comunitatea de necesitatea existenflei noastre. De aceea, acest „cum“, ce depæøeøte cîmpul artei, este øi cel care

96

A. Ø.: The entire debate around project 1:1 was focused upon the necessity to compensate, on local level, for the limited access to works of reference by certain Romanian and international artists. Simultaneously, we had a new pedagogic mechanism in mind that favored the promotion of a textual dimension of knowledge at the expense of an imagistic one. In other words, most of the time we get information regarding the “contents” of a work of art without ever taking a proper look at the work itself. In autumn 2010 a new series of 1:1 will present works from the collection of Netherlands Media Art Institute.

D. G.: 96 × 40 × 30 and Dan Perjovschi S.A. (the art scene) are projects presented during the spring of 2010 and dedicated entirely to contemporary Romanian artists. We could say that these projects are a shift towards a consistent display of contemporary Romanian art.

You are switching from exhibitions and presentations from outside the Romanian space with exhibitions especially produced for this space. How did the locals react? In which direction will this exhibition dynamic turn?

A. E.: The two initiatives both have the condition of working and producing art within the Romanian context for a starting point.

96 × 40 × 30 is a program addressed to young artists, some of them at the beginning of their career while 1990–2010 includes important points of reference in Romanian art, identifying three generations of artists with different discourses, active in the post-communist Romanian reality. The two projects are complementary and are aimed to establish an x-ray image of contemporary Romanian art.

C. R.: We have tried to avoid involvement with the manipulation strategies of the local art scene. It is a dynamic field connected to characteristically contemporary tensions. We set out to insert local names and artists into impeccably argued and constructed contexts.

The team is involved, creatively and as curator, in the projects we are hosting. 96 × 40 × 30 and 1990–2010 are projects beyond a simple presentation of certain works. We are trying to get behind the name and the person and to reach the realm of ideas. The first project was a minimal one, starting from a series of limitations on basis of which the artist had to come up with a response to our initiative while the second is supposed to confront history and to give birth to certain questions regarding our recent past.

A. Ø.: We have got a fragmentary, discontinuous concept of our own culture without trying to establish a precise scale of values. In the field of art, still considered to be a niche, the sensation accompanying the effort to identify the directions of inflection of the Romanian art scene is that of improvising. This situation feeds upon a certain “provincial” feeling, a complex we suffer of, upon a certain moderation (if not passivity) in what pertains to the lobbying going on in the public sphere on administrative and political levels and upon the constant victimization owing either to a historical fact originating in the vices of the last fifty years or to a constitutional characteristic specific of the Romanian person as such. The 1990–2010 series, started with the project Dan Perjovschi S.A. consists in an analysis of the set of exercises and discourses on the Romanian art scene of the last two decades, in a critical exercise of reflecting upon institutional sclerosis, upon the very logic behind the functioning of this scene. The debate behind this series is meant to point out some of the chapters in recent history. Nevertheless the artists are the ones appointed to reveal the contents of these chapters, exploring their own subjective experiences in engaging in/confronting with the realities of the post-communist Romanian society. The next project, Expensive Fiasco/Cheap Success belongs to Ioana Nemeø. Both the exhibitions and the newspapers, produced in cooperation with the magazine 22, are extremely personal and precise while they are, sometimes in quite a radical way, mediating delicate aspects of the present condition of artist and the art. The series will moreover continue as a program meant to develop into a “solo-show” which we expect to materialize in a publication.

D. G.: This year CVI has been among the locations hosting the fourth edition of the Bucharest Biennale. To what an extent did you manage to identify with the discourse of the organizers?

scena

plaseazæ într-un raport de reciprocitate proiectul colectiv de constituire a unei structuri instituflionale øi demersul de validare publicæ a acfliunilor øi programelor generate de proiect. Aceeaøi interogare determinæ pe termen lung evitarea de cætre Centrul de Introspecflie Vizualæ a unui anumit tip de formalizare instituflionalæ, caracterizatæ de reproducerea unor discursuri verificate anterior, fæcîndu-l sæ „riøte“ aproprierea unei dimensiuni cameleonice, adaptatæ în permanenflæ condifliilor, particularitæflilor øi limitelor ordinii sociale øi culturale româneøti. Cu atît mai mult, analizarea criticæ a contextului øi a publicului cæruia ne adresæm a determinat identificarea cîtorva chestiuni care meritau sæ fie abordate. Acestea gravitau în jurul unor probleme de (auto)reprezentare ale scenei de artæ RO, de gestionare a moøtenirii culturale a ultimilor 50 de ani, dar øi de traducere culturalæ. Se adaugæ constatarea unei anumite reticenfle a publicului de a intra în contact cu arta contemporanæ øi absenfla unei credibilitæfli publice în ceea ce priveøte rolul institufliei de artæ ca spafliu de acfliune socialæ. De aceea, programe precum Ars Telefonica sau Istoria în fragmente s-au næscut în mod firesc ca ræspuns la încercarea noastræ de a transforma CIV într-un mediator între discursurile artistice øi curatoriale øi sfera publicæ, între diferitele istorii regionale øi strategii instituflionale. Astfel, pentru aceøti primi doi ani de activitate, a recupera, a integra, a compara devin procese constante ale unui proiect colectiv care mizeazæ pe o personalizare a efortului critic øi o detaøare de o viziune holisticæ asupra culturii.

D. G.: Gîndindu-mæ la succesul aducerii în România a unor proiecte precum Monument to Transformation (proiect desfæøurat de inifliativa Tranzitdisplay, Praga) sau a prezentærii Între corp øi istorie, care au fost premisele programului Regional Express øi cum a evoluat el în timp?

C. R.: Regional Express este materializarea celor spuse mai sus. Pe lîngæ produsul expoziflional sau proiecfliile de filme de artæ, CIV a invitat øi oameni activi în cîmpul teoretic al artei contemporane. Prin experienfla directæ cu discursul teoretic øi critic, dar øi prin contactul personal cu aceøti invitafli, am sperat sæ aducem ceva nou øi dinamic scenei de artæ, dar øi publicului pasionat de problemele contextului local, de practicile curatoriale sau de management cultural.

A. Ø.: Caracterul proiectelor prezentate sub umbrela Regional Express este definit de o practicæ curatorialæ de investigaflie, aflatæ la granifla dintre cercetare, teorie øi discurs instituflional. În esenflæ, programul pune în valoare diferite aspecte ale producfliei artistice recente din spafliul central øi est-european øi evidenfliazæ mecanisme de expunere øi concepflii diferite cu privire la modul de radiografiere a istoriei recente a artei. Scopul este de a oferi publicului accesul la noi instrumente de cunoaøtere øi analizæ a fenomenului artistic øi social regional, lærgind dimensiunile interpretærii prin includerea unor discursuri øi abordæri considerate pînæ nu demult marginale.

D. G.: Care a fost intenflia proiectului 1:1, dezvoltat la începutul anului 2010, un proiect care a aøezat faflæ în faflæ un artist român øi unul stræin, cu practici similare? Dupæ cum îl væd eu, el ræspunde uneia dintre misiunile pe care le-afli creionat odatæ cu crearea CIV, aceea de „a articula o nouæ pedagogie culturalæ“.

C. R.: Deøi poate pærea un pic didactic, acest proiect a avut ca preocupare de background neafirmarea vreunei teze. Am încercat sæ nu inducem o afirmaflie în legæturæ cu producflia româneascæ raportatæ la producfliile occidentale øi cele est-europene din aceeaøi perioadæ. Am dorit, cred, mai degrabæ sæ conøtientizæm, împreunæ cu publicul nostru, contextul istoric øi social în care s-au realizat aceste lucræri. Cel mai important, poate, pentru acest proiect este accesul publicului, în premieræ, la filme de artæ, prin amabilitatea partenerilor instituflionali (Forumul Cultural Austriac, Paul Neagu Estate etc.) øi a artiøtilor prezentafli.

A. Ø.: Întreaga discuflie în jurul proiectului 1:1 s-a concentrat asupra necesitæflii de a compensa în plan local accesul limitat la lucræri de referinflæ aparflinînd unor artiøti români øi internaflionali. În acelaøi timp era vizat un dispozitiv pedagogic curent ce avan-

Hot Heads, an event carried out as part of the project June 13–15, 1990 text Michaela Michailov, performer Alexandru Potocean, video Cinty Ionescu, sound Cætælin Rulea, scenography Adrian Cristea, director David Schwartz (5–9 May 2010), photo credit: Cætælin Rulea

97

Supermarket 2010 Stockholm, presentation Ars Telefonica and the launching of the connected publication, photo credit: Cætælin Rulea

Iratxe Jaio + Klaas van Gorkum Let Me Hold Your Hand, 2–30 October 2008, Ars Telefonica (23–27 September 2008), curators: Anca Benera, Arnold Estefan, Cætælin Rulea and Alina Øerban, courtesy of the artists, photo credit: Iratxe Jaio + Klaas van Gorkum

taja proliferarea unei dimensiuni textuale a cunoaøterii în defavoarea unei dimensiuni imagistice. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori sîntem informafli asupra „conflinuturilor“ unei lucræri, færæ însæ a privi vreodatæ acea lucrare. În toamna lui 2010, o nouæ serie 1:1 va fi prezentatæ, cuprinzînd lucræri din colecflia Netherlands Media Art Institute.

D. G.: 96 × 40 × 30, apoi Dan Perjovschi S.A. (scena de artæ) sînt douæ proiecte care s-au desfæøurat în primævara lui 2010, dedicate strict artiøtilor contemporani români.

Am putea spune cæ aceste proiecte reprezintæ o alunecare cætre un display consistent de artæ contemporanæ româneascæ. Aøadar, alternafli expozifliile øi prezentærile venite din afara spafliului românesc cu expozifliile produse special pentru acest spafliu.

Care au fost ecourile locale? Ce direcflie va lua aceastæ dinamicæ expoziflionalæ?

A. E.: Cele douæ inifliative au ca punct de pornire condiflia de a lucra øi de a produce artæ în contextul românesc. 96 × 40 × 30 este un program care se adreseazæ artiøtilor tineri, unii aflafli la începutul carierei, iar 1990–2010 include repere importante ale artei româneøti, identificînd trei generaflii de artiøti, diferifli ca discurs øi activi într-o Românie postcomunistæ. Cele douæ proiecte se completeazæ øi au ca scop alcætuirea unei radiografii ample a artei contemporane româneøti.

C. R.: Am încercat sæ evitæm o implicare în tacticile de manipulare ale scenei locale de artæ. Este un teren dinamic, conectat la tensiuni specific contemporane. Ceea ce ne-am propus a fost sæ introducem nume øi artiøti locali în contexte foarte bine argumentate øi construite. Colectivul are o implicare curatorialæ øi creativæ în proiectele pe care le desfæøuræm. 96 × 40 × 30 øi 1990–2010 sînt proiecte care trateazæ teme mai ample decît simpla prezentare a unor lucræri. Încercæm prin proiectele noastre sæ transcendem individul sau numele øi sæ ajungem în zona ideii. Primul proiect a fost unul minimal, pornind de la o serie de constrîngeri pe baza cærora artistul a oferit un ræspuns invitafliei noastre, iar cel de-al doilea îøi propune sæ înfrunte istoria øi sæ nascæ întrebæri despre trecutul recent.

A. Ø.: Concepflia pe care o avem, în genere, despre cultura noastræ este una fragmentaræ, discontinuæ, færæ a urmæri marcarea unei scæri precise a valorilor. În cîmpul artei, segment considerat încæ a fi de niøæ, senzaflia care se naøte ca urmare a efortului de a identifica direcfliile în jurul cærora se aglutineazæ scena RO este de improvizaflie.

Aceastæ stare de fapt se hræneøte din sentimentul unui „provincialism“, complex de

98

C. R.: CVI respects and understands any initiative meaning to enrich, in terms of ideas, production and administration, the world in which we carry out our activity. Many of the artists invited by BB4 are sonorous names of contemporary art while the context generated by BB4 was a dynamic one with many meetings and interesting debates.

Concerning the organizing work, I don’t think it can be a subject of any intellectual discussion. Guests usually don’t go to the kitchen, unless they want to share some gossip...

D. G.: Arnold, at one point before the opening of BB4, you were saying that the biennale swallows up all the independent platforms in Bucharest. Isn’t this wish of the BB4 to cooperate with independent Bucharest platforms a rather positive element?

A. E.: The term “swallows up” is not the most appropriate one. I only wanted to emphasize the small number of independent locations and the lack of collateral programs that could have existed during the biennale.

D. G.: Tell me a few things about the publications you have planned to generate.

A. E.: The publications are complementary to the program of events organized at the gallery. They are meant to cover certain voids and they also have an educational and documentary quality.

C. R.: Today we can only speak of the publication related to the event Ars Telefonica. The other publications are only being prepared right now, and here I am talking about the series History in Fragments, dedicated to local artistic celebrities such as Ion Grigorescu or Geta Brætescu. In any case, the activity of CVI goes beyond the walls of this gallery, the space which had come to us in a period when we were thinking of alternative exhibition spaces and had been preparing to launch Ars Telefonica in Bucharest telephone booths only.

For CVI it was very important to produce things. One of the shortcomings of Romanian culture in our view is the fact that it was content with promoting “seasonal”, ephemeral, frequently superficial products to the expense of a theoretically sharp artistic product.

I practically graduated from university with the Experiment catalogue in my hand and the lust for information is still alive in me.

Unfortunately Experiment is a rare element of the Romanian art press.

A. B.: We are working at the moment on several publications. One of them is Matter&History, a research I had started in 2007 and finalized this year with this publication. The book analyses the path of public monuments that have disappeared from the Bucharest public space. The history of public monuments reveals their statute of

scena

FreshLatino, curator: Ariadna Cantis, 2 December 2009 – 31 January 2010, photo credit: Cætælin Rulea

Paul Neagu : Valie Export 1:1, January 2010, courtesy of the artists, photo credit: Cætælin Rulea

care suferim, al unei moderaflii (dacæ nu al unei pasivitæfli) în ceea ce priveøte activitatea de lobby desfæøuratæ în sfera publicæ, în plan administrativ øi politic, øi al unei victimizæri constante (vina este fie una istoricæ, datoratæ viciilor ultimilor 50 de ani, fie una de constituflie, datoratæ felului de a fi al românului). Seria 1990–2010, deschisæ prin proiectul Dan Perjovschi S.A., investeøte într-o analizæ a ansamblului de practici øi discursuri articulate de scena de artæ româneascæ în ultimii 20 de ani, într-un exercifliu critic de reflecflie asupra sclerozelor instituflionale, asupra propriei logici de funcflionare a scenei. Am dorit ca întreaga dezbatere lansatæ de aceastæ serie sæ indice cîteva dintre capitolele istoriei recente. Însæ, în mod deliberat, sarcina elaborærii conflinutului acestor capitole aparfline artiøtilor, pornind de la experienfla lor subiectivæ de angajare/confruntare cu realitæflile societæflii româneøti postcomuniste. Urmætorul proiect, Expensive Fiasco/Cheap Success, îi aparfline Ioanei Nemeø.

Atît expozifliile, cît øi ziarele, produse în colaborare cu revista 22, sînt extrem de personale øi precise, mediind într-o manieræ uneori radicalæ chestiuni delicate pentru condiflia prezentæ a artistului/a artei. În plus, seria va continua în mod programatic sæ se dezvolte în formatul tip solo-show, orientîndu-se, la finalul proiectului, spre editarea unei publicaflii.

D. G.: CIV a fost anul acesta unul dintre spafliile care a gæzduit Bucharest Biennale, ediflia a patra. În ce mæsuræ v-afli identificat cu discursul organizatorilor bienalei?

C. R.: CIV are o relaflie de respect øi susfline orice inifliativæ menitæ sæ îmbogæfleascæ ideatic, productiv øi administrativ lumea în care ne desfæøuræm activitatea. Mulfli dintre artiøtii invitafli de BB4 sînt nume sonore în peisajul artei contemporane, iar contextul generat de BB4 a fost unul dinamic, au fost multe întîlniri øi discuflii interesante. În ceea ce priveøte organizarea, nu cred cæ face obiectul unei discuflii intelectuale. În bucætærie de obicei nu intræ musafirii decît dacæ vor sæ bîrfeascæ...

D. G.: Arnold, spuneai la un moment dat, chiar înainte de deschiderea BB4, cæ bienala înghite toate platformele independente din Bucureøti. Nu este mai degrabæ un element pozitiv dorinfla aceasta a bienalei, de colaborare cu platformele independente bucureøtene?

A. E.: Cuvîntul „înghite“ nu ar fi cel mai potrivit. Prin constatarea mea, am vrut sæ subliniez numærul mic al spafliilor independente øi lipsa programelor colaterale care ar fi putut exista în timpul bienalei.

objects fitted into a political landscape of physical, material nature.

The rewriting of history by replacing the images of the past had actually cancelled collective memory which today only consists of archives constructed by the media. Matter&History researches, recovers and reconstructs the memory of a past that has been erased, and it does this through case studies accompanied by texts of criticism and an audio guide to invisible statues. For the year 2011 we are preparing the workshop Self Publishing in Times of Freedom and Repression debating the phenomenon of samizdat in Central and Eastern Europe, resulting in the publication of a book on the topic.

D. G.: You have also mentioned a certain exhaustion you are experiencing right now. Is the wish to develop a future project such as Carte Blanche an outcome of this exhaustion? It is a very open, and let’s face it, rare move in the Romanian context of the moment dominated by all sorts of authoritative entities.

A. B.: Carte Blanche is one of our projects just like any other. The formula is quite rare, owing to the context – a small art scene based on narrow circles in conflict, without a loyal network. While CVI is a place for exchange, not a closed area. A project like Carte Blanche would come as a necessary opening towards a natural process, something quite rare on the Romanian art scene. The aim of CVI is to create premises for a community to generate new things and to think in perspective. The important element is the existence of a background that would support future constructs.

A. E.: Carte Blanche is a project within which anyone can activate the platform we have created. The question is whether people are going to be interested to do so.

C. R.: Carte Blanche is a recurrent idea in our discussions. We are not a monopoly type organization so right from the beginning we did not only seek to produce but also to receive new ideas and energies.

D. G.: What were the greatest difficulties you had to face? Is it difficult to operate an independent institution in Romania? Where do the obstacles emerge?

C. R.: I will try to be concise because I have already said this so many times before, and a few words are usually enough to set things straight. The Romanian administration does not understand the power of contemporary art and it remains anchored in a faded subculture that can be exported not even to Cambodia. The culture of the day is a vendible product that could create an image for this administration. From this point of view the strategy of the Romanian Cultural Institute is welcome.

99

D. G.: Spunefli-mi cîteva cuvinte despre publicafliile pe care v-afli propus sæ le generafli.

A. E.: Publicafliile constituie o practicæ auxiliaræ, completînd programul evenimentelor desfæøurate în spafliul galeriei. Acoperæ niøte „goluri“, au caracter educativ øi documentar.

C. R.: Putem vorbi în prezent doar despre publicaflia conexæ evenimentului Ars Telefonica. Celelalte publicaflii sînt încæ în pregætire, mæ refer la seria Istoria în fragmente, dedicatæ unor personalitæfli artistice locale precum Ion Grigorescu sau Geta Brætescu. În orice caz, activitatea CIV se extinde dincolo de graniflele galeriei, spafliul venind, salutar, într-o perioadæ în care ne gîndeam la spaflii alternative de expunere øi ne pregæteam sæ lansæm Ars Telefonica doar în cabinele telefonice din Bucureøti. A fost foarte important pentru CIV sæ producæ lucruri. Reproøæm culturii româneøti (de altfel, nu e nimic nou în asta) cæ s-a rezumat sæ avantajeze producflia „sezonieræ“, efemeræ, de multe ori superficialæ, în defavoarea interesului pentru produsul artistic, teoretic punctual. Eu am crescut în facultate cu catalogul Experiment în mînæ øi am ræmas cu aceastæ foame de informaflie. Din pæcate, Experiment este o raritate în publicistica româneascæ.

A. B.: Lucræm în prezent la producflia cîtorva publicaflii, una dintre ele fiind Matter & History/Materie øi Istorie, o cercetare începutæ de mine în 2007 øi finalizatæ cu aceastæ publicaflie în 2010. Cartea analizeazæ traiectoria monumentelor de for public dispærute din spafliul public al Bucureøtiului. Parcursul istoriei monumentelor publice reflectæ statutul lor de obiecte inserate într-un peisaj politic de consistenflæ fizicæ, materialæ. Rescrierea istoriei prin înlocuirea imaginilor trecutului a însemnat anularea memoriei colective, care astæzi este formatæ doar din arhivele produse de media. Materie øi istorie cerceteazæ, recupereazæ, reconstruieøte memoria unui trecut øters, prin prezentarea unor studii de caz, însoflite de texte critice øi un insert audio (un ghidaj al statuilor invizibile). Pentru 2011, pregætim un workshop, Self Publishing in Times of Freedom and Repression [Publicafliile independente în vremea represiunii øi a libertæflii de expresie], care dezbate fenomenul samizdat în Europa Centralæ øi de Est, urmat de producerea unei publicaflii pe aceastæ temæ.

D. G.: Îmi vorbeafli despre o oarecare epuizare pe care o simflifli. E dorinfla de a dezvolta în viitor un proiect precum Carte Blanche o consecinflæ a epuizærii? E o practicæ foarte deschisæ øi, sæ recunoaøtem, rar întîlnitæ în contextul actual românesc, dominat de entitæfli autoritare de tot felul.

A. B.: Carte Blanche e unul dintre proiectele noastre, ca oricare altul. Formula este rar întîlnitæ din cauza contextului – o scenæ de artæ micæ, bazatæ pe cercuri restrînse øi conflictuale, færæ un network solidar. Or, CIV este un loc de exchange, nu o zonæ închisæ. Un proiect precum Carte Blanche ar fi o deschidere necesaræ cætre un proces firesc, foarte puflin practicat pe scena de artæ româneascæ. Scopul CIV este sæ creeze premise pentru o comunitate, premise de a genera lucruri noi øi de a gîndi în perspectivæ. Important este sæ existe un background pe care sæ se poatæ construi.

A. E.: Carte Blanche e un proiect unde oricine poate activa pe platforma creatæ de noi. Ræmîne de væzut dacæ existæ acest interes.

C. R.: Carte Blanche e o idee recurentæ în discufliile noastre, pentru cæ nu sîntem o organizaflie de tip monopol, de la început am vrut nu numai sæ producem, ci øi sæ primim, în schimb, un suflu proaspæt, o energie nouæ.

D. G.: Care au fost cele mai mari dificultæfli pe care le-afli avut în timp, de la deschidere øi pînæ acum? E greu sæ lucrezi ca instituflie independentæ în România? Unde apar blocajele?

C. R.: O sæ încerc sæ fiu succint, pentru cæ repetifliile mæ obosesc, iar lucrurile clare se spun, de fapt, în cuvinte pufline. Administraflia româneascæ nu înflelege puterea culturii contemporane øi ræmîne obositor de ancoratæ în subcultura epuizatæ pe care nu o mai poate exporta nici în Cambodgia. Cultura contemporanæ este un pro-

100

Babi Badalov, Fernando Sánchez Castillo, Rene Gabri + Ayreen Anastas, Lise Harlev, Aníbal López, Peggy Meinfelder, Anatoly Osmolovsky, ˙mijewski Anggun Priambodo, Artur Z Monument to Transformation, curators: Vít Havránek & Zbynek Baladran, 30 September – 13 November 2009, photo credit: Cætælin Rulea

scena

dus care poate fi vîndut øi care poate crea imagine acestei administraflii. Salutaræ este, din acest punct de vedere, strategia ICR. A. B.: A fi instituflie independentæ în România înseamnæ efort financiar constant.

Finanflærile noastre sînt individuale, pe proiect. Din cauza rezonanflei reduse a artei contemporane la nivel politic, platformele independente au depins øi continuæ sæ depindæ, în mare parte, de sprijin extern. Ca urmare a încheierii programelor de finanflare Soros sau Pro Helvetia, multe dintre institufliile active au dispærut, nefiind antrenate sæ se autosusflinæ financiar. În plus, artiøtii, curatorii, cei mai mulfli træiesc din rezidenfle øi proiecte finanflate de programe externe. Mai mult interes øi mai mult sprijin din partea institufliilor publice ar stabiliza øi consolida initiaflivele independente.

A. E.: Ca sæ-fli pæstrezi independenfla, ar fi bine sæ ræmîi apolitic øi acomercial. Dacæ eøti finanflat de stat, te trezeøti cu parlamentari tæind panglica, dar nu e cazul nostru; iar dacæ primeøti finanflare privatæ, un banner devine uneori mai important decît o lucrare de artæ. Aplicafliile pe culturæ gestionate de institufliile publice sînt pufline øi prea stufoase, iar drumul spre obflinerea finanflærii seamænæ cu proba de 300 m garduri.

A. Ø.: Menflinerea unei continuitæfli a proiectului mi se pare a fi principala problemæ cu care cred cæ ne vom confrunta în viitor. Pentru ca orice continuitate sæ existe, este nevoie sæ eliminæm orice fel de constrîngeri de ordin social, financiar. La aceasta s-ar adæuga arta colaborærii øi a dialogului, pe care încæ nu øtim sæ o cultivæm ca societate. Aø încerca o micæ radiografie a peisajului în care subzistæm noi în acest moment. Principala tendinflæ este cea a inexistenflei unui model instituflional alternativ (privat) care sæ ofere un (contra)ræspuns la maniera de lucru „de sus în jos“ prezentæ în institufliile culturale de stat. Existenfla în stare incipientæ a unor practici instituflionale generate de sectorul cultural øi artistic independent nu oferæ însæ stabilitatea øi coerenfla necesare unei comunitæfli, care sæ producæ pe termen lung un spafliu discursiv capabil sæ destabilizeze un model cultural clasicizant, elitist øi conservator. Cauze: nerecunoaøterea de cætre institufliile publice a rolului øi a impactului social al acestor noi poli culturali independenfli, marca unei noi generaflii, inconsistenfla demersurilor la nivelul politicilor culturale publice, dar øi la nivelul finanflærii culturii contemporane, inexistenfla unor reflele locale care sæ susflinæ øi sæ reprezinte interesele operatorilor culturali independenfli, dezinteresul general (atît public, cît øi privat) faflæ de zone precum cercetarea øi preocuparea pentru o strategie a politicilor culturale. Urmærile fireøti: creøterea birocrafliei, nerecunoaøterea de cætre sfera publicæ a reflelelor informale ca sursæ de informaflie viabilæ în determinarea stærii unei culturi, lipsa inifliativei private în acest sector, raportul asimetric existent între finanflarea propusæ pentru institufliile gestionate direct de stat (teatre, muzee etc.) øi finanflarea acordatæ institufliilor øi operatorilor culturali independenfli.

Privind pe acest fundal scena de artæ RO, ne întrebæm cum e posibilæ restructurarea acestui sector øi în ce mæsuræ poate acesta deveni un factor de intervenflie criticæ, ascultat de regimul puterii. Cu alte cuvinte, nu e necesar doar sæ ne gîndim la o reconstrucflie a unui sistem instituflional public sau privat, ci øi la o abordare a culturii øi artei ca mjloc de producere a noi spaflii de acfliune, respectiv de noi publicuri.

D. G.: De ce are nevoie spafliul artistic românesc? Cum afli caracteriza scena localæ astæzi? Care este poziflia unei platforme independente, nonprofit, în raport cu spafliile comerciale, care s-au înmulflit în Bucureøti?

C. R.: Spafliul artistic românesc are nevoie, ca øi societatea, sæ devinæ ceva mai profund. Într-un sistem bazat pe capital, comercialul este motorul, dar, în acelaøi timp, øi capcana culturii.

A. B.: România trebuie sæ creeze spaflii, instituflii, sæ reformeze educaflia artisticæ, pentru a nu practica în continuare un sistem anacronic. Sistemul de învæflæmînt artistic nu formeazæ, ci instruieøte tehnic. Nu s-au schimbat prea multe în ultimii 20 de

A. B.: To be an independent institution in Romania implies continuous financial efforts. Our finances are also individual, depending on a certain project. Owing to the low echo of contemporary art on a political level, the independent platforms here have always depended on foreign support. As an outcome of the closure of the Soros or Pro Helvetia financing programs, several active institutions have disappeared as they were not accustomed to self-supporting practices.

The majority of artists and curators are living on residences or projects financed from foreign programs. A greater interest and support from public institutions would consolidate independent initiatives.

A. E.: To maintain its independence, an institution should stay apolitical and non-commercial. Those supported from the home budget are usually at the mercy of politicians, which is not our case anyway, while for those functioning on private funds, a banner can become more important than a work of art, sometimes. Cultural applications managed by public institutions are too rare and too dense while the process of obtaining financing looks very much like a 300 meters obstacles races.

A. Ø.: The main issue we are going to face is how to secure the continuity of a given project. For any type of continuity to exist, we need to eliminate all the social and financial limitations. This should be topped by the art of cooperation and dialogue, which is not exactly mastered by our society. I would try to construct an x-ray image of the landscape of our subzistence right now. The main trend is the lack of any (private) alternative institutional model able to provide (counter)solutions to the “top to bottom” working method adopted by state-supported cultural institutions today. The germinating institutional exercise generated by the independent cultural and art spheres cannot provide the stability and coherence a community needs to produce, in the long run, a discourse space that would demolish a classicizing, elitist and conservative cultural model.

Causes: the reluctance in public institutions to acknowledge the social role and impact of these new independent cultural poles signaling a new generation; the divergence of measures implemented through public cultural policies and of the financing of contemporary culture; the lack of local networks able to support and represent the interests of independent cultural operators; the overall lack of interest (public and private as well) for research and strategy in cultural policy. Natural output: the rise of bureaucracy; the public sphere ignores informal networks as reliable sources for determining the state of a given culture; the lack of private enterprise in this sphere; asymmetric relations between the support given to institutions under direct state management (theatres, museums, etc.) and the support given to independent cultural institutions and operators.

Looking upon the Romanian art scene against this background, we wonder how can this sphere restructure itself, to what an extent can it become a factor of critical intervention, taken into account by the reigning power? In other words, the aim is not the mere reconstruction of a public or private institutional system but the establishment of culture and art as means to produce new spaces of action and new audiences.

D. G.: What does the Romanian art sphere need? How does the local scene of the day look like? How does a non-profit, independent platform relate to the commercial spaces that have spread all across Bucharest?

C. R.: The Romanian art sphere, as the society as well, needs more depth. Within a system based on capital, the commercial element is the engine but also the trap of culture.

A. B.: Romania needs to create locations, institutions, and to enact a reform of education in art to do away with the old anachronic system. The art education in this country does not form the student, it merely offers technical skills. Not much has changed during the last two decades when one was his or her own curator, producer, gallery operator and technical assistant; thus we have learnt many things along the way. There is no market for mature art in Romania yet.

Cultural managers and gallery operators come from spheres related

101

ani, cînd erai propriul tæu curator, producætor, galerist, tehnician; au fost multe lucruri pe care le-am învæflat din mers. În România nu existæ încæ o piaflæ de artæ maturæ.

Managerii culturali øi galeriøtii vin din zone adiacente artei, dar færæ suficient elan øi prea orientafli spre cîøtig. Multe dintre galerii sînt practic inactive (apar doar la Noaptea galeriilor), iar altele, sub presiune financiaræ, se rezumæ la tîrguri, licitaflii, atragerea colecflionarilor, færæ a avea un program consistent. Pe de altæ parte, sînt de apreciat galeriile care le oferæ artiøtilor susflinere øi relaxare financiaræ, care produc lucræri, cærfli de artist øi contribuie la conturarea carierei artistului. În aceastæ categorie intræ foarte pufline, din pæcate.

A. E.: Cred cæ scena de artæ româneascæ este activæ în mæsura în care existæ o nevoie a societæflii de a susfline arta contemporanæ. Atît nevoia, cît øi scena sînt foarte mici.

Existæ oraøe de dimensiunea Timiøoarei sau a Constanflei unde spafliile de artæ contemporanæ nu existæ, sau Sfîntu Gheorghe, unde, din fericire, existæ spaflii, dar nu gæseøti public pentru un proiect mai conceptual. Practica institufliilor nonprofit în raport cu galeriile comerciale în Bucureøti este una total paralelæ, singura intersecflie ar fi cîfliva artiøti expuøi în ambele tabere.

A. Ø.: În condifliile prezente, orice reformæ în acest sector poate sæ înceapæ cu o nouæ abordare a artei (fie ea øi contemporanæ), înflelegînd-o nu doar ca pe un fenomen estetic, ci øi ca pe un instrument critic de reflecflie. Urmætorul pas ar fi ca institufliile de artæ (atît publice, cît øi private) sæ dezvolte programe specifice pentru sectorul artistic independent øi, mai ales, sæ susflinæ legitimitatea prezenflei active a acestei zone de expresie în spafliul public, asigurînd vizibilitatea øi lærgirea audienflei ei. Practicile culturale instituflionale curente ne confirmæ cæ acest scenariu este „în construcflie“ øi va mai dura pînæ cînd fenomenul artistic contemporan îøi va cîøtiga relevanfla necesaræ în peisajul cultural românesc. Totul depinde de modul în care reuøim sæ valorificæm, în avantajul nostru, decalajul temporal moøtenit øi de succesul cu care instituflia de artæ se va impune drept o structuræ reglatoare credibilæ în viitoarea dinamicæ a scenei artistice øi culturale locale.

D. G.: Ce ecouri afli avut în timp? Afli reuøit o anumitæ fidelizare a publicului bucureøtean?

C. R.: O sæ ræspund prin cifre: aproximativ 1.000 de vizitatori unici pe lunæ (e vorba de site), 30–50 de persoane la prezentæri, deschideri de eveniment, 500 de flyere pe eveniment.

A. E.: Publicul bucureøtean a devenit mai selectiv faflæ de acum cîfliva ani, ceea ce aratæ o oarecare maturitate. A devenit mai important pentru public ce i se propune, comparativ cu cine propune, øi nu se mai întîmplæ sæ vezi aceiaøi 30–40 de oameni la fiecare eveniment. La un artist talk gæsim un public total diferit faflæ de un spectacol de teatru øi, în mod îmbucurætor, spafliul e plin în ambele cazuri.

D. G.: Dacæ ar fi sæ væ raportafli la alte instituflii de artæ independente din Occident, care ar fi ele?

A. B.: CIV reflectæ øi se raporteazæ la realitatea în care træim øi lucræm, nu la un model occidental.

102

to art but they lack impetus and are too profit-oriented. Many galleries are practically inactive (they only come out for “galleries’ night”), while others, giving in to financial pressure, limit themselves to fairs, bids, attracting collectors and have no consistent program at all.

On the other hand, galleries that are offering artists support and financial ease are to be valued. They are workshops for the production of works and artist books that contribute to the career of the artist. Nevertheless these are quite rare.

A. E.: I think the Romanian art scene is active to the extent to which society needs to support contemporary art. Nevertheless both this need and the scene are extremely small. In cities the size of Timiøoara or Constanfla there are no spaces for contemporary art while in Sfântu Gheorghe, for instance, there are such spaces but there is no public for a more conceptual project. In Bucharest, non-profit institutions are a parallel world to commercial galleries, except for a few artists that are exhibited in both camps.

A. Ø.: Under the present circumstances, any reform in this sector could start with an entirely new approach to art (even to contemporary art) grasping it not only as an aesthetic phenomenon, but as a tool for critical reflection as well. The next step would be for art institutions (private and public) to develop specific programs for the independent art sphere and to support the authenticity of the active presence of this sphere in the public space insuring its visibility and increasing audience. The present cultural institutional exercises prove it: this script is “under construction” and the contemporary artistic phenomenon will still take some time until it gains the relevance it deserves in the Romanian cultural landscape. Everything depends on how we succeed in exploring the inherited delay and on the efficiency of art institutes in becoming authentic structures of balance in the future dynamics of the local cultural and art scene.

D. G: How were you appreciated? Did you succeed in attracting and keeping your public in Bucharest?

C. R.: I will answer with figures: we had about 1,000 single visitors a month (our site), 30–50 persons at presentations and openings, 500 flyers per event.

A. E.: The public in Bucharest is more selective than a few years ago, which shows a certain maturity. The offer is more important than the entity making that offer. One rarely sees 30–40 people at a single event. At an artist talk the audience is totally different from that of a play but luckily the seats are all taken in both cases.

D. G.: Could you list a few independent western art institutions you relate to?

A. B.: CVI reflects the reality around and it relates to that reality, not to a certain western model.

Translated by Noémi László

scena

Donelle Woolford, photo: Sarah Lucas

Cînd atitudinile devin multitudini Interviu cu Donelle Woolford realizat de Marcel Janco DONELLE WOOLFORD s-a næscut în 1980 la Conyers, Georgia. Artista e al doilea dintre cei trei copii ai unor pærinfli adoptivi. Mama sa e vindecætor naturist, iar tatæl ei e avocat. E o persoanæ mai degrabæ singuraticæ, tæcutæ, cæreia îi place sæ citeascæ øi sæ facæ lucruri cu propriile mâini.

Marcel Janco ¬ Expoziflia ta din 2008 de la Wallspace a cuprins lucræri din resturi de lemn, vopsea de latex øi cornete de carton atîrnate de perete, iar spafliul era înfrumuseflat de plante puse pe niøte suporturi minimale. Mi s-a pærut ceva în genul cubismului øi al lui Marcel Broodthaers, combinat cu Ikea. Ce pærere ai?

Donelle Woolford √ Cred cæ e o descriere destul de corectæ. Opera lui Broodthaers a abordat trei teme esenfliale pentru o strategie de afaceri de succes: 1) alege ceva øi focalizeazæ-fli întreaga energie asupra lui; 2) un lucru e bun, douæ lucruri de acelaøi fel sînt mai bune, trei de acelaøi fel sînt øi mai bune etc.; 3) odatæ ce ai captat atenflia cuiva, pæcæleøte-l sæ cumpere ceva. ¬ Unde fli-ai fæcut educaflia øi care a fost artistul, dacæ existæ vreunul, care te-a determinat sæ-fli doreøti sæ devii tu însæfli artistæ? Ce te influenfleazæ în viaflæ? √ La început am studiat cu Lester Hayes, un artist mai puflin cunoscut, într-o tabæræ de varæ din Carolina de Nord. Am mers sæ studiez la Yale, unde am absolvit secflia de design grafic, dar eram interesatæ mai degrabæ de picturæ øi sculpturæ. Joe Scanlan a fost artistul care m-a fæcut sæ realizez cæ aveam idei bune, un simfl sænætos al umorului øi cæ m-aø putea descurca pe cont propriu. El m-a ajutat øi sæ-mi gæsesc sfera de interese în narafliune øi crearea de mituri. Nu atît Andy Warhol, care constituie influenfla anostæ a tuturor, øi încæ una destul de neîntemeiatæ. Scanlon mi-a atras atenflia asupra lui Manzoni, Adrian Piper, Broodthaers, Palermo, Sherrie Levine, Richard Prince, David Hammons. ¬ Urmætoarea ta expoziflie de la Wallspace din 2010 a cuprins cam aceleaøi lucræri, dar ai animat locul cu un performance de o searæ în care „vorbeai cu tine însæfli“.

WHEN ATTITUDES BECOME MULTITUDES An Interview with Donelle Woolford by Marcel Janco

MARCEL JANCO e originar din Malta. Este curator øi critic de artæ øi activeazæ la Cluj øi la Torino. Este cofondatorul Galeriei Sabot øi corespondent special al revistei berlineze Archive Journal.

MARCEL JANCO is raised in Malta. He is a curator and art critic based in Cluj and Turin. He is the co-founder of Sabot Gallery and the special correspondent of Archive Journal, a magazine based in Berlin.

DONELLE WOOLFORD was born in 1980 in Conyers, Georgia. The artist is the second of three children to professional parents. Her mother is a natural healer and her father a lawyer. She is a bit of a loner, the silent type, but she loves reading and making things with her hands.

Marcel Janco ¬ Your show in 2008 at Wallspace consisted of works made from wood scraps, latex paint and cardboard screws hanging on the wall and the space is enriched by plants standing on minimal plinths. It appeared to me like Cubism and Marcel Broodthaers meeting Ikea. What do you think?

Donelle Woolford √ I think that’s a pretty good description.

Broodthaers’s work touched on three themes that are very important for a successful business strategy: 1) choose something and focus all your energy on it; 2) one thing is good, two of the same thing is better, three of the same thing is even better, etc.; 3) once you have someone’s attention, confuse them into buying something. ¬ Where did you train and who was the artist who made you think you wanted to become an artist yourself, if any? What are your influences in life? √ I first trained with the little known artist Lester Hayes, at a summer camp in North Carolina. I went to school at Yale and got a degree in graphic design, but I was really more interested in painting and sculpture. Joe Scanlan was the artist there who made me realize that I had good ideas, I had a good sense of humor, and that I could make it on my own. He also helped me see the legacy of my

103

Reception in her working studio ICA London, 2008, photo credit: the artist

Remake, detail, 2007, crap wood, woodworking tools, broken mirror, fake dust, installation view at the Sharjah Biennial, 2007, photo credit: the artist

104

scena

Donelle Woolford 1907 (detail), 2007, digital slide show, wood, plexiglas, metal, canvas, wood, plastic, live plants, incandescent and fluorescent light, arrangement variable, installation view at Wallspace, New York, photo credit: the artist Installation view at Wallspace, New York, 2008, photo credit: the artist

Spun asta fiindcæ am citit cæ oamenii te-au væzut jucatæ de Namik Minter în Emiratele Arabe Unite, de Abigail Ramsay la Londra øi, la prima ta expoziflie de la Wallspace, la New York, de Jennifer Kidwell. La cel mai recent performance în care „vorbeai cu tine însæfli“ ai fost portretizatæ simultan de Jennifer Kidwell øi Abigail Ramsay. Pofli explica puflin? √ Eu nu sînt realæ. Sînt un personaj a cærui poveste e scrisæ øi jucatæ de o serie de autori øi actori interesafli. Eu exist ca un soi de entitate cunoscutæ, precum un personaj dintr-o piesæ celebræ. Dar de fiecare datæ cînd „sînt pe scenæ“, ca sæ zic aøa, de fiecare datæ cînd am un spectacol, personajul meu e transformat într-un fel sau altul de opera mea øi de interpretærile subiective ale actorilor care mæ întruchipeazæ. ¬ În textele sale, Alison Gingeras susfline cæ artiøti precum Warhol øi Kippenberger îøi foloseau persona ca mediu artistic. E øi cazul tæu? Ca artistæ, crezi cæ existæ o moøtenire de felul acesta pentru femeile-artist? √ Bænuiesc cæ da, deøi, spre deosebire de Warhol, persona mea ræmîne nefixatæ. Îl prefer pe Kippenberger pentru cæ el chiar s-a transformat, cu timpul, dintr-un tînær onest, optimist, într-un operator cu simfl practic øi apoi într-un rinocer de vîrsta a doua. Iar în ciuda celebritæflii lui Kippenberger ca persoanæ, cele mai bune lucræri ale sale au fost realizate în intimitate, fiind produsul tensionat al lucrului în atelier.

Tofli artiøtii pomenifli mai sus, Manzoni øi ceilalfli, sînt importanfli pentru mine fiindcæ, spre deosebire de Warhol, pentru ei ideea de ficfliune øi celebritate e cuprinsæ, încæ, de opera de artæ, øi nu de personalitatea artistului care a produs-o. Merda d’artista [Rahatul artistului], bulgærii, cowboy-ii, schiflele hotelului sînt cele care circulæ øi devin cunoscute, în timp ce artistul ca persona ræmîne mai degrabæ vag. ¬ Un prieten al meu øi-a construit seminarul de la Øcoala de Artæ de la Yale pe urmætoarele trei teme: 1) o percepflie antiierarhicæ a domeniului artistic, în care artiøtii, curatorii, galeriøtii, colecflionarii, editorii øi criticii sînt considerafli cu toflii „jucætori“ în acelaøi joc; 2) o definiflie extinsæ a practicii, în care figura artistului e consideratæ nu doar „creatoarea“ unei lucræri de artæ, ci øi un operator cultural capabil sæ scrie, sæ administreze galerii, sæ facæ muncæ de curatoriat øi sæ colecflioneze; 3) focalizarea întregului discurs în jurul lucrærii de artæ, inclusiv conceperea, crearea, producerea, prezentarea, distribuirea øi diseminarea. Este acesta øi cazul tæu? √ Nu. Eu sînt artistæ. Dacæ am o percepflie antiierarhicæ, ea e îndreptatæ împotriva ideii cæ un artist trebuie sæ aibæ o identitate esenflialæ întruchipatæ de o singuræ persoanæ. Sînt antiierarhicæ øi prin aceea cæ pot fi reprezentatæ de o jumætate de duzinæ de oameni într-o jumætate de duzinæ de locuri concomitent, øi toate acestea sînt reprezentæri reale, autentice øi efective ale Donellei Woolford øi ale operei ei. Una e înaltæ, alta vorbeøte germana. Una e morocænoasæ, alta e frumoasæ.

Ce e interesant pentru mine în abordarea prietenului tæu e faptul cæ cu cît distrugi ierarhiile øi cu cît faci ca oricine sæ poatæ fi responsabil pentru toate fafletele producfliei culturale, cu atît mai mult faci posibil ca un über-producætor precum Hans Ulrich Obrist sæ conducæ absolut totul. Abordarea prietenului dvs. poate crea o democraflie øi o confuzie folositoare, dar poate crea øi monøtri. E interesant sæ-fli asumi un asemenea risc, dar nu sînt siguræ cæ meritæ. Uite cu ce ne-am ales: cu Tino Sehgal! ¬ Still Life: Art, Ecology and the Politics of Change [Naturæ moartæ: arta, ecologia øi politica schimbærii], instalaflia ta prezentatæ la a 8-a Bienalæ de la Sharjah, a semænat cu aducerea microcosmosului unui atelier – atelierul dvs., presupun, avînd în vedere cæ era plin de bucæfli de lemn – în spafliul expoziflional. Ne-a arætat ceva ce nu vedem în mod obiønuit. Mi-a amintit de recrearea atelierului lui Brâncuøi de lîngæ Pompidou, la Paris, øi cred cæ øi Josh Smith a mai fæcut asta cîndva. Unde se situeazæ alegerea ta? E vorba de voyeurism øi celebrare, ca în cazul lui Brâncuøi, sau mai degrabæ de un gest în maniera pornograficæ øi bulimicæ a lui Josh Smith? Existæ o a treia variantæ sau poate una de mijloc?

106

Invisibie Man, 2010, wood and glue on canvas, 67 × 51 × 6 cm, photo credit: the artist

interests in narrative and mythmaking. Not so much Warhol, that’s everyone boring influence and a lazy one at that. He turned me on to Manzoni, Adrian Piper, Broodthaers, Palermo, Sherrie Levine, Richard Prince, David Hammons. ¬ Your following show at Wallspace in 2010 had a quite similar body of work but here you activated the room with a one-night performance where you were “talking to yourself“. I’m saying this because I’ve read that people have seen you performed by Namik Minter in the United Arab Emirates, by Abigail Ramsay in London and at your first show at Wallspace in New York by Jennifer Kidwell.

For the latter performance where you were “talking to your self“, it was Ms. Kidwell and Ms. Ramsay portraying you simultaneously.

Could you please clarify, if possible? √ I am not real. I am a character whose story is being written and played out by a number of interested authors and actors. I exist as a known entity of sorts, just like a character in a well-known play.

But each time I am “on stage“, so to speak, each time I have a show, my character gets transformed this way and that by the work that I make and subjective interpretations of the actors who portray me. ¬ In her texts, Alison Gingeras argues that artists like Warhol and Kippenberger were using their persona as an artistic medium. Is that your case? Being a female artist do you think there’s a legacy as such for female artists? √ I guess so, although unlike Warhol my persona remains unfixed.

I prefer Kippenberger because he really did transform himself over the years from earnest young hopeful to savvy operator to middeaged rhinoceros. And despite Kippenberger’s celebrity as a person,

scena

√ Prefer modelul lui Raymond Roussel, camerele frigorifice din Locus Solus, în care persoane recent decedate pun în scenæ întru eternitate momentele care au dus la moartea lor prin injectarea unei substanfle chimice. Toate accesoriile ultimelor lor clipe sînt acolo, cu ei, pentru a face evenimentul cît mai veridic posibil. Cred cæ artistul care expune e la fel, expunerea publicæ fiind un soi de moarte continuæ pusæ în scenæ de dragul studiului øi al receptærii viitoare. ¬ Poate din acest motiv pe site-ul galeriei tale pariziene, Chez Valentin, biografia ta nu seamænæ cu ale celorlalfli artiøti. Nu cuprinde expoziflii solo sau de grup, ci îfli povesteøte viafla de la momentul naøterii, aøa cum se întîmplæ de obicei în cataloagele artiøtilor morfli. √ Aøa este. ¬ Într-un text despre lucrærile tale, Joe Tang încheie astfel: „Donelle Woolford, artistæ narativæ. Donelle Woolford, pictoriflæ cubistæ. Donelle Woolford, avatar. Posibilitæflile sînt nenumærate“. Îmi pofli explica? Cine e Donelle Woolford? √ Nu øtiu. Poate cæ întrebarea potrivitæ e „Ce este Donelle Woolford?“. O legendæ popularæ? Un produs? Un mit? Sau poate e tocmai rezultatul unei demografii calibrate încontinuu pentru a reflecta apetenfla pentru o artistæ precum Donelle Woolford?

Traducere de Alex Moldovan

Che Casino!, 2008, wood scraps, plexiglas, latex paint, glue, 67 × 51 × 6 cm, photo credit: the artist

all his best works were made in private, were the anxious product of a studio practice. All the artists I mentioned above, Manzoni et al., are important to me because, unlike Warhol, the idea of fiction and celebrity for them is still located in the art work rather than in the personality of the artist who made it. The Merda d’artista [Artist’s Shit], the snowballs, the cowboys, the hotel drawings are what circulate and become known, while the artist as a persona remains somewhat unclear. ¬ A friend of mine founded his seminar at the Yale School of Art upon these 3 topics: 1) an anti-hierarchical perception of the art field, in which artists, curators, gallerists, collectors, editors and critics are all considered “players“ of the same game; 2) an expanded definition of practice, in which the figure of the artist is considered not only the “creator“ of an artwork, but a cultural operator able to write, manage galleries, curate and collect; 3) the consideration of the entire discourse around the artwork, including its conception, creation, production, presentation, distribution and dissemination.

Is that your case as well? √ No. I am an artist. If I have an anti-hierarchical perception it is against the idea that an artist has to have an essential identity that is embodied by one person only. I am anti-hierarchical and in that I can be represented by half a dozen people in a half a dozen places all at the same time, and all of them are real and true and actual representations of Donelle Woolford and her work. This one is tall, that one speaks German. This one is grumpy, that one is beautiful.

What is interesting about your friend’s approach to me is that the more you break down the hierarchies and the more everyone can be responsible for all facets of cultural production, the more possible you make it for an über-producer like Hans Ulrich Obrist to run absolutely everything. Your friend’s approach can create a useful democracy and confusion, but it can also create monsters. That is an interesting risk to take, but I am not sure it is worth it. Look what it gave us: Tino Sehgal! ¬ Still Life: Art, Ecology and the Politics of Change, your installation presented at the 8th Sharjah Biennial, was like bringing a microcosm of a studio – your studio, I assume since it was full of woodcuts – to the exhibition space. It was like showing something we don’t usually see. It reminded me of the recreation of Brancusi’s Studio outside the Pompidou in Paris and I think Josh Smith has done the same in the past. How do you position your choice? Is it about voyeurism and celebration, as it is for Brancusi, or rather the more Josh Smithlike pornographic and bulimic gesture? Is there a third way or a middle path perhaps? √ I prefer the model of Raymond Roussel, those refrigerated chambers in Locus Solus where recently deceased people eternally reenact the moments leading up to their death through the injection of a special chemical. All the accoutrement of their final moments are there with them to make the event as accurate as possible.

I think the artist on display is like that, the public display being a kind of perpetual death acted out for the sake of future scholarship and entertainment. ¬ So perhaps that’s why on the website of your Paris gallery, Chez Valentin, your bio doesn’t have the same structure as that of the other artists. It doesn’t include group and solo shows. Instead, it recounts your life since you were born, as you find sometimes in catalogues of dead artists. √ Yes. ¬ In a text about your work, Joe Tang ends with writing: “Donelle Woolford, Narrative artist. Donelle Woolford, Cubist painter.

Donelle Woolford, avatar. The possibilities are endless.“ Could you please explain? Who is Donelle Woolford? √ I don’t know. Maybe the better question is, “What is Donelle Woolford?“ A folk legend? A product? A myth? Or maybe she is the precise outcome of a demographic that is continually calibrated to reflect the desire for an artist like Donelle Woolford?

107

Ciprian Mureøan Untitled (The Potatoe Pealers), video, 50 min., 2008, photo credit: Wolfgang Thaler/Secession

scena

Perspective în epoca flexibilizærii Roland Schöny

where do we go from here? [de aici mai departe, încotro?]

Viena, Secession, 2 iulie – 29 august 2010

Încercærile de identificare validæ, în expozifliile sinoptice, a tendinflelor actuale în arta contemporanæ întîmpinæ din ce în ce mai multe dificultæfli. Combinatorica tipurilor de discurs este mult prea variatæ pentru a putea proiecta o viziune de ansamblu credibilæ. În urmæ cu un deceniu øi jumætate, mediul artistic prezenta în Vest deplasæri discursive cu mult mai clare decît cele de azi: spre exemplu, tendinfla unei creøteri a sensibilitæflii pentru tema politicului sau implicarea diferitelor forme ale reprezentærii sonore. O interogare sinteticæ mæcar pærea mai uøor de realizat.

A fost cu atît mai surprinzætor ca Secession de la Viena sæ întreprindæ în vara anului 2010, dupæ o pauzæ îndelungatæ, o nouæ încercare de orientare, prin atacarea conceptului unei ,,Expoziflii a tinerei scene“. Aceasta în condifliile în care, tocmai la Viena, creøterea numærului de spaflii expoziflionale øi prezenfla galeriilor-proiect de tipul Curated By ne ofereau o curæ de reîntinerire dupæ o alta. where do we go from here? este întrebarea pe care aceastæ expoziflie øi-a pus-o chiar ca titlu. Mottoul trimite la vizionara scriere cu acelaøi titlu, din 1967, a luptætorului de culoare al Miøcærii pentru Drepturi Civile Martin Luther King, al cærei subtitlu fusese „Chaos or Community?“ [Haos ori comunitate?]. Cerinfla formulatæ acolo era cea a unui trai comun în condiflii de egalitate øi reprezenta o luare de poziflie claræ împotriva opresiunii rasiste øi a discriminærii în general.

Expoziflia de la Secession nu a fost, în niciun caz, conceputæ într-un sens atît de pronunflat politic. Curatoarea expozifliei, Elisabeth Bettina Spörr, a propus mai curînd un concept care sæ cuprindæ, deopotrivæ, dimensiuni personale, sociale øi regional-politice. Aceasta a condus la formularea unor întrebæri existenfliale despre configurarea vieflii, care, pe de altæ parte, au cuprins øi chestionæri ale identitæflii sau experienfle ale unor procese de dislocare. Proiecte ale unor perspective reale asupra viitorului au constituit, dimpotrivæ, doar o tangentæ fictivæ. Acest concept a solicitat din partea publicului disponibilitatea unei lecturi asociative, structurate semantic. Nu întotdeauna însæ trimiterile la generosul cuprins al conflinutului au fost suficient de clar recognoscibile.

Aøteptatele aspecte politice au fost vizibile doar în pufline secfliuni, ceea ce corespunde, desigur, manierelor de lucru actuale în artæ. În locul acestora, în centrul principalului spafliu de la Secession, lucrarea video a tînærului autor de scurtmetraje austriac Philipp Fleischmann ridica evocator, spre exemplu, întrebarea „Oare unde am aterizat?!“. Într-o succesiune a mai multor variaflii ale aceleiaøi scene, lucrarea aratæ, ca o aluzie la filmele horror ieftine, cum niøte tineri øoferi aflafli într-o raitæ prin naturæ lovesc cu maøina o cæprioaræ. În infatuarea lor, aceøtia se întreabæ cum sæ reacflioneze la suferinfla animalului cælcat. În cele din urmæ, cælætoria continuæ în ritm alert în direcflia localitæflii Ebensee, din nordul Austriei. Locul este cunoscut, øi nu în ultimul rînd, pen-

PERSPECTIVES IN THE ERA OF FLEXIBILITY Roland Schöny

ROLAND SCHÖNY este curator de artæ contemporanæ care activeazæ la Viena, preocupat de culturæ øi istorie, profesor invitat în 2010 pe teme de teoria sunetului øi media la Universitatea de Øtiinfle Aplicate din Viena. Colaboræri cu Centrul Pompidou, Kunsthalle Luzern, OK-Center for Contemporary Art, Linz, sau Vancouver Art Gallery. Eseuri øi criticæ în Springerin, Camera Austria, derive, Spike, skug – Journal für Musik. Între 2004 øi 2007, a fost director øi curator principal al proiectului Arta în spaflii publice, Viena.

ROLAND SCHÖNY is a Vienna based curator for contemporary art, cultural scientist and historian, guest professor 2010 for sound and media theory at the University of Applied Arts Vienna. Collaborations with Centre Pompidou, Kunsthalle Luzern, OK-Center for Contemporary Art, Linz or Vancouver Art Gallery. Essays and critics in Springerin, Camera Austria, derive, Spike, skug – Journal für Musik. 2004–07 director and senior curator of the initiative "Art in Public Spaces Vienna".

where do we go from here?

Vienna, Secession, 2 July – 29 August 2010 The attempts at a valid identification of the present tendencies in contemporary art in survey exhibitions are met with increasing difficulties. The combinatorics of the discourse types is much too diverse to allow the projection of a credible general view. A decade and a half ago, the Western art environment used to come up with far more definite discourse shifts than today: for example the tendency towards an increased sensibility for the political field or the use of various forms of sound representation. At least a synthetic interrogation seemed much easy to achieve.

So it came as a surprise that in the summer of 2010, Secession, in Vienna, after a long pause, tried a new orientation, by approaching the concept of an “Exhibition for the Young Scene”, which represented a regular item on the program of the institution between 1983and 2003. This is in spite of the fact that, in Vienna, the rise of the exhibition spaces and the presence of the “Curated By”-type project-galleries offered one rejuvenation cure after another. where do we go from here? is the question which this exhibition chose as its very title. The motto refers to the visionary writing from 1967 bearing the same name by the African-American fighter Martin Luther King of the Civil Rights Movement, with the subtitle “Chaos or Community?”. What he requested was a life in common in equal conditions and it took a definite stand against racist oppression and discrimination in general.

The Secession exhibition was by no means thought to be such openly political. The exhibition curator, Elisabeth Bettina Spörr, came up with a concept covering at same time personal, social and regionalpolitical dimensions. It led to the statement of some existential questions on the configuration of life which, on the other side, also contained questions on identity or experiences of dislocation processes. The projects of real perspectives on the future were, on the contrary, only a fictional tangent. This concept requested the public’s availability to perform an associative, semantically structured reading. But the references to the generous sphere of this content were not always clearly recognizable.

The expected political aspects were only visible in a few sections, something which reflects, of course, the current working patterns in contemporary art. Instead of them, in the centre of the main Secession venue, the video work of young Austrian short films director Philipp Fleischmann raised eloquently, for example, the question “Where have I landed?” In successive variations on the same theme, the work shows, alluding to horror category B movies, how some

109

Jan Nálevka Textile flags of 25 EU-states (EU member status 2006), EU-flag, 150 × 100 cm each, washed together in the washing machine in one wash, 2 stands 260 × 230 cm each, photo credit: Wolfgang Thaler/Secession

110

Ekaterina Schapiro-Obermair Moscow, You Are Not Our Capital, photo credits: Wolfgang Obermair 33 Hair Ties and Hair Clips from the Collection of Daniel Nicely Reis, display case, hair bands, framed collages, photo credit: Wolfgang Thaler/Secession

111

tru lagærele de concentrare naziste care au funcflionat aici øi a stat în anul 2009 în plinæ atenflie mediaticæ datoritæ unor inscripflii ofensatoare neonaziste. Imagini în buclæ ale indicatorului rutier al acestei localitæfli fac ca videoul sæ se înfæfliøeze ca un primplan înspæimîntætor al cinismului øi indiferenflei. În moduri extrem de diferite, multe dintre lucrærilor expuse la Secession atrag în joc categoria politicului, færæ ca aceasta sæ devinæ nota lor dominantæ. Aceasta se poate observa în cazul artistei vieneze Ekaterina Schapiro-Obermair, næscutæ la Moscova, ale cærei lucræri au caracterul unei arheologii vizuale. Una dintre seriile ei fotografice înfæfliøeazæ clædiri sau fragmente ale unor aøezæri care aratæ a fi în paraginæ, fiind locuri unde træiesc ruøi din Germania. Înræmîndu-le separat, Schapiro-Obermair combinæ fotografiile cu mici foi cu modele geometrice care creeazæ iluzii de spafliu, precum øi cu alte fotografii pe care se vede ceva precum un øir de mici recipiente. La un nivel foarte înalt, procese de sistematizare, care amintesc de ordinile aparente ale suprarealismului, sînt integrate unor arhitecturi ale decadenflei, al cæror caracter de ruinæ este împins în prim-plan. Astfel, Schapiro-Obermair realizeazæ o corespondenflæ între ideile modernitæflii øi procesele actuale ale decæderii urbane.

Un mai mare accent pe atmosferæ l-au avut prezentærile din subsolul de la Secession, unde proiecfliile video au fost preponderente; vezi lucrarea artistei maghiare Tímea Anita Oravecz Some artists are subversive are shamans are real scientists [Unii artiøti sînt subversivi sînt øamani sînt veritabili oameni de øtiinflæ]. Oravecz realizeazæ o simulare vizualæ a senzafliei de legænare prin prezenfla unui leagæn øi a douæ proiectoare video. Pornind de la sol øi desprinzîndu-se de imagini ale unor faflade de blocuri de locuinfle, publicului i se deschideau perspective cætre cerul de dincolo de coroanele copacilor. Conflictul interior între euforie øi, poate, fricæ træieøte din confruntarea cu o copilærie din perioada socialismului real, concomitent cu situaflia unei transgresæri. Din punct de vedere biografic, aceastæ træire corespunde situafliei reale de viaflæ a mai multor artiøti øi artiste implicafli în aceastæ expoziflie. Cei øi cele care provin din flærile est-europene au fost majoritari, în timp ce Viena se defineøte din ce în ce mai mult ca spafliu de întîlnire al artei central-europene. Artiøtii sînt, la rîndul lor, constant expuøi, datoritæ presiunii crescînde pentru flexibilizare, situafliilor de transfer de loc. O træsæturæ comunæ în unele lucræri aparflinînd generafliei celor næscufli în jurul anului 1980 e privirea îndæræt cætre copilæria petrecutæ în socialismul real al perioadei.

Artista bucureøteanæ Olivia Mihælflianu s-a centrat, sub forma unei performanfle documentate video, pe figura reginei Maria a României øi pe aøa-numita „cameræ de aur“ a Palatului Regal. Ca spafliu care a existat în fapt, aceastæ „cameræ doar pentru sine“ oferea posibilitatea, atît realæ, cît øi simbolicæ, de gæsire a echilibrului interior øi se poate constitui azi într-un exemplu în ceea ce priveøte posibilitatea devenirii subiective feminine. Filmul lui Mihælflianu este un remake dupæ un scurtmetraj din anii ’20 care o aræta pe regina Maria în încæperea ei, fumînd, citind, gînditoare. Persoana reginei a devenit interesantæ în context feminist: o prinflesæ de origine englezæ, care a devenit reginæ a României, dar øi soldat, soræ medicalæ, diplomat, scriitoare øi colecflionaræ de artæ implicatæ în activitæfli de mecenat artistic.

Dimpotrivæ, un efect melancolic este obflinut de parcursul camerei de filmat a lui Ciprian Mureøan printr-o fabricæ dezafectatæ, video al cærui titlu, 4.33, trimite la conceptul lui John Cage prin care, pe durata unei piese muzicale, sînt læsate sæ se audæ doar zgomotele din imediata apropiere. În timp ce aici lucrurile aparent færæ de importanflæ devin tema centralæ, cea de a doua lucrare a lui Mureøan prezentæ în expoziflie ajunge la o deplasare notabilæ a semnelor øi semnificafliilor. Untitled (The Potatoe Pealers) [Færæ titlu (Curæflitorii de cartofi)], 2008, propune ca video, cu claritate, dar færæ o formalizare strictæ, munca soldaflilor de curæflire a cartofilor. Dincolo de faptul cæ aceastæ activitate se numæræ în general printre serviciile „structurale“ ale armatelor,

112

young drivers going for a ride outside the town hit a deer with their car. Fatuously, they ask themselves how to approach the hit animal’s suffering. Finally, the journey continues alertly towards a city in Upper Austria, Ebenesee. This place is primarily known for the Nazi concentration camps which functioned here and during 2009 it was in the center of the media attention because of some offensive NeoNazi graffities. Looping images of the road sign of this city turn this video into a scary close-up of cynicism and indifference.

In completely different ways, a great number of the Secession works imply the political field, without making it their main focus. One can see this in the work of the Viennese artist Ekaterina Schapiro-Obermair, born in Moscow, whose works function as a visual archeology.

One of her photographic series shows buildings or parts of some settlements which look deserted, home of some Russians living in Germany. By framing them separately, Schapiro-Obermair combines the photographs with small papers inscribed with geometrical patterns which create space illusions, as well as with other photographs which show something resembling a series of small containers. At a very high level, systematization processes, reminding of the apparent orders of the surrealism, are being integrated into architectures of decadence, with a sharp focus on their character as ruins. Thus, Schapiro-Obermair creates a correspondence between the ideas of modernity and the present processes of urban decay.

A greater emphasize on the atmosphere characterized the works in the Secession basement, where the video projections were predominant – see the work of the Hungarian artist Timea Anita Oravecz Some artists are subversive are shamans are real scientists. Oravecz creates a visual simulation of swinging through the presence of a cradle and two videos (projectors). Starting from the ground and following the images of apartment blocks, the public is being opened perspectives to the sky beyond the trees’ canopy. Torn between euphoria and – maybe fear – it experienced a confrontation with a childhood in the time of Real Socialism associated with a situation of transgression. Biographically speaking, this feeling reflects the real life of several male and female artists involved in this exhibition.

Those coming from the East-European countries were a majority, while Vienna defines itself more and more as a hot spot for the presentation and discussion for central European contemporary art. The artists, due to the increasing pressure for flexibility, are themselves constantly subject to the place transfer. A feature common to the works of those born around 1980 is to look back to their childhood during the Real Socialism of that time.

In her video documented performance, the artist Olivia Mihælflianu from Bucharest focused on the figure of the Queen Maria of Romania and on the so-called “golden room” of the royal palace. As a space which really existed, this “room for itself” offered the possibility, both real and symbolical, of finding the inner equilibrium and may be considered today as an example as regards the feminine subjective becoming. Mihælflianu’s movie is a remake after a short movie from the 1920’ showing the Queen Maria in hr room, smoking, reading, thinking. Her person became interesting within a feminist frame: a princess of an English origin who became the Queen of Romania, but also a soldier, a nurse, a diplomat, a writer and an art collector involved in supporting artistic activity.

On the contrary, a melancholy effect is produced by Ciprian Mureøan’s filming camera in a deserted factory, a video work whose title, 4.33, refers to John Cage’s prominent concept by which, during the duration of a single record piece, the environmental sounds are the only ones to be heard. While here the seemingly unimportant things become the central piece, Mureøan’s second work in the exhibition makes an important shift of signs and significances. The video Untitled (The Potatoe Pealers), 2008, presents with clarity, but with no strict formalization, the soldiers’ task of peeling potatoes. Except from the fact that this activity is, generally speaking, among the “structural” army services, its expression here is that of shifting, close to the reduction to the absurd, of the roles put into act, which

Olivia MihÌlianu Smoking Room, gold wallpaper, furniture, smoking utensils, monitors, variable dimensions, 2010, photo credit: the artist

113

Nina Höchtl Super Restitution – Kopilli Ketzalli, 2008–2010, installation, mask, handdecorated pedestal, text, mixed media (wood, paint, fabric), photo credit: Wolfgang Thaler/Secession

are preponderantly masculine, to an obviously unmilitary activity and even, traditionally speaking, feminine. Almost ironically, “the soldier’s essence” becomes itself questionable – maybe in a European demilitarized context.

Several concepts were in fact based on shifting the sign systems, such as decolorizing the European Union flags to a unique color in the work of the Czech artist Jan Nálevka We Will Meet Again, 2006, or in the mural painting of Dorotea Kenderová from Bratislava, entitled Don’t protect me from what I want, 2010, an allusion to the title given by Jenny Holzer, Protect me from what I want and which is also the title of a song by the pop band Placebo.

This game of signs and significations continues in most of the situations presented in the exhibition. It is also the case of the choir presented in the video Radical Cheerleading of the Viennese artist of a German origin Anna Witt. This version of the cheerleaders meant for some masculine team sport chant lyrics such as: “North east west south / the rich stay in the poor stay out / you’ve built this massive wall / with our chants / with our dance / we’re gonna make it fall”.

This approach of the East-West differences has a rather anachronistic result. Of course, enormous differences still exist between the areas on both sides of the former border.

The question still remains, in that aspect, if such an exhibition concept does not level too much the regional differences between topics and working manners, thus contributing to the maintaining of both real and fictional borders between the East and the West. On the contrary, where do we go from here? has emphasized the juxtaposition of the questioning trends of artistic stances coming from different regional contexts. The common feature of the male and female artists work presented here, most of them young and coming from the Czech Republic, Slovakia, Poland, Hungary, Romania and Austria, was the search of strategies meant to formalize the identity questions which are poignant in the present political context. Having their attention drew especially to the art production in Europe, the reference to Martin Luther King in the exhibition title has an almost exotic effect, even considering that the opening of the exhibition where do we go from here? featured a lecture from Afro-American female theoreticians performed by a group of female militants, and one of the installations in the exhibition – created by the Viennabased artist Marissa Lobo, born in Brazil – refers to the Brazilian slave Anastácia who, in the 18th century, joined a resistance movement of African slaves searching for freedom.

As a subversive movement and a critique of the established sign systems performed against the existential questions regarding the future of the Central Europe, this exhibition’s starting point was important and very interesting, but it didn’t succeed, however, in conveying the basic lines of the individual strategies or of the aesthetic concepts of the artists presented. This was either inside information ahead of time or exhausted in some fragmented and inconsistent labels.The presentation of a so-called young scene in a prominent location remained rather scrappy. The mediation aspect was lost. This probably explains the rather negative critiques. Setting up an editorial board to draw up a mini guide book or a small catalogue would have been a difficult task, no doubt, because of the novelty and the vastness of the artistic work presented, but it would have helped the whole project.

Translated by Alex Moldovan

114

scena

expresia acesteia este aici una a deplasærii, pînæ la reducere la absurd, a rolurilor, în rest masculine, puse în scenæ, înspre o activitate evident nemilitaræ øi, tradiflional, chiar codificatæ feminin. La limita ironiei, „esenfla soldatului“ devine – poate într-un context european demilitarizat – ea însæøi chestionabilæ.

Mai multe concepte s-au bazat în fapt pe deplasarea sistemelor de semne, ca în decolorarea înspre o culoare unicæ a steagurilor Uniunii Europene din lucrarea artistului ceh Jan Nálevka We Will Meet Again [Ne vom reîntîlni], 2006, sau în pictura muralæ a Dorotei Kenderová din Bratislava, intitulatæ Don’t Protect Me from what I Want [Nu mæ pæzi de ceea ce vreau], 2010, o aluzie la titlul lui Jenny Holzer, Protect Me from What I Want [Pæzeøte-mæ de ceea ce vreau], øi care se regæseøte totodatæ ca titlul unei piese a formafliei pop Placebo.

Acest joc cu semne øi semnificaflii se continuæ în majoritatea situafliilor prezentate în expoziflie. Este øi cazul corului prezent prin intermediul videoului Radical Cheerleading [Galerie radicalæ] al artistei vieneze de origine germanæ Anna Witt. Aceastæ variantæ a animatoarelor aflate în slujba vreunui sport masculin de echipæ scandeazæ versuri ca: „North east west south / the rich stay in the poor stay out / you’ve built this massive wall / with our chants / with our dance / we’re gonna make it fall“ [Nord est vest sud / bogaflii înæuntru særacii în afaræ / afli construit acest cogeamite zid / cu cîntecele noastre / cu dansul nostru / îl vom dærîma]. Aceastæ tematizare a diferenflelor Est-Vest are un efect uøor anacronic. Desigur, se menflin încæ diferenfle enorme între zonele de pe ambele pærfli ale fostei granifle.

Ræmîne însæ, tocmai sub acest aspect, întrebarea dacæ un astfel de concept expoziflional nu niveleazæ mult prea mult diferenflele regionale între teme øi modalitæfli de lucru, astfel încît sæ contribuie la menflinerea unor granifle, atît reale, cît øi fictive, între Est øi Vest. Dimpotrivæ, where do we go from here? a accentuat alæturarea de conflinut între direcfliile de interogare ale unor poziflii artistice care provin din contexte regionale diferite. Ceea ce avea în comun munca artisticæ prezentatæ a artiøtilor øi artistelor, în general tineri øi provenind în marea lor majoritate din Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, România sau Austria, este cæutarea unor strategii de formalizare a întrebærilor identitare, care sînt de rigoare în contextul politic actual. Avîndu-øi atenflia îndreptatæ în principal asupra producfliei de artæ în Europa, referirea la Martin Luther King din titlul expozifliei are un efect cvasiexotic, chiar øi în condifliile în care expoziflia where do we go from here? a fost deschisæ de o lecturæ din textele unor teoreticiene de culoare realizatæ de un grup de militante, iar una dintre instalafliile expozifliei – conceputæ de artista, de origine brazilianæ øi træind la Viena, Marissa Lobo – face referire la sclava brazilianæ Anastácia, care, în secolul XVIII, s-a alæturat unei miøcæri de rezistenflæ a sclavilor africani în cæutarea libertæflii.

Ca subversiune øi criticæ a sistemelor de semne stabilite desfæøuratæ pe fundalul unor întrebæri existenfliale privitoare la viitor în Europa Centralæ, punctul de plecare al acestei expoziflii a fost unul important øi foarte interesant, dar cu toate acestea nu s-a reuøit transmiterea liniilor de bazæ ale strategiilor individuale øi nici a conceptelor estetice ale artiøtilor prezentafli. Aceasta fie presupunea o cunoaøtere de inifliat, fie se stingea în descrieri fragmentare øi neunitare [ale lucrærilor]. Prezentarea unei aøanumite scene tinere într-un spafliu expoziflional de prim rang a ræmas mai curînd una fracturatæ. Aspectul medierii a fost pierdut. Probabil aceasta este øi explicaflia criticilor mai degrabæ negative care i-au fost aduse. Înfiinflarea unei redacflii care sæ alcætuiascæ un minighid al expozifliei sau un mic catalog ar fi fost o treabæ, færæ îndoialæ, dificilæ, avînd în vedere munca artisticæ nouæ øi în cantitate mare care a fost prezentæ, dar ar fi fost una în sensul întreprinderii înseøi.

Traducere de Alina Noveanu

Dorota Kenderova Don’t Protect Me from What I Want, 2010, self-adhesive foil, courtesy the artist, photo credit: Wolfgang Thaler/Secession

Anna Witt Radical Cheerleading, video installation, photo credit: Wolfgang Thaler/Secession Tímea Anita Oravecz Some artists are subversive are shamans are real scientists, video installation, photo credit: Wolfgang Thaler/Secession

La ræscrucea dintre artæ øi activism Joanne Richardson

În ultimul deceniu, institufliile artistice au devenit interesate de lucrærile implicate în luptele locale sau în miøcarea de alterglobalizare, la un nivel mai general, în special de lucræri video care forfleazæ limitele documentarului. Aceastæ tendinflæ e numitæ uneori artæ angajatæ sau activistæ, deøi reflecflia teoreticæ asupra a ceea ce o defineøte, în afara conflinutului, a fost neînsemnatæ. Discipline precum filosofia øi antropologia au produs concepte interesante, cum ar fi cele de intelectual organic sau de cercetætor de acfliune, ce recurg la un tip diferit de cunoaøtere, care nu încearcæ sæ extragæ informaflia dintr-un obiect de studiu, ci sæ creeze un know-how comun care sæ poatæ modifica mediul local al oamenilor. Doar în ultimii cinci ani, istoricii øi teoreticienii artei au început sæ reflecteze mai serios asupra formelor de cunoaøtere produse de artæ – deøi analiza lor tinde sæ ræmînæ cu eticheta curentæ, la modæ, de „cercetare artisticæ“. În sensul cel mai larg, cercetarea presupune un studiu detaliat realizat în scopul obflinerii unei noi înflelegeri. Termenul provine din francezul „recherche“, care înseamnæ a cæuta bine – sau, literal, a cæuta din nou. Dar, într-un sens mai restrîns, cercetarea e înfleleasæ de obicei ca o investigaflie øtiinflificæ sau eruditæ care respectæ niøte reguli sistematice øi urmæreøte sæ gæseascæ un ræspuns la o anumitæ întrebare. Fiind evident cæ arta nu face aøa ceva, cele mai multe reflecflii asupra cercetærii artistice au cæutat sæ defineascæ ce anume o deosebeøte de cercetarea øtiinflificæ – øi anume, caracterul ei nondiscursiv øi somatic, preferinfla pentru subiectivitate în locul neutralitæflii obiective øi accentul pus mai degrabæ pe procesul de cæutare decît pe gæsirea unui ræspuns definitiv.

Indiferent cît de provocatoare sînt aceste definiflii, le-am gæsit nesatisfæcætoare în raport cu propria mea operæ. În primul rînd, ele vizeazæ mai degrabæ arta în general, øi nu practicile artistice care încearcæ sæ intervinæ în realitate, nu doar s-o reprezinte.

Iar în al doilea rînd, în calitate de filosof care a ales sæ pæræseascæ universitatea pentru a deveni artist, existæ ceva care mæ deranjeazæ la caracterizarea artei drept cercetare. Poate cæ e acelaøi lucru care mæ deranjeazæ la atîflia prieteni activiøti øi artiøti doctoranzi. Nu e ceva personal, ci o apreciere pesimistæ la adresa expansiunii economiei cunoaøterii øi a abilitæflii sale de a-øi interioriza propriile dezacorduri. Sau, cel puflin, hotarele. Aøa cum observa Simon Sheikh, legitimarea artei qua cercetare øi standardizarea ei în formatele prestabilite ale educafliei academice reflectæ interesele dominante ale unui capitalism acflionat de informaflie. Øi constituie o încercare de a înlætura ceva ce fusese lucrul cel mai special în legæturæ cu arta: indisciplina ei øi potenflialul de a evita sæ ia forma unei mærfi.

Ceea ce m-a inspirat mai profund a fost o afirmaflie præfuitæ, a lui Godard, din 1970, care spunea cæ trebuie sæ faci filme în mod politic, nu filme politice. Distincflia fæcutæ de el transferæ accentul de pe conflinutul operei pe modul de producere øi receptare. Deøi aceastæ afirmaflie dateazæ din perioada în care Godard lucra ca membru al grupului Dziga Vertov, pe care ulterior l-a criticat pentru a fi produs „gunoaie

AT THE CROSSROADS OF ART AND ACTIVISM Joanne Richardson

JOANNE RICHARDSON (Cluj/Berlin) lucreazæ în medii øi discipline diferite – artæ video, teorie, activism –, pe care le consideræ forme egale de discurs, corespunzætoare unor contexte specifice. Lucrærile ei video submineazæ convenfliile documentarului øi chestioneazæ raportul dintre imagini, adevær øi memorie istoricæ. E interesatæ în special de spafliile postcomuniste øi de inconøtientul urban: teritoriile, identitæflile øi credinflele ascunse care existæ sub suprafafla mediului de viaflæ.

JOANNE RICHARDSON (Cluj/Berlin) works in different media and disciplines – video art, theory, activism – considering them equal forms of discourse appropriate in specific contexts. Her videos subvert documentary conventions and question the relation between images, truth and historical memory. She is especially interested in post-socialist spaces and in the urban unconscious: the hidden territories, identities, and beliefs that exist beneath the surface of the lived environment.

116

During the past decade art institutions developed an interest in works engaging with local struggles or the alter-globalization movement more generally, especially in videos stretching the borders of documentary. This tendency is sometimes referred to as engaged art or activist art, though there’s been little theoretical reflection about what defines it beyond its choice of content. Disciplines such as philosophy and anthropology have produced interesting concepts, like those of the organic intellectual or the action researcher, which invoke a different mode of knowledge that doesn’t attempt to extract information from an object of study, but tries to create a common knowhow that can alter people’s local environment. It’s only in the last 5 years that art historians and theorists have started to reflect more seriously about the forms of knowledge produced by art – although their analysis tends to get stuck within the currently trendy label of “artistic research”.

In its broadest sense, research suggests a detailed study for the purpose of reaching a new understanding. It comes from the French “recherche”, which means to search closely – or literally, to search again. But research is usually understood more narrowly as a scientific investigation or scholarly inquiry that follows systematic protocols and aims to find an answer to a specific question. Since it’s obvious that this is not what art does, most reflections on artistic research have sought to define what differentiates it from scientific research – namely, its non-discursive or somatic character, its admission of subjectivity rather than objective neutrality, and its emphasis on the process of searching rather than finding a definitive answer.

However provocative these definitions might be, I’ve found them unsatisfactory for thinking about my own work. First, they’re about art in general rather than artistic practices that try to intervene in reality instead of representing it. And secondly, as a philosopher who chose to leave academia and become an artist, something disturbs me about the characterization of art as research. Perhaps it’s similar to what disturbs me about so many activist and artist friends who are now doing PhDs. This is not a personal irritation, but a pessimistic assessment of the expansion of the knowledge economy and its ability to internalize its own dissent. Or at least its margins. As Simon Sheikh has noted, the legitimation of art as research and its standardization into prescribed formats of academic learning reflects the dominant interests of an information-driven capitalism.

And it constitutes an attempt to sweep away what has been most sovereign about art: its indiscipline and its potential to escape from the commodity-form.

What I’ve found more inspiring is an old, dusty statement made by Godard in 1970 that called for making films politically rather than making political films. His distinction shifts the emphasis from the content of a work to its mode of production and reception. Although this statement comes from the period when Godard worked with the

scena

Still from In Transit, video, 30 min., 2008

marxist-leniniste“, cele mai bune exemple de filme fæcute politic sînt colaborærile sale cu Anne-Marie Mieville. În 1970, Godard scria cæ a face politic filme însemna a fi militant. Ce e frapant la filmele sale ulterioare cu Mieville e îndepærtarea lor de producflia militantæ øi de activismul video în plinæ ascensiune. Here & Elsewhere [Aici øi altundeva] e deosebit de interesant, întrucît deconstruieøte unul dintre vechile filme din perioada Dziga Vertov. Am mers în Palestina acum cîfliva ani, spune Godard, ca sæ facem un film despre revoluflia iminentæ. Dar ce înseamnæ acest „noi“, aici? De ce am mers acolo, altundeva? Vocea din off se confeseazæ: „Acasæ, în Franfla, nu øtii ce sæ faci cu filmul […]; contradicfliile explodeazæ, inclusiv tu“. Here & Elsewhere e o criticæ a modului în care militantismul e pus în scenæ ca teatru politic, de la gesturile propagandistice la ascunderea disensiunilor, pentru a prezenta o falsæ imagine a oamenilor unifli în luptæ. Filmul mai interogheazæ øi complicitatea producætorilor activiøti de filme care monteazæ sunetul øi imaginea într-un anume fel, pentru a prezenta un mesaj politic „corect“ øi a inhiba gîndirea criticæ.

Pentru a surprinde semnificaflia faptului de „a face politic filme“, e necesar sæ eliminæm cuvîntul „film“ (øi sæ-l privim în sens mai larg, în termeni de producflie culturalæ) øi, de asemenea, sæ eliminæm øi accepflia comunæ a „politicului“ ca treburi guvernamentale sau tipuri de organizare. Folosirea de cætre Godard a politicului ca adverb reflectæ o nouæ paradigmæ apærutæ în cadrul stîngii franceze în anii ’60, care privea politicul ca rupturæ cu politica existentæ øi ca încercare de instituire a noi forme de producflie øi, implicit, de noi raporturi sociale. Privit în acest context lærgit, sloganul „a face politic filme“ m-a provocat la o regîndire a raportului dintre artæ øi activism, într-o manieræ mai complexæ decît punerea mijloacelor de producflie în mîinile oamenilor. A le oferi oamenilor tehnologiile a fost unul dintre semnele distinctive ale activismului media între anii 1960 øi 1990, fapt ce presupunea cæ a le permite tuturor sæ comunice liber va provoca o revoluflie pornitæ de jos. Dupæ anul 2000, am început

Dziga Vertov group, which he later criticized for having produced “Marxist-Leninist garbage” films, the best examples of making film politically are his collaborations with Anne-Marie Mieville. In 1970, Godard wrote that to make film politically was to be militant. What’s striking about his later films with Mieville is their distance from militant filmmaking as well as from the newly emerging video activism.

Here & Elsewhere is especially interesting because it deconstructs one of his earlier Dziga Vertov films. We went to Palestine a few years ago, Godard says. To make a film about the coming revolution.

But who is this we, here? Why did we go there, elsewhere?

The voiceover confesses, “back in France you don’t know what to make of the film . . . the contradictions explode, including you.”

Here and Elsewhere is a critique of how militancy is staged as a political theater, from its propagandistic gestures to its covering up of disjunctions in order to present a false image of the people united in struggle. The film also interrogates the complicity of activist filmmakers who organize sound and images in a particular way to present a “correct” political message and inhibit critical thinking.

To grasp the suggestiveness of “making film politically” it’s necessary to subtract the word “film” (and see it more broadly in terms of cultural production), and also to subtract the common meaning of the “political” as affairs of government or modes of organization.

Godard’s use of the political as an adverb mirrored a new paradigm that emerged among the French left in the 1960s, which viewed the political as a rupture with established politics and an attempt to institute new forms of production and, implicitly, new social relations. Viewed in this expanded context, the slogan of “making films politically” has provoked me to rethink the relation between art and activism in a more complex way than placing the means of production in the hands of the people. Bringing the technologies to the people has been one of the hallmarks of media activism from the 1960s to the 1990s, which presupposed that enabling everyone to communicate freely would bring about a revolution from below.

After 2000, I started feeling a growing unease with the assumptions of the media activist networks I was involved with. Their call for open participation and for the transformation of passive consumers into producers struck me as a perfect liberal democratic utopia. This is why it was so easily appropriated by capitalism. All the hype surrounding Web 2.0 was based exactly on a celebration of open participation. The massive factory of YouTube users who worked for free and directly contributed to its value didn’t get any share of that value when Google bought YouTube for $1.65 billion. Such a distorted actualization of the promise of media activism made it obvious that it wasn’t enough to just “do it yourself”. Simply putting the means of production in the hands of the people would not automatically shatter oppressive relations of power. There were still other questions to be asked.

It was in attempt to ask these other questions that I turned to the tradition of leftist experimental film of the 1960s and 70s. I felt particularly inspired by Godard and Mieville, Chris Marker, Harun Farocki and Peter Watkins, who all began from the activist premise that what must be changed is not merely the content of the work but its mode of production – but understood this transformation in a more complex way than democratizing technology. I’ve attempted to elaborate this complexity along 5 trajectories that highlight the relations between the image and its referent, between different subjects, between form and content, between the work and its audience, and between production and distribution.

1. Mimesis: As an extension of photography, the documentary has traditionally been understood as mimesis achieved, as a presentation of “the object itself” (Bazin) that is “indifferent to all intermediaries” (Barthes). It was during the 1960s that documentary film became self-reflexive, questioning its mediating gaze in its attempt to capture reality. American direct cinema sought to achieve a truer representation, a kind of pure transparency, by subtracting the subjectivity of the filmmaker as much as possible. By contrast, French cinéma

117

Still from Paint Romanian, video, collaboration with teenagers from Cluj, 11 min., 2004

sæ simt o tot mai accentuatæ insatisfacflie legatæ de presupozifliile reflelelor de activism media în care eram implicatæ. Apelul lor la participare liberæ øi la transformarea consumatorilor pasivi în producætori m-a surprins ca fiind o perfectæ utopie liberalæ democraticæ. Acesta e motivul pentru care a øi fost atît de uøor apropriatæ de capitalism. Toatæ agitaflia din jurul conceptului Web 2.0 se baza tocmai pe o celebrare a participærii libere. Aceastæ fabricæ masivæ de utilizatori YouTube care lucrau gratis øi îi sporeau valoarea n-a primit niciun procent din acea valoare cînd Google a cumpærat YouTube pentru suma de 1,65 miliarde de dolari. O astfel de înfæptuire distorsionatæ a promisiunii activismului media a relevat faptul cæ sloganul „fæ-o tu însufli“ nu e suficient. Simpla apropriere a mijloacelor de producflie de cætre oameni nu distruge automat raporturile de putere opresive. Mai existau øi alte întrebæri færæ ræspuns. În încercarea de a ræspunde la aceste alte întrebæri, am fæcut apel la tradiflia filmului experimental stîngist din anii ’60 øi ’70. Am fost inspiratæ în special de Godard øi Mieville, de Chris Marker, Harun Farocki øi Peter Watkins, care au pornit cu toflii de la premisa activistæ cæ ceea ce trebuie sæ se schimbe nu e doar conflinutul operei, ci øi modul ei de producflie – dar înflelegînd aceastæ transformare într-o manieræ mai complexæ decît tehnologia cu valenfle democratizante. Am încercat sæ elaborez aceastæ complexitate pe cinci coordonate care pun în luminæ raporturile dintre imagine øi referentul acesteia, dintre diferifli subiecfli, dintre formæ øi conflinut, dintre operæ øi publicul ei øi dintre producflie øi distribuflie.

1. Mimesis. Ca prelungire a fotografiei, documentarul a fost înfleles în mod tradiflional ca mimesis dobîndit, ca prezentare a „obiectului în sine“ (Bazin), care e „indiferent faflæ de orice intermediar“ (Barthes). În anii ’60, filmul documentar a devenit autoreflexiv, chestionîndu-øi scrutarea mediatoare în încercarea de a capta realitatea. Cinemaul direct american cæuta sæ obflinæ o reprezentare mai adeværatæ, un soi de transparenflæ mai puræ, prin eliminarea în cea mai mare mæsuræ a subiectivitæflii autorului. Dimpotrivæ, cinéma vérité-ul francez a introdus camera øi pe regizor direct în ecran, afirmînd caracterul inevitabil al medierii øi natura creatæ a oricærei reprezentæri. În acest context, a face politic filme înseamnæ a folosi convenfliile documentarului pentru a le submina dinæuntru. Chestionarea conflinutului de realitate al reprezentærilor mediate nu înseamnæ denunflarea tuturor imaginilor ca fiind inerent corupte – dim-

118

vérité inserted the camera and the filmmaker directly into the screen, affirming the inevitability of mediation and the constructed nature of all representation. In this context, making films politically means using the conventions of the documentary-form in order to subvert them from the inside. Questioning the reality effects of mediated representations doesn’t mean denouncing all images as inherently corrupt – on the contrary, the problem is a certain way of producing images that naturalizes them by hiding their construction or barrages us with such emotional force that it diminishes our capacity to reflect. A critique of mediation means admitting the subjectivity of perspective and asking how our own ideologies and inherited prejudices can influence the general frame that creates meaning.

I began experimenting with the documentary-form with In Transit (2008), a diary of a journey in Romania that reflects on post-communism, and how it functions through a series of erasures: of history, of identities and of thought itself. But while the narrative criticizes these erasures, it is not from the purity of an outside. Several citations invoke the private archive films of Péter Forgács, which criticize official history in order to oppose it with authentic private histories.

In Transit shows how private histories are themselves impure because memory functions like a dream-work that erases connections and creates new associations. The video makes use of childhood stories, family photographs and poetic texts, all of which have the possibility to provoke strong emotional responses. But it frustrates the possibility of a sentimental identification through estrangement devices that call attention to their construction. A sense of distance is created through sound-image discontinuities and the narrator’s admission of the uncertain origins of authentic documents.

By simultaneously creating and breaking the desire for identification, In Transit asks the audience to step back and reflect on their own relation to the images they’ve just seen. It is only from a critical distance that it becomes possible to dig through the pile of ruins that are left by the erasures of the past and to uncover the traces of things that have been lost. Without this distance, private memoirs can easily become as ideological and manipulative as official history.

2. Intersubjectivity: In the most literal sense, making film politically means interrogating its entire mode of organization – its hierarchies of knowledge, its divisions of labor, the relation between the artist and those who are represented, the relation between the one who “directs” and those who perform what is usually seen as the less important work. Transforming these hierarchies would entail making the process of production genuinely collaborative by involving other subjects in a dialogue rather than speaking for them or instrumentalizing them as a means to communicating a preconceived message.

In 2004, I made 2 videos about nationalism with teenagers from Cluj, as part of a project called Real Fictions, which sought to transform apathetic spectators into noisy producers. In retrospect, it seemed that by focusing predominantly on involving non-experts in the process of production other important elements were neglected.

Formally the videos were typical documentaries, and although they were collaboratively produced, there was a clear boundary between those who made the works and others who were represented in them.

This boundary was subverted in Reconstruction, a work about the brutal repression of the anti-NATO events in Bucharest in 2008.

The video was a collaboration with anti-NATO activists and the artist group h.arta. But unlike the earlier project, the subjects who were represented were also the ones who made the work. Reconstruction was filmed over a four-day workshop, during which 10 protagonists were simultaneously actors, audience and directors. They took turns speaking before the camera, giving each other instructions and commenting on their performance. They discussed their memories in a group and wrote the script together. In one of the most memorable discussions, several people admitted that what happened wasn’t just the fault of the Romanian authorities and began to analyze the organizational mistakes they made. The video functioned like a Brechtian learning play, in which the actors were transformed through the

scena

Still from Made in Italy, video, collaboration with Candida TV, 26 min., 2006

potrivæ, problema e cea a unui anumit tip de a produce imagini care le naturalizeazæ prin ascunderea execufliei lor sau ne blocheazæ cu o asemenea forflæ emoflionalæ, încît ne diminueazæ capacitatea de reflecflie. O criticæ a medierii înseamnæ recunoaøterea subiectivismului perspectivei øi adresarea întrebærii cum anume pot influenfla propriile noastre ideologii øi prejudecæfli moøtenite cadrul general creator de semnificaflie.

Am început sæ experimentez cu forma documentarului cu În tranzit (2008), jurnalul unei cælætorii în România, care reflecteazæ asupra postcomunismului øi modului în care acesta funcflioneazæ printr-o serie de øtergeri: a istoriei, a identitæflilor øi a gîndirii înseøi. Dar, deøi narafliunea criticæ aceste øtergeri, asta nu se face de pe poziflia puritæflii unui „în afaræ“. Cîteva citate invocæ filmele de arhivæ privatæ ale lui Péter Forgács, care criticæ istoria oficialæ pentru a-i opune istorii private autentice. În tranzit admite cæ istoriile private sînt ele însele construite øi impure, întrucît memoria funcflioneazæ precum o elaborare oniricæ ce øterge conexiuni øi creeazæ noi asocieri.

Lucrarea foloseøte poveøti din copilærie, fotografii de familie øi texte poetice, toate acestea avînd posibilitatea de a provoca ræspunsuri emoflionale puternice, dar dejoacæ posibilitatea unei identificæri sentimentale prin intermediul unor mecanisme de înstræinare care atrag atenflia asupra construcfliei lor. O senzaflie de distanflæ e creatæ prin discontinuitæfli imagine-sunet øi prin recunoaøterea de cætre narator a originii neclare a documentelor autentice. Creînd øi distrugînd simultan dorinfla de identificare, În tranzit îi cere publicului sæ facæ un pas înapoi øi sæ reflecteze asupra propriului raport cu imaginile tocmai væzute. Doar din perspectiva unei distanflæri critice e posibil sæ caufli printre ruinele ræmase în urma øtergerilor din trecut øi sæ descoperi urmele lucrurilor pierdute. Færæ aceastæ distanflare, amintirile private pot deveni uøor la fel de ideologice øi manipulatoare ca istoria oficialæ.

2. Intersubiectivitatea. În sensul cel mai literal, a face politic filme înseamnæ a interoga întregul mod de organizare – ierarhiile cunoaøterii, diviziunea muncii, raportul dintre artist øi cei reprezentafli, raportul dintre cel care „regizeazæ“ øi cei care realizeazæ acea muncæ privitæ de obicei ca fiind mai puflin importantæ. Transformarea acestor ierarhii ar atrage dupæ sine transformarea procesului de producflie într-unul cu adeværat de colaborare, prin implicarea altor subiecfli în dialog, în loc sæ se vorbeas-

process of working together and gained new insights about themselves.

3. Form: The specific arrangement of images and sounds in a film can create a feeling of immersion and identification or disrupt it.

A montage of association adds concordant images and voices to create a homogenous totality. If the form is disjunctive, made up of elements that don’t seem to fit, the message becomes ambiguous or even contradictory, requiring the audience to take an active part in constructing its meaning.

My first use of disjunctive montage was in Made in Italy (2006), a work about the delocalization of capital and the migration of labour made in collaboration with the Italian video collective Candida TV. We deliberately tried to avoid making an activist video that would portray the struggle of the working class in a unified voice.

Made in Italy presents a clash of different perspectives – owners of Italian companies in Romania, trade union leaders, workers and migrants – it’s up to the audience to navigate through the contradictory messages and draw their own conclusions. Two or Three Things about Activism (2008) went a step further – it was not only composed of disjunctive voices but had visible breaks in its structure and deconstructed its own motivations. The video begins with a richness of sound and images, immersing the audience in the stories of Romanian activists. After 20 minutes, the picture starts to break down – all background images are eliminated and the cuts between the words of the protagonists become visible. “I wanted to show the actions behind the words, you wanted a bare archive of reflections, with no images masking the words. You said an excess of images leads to a poverty of thought. And so we must learn to hear again.”

The form contributes to the overall goal: by showing all the unphotogenic aspects of Romanian activism, the video seeks to become a tool for discussion and self-reflection. It doesn’t try to represent its subject, but to intervene in it from the inside.

4. Reception: In a sense, the relations between the image and its referent, between subjects, and between form and content also create a specific type of relationship to an audience. Questioning the reality effects of images, or using an open form and various estrangement devices – like sound-image discontinuity, interruption of natural time sequences or direct address – tends to break the feeling of identification and provoke the audience to have doubts and questions.

Daniel Cohn-Bendit, now remembered as one of the key protagonists of May ’68, once suggested making a detourned leftist western.

Godard had replied that if the western preserved a traditional Hollywood form and created a typical relationship of passive spectatorship, it wouldn’t matter whether the content was leftist or not. If the audience was just sitting back and absorbing a fairy tale, even one with a leftist message, they would learn nothing about their specific situation. Yet it seems that many militant films and activist videos still look like fairy tales with a leftist message. And in that sense, they inhibit the possibility of critical thought. A work of art that makes the audience uncomfortable and demands that they step back and reflect (or perhaps criticize or disagree) is more genuinely called activist than a work of agit-prop that motivates the audience to act in accordance with its message.

5. Ownership: Many artists whose work may be engaged or activist in the above sense have still not posed the question of the ownership and distribution of their work, or how certain institutions can alienate these relations by placing them outside their control. Today there’s a widespread consensus that copyright has been perverted to benefit corporations rather than the artists for whom it was originally intended. But no such golden age of copyright ever existed.

Ever since its inception during the period of Romanticism, the system of copyright has been a legal tool to transform art works into commodities and turn a profit for the owners of capital. And yet artists continue to be flattered by their association with the myth of the creative genius, turning a blind eye to how it is used to justify their exploitation. Copyright pits artists against each other in a war

119

cæ în numele lor sau ca ei sæ fie instrumentalizafli ca mijloc de a comunica un mesaj existent dinainte. În 2004, am realizat douæ materiale video despre naflionalism cu adolescenfli din Cluj, parte a unui proiect intitulat Ficfliuni reale, care urmærea transformarea spectatorilor apatici în producætori gælægioøi. Retrospectiv, se pærea cæ prin accentul predominant pus pe implicarea unor nonexperfli în procesul de producflie au fost neglijate alte aspecte importante. Din punct de vedere formal, aceste materiale erau niøte documentare tipice øi, deøi produse în colaborare, exista o graniflæ claræ între cei care creaseræ lucrærile øi cei reprezentafli în ele. Aceastæ graniflæ a fost eliminatæ în Reconstituire, o lucrare despre reprimarea brutalæ a manifestafliilor anti-NATO de la Bucureøti din 2008. Aceastæ lucrare a fost rodul colaborærii cu activiøti anti-NATO øi cu grupul artistic h.arta. Dar, spre deosebire de proiectul anterior, subiecflii reprezentafli erau în acelaøi timp øi creatorii lucrærii. Reconstituire a fost filmat în cadrul unui atelier de lucru de patru zile, în timpul cæruia zece dintre protagoniøti au fost simultan actori, public øi regizori. Ei au vorbit pe rînd în fafla camerei, oferindu-øi unii altora instrucfliuni øi fæcînd comentarii asupra interpretærii. Øi-au discutat amintirile în grup øi au scris scenariul împreunæ. Într-una dintre cele mai memorabile discuflii, cîteva persoane au recunoscut cæ ceea ce s-a întîmplat n-a fost doar din vina autoritæflilor române øi au început sæ analizeze erorile organizatorice pe care le-au fæcut. Videoul a funcflionat ca o piesæ brechtianæ didacticæ, în care actorii au suferit transformæri prin procesul de colaborare øi au aflat lucruri noi despre ei înøiøi.

3. Forma. Organizarea specificæ a imaginilor øi sunetelor într-un film poate crea senzaflia de implicare øi identificare sau o poate submina. Un montaj asociativ adaugæ imagini øi voci concordante pentru a crea o totalitate omogenæ. Dacæ forma e disjunctivæ, compusæ din elemente ce nu par sæ se potriveascæ, mesajul devine ambiguu sau chiar contradictoriu, cerîndu-i publicului sæ ia parte în mod activ la construirea semnificafliei.

Prima datæ cînd am folosit montajul disjunctiv a fost la Fabricat în Italia (2006), o lucrare despre delocalizarea capitalului øi migraflia forflei de muncæ, realizat în colaborare cu colectivul video italian Candida TV. Am încercat în mod deliberat sæ evitæm producerea unui video activist care sæ portretizeze printr-o voce comunæ lupta clasei muncitoare. Fabricat în Italia prezintæ ciocnirea a diferite perspective – proprietari de companii italiene din România, lideri de sindicat, muncitori migranfli –, publicul poate naviga printre mesajele contradictorii pentru a trage propriile concluzii. Douæ sau trei chestiuni despre activism (2008) a fæcut un pas mai departe – constînd nu doar din voci disjunctive, ci avînd øi breøe vizibile la nivel structural øi deconstruindu-øi propriile motivaflii. Videoul începe cu o bogæflie de sunet øi imagini, copleøind publicul prin narafliunile activiøtilor români. Dupæ 20 de minute, imaginea începe sæ se dezintegreze – toate imaginile de fundal sînt eliminate, iar tæieturile dintre cuvintele protagoniøtilor devin vizibile. „Eu doream sæ aræt acfliunile din spatele articulafliilor, tu doreai o simplæ arhivæ de reflecflii, færæ imagini care sæ acopere cuvintele. Ai spus cæ un exces de imagini duce la o særæcire a gîndului. Øi cæ trebuie sæ învæflæm sæ auzim din nou.“ Forma contribuie la obiectivul final: prin înfæfliøarea tuturor aspectelor nefotogenice ale activismului românesc, videoul urmæreøte sæ devinæ un instrument de discuflie øi autoreflecflie. Nu încearcæ sæ-øi reprezinte subiectul, ci sæ intervinæ în acesta dinæuntru.

4. Receptarea. Într-un fel, raporturile dintre imagine øi referentul ei, dintre subiecfli, dintre formæ øi conflinut creeazæ, de asemenea, un anumit tip de raport cu publicul. Chestionarea efectelor reale ale imaginilor sau folosirea unei forme deschise øi a diferite mecanisme de înstræinare – precum discontinuitatea sunet-imagine, întreruperea succesiunii temporale naturale sau adresarea directæ – tinde sæ distrugæ sentimentul de identificare øi sæ stîrneascæ îndoieli øi întrebæri din partea publicului.

120

of competition for originality – its effects are not only economic, it also naturalizes a certain process of knowledge production, delegitimates the idea of a common culture, and cripples social relations.

Artists are not encouraged to share their thoughts and expressions or to contribute to a common pool of creativity. Instead, they jealously guard their “property” from others, who they view as potential spies and thieves lying in wait to snatch and defile their original ideas.

This is a vision of the art world created in capitalism’s own image.

As long as a work of art is copyrighted and can’t be disseminated or used freely, as long as it circulates primarily through dominant cultural institutions and is accessible only to an elite type of audience, it is doomed to remain trapped in a system that constrains its power and renders its critique ineffective.

The call for “making film politically” is a suggestive signpost for the need to move beyond the content of political engagement and consider how modes of production, forms of organization, methods of articulating meaning and the ownership of culture all form part of an interconnected whole that must be interrogated in its entirety.

This process of questioning brings to mind the humble origins of the word “research”. It is literally a second search. Once the first search produces a certain type of knowledge, the second asks how that knowledge was produced, what its conditions of possibility have been. And what those conditions leave out. This second search is not something that is specific to art – it is an indiscipline that resides at the core of every discipline, an immanent critique that seeks to expose and transcend its own limits.

Berlin, 2010

Still from Reconstruction, video, collaboration with Autonomous, anti-NATO Initiative and h.arta, 60 min., 2009

scena

Daniel Cohn-Bendit, cunoscut acum drept unul dintre protagoniøtii-cheie din mai ’68, a sugerat, odatæ, crearea unui western deturnat spre stînga. Godard a replicat cæ dacæ westernul îøi pæstra forma tradiflionalæ de la Hollywood øi crea un raport tipic de raportare pasivæ a spectatorului, nu mai conta dacæ conflinutul lui era de stînga sau nu. Dacæ publicul urma sæ øadæ relaxat øi sæ urmæreascæ un basm, chiar unul cu mesaj stîngist, el nu avea sæ învefle nimic despre situaflia lui concretæ. Øi totuøi, se pare cæ numeroase filme militante øi videouri activiste continuæ sæ arate ca niøte basme cu mesaj de stînga. Øi prin asta împiedicæ posibilitatea gîndirii critice. O lucrare de artæ care face publicul sæ se simtæ inconfortabil øi îi cere sæ facæ un pas înapoi øi sæ reflecteze (sau poate sæ critice sau sæ nu fie de acord) e activistæ într-o mai mare mæsuræ decît o lucrare „agit-prop“ care motiveazæ publicul sæ acflioneze în conformitate cu mesajul ei.

5. Proprietate. Numeroøi artiøti a cæror operæ poate fi consideratæ angajatæ sau activistæ în sensul de mai sus nu au pus încæ problema proprietæflii øi distribufliei operei lor sau cea a modului în care anumite instituflii pot înstræina aceste raporturi prin plasarea în afara controlului lor. Astæzi, existæ un consens general cæ drepturile de autor au fost pervertite în beneficiul corporafliilor, øi nu al artiøtilor cærora le erau adresate iniflial. Dar o asemenea epocæ de aur a copyrightului n-a existat niciodatæ. Chiar de la apariflia lui în perioada romantismului, sistemul de copyright a fost un instrument legal de transformare a operelor de artæ în mærfuri øi de creare a unui profit pentru posesorii de capital. Cu toate acestea, artiøtii continuæ sæ fie flatafli de asocierea cu mitul geniului creator, închizînd ochii la cum e el folosit pentru a le justifica exploatarea. Copyrightul îi implicæ pe artiøti unii împotriva celorlalfli într-o competiflie pentru originalitate – efectele lui nu sînt doar economice, el naturalizînd, în acelaøi timp, un anumit proces de producflie de cunoaøtere, delegitimînd ideea de culturæ comunæ øi mutilînd raporturile sociale. Artiøtii nu sînt încurajafli sæ-øi împærtæøeascæ ideile øi expresiile sau sæ contribuie la un fond comun de creativitate. Dimpotrivæ, ei îøi apæræ geloøi „proprietatea“ de ceilalfli, pe care-i privesc ca pe niøte potenfliali spioni øi hofli minflind øi pîndind sæ le fure øi pîngæreascæ ideile originale. Aceastæ imagine a lumii artistice e creatæ dupæ propria imagine a capitalismului. Atîta vreme cît o lucrare de artæ se aflæ sub copyright øi nu poate fi diseminatæ sau folositæ liber, atîta vreme cît ea circulæ în principal prin institufliile culturale dominante øi este accesibilæ doar unui public de elitæ, ea e condamnatæ sæ ræmînæ prinsæ într-un sistem care-i limiteazæ puterea øi îi face ineficientæ critica.

Chemarea de „a face politic filme“ e un indicator sugestiv al nevoii de a trece dincolo de conflinutul implicærii politice øi de a lua în considerare felul cum modurile de producflie, formele de organizare, metodele de articulare a semnificafliei øi proprietatea asupra culturii fac, toate, parte dintr-un întreg interconectat care trebuie interogat integral. Acest proces de chestionare ne aduce aminte de originile umile ale cuvîntului „cercetare“. El înseamnæ literal a doua cæutare. Odatæ ce prima cæutare produce un anumit tip de cunoaøtere, cea de-a doua întreabæ cum anume a fost produsæ aceastæ cunoaøtere, care au fost condifliile de posibilitate care i-au permis apariflia. Øi ce anume lasæ pe dinafaræ acele condiflii. Aceastæ a doua cæutare nu e specificæ artei – e o indisciplinæ care fline de miezul oricærei discipline, o criticæ imanentæ care urmæreøte sæ expunæ øi sæ-øi depæøeascæ propriile limite.

Still from Two or Three Things about Activism, video, 73 min., 2008

Berlin, 2010 Traducere de Alex Moldovan

121

insert

Universitatea din Viena / Vienna University Academia de Arte Frumoase din Viena / Academy of Fine Arts Vienna: RevendicĂŚri / Demands http://unsereuni.at/?p=383&lang=en http://unsereuni.at/?page_id=14171

122

Bologna Burns, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, photo: Bogdan Ghiu Bologna Burns, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, photo credit: Martin Juen

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Criza universitæflii, criza societæflii Bogdan Ghiu

Criza universitæflii nu a aøteptat actuala (anti-)crizæ mondialæ explicitæ, prin care criza capitalismului, mai exact capitalismul de crizæ, capitalismul-crizæ cautæ sæ se relanseze „dialectic“, profitînd tocmai de propria imposibilitate împinsæ la limitæ, abuzînd de propriile abuzuri prin traducerea øi transferarea lor politicæ spre întreaga populaflie planetaræ. Sîntem øantajafli cu salvarea unor societæfli îmbolnævite.

Criza universitæflii poate fi, cel mult, amplificatæ øi radicalizatæ de actuala crizæ generalæ, de actualul regim de crizæ (regim al guvernærii prin crizæ). Criza universitæflii are propria ei istorie. Øi, ca atare, a anticipat øi a simulat „în efigie“, încercînd s-o provoace în realitate, criza mondialæ. Dacæ umanitatea nordicæ (occidentalæ) nu øi-ar fi delegat tot mai mult creativitatea moralæ dispozitivelor tehnologice øi s-ar fi comportat cu adeværat pragmatic (elaborînd tehnici de luptæ, adicæ de rezistenflæ), criza universitæflii ar fi putut (logic, virtual, intensiv) declanøa social-politic, nu economic-politic, criza mondialæ, o crizæ cu adeværat vindecætoare, de eliberare, nu de aservire, aøa cum este criza actualæ (instrument pentru putere, nu pentru societate). Din acest punct de vedere, capitalismul poate fi privit ca o metacrizæ, ca o bætælie pentru crizæ.

Se poate afirma cæ, în lipsa proletariatului divizat prin atragerea, la centru, spre clasele de mijloc, iar la periferie (în Sud) împins spre spectralitatea lumpenului, universitatea a reprezentat, dupæ revoltele din 1968, avangarda, mai mult sau mai puflin ignoratæ, a luptelor capitalismului actual, devenit „imaterial“, adicæ în acelaøi timp „libidinal“ øi „cognitiv“: o mizæ øi principalul teren de luptæ.

Criza anilor ’60 culminase, în avangarda ei universitaræ, cu afirmarea dorinflei, prin care tineretul postbelic sfida ideologia capitalistæ a „interesului raflional“. Drept urmare, capitalismul a dat curs tocmai acestei fibre (dintotdeauna a lui), conducînd spre apariflia a ceea ce s-a numit „capitalismul libidinal“ al zilelor noastre. Forfla productivæ a fluxurilor eliberatoare, deteritorializante, de dorinflæ a fost recaptatæ øi recodificatæ: deteritorializarea produce, azi, transteritoriul sau postteritoriul global – lumea-teritoriu. Dorinfla a încetat prin urmare sæ mai fie revoluflionaræ, devenind nu absurd represivæ, ci, mult mai ræu, simulat eliberatoare. Revoluflia nu era înæbuøitæ în sînge, ci se sufoca în propria ei parodie.

Bætælia pentru dorinflæ a fost pierdutæ dat fiind cæ a fost falsificatæ. Dupæ ce, la sfîrøitul anilor ’60, fusese terenul luptei pentru exproprierea dorinflei, universitatea a devenit în deceniile urmætoare teren de luptæ pentru aproprierea øi (re)definirea cunoaøterii.

Imediat, în paralel, a apærut øi replica mimeticæ a capitalului, conform aceleiaøi strategii de preluare-deturnare prin simulare: ideologia aøa-zisei „societæfli a cunoaøterii“, celebratæ „libertarian“ (adicæ radical individualist, sælbatic, regresiv, „naturist“, „pionieristic“ capitalist), a transferat, din nou, potenflialul revoluflionar pe teren exclusiv tehnologic. Revoluflia devine, prin deplasare (concept psihanalitic), o tehnicæ: mediu controlabil de control. În felul acesta, capitalismul devine tot mai mult un expert în traduceri, transferæri, translatæri.

Universitatea, s-a afirmat, este echivalentul actual al fabricii, al uzinei. Øi cred cæ este adeværat. Ea nu trebuie deci, aøa cum atrage atenflia, mai jos, George Caffentzis, sæ viseze, aøa cum încæ mai era cazul în 1968, sæ se conecteze la alte lupte, universitatea nu este un mediu separat øi închis, ci terenul central, principal de disputæ. În Nordul postindustrial, universitatea este deja integratæ în producflia de capital. Cel mai important pentru ea este sæ-øi poarte luptele cu atenflie la ea acasæ.

Pentru cæ este foarte posibil ca, în Nord (pentru a abandona falsa dihotomie Est/Vest), universitatea sæ fie, azi, singurul teren de luptæ, singurul teren pe care lupta de reapropriere a producfliei mai este vizibilæ øi posibilæ, efectivæ. Strategic, luptele actuale ale universitæflii sînt, structural, luptele societæflii înseøi.

Neoliberalizarea universitæflii cautæ sæ extindæ øi sæ radicalizeze tradiflionala biopoliticæ liberalæ a codificærii umanitæflii sub forma individului-capital øi a populafliei-resursæ (în acelaøi timp unealtæ øi materie). Pentru cæ este mai simplu, mai economic sæ formezi din faøæ în loc sæ reprimi øi sæ reformezi mai tîrziu, la nesfîrøit. Astfel încît universitatea neoliberalæ cautæ sæ formeze, prin deturnarea banilor publici (în schimbul viitoarei pæci sociale, deci al tihnei oamenilor politici), resurse productive pentru capital, nu cetæfleni critici, lucizi, liberi. Din faøæ!

Global, geostrategic, prin „Procesul Bologna“ (øi „Strategia Lisabona“), Uniunea Europeanæ (postimperialism „democratic“, economicos-economic) cautæ sæ øteargæ definitiv „disidenfla“ øi „diferenfla“ europeanæ.

România este un trist exemplu perfect al reuøitei strategiei postimperiale de racolare a fostelor colonii informale, a fostelor periferii ca masæ (øi scaræ) de manevræ, ca mediu de presiune. Actuala prestaflie a României, atît la nivel politic, cît øi, mai grav, la nivel social, e una de coadæ (globalæ) de topor.

Nimic mai stræin, mai exotic, mai neavenit pentru populafliile universitare indigene reunite, adicæ atît pentru triburile de studenflime, cît øi pentru castele profesorale deja industrial produse øi reproduse, decît actualitatea imperativæ øi centralitatea strategicæ a luptelor din cîmpul universitar global. România este deja, de mult, o fabricæ provincialæ de diplome pentru o piaflæ a cunoaøterii øi a muncii ironic inexistentæ. Foarte rapid, universitatea româneascæ a devenit farsa concentrat-lizibilæ, dar în registru tragicomic, a redefinirii cunoaøterii în registru capitalist-global.

Iatæ de ce am considerat o datorie intelectualæ, øi un act de adeværat jurnalism, sæ conectæm parodica universitate româneascæ la disputele de idei øi la luptele de stradæ care o privesc, care, cu voie, færæ voie, sînt ale ei.

Criza universitæflii, nu criza economicæ financiar provocatæ, este adeværata crizæ globalæ accesibilæ, neconfiscatæ, în care lupta (mai) poate sæ fie purtatæ.

125

Edu-War in Progress. Actualitatea øi istoria ei

* „University Struggles at the End of the Edu-Deal“, Mute Magazine (www.metamute.org), 2010, numær special: „Don’t Panic, Organise!

A Mute Special on Struggle in Education Today“. Editorii flin sæ-i mulflumeascæ profesorului George Caffentzis pentru amabilitatea acordærii drepturilor de traducere øi de publicare a versiunii în limba românæ a prezentului text øi a celui urmætor. (N. ed.)

1. Nota editorului britanic. (N. ed.)

2. Aøa-numitul Contrat Première Embauche (CPE), „contract pentru prima angajare“, fusese o încercare de øiretlic legislativ al dreptei franceze prin care, sub pretextul „egalitæflii de øanse“, un salariat al unei companii private s-ar fi putut afla sub regimul unui astfel de contract chiar dacæ nu se afla la prima sa angajare. Destinat tinerilor pînæ în 26 de ani aflafli în øomaj de peste øase luni, CPE prevedea o „perioadæ de consolidare“ de doi ani în care angajatorul, spre deosebire de prevederile „perioadei de încercare“, putea sæ rupæ unilateral contractul færæ a fi obligat sæ ofere un motiv, angajatul concediat fiind considerat demisionar øi neavînd deci drept la øomaj. Deøi adoptat de parlamentul francez la 31 martie 2006, în urma unor puternice mobilizæri populare, la 10 aprilie 2006, proiectul CPE a fost retras de primministrul francez din acel moment, Dominique de Villepin. (N. ed.)

3. Vezi http://defendeducation.org.

4. Edu-Factory Collective, Towards a Global Autonomous University, Brooklyn, NY, Autonomedia, 2009.

Lupte universitare la sfîrøitul pactului educaflional* George Caffentzis

Pe mæsuræ ce studenflii din lumea întreagæ încep sæ ia atitudine împotriva reducerilor de fonduri operate de guvernele naflionale pe seama universitæflilor, George Caffentzis vede apariflia unui nou domeniu de luptæ, cel îndreptat împotriva pactului necinstit al unei educaflii costisitoare în schimbul unei precaritæfli de o viaflæ.1 „Nu trebuie sæ cerem distrugerea universitæflii, dar nici pæstrarea ei. Nu trebuie sæ cerem nimic. Trebuie sæ ne cerem nouæ înøine øi celorlalfli sæ preluæm controlul asupra acestor universitæfli, în mod colectiv, pentru ca educaflia sæ poatæ începe.“ (Text dintr-un fluturaø gæsit la Academia de Arte Frumoase din Viena, scris iniflial la Universitatea din California) De la masiva revoltæ studenfleascæ din Franfla, din 2006, împotriva aøa-numitului „contract pentru prima angajare“2, øi „valul anormal“ din Italia, din 2008, protestele studenfleøti au înregistrat escaladæri aproape peste tot în lume, sugerînd o revenire a impetuozitæflii din 1968. În toamna øi iarna lui 2009 s-a înregistrat un crescendo, cînd grevele øi ocuparea campusurilor au proliferat din California pînæ în Austria, Germania, Croaflia, Elveflia øi ulterior Marea Britanie. Pe site-ul Tinyurl.com/squatted-universities s-au înregistrat 168 de universitæfli (majoritatea din Europa) unde au avut loc acfliuni între 20 octombrie øi sfîrøitul lui decembrie 2009. Iar valul e departe de-a fi luat sfîrøit. Pe data de 4 martie 2010, în Statele Unite, cu ocazia unei zile naflionale dedicate acfliunii (prima din mai 1970 pînæ azi) organizate în sprijinul educafliei publice, una dintre organizafliile coordonatoare a enumerat 64 de campusuri diferite unde au existat forme de protest.3 În aceeaøi zi, Congresul Studenflilor Sud-Africani [South Africans Students’ Congress] (SASCO) a încercat sæ închidæ nouæ universitæfli, chemînd la o educaflie universitaræ liberæ. Protestul de la Universitatea din Johannesburg s-a dovedit cel mai problematic, forflele de poliflie alungînd studenflii de pe o baricadæ în flæcæri cu ajutorul tunurilor de apæ.

La originea celor mai recente mobilizæri se aflæ reducerile bugetare pe care guvernele øi institufliile academice le-au implementat ca urmare a dezastrului de pe Wall Street øi creøterea taxelor rezultatæ de aici, de pînæ la 32% la Universitatea din California øi cu procente similare la unele universitæfli britanice. În acest sens, noua miøcare studenfleascæ poate fi privitæ drept principalul ræspuns organizat la criza financiaræ globalæ. Mai mult decît atît: „Nu vom plæti pentru criza voastræ“ – sloganul studenflilor italieni aflafli în grevæ – a devenit un strigæt de luptæ internaflional.

Criza economicæ nu a fæcut însæ decît sæ exacerbeze acest sentiment general de insatisfacflie, avîndu-øi originea în reforma neoliberalæ a educafliei øi în restructurarea producfliei din ultimele trei decenii, øi care au afectat toate aspectele vieflii de student din întreaga lume.4 Sfîrøitul pactului educaflional Cele mai importante elemente ale acestei restructuræri au fost corporatizarea sistemelor universitare øi comercializarea educafliei. Universitæflile create „pentru profit“ sînt încæ o minoritate pe scena academicæ, dar „afacerea înfloritoare“ academicæ e foarte avansatæ, în special în SUA, unde dateazæ de la votarea Legii Bayh-Dole din 1980, care le permitea universitæflilor sæ obflinæ patente ale „descoperirilor“ fæcute în propriile lor laboratoare øi pentru care companiile trebuiau sæ plæteascæ pentru a le putea folosi. De atunci, restructurarea mediului academic ca afacere profiGEORGE CAFFENTZIS este filosof politic, profesor de filosofie la University of Southern Maine, SUA, membru fondator øi coordonator al grupurilor Midnight Notes Collective øi Committee for Academic Freedom in Africa, autor a numeroase articole øi al cærflilor: Parole abusate, monete tosate e governo civile. La filosofia del denaro di John Locke, Roma, Istituto dell’ Enciclopedia Italiana fondata da Giovanni Trecanni, 1988; trad. englezæ: Clipped Coins, Abused Words and Civil Government: John Locke’s Philosophy of Money, New York, Autonomedia/Semiotext(e) Press, 1989; Midnight Oil: Work, Energy, War, 1973–1992, New York, Autonomedia, 1992 (coeditare Midnight Notes Collective); A Thousand Flowers: Social Struggles Against Structural Adjustment in African Universities, Trenton, Africa World Press, 2000 (coeditare); Exciting the Industry of Mankind: George Berkeley’s Philosophy of Money, Dordrecht, Kluwer Academic Publishers, 2000; Auroras of the Zapatistas: Local and Global Struggles in the Fourth World War, New York, Autonomedia, 2001 (coeditare Midnight Notes Collective). (N. ed.)

126

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

tabilæ a continuat neabætutæ. Deschiderea laboratoarelor universitare spre afaceri private, vînzarea de cunoaøtere pe piafla mondialæ (prin educaflie on-line øi învæflæmînt off-shore), precarizarea muncii academice øi introducerea unor taxe de øcolarizare tot mai mari, care i-au silit pe studenfli sæ se îndatoreze øi mai mult, au devenit elemente standard ale vieflii academice americane øi, cu diferenflele regionale specifice, aceleaøi direcflii pot fi înregistrate acum în întreaga lume. În Europa, lupta care rezumæ noua miøcare studenfleascæ a fost purtatæ împotriva „Procesului Bologna“, un proiect al Uniunii Europene care instituie o Zonæ Europeanæ a Educafliei Superioare øi promoveazæ circulaflia forflei de muncæ pe teritoriul ei prin omogenizarea øi standardizarea programelor øi a diplomelor øcolare. Procesul Bologna pune færæ ruøine universitatea la dispoziflia mediului de afaceri. El redefineøte educaflia ca producflie de muncitori mobili øi flexibili care posedæ abilitæflile solicitate de angajatori; centralizeazæ crearea de standarde pedagogice, le confiscæ actorilor locali controlul øi devalorizeazæ cunoaøterea localæ øi preocupærile locale. Acfliuni asemænætoare au mai avut loc øi în numeroase sisteme universitare din Africa øi din Asia (Taiwan, Singapore, Japonia), care sînt, în acelaøi timp, „americanizate“ øi standardizate (în Taiwan, de exemplu, prin impunerea Registrului de citate din øtiinflele sociale [Social Science Citation Index] pentru evaluarea profesorilor) – pentru ca, în felul acesta, corporafliile globale sæ poatæ folosi „muncitori din domeniul cunoaøterii“ [knowledge workers] indieni, ruøi, sud-africani sau brazilieni, øi nu americani sau europeni, avînd siguranfla cæ sînt potrivifli pentru acele slujbe.5 Existæ o recunoaøtere generalæ a faptului cæ aceastæ comercializare a sistemului universitar a reprezentat, parflial, un ræspuns la luptele studenfleøti øi la miøcærile sociale din anii ’60 øi ’70, care au marcat sfîrøitul politicii educaflionale dominante în epoca keynesianæ. Pe mæsuræ ce campus dupæ campus, de la Berkeley pînæ la Berlin, au devenit focare de revoltæ antiautoritaristæ, risipind iluzia keynesianæ cæ investiflia în educaflia superioaræ se va dovedi profitabilæ sub forma unei creøteri a productivitæflii generale a muncii, ideologia educafliei ca pregætire pentru viafla civicæ øi pentru binele public a trebuit abandonatæ.6 Dar noul regim neoliberal a reprezentat øi sfîrøitul unui pact de clasæ [class deal]. Odatæ cu eliminarea stipendiilor, a alocafliilor øi a educafliei gratuite, costul „educafliei“, altfel spus costul pregætirii în vederea muncii, a fost transferat direct forflei de muncæ, aceasta traducîndu-se printr-o micøorare masivæ a salariului, extrem de împoværætoare avînd în vedere cæ precaritatea a devenit principalul raport de muncæ øi cæ, la fel ca orice marfæ, cunoaøterea „cumpæratæ“ e devalorizatæ rapid de inovaflia tehnologicæ. Acesta e øi sfîrøitul rolului statului ca mediator. În cadrul universitæflii corporatizate, studenflii se confruntæ acum cu capitalul în mod direct, în sæli aglomerate în care profesorii nu mai reuøesc sæ asocieze chipuri numelor din cataloage, în expansiunea învæflæmîntului complementar øi, mai presus de toate, în datoria studenfleascæ în creøtere, care, transformîndu-i pe studenfli în servitori angajafli ai bæncilor øi/sau ai statului, acflioneazæ ca un mecanism de disciplinare a vieflii de student, aruncînd o umbræ întunecatæ asupra viitorului acestora.

Cu toate acestea, în anii ’90, înregimentarea studenflilor a continuat sæ creascæ în toatæ lumea, sub presiunea unei restructuræri economice care fæcea din educaflie o condiflie pentru angajare. În ultimele douæ decenii, de la New York pînæ la Paris øi Nairobi, a devenit o obiønuinflæ sæ se susflinæ cæ, odatæ cu apariflia „societæflii cunoaøterii“ øi a revolufliei informafliei, indiferent de costuri, educaflia superioaræ e o „necesitate“ (Banca Mondialæ, 2002). Statisticile au pærut sæ confirme înflelepciunea ascensiunii pe scara educafliei, indicînd o diferenflæ de 83%, în Statele Unite, între salariile absolvenflilor de învæflæmînt superior øi cele ale muncitorilor care au absolvit un liceu. Dar creøterea gradului de înregimentare øi de îndatorare trebuie înfleleasæ øi ca o formæ de luptæ, ca respingere a restricfliilor impuse de subordonarea educafliei faflæ de logica pieflei, o formæ ascunsæ de apropriere, care se manifestæ în timp sub forma creøterii numærului celor incapabili sæ-øi achite datoriile.

Nu existæ nicio îndoialæ, în acest context, cæ actuala crizæ financiaræ globalæ, declanøatæ în 2008, flinteøte spre aceastæ strategie de rezistenflæ, îndepærtînd, prin reduceri de buget, concedieri øi prin masificarea øomajului, ultimele garanflii ræmase. Færæ îndoialæ cæ „pactul educaflional“, care promitea salarii øi o satisfacflie a muncii mai mare în schimbul preluærii de cætre muncitori øi familiile lor a costului educafliei superioare, e desfiinflat øi el. În crizæ, capitalul denunflæ acest „pact“, færæ doar øi poate din pricina proliferærii incapacitæflii de platæ øi pentru cæ astæzi capitalismul refuzæ orice garanflii, cum ar fi promisiunea unor salarii mari pentru viitorii lucrætori din domeniul cunoaøterii.

Criza financiaræ din universitate (creøterea taxelor de øcolarizare, reducerile de buget, concedierile øi disponibilizærile) are ca flintæ directæ eliminarea garanfliei unui salariu pe care se presupunea cæ o aduce educaflia superioaræ formalæ øi îmblînzirea „cognitariatului“ [cognitariat]. La fel ca în cazul muncitorilor imigranfli, atacul la adresa studenflilor nu semnificæ faptul cæ nu e nevoie de lucrætorii din domeniul cunoaøterii, ci cæ aceøtia trebuie disciplinafli øi proletarizafli printr-un atac la adresa puterii pe care au început s-o revendice parflial øi din cauza pozifliei lor în cadrul procesului de acumulare.

5. A se vedea Silvia Federici, George Caffentzis øi Alidou Ousseina, A Thousand Flowers: Social Struggles Against Structural Adjustment in African Universities, Trenton, Africa World Press, 2000; Richard Pithouse, Asinamali: University Struggles in Post-Apartheid South Africa, Trenton, Africa World Press, 2006; øi Arthur Hou-ming Huang, „Science as Ideology: SSCI, TSSCI and the Evaluation System of Social Sciences in Taiwan“, Inter-Asia Cultural Studies, vol. 10, 2009, nr. 2, pp. 282–291.

6. George Caffentzis, „Throwing Away the Ladder: The Universities in the Crisis“, Zerowork, I, 1975, pp. 128–142 [„Renunflarea la scaræ: universitæflile în crizæ”, infra, pp.

130–136].

127

Rebeliunea studenfleascæ are deci rædæcini puternice, perspectiva unei sclavii a datornicilor întemeindu-se pe un viitor nesigur øi pe sentimentul unei alienæri faflæ de o instituflie perceputæ drept mercenaræ øi birocraticæ øi care, pe deasupra, mai produce øi o marfæ supusæ unei devalorizæri rapide.

7. After the Fall: Communiqués from Occupied California, 2010, accesat la adresa www.afterthefallcommuniques.info.

8. Edu-Notes, „Introduction to EduNotes“, manuscris inedit.

Revendicæri sau ocupæri de sedii?

Miøcarea studenfleascæ, pe de altæ parte, se confruntæ cu o problemæ politicæ, mai evidentæ în Statele Unite øi, într-o mai micæ mæsuræ, în Europa. Miøcarea prezintæ douæ aspecte. Pe de o parte, ea revendicæ o educaflie universitaræ gratuitæ, reînviind visul unei „øcolarizæri de masæ“ finanflate public, propunînd, în aparenflæ, revenirea la modelul epocii keynesiene. Pe de altæ parte, ea reprezintæ o revoltæ împotriva universitæflii ca atare, chemînd la o dezertare în masæ a acesteia sau urmærind transformarea campusului într-o bazæ pentru producerea de cunoaøtere alternativæ, accesibilæ celor aflafli în afara „zidurilor“ ei.7 Aceastæ dihotomie, caracterizatæ de unii drept o întoarcere la disputele trecute „reformæ versus revoluflie“, a devenit cea mai vizibilæ în dezbaterea stîrnitæ în timpul grevelor de anul trecut [2009] de la Universitatea din California, cu privire la „revendicæri“ versus „ocupæri“, øi care uneori a cæpætat un ton caustic pe mæsuræ ce aceøti termeni au devenit niøte semnificanfli complecøi pentru ierarhii øi identitæfli, raporturi de putere distinctive øi consecinfle ale asumærii unor riscuri.

Distincflia nu este una pur ideologicæ. Îøi are rædæcinile în contradicfliile cu care se confruntæ toate miøcærile antagoniste de azi. Restructurarea economicæ a fragmentat forfla de muncæ, a adîncit diviziunile øi, nu în ultimul rînd, a fæcut sæ creascæ efortul øi timpul necesare pentru reproducerea zilnicæ. O populaflie studenfleascæ ce are douæ sau trei slujbe e mai puflin probabil sæ se organizeze decît echivalenta ei mai înstæritæ din anii ’60. În acelaøi timp, existæ la mulfli sentimentul cæ nu mai este nimic de negociat, cæ revendicærile au devenit inutile, din moment ce, pentru majoritatea studenflilor, dobîndirea unei diplome nu mai constituie o garanflie pentru un viitor care promite sæ aducæ øi mai multæ precaritate øi o constantæ autoreciclare. Numeroøi studenfli realizeazæ cæ sistemul capitalist nu poate sæ ofere nimic acestei generaflii, cæ niciun „nou pact“ nu este posibil, nici mæcar în regiunile metropolitane ale lumii, unde se aflæ acumulatæ cea mai mare parte a bogæfliei. Deøi existæ peste tot tentaflia de a o reînvia, politica keynesianæ a grupurilor de interese, de a face revendicæri øi „pacte“, e de mult apusæ.

De unde øi sloganul „ocupafli totul“ – ocuparea clædirilor fiind privitæ ca un mijloc de preluare a puterii, de creare a unor spaflii pe care studenflii sæ le poatæ controla, o breøæ în fluxul de muncæ øi de valoare prin care universitatea îøi extinde sfera, øi producerea unei „contraputeri“ care sæ prefigureze raporturile de punere în comun [communalising] pe care studenflii de azi doresc sæ le construiascæ.

E greu de spus cum se va rezolva conflictul „revendicæri/ocupare de sedii“ din cadrul miøcærii studenfleøti. Ce e sigur e cæ existæ o provocare majoræ pe care miøcarea trebuie s-o rezolve pentru a-øi spori puterea øi capacitatea de a intra în legæturæ cu alte lupte. Acesta e un pas necesar dacæ miøcarea doreøte sæ cîøtige putere pentru a recupera educaflia din mîinile autoritæflilor academice øi ale statului. Ca urmætor pas, în prezent se discutæ mult despre crearea de „cunoøtinfle comune“ [knowledge commons], în sensul creærii unor forme de producere de cunoaøtere autonomæ, care sæ nu fie finalizatæ sau condiflionatæ de piaflæ øi care sæ le fie accesibilæ celor aflafli în afara zidurilor universitæflilor. Între timp, aøa cum au recunoscut cei de la Edu-Notes, miøcarea studenfleascæ îøi creeazæ deja un bun comun propriu chiar în toiul luptei. Cu viteza luminii, øtiri despre greve, manifestaflii øi ocupæri de clædiri au circulat în jurul lumii provocînd un tam-tam electronic global al schimbului de comunicate, slogane, mesaje de solidaritate øi sprijin, avînd ca rezultat un volum excepflional de imagini, documente, poveøti.8 Da, principalul „bun comun“ pe care miøcarea va trebui sæ-l construiascæ e extinderea mobilizærii spre alfli muncitori afectafli de crizæ. Cheia acestei construcflii o va constitui problema datoriei, care este opusul perfect al „bunului comun“, întrucît înseamnæ transformarea surplusului colectiv, care ar putea fi folosit la eliberarea muncitorilor, într-un instrument al înrobirii lor. Desfiinflarea datoriei studenfleøti ar putea fi liantul dintre miøcare øi cei care se împotrivesc prescrierilor în Statele Unite øi miøcarea mai amplæ împotriva datoriei suverane la nivel internaflional.

Mulflumiri Aø dori sæ le mulflumesc facultæflii øi studenflilor pe care i-am intervievat recent de la Universitatea din California, de la Academia de Arte Frumoase din Viena øi de la Universitatea Rhodes din Africa de Sud, pentru cæ mi-au împærtæøit cunoøtinflele lor. Aø mai dori sæ le mulflumesc tovaræøilor din grupul Edu-Notes pentru ideile øi inspiraflia oferite.

Traducere de Alex Moldovan

128

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Renunflarea la scaræ: universitæflile în crizæ* George Caffentzis

* „Throwing Away the Ladder: The Universities in the Crisis“, Zerowork, I, 1975, pp. 128–142. (N. ed.)

Greve, proteste, demonstraflii de masæ? Elementele anilor ’60 øi-au fæcut din nou apariflia în campusurile americane anul trecut. Dar, aøa cum aræta øi mass-media, aceste acfliuni au un caracter pragmatic. Gata cu gherilele care-l stropesc cu sînge de porc pe preøedintele colegiului. În loc de asta, avem „grevele muncitorilor studenfli“ din Athens, Ohio; ocuparea clædirii ca protest împotriva taxelor de øcolarizare din Cornell; prima grevæ la nivel statal a profesorilor universitari din New Jersey; greve øi demonstraflii împotriva reducerilor de fonduri destinate studenflilor øi a concedierii profesorilor la Universitatea din New York. Revendicærile „politice“ de la sfîrøitul anilor ’60, sfîrøitul complicitæflii universitare cu domeniul proiectærii øi al cercetærii militare, sfîrøitul sistemului de notare øi al restricfliilor legate de „libertatea de exprimare“, instituflii cu cursuri „alternative“, admitere liberæ pentru tofli studenflii („sfîrøitul stratificærii“) s-au transformat, la mijlocul anilor ’70, în solicitæri „economice“: împotriva creøterii taxelor de øcolarizare, împotriva înflelegerilor legate de productivitate, împotriva concedierilor øi în favoarea salariilor pentru munca depusæ de studenfli. De la politica flamboaiantæ la cenuøiul economiei în doar patru ani?

E limpede cæ o asemenea descriere a miøcærilor studenfleøti øi universitare din campusurile americane e nesatisfæcætoare; færæ îndoialæ cæ existæ diferenfle între 1965 øi 1975, dar acestea nu pot fi mascate printr-o distincflie între politic øi economic, întrucît o asemenea distincflie mistificæ invariabil orice analizæ a luptei de clasæ din societatea capitalistæ. În aceastæ societate, raporturile economice sînt raporturi de forfle, aøadar politice. „Toate acestea pot fi corecte cînd privesc capitalismul în general“, ar putea spune unii, „dar nu existæ o luptæ de clasæ în universitæfli; se poate ca miøcærile universitare sæ sprijine lupta clasei muncitoare, dar…“ În spatele unei astfel de obiecflii se aflæ distincflia de duratæ dintre baza economicæ øi suprastructura ideologicæ. Desigur, universitatea intræ în categoria suprastructurii ideologice, pærînd deci sæ fie exterioaræ dinamicii fundamentale a luptei de clasæ din societatea capitalistæ. Nu e acesta locul potrivit pentru a discuta tot ce poate fi numit „ideologie“, dar ceva tot trebuie spus, avînd în vedere cæ distincflia dintre economie øi ideologie poate limita serios acfliunea politicæ în universitate. Stînga identificæ frecvent baza economicæ cu sfera muncii salariate, rezervînd categoria ideologiei pentru munca nesalariatæ. În termenii organizærii revoluflionare, asta înseamnæ sæ consideri partea salariatæ a clasei muncitoare drept primaræ øi eficientæ, iar partea neplætitæ drept secundaræ øi, în cel mai bun caz, ca avînd doar un rol de sprijin. Dar aceste diviziuni nu fac decît sæ accepte ca atare diviziunea capitalistæ a clasei muncitoare øi întreflin iluzia (sau ideologia) fundamentalæ a salariului! Salariul reprezintæ cea mai iluzorie relaflie dintre capital øi clasa muncitoare, întrucît ascunde munca nesalariatæ, adicæ acea parte a zilei de lucru pe care capitalul øi-o însuøeøte færæ s-o recompenseze. Fireøte cæ stînga a scos în evidenflæ acea parte a zilei de lucru nesalariatæ din fabrici, dar a închis ochii în mod constant la munca nesalariatæ din afara acesteia. Ba, mai mult, tocmai în perioada în care capitalul a devenit tot mai dependent de aproprierea muncii nesalariate din afara fabricii, stînga nu a contestat puterea capitalului, ci chiar a colaborat cu el. În cadrul universitæflii, sînt apropriate pentru capital douæ forme de muncæ nesalariatæ: – dezvoltarea de „noi forme de producflie“ prin cercetare øtiinflificæ øi prin ceea ce Marx numea „puterea cunoaøterii reificate“; – reproducerea forflei de muncæ, øi deci a ierarhiei forflelor de muncæ de calitæfli diferite (selecflie, diviziune øi stratificare). În felul acesta, capitalul îøi însuøeøte øtiinfla øi educaflia ca pe o parte gratuitæ a ciclului propriei lui reproduceri. Capitalul din Statele Unite, de la înælflimea statutului sæu avansat, a recunoscut foarte devreme importanfla acestor tipuri de muncæ. Astfel, la începutul secolului al XIX-lea au fost înfiinflate colegii de stat pentru a se încuraja cercetarea agricolæ, în timp ce în centrul comercial øi de transport New York a fost înfiinflatæ în 1847 o universitate „liberæ“, cu scopul explicit de a instrui muncitori clericali (øi nu numai) pentru piafla localæ a muncii. Aøadar, încæ din secolul al XIX-lea, capitalul a recunoscut cæ universitatea nu era doar o reîntoarcere în perioada feudalæ sau o fabricæ de ideologie. În acest articol doresc sæ urmæresc dezvoltarea luptei de clasæ în universitæflile americane începînd din 1960. O voi împærfli în patru pærfli, cu limite cronologice laxe: strategia capitalului uman a lui Kennedy (1960–1965); refuzul dezvoltærii (1965–1970); contraatacul fiscal (1970–1975); lupta salarialæ øi stînga (1975).

129

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 2

1. Referirea la o „New Frontier“ a fost fæcutæ de viitorul preøedinte John Fitzgerald Kennedy la 15 iulie 1960, în discursul de acceptare a candidaturii din partea Partidului Democrat, la convenflia acestuia de la Los Angeles Memorial Coliseum.

Devenitæ slogan nu numai în campania electoralæ, ci øi al mandatului sæu, „Noua Frontieræ“ presupune stimularea economiei, acordarea de ajutoare internaflionale, sprijinirea armatei, dezvoltarea NASA øi lupta împotriva segregærii populafliilor de culoare. (N. ed.)

2. Edward F. Denison, The Sources of Economic Growth in the United States and the Alternatives before Us, Committee for Economic Development, 1962. (N. ed.)

3. C. C. Killingsworth, „The Effects of Automation on Jobs“, in B. R. Cosin, Education: Structure and Society, Penguin Books, 1972, p. 94.

130

1960–1965: strategia capitalului uman Imediat dupæ al Doilea Ræzboi Mondial, ca parte a dezarmærii generale a clasei muncitoare øi a „reconversiei“ economiei, alocærile de fonduri federale destinate universitæflilor au crescut graflie Legii reconversiei soldaflilor. Odatæ cu aceøti bani, a apærut un „nou tip“ de student, care primea o sumæ de bani destinatæ øcolii, pentru a se instrui pentru noua piaflæ postbelicæ a muncii. Dar acest experiment de planificare a forflei de muncæ s-a dovedit a fi strict temporar, iar în anii ‘50 finanflarea federalæ a universitæflilor a stagnat undeva în jurul a un miliard de dolari anual. În deceniul al øaselea, a existat o creøtere masivæ a sumei investite de stat, de la un miliard în 1960 la circa øapte miliarde în 1970. Motivul? Schimbarea de atitudine a statului a apærut în primii ani ai administrafliei Kennedy øi s-a concentrat în jurul a douæ chestiuni fundamentale din anii ’50, exprimate de politicieni øi de economiøti ai capitalului: creøtere øi øomaj. Din pricina valurilor de recesiune din anii ’50, existau temeri serioase de stagnare, avînd în vedere nivelurile scæzute de acumulare a capitalului indigen. Mai mult, la sfîrøitul deceniului, rata øomajului a crescut încet, dar sigur, în special în rîndul acelor categorii de muncitori care fuseseræ înlocuifli din cauza diferitelor tipuri de mecanizare. De menflionat cæ printre ei se aflau muncitori agricoli øi mineri din Sud, din regiunea Appalachia.

Dacæ totul ar fi mers ca uns pentru capital, aceøti muncitori „stræmutafli“ ar fi trebuit sæ se mute la oraøe øi sæ formeze o rezervæ proaspætæ de forflæ de muncæ pentru fabricile urbane, printr-o scædere salarialæ provocatæ de intensificarea competifliei pentru o slujbæ, la fel ca în faza acumulærii primitive. Dar lucrurile au decurs altfel, din pricina unor aspecte complementare ale forflei clasei muncitoare. Pe de o parte, sindicalizarea dinamicelor sectoare industriale a fæcut greu de aplicat modelul competifliei clasice de pe piafla muncii pentru a scædea salariile øi a creøte controlabilitatea; pe de altæ parte, „surplusul“ de muncitori a început sæ emitæ solicitæri pentru un venit de la stat, un exemplu fiind lupta pentru ajutor social. Pentru a descrie aceastæ evoluflie a luptei de clasæ, economiøtii capitaliøti s-au referit la aceastæ parte a clasei muncitoare ca fiind structural neangajatæ, adicæ muncitori care nu-øi aveau locul pe „piafla muncii“, indiferent de nivelul investifliilor totale, øi care, ca atare, nu puteau fi transformafli în forflæ de muncæ nici chiar în perioade de boom economic. Existenfla unei armate de rezervæ de oameni neangajafli a constituit întotdeauna un mijloc de a exercita presiuni pentru acumularea capitalistæ, dar øomajul structural pærea sæ creeze o rigiditate nouæ øi oarecum „misterioasæ“ pe piafla muncii, eludînd planurile capitalului. Avînd în vedere cæ o mare parte din acest øomaj structural era concentratæ strategic în oraøe, la sfîrøitul anilor ’50, începutul anilor ’60 exista un pericol evident sau, cu alte cuvinte, o „crizæ urbanæ“.

Dar ce avea de-a face universitatea cu problemele creøterii øi ale øomajului? Legætura, pentru strategia capitalului, o constituia nofliunea de capital uman. În primul rînd, se argumenta de cætre economiøtii „Noii Frontiere“1, sursele fundamentale ale creøterii PIB-ului nu erau creøterea populafliei øi nici investifliile în capitalul „fizic“, ci schimbærile tehnice accelerate de eforturile de cercetare øi dezvoltare (în special din timpul ræzboaielor mondiale) øi, chiar mai important, de creøterea nivelului de educaflie øi de instruire al „forflei de muncæ“. Astfel, în influenta lucrare a lui Denison, inspirat intitulatæ Sursele creøterii economice în SUA øi alternativele pe care le avem2, existæ un numær de argumente înøelætoare, dar trîmbiflate peste tot, care pretindeau a demonstra cæ 40% din ritmul de creøtere dintre 1925 øi 1956 putea fi atribuit gradului sporit de educaflie al muncitorilor. În ciuda existenflei unor precauflii øi rezerve academice inerente, pærerea economiøtilor lui Kennedy era unanimæ: dacæ o „creøtere“ accentuatæ, deci o ratæ de profit øi de exploatare accentuatæ erau la ordinea zilei, atunci trebuie instituitæ creøterea investifliilor în universitæfli, atît în domeniul general al cercetærii øi dezvoltærii, cît øi pentru instruirea clasei muncitoare pe scaræ largæ. În al doilea rînd, exista problema øomerilor structurali. Aici ræspunsul se afla, din cîte se pærea, în nepotrivirea dintre pregætirea sau învechirea abilitæflilor celor care fuseseræ „fæcufli“ øomeri prin creøterea mecanizærii øi pregætirea pe care o cerea piafla muncii, în special prin prisma trecerii de la angajarea în industria agricolæ øi manufacturieræ la cea în sectorul serviciilor. Astfel, din perspectivæ capitalistæ, era nevoie de o reinstruire øi, chiar mai important, de o aducere la zi generalæ a „forflei de muncæ“, pentru a se preveni un øomaj structural masiv în viitor. Într-un studiu relativ tîrziu dedicat acestei probleme, Killingsworth conchide: … automatizarea øi modificarea tipului de solicitæri ale consumatorului [cererea tot mai mare de „servicii“, G. C.] au sporit importanfla investifliei în fiinflele umane ca factor al creøterii economice. O investiflie mai mare în fabrici øi echipamente færæ o creøtere a investifliei în fiinfle umane pare cæ va mæri surplusul de forflæ de muncæ necalificatæ necesaræ pentru proiectarea, instalarea øi modernizarea mijloacelor de producflie.3 „Investiflia în fiinfle umane“, „planificarea forflei de muncæ“; deci „capitalul uman“ – o expresie græitoare – este chiar expresia capitalistæ a expresiei øi mai græitoare a lui Marx: capital variabil, cæci esenflialæ nu este umanitatea capitalului (o ræmæøiflæ prea sentimentalæ), ci capacitatea lui de a spori, într-o mæsuræ variabilæ, valoarea. Aceasta constituie recunoaøterea de cætre capitalism a faptului cæ simpla planificare a nivelului constant de capital nu duce automat la

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

schimbæri corespunzætoare ale compozifliei clasei muncitoare. Clasa muncitoare nu urmeazæ pur øi simplu nivelul øi tipul de investiflie, aøa cum presupunea modelul keynesian, ci trebuie supusæ, la rîndul ei, unei planificæri explicite.

Astfel încît investiflia în sistemul universitar a trecut prin Congres ca parte a unei strategii generale vizînd acest nou aspect al luptei de clasæ. Astfel, în termenii luptei de clasæ, investiflia în capitalul uman a apærut atunci cînd capitalul a fost nevoit sæ înceapæ sæ ia în considerare în mod explicit întregul circuit social al societæflii capitaliste în care forfla de muncæ este produsæ, calificatæ øi reprodusæ. În aceastæ încercare de planificare a capitalului social, atît în aspectele lui constante, cît øi în cele variabile, raporturile øi institufliile anterior „neproductive“ ale societæflii capitaliste au trebuit sæ fie recunoscute drept productive. Integrarea keynesianæ a sindicatelor muncitoreøti în procesul de producflie a fost doar o parte dintr-o integrare mai largæ a întregului ciclu reproductiv al forflei de muncæ, ce nu mai putea fi læsatæ la voia întîmplærii, a forflelor „automate“ ale pieflei sau a ideologiei. În consecinflæ, munca, anterior „gratis“ (pentru capital) øi „nesalariatæ“ (pentru clasa muncitoare), a început sæ-øi modifice statutul pentru capitalul social.

Dacæ însæ clasa muncitoare urma sæ fie restructuratæ printr-o øcolarizare de grad superior, prin extinderea cantitativæ a sistemului universitar, ce anume trebuia sæ serveascæ drept sursæ necesaræ a diviziunii de clasæ? Aici, stratificarea øi diviziunea deja existente ale universitæflii au pærut a se potrivi perfect. Deøi politica de investiflii pare acum oarecum grosolanæ, întrucît presupunea, în multe cazuri, granturi mari oferite în bloc universitæflilor, cu o corelare vagæ între investiflii øi „rezultate“, færæ îndoialæ cæ s-a presupus cæ sistemul universitar de notare, testare, urmærire øi respingere va rezolva problema trierii conform diferitelor abilitæfli øi ierarhii ocupaflionale pentru piafla muncii. Capacitatea tradiflionalæ a profesorilor de a nota disciplina muncii („standardele“) øi competiflia studenfleascæ pentru funcflii în cadrul stratificærii date, conducînd în mod natural spre piafla muncii, le-a pærut multora o consecinflæ aproape fireascæ a existenflei universitæflilor. Astfel, deøi în aceastæ perioadæ universitatea a fost transformatæ din universitate în multiversitate, structura ei viza deopotrivæ masificarea øi divizarea tinerei clase muncitoare pe calea spre o nouæ piaflæ a muncii (populaflia studenfleascæ s-a triplat de la douæ la øase milioane în universitæflile publice între 1960 øi 1970).

1965–1970: refuzul dezvoltærii Tocmai aceastæ abilitate de a diviza, colecta øi tria în vederea pieflei muncii a eøuat în structurile universitare între 1965 øi 1970. Conflinutul general al luptei de clasæ actuale (refuzul muncii), în loc sæ fie cucerit de capitalul uman, a fost transferat în campusuri. Semestru dupæ semestru, de la Berkeley pînæ la Kent State, structura universitaræ care trebuia sæ organizeze øi sæ integreze „noua clasæ muncitoare“ s-a izbit de un refuz hotærît al dezvoltærii, care, în mod ironic, a folosit chiar banii din fondurile de investiflii destinate transformærii studenflilor în capital uman împotriva acestui plan de dezvoltare. Responsabilii financiari care urmau sæ distribuie bani pentru activitæflile øcolare au fost læsafli cu ochii în soare. Profesorii care urmau sæ-i ghideze øi sæ-i disciplineze pe cei „talentafli“ au fost silifli sæ intre în grupuri disciplinare sau au fost ignorafli. Cel mai evident eøec al abilitæflii universitæflilor de a stratifica populaflia studenfleascæ l-a reprezentat folosirea unui masiv sistem de testare øi a unei medii care îi fæcea pe unii studenfli eligibili pentru a fi recrutafli dacæ ajungeau în jumætatea inferioaræ. Asta se întîmpla în primævara anului 1966 øi a dus la identificarea, oarecum obtuzæ, a administrafliei universitæflii cu aparatul de recrutare. În mod clar, dacæ miøcarea øi-ar fi dovedit succesul, miøcarea studenfleascæ ar fi fost spulberatæ în competiflia intensæ de evitare a ræzboiului.

Dar s-a dovedit cea mai mare gafæ a statului, deoarece a condus la o respingere completæ a sistemului de notare într-un mod care nu ar fi putut triumfa niciodatæ în cazul precedentelor atacuri ideologice. Odatæ ce calificativul „insuficient“ a însemnat moartea în junglæ, n-a mai fost nevoie de prostii legate de „comunitatea de savanfli“ pentru a ataca procesul de notare. Odatæ ce notarea øi-a dezvæluit natura de salariu în succesiunea – din cadrul fabricii sociale – øcoalæ-armatæ-slujbæ, lupta împotriva ei a cæpætat o amploare naflionalæ. În locul unei disipæri în subteran a discufliilor ce au urmat dupæ Berkeley, protestul de la Universitatea din Chicago împotriva complicitæflii universitæflii cu oficialii responsabili pentru recrutare a fost imitat rapid în peste zece alte universitæfli, iar în toamnæ alte zeci de universitæfli au continuat organizînd ocupæri, greve øi revolte. În decurs de un an, administraflia Johnson a trebuit sæ se dea bætutæ, dar numai dupæ o transformare a miøcærii studenfleøti în ceva ce aducea cu o reflea organizaflionalæ. Øi mai important, pentru capital a devenit clar cæ structura universitaræ a picat primul test la scaræ mare de „organizare a forflei de muncæ“. Într-adevær, la sfîrøitul anilor øaizeci avem de-a face nu doar cu o investigaflie sociologicæ intensæ a „activiøtilor“, cu scatologia psihologicæ nechibzuitæ corespunzætoare, ci øi cu o cæutare aproape freneticæ de „structuri alternative“ pentru universitate de cætre marile fundaflii øi agenflii guvernamentale.

Aceastæ hiperactivitate a capitalului era cît se poate de justificatæ, dat fiind cæ ceea ce ar fi trebuit sæ constituie unul dintre cele mai importante stimulente ale acumulærii se dovedise, pînæ în 1970, un eøec total. Studiile statistice ale „crizei din universitate“ au arætat existenfla acfliunilor la scaræ largæ nu doar împotriva pactului øcoalæ-armatæ, ci øi

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 3

131

4. National Student Association (NSA) a fost o confederaflie de organizaflii studenfleøti de pe întreg teritoriul Statelor Unite. Înfiinflatæ în 1947 la Universitatea din Wisconsin, s-a transformat în 1978, prin contopire cu National Student Lobby (NSL), în United States Student Association (USSA), dupæ ce în 1967 reuøise sæ depæøeascæ scandalul produs de dezvæluirea faptului cæ, încæ din 1950, fusese sprijinitæ clandestin de CIA. (N. ed.)

5. Students for a Democratic Society (SDS) a fost cea mai cunoscutæ miøcare activistæ studenfleascæ din Statele Unite în anii ’60, reprezentantæ a Noii Stîngi [New Left]. A fost principala organizatoare a radicalismului studenflesc din a doua jumætate a deceniului øapte (s-a autodizolvat în 1969), susflinînd teme precum democraflia participativæ, acfliunea directæ, puterea studenflilor etc. În 2006 a fost înfiinflatæ o nouæ organizaflie cu acelaøi nume. (N. ed.)

6. Kirkpatrick Sale, SDS, Random House, 1973, pp. 636–637.

132

împotriva condifliilor de lucru din universitæfli (de exemplu, mîncarea de la cantinæ, restricfliile sexuale, cererile de cazare, volumul scæzut de muncæ), øi a atacurilor la adresa segregafliei rasiale puse în practicæ prin limitarea admiterii øi politici de finanflare. Mai mult, forma organizaflionalæ a miøcærii studenfleøti s-a dovedit a fi pe cît de eficientæ, pe atît de misterioasæ, întrucît nu avea structura unui partid sau a unui sindicat. Orice afirmaflie cæ o organizaflie precum Asociaflia Naflionalæ a Studenflilor4 ar putea încheia înflelegeri cu statul sau cu anumite universitæfli a fost respinsæ odatæ cu dezvæluirea colaborærii cu CIA, în timp ce SDS5, în ciuda vorbæriei legate de democraflia participativæ, a pærut adesea sæ aibæ o legæturæ cel mult onorificæ cu luptele individuale („Ori de cîte ori cineva va face ceva, vom spune cæ au fost cei de la SDS“). Iar între 1969 øi 1970, cînd SDS s-a desfiinflat, miøcarea studenfleascæ a inifliat legæturi chiar mai explicite cu alte domenii ale luptei clasei muncitoare din ghetouri, armatæ øi închisori. Deci greva studenfleascæ din mai 1970 a însemnat nu doar eøecul structurii universitare ca generator de capital uman, ci colapsul ei total în fafla unei miøcæri tot mai coordonate. Nu era vorba de niøte puncte slabe dinainte øtiute; dimpotrivæ, e semnificativ cæ greva pærea sæ fie prezentæ peste tot.

Mai mult de jumætate dintre colegiile øi universitæflile din flaræ (1.350) au fost lovite de valul de demonstraflii de protest, implicînd aproape 60% din populaflia studenfleascæ – circa 4.350.000 de studenfli – din toate tipurile de instituflii din toate statele Americii. Demonstraflii violente au avut loc în cel puflin 73 de campusuri (e vorba de numai 4% din totalul institufliilor, dar care cuprindeau cam o treime dintre cele mai mari campusuri din flaræ), iar la 26 de øcoli demonstrafliile au fost periculoase, prelungite, marcate de ciocniri brutale între studenfli øi poliflie, cu gaze lacrimogene, ferestre sparte, incendii, bætæi, rænifli øi multiple arestæri. Cu totul, peste 1.800 de persoane au fost arestate între 1 øi 15 mai.6 Masacrarea studenflilor de la universitæflile de stat din Kent øi Jackson a demonstrat cæ lupta se generalizase, întrucît respectivele øcoli nu fuseseræ mai înainte centre ale luptei. Structura de notare s-a præbuøit peste tot øi se pærea cæ singurul mod prin care universitatea putea sæ continue sæ funcflioneze era prin intervenflia armatæ a statului. În locul promisiunii atrægætoare a unei niøe bine plætite pe piafla muncii, armele purtate de niøte soldafli care nu inspirau prea multæ încredere au fost cele care au flinut situaflia sub control în acea primævaræ. Masacrul a continuat în varæ în diferite „ghetouri ale tinerilor“ din jurul universitæflilor, un exemplu fiind uciderea lui Rick Dowdell øi a lui Harry Rice în Lawrence, Kansas. Pînæ în toamnæ, mulfli au revenit cu numeroase planuri de acfliune, iar apoi… nimic. Odatæ cu campania McGovern din 1972, o mare parte din miøcare pur øi simplu a „dispærut“, iar mult trîmbiflata „reîntoarcere la anii ’50“ era prezentæ peste tot. Motivul? Pentru a înflelege ce s-a întîmplat, va trebui sæ vedem care a fost natura organizærii miøcærii studenfleøti în perioada refuzului dezvoltærii, iar apoi ræspunsul capitalului.

Limitarea fundamentalæ a miøcærii studenfleøti s-a dovedit a fi incapacitatea ei de a ridica problema venitului în forma ei cea mai generalæ; incapacitatea de a se conecta la lupta explicitæ pentru salariu din alte porfliuni ale circuitului. E adeværat, au existat numeroase lupte care au avut un succes cert; de pildæ, atacul la adresa notærii a dus la o „inflaflie a notelor“ care a rezistat pînæ în ziua de azi, atacurile la adresa autoritarismului øi a birocrafliei au dus la o vizibilæ scædere a duratei øi a intensitæflii zilei de lucru în øcoli, condifliile de lucru s-au îmbunætæflit, anumite forme de diviziune ierarhicæ au fost desfiinflate etc. Dar aceste lupte vizau relaflia cu salariul într-un mod parflial øi încæ disimulat, ajutînd în felul acesta la restructurarea universitæflii. Pentru a vedea øi mai clar aceastæ limitare, luafli ca punct de referinflæ evoluflia SDS între Declaraflia de la Port Huron din 1962 øi ultima convenflie naflionalæ din 1969. În perioada de început øi în cea de sfîrøit, SDS considera cæ statutul studentului are o tangenflæ cu politicul; studentul se afla întotdeauna în cæutare de muncitori, fie pentru a-i conduce, fie pentru a-i urma. Într-adevær, la început SDS pare aripa de tineret a unui inexistent partid socialist. Comunitatea iniflialæ organizatæ la Newark, activitæflile pentru drepturi civile coincid cu începutul accentului pus de Kennedy-Johnson pe dezvoltarea capitalului uman. Oricum, primii activiøti SDS priveau universitæflile doar ca pe un centru de recrutare a unui grup de activiøti øi de sprijinitori ai celor „oprimafli“. La sfîrøit, dezbaterile s-au redus la urmætoarele întrebæri: cine e clasa muncitoare øi unde e revoluflia ei? O parte au ræspuns ca niøte adepfli ai lui Baran øi Sweezy: în Lumea a Treia. Cealaltæ parte au ræspuns: în sfera producfliei directe. Logica ambelor pærfli trimitea dincolo de universitate: una în mediile underground, cealaltæ în fabricæ, cu bine cunoscutele consecinfle. Ceea ce nu s-a observat însæ niciodatæ a fost faptul cæ lupta împotriva capitalului se afla chiar acolo. Chiar øi în perioada în care numele SDS era folosit drept sinonim pentru orice miøcare studenfleascæ øi pentru luptele de campus, conducerea era foarte ezitantæ în a face solicitæri în mod explicit. Astfel, protestele contra sistemului de notare au fost inifliate de elemente locale care au acflionat independent, fiind sprijinite doar în silæ de conducerea naflionalæ a SDS. Dar e limpede cæ lupta pentru putere nu putea fi pornitæ decît printr-o ocupare efectivæ a propriului loc, ca punct de refuz în cadrul diviziunii capitaliste a muncii. Øi, mai mult, planurile de restructurare ale capitalului puteau fi abordate doar printr-o considerare explicitæ a raportului dintre venit øi muncæ. Dar punctele din agendæ n-au fost preluate, iar miøcarea care a ajutat la distrugerea strategiei lui Kennedy, bazatæ pe capitalul uman, nu a putut face faflæ ræspunsului capitalist.

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

1970–1975: criza fiscalæ øi scara Ræspunsul capitalist la refuzul dezvoltærii capitalului uman n-a constat într-o schimbare a tacticii, ci într-o deplasare strategicæ majoræ de la preocupærile vizînd „creøterea øi øomajul“ la imperativul restabilirii controlului asupra clasei muncitoare, printr-o impozitare mai directæ a muncii. Administraflia Nixon a recunoscut clar una dintre erorile majore ale fostei politici de investiflii: crearea unei corelaflii prea vagi între investiflia totalæ øi rezultate, prin apelul la o structuræ universitaræ care nu putea media lupta studenfleascæ. Ecouri ale acestei deplasæri s-au regæsit în scrierile unui numær de economiøti care au susflinut cæ activitatea statisticæ anterioaræ a lui Denison era radical greøitæ øi cæ „educaflia øi cercetarea-dezvoltarea“ nu puteau fi fæcute ræspunzætoare pentru un procent însemnat din PIB; asta în timp ce recesiunea din 1970 începea sæ arate cæ proaspeflii absolvenfli de facultate erau ei înøiøi structural neangajabili! Peisajul se schimbase în timp ce cadavrele studenflilor nici nu se ræciseræ bine.

Dar, odatæ cu blocarea cæii dezvoltærii, trebuia elaboratæ o nouæ strategie. Primul pas a fost criza „fiscalæ“ a universitæflilor. Incapacitatea de a fline contabilitatea nu indicæ o necunoaøtere a matematicii, ci o incapacitate de a aborda lupta de clasæ. Universitæflile aflate în pericol financiar în anii 1970 øi 1971 erau verigile slabe ale anterioarei strategii de dezvoltare. Nimeni n-a încercat sæ ascundæ acest fapt evident. De exemplu, în lucrarea lui Earl F. Cheit, Noua depresiune din învæflæmîntul superior7, politicul øi economicul au ajuns sæ se identifice. În 1971, el a studiat 41 de colegii øi universitæfli øi le-a grupat în cele care „nu aveau probleme financiare“, cele care „urmau sæ aibæ probleme“ øi cele care, vai lor, „aveau probleme financiare“. Iatæ care sînt, ierarhic prezentate, calitæflile ce caracterizeazæ institufliile care nu aveau probleme financiare: – sînt cele mai puflin afectate de revoltele studenfleøti; – au o bunæ corelare între aspiraflii øi programæ; – sînt bine væzute în comunitate; – au cheltuieli mici legate de ajutorarea studenflilor; – îøi respectæ programa, au o creøtere controlatæ; – au indemnizaflii medii mai scæzute ale facultæflilor; – sînt eficiente.

Mesajul e limpede, vor supravieflui doar cele care nu cedeazæ atacului studenflilor: apeleazæ rapid la poliflie, controleazæ facultæflile îndeaproape, resping cererile salariale în orice domeniu. Echilibreazæ bugetul luptei, ori altfel… Aceasta, desigur, era doar o confirmare puflin întîrziatæ a ceea ce statul øi politicienii federali spuseseræ deja: „tæiafli investifliile pînæ cînd puøtii aceia vor dori sæ meargæ la øcoalæ“ (aøa cum afirmase preøedintele Comitetului pentru Investiflii al statului Michigan în vîltoarea anilor ’70). Primul imperativ era o curæflenie generalæ øi administrarea autocriticii „administratorilor laøi“, descriøi în detaliu în Raportul asupra tulburærilor din campusuri [Campus Disorders Report]. Færæ îndoialæ cæ ræzbunarea a fost dulce; sau cel puflin evidentæ. Dar era clar cæ lucrurile nu putea ræmîne aøa, întrucît nu era vorba doar de renunflarea la cîfliva preøedinfli lipsifli de voinflæ øi la cîfliva activiøti de campus øi de revenirea la normal. Trebuia introdus un nou raport între investiflia statului, structura universitaræ øi piafla muncii, cu o restructurare mai largæ a capitalului în crizæ, cæci raportul anterior pur øi simplu nu putea garanta controlul asupra reproducerii forflei de muncæ.

Criza „fiscalæ“ nu are doar un efect punitiv, precum falimentul, ci este øi o activitate de restructurare, în care nemijlocirea puterii financiare pare sæ aibæ eficienfla unei forfle a naturii. În aceastæ panicæ fiscalæ s-a înregistrat o deplasare marcantæ dinspre investiflia statului sub forma granturilor în bloc, oferitæ universitæflilor sau biroului de ajutor studenflesc, spre solicitarea unei mai accentuate „responsabilitæfli“ din partea universitæflilor individuale cu privire la alocarea fondurilor de stat, în paralel cu impunerea mai multor restricflii legate de folosirea ajutorului acordat studenflilor. În acelaøi timp, deciziile legate de planificare au fost luate din mîinile universitæflilor individuale, aøa cum se cuvine într-o perioadæ de restructuræri masive.

Tendinfla spre reglementare a fost amplificatæ de o tendinflæ generalæ de a vedea agenfliile guvernamentale ca fiind principalele, dacæ nu singurele responsabile pentru introducerea responsabilizærii în societate. Existæ, pe de altæ parte, douæ strategii foarte diferite pentru obflinerea responsabilizærii. Întærirea tendinflelor spre un control central, care sæ urmæreascæ raflionalizarea øi ordonarea sistemului, reprezintæ o strategie. Întærirea stimulentelor destinate autoreglærii prin oferirea unor informaflii mai de calitate, prin înmulflirea opfliunilor disponibile pentru studenfli în materie de instituflii, pentru a ræspunde acestor opfliuni, e altæ strategie. Parflial, hotærîrea acestor agenflii de a exercita puterea mai direct izvoræøte din frustrarea lor faflæ de caracterul ireductibil al problemelor învæflæmîntului superior øi faflæ de dificultatea de a genera un ræspuns la nevoile publice din partea colegiilor øi a universitæflilor.

Cu alte cuvinte, vechea structuræ universitaræ trebuia sæ disparæ, în locul ei apærînd consilii de administraflie multicampus, care sæ realizeze planificarea la scaræ mare, în acelaøi timp trebuind însæ sæ fie instituit øi un control dis-

7. The New Depression in Higher Education: A Study of Financial Aid Conditions at 41 Colleges and Universities, New York, McGraw-Hill, 1971. (N. ed.)

133

8. Lester C. Thurow, „Measuring the Economic Benefits of Education“, in Margaret S. Gordon, Higher Education and the Labor Market, McGraw-Hill, 1974, p. 391. Acest întreg volum, sponsorizat de Comisia Carnegie pentru educaflie superioaræ, pune bazele unei însemnate pærfli a noii planificæri capitaliste a universitæflii.

cret al studenflilor, care sæ nu se bazeze pe notare, „susflinînd standardele“ etc. Acestea sînt cele douæ strategii care combinæ fascismul pentru administratori cu socialismul pentru studenfli, facultatea alegîndu-se cu un acord social democratic privind productivitatea.

Acum, trimiterea la „întærirea stimulentelor destinate autoreglærii“ vizeazæ un nou raport între student øi piafla muncii; planificarea în mare a forflei de muncæ, o abordare a anilor ‘60, trebuia abandonatæ, din pricina dificultæflilor de ordin general ale acumulærii provocate de o luptæ internaflionalæ pentru salariu. O „revoluflie a aøteptærilor eøuate“ trebuia realizatæ de cætre capital, iar guvernul federal øi universitæflile nu mai puteau sæ „reintroducæ aøteptærile cu o largæ ræspîndire cum cæ ar exista o legæturæ directæ între gradul de educaflie øi probabilitatea unei mobilitæfli ascendente în ceea ce priveøte statutul øi venitul“. Astfel, toate încercærile de estimare a ratei de recuperare anualæ a universitæflii (cîfli bani cîøtigi pe durata vieflii pentru fiecare an petrecut în universitate) sînt acum revizuite în sens negativ sau sînt læsate complet la o parte. Asta nu înseamnæ cæ universitæflile vor fi totuøi abandonate; mai curînd, universitatea devine o parte a pieflei muncii. Piafla muncii are ca unitate de mæsuræ slujba, care are drept condiflie necesaræ o „scaræ de instruire“ sau o succesiune care conduce la ea. Universitatea devine baza acestor scæri, în loc sæ fie un loc în care sæ se realizeze o aducere la zi generalæ a forflei de muncæ urmînd a fi aruncatæ pe o piaflæ a muncii în continuæ miøcare, dar adusæ la zi. De unde øi aspectele cele mai caracteristice pentru „tæcuflii ani ’70“ din universitæfli: feudalizarea disciplinelor. Într-o perioadæ cu niveluri incerte de øomaj, a existat o aglomerare de studenfli în zonele cu cea mai mare concentrare de credite cerute øi care sînt cele mai deschise faflæ de un soi de ucenicie numitæ, oarecum ironic, „programe de muncæ-studiu“. Disciplina nu le mai este impusæ studenflilor prin metode de øcoalæ veche (notarea), ci prin legarea într-o manieræ foarte explicitæ a muncii în universitate de munca salariatæ: slujba. Noua „strategie vocaflionalæ“ nu se întîlneøte doar în colegiile din diferite comunitæfli, ci øi la nivelurile mai înalte ale sistemului, unde dreptul, medicina, psihologia, managementul afacerilor devin departamentele dominante. Slujbele de control social sînt folosite în vederea controlului social: controlul prin muncæ, dacæ a existat vreodatæ aøa ceva!

Problema planificærii devine (acum într-un sens cît se poate de explicit) aceea a faptului de a fi instruibil. Iar întrebarea care se pune peste tot este: cît eøti de maleabil? Sarcina universitæflii este aceea de a armoniza „indivizii instruibili øi scærile de instruire“, spune dl Lester C. Thurow.8 Putem acum vedea cu uøurinflæ felul în care modificarea relafliei dintre investiflia statului, structura universitaræ øi piafla muncii ar fi putut înfrînge miøcarea studenfleascæ din anii ’60. În primul rînd, statul dispare din campus, din moment ce nu mai e necesar în cadrul strategiei de garantare a relafliilor studenflilor cu armata øi cu piafla muncii. În al doilea rînd, structura universitæflii, mai precis notarea, devine tot mai nesemnificativæ ca sursæ de control. În al treilea rînd, noua strategie permite experimentarea cu condifliile de muncæ, de unde øi universitæflile færæ ziduri, sfîrøitul restricfliilor sexuale øi, în general, o anumitæ „autoadministrare“. În al patrulea rînd, în timp ce rasismul universitar explicit slæbeøte øi politicile de admitere liberæ devin mai prezente, venitul se dovedeøte a fi noul divizor. Avînd în vedere cæ miøcarea studenfleascæ nu a abordat problema venitului în forma sa cea mai generalæ, salariile pentru øcoalæ-muncæ-capital puteau accede simultan la solicitærile ei parfliale folosind, în acelaøi timp, impozitarea muncii pentru a o reduce la tæcere. Capitalul ia inifliativa în recunoaøterea øcolii drept muncæ øi începe s-o salarizeze într-o manieræ specificæ.

1974: lupta pentru un salariu În ultimul an, a existat un ræspuns din partea studenflilor cu privire la aceastæ modificare a strategiei. Aceste proteste universitare au avut un caracter „economic“, din moment ce principalele revendicæri au fost din zona crizei „fiscale“: lupta împotriva reducerilor bugetare, oprirea creøterii taxelor de øcolarizare, apærarea drepturilor studenflilor etc. Aceste proteste n-au fost sporadice; în primævara anului 1975, a existat un val de greve, ocupæri de sedii øi demonstraflii cu solicitæri similare øi beneficiind de o oarecare coordonare în Nord-Est. Deloc întîmplætor, diferite grupuri de stînga au editat recent pamflete vizînd universitæflile. Ele contureazæ o perspectivæ politicæ, legînd lupta din universitæfli de strategia generalæ a stîngii cu privire la crizæ: apærarea clasei muncitoare împotriva atacurilor capitalului provocate de crizæ. Aceastæ perspectivæ, spre deosebire de strategia SDS din anii ’60, consideræ universitatea drept o bazæ politicæ importantæ, ca atare ceva ce trebuie apærat. În esenflæ, universitatea publicæ trebuie apæratæ de atacurile fiscale, pentru cæ transformarea forflatæ a „clasei muncitoare“ într-o studenflime „særacæ“ la sfîrøitul anilor ’60 a creat, pentru prima datæ, posibilitatea de a avea o clasæ muncitoare foarte educatæ.

Dar, avînd în vedere cæ educaflia duce la posibilitatea creærii de legæturi din ce în ce mai extinse din poziflia ta socialæ, educaflia te face mai conøtient. Deci, punînd bazele unei clase muncitoare mai educate, universitæflile publice pot începe sæ dea naøtere unei clase muncitoare mai conøtiente, o clasæ muncitoare care poate începe sæ se ocupe de sarcina politicæ a „construirii socialismului“, în loc sæ insiste asupra solicitærilor de naturæ economicæ. Dacæ piedi-

134

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

ca din calea revolufliei o constituie absenfla unei conøtiinfle a clasei muncitoare, atunci, cu siguranflæ, soluflia este educaflia.

Aceastæ perspectivæ politicæ nu numai cæ oferæ o apærare a universitæflii, ci confline øi o analizæ a noii crize din universitate. Citînd din pamfletul Criza de la CUNY9, elaborat de un colectiv de profesori „socialiøti“ de la Universitatea din New York, gæsim urmætoarea analizæ: … capitaliøtii nu se pot folosi la nesfîrøit de sistemul educaflional pentru a creøte productivitatea, aøteptînd, în acelaøi timp, ca acesta sæ perpetueze øi sæ ratifice organizarea socialæ existentæ. Cu cît educæ mai mulfli oameni øi cu cît îi educæ mai bine, cu atît mai dificilæ devine menflinerea inegalitæflilor de clasæ, de rasæ øi de sex care reprezintæ baza societæflii capitaliste. Muncitorii educafli sînt deseori muncitori periculoøi, întrucît învaflæ mai multe decît ar trebui… oamenii educafli au tendinfla de a începe sæ punæ întrebæri mai precise øi sæ cearæ ræspunsuri mai exacte. Øi viefli mai bune. Prea mulfli oameni primesc prea multæ educaflie, spune clasa conducætoare. Asta explicæ impulsul lor de a reveni la recrutæri, dorinfla de a institui taxe øi, de fapt, actuala „crizæ“ a învæflæmîntului superior. Aceastæ contradicflie a scæpat de sub control.10 Astfel, educaflia elibereazæ în mod inerent, iar capitaliøtii au o problemæ, cæci, deøi au nevoie de ea, „prea multæ educaflie“ a reprezentat o sursæ de „insatisfacflie“ în rîndurile clasei muncitoare. În concluzie, ei urmeazæ sæ închidæ universitæflile publice øi sæ trimitæ clasa muncitoare înapoi în bezna neøtiinflei.

Pe lîngæ faptul cæ toate aceste consideraflii sînt mai degrabæ idealiste, nu se porneøte nici de la punctul originar. Ceea ce se petrece în universitate e muncæ, øi anume activitate øcolaræ. Este o muncæ depusæ în vederea depunerii altor munci. Esenfla ei este autodisciplina, atît din punct de vedere particular, cît øi general. Aspectul particular al faptului de a fi student înseamnæ deprinderea anumitor abilitæfli tehnice, care pot duce la o mai mare productivitate la locurile de muncæ ce reclamæ aceste abilitæfli. Aspectul general al faptului de a fi student, pe de altæ parte, este infinit mai important: sæ te conduci singur, sæ te controlezi singur etc. De exemplu, la ce e bun pentru capital un inginer care vorbeøte chineza øi poate rezolva ecuaflii diferenfliale, dacæ lipseøte mereu de la serviciu? Esenflialæ pentru capital nu este doar capacitatea de a fi programat, ci øi capacitatea de a fi reprogramat. Deci celor care recruteazæ personalul nu le pasæ cu adeværat ce anume øtii; întreaga lor subtilitate vizeazæ mai curînd întrebarea: cît de maleabil eøti în a te adapta la noi sarcini de serviciu, cu alte cuvinte, cît de bine eøti educat? Astfel, problema capitalului, în anii ’60, nu era aceea cæ „oamenii care øtiu sæ citeascæ îl pot citi pe Marx øi, în acelaøi timp, pot citi manuale de management“. De fapt, ceea ce alarma capitalul era refuzul efectiv al activitæflii øcolare, masiva respingere a educafliei. Exista prea puflinæ educaflie, nu prea multæ! Educaflionalæ era tocmai lupta împotriva educafliei!

Oricum, ceea ce uøureazæ sarcina capitalului privind impozitarea øi, dacæ este oprit, reimpozitarea muncii din øcoalæ e faptul cæ e vorba de o muncæ nesalarizatæ. Acest caracter îi conferæ aparenfla unei alegeri, iar refuzului ei, un caracter la fel de personal, chiar „psihologic“, de simptom. Deci, în mod ironic, deøi studenflii se consideræ uneori cea mai avansatæ parte a clasei muncitoare, ei continuæ sæ se numere printre muncitorii nesalariafli. Acest statut de nesalariat are consecinfle profunde pentru miøcarea studenfleascæ øi pentru lupta de clasæ în momentul de faflæ. În primul rînd, ca muncitori nesalariafli, studenflii pot fi folosifli ieftin pe piafla muncii, în afara øcolilor øi a universitæflilor, în scopul reducerii nivelului salariilor. În al doilea rînd, întrucît sînt nesalariafli, capitalul poate restructura øcolile øi spori cerinflele legate de intensitate øi de productivitate cu costuri minime; astfel, ROTC11 revine în campusurile universitare, întrucît forflele armate plætesc 100 de dolari lunar celor instruifli; iar acesta e doar un exemplu mai evident al posibilitæflilor de divizare a miøcærii studenfleøti cu costuri derizorii.12 Problema politicæ actualæ a miøcærii studenfleøti nu este aceea a unei alianfle student-muncitor, øi deci a identificærii unei „legæturi“ cu clasa muncitoare, øi aceasta pur øi simplu pentru cæ studenflii sînt muncitori. Øi nici aceea a apærærii universitæflii publice ca loc pentru o educaflie „socialistæ“ øi pentru o muncæ „nealienatæ, integratæ“, întrucît conflinutul luptei de clasæ îl constituie tocmai lupta împotriva muncii pentru înavuflire. Mai curînd, aceasta trebuie sæ se confrunte cu strategia capitalistæ a controlului în criza universitaræ legatæ de nesalarizarea studenflilor. Studenflii pot ataca statutul lor de nesalariafli, revendicînd un salariu pentru munca pe care o depun în øcoalæ. O asemenea revendicare directæ contracareazæ planurile capitalului, cæci poate stopa folosirea de cætre capital a studenflilor împotriva altor muncitori øi poate îngreuna divizarea studenflilor unii împotriva altora. Capitalul a folosit munca nesalarizatæ din øcoalæ ca pe o scaræ spre succes, adicæ spre o exploatare de succes; e timpul sæ renunflæm la ea.

9. CUNY: City University of New York (v. http://en.wikipedia.org/ wiki/ City_University_of_New_York).

(N. ed.)

10. Crisis at CUNY, The Newt Davidson Collective, 1974.

11. Reserve Officer’s Training Corps (ROTC) e un program de elitæ pentru recrutarea øi pregætirea ofiflerilor de rezervæ din aproape toate armele armatei americane, cursurile lui fiind urmate dupæ absolvirea unor cicluri de studii civile. (N. ed.)

12. Numeroase pasaje din aceastæ ultimæ secfliune despre munca din øcoalæ øi critica stîngii sînt extrase dintr-un pamflet, Wages for Students, scris øi distribuit de militanfli în timpul grevelor studenfleøti din Massachussets øi New York din primævara lui 1975.

Traducere de Alex Moldovan

135

* „Education and the Enclosure of Knowledge in the Global University“, www.acme-journal.org. Editorii flin sæ-i mulflumeascæ profesoarei Silvia Federici pentru amabilitatea acordærii drepturilor de traducere øi de publicare a versiunii în limba românæ a prezentului text. (N. ed.)

1. Democratizing Education Network, www.democratizingeducation.org.

(N. ed.)

2. În original, „The Enclosure of Knowledge in Structurally Adjusted Africa“: „Îngrædirea cunoaøterii în Africa structural ajustatæ“. (N. ed.)

3. „Structural readjustment programs“. (N. ed.)

Educaflia øi îngrædirea cunoaøterii în universitatea globalæ* Silvia Federici

Rezumat Articolul care urmeazæ se bazeazæ pe o prelegere flinutæ de Silvia Federici la Universitatea din Leedsin în noiembrie 2007. Autoarea abordeazæ problema crucialæ a modului în care cunoaøterea e îngræditæ în universitatea globalæ. Federici are decenii de experienflæ în sistemele universitare din Africa, Europa øi SUA, iar experienfla sa din cadrul universitæflilor africane ne-a arætat felul în care politicile de ajustare structuralæ au redus finanflarea universitæflilor africane, introducînd o nouæ disciplinæ bazatæ pe valorile afacerilor globale. Federici aratæ existenfla a douæ direcflii: prima este tot mai accentuata comercializare øi corporatizare a vieflii academice øi, în special, pætrunderea intereselor de afaceri în universitate, iar cea de-a doua este dezvoltarea institufliilor educaflionale care restructureazæ programele educaflionale, în particular prin înmulflirea cursurilor on-line standardizate, predate în ceea ce ea numeøte „fabricile de diplome digitale“. Federici încheie cu o privire asupra rezistenflei din campusuri, apelînd la exemplul Reflelei Educaflionale pentru Democratizare.1 Introducere. Ce înflelegem prin „universitate globalæ“ În aceastæ searæ væ voi împærtæøi cîteva dintre experienflele øi ideile mele cu privire la „Educaflia øi îngrædirea cunoaøterii în universitatea globalæ“. Prin „universitate globalæ“ înfleleg douæ evoluflii corelate. În primul rînd, mæ refer la un set de direcflii care au caracterizat restructurarea la nivel internaflional în anii ’80 øi ’90, cum ar fi sfîrøitul educafliei cu finanflare publicæ øi comercializarea øi corporatizarea vieflii academice. Mæ refer, în acelaøi timp, la evoluflia institufliilor educaflionale care nu cautæ doar sæ recruteze un corpus internaflional de studenfli, øi deci sæ instruiascæ o elitæ globalæ, ci restructureazæ programele educaflionale din întreaga lume, fixînd standardele de educaflie la nivel global. Aceste evoluflii – susflin eu – au avut ca rezultat o „îngrædire a cunoaøterii“, în sensul cæ educaflia este în tot mai mare mæsuræ evaluatæ în funcflie de profitabilitatea, nu de contribuflia ei la progresul social. Altfel spus, educaflia a devenit o marfæ a cærei producere øi distribuire sînt supuse valorilor øi condiflionærilor pieflei. Ca urmare, conflinutul ei social a særæcit, iar dobîndirea ei este organizatæ tot mai mult într-un mod care adînceøte inegalitæflile sociale. Îngrædirea cunoaøterii în Africa în urma ajustærii structurale2 Prima mea întîlnire cu universitatea globalæ s-a petrecut în Nigeria, în timp ce predam la Universitatea din Port Harcourt între 1984 øi sfîrøitul lui 1986. În acea perioadæ, Nigeria se confrunta cu o crizæ istoricæ, ce în scurt timp s-a extins în restul continentului øi care ameninfla progresele fæcute de africani în lupta împotriva colonialismului. Aceastæ crizæ pærea a fi o „crizæ a datoriilor“, dar foarte curînd a devenit evident cæ datoria era doar un instrument folosit de instituflii financiare internaflionale precum Banca Mondialæ sau Fondul Monetar Internaflional (FMI) pentru a realiza o reformæ majoræ a economiilor politice ale Africii, reformæ care a ajuns sæ fie descrisæ drept un proces de „recolonizare“. Încurajatæ de explozia preflurilor la fliflei øi urmînd un model de dezvoltare bazat pe importul de tehnologie øi bunuri stræine, Nigeria, la sfîrøitul anilor ’70, a fæcut multe împrumuturi care, pînæ la jumætatea anilor ’80, cînd preflurile la fliflei s-au præbuøit, deveniseræ imposibil de controlat. În trecut, o flaræ insolvabilæ putea sæ se declare falitæ. De data aceasta însæ, institufliile financiare internaflionale au silit flærile îndatorate sæ se împrumute de la ele în schimbul unei masive restructuræri a economiilor lor. Asta însemna adoptarea unui set de politici care, combinate, au ajuns sæ poarte numele de „programe de reajustare structuralæ“ (SAP).3 Nigeria nu a luat niciun împrumut imediat. În orice caz, pînæ în 1986 guvernul a început sæ implementeze aceleaøi politici pe care Banca Mondialæ øi FMI le impuseseræ drept condiflii pentru ca flara sæ acceseze piafla de credite: printre cele mai importante se numærau eliminarea taxelor pe bunurile importate, privatizarea avufliilor naflionale, devalorizarea monedei naflionale, îngheflarea salariiSILVIA FEDERICI este activistæ feministæ, profesor emerit øi teaching fellow la Hofstra University, fost profesor în Nigeria, cofondatoare (împreunæ cu George Caffentzis) a Comitetului pentru Libertate Academicæ în Africa (Committee for Academic Freedom in Africa) øi membru al Midnight Notes Collective. Cærfli: Wages Against Housework, Falling Wall Press, 1975; Enduring Western Civilization: The Construction of the Concept of Western Civilization and Its „Others“, Praeger, 1995; A Thousand Flowers: Social Struggles Against Structural Adjustment in African Universities,Trenton, Africa World Press, 2000 (coeditare); African Visions: Literary Images, Political Change, and Social Struggle in Contemporary Africa, Praeger, 2000; Caliban and the Witch: Women, The Body, and Primitive Accumulation, Autonomedia, 2004; Good Times! Bad Times! An Introduction to the Capitalist Crisis and What it Means for Us, 56aInfoshop, 2009 (alæturi de Alain Badiou, George Caffentzis øi Mario Tronti).

136

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

lor øi, mai presus de toate, legat de discuflia noastræ, sfîrøitul investifliilor guvernamentale în servicii publice cum ar fi sænætatea, transporturile publice øi educaflia.

Pînæ la începutul anilor ’90, majoritatea guvernelor africane încetaseræ finanflarea educafliei. S-au tæiat bani de peste tot: întreflinerea infrastructurii, bugetele bibliotecilor, salariile profesorilor øi salariile personalului neacademic.

Bursele studenflilor (destinate hranei, transportului, cærflilor) au fost øi ele eliminate, deøi numeroøi studenfli erau incapabili sæ-øi continue studiile în absenfla lor. În scurt timp, sistemul universitar a început sæ arate ca un tærîm pustiit øi ca un cîmp de luptæ, întrucît tæierile au fost întîmpinate cu o opoziflie crîncenæ, în special din partea studenflilor, iar aceastæ opoziflie a stîrnit, la rîndul ei, o represiune feroce. Organizafliile studenfleøti au ajuns sæ activeze pe ascuns, campusurile fiind închise pentru lungi perioade de timp. Foarte repede, a devenit dificil pentru oameni ca mine sæ mai ræmînæ în Nigeria. Ba, mai mult, pînæ în 1986, cînd s-a declanøat reajustarea structuralæ, numeroøi profesori, dintre care unii africani, au pæræsit flara.

La revenirea la New York, o parte dintre cei care predaseræm în Nigeria am creat o organizaflie numitæ Comitetul pentru Libertate Academicæ în Africa (CAFA)4, care, mai bine de zece ani, între 1991 øi 2004, a publicat un buletin prin care îi informa pe cei din America de Nord, în special din mediul universitar, despre situaflia din campusurile africane. Un rezumat al acelor buletine a fost cuprins într-un volum pe care l-am editat, intitulat O mie de flori: luptele sociale împotriva ajustærii structurale din universitæflile africane.5 El cuprindea o cronologie a acestor lupte, certificînd existenfla unei miøcæri studenfleøti panafricane împotriva reajustærii structurale.

Ce susflinea CAFA era cæ atacul Bæncii Mondiale asupra educafliei superioare din Africa fæcea parte dintr-o restructurare a diviziunii muncii la nivel internaflional, care mergea mînæ în mînæ cu globalizarea economiei mondiale. Cu alte cuvinte, investiflia publicæ în educaflia superioaræ fusese stopatæ în Africa deoarece, în planurile capitalului mondial, muncitorii fuseseræ menifli ocupærii unei poziflii subordonate, care nu cerea ca ei sæ devinæ producætori de cunoaøtere. (De aceea, la o întîlnire a investitorilor africani, un oficial al Bæncii Mondiale declara pe faflæ cæ „africanii n-au nevoie de universitæfli!“). Într-adevær, în cadrul noii economii globale, Africii îi fusese atribuit vechiul rol colonial de exportator de materii brute, în special minerale, øi de forflæ de muncæ. Atacul la adresa universitæflilor a ajutat acest proces. Numeroøi tineri care ar fi devenit studenfli øi care, la absolvire, s-ar fi aøteptat la o slujbæ rentabilæ au trebuit, dimpotrivæ, sæ-øi pæræseascæ flærile, sæ emigreze în Europa sau în SUA, unde lucreazæ acum ca vînzætori stradali, spælætori de maøini sau muncitori în fabrici. Ori populeazæ centrele de detenflie ale Uniunii Europene – asta cînd nu zac pe fundul Mediteranei, unde se estimeazæ cæ peste 10.000 de emigranfli s-au înecat în ultimul deceniu.

Comercializarea øi balcanizarea universitæflilor africane: „studiul în funcflie de relaflii“ Sfîrøitul investifliilor guvernamentale în educaflia publicæ a fost primul pas spre globalizarea universitæflilor africane.

Urmætorii paøi au fost comercializarea sistemelor educaflionale øi dezvoltarea unei „educaflii dependente“. Cæci, odatæ ce finanflarea publicæ a fost întreruptæ, universitæflile au trebuit sæ se întreflinæ singure sau sæ disparæ. Autofinanflarea a fost realizatæ nu numai prin introducerea unor „taxe individuale“, potrivit cerinflelor Bæncii Mondiale, ci øi prin gæzduirea de cursuri øi programe de cercetare finanflate de ONG-uri internaflionale sau chiar de Banca Mondialæ, sau prin închirierea spafliilor din campusuri pentru programe de studiu din stræinætate, sau prin stabilirea de legæturi cu universitæfli din stræinætate care sæ ofere programe, cærfli øi alte materiale pedagogice.

Din cauza opozifliei susflinute a studenflilor, programele cu finanflare publicæ n-au putut fi eliminate întotdeauna în totalitate, dar au supraviefluit ca niøte tærîmuri pustiite, asfixiate de lipsa de resurse. Acest lucru înseamnæ cæ în campusurile africane s-a dezvoltat un sistem educaflional dublu stratificat. Pe de-o parte, existæ ræmæøiflele vechiului sistem educaflional cu finanflare publicæ, ce nu beneficiazæ în niciun fel de fondurile, resursele, instrumentele pedagogice øi înlesnirile de infrastructuræ care fac studiul posibil, øi cu facultæfli neplætite øi demoralizate, care îøi reduc activitatea la un minim necesar pentru gæsirea altor resurse de venit, pentru a menfline lucrurile pe linia de plutire. În acelaøi timp, universitæflile africane gæzduiesc acum programe generos finanflate, care beneficiazæ de cærfli noi, computere, sæli de cursuri cu aer condiflionat, toalete funcflionale, toate plætite de „donatori“ stræini, de ONG-uri sau de Banca Mondialæ, care în mod clar profitæ de influenfla lor bæneascæ pentru a dicta ce anume trebuie sæ învefle africanii. Deloc surprinzætor, odatæ cu „educaflia dependentæ“ s-a produs o mutaflie în ce priveøte direcflia programei universitare, dinspre øtiinflele umaniste înspre contabilitatea de afaceri øi, în general, cursuri menite sæ producæ o generaflie de tehnocrafli sensibili la nevoile investitorilor stræini. E ceea ce Banca Mondialæ a numit „construcflia capacitæflii Africii“.6 În goana dupæ profitabilitate economicæ, universitæflile africane au trecut øi printr-un proces de balcanizare. Asta pentru cæ a intervenit o diferenfliere de clasæ, în funcflie de capacitatea de a face bani a departamentelor øi progra-

4. Committee for Academic Freedom in Africa. (N. ed.)

5. A Thousand Flowers: Social Struggles Against Structural Adjustment in African Universities, Trenton, Africa World Press, 2000. (N. ed.)

6. În original: Africa Capacity Building.

V. www.acbf-pact.org. (N. ed.)

137

7. Mahmood Mamdani, Scholars in the Market Place: The Dilemma of Neo-liberal Reform at Makerere University. 1989–2005, Kampala, Fountain Publishers, 2007. (N. ed.)

melor. Asta înseamnæ cæ institufliile øi departamentele cu „relaflii“ øi fonduri fac legea, în timp ce celelalte trebuie sæ se supunæ. La ce extreme a dus situaflia asta a descris perfect cercetætorul/activistul ugandez Mahmood Mamdani, în studiul sæu Cercetætorii pe piaflæ. Dilema reformei neoliberale la Universitatea din Makerere. 1989–2005.7 Mamdani aratæ cæ, sub presiunea de a produce bani, fiecare departament a început sæ funcflioneze ca o entitate autoîntreflinutæ, cu un buget propriu, cu propriile mijloace de a face bani, ceea ce a dus la o tot mai accentuatæ fragmentare a vieflii academice. Lucrurile au mers, chiar, atît de departe, încît departamentele influente doresc acum sæ se separe øi sæ se organizeze independent, pentru cæ nu vor sæ împartæ cu restul universitæflii banii pe care îi fac. Asta înseamnæ sfîrøitul universitæflii ca proiect unitar, coerent. Mamdani mai descrie øi cum sînt pe cale sæ aparæ ræzboaie interne, întrucît fiecare departament doreøte sæ predea cele mai profitabile cursuri, indiferent de propria specializare sau expertizæ. În aceste condiflii, predarea øi cercetarea ocupæ un loc secund. Profesorii se fac cæ predau, studenflii se fac cæ învaflæ, creînd adesea o diviziune a muncii între ei, astfel încît cei care frecventeazæ anumite cursuri dau examenele în locul multor altora, siguri cæ profesorii lor, în mod frecvent absenfli, nu vor observa. Îngrædirea cunoaøterii în SUA øi apariflia universitæflii globale Restructurarea øi comercializarea universitæflilor africane n-au fost un simplu ræspuns la „criza datoriei“, aøa cum se presupune adesea. Aceleaøi acfliuni au avut loc în toate celelalte flæri, inclusiv în SUA. Øi aici, comercializarea cunoaøterii øi a vieflii academice a luat forme diferite. Prima a fost sfîrøitul „admiterii libere“, care, în sistemul Universitæflii din New York (CUNY), s-a petrecut încæ din 1976. Începînd cu era Reagan, alocærile de fonduri statale øi federale pentru øcoli, la toate nivelurile, au fost reduse în mod constant. De asemenea, angajamentul faflæ de „acfliunile afirmative“, adicæ angajamentul de a corecta moøtenirea sclaviei øi a rasismului instituflional în domeniul educaflional, a fost abandonat. Nu numai cæ universitæflile au eliminat înscrierea færæ taxe, ci taxele au crescut atît de mult, încît educaflia superioaræ devine un lux, øi asta tocmai în perioada în care e promovatæ drept singura poartæ spre un „nivel minim de trai“. Studenflii se împrumutæ acum de la guvern øi/sau de la bænci nu doar pentru cursurile postuniversitare, ci øi pentru a deveni absolvenfli de studii superioare. Aceastæ îndatorare a corpului studenflesc a atins un asemenea punct critic, încît în campusurile din SUA se foloseøte din ce în ce mai des termenul de „sclavie a datoriei“ [debt slavery] pentru a descrie statutul studentului. S-a calculat cæ, în medie, studenflii vor avea la absolvire o datorie de 60.000 sau chiar 100.000 de dolari. Cum îøi vor plæti studenflii datoria? Cum va cîntæri aceastæ datorie asupra vieflilor lor øi asupra deciziilor pe care le vor lua?

8. În original: „‘For Profit Education’ and the Rise of the ‘Digital Diploma Mills’“. V. David F. Noble, Digital Diploma Mills: The Automation of Higher Education, Monthly Review Press, 2001. (N. ed.)

138

„Educaflia profitabilæ“ øi apariflia „fabricilor de diplome digitale“8 S-a înregistrat øi o corporatizare a vieflii universitare. Nu numai cæ finanflarea corporatistæ a cercetærii academice a crescut; universitæflile au fost reorganizate conform unui model corporatist, liniile directoare fiind eficienfla øi profitabilitatea.

Asta a mers mînæ în mînæ cu un transfer ideologic prin care acum firmele sînt întîmpinate de administratorii universitæflilor ca niøte parteneri-cheie. Øi de la profesori se aøteaptæ un comportament mai „de afaceri“ øi aducerea directæ de bani pentru universitæfli, prin aplicarea pentru granturi guvernamentale øi nu numai. Predarea øi publicarea nu mai sînt suficiente. Astfel, øi în campusurile din SUA, facultæflile se împart între profesori norocoøi, care beneficiazæ de un grant, øi cei care nu beneficiazæ, øi care, în mod inevitabil, au mai puflinæ putere øi prestigiu. Aceasta e o turnuræ periculoasæ, deoarece øubrezeøte poziflia facultæflii în raportul ei de forfle cu administraflia universitæflii. Între timp, universitæflile încearcæ sæ intre în posesia a tot ceea ce profesorii produc pe durata contractului cu ele, de la descoperiri øtiinflifice pînæ la programe. Ideea e cæ materialul produs de profesori pentru cursuri poate fi standardizat øi pus online, pentru a sluji unui numær mai mare de studenfli. Dar refuzul facultæflii aduce cu o violare a libertæflii lor academice. „Educaflia online“ este un rezultat direct al cursei academice pentru profitabilitate. Unii manageri de universitate privesc asta ca pe ceva utopic, cæci reduce imens nevoia de investiflii în infrastructuræ øi salarii. Cine are nevoie de clædiri cînd cursurile pot fi transmise direct în camera oricui, iar un profesor poate avea sute de studenfli? Se mai susfline cæ educaflia online poate individualiza produsele pedagogice, pentru a ræspunde programelor øi nevoilor studenflilor, oferind o educaflie ieftinæ pentru „flærile særace“ øi pentru „Lumea a Treia“. Deloc surprinzætor, un suporter statornic al programelor online e Banca Mondialæ. Astæzi, chiar øi universitæfli prestigioase, precum Columbia University sau New York University, dispun de masive departamente online, care (de exemplu) oferæ cursuri øi diplome pentru soldaflii înrolafli. În anii ’90, am mai fost martorii dezvoltærii „educafliei profitabile“, cu alte cuvinte, universitæfli finanflate exclusiv prin bursa de valori, deøi în prezent viabilitatea lor e pusæ sub semnul întrebærii.

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Dezvoltarea „universitæflii globale“ În orice caz, principala noutate din lumea academicæ a constituit-o implicarea globalæ tot mai mare a universitæflilor din Statele Unite în sensul unei tot mai accentuate intervenflii în restructurarea educafliei la nivel mondial. Asta înseamnæ cæ universitæfli selecte cu sediul în SUA sînt din ce în ce mai intim „legate“ de universitæfli din Africa sau Europa de Est, sau din oricare punct al planetei unde se consideræ cæ sistemul universitar trebuie restructurat, fiind implicate în refacerea programelor acestora (de exemplu, în refacerea programei analitice sau a procedurilor de examinare sau în înfiinflarea unor reflele de computere etc.). Astfel, universitæflile nord-americane, împreunæ cu universitæfli din Anglia, Franfla øi ONG-uri internaflionale, devin paznicii educafliei øi ai producfliei de cunoaøtere din întreaga lume, stabilind standarde pentru ceea ce trebuie considerat valoros din punct de vedere pedagogic la nivel global. Aceleaøi universitæfli recruteazæ un corp studenflesc multinaflional/multicultural, pregætind, presupunem, viitorii manageri ai economiei globale; ele pompeazæ cursuri în colegiile din flærile særæcite/îndatorate ale „Lumii a Treia“, profitînd de faptul cæ, în agitaflia reformærii, sistemele lor educaflionale au fost dezmembrate, devalorizate øi fæcute dependente de ajutoare externe øi de experfli externi. Acest lucru înseamnæ cæ globalizarea educafliei øi a culturii a avut, de fapt, ca rezultat o centralizare a producfliei de cunoaøtere, în sensul cæ acum aceasta este organizatæ conform unei structuri piramidale, în care aceleaøi flæri øi instituflii care controleazæ economia mondialæ stabilesc øi regulile, canoanele øi paradigmele ideologice ale educafliei øi ale culturii la nivel global. Astfel, în ciuda interesului aparent crescut faflæ de multiculturalism, cultura øi cunoaøterea din lumea întreagæ devin tot mai omogenizate øi mai controlate, pentru a reflecta interesele marilor puteri.

Pentru a conchide, o globalizare a cunoaøterii este bine-venitæ atunci cînd presupune o sporire veritabilæ a schimbului de idei la nivel internaflional. Însæ acest schimb se petrece acum într-un domeniu cu raporturi de forfle inegale, contribuind la adîncirea inegalitæflilor sociale. Aøa cum am væzut, comercializarea sistemului educaflional al Africii, împreunæ cu liberalizarea politicilor ei economice, a produs o nouæ diaspora øi o „scurgere de inteligenflæ“. Studenflii øi profesorii de ieri sînt emigranflii de azi, care îøi riscæ vieflile traversînd Sahara sau încercînd sæ ajungæ în Europa cu vase supraaglomerate plutind în derivæ pe Mediterana. Alternativa o reprezintæ o viaflæ færæ viitor, recrutarea de cætre una dintre numeroasele armate care îi sprijinæ pe conducætorii locali sau stræini în exproprierea bogæfliilor minerale øi agricole ale Africii. De globalizarea øi comercializarea educafliei superioare din Africa beneficiazæ, de fapt, firmele agricole, miniere øi farmaceutice care funcflioneazæ pe întreg mapamondul, însuøindu-øi resursele de pe urma cærora træiesc oamenii, inclusiv cunoaøterea pe care bæøtinaøii au dezvoltat-o în decurs de secole øi pe care acum companiile doresc s-o privatizeze. Deja au curs rîuri de sînge de dragul aurului, al diamantelor, al coltanului (columbit-tantalit, n. ed.). Deja numeroase fabrici africane au fost „patentate“, un proces care, în esenflæ, înseamnæ o expropriere directæ øi furtul bogæfliei indigene. Lipsa unor instituflii educaflionale autonome, capabile sæ protejeze aceastæ bogæflie, a pus capæt „vînætorii de gene“ sau, în cel mai ræu caz, negocierea unor termeni mai favorabili de „schimb“ a reprezentat un factor vital în acest proces.

Opoziflie, luptæ øi activism în campus Aøa cum am subliniat, aceste acfliuni au fost întîmpinate cu o opoziflie înverøunatæ de studenflii øi profesorii africani – opoziflie pe care CAFA a sprijinit-o øi a documentat-o. Opoziflia a devenit mult mai acutæ øi în campusurile din SUA. Profesorii se reunesc în jurul conceptului de „libertate academicæ“ împotriva pretenfliilor universitæflilor de a le lua în posesie munca øi împotriva comercializærii educafliei øi a vieflii academice. Studenflii, la rîndul lor, s-au organizat øi au luptat pe diferite fronturi, coordonîndu-øi tot mai strîns activitatea cu cea a studenflilor canadieni, recunoscînd faptul cæ au aceleaøi probleme. [O bunæ sursæ de informaflii cu privire la luptele studenflilor din Statele Unite este Campus Activism (a se vedea www.campusactivism.org). Acesta e un site de prezentare a Reflelei Educaflionale pentru Democratizare [Democratising Education Network] (DEN), o largæ coaliflie de grupuri studenfleøti cu sediul în SUA øi Canada.]

Una dintre principalele lupte ale studenflilor din SUA e cea dusæ împotriva recrutærii în campusuri de cætre armatæ øi CIA, care s-a intensificat dupæ 11 septembrie 2001 øi în contextul Ræzboiului din Irak. Un alt front de luptæ important este cel împotriva datoriilor studenflilor. Una dintre strategiile folosite de studenfli pentru a-øi manifesta nemulflumirea este „modelul oraøului de corturi“ [tent city model]. Aceøtia au construit corturi în campusuri øi au locuit acolo, atît pentru a aræta efectul pe care îndatorarea îl are asupra vieflilor lor, cît øi pentru a aræta cæ trebuie sæ se mute dintr-o universitate care începe sæ semene din ce în ce mai mult cu o operafliune financiaræ, din ce în ce mai comercialæ. Studenflii au fost foarte activi øi în cadrul miøcærii antiglobalizare, creînd coaliflii împotriva atelierelor øi fabricilor cu condiflii inacceptabile de lucru [sweatshop], opunîndu-se prezenflei în campusurile lor a obiectelor fabricate în aceste condiflii øi solicitînd universitæflilor sæ nu mai investeascæ în acfliunile unor astfel de companii de la

139

Banca Mondialæ. Prin intermediul tuturor acestor lupte, studenflii au construit tot mai multe alianfle nu numai cu profesorii, ci øi cu alfli muncitori din campusuri, sprijinind organizarea sindicatelor øi a grevelor acestora.

Iatæ, mai jos, Carta adoptatæ de DEN, care reflectæ cererile studenflilor din SUA: – finanflare publicæ integralæ pentru învæflæmîntul superior public; – acces gratuit la învæflæmîntul superior øi desfiinflarea taxelor; – acfliuni afirmative pentru combaterea rasismului øi a sexismului instituflionalizate; – recunoaøterea integralæ a drepturilor studenflilor øi ale muncitorilor de a se organiza; – o autoguvernare democraticæ a educafliei superioare; – punerea în serviciul binelui public, nu al profiturilor corporafliilor; – libertate de expresie øi libertate academicæ; – øtergerea datoriilor în cazul împrumuturilor studenflilor; – educaflie civicæ pentru o societate democraticæ; – educaflie, nu ræzboi; – øcoli, nu închisori.

Traducere de Alex Moldovan

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program cover

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Manifeste, apeluri, modalitæfli øi documente de lucru. 2009–2010 Transformarea cunoaøterii în marfæ Procesul Bologna – Strategia Lisabona Réseau Europe – reseau-europe.eu http://reseau-europe.eu [2009]

Un proces coordonat la nivel european Actul I. Procesul Bologna (1999) Aøa-numitul „Proces Bologna“, în care sînt angajate azi 46 de flæri europene, a fost inifliat în 1999. Obiectivul l-a constituit crearea unui sistem european de armonizare, evaluare øi comparare a institufliilor de învæflæmînt superior din Europa; ceea ce, pe lîngæ faptul de a favoriza mobilitatea studenflilor øi a personalului profesoral, pregætea øi deschiderea spre concurenflæ øi spre transformarea învæflæmîntului superior într-o marfæ. În 2001, la Praga, obiectivul economic devine explicit: „În Europa de mîine, întemeiatæ pe o societate øi pe o economie a cunoaøterii, a te dota cu o strategie în materie de educaflie øi de formare continuæ se dovedeøte absolut necesar pentru a putea ræspunde provocærilor pe care le constituie competitivitatea economicæ...“ În 2003, la Berlin, obiectivele aøa-numitei „Strategii Lisabona“ sînt integrate în Procesul Bologna.

Actul II. Strategia Lisabona (2000) Strategia Lisabona, aøa-numitæ pentru „economia cunoaøterii“, urmæreøte mai presus de orice alinierea producfliei de cunoaøtere la cererea pieflei, prin edificarea, în sectorul cercetærii, a unui „spafliu european al cercetærii“ (SEC) [Espace européen de la recherche – EER], care este o piaflæ comunæ a cercetærii, în interiorul cæreia concurenfla devine „principalul principiu de cercetare“1, iar „cercetætorul-antreprenor“, „figura ei emblematicæ“. În conformitate cu principiile noului management public, este introdusæ o organizare antreprenorialæ.

SEC „îi priveøte atît pe cercetætori, laboratoarele øi universitæflile, cît øi drepturile de proprietate intelectualæ øi, în general, toate elementele constitutive ale sistemelor naflionale de inovaflie“.2 El prevede „facilitæfli regulamentare pentru fondurile de capital-risc; incitæri fiscale pentru eforturile de cercetare-dezvoltare; o legislaflie privind concurenfla øi crearea unui brevet european; o culturæ dinamicæ a spiritului de întreprindere; o solidæ bazæ de cercetare publicæ aflatæ în slujba industriei“.3 Concomitent, este instaurat spafliul european al educafliei øi al formærii continue, care pune universitæflile în competiflie, acestea fiind chemate sæ adopte o gestionare managerialæ, sæ recurgæ la finanflæri private øi sæ se transforme în niøte prestatoare de formæri preocupate sæ garanteze viitoarea „angajabilitate“ a clienflilor-studenfli, cu scopul de a furniza o „cunoaøtere folositoare pieflei“, sub formæ de „capital uman“.

Niøte reforme declinate la nivel naflional în întreaga Europæ4 Procesul a fost aplicat la date øi în ritmuri diferite de la o flaræ la alta. Cel mai avansat este în Marea Britanie, foarte avansat în Italia, Spania, Franfla øi ceva mai puflin avansat în Germania øi Belgia. Opoziflia e inegalæ: puternicæ în Grecia, Spania, Franfla øi Italia; destul de puternicæ în Germania øi Danemarca; slabæ în Marea Britanie; aproape inexistentæ în Belgia.

Marea Britanie este flara în care reforma este cea mai avansatæ øi aproape încheiatæ. Universitæflile sînt finanflate de studenfli cu pînæ la 3.000 de lire pentru licenflæ øi cu pînæ la 10.000 de lire dupæ licenflæ. La sfîrøitul studiilor, studenflii ajung sæ aibæ o datorie medie de 35.000 de lire. Universitæflile nu mai sînt conduse de persoane alese. În momentul de faflæ, sînt suprimate cursuri de filosofie, sociologie etc. Materii precum filosofia øi øtiinflele politice sînt supuse din partea mediilor economice la presiuni pentru a fi transformate în locuri øi în instrumente de adaptare, nu de criticæ. Predarea limbii engleze ca limbæ stræinæ a fost privatizatæ. Problema unor discipline precum filosofia este cæ speranfla privind salariul la terminarea facultæflii nu este, de multe ori, suficientæ pentru a permite acordarea de împrumuturi de studii. Locuinflele sociale studenfleøti au fost privatizate.

1. Commission Européenne, „6ème PCRD. La coordination de la recherche ne se fera pas sans courage politique“, CORDIS ocus, nr.

209, 18 noiembrie 2002.

2. Ibid.

3. Bruno (2008), dupæ un citat din „Plus de recherche pour l’Europe.

Objectif 3% du PIB“, comunicare a Comisiei Europene cætre Consiliul Europei, Parlamentul European, Comitetul Economic øi Social øi Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 11 septembre 2002, COM (2002) 499 final, p. 4.

4. Aceastæ scurtæ panoramæ a reformelor øi a mobilizærilor din Europa se bazeazæ, în principal, pe sintezele realizate de Marc Delepouve øi Evelyne Perrin pentru Contrasummitul de la Louvain [25–29 aprilie 2009; v. www.sauvonsluniversite.com/spip. php?article2476].

141

5. Sistemul LMD semnificæ reorganizarea programelor universitare pe trei cicluri: licenflæ, masterat, doctorat. (N. ed.)

6. V. supra, G. Caffentzis, „Lupte universitare la sfîrøitul pactului educaflional“, p. 126, nota 2. (N. ed.)

7. În momentul de faflæ, preøedintele universitæflii supune propunerile de personalitæfli din afaræ votului consiliului de administraflie (întreprinderi...), cu excepflia colectivitæflilor teritoriale; are drept de veto în ceea ce priveøte angajærile de personal; defline un drept de aviz defavorabil asupra propunerilor emise de „comitetele de selecflie“ (care au luat locul comisiilor de specialiøti).

Dacæ adæugæm aceste noi prerogative celor vechi (de reprezentare a universitæflii, de ordonator al veniturilor øi cheltuielilor, de responsabil cu menflinerera ordinii øi a securitæflii în incinta universitæflii, dar øi cu accesibilitatea sælilor de cursuri øi a clædirilor administrative pentru persoanele cu dizabilitæfli), rezultæ cæ preøedintele universitæflii dispune, în momentul de faflæ, de o putere comparabilæ cu aceea a unui adeværat manager de întreprindere.

142

La ultimul sæu congres, principalul sindicat studenflesc a decis sæ abandoneze principiul gratuitæflii studiilor. Studenflii sînt greu de mobilizat, cu atît mai mult cu cît sînt implicafli într-un demers de autofinanflare a studiilor de natura unei investiflii individuale, care are drept consecinflæ o totalæ ocupare a timpului. La contrasummitul de la Louvain, situaflia a fost rezumatæ astfel: „Studenflii din clasa de mijloc trebuie sæ trudeascæ în baruri pentru studenflii bogafli“. În Italia, reformele au fost începute în 1999, odatæ cu instaurarea sistemului LMD.5 În 2004 (guvernul Berlusconi), a fost votatæ o lege similaræ LRU [v. infra]. În 2006, taxele de øcolarizare se ridicau la 1.800 de euro/an.

De atunci, guvernul le-a permis universitæflilor sæ devinæ de drept privat, de unde taxe de øcolarizare libere, care au crescut în paralel cu dezangajarea statului. Astfel, taxele de øcolarizare la Litere în Florenfla au crescut, începînd din 2009, la 8.000 de euro. Øcoala primaræ a fost reformatæ printr-o lege din 2008: reintroducerea uniformelor pentru elevi, predarea religiei catolice, desfiinflarea orelor de dupæ-amiazæ, închiderea øcolilor de mici dimensiuni, revenirea la un singur învæflætor pentru fiecare clasæ. Numai o treime dintre funcflionarii pensionafli sînt înlocuifli.

Precaritatea în rîndurile corpului profesoral nu înceteazæ sæ creascæ. În octombrie 2008, niøte cadre didactice au ocupat øcoala în care predau. De acolo a pornit o mobilizare a angajaflilor din întregul sistem de învæflæmînt, care a durat pînæ la vacanfla de Cræciun. În Spania, aøa-numita „LOU“ inifliazæ, în 2004, liberalizarea øi privatizarea universitæflii: „autonomie“ ca în Franfla, privatizare øi autonomie decizionalæ øi financiaræ a universitæflilor, creøterea puterii întreprinderilor în luarea deciziilor, selectarea studenflilor la intrarea în facultate. Universitæflile se aflæ în concurenflæ, eliberînd, drept urmare, diplome care nu sînt echivalente. Masteratele stabilesc taxele de øcolarizare în funcflie de cerere øi ofertæ: cu cît mai cæutat e un master, cu atît e mai scump. În 2005, stînga recent ajunsæ la putere suspendæ aøa-numita LOU, apoi, pretextînd diferite reglementæri ale Uniunii Europene, inifliazæ o relansare a conflinutului LOU. Formarea profesorilor a fost øi ea reformatæ, pentru a fi golitæ de conflinut pedagogic (cf. „masterizarea“ din Franfla). În Germania, creøterea taxelor de øcolarizare nu a afectat, într-o primæ etapæ, decît anii terminali ai studiilor de lungæ duratæ, începînd însæ sæ fie generalizatæ la tofli anii cu începere din 2005. În momentul de faflæ, aceastæ generalizare afecteazæ 6 landuri din 16. Universitæflile germane au senate din care fac parte reprezentanfli ai studenflilor (8), ai profesorilor (8), ai personalul neacademic (5). Cu toate acestea, preøedintele Senatului este numit de o altæ instanflæ, iar creøterea puterii sale a avut ca efect marginalizarea Senatului. Modul de gestiune de tip LRU a antrenat o modificare a spiritului cunoøtinflelor predate. Sînt întreflinute tot mai multe relaflii cu întreprinderile, ceea ce antreneazæ specializæri. La Hamburg, universitatea a încheiat parteneriate cu întreprinderi din sectorul armamentului nuclear. În 2001, studenflii pornesc primele lupte, fæcînd grevæ împotriva creøterii taxelor de øcolarizare. În 2005 sînt organizate manifestaflii. În 2006 îøi fac apariflia noi moduri de acfliune: blocare de autostræzi, de centre comerciale etc. (studenflii germani au fost inspirafli de mobilizærile împotriva CPE6). În Franfla, schimbarea începe odatæ cu adoptarea legii aøa-numitului Pact pentru cercetare [Pacte pour la recherche] din 2006 øi a Legii referitoare la libertæflile universitæflilor [Loi relative aux libertés des universités] (LRU)7 din 2007, care a prilejuit puternice manifestaflii studenfleøti. LRU nu este împlinitæ în mæsura în care taxele de øcolarizare nu sînt dereglementate, totuøi, regimul francez se caracterizeazæ prin dualitatea sa: pe lîngæ universitæfli, existæ aøa-numitele „øcoli“ (de comerfl, de studii politice etc.), care sînt foarte „avansate“ în privatizarea finanflærii, în introducerea de metode manageriale øi în creøterea drepturilor de øcolarizare (12.000 de euro/an la Sciences Po pentru studenflii stræini cu începere din 2009). Or, aceste øcoli dezvoltæ strategii ofensive pentru a-øi masifica recrutarea øi a concura facultæflile.

Studenflii s-au mobilizat în toamna anului 2007 împotriva LRU printr-o serie de manifestaflii øi de blocæri ale activitæflii în universitæfli. Un nou val de mobilizare a fost declanøat de cercetætori în 2009, ca urmare a modificærii, prin aplicarea LRU, a decretului care definea statutul cercetætorilor. În Grecia, studenflii au blocat, în 2008, universitæflile timp de un an, reuøind în felul acesta sæ determine guvernul sæ retragæ pe jumætate proiectul de reformæ prin privatizare a universitæflii. În Belgia, universitæflile sînt de mai mulfli ani autonome, fiind finanflate de stat în proporflie de 80–90%. Învæflæmîntul superior este comunitar: francofon/flamand. În partea francofonæ, taxele de øcolarizare se ridicæ la 800 de euro.

Cele trei mari universitæfli sînt pe cale de a le înghifli pe cele mici care gravitau în jurul lor. Se observæ o creøtere a concurenflei: universitæflile îøi smulg unele altora studenflii, în special pe cei internaflionali. La Universitatea Catolicæ din Louvain-la-Neuve, LMD este în vigoare de cinci ani. La Universitatea Liberæ din Bruxelles (ULB, publicæ), Filosofia øi Literele sînt cele mai vizate de reforme. La Filosofie, s-a trecut de la 20 de cursuri pe an la 12. Obiectivele oficiale ale rectorului universitæflii privesc cu prioritate poziflia ocupatæ de aceasta în clasamentele internaflionale. Cheia

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

repartizærii fondurilor în funcflie de numærul de studenfli a fost extinsæ la numirea profesorilor, astfel încît, în mod mecanic, numærul profesorilor de la Litere scade progresiv, ducînd la desfiinflarea unor cursuri øi/sau a unor efective prea numeroase. Solvé, omoloaga lui HEC Paris, funcflioneazæ ca o întreprindere. A fost fæcutæ sæ fuzioneze cu facultatea de economie a ULB, care defline acum catedre private (comerflul cu bere etc.). În Belgia nu existæ sindicate studenfleøti. Impresia læsatæ de contrasummitul de la Louvain este cæ studenflii nu sînt conøtienfli de ceea ce se întîmplæ în universitæflile lor. Doi studenfli ai ULB au participat, cu toate acestea, foarte activ la pregætirea acestui contrasummit.

Danemarca e flara în care Procesul Bologna este cel mai puflin avansat. Educaflia e gratuitæ, iar studenflii primesc o alocaflie (pe care nu trebuie s-o ramburseze) de 600 de euro pe lunæ timp de øase ani. În 2009, o serie de manifestaflii studenfleøti au reuøit sæ se opunæ cu succes unui proiect al guvernului care urmærea reducerea acestei durate la patru ani. Cu toate acestea, pætrunderea întreprinderilor în universitæfli este din ce în ce mai mare. Înainte, cei 11 membri ai consiliilor de administraflie erau aleøi în exclusivitate din rîndurile profesorilor øi ale studenflilor; în momentul de faflæ, dintre cei 11 membri, 2 sînt reprezentanfli ai studenflilor, 2 ai profesorilor, 1 din partea personalului neacademic, 6 din partea întreprinderilor. Recent, guvernul a autorizat universitæflile private. În momentul de faflæ, se aflæ în desfæøurare o mobilizare împotriva aproprierii (prin brevete) de cætre întreprinderi a descoperirilor universitare.

Niøte reforme care pun institufliile publice producætoare de cunoaøtere øi de „capital uman“ sæ lucreze din ce în ce mai mult în slujba întreprinderilor private Strategia Lisabona afiøeazæ ca obiectiv dezvoltarea „cunoaøterii“. În realitate, aceste reforme nu urmæresc decît sæ permitæ întreprinderilor private sæ profite øi mai mult de cunoaøterea produsæ de institufliile publice, prin supunerea acestora intereselor lor stricte, în cadrul unui „nou management public“ [New Public Management].

Deschiderea spre finanflærile private pentru a se putea influenfla opfliunile publice Deschiderea spre finanflærile private trebuie pusæ în legæturæ cu scæderea impozitelor pe profit ale întreprinderilor, care apasæ asupra bugetelor publice øi atrage dupæ sine dezangajarea statului. În felul acesta, o finanflare centralizatæ øi alimentatæ din preleværi obligatorii, în care decizia e colectivæ øi politicæ, este înlocuitæ cu niøte finanflæri descentralizate øi „parteneriale“, care le permit finanflatorilor sæ influenfleze local modul de gestionare a universitæflilor øi a centrelor de cercetare, pentru a putea sæ profite øi mai mult de creditele publice care continuæ sæ finanfleze, în parte, producflia de cunoaøtere.

Acesta este sensul reformelor care încurajeazæ parteneriatele public-privat, recurgerea la finanflæri private pentru programele de cercetare (în Franfla, de pildæ, prin înfiinflarea Agenfliei Naflionale pentru Cercetare) øi pentru formarea universitaræ (în Franfla, „LRU“).

Introducerea de metode manageriale pentru slæbirea autonomiei corpului universitar Pentru a se subordona universitæflile øi centrele de cercetare intereselor întreprinderilor este nevoie øi de un alt mod de gestionare. Într-adevær, corpul universitar fline la autonomia sa, mai ales faflæ de piaflæ. Cele mai recente reforme vizeazæ, astfel, sæ slæbeascæ aceastæ autonomie: „universitarii nu iau parte la definirea propriilor lor «obiective», care sînt stabilite de proiectele de performanflæ. Controlul naflional al calitæflii recrutærilor de cætre egali pare sortit disparifliei, la fel ca øi statutele. Membrii agenfliilor (ANR [Agence Nationale de la Recherche – Agenflia Naflionalæ pentru Cercetare], AERES [Agence d’évaluation de la recherche et de l’enseignement supérieur – Agenflia de Evaluare a Cercetærii øi a Învæflæmîntului Superior]) sînt numifli de guvern. În universitæfli, în fafla preøedintelui ales, a cærui putere este consolidatæ prin LRU, consiliile nu mai au nicio putere în afara celei pe care le-o acordæ preøedinflia în ceea ce priveøte politica øtiinflificæ a universitæflii, recrutærile de personal, programele academice øi evaluarea“.8

8. Vinokur (2008 b).

Creøterea taxelor de øcolarizare pentru îndatorare – øcoalæ de „raflionalitate economicæ“ pentru studenfli Creøterea taxelor de øcolarizare9 îi obligæ pe studenfli sæ se îndatoreze, ceea ce constituie pentru ei o „øcoalæ de raflionalitate“ economicæ. Mai preocupafli de modul în care vor putea sæ îøi valorifice studiile pe piafla muncii (øi de salariul pe care vor putea sæ-l obflinæ în felul acesta pentru a-øi rambursa datoriile), ei sînt mult mai atenfli la a consacra aceste studii acumulærii capitalului uman aøteptat de întreprinderi. Ceea ce constituie o modalitate de a-i subordona pe studenfli întreprinderilor, în calitate de producætori de „capital uman“.

9. Creøterea taxelor de øcolarizare n-a fost încæ introdusæ în Franfla, dar va fi, probabil, cît de curînd, deoarece este vorba de un element esenflial al procesului de liberalizare øi de transformare a învæflæmîntului superior într-o marfæ. În Statele Unite, taxele de øcolarizare au crescut între 2002 øi 2007cu 40%.

143

10. RDT info, „magazin de informare asupra cercetærii europene“, publicat de Direcflia generalæ a Comisiei însærcinate cu Cercetarea, citat in Bruno (2008).

11. Vinokur (2007).

12. Ibid.

13. Vinokur (2007).

Politica de brevetare – un ræzboi împotriva împærtæøirii øi difuzærii cunoaøterii În sfîrøit, politica de brevetare permite întreprinderilor sæ-øi maximizeze profiturile legate de aplicafliile comerciale care rezultæ din „inovaflii“. În timp ce externalitæflile pozitive ale cunoaøterii publice sînt fæcute sæ creascæ în avantajul întreprinderilor, externalitæflile pozitive legate de inovafliile „private“ (datorate, în mare parte, cunoaøterii publice) sînt diminuate, în detrimentul persoanelor particulare.

Astfel, „vremea cînd, prin tradiflie, cunoøtinflele dobîndite în spafliul øtiinflific academic constituiau un patrimoniu deschis, pus la dispoziflia tuturor, e de domeniul trecutului“, scrie Direcflia Generalæ pentru Cercetare a Comisiei Europene, „în cîmpul cunoaøterii, producflia rimeazæ azi cu protecflia øi cu exploatarea“.10 Aøa-zisa „economie a cunoaøterii“ este, de fapt, o economie bazatæ pe raritatea cunoaøterii. Ræzboiul împotriva împærtæøirii cunoaøterii, purtat în mod intrinsec prin Strategia Lisabona, este un ræzboi împotriva cunoaøterii. Acest ræzboi este purtat în numele întreprinderilor øi al grupurilor industriale care doresc sæ-øi amplifice monopolul asupra cunoaøterii.

Niøte reforme profund inegalitare, care urmæresc desfiinflarea serviciului public De la creøterea taxelor de øcolarizare la îndatorarea studenflilor – eliminarea claselor populare Liberalizarea învæflæmîntului superior se traduce printr-o creøtere a taxelor de øcolarizare11, în paralel cu dezangajarea financiaræ a statului. Pe de altæ parte, institufliile de învæflæmînt superior (publice sau private) aflîndu-se în concurenflæ monopolistæ, competiflia se poartæ pe „calitate“, nu pe prefl. Afiøarea unor taxe øcolare ridicate serveøte, chiar, drept indicator de calitate (teoria semnalului).

Pe deasupra, într-un sector în care mæsura calitæflii intrinsece este foarte greu de stabilit, construirea unei imagini de calitate øi traducerea ei în clasamentele universitæflilor sînt costisitoare: recrutare de „staruri“ de pe piafla internaflionalæ a profesorilor-cercetætori øi a preøedinflilor de universitæfli, ofertæ de servicii atractive în campus, cheltuieli de prestigiu, de lobbing, de marketing øi publicitate etc. Aøa s-a ajuns ca, din totalul cheltuielilor institufliilor publice de învæflæmînt superior din Statele Unite, cheltuielile administrative sæ creascæ de la 30% în 1976 la 50% în 2001; cheltuielile de instruire pe student au crescut cu 17% între 1960 øi 2001, iar cele administrative cu 54%.12 Studiile evidenfliazæ peste tot un impact negativ al creøterii taxelor de øcolarizare asupra cererii de studii superioare în mediile cu venituri mici, ca urmare a dificultæflii, pentru aceøti studenfli, de a obfline ajutoare financiare suficiente, inclusiv în cazul în care existæ sisteme de împrumut.13 Existæ, într-adevær, o „aversiune faflæ de risc“ a celor særaci (chiar øi în Norvegia, flaræ în care împrumuturile sînt foarte bine securizate), care reflectæ, în parte, o percepflie corectæ a riscului real de cætre niøte studenfli lipsifli øi de suportul financiar familial în caz de nevoie, øi de capitalul social din ce în ce mai necesar pentru accederea la slujbele de calitate. Tendinfla este, astfel, spre o bipolarizare a cererii: abandon pretimpuriu pentru unii, creøtere puternicæ a cererii pentru alflii.

Selectarea studenflilor pe piafla cunoaøterii Pe o piaflæ liberalizatæ a învæflæmîntului superior, studenflii sînt „clienflii“ universitæflilor øi o sursæ de finanflare din ce în ce mai importantæ pentru echilibrul lor bugetar, dar øi „factori de producflie“ ai serviciului, calitatea lor fiind un element determinant pentru prestigiul universitæflii, ceea ce poate conduce la ajutorarea financiaræ a studenflilor strælucifli din medii cu venituri scæzute. Acest lucru ræmîne totuøi un arbitraj care se efectueazæ în funcflie de considerente strict economice, nu de serviciu public, în care, pînæ la urmæ, logica ajutorærii meritului (celui bogat) primeazæ asupra logicii ajutorærii nevoii (celui særac). Într-adevær, bogatul e mai „rentabil“, deoarece este dotat iniflial cu un capital uman mai mare. Astfel, în Statele Unite, studenflii cei mai særaci, care în 1995 primeau din partea colegiilor private ajutoare cu 2% mai mari decît cei provenifli din familii înstærite (între 60.000 øi 80.000 de dolari/an), primesc în 1999 cu 29%, în medie, mai puflin, în timp ce ajutorul acordat studenflilor din familii cu un venit de peste 100.000 de dolari a crescut cu 145%...

Un sistem cu douæ viteze Odatæ cu sfîrøitul principiului repartizærii echitabile în cadrul serviciilor publice, finanflærile (în special cele publice) sînt dirijate prioritar spre institufliile de învæflæmînt superior care sînt deja cele mai bine dotate, care primesc populafliile cele mai favorizate, în cadrul unor „regrupæri de excelenflæ“. Celelalte instituflii de învæflæmînt superior au ca principalæ funcflie sæ ræspundæ, prin intermediul indicatorilor de inserflie, nevoilor locale, în special ale IMM-urilor. În aceste instituflii, pilotarea de cætre întreprinderi merge în sensul unei formæri „personalizate“, calatæ pe nevoile imediate ale bazinelor de locuri de muncæ øi ale întreprinderilor care finanfleazæ universitatea.

144

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Niøte inegalitæfli care se repercuteazæ asupra pieflei muncii În acest sistem, formærile generaliste sînt rezervate elitelor, asigurîndu-le numai lor recunoaøtere øi mobilitate pe piafla muncii.

Pe de altæ parte, datoriile studenfleøti întreflin creøterea veniturilor celor mai ridicate, care, la rîndul ei, îi incitæ pe o parte dintre studenfli sæ se îndatoreze din ce în ce mai mult, pentru a avea acces la universitæflile cele mai prestigioase; ele exclud cealaltæ parte, care apasæ asupra salariilor, venind sæ îngroaøe oferta pe segmentele inferioare ale pieflei muncii. Acest fapt adînceøte inegalitæflile salariale øi bipolarizarea de pe piafla muncii, conducînd, în consecinflæ, la o pauperizare øi la precarizarea claselor de mijloc, care provoacæ un risc deflaflionist (consum anemic etc.).

Pierderea autonomiei corpului universitar: precarizare, særæcire academicæ, penurie de creiere etc.

Særæcirea cunoaøterii Subordonarea crescîndæ faflæ de interesele întreprinderilor compromite „independenfla, indispensabilæ din punct de vedere social, a expertizei universitare“.14 În flærile europene care au adoptat înaintea Franflei principiile noului management public (NPM), „se remarcæ dispariflia unor sectoare întregi de cercetare øi de învæflæmînt, insuficient de «eficiente» din punct de vedere al obiectivelor stabilite, o extraversiune lingvisticæ øi culturalæ crescîndæ øi declinul cercetærii fundamentale“.

Cunoaøterea este, în felul acesta, deturnatæ de la funcfliile ei societale øi cetæfleneøti, fiind, dimpotrivæ, pusæ doar în slujba intereselor particulare øi pe termen scurt ale întreprinderilor. Aceastæ „revoluflie culturalæ neoliberalæ“ conduce la o cunoaøtere, de la cercetare pînæ la educaflie, din ce în ce mai segmentatæ, mai efemeræ, din ce în ce mai incapabilæ sæ ajute la elaborarea unei înflelegeri a lumii în globalitatea ei øi din ce în ce mai puflin utilæ pentru cetæflean.

Reculul libertæflilor academice øi democratice Finanflarea privatæ poate, astfel, sæ conducæ la reculul libertæflilor academice øi democratice. În Statele Unite, organizafliei Amnesty International i s-au interzis finanflærile în interiorul unei universitæfli deoarece denunflase compania Coca-Cola pentru sprijinirea dictaturii din Nigeria.

Abandonarea cætre întreprinderi øi cætre mecenat (eventual religios15) a finanflærii øi a definirii conflinutului formærilor intelectuale are implicaflii extrem de grele în termeni de capital simbolic, de hegemonie intelectualæ. Conform Comisiei Europene, încæ din primele clase ar trebui insuflat „spiritul de întreprindere“.16 Nu numai cunoaøterea, ci øi gîndirea øi societatea ar trebui deci puse în slujba întreprinderilor...

Precarizarea corpului universitar øi „fuga creierelor“ În Statele Unite, proporflia de posturi temporare din universitæfli a crescut de la 43% la 70% în 30 de ani.17 Un risc este, atunci, „exit“-ul: astfel, „cele mai multe universitæfli engleze øi americane, în care o proporflie ridicatæ de profesori-cercetætori este precarizatæ øi în care libertatea academicæ regreseazæ în consecinflæ, întîmpinæ dificultæfli tot mai mari în atragerea de candidafli naflionali, fiind nevoite sæ recurgæ la importul de creiere“.18

14. Ibid.

15. În „universitatea“ lui Peter Vardy, concesionar de automobile øi creøtin fundamentalist, „creaflionismul se predæ pe picior de egalitate cu teoria evoluflionistæ a lui Darwin, iar cærflile cu Harry Potter sînt interzise, sub pretextul cæ ar încuraja credinfla în vræjitorie. Universitatea a fost inspectatæ de OFSTED [Biroul de norme educative britanic, agenflie guvernamentalæ] øi s-a bucurat de un raport excelent“, R. Hatcher, „L’école britannique livrée au patronat“, Le Monde diplomatique, aprilie 2005.

16. Comunicare a Comisiei Europene, „Implementing the Community Lisbon Programme: Fostering entrepreneurial mindsets through education and learning“, 2006.

17. Vinokur (2008 a).

18. Vinokur (2008 b).

Traducere de Bogdan Ghiu

Bibliografie Bruno, Isabelle (2008). A vos marques®, prêts, cherchez!, Editions du Croquant.

Vinokur, Annie (2007). „Study now, pay later. Endettement étudiant et restructuration de l’enseignement supérieur“, in Pouvoirs et financement en éducation: qui paye décide?, Paris, L’Harmattan.

Vinokur, Annie (2008 a). „La loi relative aux libertés et responsabilités des universités: essai de mise en perspective“, Revue de la régulation. Capitalisme, institutions, pouvoirs, 2.

Vinokur, Annie (2008 b). „Vous avez dit «autonomie»?“, in Mouvements, 55–56, pp. 72–81. http://regulation.revues.org/document1783.html. www.printemps2010.eu (analize, reflele europene, mobilizæri). http://isacna.wordpress.com (blog participativ, articole despre diferite situaflii naflionale). http://firgoa.usc.es/drupal (reviste ale presei, analize, bibliografii). http://www.archive.org/download/EducationProtestsWorldwide2009/Overview2009.pdf.

Reflele studenfleøti Contrasummitul de la Viena: http://bolognaburns.org Valuri europene de mobilizare: www.vagueeuropeenne.fr Germania: http://unsereuni.at Elveflia: http://www.cuae.ch/spip.php? article226 Olanda: http://studentenprotestutrecht. wordpress.com Grecia: http://www.cuae.ch/spip.php? article226 Croaflia: http://slobodnifilozofski.org

145

Document de lucru adresat miøcærilor educaflionale din întreaga lume www.emancipating-education-for-all.org [2009]

Introducere Cu ocazia unei întruniri internaflionale de la München (Germania), la sfîrøitul lui noiembrie 2009, noi, activiøtii din cadrul miøcærilor educaflionale din Austria, Germania øi Spania, ne-am întîlnit øi am redactat urmætorul document.

Cerem grupurilor locale din Europa øi din alte pærfli ale lumii sæ punæ în discuflie acest text øi sæ ne transmitæ reacfliile lor [united4education@riseup.net]. Aceste ræspunsuri vor fi publicate pe forumul de la adresa http://emancipatingeducation-for-all.org øi vor fi discutate în cadrul Congresului Educafliei Europene [European Education Congress] de la Bochum (Germania) de la sfîrøitul lui mai 2010, împreunæ, speræm, cu cît mai mulfli dintre voi. Este vital sæ creæm o reflea puternicæ a miøcærilor educaflionale. Obiectivul nostru este sæ inifliem discuflii pe marginea conceptului de educaflie øi sæ strîngem cît mai multe reacflii posibile din partea grupurilor locale, pentru a încerca sæ formulæm o declaraflie care sæ reflecte unitatea øi diversitatea luptei pentru o educaflie liberæ øi emancipatoare.

Viziune Pentru formularea unei viziuni, este vital sæ ne întrebæm ce rol social ar trebui sæ joace sistemul educaflional în cadrul societæflii. Mai mult, o miøcare educaflionalæ – fie ea de nivel local sau global – ar trebui sæ defineascæ însæøi educaflia øi sæ includæ aceastæ definiflie într-un discurs social despre educaflie. Documentul de faflæ descrie, în continuare, conceptul nostru de bazæ în ceea ce priveøte educaflia liberæ øi emancipatoare.

Consideræm cæ, spre deosebire de formare [training], educaflia trebuie sæ fie criticæ. Ea trebuie sæ fie liberæ øi accesibilæ tuturor, sæ le permitæ oamenilor sæ înfleleagæ øi sæ reflecteze critic asupra conflictelor de interese din jurul lor, reflectînd rolul individului în cadrul societæflii ca întreg, încurajîndu-l pe acesta sæ o modeleze în mod activ. Astfel conceputæ, educaflia este un mijloc de emancipare.

Formarea, pe de altæ parte, este simpla deprindere a abilitæflilor oferite pe piafla muncii.

Educaflia liberæ øi emancipatoare, accesibilæ tuturor, este o precondiflie a oricærei societæfli care se consideræ democraticæ, întrucît educaflia criticæ este un catalizator al participærii politice.

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 4

Sistemul educaflional – un „conflict de interese“ Consideræm cæ sistemul educaflional este o platformæ pentru cîteva interese care, parflial, se contrazic reciproc, printre acestea numærîndu-se interesele economice, interesele de stat øi interesele religioase instituflionalizate.

Tuturor acestor trei curente organizate de interese li se opune interesul de a-i læsa pe oameni sæ decidæ direcflia pe care ar trebui s-o imprime propriilor viefli. Acest interes, spre deosebire de celelalte, nu este încæ organizat.

Emanciparea le permite oamenilor sæ træiascæ aøa cum doresc. Este de datoria activiøtilor pentru o educaflie criticæ sæ se organizeze øi sæ întæreascæ interesele emancipatoare din cadrul structurilor platformelor existente de interese.

Interesele dominante în prezent – în special cele de naturæ economicæ – funcflioneazæ global. Prin urmare, sîntem convinøi cæ nu putem reuøi pe termen lung decît comunicînd øi fiind unifli noi înøine la nivel global în lupta noastræ. Ne exprimæm solidaritatea cu tofli cei care luptæ pentru o educaflie liberæ øi emancipatoare în toatæ lumea.

Traducere de Alex Moldovan

146

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Document de lucru pentru Summitul alternativelor Idei pentru o educaflie øi o societate diferite

http://spring2010.eu http://bolognaburns.org/about/alternative-summit [11–14 martie 2010, UniCampus, Viena]

Societatea Starea prezentæ a lumii, la nivel naflional øi global, e marcatæ de inechitate øi de o masivæ distrugere a mediului înconjurætor. Rolul cel mai important e jucat de capitalismul neoliberal. Acesta a dus la cooperarea politicienilor øi a pieflei, în loc sæ se punæ interesul oamenilor øi sænætatea mediului pe primul loc, nu doar în dictaturi, ci øi în democraflii.

Færæ o schimbare a raporturilor de forfle din aceastæ lume nu va exista o schimbare realæ. Educaflia poate reproduce øi stabiliza raporturile de forfle actuale sau poate încuraja gîndirea criticæ. S-ar putea ca asta sæ nu producæ în mod automat o schimbare, avînd în vedere cæ raporturile sînt puternice, iar statul opresor e înspæimîntætor – dar o educaflie eliberatæ de dogma capitalistæ poate crea atmosfera necesaræ pentru schimbare.

Educaflia Educaflia, din acest punct de vedere, are nevoie de autodeterminare, de un spafliu autodeterminat øi de posibilitatea de a-øi gæsi cæile proprii, în loc sæ funcflioneze dupæ niøte standarde impuse nouæ de cætre alflii.

Economicizarea educafliei urmeazæ totuøi diferite linii directoare: o mai mare eficienflæ, ceea ce înseamnæ a te folosi de oameni, a-i face pe oameni exploatabili pentru societate øi pentru piafla muncii, øi, în tot acest timp, abandonarea unor idealuri precum educarea unor oameni autonomi, independenfli, încrezætori.

Aceastæ formare a copiilor øi a adolescenflilor pentru a deveni niøte adulfli exploatabili trebuie respinsæ, încurajîndu-se abilitatea de a privi dincolo de graniflele actualului sistem politic. Toate mecanismele structurale care le oferæ øanse inegale copiilor din sistemul educaflional trebuie desfiinflate.

Este nevoie, aøadar, de schimbæri ale structurii interne øi externe a sistemului educaflional øi de o mai puternicæ orientare în direcflia unei teorii educaflionale pe durata instruirii profesorilor.

Orientarea spre principiile economice ale sistemului educaflional trebuie, øi ea, eliminatæ. În locul ei trebuie cultivate forme solidare de învæflare, care permit o gîndire criticæ.

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 5

Procesul Bologna Procesul Bologna a fost folosit pentru restructurarea nivelurilor terfliare ale educafliei. Declaraflia oficialæ ar fi putut oferi o cale diferitæ. În orice caz, ea a fost interpretatæ într-un sens neoliberal.

Introducerea unei programe conforme cu Procesul Bologna a fost însoflitæ de ideea unei sæptæmîni de lucru de 40 de ore pentru studenfli. Acest fapt trebuie respins. Programa trebuie sæ lase suficient spafliu pentru o stabilire independentæ a prioritæflilor øi pentru o planificare autonomæ a timpului.

Educaflia, în special cea universitaræ, nu trebuie sæ urmæreascæ aplicabilitatea economicæ, ci trebuie sæ încurajeze abilitatea de a analiza critic starea actualæ a societæflii, a politicii, a tehnologiei øi a economiei.

Pentru a transforma universitatea într-un teren de antrenament pentru gîndirea criticæ øi autoresponsabilæ, este nevoie de structuri care sæ le ofere tuturor celor care muncesc øi care învaflæ în universitæfli abilitatea de-a se implica în luarea democraticæ de decizii. Ca atare, distrugerea structurilor democratice, care a însoflit Procesul Bologna, trebuie inversatæ.

Perspective Protestele studenfleøti autoorganizate din universitæfli, care au fost sprijinite de sindicate øi de numeroøi alfli oameni, au dovedit cæ existæ un potenflial de schimbare nu doar în rîndul studenflilor, ci în întreaga societate.

Acum e sarcina noastræ sæ transformæm aceste reflele spontane într-o miøcare viguroasæ. Provocarea anilor øi a deceniilor care vin va fi de a schimba sistemul educaflional pas cu pas. Pentru binele tuturor oamenilor, al tuturor celorlalte fiinfle øi al lumii noastre.

Traducere de Alex Moldovan

147

Ce este Congresul Educafliei Europene? www.educationcongress.eu [25–30 mai 2010, Bochum, Germania]

Concept Congresul Educafliei Europene [European Education Congress] (EEC) este un congres internaflional care are o abordare criticæ a situafliei actuale øi a evolufliilor curente din cadrul sistemului educaflional din Europa, atît la nivel politic participativ, cît øi la nivel teoretic, analitic. Evenimentul este organizat de tineri din toatæ Europa.

Obiectivele øi flintele pe care øi le propune congresul sînt dinadins felurite øi deschise. Motivaflia acestei concepflii cuprinzætoare poate fi gæsitæ în caracterul eterogen al intereselor øi al zonelor-cheie de lucru ale participanflilor, care, desigur, se vor ræsfrînge asupra structurii. Rezultatele congresului vor depinde în mod nemijlocit de ideile øi de analizele tuturor celor implicafli în congres øi de rezultatele diferitelor discuflii øi ateliere de lucru din cursul sæptæmînii.

Ca atare, urmætoarele obiective trebuie înflelese ca un cadru de referinflæ, care nu trebuie urmat în litera lui; participanflii sînt încurajafli sæ dezvolte øi sæ extindæ aceste puncte pentru a øi le putea însuøi.

– Oferirea unei perspective asupra situafliei øi a structurii diferitelor sisteme educaflionale din Europa – Dezvoltarea øi reflectarea criticæ a pozifliilor politice, împreunæ – Permiterea unei critici øi a unei reflecflii asupra miøcærilor educaflionale din Europa din ultimii ani – Efectuarea unei analize teoretice a problemelor curente din sectorul educaflional øi identificarea cauzelor acestora – Dezvoltarea de abordæri øi strategii practice de acfliune – Oferirea unei baze teoretice practicii politice – Transformarea analizei teoretice în idei vizînd practica politicæ – Încurajarea tuturor, dar în special a celor tineri, de a participa la procesele de luare a deciziilor, deopotrivæ în sistemul educaflional øi în societate în general – Oferirea unei baze pentru înflelegerea øi discutarea educafliei în contextul actualului sistem politic øi social

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 6

Cum e organizat EEC? EEC este organizat de un grup de tineri din întreaga lume. Inifliat de douæ organizaflii germane øi douæ franceze, comitetul de organizare s-a lærgit de atunci considerabil øi a devenit internaflional.

Deciziile legate de concept, de cursul evenimentelor øi de principiile directoare ale congresului sînt luate în mod democratic, prin intermediul întîlnirilor pregætitoare internaflionale, al teleconferinflelor øi al listelor de mail în limba englezæ. Infrastructura imediatæ e organizatæ de un grup local din Bochum; planificarea financiaræ e responsabilitatea principalului grup organizator, Bochumer Bildungschancen e.V., øi este – în cea mai mare mæsuræ posibilæ – realizatæ prin pæstrarea unui contact constant cu structurile internaflionale. Proiectul e sprijinit financiar de programul Youth in Action, precum øi de o serie de alte organizaflii.

Pînæ în prezent au existat douæ întîlniri pregætitoare internaflionale, la Paris, în februarie, øi la Barcelona, în aprilie [2010]; pe lîngæ aceste întîlniri oficiale, membrii echipei organizatoare s-au întîlnit la Viena, în martie, pentru a discuta øi dezvolta rezultatele întîlnirii de la Paris. Oameni din cîteva flæri europene au participat la organizarea de bazæ øi deschisæ a congresului; dupæ ce s-a lucrat în grupuri mici, deciziile au fost discutate øi apoi adoptate prin consens în plen. O întîlnire pregætitoare finalæ anterioaræ congresului va avea loc pe 8 øi 9 mai [2010] la Bochum. Înscrierea la aceastæ întîlnire se poate face pe site-ul congresului.

Program. Structuræ temporalæ Programul fiecærei zile e împærflit în patru pærfli. Dimineafla vor avea loc intervenflii vizînd analiza teoreticæ, care, dupæ o pauzæ comunæ, vor fi completate de intervenflii vizînd aspecte mai practice øi dezvoltarea de abordæri øi soluflii ale problemelor identificate. În continuare se va organiza o întîlnire deschisæ, iar ziua se va încheia cu un program cultural. Împærflirea într-o parte teoreticæ øi una practicæ nu trebuie consideratæ o separare între participarea politicæ practicæ øi analiza teoreticæ, ci dimpotrivæ. Ambele abordæri ale unui subiect sau ale unei probleme trebuie legate pentru a permite o mai bunæ înflelegere prin luarea în considerare a ambelor perspective. Practica politicæ nu-øi poate realiza în totalitate potenflialul în lipsa unui cadru teoretic; analizele teoretice ale unei probleme reclamæ strategii, care sæ permitæ gæsirea

148

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

unei soluflii, øi o punere în practicæ, în stare sæ provoace schimbarea. În mod ideal, abordarea teoreticæ a unei probleme dezbætute øi dezvoltate dimineafla va culmina cu iniflierea de soluflii practice ale respectivei probleme, dupæ-amiaza. Întîlnirea deschisæ Pe durata întîlnirii deschise de seara pot fi continuate discufliile începute în cursul zilei øi pot fi abordate noi subiecte în timpul intervenfliilor discutate. La începutul fiecærei întîlniri deschise, tofli participanflii sînt invitafli sæ se adune într-o cameræ centralæ pentru o scurtæ întîlnire, unde se vor face anunfluri organizatorice. Dupæ o scurtæ introducere, participanflii pot propune subiecte de care sînt interesafli, le pot prezenta pe scurt pe un panou øi distribui în încæperile disponibile. Fiecare grup, în orice moment, poate decide sæ fragmenteze sau sæ schimbe subiectul, acesta fiind afiøat pe un panou centralizat pentru a putea fi trecut în revistæ. Pentru a face cursul discufliilor øi posibilele rezultate vizibile pentru tofli participanflii la congres, grupurile sînt încurajate sæ foloseascæ placarde în cadrul unui protocol. Aceste placarde vor fi expuse zilnic în apropierea punctului de informare.

Grupurile de lucru Pe lîngæ intervenflii normale øi întîlniri deschise, „grupurile de lucru“ le vor oferi oamenilor oportunitatea de a dezvolta idei concrete de proiecte. Aceste grupuri de lucru sînt autoorganizate øi se pot întruni pe durata sæptæmînii pentru a lucra la proiectele lor. Pentru ca acestea sæ fie disponibile pentru tofli participanflii, un panou informativ din apropierea punctului de informare va prezenta aceste proiecte øi va anunfla momentul øi locul acestor întîlniri. Conflinutul proiectelor discutate depinde în totalitate de ideile participanflilor la congres. Un grup s-ar putea întîlni, de pildæ, pentru a lucra la un proiect teatral internaflional în cadrul programului cultural, altul ar putea pune la punct o platformæ internaflionalæ în scopul comunicærii ulterioare congresului. Grupurile de lucru nu se pot înscrie dinainte, ci trebuie sæ se formeze în timpul congresului.

Programul cultural În fiecare searæ, existæ un interval destinat activitæflilor culturale. Programul nu va fi decis dinainte de organizatorii congresului, ci creat în maniera „fæ-o tu însufli“ [do it yourself], chiar în timpul congresului. Toatæ lumea e invitatæ sæ se implice, sæ contribuie cu idei øi sæ colaboreze cu ceva la programul cultural. Dacæ e nevoie de echipamente sau de o infrastructuræ, organizarea e posibilæ cu condiflia sæ se anunfle din timp.

Comunicarea Comunicarea pe durata congresului se va face în cea mai mare parte în limba englezæ. Pentru cæ resursele noastre financiare sînt, din nefericire, limitate, nu vom reuøi sæ traducem toate atelierele de lucru în diferite limbi. Desigur, intervenfliile pot fi fæcute øi în alte limbi, potrivit abilitæflilor lingvistice ale participanflilor. Punctul de informare va pune la dispoziflie o listæ unde cei dispuøi sæ traducæ intervenflii în/dintr-o altæ limbæ sînt încurajafli sæ-øi înscrie numele øi datele de contact. Astfel, e posibil ca mai multe intervenflii sæ fie accesibile celor care nu cunosc limba englezæ.

Cum se poate participa?

Pentru a participa la congres, înscriefli-væ pe pagina festivalului: http://www.educationcongress.eu/?page_id=141.

Avînd în vedere cæ diviziunea dintre contributorii activi øi vizitatorii pasivi reflectæ una dintre numeroasele probleme ale actualelor sisteme educaflionale, una dintre flintele congresului este sæ rezolve tocmai acest aspect. Ca urmare, le solicitæm tuturor celor interesafli de educaflie, atît de abordærile teoretice, cît øi de aplicafliilor lor practice, nu doar sæ viziteze congresul, ci sæ contribuie în mod activ prin intervenflii în cadrul programului congresului. Înscrierea unei intervenflii poate fi fæcutæ, de asemenea, pe pagina congresului: www.educationcongress.eu/?page_id=251. Dacæ avefli întrebæri, væ rugæm sæ ne scriefli la adresa info@educationcongress.eu. În caz cæ avefli idei pentru programul cultural sau dorifli sæ contribuifli chiar voi, scriefli-ne un e-mail sau comunicafli-ne la punctul de informare. În general, vizitarea congresului ar trebui sæ însemne øi participarea øi contribuflia la congres, øi nu doar în ceea ce priveøte conflinutul tematic. La punctul de informare vor exista liste care væ vor oferi posibilitatea sæ ajutafli la infrastructura congresului: distribuirea mîncærii, spælatul vaselor, ajutor la punctul de informare, pregætirea intervenfliilor øi a fazelor întîlnirilor deschise etc. Væ rugæm sæ væ trecefli numele pe aceste liste, pentru a contribui la bunul mers al congresului pentru toatæ lumea.

Nu doar consumafli, creafli øi contribuifli!

Traducere de Alex Moldovan

Suport Congresul Educafliei Europene e organizat de: Aktionsbündnis gegen Studiengebühren (www.abs-bund.de) Bochumer Bildungschancen e.V. Etudiants pour une Europe de l’Education (europeducation.wordpress. com) Etudiants pour une Société Durable Congresul e sprijinit de: AStA der Ruhr-Universität Bochum (www.asta-bochum.de) Bundesverband ausländischer Studierender e. V. (www.bas-ev.de) bündnis für politik- und meinungsfreiheit (www.pm-buendnis.de) DGB Jugend Bund (www.dgb-jugend.de) AStA der Uni Frankfurt AStA der Uni Wuppertal LandesAstenTreffen NRW AStA der FH Bielefeld AStA der Uni Münster AStA der Uni Duisburg-Essen AStA der Uni Gießen AStA der Uni Köln AStA der Uni Potsdam

149

Declaraflie comunæ cu privire la Valul Global de Acfliune pentru Educaflie din toamna aceasta www.emancipating-education-for-all.org [Octombrie–noiembrie 2010]

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 8

În întreaga lume, studenfli, elevi, profesori, pærinfli øi angajafli au protestat, în ultimul deceniu, împotriva accentuærii comercializærii øi a privatizærii educafliei publice, luptînd pentru o educaflie liberæ øi emancipatoare. Anul acesta, oamenii se vor uni în lupta lor la nivel internaflional øi global în cadrul Valului Global de Acfliune pentru Educaflie.

Mulfli dintre noi folosim Miøcarea Studenfleascæ Internaflionalæ [International Student Movement: emancipatingeducation-for-all.org/ism_en] ca pe o platformæ autoadministratæ, inifliatæ în vederea schimbului de informaflii, a corelærii øi a coordonærii de proteste la nivel internaflional øi global. Urmærim crearea de structuri bazate pe participarea directæ øi pe organizarea nonierarhicæ prin discuflii øi acfliuni colective. Oricine se identificæ cu lupta împotriva privatizærii educafliei publice øi pentru o educaflie liberæ øi emancipatoare ni se poate alætura øi poate participa sau contribui la platformæ!

Unii dintre noi ne-am întîlnit øi am colaborat deja cu urmætoarele ocazii: 10 ani de „Proces Bologna“ la Louvain-laNeuve (Belgia), 25–29 aprilie 2009 [www.emancipating-education-for-all.org/content/actions-and-events-2904wednesday-gwa#comment-284]; Summitul Universitæflilor G8 de la Torino (Italia), 17–19 mai 2009 [www. youtube.com/watch?v=a0kDQCJ1BI4]; Bologna Burns de la Viena (Austria), 11–14 martie 2010 [bolognaburns.org]; Bologna Keeps on Burning de la Madrid (Spania), 8–14 aprilie 2010 [bolognaburnsmadridenglish.wordpress.com]; øi Congresul Educaflional European de la Bochum (Germania), 25–30 mai 2010 [www.educationcongress.eu].

Urmætoarele obiective ne unesc în întreaga lume: Împotriva a ce luptæm? Împotriva efectelor actualului sistem economic asupra oamenilor øi sistemelor educaflionale: – împotriva taxelor de øcolarizare øi a oricærui fel de taxe care împiedicæ accesul øi participarea în mod egal a oamenilor la educaflie; – împotriva datoriilor studenfleøti; – împotriva unei educaflii publice puse în slujba pieflei (muncii); Aøa-numitul „Proces Bologna“ (øi echivalentele lui din întreaga lume) urmæreøte implementarea unor sisteme educaflionale care, înainte de toate, instruiesc oamenii pentru deprinderea unor abilitæfli ce servesc piafla muncii.

El promoveazæ reducerea costurilor de instruire, scurteazæ perioada de studii øi produce o mînæ de lucru subcalificatæ.

– împotriva transformærii educafliei într-o marfæ (la fel ca toate celelalte aspecte ale vieflii); – împotriva influenflei (în creøtere) a intereselor de afaceri asupra bugetelor de bazæ pentru educaflia publicæ; – împotriva tæierilor (în creøtere) aplicate bugetelor educafliei publice în întreaga lume; – împotriva „privatizærii“ fondurilor publice prin subvenflionarea institufliilor educaflionale private; – împotriva comodificærii [commodification] øi exploatærii muncii în cadrul institufliilor educaflionale.

Ne opunem discriminærii øi excluziunii din orice instituflie educaflionalæ pe baza: – condifliilor socio-economice (în prezent, sistemele educaflionale sînt astfel organizate încît oamenii cu mai puflini bani nu pot participa la ele în mod egal); – a naflionalitæflii; – a performanflei; – a ideologiilor øi activitæflilor politice; – a genului; – a orientærii sexuale; – a religiei; – a etniei; – a culorii pielii.

150

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Ne opunem prioritizærii cercetærii orientate spre obflinerea de patente cu valoare comercialæ, øi nu spre o cunoaøtere liberæ, deschisæ, disponibilæ tuturor!

– Institufliile educaflionale publice sînt în tot mai mare mæsuræ silite sæ concureze pentru sponsorizæri private pentru a efectua cercetæri (fundamentale); în acelaøi timp, fondurile private au tendinfla de a fi investite în cercetæri care promit sæ fie profitabile (ducînd la un declin al finanflærilor în zone de cercetare care ar putea fi importante, dar nu sînt considerate profitabile). Pe baza profitului, institufliile educaflionale øi participanflii primesc calificativul de „excelent“ øi îndeplinesc adesea criteriile pentru a primi o finanflare publicæ suplimentaræ.

Ne opunem prioritizærii granturilor de cercetare generatoare de venituri în defavoarea educafliei øi a cercetærii fundamentale.

Ne opunem activitæflilor pentru armatæ din cadrul institufliilor educaflionale: – cercetærii legate în mod specific de scopuri militare; – recrutærii øi activitæflilor publicitare pentru armatæ.

Pentru ce luptæm?

CONfiINUT: – educaflia liberæ øi emancipatoare ca drept uman: educaflia ar trebui sæ slujeascæ în primul rînd interesul individului de-a se emancipa, ceea ce înseamnæ sæ poatæ reflecta critic øi înflelege structurile de putere øi mediul înconjurætor; educaflia nu trebuie sæ permitæ doar emanciparea individului, ci a societæflii în întregul ei; – educaflia ca bun public servind interesele publice; – libertatea øi alegerea academice: libertatea de a urma orice disciplinæ de studiu.

ACCES: – liber faflæ de mecanismele monetare de platæ de cætre participanfli øi faflæ de orice fel de discriminare øi excluziune øi, ca atare, accesibil în mod gratuit tuturor indivizilor; – pentru o finanflare suficientæ a tuturor institufliilor educaflionale publice, indiferent dacæ sînt considerate profitabile sau nu.

STRUCTURÆ: – toate entitæflile/institufliile educaflionale ar trebui structurate democratic (participare directæ de jos în sus, ca bazæ a proceselor de luare a deciziilor).

De ce la nivel local øi global?

Impacturile sistemului economic global actual stîrnesc lupte în întreaga lume. Pe lîngæ exercitarea unor presiuni locale în scopul influenflærii politicilor øi a legislafliilor locale/regionale, trebuie sæ fim conøtienfli de natura globalæ øi structuralæ a problemelor noastre øi sæ ne împærtæøim tacticile, experienflele în organizaflii øi cunoøtinflele teoretice, pentru a învæfla unii de la alflii. Schimbærile pe termen scurt pot fi obflinute la nivel local, dar marile schimbæri se produc doar dacæ ne unim la nivel global.

Sistemele educaflionale din întreaga lume fac ceea ce sînt create sæ facæ în cadrul sistemelor statale øi economice: selecteazæ, instruiesc øi creeazæ ignoranflæ øi supunere. Ne unim în sprijinul pentru un sistem educaflional diferit øi pentru o viaflæ diferitæ.

Sîntem unifli împotriva oricærei forme de represiune din partea guvernelor din lumea întreagæ îndreptatæ împotriva celor implicafli în lupta pentru o educaflie liberæ øi emancipatoare.

Urmætoarele grupuri øi persoane sprijinæ declaraflia de mai sus, se angajeazæ sæ o distribuie øi sæ se implice în mod activ în Valul Global de Acfliune pentru Educaflie [emancipating-education-for-all.org/idea_global_wave_action], concentrîndu-se asupra sporirii, pe viitor, a eforturilor de interconectare a grupurilor de activiøti din domeniul educafliei din întreaga lume.

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 21

Grupuri care susflin Declaraflia comunæ: – AktionsBündnis gegen Studiengebühren – ABS (alianfla de acfliune împotriva texelor de øcolarizare), Germania – Anarchist Front, Republica Macedonia – AStA Marburg (corpul studenflesc reprezentativ al Philipps University Marburg), Germania – Bildungsstreik AG Wetterau, Germania – Bildungsstreikbündnis Halle, Germania

151

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 23

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

152

Bildungsstreikinitiative „Bildungsoffensive“ der KHSB, Berlin, Germania Centre of the Students of the Universities of Tirana, „Study, Critic, Action“, Albania Club Conscience Estudiantine, Maroc Connie Hogarth Center for Social Action, Manhattanville College, New York, SUA Democracy Village Peoples Assembly, Londra, Marea Britanie Democratizing Education Network, SUA Demokratische Linke Gießen, Germania Demokratische Linke Marburg, Germania Direct Action (reflea de sindicate stundefleøti independente), Ucraina Adunarea Federalæ Generalæ a „Bildungsstreik“ (grevæ educaflionalæ), 8 august 2010, Germania Front de Lutte pour l’Education, Franfla Graduate Employees Together (GET), University of New Mexico, SUA Gruppo Italia Libera – Free Italy, Italia Human Rights Alliance, Australia IMF Resistance Network, SUA Initiative Bildungsstreik Marburg, Germania Irie Révolté, grup muzical, Germania Jobs with Justice of the Traid, NC, SUA Jugendverband Jungdemokraten/Junge Linke Hessen e.V., Germania JungdemokratInnen/Junge Linke Gießen, Germania Kritische Studenten Utrecht, Olanda LandesAStenKonferenz (LAK) Hessen, Germania LandesSchülerInnenVereinigung (LSV) Bayern e.V., Germania League of Filipino Students (LFS), Filipine Liberty Tree Foundation, SUA Movement for Social Justice – LENKA, Republica Macedonia n’Solidaritet, Prisˇtina, Kosovo Occupanflii POT81 ai Universitæflii Tehnice din Dresda [presse@pot81.de], Germania Occupy Louisiana, SUA Offenes Bildungsbündnis Gießen (O.Bi.Bü.Gi), Germania Olympia Coalition for a Fair Budget, Evergreen State College, Olympia, Washington, SUA PanAfrica Institute, Gambia PEMBEBASAN, Indonezia Protestplenum FH Frankfurt (adunarea de protest de la Universitatea de Øtiinfle Aplicate din Frankfurt/M), Germania SchülerInnenOrganisation für Augsburg (SOfA) e.V., Germania SDS Regensburg, Germania Self-determination Movement, „Study, Critic, Action“, Universitatea din Prisˇtina, Kosovo Sloboden Indeks (miøcare studenfleascæ independentæ), Republica Macedonia Slobodni Filozofski (Facultatea Liberæ de Øtiinfle Umane øi Sociale din Zagreb), Croaflia SprecherInnenrat Universität Regensburg, Germania STAND of Queens College, SUA StuPa der katholischen Hochschule für Sozialwesen (parlamentul studenflilor din Universitatea Catolicæ pentru Øtiinfle Aplicate), Berlin, Germania Students Without Borders, Australia UniBrennt, Austria Unsere Uni Bern, Elveflia Unsere Uni Fribourg (unifr@gmx.ch), Elveflia WarIsACrime.org Worldwide Nepalese Students’ Organization (WNSO), Nepal Youth for Community Academic and Development Services (YOCADS), Liberia

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Bologna Burns, UniCampus Viena, 11–14 March 2010, photo credit: Bogdan Ghiu

Persoane care susflin Declaraflia comunæ: – Agnieszka Dziemianowicz, studentæ, University of Wroclaw, Polonia – Anka Nowicka, membru al Partia Kobiet, Aleksandrów Lódz´ki, Polonia – Ben Manski, candidat, Adunarea Statului Wisconsin, SUA – Charlene Jane González, student øi activist, University of Puerto Rico, Puerto Rico – Choo Chon Kai, membru în Comitetul Central al Socialist Party of Malaysia (PSM), Malaysia – David Cobb, candidat în 2004 la preøedinflie din partea Partidului Verde (Green Party), SUA – David Swanson, autor, Charlottesville, SUA – Elricius Niklaus, NonProfitable Individual, Malaysia – Gerry Georgatos, Students Without Borders, Australia – Jakob Jakobsen, profesor, Funen Art Academy, Danemarca – Jeanne Chiron, student øi profesor, Paris, Franfla – Katja Ertl, student, University of Regensburg, Germania – Ketie Saner, LandesSchülerInnenVereinigung Bayern e.V., Germania – Khaw Seng Hean, University of Science Malaysia, Malaysia

153

– – – – – – – – – – – –

Maja Kohek, Save the University, Koper/Capodistria, Slovenia Marie Follayttar, activist pentru drepturile studenflilor, University of Southern Maine, Maine, SUA Mike Ferner, Veterans for Peace (preøedinte), SUA Mike Nagler, attac Leipzig, Germania Mo Schmidt, AStA, Marburg, Germania Peter Babnik, student øi profesor, Universitatea din Koblenz, Germania Peter Morgan, Otago University, Noua Zeelandæ Tan Sze Ming, Universiti Utara Malaysia, Malaysia Volker Seel, attac Marburg, Germania Wes Strong, National October 7th Coalition to Defend Public Education, SUA Wildaly Meyers, student, University of Puerto Rico – Rio Piedras Campus, Faculty of Education, Puerto Rico Will Klatt, organizator al Students for a Democratic Society

Dorifli sæ sprijinifli aceastæ declaraflie øi numele (grupului) dumneavoastræ sæ aparæ în lista de mai sus? Trimitefli un e-mail la adresa united.for.education@gmail.com.

O lume – O luptæ Reflecflii asupra „Documentului de lucru“ Dupæ ce Universitatea din Viena øi-a închis ultima salæ ocupatæ (Aula Am Campus), activitatea noastræ se concentreazæ asupra ZILEI DE ACfiIUNE DIN 9 (øi 16) IUNIE [2010] din întreaga Europæ, existînd un GRUP DE LUCRU activ care urmæreøte crearea unei REfiELE UNIVERSITARE AUTONOME DE STÎNGA europene/internaflionale.

Pe baza unei serii de „PRELEGERI ØI SEMINARII ALTERNATIVE“ generate în urma SUMMITULUI ALTERNATIV ÎMPOTRIVA SUMMITULUI DE LA BOLOGNA (VIENA, 11–14 martie [2010]), sîntem convinøi cæ o astfel de reflea îøi are rostul øi e fezabilæ. Obiectivele sînt clare øi simple: Ne opunem obligativitæflii de a urma aceleaøi programe obosite (øi adesea stupide), predeterminate de „comisii curriculare“ adesea opace, controlate de grupuri de interese solide. În loc de asta, trebuie sæ creæm o reflea autonomæ internaflionalæ viabilæ de oameni de øtiinflæ cu o abordare criticæ øi care sæ lucreze în cadrul sistemelor universitare existente, pregætifli sæ redacteze principiile øi detaliile administrative ale unei PROGRAME LIBERE/INDEPENDENTE øi ale procedurilor corespunzætoare de absolvire (master øi doctorat) recunoscute oriunde în lume!

Astfel, ar fi perfect posibil ca o persoanæ care face un master cu o specializare, sæ zicem, în economie internaflionalæ sæ-l combine cu domenii care – cel puflin în prezent – nu-i sînt disponibile. Ar putea fi vorba de ecologie, geografie, meteorologie, inginerie, antropologie, istorie, limbi, literaturæ, filosofie sau teologie… Îmi pare ræu, dar dacæ sînt un gînditor profund care lucreazæ pe teme legate de oricare dintre aceste domenii, un soi de combinaflie „liberæ“ cu aceste domenii (sau altele) ar fi extraordinaræ, în comparaflie cu „chestiile normale“ pe care sîntem silifli sæ le ingurgitæm în aøa-numitele „programe standard“. În zilele noastre, argumente în favoarea gîndirii „neconvenflionale“ sau „heterodoxe“ pot fi auzite efectiv ÎN ORICE MOMENT în cadrul øtirilor øi al discufliilor internaflionale legate de zæpæceala actualæ care i-a cuprins pe gînditorii „ortodocøi“ – aceøti oameni sînt frecvent (în majoritatea lor) „complet pierdufli“ cînd vine vorba de înflelegerea lumii reale –, ideea unei astfel de UNIVERSITÆfiI INDEPENDENTE LIBERE GLOBALE, ca atare, este perfect de înfleles!

Traducere de Alex Moldovan

154

+ (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)

Valul Global de Acfliune pentru Educaflie www.emancipating-education-for-all.org [Octombrie–noiembrie 2010]

Refleaua internaflionalæ de activiøti din domeniul educaflional anunflæ proteste coordonate pentru toamna anului 2010. Studenfli din întreaga lume vor realiza acfliuni împotriva tot mai accentuatei privatizæri a educafliei publice øi ca parte a Zilei Acfliunilor Simbolice Unite. În octombrie/noiembrie 2009 au existat proteste internaflionale masive împotriva tot mai accentuatei privatizæri a educafliei publice øi împotriva problemelor care o însoflesc, ca øi în favoarea unei educaflii libere øi emancipatoare, gratuite, accesibile tuturor mai mult ca niciodatæ!

Ultimele cîteva luni au fost folosite pentru întærirea reflelei activiøtilor din domeniul educaflional din întreaga lume, ajungîndu-se la conøtientizarea faptului cæ fiecare grup va fi mai eficient dacæ se va alætura celorlalte în lupta la nivel global. În fond, problemele sînt în mare mæsuræ identice.

Miøcarea Studenfleascæ Internaflionalæ este o platformæ independentæ care foloseøte diferite instrumente oferite de internet pentru a asigura un flux extins de informaflii øi o comunicare generalæ între activiøti din Australia, Nepal, SUA, Puerto Rico, Marea Britanie øi din oricare altæ parte a lumii.

Sute de oameni preocupafli de problema educafliei din numeroase regiuni ale lumii s-au reunit la Universitatea Ruhr din Bochum (Germania) cu ocazia Congresului Educafliei Europene [European Education Congress] de la sfîrøitul lunii mai 2010, pentru un schimb de viziuni øi o întærire a raporturilor transfrontaliere. Congresul a arætat încæ o datæ cît se poate de clar cæ augmentarea costurilor de care indivizii au nevoie pentru a avea acces la educaflie, reducerile bugetare ale fondurilor publice destinate educafliei, influenfla tot mai accentuatæ a intereselor de afaceri prin intermediul unor consilii anume înfiinflate øi o continuæ de-democratizare a institufliilor educaflionale – ca sæ numim doar cîteva elemente – sînt departe de a reprezenta niøte probleme locale sau naflionale, oamenii de pretutindeni confruntîndu-se cu ele. Dupæ cum spunea Mutiara Ika, un student activist din Indonezia, „aceastæ luptæ pur øi simplu nu cunoaøte frontiere“, continuînd: „educaflia liberæ øi emancipatoare este pur øi simplu o precondiflie pentru orice societate care se consideræ democraticæ!“ Ca atare, grupurile de activiøti din domeniul educafliei au hotærît sæ conlucreze tot mai strîns în cadrul protestelor viitoare. Ca un prim pas, unii dintre ei au decis sæ declare ziua de 16 iunie 2010 drept Ziua Acfliunilor Simbolice Unite. În acea zi, grupuri din diferite locuri din lumea întreagæ vor anunfla public urmætorul Val Global de Acfliune pentru Educaflie, care în prezent este coordonat øi aøteptat sæ înceapæ cu o uriaøæ zi de acfliuni pe teritoriul SUA, pe 7 octombrie 2010, øi va continua cu ocupæri în Italia øi în întreaga Europæ. La un moment dat, se vor alætura øi grupuri din Africa, Asia øi din alte regiuni ale lumii.

Iatæ o trecere în revistæ a unora dintre acfliunile planificate sæ se petreacæ mîine [16 iunie 2010], ca parte a Zilei Acfliunilor Simbolice Unite: – Germania: o demonstraflie la nivel statal are loc la Dresda, fiind convocatæ de o uriaøæ alianflæ condusæ de Conferinfla Corpurilor Studenfleøti din statul Saxonia. La Marburg (landul Hesse) activiøtii vor atîrna un banner imens pe una dintre clædirile universitæflii, chemînd la Valul Global de Acfliune pentru Educaflie din toamna aceasta. La Wilhelmshaven (landul Saxonia Inferioaræ), artiøtii vor realiza un performance anunflînd „valul global“.

– Indonezia: un grup naflional intitulat PEMBEBASAN organizeazæ acfliuni de masæ în diferite regiuni, precum Jakarta, Yogyakarta, East Kalimantan, Palu-Centre Sulawesi, South Sulawesi, Madura-East Java øi Temate-North Maluku. Acest protest este îndreptat totodatæ împotriva creøterii preflurilor la electricitate øi hranæ, pronunflîndu-se pentru o educaflie publicæ liberæ.

– Kosovo: activiøtii ai ONG-ului n’Solidaritet vor organiza o acfliune simbolicæ în fafla Facultæflii de Filosofie a Universitæflii din Prisˇtina.

– Nepal: Organizaflia Mondialæ a Studenflilor Nepalezi (WNSO) realizeazæ un program pe tema educafliei libere øi emancipatoare în capitala Katmandu, la care vor participa reprezentanfli ai uniunilor de studenfli øi profesori.

– Filipine: Liga Studenflilor Filipinezi (LFS) va organiza o acfliune de protest în fafla reøedinflei prezidenfliale din capitala Manila, cu privire la cele opt probleme cu care se confruntæ tineretul: 1. creøterea taxei de øcolarizare øi a

155

Lista de contacte a unora dintre grupurile implicate în refleaua globalæ: Franfla Front de lutte pour l’Education front.education@gmail.com +33 662 469 896 Germania Initiative Bildungsstreik Marburg: united.for.education@gmail.com; +49 1522 456 1455 Konferenz Sächsischer Studierendenschaften (Conference of Student Bodies in the State of Saxony): michaelmoschke@stura. tu-dresden.de Bildungsstreik Wilhelmshaven: bildungsstreik-whv@gmx.de; +49 174 102 3269 Unibrennt München: netzwerk@unsereunibrennt.de; +49 1762 7475 335 Indonezia PEMBEBASAN: kn.pembebasan@gmail.com; +62 85 64 77 35174 (Mutiara Ika, Chairperson) Italia Unione degli Studenti (UdS) di Cagliari: mail@udscagliari.tk; +39 345 9537351 Kosovo n’Solidaritet: nsolidaritet@gmail.com; +386 496 424 92 Filipine League of Filipino Students (LFS): lfsphilippines@gmail.com; Terry Ridon (National Chairperson): teridon18@gmail.com; +63 915 531 0725; Aki Merced (International Liaison Officer): jasm.lfsupd@gmail.com; +63 933 666 1328 Puerto Rico Humanities Action Committee: comiteaccionhumanidades@gmail. com Nepal (WNSO – Nepal): yadavyadu2004@gmail.com; +977 984 145 3923 Rusia Avtonom: dirtyjagger@gmail.com; +7 8 921 895 25 40 Civil Initiative for Social Human Rights: nata.chindina@gmail.com; +7 8 903 308 29 19 Sierra Leone National Youth Coalition Students’ Assembly: medkwak@yahoo.com (Mohamed Kanneh, National Coordinator); +232 77 843346

156

altor taxe; 2. bugetul mic destinat educafliei; 3. criza sælilor de studiu øi facilitæflile insuficiente; 4. creøterea færæ precedent a numærului de abandonuri la toate nivelurile, din cauza greutæflilor financiare; 5. exploatarea cercetærii, a dezvoltærii øi a drepturilor de proprietate; 6. o politicæ a muncii orientatæ spre export; 7. închiderea consiliilor øi a publicafliilor studenfleøti; 8. neputinfla agenfliilor guvernamentale.

– Puerto Rico: activiøtii studenfli de la Universitatea din Puerto Rico (campusul Rio Piedras) vor ocupa o veche clædire øi o vor transforma. Un program a fost deja conceput.

– Rusia: un grup de lucrætori autonomi va mobiliza profesori, lucrætori din institufliile educaflionale, pærinfli øi studenfli pentru un flashmob desfæøurat în St. Petersburg. Inifliativa Civilæ pentru Drepturi Umane Sociale va realiza cel de-al patrulea pichet øi va pune în scenæ teatru stradal în Samara. Aceastæ acfliune este îndreptatæ øi împotriva noii legi federale, care presupune comercializarea institufliilor cu finanflare publicæ.

– Sierra Leone: la fel ca în multe alte flæri de pe acest continent, o uriaøæ alianflæ din Sierra Leone realizeazæ acfliuni øi evenimente ca parte a Zilei Copilului African. Adunarea Studenfleascæ a Coalifliei Naflionale a Tineretului va organiza demonstraflii care combinæ ambele zile de acfliune, întrucît ambele încearcæ sæ determine conøtientizarea importanflei educafliei accesibile tuturor.

– Elveflia: un grup intitulat Unsere Uni va pune în scenæ teatru stradal, ca parte a zilei dedicate acfliunii în oraøul Berna.

Alæturat gæsifli o listæ de contacte cu grupurile implicate în organizarea manifestafliilor de mîine, dedicatæ acfliunii.

Luafli legætura cu ele pentru mai multe detalii legate de situaflia localæ.

Traducere de Alex Moldovan

Reclaim your Future!, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010, Program, p. 9

verso

Insurecflia ce vine* Comitetul Invizibil

Pe orice parte l-am suci, prezentul e færæ ieøire. Øi æsta nu-i un lucru chiar aøa de ræu. El refuzæ orice fel de sprijin celor care vor cu orice prefl sæ spere. Cei care pretind cæ au soluflii sînt dezminflifli numaidecît. Toatæ lumea øtie cæ lucrurile nu pot merge decît din ræu în øi mai ræu. „Viitorul e lipsit de viitor“ e înflelepciunea unei epoci care, cu toate aerele ei de extremæ normalitate, a ajuns deja la nivelul de conøtiinflæ al primilor punkeri.

Sfera reprezentærii politice se închide. De la stînga la dreapta, acelaøi neant pozeazæ ca baron local ori sfîntæ fecioaræ, aceleaøi capete de afiø îøi modificæ discursurile dupæ ultimele descoperiri ale departamentului de relaflii publice. Cei care încæ mai voteazæ dau impresia cæ n-ar avea altæ intenflie decît ca urnele sæ saræ-n aer, cu un vot care nu mai are decît rol de protest. E din ce în ce mai clar cæ se voteazæ în continuare doar împotriva votului însuøi. Nimic din ceea ce se prezintæ nu e, de departe, la înælflimea situafliei. În tæcere, populaflia pare infinit mai adultæ decît toate marionetele care se-ncaieræ pentru guvernare.

Oricare chibani1 din Belleville2 e mai înflelept în declarafliile lui decît oricare dintre aøa-ziøii noøtri Bologna Burns, UniCampus Vienna, conducætori. Capacul marmitei sociale se închi- 11–14 March 2010 de cu trei lacæte, în timp ce, în interior, presiunea photo credit: Martin Juen creøte neîncetat. Pornitæ din Argentina, stafia lui Que se vayan todos!3 începe sæ cam bîntuie prin flestele conducætoare.

Incendiul din noiembrie 2005 nu conteneøte sæ-øi arunce umbra asupra tuturor conøtiinflelor. Aceste prime pælælæi ale bucuriei constituie botezul unui deceniu plin de promisiuni. Povestea mediaticæ a cartierelor-mærginaøe-împotriva-Republicii, deøi nu-i lipseøte eficacitatea, e lipsitæ în schimb de adevær. Au existat focare øi-n centrele oraøelor, dar au fost trecute metodic sub tæcere. Stræzi întregi din Barcelona au ars din solidaritate, dar, în afara locuitorilor lor, nimeni n-a øtiut nimic. Øi nu-i adeværat nici cæ flara a încetat sæ ardæ. Incendiatorii vin din diferite zone ale societæflii øi nu-i mai uneøte decît ura faflæ de societatea existentæ, iar nu apartenenfla la o clasæ, rasæ sau cartier. Ineditul nu rezidæ în „revolta cartierelor mærginaøe“, care nu era nouæ nici în 1980, ci în ruptura cu formele ei clasice. Nimeni nu le mai dæ ordine celor care dau asaltul; ei nu-i mai ascultæ nici pe fraflii mai mari, nu mai ascultæ nici de asociaflia localæ care ar trebui sæ gestioneze întoarcerea la normalitate. Nicio fundaflie sau asociaflie gen SOS Racisme nu-øi va putea înfige rædæcinile canceroase în acest eveniment, cæruia doar oboseala, falsificarea øi omertà mediaticæ par sæ-i fi pus capæt. Toatæ aceastæ serie de lovituri nocturne, de atacuri anonime, de distrugeri færæ discurs a avut meritul de a fi cæscat la maximum falia dintre politicæ øi politic. Nimeni nu poate nega în mod cinstit încærcætura * Textul s-a tradus dupæ L’insurrection qui vient, © La fabrique éditions, Paris, 2007. (N. red.)

157

de evidenflæ a acestui asalt care nu formula nicio revendicare, care nu avea niciun alt mesaj în afaræ de ameninflare; care nu avea ce face cu politica. Trebuie sæ fii orb sæ nu vezi partea pur politicæ a acestei negæri hotærîte a politicii; sau sæ nu cunoøti nimic din miøcærile autonome ale tineretului din ultimii 30 de ani. Copii pierdufli au ars primele bibelouri ale unei societæfli care nu meritæ mai multæ consideraflie decît monumentele Parisului dupæ Sæptæmîna Însîngeratæ.4 Iar ea o øtie.

Impasul prezentului, perceptibil peste tot, este tægæduit peste tot. Niciodatæ nu s-au mai stræduit atît pentru asta atîflia psihologi, sociologi, literafli, fiecare în jargonul sæu special din care lipseøte anume vreo concluzie.

Ajunge sæ ascultæm muzica epocii, cîntecelele „noii muzici franceze“, în care mica burghezie îøi disecæ stærile sufleteøti, øi declarafliile ræzboinice ale trupei de rap Mafia K’1 Fry, pentru a ne da seama cæ aceastæ coexistenflæ va înceta în curînd, cæ se apropie o decizie.

Nu va exista o soluflie socialæ la situaflia prezentæ. În primul rînd pentru cæ agregatul vag de medii, instituflii øi bule individuale, denumite antifrastic „societate“, e færæ consistenflæ øi, în al doilea rînd, fiindcæ nu mai existæ limbaj pentru experienfla comunæ. Nu se împærtæøesc bogæflii dacæ nu se împærtæøeøte un limbaj. A fost nevoie de o jumætate de secol de luptæ iluministæ pentru a face posibilæ Revoluflia Francezæ øi de un secol de luptæ muncitoreascæ pentru a da naøtere redutabilului „stat providenflial“.

Luptele creeazæ limbajul în care e pronunflatæ noua ordine. Nimic asemænætor azi. Europa e un continent særæcit ce-øi face cumpæræturile în tainæ la supermarketul Lidl øi care cælætoreøte low-cost pentru a putea continua sæ cælætoreascæ. Niciuna dintre „problemele“ formulate în limbajul social nu îøi gæseøte în el o rezolvare. „Problema pensionarilor“, cea a „precaritæflii“, problema „tinerilor“ øi a „violenflei“ lor ræmîn în suspensie, în timp ce sînt gestionate poliflieneøte trecerile la act, din ce în ce mai pregnante, prin care ele se exprimæ. Nu se poate înfrumusefla nicicum spælarea, pe-un prefl josnic, a unor bætrîni ce nu mai au cum sæ spunæ ceva atunci cînd sînt abandonafli de familiile lor. Cei care au gæsit în criminalitate mai puflinæ umilinflæ øi mai multe beneficii decît în spælatul stræzilor nu vor pleca armele, iar puøcæria nu va face sæ le creascæ iubirea de societate. Furia cu care hoardele de pensionari flin sæ se-nfrupte din plæcerile vieflii nu va suporta docilæ tæierile lugubre aplicate rentei lor lunare øi n-are cum sæ nu fie stîrnitæ øi mai tare în fafla refuzului de a munci al unei mari pærfli a tineretului. Øi, pentru a încheia, niciun venit garantat oferit a doua zi dupæ o cvasirevoltæ nu va pune bazele unui nou New Deal, ale unui nou pact, ale unei noi pæci. Sentimentul social s-a evaporat prea tare pentru asta. În materie de soluflie, presiunea ca nimic sæ nu se întîmple øi tot controlul poliflienesc al teritoriului pe care aceasta o implicæ nu vor înceta sæ se accentueze. Avionul teleghidat care, dupæ chiar spusele polifliei, a survolat pe 14 iulie anul trecut cartierul Seine-Saint-Denis, deseneazæ viitorul în culori mult mai cinstite decît tofli vaporii umaniøti. Faptul cæ s-a precizat cæ avionul nu era înarmat enunflæ clar calea pe care ne-am angajat.

Teritoriul va fi decupat în zone din ce în ce mai etanøe. Autostræzi plasate la marginea „cartierelor sensibile“ vor constitui un zid invizibil, capabil sæ le separe de zonele rezidenfliale. Orice ar crede bunele suflete republicane, gestiunea cartierelor „de cætre comunitate“ e evident cea mai viabilæ. Porfliunile pur metropolitane ale teritoriului, principalele centre de oraøe vor continua sæ-øi træiascæ viafla luxoasæ, într-o deconstrucflie din ce în ce mai ømecheræ, mai sofisticatæ, mai strælucitoare. Vor lumina întreaga planetæ cu lumina lor de bordel, în timp ce patrulele polifliei de siguranflæ publicæ5, companiile de securitate private, pe scurt, milifliile, se vor multiplica la infinit, beneficiind de o acoperire judiciaræ din ce în ce mai insolentæ.

Aceastæ carte e semnatæ cu numele unui colectiv imaginar. Redactorii ei nu îi sînt øi autorii. Ei s-au mulflumit sæ punæ niflicæ ordine în locurile comune ale epocii, în ceea ce se murmuræ în discufliile de bar, în spatele uøilor închise ale dormitoarelor. Nu au fæcut decît sæ fixeze adeværurile necesare, cele a cæror refulare universalæ umple spitalele psihiatrice de clienfli øi privirile de durere. S-au fæcut doar scribi ai situafliei. Privilegiul circumstanflelor radicale face ca o abordare justæ a acestei situaflii sæ ducæ logic la revoluflie. Ajunge sæ spui ce ai sub ochi øi sæ nu eludezi concluzia.

158

Primul cerc „I AM WHAT I AM“ „I AM WHAT I AM.“ E ultima ofrandæ adusæ de marketing lumii, stadiul ultim al evolufliei publicitare, cu mult mai departe decît toate îndemnurile despre cum trebuie sæ fiu diferit, sæ fiu eu însumi øi sæ beau pepsi.

Decenii de concepte pentru a ajunge aici, la pura tautologie. EU = EU. El aleargæ pe un covor rulant în fafla oglinzii din sala de fitness. Ea vine de la muncæ la volanul unui Smart. Oare se vor întîlni? „SÎNT CEEA CE SÎNT.“ Corpul meu îmi aparfline. Eu sînt eu, tu eøti tu øi lucrurile merg ræu. Personalizare de masæ. Individualizare a tuturor condifliilor: de viaflæ, de muncæ, de nefericire. Schizofrenie difuzæ. Depresie crescînd alarmant. Atomizare în mici particule paranoice. Isterizare a contactului. Cu cît vreau mai mult sæ fiu Eu, cu atît sentimentul vidului e mai puternic în mine. Cu cît mæ exprim mai mult, cu atît mæ diminuez mai mult. Cu cît fug mai mult dupæ mine, cu atît sînt mai obositæ.

Eu flin, tu flii, noi flinem acest Eu al nostru ca pe un ghiøeu anost. Am devenit propriii noøtri reprezentanfli în acestui straniu comerfl, garanflii unei personalizæri care, pînæ la urmæ, seamænæ cu o amputare. Facem faflæ pînæ la ruinæ, cu o neîndemînare mai mult sau mai puflin deghizatæ. Între timp, mæ descurc. Cæutarea sinelui, blogul meu, apartamentul meu, ultimele tîmpenii la modæ, poveøtile de cuplu, de sex... e nevoie de o græmadæ de proteze pentru a fline în picioare un Eu! Dacæ „societatea“ n-ar fi devenit aceastæ abstracflie definitivæ, ar denumi ansamblul de cîrje existenfliale care-mi sînt oferite pentru a mæ putea tîrî în continuare, ansamblul dependenflelor pe care le-am contractat pentru a-mi pæstra identitatea. Handicapatul e modelul cetæfleniei ce vine. Nu e lipsit de premoniflie faptul cæ fundafliile care îl exploateazæ revendicæ pentru el un „venit care sæ îi asigure existenfla“.

Porunca universalæ de „a fi cineva“ întrefline starea patologicæ ce face necesaræ aceastæ societate. Porunca de a fi puternic produce slæbiciunea care o-ntrefline, în aøa mæsuræ încît totul pare sæ aibæ un aspect terapeutic, chiar øi munca, chiar øi iubirea. Toate aceste „ce mai faci?“ schimbate

verso

în decursul unei zile duc cu gîndul la tot atîtea mæsuræri ale temperaturii pe care øi le administreazæ reciproc membrii unei societæfli de pacienfli.

Sociabilitatea e alcætuitæ acum din mii de mici niøe, de mii de refugii mititele în care ne flinem de cald. Unde e întotdeauna mai bine decît în frigul cel mare de-afaræ. Unde totul e fals, pentru cæ nimic nu-i decît un pretext de a se-ncælzi. Unde nu se poate întîmpla nimic, pentru cæ sîntem în mod surd ocupafli sæ dîrdîim împreunæ. Aceastæ societate nu va mai fline, în curînd, decît datoritæ tensiunii tuturor atomilor sociali cætre o vindecare iluzorie. E o centralæ ale cærei turbine se-nvîrt cu ajutorul unei gigantice reflineri a lacrimilor, mereu pe punctul de a se reværsa. „I AM WHAT I AM.“ Niciodatæ dominaflia nu a gæsit un cuvînt de ordine mai nevinovat. Menflinerea Eului într-o stare de semidegradare permanentæ, într-o semiînfrîngere cronicæ, e secretul cel mai bine pæzit al ordinii actuale a lucrurilor. Eul slab, deprimat, autocritic øi virtual e prin esenflæ acest subiect adaptabil la infinit, cerut de producflia fondatæ pe inovaflie, pe desuetudinea acceleratæ a tehnologiilor, pe bulversarea constantæ a normelor sociale, pe flexibilitatea generalizatæ. E atît consumatorul cel mai vorace, cît øi, paradoxal, Eul cel mai productiv, cel care se va næpusti cu cea mai mare energie øi aviditate asupra celui mai mic proiect, pentru a reveni mai tîrziu la starea lui larvaræ de origine.

Ce înseamnæ atunci „CEEA CE SÎNT“? Traversat din copilærie de fluxuri de lapte, de mirosuri, de poveøti, de sunete, de afecfliuni, de ghicitori, de substanfle, de gesturi, de idei, de impresii, de priviri, de cîntece øi de mîncare. Ceea ce sînt? Legat din toate pærflile de locuri, de suferinfle, de înaintaøi, de prieteni, de iubiri, de evenimente, de limbi, de amintiri, de tot soiul de lucruri care, cu evidenflæ, nu sînt eu. Tot ceea ce mæ leagæ de lume, toate legæturile care mæ constituie, toate forflele care mæ populeazæ nu fles o identitate, aøa cum sînt incitat sæ o flutur, ci o existenflæ singularæ, comunæ, vie, din care emerge, uneori, aceastæ fiinflæ care spune „eu“. Sentimentul nostru de inconsistenflæ nu e decît efectul acestei credinfle stupide în permanenfla Eului øi al grijii infime pe care o acordæm lucrurilor care ne fac.

E ameflitor sæ vezi tronînd pe un zgîrie-nori din Shanghai un „I AM WHAT I AM“ al firmei Reebok. Occidentul împinge la înaintare peste tot, asemeni calului lui troian favorit, aceastæ ucigætoare antinomie între Eu øi lume, între individ øi grup, între ataøament øi libertate. Libertatea nu e gestul de a ne desprinde de ataøamentele noastre, ci capacitatea practicæ de a opera asupra lor, de a te miøca prin ele, de a le stabili sau de a le tranøa. Familia nu existæ ca familie, deci ca infern, decît pentru cel care a renunflat sæ-i altereze mecanismele debilitante, sau nu øtie cum s-o facæ. Libertatea de a te rupe a fost întotdeauna fantoma libertæflii. Nu ne debarasæm de ceea ce ne împiedicæ færæ sæ ne pierdem în acelaøi timp obiectul asupra cæruia ne putem exersa forflele. „I AM WHAT I AM“ nu e deci o simplæ minciunæ, o simplæ campanie publicitaræ, ci o campanie militaræ, un strigæt de ræzboi dirijat împotriva a tot ce existæ între fiinfle, împotriva a tot ceea ce circulæ nedesluøit, a tot ce le leagæ invizibil, a tot ce constituie un obstacol împotriva dezolærii perfecte, împotriva a tot ce ne face sæ existæm øi face ca lumea sæ nu arate pretutindeni ca o autostradæ, ca un parc de distracflii sau ca un nou oraø: plictisealæ puræ, færæ pasiune øi bine ordonatæ, spafliu gol,

îngheflat, prin care nu mai circulæ decît corpuri înmatriculate, molecule automobile øi mærfuri ideale.

Franfla nu-i patria anxioliticelor, paradisul antidepresivelor, Mecca nevrozei, færæ a fi în acelaøi timp campionul european la productivitatea oraræ. Boala, oboseala, depresia pot fi considerate simptome individuale a ceea ce trebuie vindecat. Ele contribuie astfel la menflinerea ordinii existente, la ajustarea mea docilæ la norme debile, la modernizarea cîrjelor mele.

Ele acoperæ descoperirea în mine a aplecærilor oportune, conforme, productive øi a celor cærora va trebui sæ le fac doliul în liniøte. „Trebuie sæ te pofli schimba, da?“ Dar, luate ca fapte, înfrîngerile mele pot sæ mæ ducæ øi dincolo de ipoteza Eului. Ele devin atunci acte de rezistenflæ în ræzboiul în curs de desfæøurare. Ele devin rebeliune øi centru de energie împotriva a tot ce conspiræ la normalizarea noastræ, la amputarea noastræ. Nu Eul e în crizæ la noi, ci forma care se cautæ a ne fi imprimatæ. Se încearcæ sæ se facæ din noi Euri bine delimitate, bine separate, clasabile øi recenzabile dupæ calitæfli, pe scurt: controlabile. Or, noi sîntem creaturi printre creaturi, singularitæfli printre semenii noøtri, carne vie flesînd carnea lumii. Contrar a ceea ce ni se repetæ din copilærie, inteligenfla nu înseamnæ sæ øtii sæ te adaptezi, sau dacæ asta e o inteligenflæ, e una de sclavi. Inadaptarea noastræ, oboseala noastræ nu sînt probleme decît din punctul de vedere al ceea ce vrea sæ ne supunæ.

Ele indicæ mai degrabæ un punct de pornire, un punct de întîlnire al unor complicitæfli inedite. Ele Bologna Burns, UniCampus Vienna, fac vizibil un peisaj mult mai instabil, dar mult mai 11–14 March 2010 photo credit: Martin Juen posibil de împærtæøit decît oricare dintre fantasmagoriile pe care aceastæ societate le întrefline în legæturæ cu el.

Nu sîntem deprimafli. Sîntem în grevæ. Pentru cei care refuzæ sæ se gestioneze, „depresia“ nu e o stare, ci o trecere, un adio, o ieøire din rînd, spre o dezafiliere politicæ. Începînd de acolo, nu mai existæ decît împæcare medicamentoasæ sau poliflieneascæ. Æsta-i motivul pentru care acestei societæfli nu îi e fricæ sæ administreze sedative copiilor sæi prea vivace, sæ creeze ombilicuri din dependenfle farmaceutice øi sæ pretindæ cæ se pot detecta „tulburæri de comportament“ la vîrsta de trei ani. Toate astea pentru cæ ipoteza Eului se fisureazæ peste tot.

Al doilea cerc „Distracflia e o nevoie vitalæ“ Un guvern care declaræ starea de necesitate împotriva unor puøti de cincisprezece ani. O flaræ care-øi pune salvarea în mîinile unei echipe de fotbaliøti. Un poliflai pe un pat de spital, plîngîndu-se cæ a fost victima „violenflelor“. Un prefect care interzice construirea în copaci a cæsuflelor de joacæ pentru copii. Doi copii de zece ani care, la Chelles, au incendiat o bibliotecæ de jocuri. Aceastæ epocæ exceleazæ într-un grotesc al situafliei care pare sæ-i scape de fiecare datæ. Trebuie spus cæ redactorii de presæ nu-øi precupeflesc eforturile pentru a înæbuøi în registrele lamentærii øi indignærii hohotul de rîs cu care ar trebui întîmpinate asemenea øtiri.

159

Un hohot de rîs exploziv e ræspunsul potrivit la toate „chestiunile“ grave pe care le aduce în faflæ actualitatea. Pentru a începe cu cea mai comunæ: nu existæ o „chestiune a imigrafliei“. Cine mai creøte acolo unde s-a næscut? Cine mai locuieøte acolo unde a crescut? Cine munceøte acolo unde locuieøte? Cine træieøte acolo unde træiau înaintaøii lui? Øi ai cui sînt copiii acestei epoci, ai televizorului sau ai pærinflilor lor? Adeværul e cæ am fost rupfli în masæ de orice fel de apartenenflæ, cæ nu mai sîntem de niciunde øi cæ din asta rezultæ, pe lîngæ o dispoziflie ineditæ pentru turism, øi o suferinflæ care nu poate fi negatæ. Istoria noastræ e aceea a colonizærilor, a migrafliilor, a ræzboaielor, a exilurilor, a distrugerii oricærei înrædæcinæri.

E istoria a tot ce a fæcut din noi niøte stræini în aceastæ lume, musafiri în propria noastræ familie. Am fost expropriafli de limba noastræ de cætre învæflæmînt, de cîntecele noastre de cætre divertisment, de carnea noastræ de cætre pornografia de masæ, de oraøul nostru de cætre poliflie, de prietenii noøtri de cætre salariu. La asta se adaugæ, în Franfla, munca feroce øi secularæ de individualizare de cætre o putere de stat care noteazæ, comparæ, disciplineazæ øi îøi separæ subiecflii de la cea mai fragedæ vîrstæ, care sfærîmæ din instinct solidaritæflile care îi scapæ, ca sæ ræmînæ doar cetæflenia, pura apartenenflæ, fantasmaticæ, la Republicæ. Francezul e, mai mult decît oricine, deposedatul, mizerabilul. Ura lui faflæ de stræin se confundæ cu ura lui de sine, ca stræin. Gelozia lui înspæimîntatæ pe cartiere6 nu vorbeøte decît despre resentimentul lui faflæ de tot ce a pierdut. Nu poate sæ nu pizmuiascæ aceste cartiere, zise ale „surghiunului“, în care mai persistæ puflinæ viaflæ comunæ, cîteva legæturi între fiinfle, cîteva solidaritæfli nonetatice, o economie informalæ, o organizare care nu s-a dezlipit încæ de cei care se organizeazæ. Am ajuns la un asemenea punct de privare, încît singurul fel în care te mai pofli simfli francez e ura faflæ de imigranfli, faflæ de cei care sînt mai vizibil mai stræini ca mine. Imigranflii au în aceastæ flaræ o stranie poziflie de suveranitate: dacæ ei n-ar mai fi aici, poate cæ nu ar mai exista nici francezii.

Cît despre noi, cînd vedem profesori reprezentînd un oarecare „comitet de vigilenflæ cetæfleaneascæ“, venifli sæ se plîngæ în telejurnalul de searæ cæ le-a fost arsæ øcoala, nu putem decît sæ ne amintim de cîte ori, copii fiind, am fi vrut sæ facem asta. Cînd auzim un intelectual de stînga rîgîind despre barbaria bandelor de tineri care fluieræ dupæ oameni pe stradæ, care furæ din magazine, incendiazæ maøini øi se joacæ de-a prinselea cu „mascaflii“8, ne aducem aminte ce se spunea despre bluzoanele negre în anii 1960 sau despre apaøi în „la Belle Epoque“: „Sub numele generic de apaøi – scrie un judecætor al tribunalului Seine în 1907 – se desemneazæ de cîfliva ani indivizii periculoøi, recidiviøti, inamici ai societæflii, færæ patrie øi familie, dezertori de la orice datorie, capabili de cele mai îndræznefle furturi, de orice atentate împotriva persoanelor sau a proprietæflilor“. Aceste bande care fug de muncæ, care poartæ numele cartierului lor øi înfruntæ poliflia sînt coømarul bunului cetæflean individualizat à la française: ele incarneazæ toate lucrurile la care acesta a renunflat, orice bucurie posibilæ, la care el nu va ajunge niciodatæ. Ele au impertinenfla de a exista într-o flaræ în care un copil prins cîntînd în voia lui e dojenit cu un „înceteazæ, c-o sæ aduci ploaia“, în care castrarea øcolaræ produce pe bandæ rulantæ generaflii de amploaiafli cuviincioøi. Aura persistentæ a lui Mesrine9 fline nu atît de felul sæu de integritate sau de îndræzneala lui, cît de faptul cæ s-a ræzbunat pe ceea ce ar trebui sæ ne ræzbunæm øi noi, cu toflii. Sau mai degrabæ pe ce ar trebui sæ ne ræzbunæm direct, acolo unde continuæm sæ fentæm øi sæ amînæm. Cæci, færæ îndoialæ, prin mii de josnicii neobservate, prin tot soiul de cleveteli, prin mici ræutæfli nepæsætoare øi printr-o politefle otrævitæ, francezii nu înceteazæ sæ se ræzbune, în permanenflæ, pe zdrobirea cu care s-au resemnat. Era øi timpul ca muie polifliei!10 sæ-l înlocuiascæ pe da, dom’ poliflist! În acest sens, ostilitatea færæ nuanfle a unor bande nu face decît sæ exprime mai færæ mænuøi decît alflii proasta ambianflæ, spiritul de fond ræu, cheful de distrugere salvatoare în care se consumæ aceastæ flaræ.

Franfla e un produs al propriei øcoli, nu invers. Træim într-o flaræ excesiv øcolaræ, în care ne amintim de bacalaureat ca de un eveniment important în viaflæ. Pensionarii mai vorbesc încæ de picarea, acum patruzeci de ani, a cutærui examen øi despre cum asta le-a stricat cariera øi, de fapt, viafla. Øcoala Republicii formeazæ de un secol øi jumætate un tip de subiectivitæfli etatizate, foarte uøor de recunoscut. Oameni care acceptæ selecflia øi competiflia, cu condiflia ca øansele sæ fie egale. Care aøteaptæ de la viaflæ ca fiecare sæ fie recompensat ca la un concurs, dupæ merite. Care îøi cer întotdeauna voie înainte sæ ia. Care respectæ mufleøte cultura, regulamentele øi pe primii din clasæ. Chiar øi ataøamentul lor faflæ de marii intelectuali critici øi respingerea capitalismului sînt impregnate de aceastæ iubire de øcoalæ. Aceastæ construcflie etaticæ de subiectivitæfli se scufundæ în fiecare zi cîte puflin, odatæ cu decadenfla institufliei øcolare. Reapariflia, de douæzeci de ani încoace, a øcolii øi a culturii de stradæ, la concurenflæ cu øcoala Republicii øi a culturii ei de carton, e cel mai profund traumatism suferit de universalismul francez. Asupra acestui punct, dreapta cea mai extremæ se împacæ din start cu stînga cea mai virulentæ. Fie øi doar numele lui Jules Ferry7, ministrul lui Thiers în timpul zdrobirii Comunei øi teoretician al colonizærii, ar trebui sæ ajungæ pentru a considera suspectæ aceastæ instituflie.

A numi „societate“ poporul de stræini în mijlocul cæruia træim e o asemenea uzurpare încît pînæ øi sociologii se gîndesc sæ renunfle la un concept care le-a dat de mîncare vreme de un secol. Ei preferæ azi metafora reflelei pentru a descrie felul în care se conecteazæ solitudinile cibernetice, în care se leagæ slabele interacfliuni cunoscute sub numele de „coleg“, „contact“, „amic“, „relaflie“, „aventuræ“. Se întîmplæ totuøi ca aceste reflele sæ se condenseze într-un mediu, în care nu împærtæøim nimic altceva decît coduri øi în care nu se joacæ decît neîncetata recompunere a unei identitæfli.

160

Ne-am pierde timpul încercînd sæ detaliem tot ce agonizeazæ în raporturile sociale existente. Se spune cæ familia revine, cuplul revine. Dar familia care revine nu e aceea care a plecat. Întoarcerea ei nu e decît o aprofundare a separafliei dominante, pe care încearcæ s-o înøele, devenind astfel, ea însæøi, o înøelæciune. Fiecare poate mærturisi despre dozele de tristefle condensate an de an în særbætorile de familie, surîsurile chinuite, jena de a vedea pe toatæ lumea simulînd în van, sentimentul cæ pe masæ se aflæ un cadavru, pe care toatæ lumea se face cæ nu-l vede.

Din flirt în divorfl, din concubinaj în refacerea vieflii, fiecare simte deøertæciunea tristului nucleu familial, dar majoritatea par sæ creadæ cæ ar fi øi mai trist sæ renunfle la el. Familia nu mai e atît sufocarea de cætre domi-

verso

naflia maternæ sau patriarhatul plæcintelor bægate pe gît, cît acest abandon infantil în fafla unei dependenfle moi, în care totul e cunoscut, acest moment de lipsæ de griji în fafla unei lumi despre care nimeni nu mai poate sæ nege cæ se præbuøeøte, o lume în care „a deveni autonom“ e un eufemism pentru „a fi gæsit o slujbæ [un patron]“. Am vrea sæ gæsim în familiaritatea biologicæ scuza pentru a coroda în noi orice determinare cît de cît tæioasæ, pentru a renunfla, sub pretext cæ am fost væzufli crescînd, la orice devenire majoræ øi la gravitatea care existæ în copilærie.

Trebuie sæ ne ferim de aceastæ coroziune.

Cuplul e ultimul nivel al marelui præpæd social. E oaza din mijlocul deøertului uman. Cæutæm acolo, sub auspiciile „intimului“, tot ce a dispærut, atît de vædit, din raporturile sociale contemporane: cældura, simplitatea, adeværul, o viaflæ færæ teatru øi færæ spectator. Dar, dupæ amefleala îndrægostirii, „intimitatea“ îøi dezvæluie bocceaua: e ea însæøi o invenflie socialæ, vorbeøte limba revistelor pentru femei øi a psihologiei, e ca restul, blindatæ de strategii pînæ la greaflæ. Existæ la fel de puflin adevær aici ca oriunde altundeva, øi aici dominæ minciuna øi legile înstræinærii. Iar atunci cînd norocul face sæ gæsim acest adevær, el cheamæ la o împærtæøire care dezminte forma însæøi a cuplului. Ceea ce face ca fiinflele sæ se iubeascæ e øi ceea ce le face iubite øi ruineazæ utopia autismului în doi. În realitate, descompunerea tuturor formelor sociale e un avantaj nesperat. E pentru noi condiflia idealæ a unei experimentæri în masæ, sælbatice, a unor noi combinaflii, a unor noi fidelitæfli. Celebra „demisie parentalæ“ ne-a impus o confruntare cu lumea care a forflat în noi o luciditate precoce øi care prevesteøte cîteva revolte interesante. În moartea cuplului vedem naøterea unor forme tulburætoare de afectivitate colectivæ, acum cæ sexul e uzat pînæ la mæduvæ, cæ virilitatea øi feminitatea au vechi costume mîncate de molii, cæ trei decenii de inovaflii pornografice continue au epuizat toate atracfliile transgresiunii øi eliberærii. Din ceea ce e necondiflionat în legæturile de rudenie se poate construi armætura unei solidaritæfli politice la fel de impenetrabile în fafla imixtiunii statului ca o tabæræ de fligani. Nu numai interminabilele subvenflii pe care numeroøi pærinfli sînt nevoifli sæ le verse progeniturilor lor proletarizate pot deveni o formæ de mecenat în favoarea subversiunii sociale. „A deveni autonom“ ar putea însemna la fel de bine øi sæ învefli sæ te bafli pe stradæ, sæ pui stæpînire pe case goale, sæ nu munceøti, sæ iubeøti nebuneøte øi sæ furi din magazine.

Al treilea cerc „Viafla, sænætatea øi iubirea sînt precare.

De ce ar scæpa munca acestei legi?“ Nu existæ în Franfla o chestiune mai încurcatæ ca aceea a muncii. Nu existæ un raport mai întortocheat cu munca decît al francezilor. Mergefli în Andaluzia, în Algeria, la Napoli. Munca e disprefluitæ. Mergefli în Germania, în Statele Unite sau în Japonia. Munca e preamæritæ. Ce-i drept, lucrurile se schimbæ. Existæ otaku11 în Japonia, frohe Arbeitslose12 în Germania øi workaholics13 în Andaluzia. Dar deocamdatæ sînt doar curiozitæfli. În Franfla ne dæm peste cap pentru a urca în ierarhie, dar ne læudæm cæ n-a trebuit sæ miøcæm un deget. Ræmînem pînæ la zece seara la slujbæ cînd avem de lucru pînæ peste cap, dar n-avem niciun scrupul cînd e

sæ øterpelim din materialele de birou sau sæ subtilizæm piese din atelierul unde muncim, ca apoi sæ le vindem. Detestæm patronii, dar vrem sæ fim angajafli cu orice prefl. E o onoare sæ ai un serviciu, iar munca e un semn al servilitæflii. În concluzie: tabloul clinic perfect al isteriei. Iubim detestînd øi detestæm iubind. Øi oricine øtie ce stupoare øi ce neliniøte îl lovesc pe isteric atunci cînd îøi pierde victima sau stæpînul. Cel mai adesea, nu-øi mai revine. În aceastæ flaræ funciarmente politicæ, puterea industrialæ a fost întotdeauna supusæ puterii statului. Activitatea economicæ n-a încetat niciodatæ sæ fie urmæritæ cu suspiciune de o administraflie foarte meticuloasæ. Marii patroni care nu au titlurile de noblefle ale statului, de genul Politehnicæ sau ENA14, sînt paria în lumea afacerilor, unde, în culise, se recunoaøte cæ stîrnesc un pic mila. Bernard Tapie15 e eroul lor tragic: adulat azi, în puøcærie mîine, de neatins mereu. Cæ a revenit pe scenæ nu miræ pe nimeni. Contemplîndu-l, aøa cum contemplæm un monstru, publicul francez îl fline la distanflæ, ferindu-se de contactul cu el printr-un spectacol de o infamie fascinantæ. În ciuda marelui bluff din anii 1980, cultul întreprinderii nu a prins niciodatæ în Franfla. Oricine scrie o carte care veøtejeøte acest cult are succesul asigurat. Degeaba managerii, moravurile øi literatura lor s-au grozævit în public, ræmîne în jurul lor un cordon sanitar de batjocuræ, un ocean de desconsiderare, o mare de sarcasm. Antreprenorul nu face parte din familie. Per total, în ierarhia detestærii, poliflaii stau mai bine. A fi funcflionar16 ræmîne, în ciuda tuturor greutæflilor, Bologna Burns, UniCampus Vienna, împotriva golden boys øi a privatizærilor, definiflia 11–14 March 2010 exemplaræ a muncii sænætoase. Putem fi invidioøi photo credit: Martin Juen pe bogæflia celor care nu sînt funcflionari, dar nu sîntem niciodatæ geloøi pe postul lor.

Acesta-i fondul nevrotic pe care guvernærile succesive pot încæ declara ræzboi øomajului øi pretinde cæ duc „bætælia locurilor de muncæ“, în timp ce foste cadre de întreprindere campeazæ vorbind la mobil în corturile asociafliei Médecins du monde de pe malurile Senei. Cînd radierile masive din listele ANPE17 nu reuøesc sæ facæ numærul øomerilor sæ scadæ sub douæ milioane, în pofida tuturor scamatoriilor statistice. Cînd, dupæ pærerea serviciilor de informaflii chiar, venitul minim garantat18 øi biz-ul sînt singurele garanflii împotriva unei explozii sociale posibile în orice moment. Economia psihicæ a francezilor øi deopotrivæ stabilitatea politicæ a flærii se aflæ în joc prin menflinerea ficfliunii muncii.

Sæ ni se permitæ sæ ne bægæm picioarele în ea.

Aparflinem unei generaflii care træieøte foarte bine færæ aceastæ ficfliune.

Care nu a flinut niciodatæ la pensie sau la dreptul muncii øi cu atît mai puflin la dreptul la muncæ. Care nu e nici mæcar „precaræ“, cum le place sæ teoretizeze grupurilor celor mai avansate ale militanflei de extrema stîngæ, pentru cæ a fi precar înseamnæ a te defini încæ prin raportul cu sfera muncii, în speflæ: cu descompunerea ei. Admitem necesitatea de a face rost de bani, nu conteazæ prin ce mijloace, fiindcæ nu se poate færæ ei, însæ nu øi necesitatea muncii. De altfel, nu mai muncim: facem un ban. Întreprinderea nu e un loc în care existæm, e un loc pe care-l traversæm. Nu sîntem cinici, sîntem doar reticenfli în a ne læsa abuzafli.

Discursurile despre motivaflie, calitate, investirea personalæ se scurg pe

161

lîngæ noi, spre neliniøtea tuturor responsabililor cu resursele umane. Se spune cæ sîntem dezamægifli de întreprindere, fiindcæ n-a onorat loialitatea pærinflilor noøtri, concediindu-i prea uøor. E o minciunæ. Pentru a fi dezamægit trebuie sæ fi sperat cîndva. Øi nu am aøteptat niciodatæ nimic de la ea: o vedem aøa cum e, cum n-a încetat niciodatæ sæ fie: un joc al fraierilor, cu confort variabil. Regretæm doar cæ pærinflii noøtri au cæzut în capcanæ.

Confuzia sentimentelor care înconjoaræ chestiunea muncii se poate explica astfel: nofliunea de muncæ a acoperit întotdeauna douæ dimensiuni contradictorii: o dimensiune a exploatærii øi o dimensiune a participærii.

Exploatare a forflei de muncæ individuale øi colective prin aproprierea privatæ sau socialæ a plusvalorii; participare la o operæ comunæ prin legæturile care se fles între cei care coopereazæ în universul producfliei. Aceste douæ dimensiuni sînt confundate vicios în nofliunea de muncæ, ceea ce, pînæ la urmæ, explicæ indiferenfla muncitorilor faflæ de retorica marxistæ, care neagæ dimensiunea participærii, øi totodatæ faflæ de retorica managerialæ, care neagæ dimensiunea exploatærii. De unde øi ambivalenfla raportului cu munca, deopotrivæ detestatæ, pentru cæ ne înstræineazæ de ceea ce facem, øi adoratæ, pentru cæ o parte din noi e pusæ în joc în ea.

Dezastrul e prealabil aici: rezidæ în tot ceea ce a trebuit distrus, în tofli cei care au trebuit dezrædæcinafli pentru ca munca sæ ajungæ sæ aparæ ca singurul fel de a exista. Oroarea muncii se regæseøte mai puflin în munca însæøi, cît în distrugerea metodicæ, timp de secole, a tot ceea ce nu-i era propriu: familiaritæfli de cartier, de meserie, de sat, de luptæ, de înrudire, ataøament la locuri, la fiinfle, la anotimpuri, la feluri de a face øi de-a vorbi.

Aici rezidæ paradoxul actual: munca a triumfat færæ rest în fafla tuturor celorlalte feluri de a exista, în acelaøi timp în care muncitorii au devenit ceva accesoriu. Cîøtigurile productivitæflii, delocalizarea, mecanizarea, automatizarea øi computerizarea producfliei au progresat atît de mult, încît au redus la aproape nimic cantitatea de muncæ vie necesaræ confecflionærii oricæror mærfuri. Træim paradoxul unei societæfli de muncitori færæ muncæ, în care distracflia, consumul øi petrecerea timpului liber nu fac decît sæ accentueze øi mai tare lipsa acelui ceva de la care ar trebui sæ ne distragæ. Mina din Carmaux, care a fost celebræ timp de un secol pentru grevele ei violente, a fost convertitæ într-un parc tematic. E un soi de Disneyland în care se face skateboard øi biciclism, avînd ca punct central de atracflie un „muzeu al mineritului“ în care sînt simulate accidentele miniere pentru vizitatori. În întreprinderi, munca se departajeazæ din ce în ce mai vædit în posturi foarte calificate, de cercetare, concepflie, control, coordonare, comunicare, legate de punerea în practicæ a tuturor noilor cunoøtinfle necesare noului proces de producflie computerizat, øi în locuri de muncæ subcalificate, de întreflinere øi supraveghere a acestui proces. Primele sînt atît de pufline, atît de bine plætite øi atît de dorite, încît minoritæflii care le acapareazæ nici prin gînd nu i-ar trece sæ lase sæ-i scape vreo firimituræ. Ei sînt efectiv una cu munca lor, într-o îmbræfliøare angoasantæ. Manageri, oameni de øtiinflæ, programatori, consultanfli, ingineri nu înceteazæ literalmente niciodatæ sæ munceascæ. Chiar øi planurile lor legate de sex le îmbunætæflesc productivitatea. „Întreprinderile cele mai creative sînt cele în care relafliile intime sînt cele mai numeroase“, teoretizeazæ un filosof de la resurse umane. „Colaboratorii întreprinderii, confirmæ de-

162

partamentul de resurse umane de la Daimler-Benz, fac parte din capitalul întreprinderii. (...) Motivaflia lor, priceperea lor, capacitatea lor de inovare øi grija pentru dorinflele clientelei constituie materia primæ a serviciilor inovatoare. (...) Comportamentul lor, competenfla lor socialæ øi emoflionalæ sînt din ce în ce mai importante în evaluarea muncii lor (...).

Aceasta nu va mai fi evaluatæ în numærul de ore de prezenflæ, ci pe baza obiectivelor atinse øi a calitæflii rezultatelor. Ei sînt adeværaflii întreprinzætori.“ Ansamblul sarcinilor care n-au putut fi delegate automatizærii formeazæ o nebuloasæ de posturi, care, nefiind ocupabile de maøini, pot fi ocupate de orice fel de oameni – personal de întreflinere, magazioneri, muncitori la bandæ, muncitori sezonieri etc. Aceastæ mînæ de lucru flexibilæ, nediferenfliatæ, care trece de la o sarcinæ la alta øi nu ræmîne mult timp într-o întreprindere, nu se mai poate agrega într-o forflæ, nefiind niciodatæ în centrul procesului de producflie, ea fiind pulverizatæ într-o multitudine de interstiflii, ocupatæ cu astuparea gæurilor nemecanizate. Suplinitorul e figura acestui muncitor care nu mai e un muncitor, care nu mai are o meserie, ci doar competenfle pe care le vinde de-a lungul însærcinærilor lui øi a cærui disponibilitate e øi ea o muncæ.

La marginea acestui nucleu de muncitori efectivi, necesari bunei funcflionæri a maøinii, se întinde o majoritate devenitæ supranumeraræ, care e într-adevær utilæ derulærii producfliei, dar atît, øi care, prin subutilizare, face ca asupra maøinii sæ apese un risc, acela al posibilitæflii sabotærii ei.

Ameninflarea unei demobilizæri generale e fantoma care bîntuie sistemul de producflie prezent. Întrebærii „De ce sæ muncim, atunci?“, nu toatæ lumea îi ræspunde ca aceastæ fostæ dependentæ de venitul minim garantat, în Libération: „Pentru bunæstarea mea. Trebuia sæ mæ ocup de asta“.

Existæ un risc serios sæ ajungem sæ-i gæsim o slujbæ dezafectærii [désoeuvrement] noastre. Aceastæ populaflie flotantæ trebuie ocupatæ, flinutæ-n frîu.

Or, pînæ azi n-am gæsit o metodæ disciplinaræ mai bunæ decît munca salariatæ. Va trebui deci ca demolarea „acquis-urilor sociale“ sæ continue, pentru a-i aduce în matca muncii salariate pe cei mai recalcitranfli, pe cei care nu se predau decît în fafla posibilitæflii de a cræpa de foame sau de-a ajunge în puøcærie. Explozia sectorului sclavagist al „serviciilor personale“ trebuie sæ continue: femei de serviciu, chelneri, masaj, asistenflæ la domiciliu, prostituflie, îngrijiri, cursuri particulare, feng shui, ajutor psihologic etc.

Totul însoflit de o intensificare continuæ a normelor de securitate, de igienæ, de conduitæ øi de culturæ, de o accelerare a modelor trecætoare, singurele care creeazæ nevoia unor asemenea servicii. La Rouen, ceasurile de parcare au cedat locul „parcometrului uman“: cineva care stæ øi se plictiseøte pe stradæ væ înmîneazæ un bilet de parcare sau væ închiriazæ o umbrelæ în caz cæ plouæ.

Ordinea muncii a fost ordinea unei lumi. Evidenfla ruinei sale tetanizeazæ numai la gîndul la tot ceea ce urmeazæ. A munci, azi, are mai puflinæ legæturæ cu necesitatea economicæ de a produce mærfuri, cît se leagæ de necesitatea politicæ de a produce producætori øi consumatori, de a salva prin orice mijloace ordinea muncii. A se produce pe sine e pe cale sæ devinæ ocupaflia dominantæ a unei societæfli în care producflia a ajuns færæ obiect: ca un tîmplar care a ræmas færæ atelier øi, în disperare de cauzæ, începe sæ se rindeluiascæ pe sine. De aici øi spectacolul tuturor acestor

verso

tineri care se antreneazæ sæ zîmbeascæ pentru un interviu de angajare, care-øi albesc dinflii pentru a obfline o promovare, care se duc în cluburi pentru a stimula spiritul de echipæ, care învaflæ engleza pentru a da un boost carierei lor, care divorfleazæ ori se cæsætoresc pentru a avea un start fresh, care fac stagii de teatru pentru a deveni leaderi sau cursuri de „dezvoltare personalæ“ pentru „a gestiona mai bine conflictele“. „«Dezvoltarea personalæ» cea mai intimæ, pretinde un guru oarecare, va duce la o mai bunæ stabilitate emoflionalæ, la o mai mare uøurinflæ în deschiderea relaflionalæ, la o acuitate intelectualæ mai bine dirijatæ øi deci la o performanflæ economicæ mai bunæ.“ Fojgæiala acestei lumi mærunte care aøteaptæ neræbdætoare sæ fie selecflionatæ, antrenîndu-se sæ fie naturalæ, fline de o tentativæ de salvare a ordinii muncii printr-o eticæ a mobilizærii. A fi mobilizat înseamnæ a te raporta la muncæ nu ca la o activitate, ci ca la o posibilitate. Faptul cæ øomerul îøi scoate piercingurile, merge la frizer, face „proiecte“, munceøte pentru „angajabilitatea“ lui înseamnæ cæ îøi dovedeøte mobilizarea. Mobilizarea e aceastæ lejeræ dezlipire de sine, aceastæ minimæ smulgere din ceea ce ne constituie, aceastæ condiflie de înstræinare pornind de la care Eul poate fi considerat un obiect al muncii, punct de la care e posibil sæ te vinzi pe tine, øi nu forfla ta de muncæ, sæ fii remunerat nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce eøti, pentru excelenta ta cunoaøtere a codurilor sociale, pentru talentele relaflionale, pentru zîmbetul øi felul în care øtii sæ te prezinfli. E noua normæ de socializare. Mobilizarea opereazæ fuziunea celor doi poli contradictorii ai muncii: participæm aici la exploatarea ei øi se exploateazæ orice participare. Sîntem fiecare pentru sine, în mod ideal, o micæ întreprindere, propriul patron øi propriul produs. Cæ muncim, cæ nu muncim, e vorba de a acumula contacte, competenfle, de a face networking, deci de „capitalul uman“. Ucazul planetar de a se mobiliza la cel mai mic pretext: cancer, „terorism“, un cutremur, oameni færæ locuinflæ, rezumæ determinarea puterilor dominante de a menfline dominaflia muncii dupæ dispariflia ei fizicæ.

Aparatul de producflie prezent e deci, pe de o parte, aceastæ giganticæ maøinæ care mobilizeazæ psihic øi fizic, care pompeazæ energia oamenilor devenifli excedentari, øi pe de altæ parte el e maøina de triat, care alocæ supraviefluirea doar subiectivitæflilor conforme øi lasæ baltæ tofli „indivizii cu risc“, tofli cei care încarneazæ un alt mod de folosire al vieflii, rezistîndu-i astfel acestei maøini. Pe de o parte, flinem în viaflæ fantomele, pe de alta îi læsæm sæ moaræ pe cei vii. Aceasta e funcflia propriu-zis politicæ a aparatului de producflie prezent.

A te organiza dincolo de øi împotriva muncii, a dezerta colectiv din regimul mobilizærii, a manifesta existenfla unei vitalitæfli øi a unei discipline în demobilizarea însæøi e o crimæ pe care o civilizaflie aflatæ cu spatele la zid nu ne-o poate ierta; øi e, de fapt, singurul mod în care putem scæpa cu viaflæ din ea.

Al patrulea cerc „Mai simplu, mai fun, mai mobil, mai sigur!“ Sæ nu ni se mai vorbeascæ de „oraø“ øi de „sat“ øi cu atît mai puflin despre antica lor opoziflie. Ceea ce se întinde în jurul nostru nu mai seamænæ

cu asta nici de aproape, nici de departe; e o pînzæ urbanæ unicæ, færæ formæ øi færæ ordine, o zonæ dezolatæ, nedefinitæ øi nelimitatæ, un continuum mondial de hipercentre muzeificate øi de parcuri naturale, de „mari ansambluri“19 øi de imense exploatæri agricole, de zone industriale øi de zone rezidenfliale lotizate, de pensiuni rurale øi de baruri cool: metropola. Au existat într-adevær øi oraøul antic, øi oraøul medieval ori oraøul modern; nu existæ oraøul metropolitan. Metropola vrea sinteza întregului teritoriu. Totul coabiteazæ în ea, nu atît geografic, cît prin înlænfluirea reflelelor sale.

Tocmai pentru cæ e pe cale sæ disparæ, oraøul e fetiøizat acum, ca Istorie. Manufacturile din Lille devin sæli de spectacol, centrul betonat din Le Havre a intrat în patrimoniul UNESCO. La Beijing, hutong20-urile care înconjurau Oraøul Interzis au fost distruse øi se construiesc altele false, puflin mai departe, pentru atenflia curioøilor. La Troyes se lipesc faflade cu grinzi pe clædiri din piatræ, o artæ a pastiøei care ne aduce aminte de magazinele în stil victorian de la Disneylandul din Paris. Centrele istorice, locuri ale ræzmeriflei pentru multæ vreme, îøi gæsesc cuminfli locul în organigrama metropolei, care le pune la dispoziflia turismului øi a consumului ostentativ. Ele sînt insulifle ale feeriei mærfii, menflinute prin tîrguri festive øi prin esteticæ, dar øi prin forflæ. Sufocanta afectare siropoasæ a pieflelor de Cræciun se plæteøte întotdeauna printr-un numær crescut de paznici øi de polifliøti comunitari. Controlul se integreazæ de minune în peisajul mærfii, arætîndu-øi, cui vrea sæ vadæ, fafla sa autoritaræ. Epoca este a amestecului, Bologna Burns, UniCampus Vienna, a amestecului de muzici de doi lei, de bastoane 11–14 March 2010 telescopice øi de vatæ de zahær. Ce de suprave- photo credit: Bogdan Ghiu ghere poliflieneascæ mai presupune øi magia!

Acest gust pentru autenticul-între-ghilimele, øi pentru controlul aferent, însofleøte mica burghezie în colonizarea cartierelor populare. Îndepærtatæ din hipercentre, ea vine sæ caute acolo „o viaflæ de cartier“ pe care nu ar gæsi-o niciodatæ în casele prefabricate. Øi gonind de acolo særacii, maøinile øi imigranflii, fæcînt locul curat, extirpînd microbii, ea pulverizeazæ tocmai ceea ce venise sæ caute. Pe un afiø municipal, un agent de curæflenie îi întinde mîna unui gardian public; sloganul: „Montauban, oraø curat“.

Decenfla care îi obligæ pe urbaniøti sæ nu mai vorbeascæ de „oraø“, pe care l-au distrus, ci de „urban“, ar trebui sæ-i incite sæ nu mai vorbeascæ nici de „la flaræ“, care nu mai existæ. Ceea ce existæ, substituindu-i-se în locurile unde a fost, e un peisaj exhibat în fafla mulflimilor stresate øi dezrædæcinate, un trecut pe care-l putem bine pune în scenæ acum cæ flæranii au ræmas atît de puflini. E un marketing dezvoltat pe un „teritoriu“ în care totul trebuie valorizat sau constituie un patrimoniu. Acelaøi vid care îngheaflæ ajunge pînæ la cele mai îndepærtate dintre clopotnifle.

Metropola e moartea simultanæ a oraøului øi a satului, la intersecflia în care converg toate clasele mijlocii, în acest mediu al clasei de mijloc, care se extinde nedefinit de la exodul rural la „periurbanizare“. Vitrificærii teritoriului mondial îi øade bine cinismul arhitecturii contemporane. Un liceu, un spital, o mediatecæ sînt tot atîtea variante ale aceleiaøi teme: transparenflæ, neutralitate, uniformitate. Clædiri masive øi fluide, construite færæ a fi nevoie sæ se øtie ce vor adæposti, care ar putea fi aici sau la fel de bine oriunde altundeva. Ce sæ facem cu turnurile de birouri din La

163

Défense, de la Part Dieu sau Euralille21? Expresia „nou-noufl“ contractæ în ea întregul lor destin. Un cælætor scoflian, dupæ ce insurgenflii au ars Primæria din Paris în mai 1871, atestæ splendoarea specialæ a puterii în flæcæri: „(...) niciodatæ nu mi-am închipuit ceva mai frumos; e superb.

Oamenii Comunei sînt niøte nemernici înfiorætori, sînt de-acord; dar ce artiøti! Øi nu au conøtiinfla operei lor! (...) Am væzut ruinele de la Amalfi scældate de valurile azurii ale Mediteranei, ruinele templelor de la Tunghoor în Punjab; am væzut Roma øi multe alte lucruri: nimic nu se poate compara cu ce am væzut astæ-searæ“.

Ræmîn totuøi, prinse în ochiurile reflelei metropolitane, cîteva fragmente de oraø øi cîteva reziduuri de sat. Viul îøi are cartierele în ghetouri.

Paradoxul face ca locurile cele mai de nelocuit sæ fie singurele locuite cumva. O veche magherniflæ squatatæ va pærea întotdeauna mai populatæ decît apartamentele la modæ, unde n-ai ce sæ faci decît sæ-fli aranjezi mobila øi sæ perfecflionezi designul interior, în aøteptarea urmætoarei mutæri. Bidonville-urile, în numeroase metropole, sînt ultimele locuri vii øi în care se poate træi, dar (øi nu e deloc o surprizæ) øi locurile cele mai periculoase. Ele sînt reversul decorului electronic al metropolei mondiale. Cartierele-dormitor de la periferia nordicæ a Parisului, pæræsite de o micæ burghezie plecatæ în cæutarea vilelor, sînt readuse la viaflæ de øomajul în masæ øi acum strælucesc mult mai intens decît Cartierul Latin.22 Atît prin verb, cît øi prin foc.

Incendiul din noiembrie 2005 nu se naøte din særæcia extremæ, aøa cum s-a tot spus, ci, dimpotrivæ, din posesia totalæ a unui teritoriu. Se pot arde maøini din plictisealæ, dar pentru a propaga revolta timp de o lunæ øi pentru a fline poliflia în øah trebuie sæ te øtii organiza, trebuie sæ dispui de complicitæfli, sæ cunoøti terenul la perfecflie, sæ împærtæøeøti un limbaj øi un inamic comun. Kilometrii øi sæptæmînile n-au împiedicat propagarea focului. Primilor incendiatori le-au ræspuns alflii, acolo unde se aøtepta mai puflin.

Zvonurile nu pot fi puse sub ascultare.

Metropola e terenul unui neîncetat conflict de joasæ intensitate, ale cærui puncte culminante sînt ocuparea Basrei, a Mogadiscioului sau Nablusului. Pentru militari, oraøul a fost mult timp un loc de evitat, de asediat; metropola, în schimb, e total compatibilæ cu ræzboiul. Conflictul armat nu e decît un moment al reconfigurærii ei constante. Bætæliile duse de marile puteri seamænæ cu o muncæ poliflieneascæ, mereu de refæcut, în gæurile negre ale metropolei, „cæ e în Burkina Faso, în Bronxul de sud, la Kamagasaki, în Chiapas sau la Courneuve“. „Intervenfliile“ nu vizeazæ atît victoria sau restabilirea ordinii, cît continuarea unei întreprinderi de securizare care funcflioneazæ deja. Ræzboiul nu mai e izolabil în timp, ci se difractæ într-o serie de microoperaflii, militare øi poliflieneøti, pentru asigurarea securitæflii.

Poliflia øi armata s-au adaptat pas cu pas, în paralel. Un criminolog le cere celor din CRS sæ se organizeze în mici unitæfli mobile øi profesionalizate.

Instituflia militaræ, leagæn al metodelor disciplinare, îøi repune în cauzæ organizarea ierarhicæ. Un ofifler NATO aplicæ, în batalionul lui de artileriøti, „o metodæ participativæ care îl implicæ pe fiecare în analiza, pregætirea, execuflia øi evaluarea unei acfliuni. Planul e discutat øi rediscutat zile în øir, de-a lungul antrenamentelor, conform ultimelor informaflii primite (...). Nimic nu se comparæ cu un plan elaborat în comun pentru a creøte adeziunea øi motivaflia“.

164

Forflele armate, pe lîngæ cæ se adapteazæ la metropolæ, o øi modeleazæ.

Astfel, soldaflii israelieni, dupæ bætælia de la Nablus, se transformæ în arhitecfli de interior. Constrînøi de gherila palestinianæ sæ pæræseascæ stræzile, ei învaflæ sæ înainteze vertical øi orizontal înæuntrul construcfliilor urbane, dærîmînd perefli øi tavane pentru deplasare. Un ofifler al forflelor de apærare israeliene, licenfliat în filosofie, explicæ: „Inamicul interpreteazæ spafliul într-o manieræ clasicæ, tradiflionalæ, iar eu refuz sæ-i urmez interpretarea, pentru a nu cædea în capcanele lui. (...) Vreau sæ îl surprind! Asta e esenfla ræzboiului. Trebuie sæ cîøtig (...). Iatæ: am ales metodologia care mæ face sæ traversez pereflii... Ca un vierme care avanseazæ mîncînd tot ceea ce îi stæ în cale“. Urbanul e mai mult decît teatrul înfruntærilor, el e øi arma lor. Asta ne reaminteøte de sfaturile lui Blanqui23, de aceastæ datæ în favoarea insurgenflilor. El le recomanda viitorilor insurgenfli ai Parisului sæ ocupe casele stræzilor baricadate, ca sæ-øi protejeze pozifliile, sæ gæureascæ pereflii pentru a face casele sæ comunice, sæ dærîme scærile de la parter øi sæ gæureascæ tavanul, pentru a se apæra de eventualii atacatori, sæ smulgæ uøile øi sæ baricadeze cu ele ferestrele øi sæ facæ la fiecare etaj un post de tir.

Metropola nu e numai aceastæ îngræmædealæ urbanizatæ, aceastæ coliziune finalæ a satului øi a oraøului, e øi un flux de fiinfle øi de lucruri. Un curent care trece printr-o întreagæ reflea de fibre optice, de linii de tren de mare vitezæ, de satelifli, de camere de supraveghere, pentru ca niciodatæ aceastæ lume sæ nu se opreascæ din fuga cætre pierzanie. Un curent care ar vrea sæ antreneze totul în mobilitatea lui færæ speranflæ, care sæ mobilizeze pe toatæ lumea. În care sîntem asaltafli de informaflii ca de tot atîtea forfle ostile. Unde nu ne mai ræmîne decît sæ fugim. Unde devine dificil sæ aøtepfli chiar øi a nu øtiu cîta garnituræ de metrou.

Multiplicarea mijloacelor de deplasare øi de comunicare ne smulge necontenit lui aici øi acum, prin tentaflia de a fi mereu altundeva. A lua un TGV, un RER24, un telefon mobil, pentru a fi deja acolo. Aceastæ mobilitate nu implicæ decît smulgere, izolare, exil. Ar fi insuportabilæ pentru oricine dacæ nu ar fi întotdeauna o mobilitate a spafliului privat, a interiorului portativ. Bula privatæ nu se sparge, ea începe sæ pluteascæ. Nu e finalul cocooning25-ului, e doar punerea lui în miøcare. De la o garæ, de la un centru comercial, de la o bancæ, de la un hotel la altele – pretutindeni aceastæ stræinætate, atît de banalæ, atît de cunoscutæ, încît fline loc de ultimæ familiaritate. Luxurianfla metropolei e aceastæ amestecæturæ aleatorie de ambianfle definite, susceptibile sæ se recombine la nesfîrøit. Centrele oraøelor se oferæ nu ca locuri identice, ci ca oferte originale de ambianflæ, printre care evoluæm, alegînd una, renunflînd la alta, într-un soi de shopping existenflial între stilurile de baruri, de oameni, de design sau printre playlisturile unui iPod. „Cu mp3 playerul meu sînt stæpînul lumii mele.“ Pentru a supravieflui în uniformitatea înconjurætoare, unica opfliune e aceea de a-fli reconstitui færæ încetare lumea interioaræ, ca un copil care ar construi peste tot aceeaøi cæbænuflæ. Ca Robinson, care îøi reconstituie universul lui de bæcan pe-o insulæ pustie, atîta doar cæ insula noastræ pæræsitæ e chiar civilizaflia noastræ øi sîntem miliarde care debarcæm pe ea, neîncetat.

Tocmai fiindcæ e o arhitecturæ de flux, metropola e una dintre cele mai vulnerabile formafliuni umane din cîte au existat. Suplæ, subtilæ, dar vulnerabilæ. O închidere brutalæ a frontierelor datoritæ unei epidemii violente, o carenflæ oarecare într-o aprovizionare vitalæ, un blocaj organizat al axelor de comunicare, øi tot decorul se præbuøeøte, nemaiputînd sæ

verso

mascheze scenele de carnaj care-l bîntuie în permanenflæ. Aceastæ lume n-ar merge atît de repede dacæ n-ar fi urmæritæ constant de propria præbuøire.

Structura ei în reflea, toatæ infrastructura ei tehnologicæ de noduri øi de conexiuni, arhitectura ei descentralizatæ sînt menite sæ punæ metropola la adæpost de inevitabilele ei disfuncflionalitæfli. Internetul trebuie sæ reziste unui atac nuclear. Controlul permanent al fluxurilor de informaflii, de oameni øi de mærfuri trebuie sæ securizeze mobilitatea metropolitanæ, supervizabilitatea ei, sæ se asigure cæ nu lipseøte nimic din stocul de marfæ, cæ nu se furæ bancnote din comerfl, cæ nu sînt teroriøti în avion. Graflie unui cip cu identificare prin radiofrecvenflæ, unui paøaport biometric, unui fiøier ADN. Metropola produce însæ øi mijloacele propriei ei distrugeri. Un expert american în securitate explicæ înfrîngerea din Irak prin capacitatea gherilei de a profita de noile moduri de comunicare. Prin invazia lor, Statele Unite au adus cu ele nu atît democraflia, cît reflele cibernetice. Aduceau cu sine una dintre armele responsabile de înfrîngerea lor. Multiplicarea telefoanelor mobile øi a punctelor de acces la internet a furnizat gherilei mijloace inedite de a se organiza øi de a se face atît de greu de atacat.

Fiecare reflea are punctele ei slabe, nodurile ei care pot fi desfæcute pentru a opri circulaflia, pentru ca flesætura sæ implodeze. Ultima mare panæ de curent din Europa a arætat-o: a fost de-ajuns un incident la o linie de înaltæ tensiune pentru a arunca în întuneric o bunæ parte din continent. Primul gest pentru a se putea ivi ceva în sînul metropolei, pentru ca alte posibilitæfli sæ se deschidæ, e acela de a-i opri al sæu perpetuum mobile. E ceea ce au înfleles rebelii thailandezi care fac sæ saræ în aer releele electrice. E ceea ce au înfleles demonstranflii anti-CPE26, care au blocat universitæflile, pentru a încerca apoi sæ blocheze economia. Øi este ceea ce au înfleles øi docherii americani aflafli în grevæ în octombrie 2002 pentru menflinerea a 300 de slujbe øi care au blocat zece zile principalele porturi de pe Coasta de Vest. Economia americanæ e atît de dependentæ de fluxurile continue de furnituri provenind din Asia, încît costul blocajului urca la un miliard de euro pe zi. Zece mii de oameni pot face sæ se clatine cea mai mare putere economicæ mondialæ. Pentru unii „experfli“, dacæ miøcarea s-ar fi prelungit încæ o lunæ, am fi asistat la o „întoarcere la recesiune a Statelor Unite øi la un coømar economic pentru Asia de Sud-Est“.

Cu de-a sila, am înfleles: nu economia e în crizæ, economia este criza; nu munca lipseøte, munca e prea multæ; la drept vorbind, nu criza, ci creøterea ne deprimæ. Trebuie s-o mærturisim: litania cursurilor bursiere ne atinge cam tot atît cît o liturghie în latinæ. Din fericire pentru noi, sîntem cîfliva care am ajuns la aceastæ concluzie. Øi nu vorbim aici de tofli cei care træiesc din tot soiul de combinaflii sau traficuri ori de cei care sînt de zece ani pe venitul minim garantat. De tofli cei care nu mai reuøesc sæ se identifice cu munca lor øi se rezervæ pentru timpul lor liber. De tofli cei trecufli pe linie moartæ, tofli cei fofilafli, tofli cei ce se omoaræ cel mai puflin øi sînt cei mai avantajafli. De tofli cei afectafli de aceastæ stranie detaøare în masæ, pe care o accentueazæ øi mai tare exemplul pensionarilor øi supraexploatarea cinicæ a unei mîini de lucru flexibilizate. Nu despre ei vorbim, deøi e foarte probabil ca øi ei, într-un fel sau în altul, sæ fi ajuns la o concluzie asemænætoare.

Despre ce vorbim aici sînt toate acele flæri, continentele acestea întregi care au pierdut credinfla economicæ dupæ trecerea, cu pagubæ øi zarvæ, a Boeingurilor Fondului Monetar Internaflional, dupæ ce au pipæit un pic de Bancæ Mondialæ. Nici vorbæ, acolo, de aceastæ crizæ a vocafliilor pe care o suferæ molcom economia în Occident. În Guineea, Rusia, Argentina, Bolivia e vorba de o discreditare violentæ øi durabilæ a acestei religii øi a clerului ei. „Ce sînt o mie de economiøti de la FMI zæcînd pe fundul mærii?

– Un bun început“, se glumeøte la Banca Mondialæ. Glumæ ruseascæ: „Se întîlnesc doi economiøti. Unul îl întreabæ pe celælalt: «Tu înflelegi ce Bologna Burns, UniCampus Vienna, se întîmplæ?» Celælalt ræspunde: «Stai sæ-fli explic». 11–14 March 2010 «Nu, nu, ræspunde primul, nu e greu sæ expli- photo credit: Bogdan Ghiu ci, øi eu sînt economist. Ceea ce te întreb eu e: Înflelegi»?“ Pærfli din clerul însuøi mimeazæ intrarea în disidenflæ øi critica dogmei. Ultimul curent mai viu al pretinsei „øtiinfle economice“ – curent care se numeøte, foarte serios, „economia nonautistæ“ – îøi face de-acum o profesie din a demonstra uzurpærile, prestidigitafliile, indicii corupfli ai unei øtiinfle al cærei singur rol tangibil e acela de a vîntura moaøtele în jurul elucubrafliilor celor dominanfli, de a face puflinæ ceremonie în jurul chemærilor lor la supunere øi pînæ la urmæ, aøa cum o fac toate religiile, de a furniza explicaflii. Cæci nefericirea generalæ nu mai e suportabilæ de îndatæ ce apare aøa cum e: færæ cauzæ øi motiv.

Al cincilea cerc „Mai pufline bunuri, mai multe relaflii“

Banul nu mai e respectat niciunde, nici de cei care-l au, nici de cei care nu-l au. Douæzeci la sutæ din tinerii germani, atunci cînd sînt întrebafli ce vor sæ facæ în viaflæ, ræspund: „artist“. Munca nu mai e înduratæ ca un dat al condifliei umane. Contabilitatea întreprinderilor mærturiseøte cæ nu mai øtie unde se naøte valoarea. Proasta reputaflie a pieflei, færæ turbarea øi vastele mijloace ale apologeflilor ei, i-ar fi venit de hac de mai bine de un deceniu. Progresul a devenit peste tot, în percepflia simflului comun, sinonim cu dezastrul. Totul e razna în lumea economiei, aøa cum totul era razna în URSS în epoca lui Andropov. De altfel, cine s-a aplecat asupra ultimilor ani ai URSS va desluøi færæ probleme în toate apelurile la voluntarism ale conducætorilor noøtri, în toate avîntærile cætre un viitor cæruia i s-a pierdut urma, în toate aceste profesiuni de credinflæ în „reforma“ a orice, primele trosnituri în structura Zidului. Præbuøirea

Treizeci de ani de øomaj în masæ, de „crizæ“, de creøtere în doliu øi tot mai vor sæ credem în economie. Treizeci de ani punctafli, e adeværat, de cîteva antracte de iluzie: antractul 1981–’83, iluzia cæ un guvern de stînga ar putea ferici poporul27; antractul anilor bænoøi (1986–’89), cînd deveneam cu toflii bogafli, oameni de afaceri øi jucætori la bursæ; antractul internet (1998–2001), cînd, fiind cu toflii conectafli, ne-am fi gæsit fiecare o slujbæ virtualæ, cînd o Franflæ multicoloræ, dar una singuræ, multiculturalæ øi cultivatæ, cîøtiga toate cupele mondiale. Dar iatæ cæ ne-am cheltuit toate rezervele de iluzie, am atins fundul, sîntem pe sec, dacæ nu chiar descoperifli.

165

blocului socialist nu va fi consfinflit triumful capitalismului, ci doar a atestat ruina uneia dintre formele sale. De altfel, moartea URSS n-a venit prin ridicarea la revoltæ a unui popor, ci s-a fæcut de cætre o nomenclaturæ în reconversie. Proclamînd sfîrøitul socialismului, o fracfliune a clasei conducætoare s-a eliberat mai întîi de toate sarcinile anacronice care o legau de popor. Ea a preluat controlul privat asupra a ceea ce controla deja, însæ în numele tuturor. „Ei se fac cæ ne plætesc, noi ne facem cæ muncim“, se spunea în uzine. „Ca sæ nu mai fie aøa, sæ încetæm sæ ne mai prefacem!“, a ræspuns oligarhia. Pentru unii, materiile prime, complexele militaro-industriale, bæncile, cluburile; pentru ceilalfli, særæcia øi emigraflia.

Aøa cum nu se mai credea în URSS pe timpul lui Andropov, nu se mai crede azi, în Franfla, în sælile de øedinflæ, în ateliere, în birouri. „Sæ nu mai fie aøa!“, ræspund patronii øi guvernanflii, care nici mæcar nu se mai chinuie sæ îndulceascæ „durele legi ale economiei“ øi demonteazæ o uzinæ în timpul nopflii ca s-o mute altundeva, anunflînd personalului închiderea ei a doua zi dis-de-dimineaflæ. Øi nu ezitæ sæ trimitæ trupele speciale ale jandarmeriei pentru a opri o grevæ – ca în cazul celei de la SNCM28 sau cînd cu ocuparea unui centru de triaj, anul trecut, la Rennes. Toatæ activitatea ucigaøæ a puterii prezente constæ, pe de o parte, în gestionarea acestei ruine øi, pe de alta, în punerea bazelor unei „noi economii“.

Eram totuøi bine fæcufli pentru economie. De generaflii am fost disciplinafli pentru ea, am fost pacificafli pentru ea, am fost fæcufli subiecfli, producætori în chip natural øi bucuroøi sæ consumæm. Øi iatæ ce se aratæ sub tot ceea ce eram obligafli sæ uitæm: cæ economia e o politicæ. Øi cæ aceastæ politicæ, azi, e o politicæ de selecflie în masa unei umanitæfli devenite accesorie. De la Colbert pînæ la De Gaulle, trecînd prin Napoleon al III-lea, statul a conceput întotdeauna economia ca politicæ, nu mai puflin ca burghezia, care îøi trage un profit din asta, øi ca proletarii, care înfruntæ aceastæ situaflie. Nu mai existæ decît acest straniu strat intermediar al populafliei, acest curios agregat færæ forflæ al celor care nu vor sæ opteze, mica burghezie, care s-a prefæcut întotdeauna a crede în economie ca într-o realitate, fiindcæ astfel øi-a putut pæstra neutralitatea. Mici comercianfli, mici patroni, mici funcflionari, cadre, profesori, jurnaliøti, intermediari de tot soiul formeazæ în Franfla aceastæ nonclasæ, gelatina aceasta socialæ compusæ din masa celor care ar dori pur øi simplu sæ-øi ducæ mica viaflæ privatæ ferifli de istorie øi de tumulturile ei. Aceastæ mlaøtinæ e predispusæ sæ fie campioana falsei conøtiinfle, capabilæ de orice pentru a-øi pæstra ochii închiøi, în somnolenfla ei, în fafla ræzboiului care are loc în jurul ei. Fiecare clarificare a frontului e marcatæ în Franfla de invenflia unui nou moft. În ultimii zece ani acesta a fost ATTAC29, cu neverosimila taxæ Tobin30 – a cærei instaurare ar fi cerut nici mai mult nici mai puflin decît un guvern mondial –, cu apologia „economiei reale“ împotriva pieflelor financiare øi emoflionanta lor nostalgie dupæ stat. Comedia a durat cît a durat øi s-a sfîrøit în puræ mascaradæ. Un moft înlocuindu-l pe celælalt, iatæ øi downshifting31-ul. Dacæ ATTAC øi cursurile lor de educaflie popularæ au încercat sæ salveze economia ca øtiinflæ, downshifting-ul pretinde s-o salveze ca moralæ. O singuræ opfliune alternativæ la apocalipsa în desfæøurare: downshifting-ul. A consuma øi a produce mai puflin. A deveni frugal cu bucurie în suflet. A mînca bio, a folosi bicicleta, a te læsa de fumat øi a supraveghea cu strictefle produsele cumpærate. A te mulflumi cu strictul necesar. Simplitate voluntaræ. „A redescoperi adeværata bogæflie în

166

dezvoltarea de relaflii sociale conviviale într-o lume sænætoasæ.“ „Sæ nu exploatæm sælbatic capitalul nostru natural.“ Sæ mergem spre o „economie sænætoasæ“. „Sæ evitæm regularizarea prin haos.“ „Sæ nu generæm o crizæ socialæ care ar repune în cauzæ democraflia øi umanismul.“ Pe scurt: sæ devenim economi. Sæ revenim la economia epocii de aur a micii burghezii: anii 1950. „Atunci cînd individul devine un bun econom, proprietatea lui îøi îndeplineøte pe deplin funcflia, øi anume aceea de a-i permite sæ se bucure de propria viaflæ la adæpost de existenfla publicæ, în gæoacea privatæ a vieflii sale.“ Un graphic designer încælflat cu baschefli Converse bea un cocktail de fructe, între prieteni, pe terasa unei cafenele cool. Lumea povesteøte, e cordialæ, se glumeøte moderat, nu e nici prea multæ gælægie, nici prea multæ liniøte, tofli se privesc surîzætor, puflin næuc: sîntem atît de civilizafli.

Mai tîrziu unii vor merge sæ dea cu sæpæliga într-o grædinæ de cartier, în timp ce alflii se vor duce sæ facæ niflicæ olærie, niøte zen sau un film de animaflie. Cu toflii se împærtæøesc din sentimentul just cæ formeazæ o nouæ umanitate, cea mai înfleleaptæ, cea mai rafinatæ, ultima. Øi au dreptate.

Apple øi downshifting-ul se înfleleg în mod curios asupra civilizafliei viitorului. Ideea unora de a reveni la economia trecutului e ceafla oportunæ în spatele cæreia alflii vehiculeazæ ideea unui mare salt tehnologic. Cæci în Istorie nu existæ întoarceri. Incitarea de a reveni la trecut nu exprimæ niciodatæ decît una dintre formele de conøtiinflæ ale propriului timp, øi rareori cea mai puflin modernæ dintre ele. Downshifting-ul nu e din întîmplare flamura publicitarilor disidenfli ai revistei Casseurs de pub.32 Inventatorii creøterii zero – Clubul de la Roma, în 1972 – erau ei înøiøi un grup de industriaøi øi de funcflionari care se bazau pe un raport al ciberneticienilor de la MIT.33 Aceastæ convergenflæ nu e întîmplætoare. Ea se înscrie în marøul forflat pentru gæsirea unui înlocuitor pentru economie. Capitalismul a dezintegrat spre propriul profit tot ceea ce mai ræmînea din legæturile sociale, iar acum a pornit la reconstrucflia lor de la zero pe propriile lui baze. Sociabilitatea metropolitanæ actualæ e incubatorul lor. În acelaøi fel, dupæ ce a distrus lumile naturale, porneøte acum cu ideea nebuneascæ de a le reconstitui ca tot atîtea medii controlate, dotate cu senzori adecvafli. Acestei noi umanitæfli îi corespunde o nouæ economie, care nu mai vrea sæ fie o sferæ separatæ a existenflei, ci, dimpotrivæ, flesutul ei, care vrea sæ ajungæ materia raporturilor umane; o nouæ definiflie a muncii, ca muncæ asupra sinelui, øi a Capitalului – drept capital uman; o nouæ idee a producfliei ca producflie de bunuri relaflionale øi a consumului drept consum de situaflii; øi, mai ales, o nouæ idee de valoare, care sæ îmbræfliøeze toate calitæflile fiinflelor. Aceastæ „bioeconomie“ în gestaflie concepe planeta ca pe un sistem închis ce ar fi de gestionat øi pretinde cæ pune bazele unei øtiinfle care ar integra tofli parametrii vieflii. O asemenea øtiinflæ ar putea sæ ne facæ sæ regretæm cîndva vremurile bune ale indicatorilor înøelætori, cînd se pretindea cæ se mæsoaræ fericirea poporului dupæ creøterea PIB-ului, dar cînd mæcar nimeni nu credea în ei. „A revaloriza aspectele noneconomice ale vieflii“ e un cuvînt de ordine al downshifting-ului øi, în acelaøi timp, programul de reformæ al Capitalului. Sate ecologice, camere de supraveghere video, spiritualitate, biotehnologii øi convivialitate aparflin aceleiaøi „paradigme civilizaflionale“ în formare, aceea a economiei totale, zæmislite de la bazæ. Matricea sa inte-

verso

lectualæ nu e alta decît cibernetica, øtiinfla sistemelor, adicæ a controlului lor. Pentru a impune definitiv economia, etica ei de muncæ øi de avariflie, a trebuit ca în secolul al XVII-lea sæ fie internatæ øi eliminatæ toatæ fauna de leneøi, cerøetori, vræjitoare, nebuni, amatori de plæceri øi alfli særmani vagabonzi, o umanitate care dezminflea prin propria existenflæ ordinea interesului øi a abflinerii. Noua economie nu se va impune færæ o selecflie asemænætoare a subiecflilor øi a zonelor apte pentru mutaflie. Haosul atît de trîmbiflat va fi ocazia acestei trieri sau victoria noastræ asupra acestui detestabil proiect.

Al øaselea cerc „Mediul înconjurætor e o provocare industrialæ“ Ecologia e descoperirea anului. De treizeci de ani am læsat asta pe seama Verzilor, rîzînd pe seama ei duminicæ, ca sæ ne facem cæ ne preocupæ luni. Dar iatæ cæ ne prinde din urmæ. Cæ invadeazæ pe toate frecvenflele, ca un hit al verii, fiindcæ se fac douæzeci de grade în decembrie.

Un sfert din speciile de peøti a dispærut din oceane. Nici restul nu mai are mult de træit.

Alertæ de gripæ aviaræ: ni se promite cæ vor fi omorîte în zbor pæsærile migratoare, cu sutele de mii.

Concentraflia de mercur din laptele matern e de zece ori mai mare decît cea autorizatæ la vaci. Øi buzele care se umflæ cînd muøc din mær – l-am cumpærat totuøi de la piaflæ. Gesturile cele mai simple au devenit toxice.

Se moare la 35 de ani „de o boalæ îndelungatæ“, gestionatæ la fel cum sînt gestionate toate lucrurile. Ar fi trebuit sæ tragem concluziile înainte ca ea sæ ne-aducæ aici, în pavilionul B al centrului de îngrijiri paliative.

Trebuie s-o mærturisim: toatæ aceastæ „catastrofæ“, cu care sîntem flinufli la curent atît de zgomotos, nu ne atinge. Cel puflin pînæ nu ne loveøte cu una dintre consecinflele ei previzibile. Ea ne priveøte, poate, dar nu ne atinge. Øi asta-i catastrofa.

Nu existæ „catastrofæ de mediu“. Existæ doar catastrofa aceasta care e mediul înconjurætor. Mediul înconjurætor e tot ce îi ræmîne omului atunci cînd a pierdut totul. Cei care locuiesc într-un cartier, pe-o stradæ, într-o vîlcea, cei ce-øi duc viafla într-un ræzboi sau într-un atelier nu au un „mediu înconjurætor“, ei evolueazæ într-o lume populatæ de prezenfle, de pericole, de prieteni, de duømani, de puncte de viaflæ øi de puncte de moarte, de tot soiul de fiinfle. Aceastæ lume are consistenfla ei, care variazæ odatæ cu intensitatea øi calitatea legæturilor care ne leagæ de toate aceste fiinfle, de toate aceste locuri. Numai noi, odrasle ale dezmoøtenirii ultime, exilafli ai ultimului ceas, care vin pe lume în cuburi de beton, culeg fructe din supermarketuri øi pîndesc ecourile lumii la televizor, putem avea un mediu înconjurætor. Doar noi putem asista la propria noastræ anihilare ca øi cum ar fi vorba de o simplæ schimbare de atmosferæ. Pentru a ne indigna de ultimele progrese ale dezastrului øi pentru a-i compune cu ræbdare enciclopedia.34 Ceea ce a luat chipul instituit al unui mediu înconjurætor e un raport cu lumea fondat pe gestiune, adicæ pe înstræinare. Un raport cu lumea în care nu sîntem fæcufli deopotrivæ øi din foønetul copacilor, din mirosurile de præjealæ din bloc, din clipocitul apei, din hærmælaia curflilor de øcoalæ sau din umezeala serilor de varæ, un raport cu lumea în care exist eu

øi mediul meu, care mæ înconjoaræ færæ sæ mæ constituie vreodatæ. Am devenit vecini într-o adunare generalæ de coproprietate planetaræ. Nu ne putem imagina un iad mai complet.

Niciun mediu material nu a meritat niciodatæ numele de „mediu înconjurætor“, în afaræ, poate, acum, de metropolæ. Voci de sintezæ care fac anunfluri, tramvaie cu øuier de secol XXI, luminæ albæstruie de lampadare în formæ de chibrit uriaø, pietoni machiafli ca manechine ratate, rotaflie silenflioasæ a camerelor de supraveghere, clinchet lucid al bornelor metroului, al caselor de marcat din supermarket, al tipelor cu badge de prin birouri, ambianflæ electronicæ a cafenelelor-internet, dezmæfl de ecrane cu plasmæ, de autostræzi øi de latex. Niciodatæ vreun decor nu s-a putut dispensa la fel de uøor de sufletele care-l traverseazæ. Nicicînd un mediu n-a fost mai automatic. Nicicînd vreun context n-a fost mai indiferent øi n-a cerut în schimb, pentru a putea supravieflui în el, o indiferenflæ la fel de egalæ. Mediul înconjurætor nu e pînæ la urmæ decît asta: raportul cu lumea propriu metropolei, care se proiecteazæ asupra a tot ce-i scapæ.

Situaflia e urmætoarea: taflii noøtri au fost angajafli ca sæ distrugæ aceastæ lume, iar de la noi s-ar vrea acum s-o reconstruim øi s-o facem, culmea, øi rentabilæ. Excitaflia morbidæ care îi animæ deacum pe jurnaliøti øi pe publicitari la fiecare nouæ dovadæ a încælzirii globale dezvæluie surîsul de oflel al noului capitalism verde, care se anunfla din anii 1970, pe care-l aøteptam la cotituræ øi care întîrzia sæ aparæ. Ei bine, iatæ-l! El Bologna Burns, UniCampus Vienna, e ecologia! Solufliile alternative sînt iaræøi el! Sal- 11–14 March 2010 varea planetei, øi asta e tot el! Nu mai e nicio photo credit: Martin Juen îndoialæ: væzduhul e verde35; mediul va fi pivotul economiei politice a secolului XXI. Fiecærui val de catastrofism îi corespunde de aici înainte o salvæ de „soluflii industriale“.

Inventatorul bombei H, Edward Teller, propune pulverizarea a milioane de tone de pulberi metalice în stratosferæ, pentru a opri încælzirea climei. NASA, frustratæ pentru cæ a trebuit sæ-øi depunæ ideea cu scutul antirachetæ la muzeul fantasmagoriilor Ræzboiului Rece, promite instalarea, dincolo de orbita lunaræ, a unei oglinzi gigantice pentru a ne proteja de funestele, de acum, raze solare. Altæ viziune despre viitor: o umanitate motorizatæ care ruleazæ cu bioetanol de la São Paulo la Stockholm; visul oricærui cultivator serios de cereale, care nu implicæ în fond decît conversia tuturor terenurilor arabile ale planetei în cîmpuri de soia øi de sfeclæ de zahær. Automobile ecologice, energii curate, consulting de mediu coexistînd færæ probleme cu ultima reclamæ Chanel de-a lungul paginilor glasate ale revistelor de opinie.

Cæci mediul înconjurætor are meritul incomparabil de a fi, aøa ni se spune, problema globalæ numærul 1 a umanitæflii. O problemæ globalæ, adicæ una la care doar cei organizafli global pot avea soluflia. Iar pe æøtia îi cunoaøtem. Sînt grupurile care de aproape un secol sînt în avangarda dezastrului øi care îøi fac socoteala sæ ræmînæ acolo, cu minimul prefl al unei schimbæri de logo. Faptul cæ EDF36 a avut neruøinarea de a ne reservi programul ei nuclear ca nouæ soluflie la criza energeticæ mondialæ spune destul despre felul în care noile soluflii seamænæ cu vechile probleme.

De la secretariatele de stat pînæ în cafenelele alternative, preocupærile

167

se rostesc de-acum cu aceleaøi cuvinte, aceleaøi de întotdeauna, de altfel. E vorba de a se mobiliza. Nu pentru reconstrucflie, ca dupæ ræzboi, nu pentru etiopieni, ca în anii 1980, nu pentru locuri de muncæ, ca în anii 1990. Nu, de data asta pentru mediul înconjurætor. Care væ mulflumeøte frumos. Al Gore, ecologia à la Nicolas Hulot37 øi downshifting-ul intræ în rîndurile marilor suflete eterne ale Republicii pentru a-øi juca rolul de reanimare a micului popor de stînga øi acela al idealismului bine-cunoscut al tineretului. Cu austeritatea voluntaræ ca stindard, ei muncesc benevol pentru a ne conforma cu „starea de urgenflæ ecologicæ ce vine“. Masa dodoloaflæ øi lipicioasæ a vinovæfliilor lor e prævælitæ pe umerii noøtri obosifli øi ar vrea sæ ne împingæ sæ ne cultivæm propria grædinæ, sæ ne triem deøeurile, sæ ne debarasæm bio de resturile festinului macabru în øi pentru care am fost cocoloøifli.

A gestiona ieøirea din era nuclearæ, excedentul de CO2 din atmosferæ, topirea gheflarilor, uraganele, epidemiile, suprapopularea mondialæ, eroziunea solurilor, dispariflia masivæ a speciilor vii..., iatæ care ar fi povara noastræ. „E sarcina fiecæruia sæ-øi schimbe comportamentele“, spun ei, dacæ vrem sæ ne salvæm frumosul model civilizaflional. Trebuie sæ consumæm puflin pentru a putea continua sæ consumæm. Sæ producem bio ca sæ putem continua sæ producem. Trebuie sæ ne autoconstrîngem pentru a mai putea constrînge. Iatæ cum logica unei lumi înflelege sæ-øi supraviefluiascæ dîndu-øi aere de rupturæ istoricæ. Iatæ cum vor sæ ne convingæ sæ participæm la marile provocæri industriale ale secolului în curs.

Ameflifli cum sîntem, am fi gata sæ særim în braflele celor care au condus dezastrul, ca sæ ne scoatæ din el.

Ecologia nu e doar logica economiei totale, ea e øi noua moralæ a Capitalului. Starea de crizæ internæ a sistemului øi rigoarea selecfliei în curs sînt de aøa naturæ, încît cer din nou un criteriu în numele cæruia sæ se poatæ opera o asemenea triere. Ideea de virtute nu a fost, de la o epocæ la alta, decît o invenflie a viciului. Færæ ecologie nu am putea justifica, încæ de pe-acum, existenfla celor douæ filiere de alimentaflie de azi: una „sænætoasæ øi biologicæ“, pentru bogætaøi øi progeniturile lor, øi cealaltæ toxicæ în mod notoriu, pentru plebe øi avortonii ei sortifli obezitæflii.

Hiperburghezia planetaræ nu ar putea sæ-øi facæ modul de trai sæ paræ respectabil dacæ ultimele ei capricii nu ar fi øtampilate ca scrupulos „grijulii faflæ de mediul înconjurætor“. Færæ ecologie, nimic n-ar mai avea destulæ autoritate pentru a închide gura oricærei obiecflii în fafla progreselor exorbitante ale controlului.

Posibilitate de urmærire a produsului, transparenflæ, certificare, ecotaxe, excelenflæ de mediu, poliflie a apelor, toate pot prezice deja starea de excepflie ecologicæ ce se anunflæ. Totul îi e permis unei puteri care se autorizeazæ de la Naturæ, sænætate øi bunæstare. „Odatæ ce noua culturæ economicæ øi comportamentalæ va trece în moravuri, mæsurile coercitive vor cædea, færæ îndoialæ de la sine.“ E nevoie de tot aplombul ridicol al unui aventurier al platourilor de televiziune pentru a susfline o perspectivæ ce-fli poate înghefla într-atît sîngele în vine, aducîndu-ne în acelaøi timp aminte, pentru a ne mobiliza, cît „ræu i-am fæcut planetei“, øi a ræmîne destul de anesteziafli, încît sæ asistæm la toate astea reflinufli øi civilizafli. Noul ascetism bio e controlul de sine cerut tuturor pentru a negocia operaflia de salvare din fundætura în care sistemul însuøi s-a vîrît. De acum încolo va trebui sæ strîngem cureaua în

168

numele ecologiei, aøa cum o fæceam pînæ acum în numele economiei. Øoselele se pot transforma bineînfleles în drumuri pentru biciclete, vom putea øi noi poate într-o zi sæ fim gratificafli cu un venit garantat, dar doar cu preflul unei existenfle în întregime terapeutice. Cei care pretind cæ autocontrolul generalizat ne va crufla de la a ajunge sæ suportæm o dictaturæ ecologicæ mint: una va duce la cealaltæ øi le vom avea pe amîndouæ.

Atîta vreme cît [se va crede cæ] existæ Omul øi Mediul înconjurætor, va exista poliflia între ele.

Totul e de ræsturnat în discursurile ecologiste. Acolo unde ele vorbesc de „catastrofe“ pentru a desemna derapajele regimului actual de gestiune a fiinflelor øi-a lucrurilor, noi nu vedem decît catastrofa atît de perfectei sale funcflionæri. Cel mai mare val de foamete cunoscut pînæ acum în zona tropicalæ (1876–1879) coincide cu o secetæ mondialæ, dar mai ales cu apogeul colonizærii. Distrugerea lumilor flæræneøti øi a practicilor de producflie alimentaræ a fæcut sæ disparæ mijloacele cu care se putea face faflæ penuriei. Mai mult decît lipsa de apæ, efectele economiei mondiale în plinæ expansiune sînt cele care au acoperit cu milioane de cadavre descærnate toatæ fîøia tropicalæ a planetei. Ceea ce se înfæfliøeazæ peste tot ca o catastrofæ ecologicæ nu a încetat sæ fie în primul rînd manifestarea unui raport dezastruos cu lumea. A nu mai locui nimic ne face vulnerabili în fafla celei mai mici zguduituri a sistemului, în fafla celui mai mic risc climatic. În timp ce la apropierea ultimului tsunami turiøtii continuau sæ se zbenguie printre valuri, vînætorii-culegætori din insule se græbeau sæ fugæ de pe coaste, urmînd exemplul pæsærilor. Paradoxul prezent al ecologiei e cæ, sub pretext cæ salveazæ Terra, ea nu salveazæ decît fundamentul a ceea ce a fæcut din aceastæ planetæ un astru dezolant.

Regularitatea funcflionærii mondiale acoperæ în vremuri normale starea noastræ de deposedare la propriu catastroficæ. Ceea ce numim „catastrofæ“ nu e decît suspendarea forflatæ a acestei stæri, unul dintre rarele momente în care recîøtigæm puflinæ prezenflæ în lume. Sæ ajungem mai iute decît era prevæzut la capætul rezervelor de petrol, întrerupæ-se fluxurile internaflionale care menflin tempoul metropolei, s-o luæm înaintea marilor dereglæri sociale, vie „sælbæticirea populafliei“, „ameninflarea planetaræ“, „sfîrøitul civilizafliei“! Orice fel de pierdere a controlului e preferabilæ tuturor scenariilor de gestiune de crizæ. Din acel moment, cele mai bune sfaturi nu vor mai fi de gæsit la specialiøtii în dezvoltare durabilæ. În disfuncflionalitæflile, în scurtcircuitele sistemului apar elementele de ræspuns logic la ceea ce ar putea înceta sæ fie o problemæ. Dintre semnatarii Protocolului de la Kyoto, singurele flæri care îøi respectæ angajamentele sînt, færæ sæ vrea, Ucraina øi România. Ghicifli de ce. Experimentarea cea mai avansatæ la scaræ mondialæ în ceea ce priveøte agricultura „biologicæ“ are loc începînd din 1989 în insula Cuba. Ghicifli de ce. De-a lungul potecilor africane, øi nu altundeva, mecanica automobilului s-a ridicat la rangul de artæ popularæ. Ghicifli cum.

Ceea ce face criza dezirabilæ e faptul cæ, în ea, mediul înconjurætor înceteazæ sæ mai fie un mediu. Sîntem silifli sæ reînnoim un contact, fie el fatal, cu ceea ce e aici, sæ regæsim ritmurile realitæflii. Ceea ce ne înconjoaræ nu mai e peisajul, panorama, teatrul, ci ceea ce ne e dat sæ locuim, cu care avem a ne împæca øi de la care putem învæfla. Nu vom læsa sæ ne fie sustraøi, de cætre cei care au cauzat-o, posibilii conflinufli în „catas-

verso

trofæ“. Acolo unde gestionarii se întreabæ platonic despre cum sæ schimbe macazul „færæ sæ dærîme øandramaua“, nu gæsim altæ opfliune realistæ decît aceea de a „dærîma øandramaua“, cît mai curînd, øi, pînæ atunci, de a profita de fiecare præbuøire a sistemului pentru a prinde puteri.

New Orleans, cîteva zile dupæ trecerea uraganului Katrina. În aceastæ atmosferæ de apocalipsæ, ici øi colo, o viaflæ se reorganizeazæ. În fafla lipsei de acfliune a puterilor publice, mult mai ocupate sæ curefle cartierele turistice din „Carré français“ øi sæ protejeze magazinele de acolo decît sæ-i ajute pe locuitorii særaci ai oraøului, forme uitate renasc. În ciuda tentativelor uneori violente de a evacua zona, în ciuda deschiderii sezonului de „vînætoare de negri“ pentru milifliile suprematiste, mulfli n-au vrut sæ pæræseascæ terenul. Pentru cei care au refuzat sæ fie deportafli ca „refugiafli din motive de mediu“ în cele patru colfluri ale flærii øi pentru cei din multe alte locuri care au decis sæ se alæture lor din solidaritate, la apelul unui fost Black Panther38, reapare evidenfla autoorganizærii. În decursul cîtorva sæptæmîni e pusæ pe picioare clinica Common Ground.

Acest veritabil spital de campanie furnizeazæ din primele zile îngrijiri gratuite øi din ce în ce mai performante graflie afluxului continuu de voluntari. De un an deja, clinica stæ la baza rezistenflei cotidiene la operaflia de tabula rasa dusæ de buldozerele guvernamentale, pentru ca aceastæ parte a oraøului sæ fie læsatæ la cheremul investitorilor imobiliari. Bucætærii populare, aprovizionare, medicinæ stradalæ, rechiziflii sælbatice, construire de locuinfle de urgenflæ: o întreagæ cunoaøtere practicæ acumulatæ de unii øi de alflii de-a lungul vieflii øi-a aflat acolo un loc de desfæøurare. Departe de uniforme øi de sirene.

Cine a cunoscut bucuria lipsitæ de mijloace a acestor cartiere din New Orleans înainte de catastrofæ, felul în care statul era deja provocat acolo øi practica masivæ a descurcatului la negru nu se va mira cæ toate astea au fost posibile. Dimpotrivæ, cine se aflæ prins în cotidianul anemiat øi atomizat al deøerturilor noastre rezidenfliale s-ar putea îndoi cæ acolo se gæseøte o asemenea determinare. A reînnoda cu aceste gesturi dispærute în ani de viaflæ normalizatæ e totuøi singura cale practicabilæ pentru a nu ne scufunda odatæ cu aceastæ lume. Øi ca sæ vinæ un timp de la care sæ ne-aprindem.

Al øaptelea cerc „Aici construim un spafliu civilizat“ Primul mæcel mondial, cel care, din 1914 pînæ în 1918, a permis debarasarea dintr-odatæ de o mare parte a proletariatului de la sat øi de la oraø, s-a purtat în numele libertæflii, al democrafliei øi al civilizafliei. Aparent în numele aceloraøi valori se duce de cinci ani, cu asasinate precise øi operafliuni speciale, faimosul „ræzboi împotriva terorismului“.

Paralela se opreøte aici: la aparenfle. Civilizaflia nu mai e aceastæ evidenflæ pe care o transportæm la indigeni færæ nicio altæ formæ de proces. Libertatea nu mai e numele pe care-l scriem pe ziduri, urmærit cum e deacum, ca de umbra sa, de cuvîntul „securitate“. Øi e bine cunoscut cæ democraflia e solubilæ în cele mai pure legislaflii de excepflie, ca de exemplu în restabilirea oficialæ a torturii în Statele Unite sau legea Perben II39 din Franfla.

În ræstimpul unui secol, libertatea, democraflia øi civilizaflia au fost reduse la stadiul de ipoteze. Toatæ munca depusæ de conducætori constæ de acum înainte în a se îngriji de condifliile materiale øi morale, simbolice øi sociale în care aceste ipoteze se valideazæ cît de cît, în a configura spaflii în care ele par sæ funcflioneze. În acest scop, toate mijloacele-s bune, inclusiv cele mai puflin democratice, cele mai puflin civilizate øi cele mai securitare. Se întîmplæ cæ vreme de-un secol democraflia a prezidat cu regularitate la aducerea pe lume a regimurilor fasciste, cæ civilizaflia n-a încetat sæ rimeze, pe melodii de Wagner sau Iron Maiden, cu exterminarea øi cæ libertatea a luat într-o zi din 1929 dublul chip al unui bancher care se aruncæ pe fereastræ øi al unei familii de muncitori care moare de foame.

S-a convenit de atunci – hai sæ zicem din 1945 – cæ manipularea maselor, activitatea serviciilor secrete, restrîngerea libertæflilor publice øi suveranitatea plenaræ a diferitelor poliflii sînt mijloace ale asigurærii democrafliei, libertæflii øi civilizafliei. În ultimul stadiu al acestei evoluflii, îl avem pe primul primar socialist al Parisului care dæ o mînæ de ajutor finalæ la pacificarea urbanæ, la amenajarea poliflieneascæ a unui cartier popular øi se explicæ în cuvinte cîntærite cu grijæ: „Aici construim un spafliu civilizat“. Nu mai e nimic de spus la asta, totul e de distrus.40 Sub aerele ei de generalitate, aceastæ chestiune a civilizafliei nu are nimic dintr-o chestiune filosoficæ. O civilizaflie nu-i o abstracflie care surplombeazæ viafla. E la fel de bine ceea ce guverneazæ, învesteøte, colonizeazæ existenfla cea Bologna Burns, UniCampus Vienna, mai cotidianæ, cea mai personalæ. E ceea ce fline 11–14 March 2010 laolaltæ dimensiunea cea mai intimæ øi cea mai photo credit: Bogdan Ghiu generalæ. În Franfla, civilizaflia e inseparabilæ de stat. Cu cît un stat e mai puternic øi mai vechi, cu atît mai puflin e o suprastructuræ, exoscheletul unei societæfli, øi cu atît mai mult e forma subiectivitæflilor care îl populeazæ. Statul francez e însæøi trama subiectivitæflilor franceze, aspectul dobîndit de multiseculara castrare a subiecflilor41 sæi.

Nu trebuie sæ ne miræm, dupæ toate astea, cæ în spitalele psihiatrice se delireazæ despre lume pornind de la figuri politice, cæ sîntem de-acord în a vedea în conducætorii noøtri originea tuturor relelor de care suferim, cæ ne place atît de mult sæ bombænim împotriva lor øi aceastæ bombænealæ e aclamaflia prin care-i recunoaøtem ca stæpîni. Cæci aici nu ducem grija politicii ca o realitate stræinæ, ci ca o parte din noi înøine. Viafla cu care învestim aceste figuri e aceeaøi viaflæ care ne-a fost ræpitæ.

Dacæ existæ o excepflie francezæ, ea de aici derivæ. Pînæ øi strælucirea mondialæ a literaturii franceze e fructul acestei amputæri. Literatura e în Franfla spafliul acordat suveran divertismentului castraflilor. E libertatea formalæ concedatæ celor care nu mai au nicio legæturæ cu libertatea lor realæ. De unde øi ocheadele obscene pe care nu mai contenesc sæ øi le arunce, de secole, în aceastæ flaræ oamenii de stat øi oamenii de litere, unii împrumutînd de bunævoie costumul celorlalfli, øi invers. De unde øi obiceiul intelectualilor de a vorbi atît de tare cînd sînt atît de slabi øi de a eøua întotdeauna în momentul decisiv, singurul care ar fi putut da un sens existenflei lor, dar care i-ar fi øi surghiunit din breaslæ.

E o tezæ apæratæ øi de altfel uøor de apærat aceea cæ literatura modernæ se naøte cu Baudelaire, Heine øi Flaubert, drept contrareacflie la masacrul

169

de stat din iunie 1848. În sîngele insurgenflilor parizieni øi împotriva tæcerii care înconjoaræ mæcelul se nasc formele literare moderne: spleen, ambivalenflæ, fetiøism al formei øi detaøare morbidæ. Afecfliunea nevroticæ a francezilor pentru Republica lor – cea în numele cæreia orice greøealæ îøi regæseøte demnitatea øi orice fel de ticæloøie titlurile de noblefle – prelungeøte în fiecare moment refularea sacrificiilor fondatoare. Zilele din iunie 1848 – o mie cinci sute de de morfli în timpul luptelor, dar mai multe mii de execuflii sumare printre prizonieri, Adunarea Naflionalæ care salutæ cæderea ultimei baricade cu strigætul „Træiascæ Republica!“ – øi Sæptæmîna Însîngeratæ sînt pete din naøtere pe care niciun fel de chirurgie nu le poate øterge.

Kojève scria în 1945: „«Idealul politic» oficial al Franflei øi al francezilor este øi astæzi încæ acela al statului-nafliune, al «Republicii una øi indivizibilæ». Pe de altæ parte, în adîncul sufletului ei, flara îøi dæ seama de insuficienfla acestui ideal, de anacronismul politic al ideii strict «naflionale». Desigur, acest sentiment n-a atins încæ nivelul unei idei clare øi distincte: flara nu poate øi nu vrea încæ s-o formuleze deschis. De altfel, tocmai datoritæ strælucirii nepereche a trecutului ei naflional, e atît de dificil pentru Franfla sæ recunoascæ limpede øi sæ accepte sincer sfîrøitul perioadei «naflionale» a Istoriei øi sæ suporte toate consecinflele acestui fapt. E dur pentru o flaræ care a creat din tot soiul de bucæfli armætura ideologicæ a naflionalismului, øi l-a exportat în lumea întreagæ, sæ recunoascæ cæ de-acum nu mai e vorba decît de o piesæ bunæ de clasat în arhivele istorice“.

Chestiunea statului-nafliune øi a doliului sæu formeazæ nucleul a ceea ce trebuie într-adevær numit, de o jumætate de secol încoace, ræul francez [le malaise français]. Se denumeøte politicos „alternanflæ“ aceastæ pæsuire tetanizatæ, acest fel de a trece pendular de la stînga la dreapta, apoi de la dreapta la stînga, aøa cum faza maniacalæ urmeazæ faza depresivæ, pregætind o altæ stare maniacalæ, felul cum coabiteazæ în Franfla cea mai oratoricæ criticæ a individualismului øi cinismul cel mai sælbatic, cea mai mare generozitate øi obsesia maselor. Din 1945, acest ræu nu a pærut sæ se disipeze decît în timpul lui mai ’68 øi al fervorii sale insurecflionale, øi nu înceteazæ sæ se adînceascæ. Epoca statelor, a nafliunilor øi a republicilor se încheie; flara care le-a sacrificat tot ce avea mai viu ræmîne aiuritæ. Bænuim ce va urma, mai devreme sau mai tîrziu, deflagrafliei cauzate de simpla afirmaflie a lui Jospin42 cæ „statul nu poate face totul“, cînd se va revela faptul cæ nu mai poate sæ facæ nimic. Sentimentul acesta cæ am fost prostifli nu înceteazæ sæ creascæ øi sæ se cangreneze. El fondeazæ furia latentæ care creøte cu fiecare ocazie. Lipsa doliului erei nafliunilor e cheia anacronismului francez øi a posibilitæflilor revoluflionare pe care le fline în rezervæ.

Oricare le-ar fi rezultatul, rolul alegerilor prezidenfliale care urmeazæ e acela de a da semnalul sfîrøitului iluziilor franceze, de a face sæ explodeze bula istoricæ în care træim øi care face posibile evenimente ca miøcarea împotriva CPE, privitæ de stræini ca un coømar scæpat din anii 1970. În fond, de asta nu vrea nimeni aceste alegeri. Franfla e ochiul de pisicæ roøu al zonei occidentale.

Azi, Occidentul e un GI care asalteazæ Falloudja la bordul unui tanc Abraham M1, ascultînd hard-rock la maxim. E un turist pierdut în mijlocul cîmpiilor din Mongolia, de care-øi bat joc tofli øi care strînge la piept cartea

170

de credit ca pe o ultimæ plutæ de salvare. E un manager care nu juræ decît pe jocul de go. E o tînæræ domniøoaræ cæutîndu-øi fericirea în floale, masculi øi creme hidratante. E un militant elveflian pentru drepturile omului, ducîndu-se prin toate cele patru colfluri ale lumii, solidar cu toate revoltele, evident, dacæ-s înfrînte. E un spaniol pe care-l doare-n cot de libertatea politicæ de cînd i-a fost garantatæ libertatea sexualæ. E un amator de artæ care oferæ admirafliei meduzate, ca ultimæ expresie a geniului modern, un secol de artiøti care, de la suprarealiøti pînæ la acflionismul vienez, rivalizeazæ în privinfla celei mai potrivite flegme pe fafla civilizafliei.

E, în sfîrøit, un programator care a gæsit în budism o teorie realistæ a conøtiinflei øi un fizician care se ocupæ de particule pornit sæ-øi gæseascæ în metafizica hindusæ inspiraflia ultimelor sale descoperiri.

Occidentul e aceastæ civilizaflie care a supraviefluit tuturor profefliilor asupra præbuøirii ei printr-o stratagemæ singularæ. Aøa cum burghezia a trebuit sæ se nege ca clasæ pentru a îngædui îmburghezirea societæflii, de la muncitor la baron. Aøa cum capitalul a trebuit sæ se sacrifice ca raport salarial pentru a se impune ca raport social, devenind astfel capital cultural øi capital de sænætate, tot atît de mult cît a devenit capital financiar. Aøa cum creøtinismul a trebuit sæ se sacrifice ca religie, pentru a-øi supravieflui ca structuræ afectivæ, ca îndemn difuz la umilinflæ, compasiune øi neputinflæ, Occidentul s-a sacrificat ca civilizaflie particularæ pentru a se impune drept culturæ universalæ. Operaflia se rezumæ astfel: o entitate în agonie se sacrificæ în termeni de conflinut pentru a-øi supravieflui ca formæ.

Individul pulverizat se salveazæ ca formæ graflie tehnologiilor „spirituale“ ale coachingului. Patriarhatul se salveazæ încærcînd femeile de toate atributele neplæcute ale masculului: voinflæ, control de sine, insensibilitate. Societatea dezintegratæ, prin propagarea unei epidemii de sociabilitate øi divertisment. Astfel, toate marile ficfliuni perimate ale Occidentului se menflin prin artificii care le dezmint punct cu punct.

Nu existæ „øoc al civilizafliilor“. Existæ doar o civilizaflie în stare de moarte clinicæ, pentru care e desfæøurat un întreg apareiaj de supraviefluire artificialæ øi care ræspîndeøte în atmosfera planetaræ o duhoare caracteristicæ.

La acest moment, niciuna dintre „valorile“ în care ea sæ mai creadæ cîtuøi de puflin nu mai existæ øi fiecare afirmaflie de acest gen pare un gest impudic, o provocare ce e mai bine sæ fie fæcutæ bucæfli, deconstruitæ øi adusæ la stadiul de îndoialæ. Imperialismul occidental de azi e unul al relativismului, al lui „e punctul tæu de vedere“, e o micæ privire pe de læturi sau protestul rænit împotriva a tot ceea ce e destul de idiot, de primitiv sau de suficient ca sæ mai creadæ în ceva, ca sæ mai afirme ceva, orice. E acest dogmatism al chestionærii care face cu ochiul complice în toatæ intelighenflia universitaræ øi literaræ. Nicio criticæ nu e prea radicalæ printre inteligenflele postmoderniste, cîtæ vreme ea nu face decît sæ îmbrace un neant de certitudine. Scandalul, acum un secol, era stîrnit de orice negaflie niflel mai zgomotoasæ; azi, el stæ în orice afirmaflie care nu tremuræ.

Nicio ordine socialæ nu se poate fonda durabil pe principiul cæ nimic nu e adeværat. De aceea, ea trebuie fæcutæ sæ flinæ. Aplicarea la orice, în zilele noastre, a conceptului de „securitate“ exprimæ acest proiect de a integra în fiinflele însele, în conduite øi în locuri ordinea idealæ, cæreia ele nu mai sînt gata sæ i se supunæ. „Nimic nu e adeværat“ nu spune nimic despre lume, dar spune tot despre conceptul occidental de adevær. Adeværul,

verso

aici, nu e conceput ca un atribut al fiinflelor ori al lucrurilor, ci ca unul al reprezentærii lor. E consideratæ adeværatæ o reprezentare conformæ cu experienfla. Øtiinfla e, în ultimæ instanflæ, acest imperiu al verificærii universale. Or, toate conduitele umane, de la cele mai obiønuite la cele mai savante, se bazeazæ pe un soclu de evidenfle formulate inegal, toate practicile pleacæ de la un punct în care lucruri øi reprezentæri sînt indistinct legate, în orice viaflæ intræ o dozæ de adevær ignoratæ de conceptul occidental.

Putem foarte bine, aici, vorbi de „oameni adeværafli“, însæ e, invariabil, doar pentru a-i lua în derîdere pe aceøti særaci cu duhul. De asta occidentalii sînt universal considerafli de cætre cei pe care i-au colonizat drept mincinoøi øi ipocrifli. De asta sînt invidiafli pentru ceea ce au, pentru dezvoltarea lor tehnologicæ, însæ niciodatæ pentru ceea ce sînt, pentru asta fiind, pe bunæ dreptate, disprefluifli. Nu s-ar putea preda în licee Sade, Nietzsche sau Artaud færæ sæ fi descalificat dinainte aceastæ nofliune de adevær. A confline la infinit toate afirmafliile, a dezactiva pas cu pas toate certitudinile care ies fatalmente la luminæ, aceasta e munca de duratæ a inteligenflei occidentale. Deøi distincte din punct de vedere formal, poliflia øi filosofia nu-i sînt acestei munci decît douæ mijloace convergente.

Bineînfleles, imperialismul relativului îøi aflæ un adversar pe mæsuræ în orice fel de dogmatism vid, în oricare marxism-leninism, oricare salafism43, oricare neonazism: în orice care, precum occidentalii, confundæ afirmaflia cu provocarea. În acest stadiu, o contestare strict socialæ, care refuzæ sæ vadæ cæ nu avem de-a face cu o crizæ a societæflii, ci cu dispariflia unei civilizaflii, se face prin asta complicele perpetuærii ei. E chiar o strategie curentæ de a face critica acestei societæfli în speranfla deøartæ cæ civilizaflia aceasta poate fi salvatæ.

Iatæ. Avem în cîrcæ un cadavru, dar nu ne putem debarasa de el cu una cu douæ. Nu mai e nimic de aøteptat de la sfîrøitul civilizafliei, de la moartea ei clinicæ. Aøa cum e, nu-i poate interesa decît pe istorici. E un fapt, din care trebuie fæcutæ o decizie. Faptele sînt escamotabile, decizia e politicæ. Decizie a morflii civilizafliei, înstæpînire pe felul în care se întîmplæ asta: numai decizia ne va elibera de cadavru.

nizafliile care pretind sæ conteste ordinea prezentæ au ele însele, doar cæ sub un aspect øi mai fantoøæ, forma, moravurile øi limbajul unor state în miniaturæ. Toate veleitæflile de „a face politicæ altfel“ nu au contribuit niciodatæ, pînæ acum, decît la extensia nedefinitæ a pseudopodelor etatice.

Nu mai e de reacflionat la øtirile zilei, ci de înfleles fiecare informaflie ca pe o operaflie într-un cîmp ostil de strategii de descifrat, operaflie vizînd tocmai sæ suscite la unul sau la altul o reacflie sau alta; øi de considerat aceastæ operaflie drept adeværata informaflie conflinutæ în informaflia aparentæ.

Nu mai e de aøteptat – un moment propice, revoluflia, apocalipsa nuclearæ sau o miøcare socialæ. Sæ mai aøtepfli încæ e o prostie. Catastrofa nu-i ceea ce vine, ci ceea ce se-ntîmplæ deja. Ne situæm deja øi de-acum înainte în miøcarea de præbuøire a unei civilizaflii. Pornind de aici e de decis de ce parte vrem sæ fim.

A nu mai aøtepta înseamnæ, într-un fel sau în altul, a intra în logica insurecflionalæ. Înseamnæ sæ auzi din nou, în vocea guvernanflilor noøtri, uøorul tremur de teroare care nu-i pæræseøte niciodatæ.

Cæci a guverna n-a însemnat niciodatæ decît a amîna, prin mii de subterfugii, momentul în care mulflimea te va spînzura, iar orice act de guvernare nimic altceva decît un fel de a nu pierde controlul asupra populafliei.

Bologna Burns, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010 photo credit: Martin Juen

Plecæm de la un punct de extremæ izolare, de extremæ neputinflæ. Totul ræmîne de clædit pentru un proces insurecflional.

Nimic mai puflin probabil ca o insurecflie, dar nimic nu e mai necesar.

GÆSIREA UNII CU ALfiII Ataøarea de ceva træit ca adeværat.

A porni de acolo

LA DRUM! Nici nu ne mai dæm seama cum poate porni o insurecflie. Øaizeci de ani de pacificare, de suspendare a bulversærilor istorice, øaizeci de ani de anestezie democraticæ øi de gestiune a evenimentelor au slæbit în noi o anume percepflie abruptæ a realului, simflul partizan al ræzboiului în curs.

Pentru a începe, aceastæ percepflie e nevoie s-o recuperæm.

N-avem de ce ne indigna cæ de cinci ani se aplicæ o lege atît de evident anticonstituflionalæ ca legea asupra securitæflii cotidiene.44 E inutil sæ protestezi legal împotriva imploziei isprævite a cadrului legal. Trebuie sæ ne organizæm în consecinflæ.

Nu avem a ne angaja într-un colectiv cetæflenesc sau în altul, într-o fundæturæ sau alta de extremæ stîngæ, în ultima imposturæ asociativæ. Toate orga-

O întîlnire, o descoperire, o vastæ miøcare grevistæ, un cutremur de pæmînt: orice eveniment produce adevær, alterînd felul în care sîntem în lume. Invers, o constatare care ne lasæ indiferenfli, care ne lasæ aøa cum eram, care nu angajeazæ la nimic, nu meritæ încæ numele de adevær. Existæ un adevær subiacent fiecærui gest, fiecærei practici, fiecærei relaflii, fiecærei situaflii. Obiceiul e de a-l eluda, de a gestiona [situaflia], ceea ce produce rætæcirea caracteristicæ pentru cei mai mulfli în epoca noastræ. În fapt, totul angajeazæ la tot. Sentimentul de a træi în minciunæ e øi el un adevær. Nu trebuie renunflat la el, chiar de acolo e de pornit. Un adevær nu e o perspectivæ asupra lumii, ci ceea ce ne fline ireductibil legafli de ea. Un adevær nu-i ceva ce deflinem, ci ceva care ne poartæ. El mæ face øi mæ desface, mæ constituie øi mæ destituie ca individ, mæ îndepærteazæ de mulfli øi mæ apropie de cei care îl træiesc. Fiinfla izolatæ care se ataøeazæ de un adevær va întîlni în cele din urmæ cîfliva dintre semenii lui. De fapt, orice pro-

171

ces insurecflional porneøte de la un adevær asupra cæruia nu se cedeazæ.

S-a væzut la Hamburg, în anii 1980, cæ o mînæ de locuitori ai unei case ocupate au decis cæ, din acel moment, va trebui sæ se treacæ peste cadavrele lor pentru a-i expulza. A fost un cartier asediat de tancuri øi de elicoptere, au fost zile de bætæi de stradæ, manifestaflii-monstru øi o primærie care pînæ la urmæ a capitulat. Georges Guinguoin, „primul membru al rezistenflei“, n-a avut, în 1940, ca punct de pornire decît certitudinea propriului refuz al ocupafliei. El nu era la momentul acela, pentru Partidul Comunist, decît „un nebun care træieøte în pæduri“; pînæ ce nu s-au adunat 20.000 de nebuni sæ træiascæ în pæduri øi care sæ elibereze oraøul Limoges.

A nu da înapoi în fafla a ceea ce orice prietenie aduce cu sine politiceøte Ne-am fæcut o idee neutræ despre prietenie, ca puræ afecfliune færæ consecinfle. Dar orice afinitate e afinitate într-un adevær comun. Orice întîlnire e o întîlnire într-o afirmaflie comunæ, fie ea øi una a distrugerii. Nu ne legæm inocent într-o epocæ în care a fline la ceva cu dinflii conduce în mod regulat la øomaj, în care trebuie sæ minfli ca sæ munceøti øi sæ munceøti apoi pentru a conserva mijloacele minciunii. Fiinfle care, plecînd de la fizica cuanticæ, se juræ sæ tragæ din ea concluzii în toate domeniile nu se leagæ mai puflin politic decît camarazi care luptæ împotriva unei multinaflionale agroalimentare. Vor ajunge cu toflii, mai devreme sau mai tîrziu, la înfrîngere sau la luptæ.

Inifliatorii miøcærii muncitoreøti aveau atelierul øi apoi uzina pentru a se întîlni. Aveau greva pentru a se øti unii pe alflii cîfli sînt øi pentru a-i demasca pe spærgætorii de grevæ. Aveau raportul salarial, care opunea partidul Capitalului partidului Muncii, trasînd solidaritæfli øi fronturi la scaræ mondialæ. Noi avem totalitatea spafliului social pentru a ne gæsi. Avem comportamentele de nesupunere cotidiene pentru a ne recunoaøte øi a-i demasca pe fæflarnici. Avem ostilitatea faflæ de aceastæ civilizaflie pentru a trasa solidaritæfli øi fronturi la scaræ mondialæ.

A nu aøtepta nimic de la organizaflii.

Ferirea de toate mediile existente øi, înainte de toate, sæ devenim aøa ceva Nu arareori, în cursul unei dezafilieri consecvente, ne întîlnim cu organizafliile – politice, sindicale, umanitare, asociative etc. Se întîmplæ chiar sæ întîlnim acolo fiinfle sincere, dar disperate, entuziaste, dar false.

Atracflia organizafliilor fline de consistenfla lor aparentæ – au o istorie, un sediu, un nume, mijloace, un øef, o strategie øi-un discurs. Ele ræmîn totuøi arhitecturi vide, populate cu greu de respectul datorat originilor lor eroice. În privinfla a orice øi la oricare eøalon al lor, se ocupæ în primul rînd de supraviefluirea lor ca organizaflii øi nimic mai mult. Trædærile lor repetate le-au alienat deci, cel mai adesea, ataøamentul propriei lor baze. De asta întîlnim acolo uneori persoane respectabile. Dar promisiunea conflinutæ de întîlnire nu se poate realiza decît în afara organizafliei øi, în mod necesar, împotriva ei.

Mult mai redutabile sînt mediile [les milieux], cu textura lor suplæ, cu bîrfele lor øi cu ierarhiile lor informale. E de fugit de orice fel de mediu. Fie-

172

care e ca fæcut pentru neutralizarea unui adevær. Mediile literare existæ pentru a sufoca evidenfla scrierilor. Mediile libertare, pentru a o nega pe aceea a acfliunii directe. Mediile øtiinflifice pentru a feri de ochii majoritæflii ceea ce implicæ de pe acum cercetærile lor. Mediile sportive pentru a fline blocate în sælile lor de sport feluritele forme de viaflæ pe care ar trebui sæ le nascæ diversele forme de sport. Sînt de evitat mai ales mediile culturale øi mediile militante. Sînt cele douæ morgi în care eøueazæ tradiflional toate dorinflele de revoluflie. Sarcina mediilor culturale e aceea de a repera intensitæflile care se nasc øi de a væ sustrage, expunîndu-l, sensul a ceea ce facefli; sarcina mediilor militante, de a væ seca energia de a o face. Mediile militante îøi întind refleaua difuzæ asupra întregului teritoriu francez, se aflæ-n drumul oricærui fel de devenire revoluflionaræ. Ele nu sînt decît purtætoarele eøecurilor lor øi ale amæræciunii ce se naøte din ele. Uzura, ca øi excesul neputinflei lor, le-a fæcut inapte sæ mai sesizeze posibilitæflile prezentului. De altminteri, în cadrul lor se vorbeøte prea mult, pentru a mobila o pasivitate nefericitæ; øi asta le face puflin sigure în fafla miøcærilor polifliei.

Aøa cum e zadarnic sæ speri de la ele ceva, e la fel de stupid sæ te laøi dezamægit de scleroza lor. Trebuie doar læsate sæ crape.

Toate mediile sînt contrarevoluflionare, fiindcæ singura lor ocupaflie e sæ-øi pæstreze confortul lor nenorocit.

Constituirea în comune Comuna e ceea ce se întîmplæ atunci cînd niøte fiinfle se-ntîlnesc, se înfleleg øi decid sæ meargæ împreunæ. Comuna e, poate, ceea ce se decide atunci cînd îndeobøte s-ar obiønui sæ te separi. E bucuria întîlnirii care supraviefluieøte sufocærii ei obligatorii. E ceea ce te face sæ zici „noi“, constituind un eveniment. Ceea ce e straniu nu e cæ fiinfle care se înfleleg formeazæ o comunæ, ci cæ ræmîn separate. De ce sæ nu se multiplice comunele la infinit? În fiecare uzinæ, pe fiecare stradæ, în fiecare sat, în fiecare øcoalæ. Comitetele de bazæ sæ domneasc-odatæ peste tot! Numai sæ fie însæ niøte comune care sæ accepte sæ fie ceea ce sînt, acolo unde sînt. Øi dacæ-i cu putinflæ, o mulflime de comune care sæ înlocuiascæ institufliile societæflii: familia, øcoala, sindicatul, clubul sportiv etc. Comune care, pe lîngæ activitatea lor propriu-zis politicæ, sæ nu ezite sæ se organizeze pentru supraviefluirea materialæ øi moralæ a fiecærui membru øi a tuturor amefliflilor pripæøifli pe lîngæ ele. Comune care sæ nu se defineascæ – aøa cum se întîmplæ în general în cazul colectivelor – printr-un înæuntru øi un în afaræ, ci prin densitatea legæturilor din sînul lor. Nu prin persoanele care le compun, ci prin spiritul care le animæ.

O comunæ se formeazæ de fiecare datæ cînd cîfliva, eliberafli din cæmaøa individualæ, încep sæ nu se mai bazeze decît pe ei înøiøi øi sæ-øi mæsoare forflele cu realitatea. Orice grevæ sælbaticæ e o comunæ, orice casæ ocupatæ colectiv pe baze clare e o comunæ, comitetele de acfliune din mai ’68 erau comune, aøa cum erau øi satele de sclavi fugifli din Statele Unite sau radio Alice45, la Bologna, în 1977. Orice comunæ vrea sæ-øi fie propria bazæ. Ea vrea sæ dizolve problema nevoilor. Ea vrea sæ frîngæ, deodatæ cu orice dependenflæ economicæ, øi orice supunere politicæ øi degenereazæ într-un mediu din momentul în care pierde contactul cu adeværurile care o fondeazæ. Existæ tot soiul de comune, care nu aøteaptæ sæ atingæ nici numærul, nu aøteaptæ nici mijloacele øi încæ øi mai puflin „momentul potrivit“, care nu vine niciodatæ, pentru a se organiza.

verso

ORGANIZARE A ne organiza pentru a nu mai trebui sæ muncim Locurile cældufle sînt din ce în ce mai rare øi, la drept vorbind, ele înseamnæ adesea o pierdere de timp prea mare, mai mare chiar øi decît plictiseala pe care continui s-o suporfli. Le mai recunoøti øi dupæ mizerabilele condiflii de siestæ øi de lecturæ.

Se øtie cæ individul existæ atît de puflin, încît e nevoie sæ-øi cîøtige existenfla, cæ trebuie sæ dea din timpul lui pentru un pic de existenflæ socialæ.

Timp personal, pentru existenflæ socialæ: asta înseamnæ munca, asta înseamnæ piafla. Timpul comunei scapæ din capul locului muncii, iese din schemæ, preferîndu-i altele. Grupurile de piqueteros argentinieni sfeterisesc un fel de ajutor social local, condiflionat de cîteva ore de muncæ; nu fac orele, îøi pun la comun cîøtigurile øi se doteazæ cu ateliere de croitorie, cu o brutærie, amenajeazæ grædini de legume etc.

Existæ bani de care se poate face rost pentru comunæ, nicidecum o datorie de a-fli cîøtiga existenfla. Toate comunele îøi au casieriile lor pe øest.

Combinafliile sînt multiple. În afara venitului minim garantat, existæ alocafliile, concediile de boalæ, bursele de studiu cumulate, primele obflinute pentru naøteri fictive, tot soiul de traficuri øi atîtea alte mijloace care se nasc la fiecare mutaflie a controlului. Nu-i treaba noastræ sæ le apæræm, nici sæ ne instalæm în aceste adæposturi improvizate ori sæ le pæstræm [pentru noi] ca pe un privilegiu de inifliat. Importantæ e cultivarea, difuzarea aceastei dispoziflii necesare cætre fraudæ øi împærtæøirea ultimelor inovaflii în materie. Pentru comune, problema muncii nu se pune decît în funcflie de celelalte venituri existente. Nu trebuie neglijate nici cunoøtinflele utile procurate de trecerea prin anumite meserii, øcoli sau posturi bine plasate.

Exigenfla comunei e eliberarea pentru tofli a unei cantitæfli cît mai mari de timp. Exigenflæ care nu se calculeazæ doar, øi nu esenflialmente, în numærul de ore neatinse de orice exploatare salarialæ. Timpul eliberat nu ne trimite în vacanflæ. Timpul vacant, timpul mort, timpul vidului øi al fricii de vid, acesta-i timpul muncii. Nu mai existæ timp de umplut, ci o eliberare de energie pe care niciun „timp“ n-o mai confline; linii care se deseneazæ, care se accentueazæ, pe care le putem urma dupæ plac, pînæ la capæt, pînæ acolo unde le vedem intersectînd alte linii.

A jefui, a cultiva, a fabrica Foøti muncitori de la Metaleurop46 preferæ sæ se facæ tîlhari, øi nu paznici.

Angajafli de la EDF le spun apropiaflilor cum sæ-øi falsifice contoarele. Mærfurile „cæzute din camion“ se vînd într-o veselie. O lume care se proclamæ atît de pe faflæ cinicæ nu se poate aøtepta la loialitate din partea proletarilor.

Pe de o parte, o comunæ nu poate conta pe veønicia „statului providenflial“, pe de alta nu se poate aøtepta nici sæ træiascæ mult timp din furtiøagul de pe raft sau din chestii „recuperate“ din pubelele supermarketurilor ori, noaptea, din depozitele zonelor industriale, din deturnarea subvenfliilor sau din flepele trase asigurærilor øi din alte fraude, pe scurt: din piraterie.

Ea trebuie sæ se îngrijeascæ deci în permanenflæ de creøterea nivelului øi întinderii autoorganizærii sale. Nimic mai logic decît ca strungurile, frezele,

maøinile de fotocopiat vîndute ieftin la închiderea unei uzine sæ slujeascæ apoi unei conspiraflii împotriva societæflii mærfii.

Sentimentul de iminenflæ al præbuøirii e pretutindeni atît de viu în zilele noastre, încît e greu sæ inventariem toate experimentele în curs în privinfla construcfliilor, energiei, materialelor, ilegalismului sau agriculturii.

Existæ aici un întreg ansamblu de cunoøtinfle øi de tehnici care nu aøteaptæ decît sæ fie prædat øi smuls din ambalajul lui moralist, interlop sau verde.

Dar acest ansamblu nu e încæ decît o parte din toate intuifliile, din toate priceperile, din ingeniozitatea proprie ghetourilor, pe care va trebui s-o punem în practicæ de vrem sæ repopulæm deøertul metropolitan øi sæ asiguræm viabilitatea pe termen mediu a unei insurecflii.

Cum sæ comunici øi sæ te miøti într-o întrerupere totalæ a fluxurilor? Cum sæ restaurezi culturile destinate hranei din zonele rurale pînæ cînd acestea vor putea suporta iaræøi densitæflile de populaflie de acum 60 de ani?

Cum sæ transformi spafliile betonate în grædini de zarzavat urbane, aøa cum a fæcut Cuba pentru a putea rezista embargoului american øi lichidærii URSS? A te forma øi a-i forma øi pe alflii Ce ne-a ræmas nouæ, cei care am folosit atîta hobby-urile autorizate de democraflia mærfii? Ce ne-a putut mîna într-o bunæ zi sæ ieøim la jogging duminicæ dimineafla? Ce-i motiveazæ pe fanaticii karateului, pe cei morfli dupæ bricolaj, pescuit sau cultivarea ciupercilor? Ce altceva de Bologna Burns, UniCampus Vienna, nu chiar necesitatea de-a umple cu ceva o dez- 11–14 March 2010 afectare completæ, de a-fli reface puterea de photo credit: Bogdan Ghiu muncæ sau „capitalul de sænætate“? Majoritatea hobby-urilor s-ar putea dezbæra uøor de caracterul lor absurd, devenind altceva decît hobby-uri. Boxul nu s-a rezumat întotdeauna la a fi bun sæ anime colecte publice de bani la televizor sau la a oferi meciuri de mare spectacol. China începutului de secol XX, distrusæ de hoardele de coloni øi înfometatæ de lungi secete, a væzut sute de mii de flærani særaci organizîndu-se în jurul nenumæratelor cluburi de box în aer liber, ca sæ ia înapoi de la coloni øi de la bogafli tot ceea ce li s-a ræpit. A fost revolta boxerilor. Nu-i niciodatæ prea devreme sæ-nvæflæm øi sæ practicæm ceea ce timpuri mai puflin paønice, mai puflin previzibile vor cere de la noi.

Dependenfla noastræ de metropolæ – de medicina ei, de agricultura ei, de poliflia ei – e atît de mare, deocamdatæ, încît n-o putem ataca færæ a ne pune în pericol noi înøine. Conøtiinfla neformulatæ a acestei vulnerabilitæfli e cea ce determinæ autolimitarea spontanæ a miøcærilor sociale actuale, ceea ce ne face sæ ne temem de crize øi sæ dorim „securitatea“.

Datoritæ ei grevele au fæcut troc cu orizontul revolufliei, în schimbul revenirii la normalitate. Desprinderea de aceastæ fatalitate cere un lung øi consistent proces de învæflare, de experimentæri multiple, masive. Trebuie sæ øtii sæ te bafli, sæ desfaci lacæte, sæ tratezi deopotrivæ fracturi sau anghine, sæ construieøti un emiflætor radio pirat, sæ organizezi cantine stradale, sæ flinteøti bine, dar øi sæ alæturi cunoøtinfle disparate cu care sæ pofli constitui o agronomie de ræzboi, înflelege biologia planctonului, compoziflia solului, studia asocierile dintre plante, regæsind astfel intuiflii pierdute, toate modurile de folosire øi toate legæturile posibile cu mediul nostru

173

imediat øi limita de la care începem sæ-l epuizæm; iar asta începînd de azi, pentru zilele în care va trebui sæ obflinem mai mult decît o parte simbolicæ din hrana øi îngrijirile de care avem nevoie.

Crearea de teritorii. Multiplicarea zonelor de opacitate Din ce în ce mai mulfli reformiøti cad de acord cæ „la apropierea peakoil“ øi „pentru a reduce emisiile de gaz cu efect de seræ“, va trebui, într-adevær, „relocalizatæ economia“, favorizatæ aprovizionarea regionalæ, circuitele scurte de distribuflie, renunflat la importurile de la depærtare etc. Ceea ce ei uitæ este cæ specificul a tot ceea ce se face local, din punct de vedere economic, e cæ se face la negru, „informal“; cæ aceastæ simplæ mæsuræ ecologicæ de relocalizare a economiei implicæ nimic mai puflin decît eliberarea de controlul etatic sau, dimpotrivæ, supunerea færæ rezerve în fafla lui.

Teritoriul actual e produsul mai multor secole de operaflii poliflieneøti.

Poporul a fost scos în afara ogoarelor lui, apoi în afara stræzilor lui, apoi în afara cartierelor lui øi în cele din urmæ afaræ din holurile de bloc, cu speranfla dementæ de a fline prizonieræ orice viaflæ între cei patru perefli igrasioøi ai privatului. Chestiunea teritoriului nu se pune pentru noi la fel ca pentru stat. Nu trebuie sæ îl deflinem. Trebuie în schimb sæ densificæm local comunele, circulafliile øi solidaritæflile, pînæ la punctul din care teritoriul devine ilizibil, opac pentru orice fel de autoritate. Nu se pune problema sæ ocupæm teritoriul, ci sæ fim teritoriul.

Fiecare practicæ face sæ existe un teritoriu – teritoriu al traficului sau al vînætorii, teritoriu al jocurilor de copii, al îndrægostiflilor sau al ræscoalei, teritoriu al flæranului, al ornitologului sau al vagabondului. Regula e simplæ: cu cît existæ mai multe teritorii care se suprapun într-o zonæ datæ, cu atît mai multæ circulaflie e între ele øi cu atît mai puflin puterea gæseøte de ce sæ se agafle. Bistrouri, tipografii, sæli de sport, terenuri virane, prævælii de anticari, acoperiøuri de imobile, piefle improvizate, chebapærii, garaje, toate pot scæpa cu uøurinflæ de vocaflia lor oficialæ numai sæ se fleasæ suficiente complicitæfli în spafliul lor. Autoorganizarea localæ, supraimpunîndu-øi propria geografie cartografiei de stat, o bruiazæ, o anuleazæ: ea îøi produce propria secesiune.

Cælætoria. Trasarea propriilor noastre cæi de comunicare Principiul comunelor nu e sæ opunæ metropolei øi mobilitæflii ei înrædæcinarea localæ øi lentoarea. Miøcarea expansivæ de constituire a comunelor trebuie sæ o dubleze subteran pe aceea a metropolei. Nu sînt de respins posibilitæflile de deplasare øi de comunicare oferite de infrastructurile mærfii, trebuie doar sæ le cunoaøtem limitele. E destul sæ fim suficient de prudenfli øi sæ nu atragem atenflia. A face o vizitæ e mult mai sigur, nu lasæ urme øi forjeazæ relaflii mult mai consistente decît orice listæ de contacte de pe internet. Privilegiul oferit unora dintre noi de a putea „circula liber“ de la un capæt la celælalt al continentului øi, færæ prea mari greutæfli, în toatæ lumea nu-i un atu de neglijat pentru a face sæ comunice focarele de conspiraflie. Graflie metropolei, americani, greci, mexicani øi germani se pot întîlni discret la Paris pentru o discuflie strategicæ.

Miøcarea permanentæ între comunele prietene e unul dintre lucrurile care le fereøte de mumificare, ca øi de fatalitatea renunflærii. A primi tova-

174

ræøi, a te fline la curent cu inifliativele lor, a medita asupra experienflei lor, a prelua tehnicile lor fac mai mult pentru o comunæ decît sterile examene de conøtiinflæ cu uøile închise. Ne-am înøela subestimînd puterea a ceea ce se poate elabora într-una dintre serile în care ne confruntæm perspectivele asupra ræzboiului în curs.

Ræsturnarea, din aproape în aproape, a tuturor obstacolelor Dupæ cum øtim, stræzile debordeazæ de acte de impolitefle [incivilité]. Între ceea ce ele sînt øi ceea ce ar trebui sæ fie se aflæ forfla centripetæ a oricærei poliflii, care îøi face o virtute din restabilirea ordinii; iar în faflæ, sîntem noi, adicæ miøcarea inversæ, centrifugæ. Nu putem decît sæ ne bucuræm de înfierbîntæri øi de dezordine, oriunde izbucnesc. Nimic extraordinar în faptul cæ aceste særbætori naflionale, care nu mai særbætoresc nimic, se terminæ de-acum sistematic ræu. Scînteietor sau paradit, mobilierul urban – dar unde începe el? unde se terminæ? – materializeazæ deposedarea noastræ comunæ. Perseverînd în propriul neant, el nu cere decît sæ se-ntoarcæ acolo, o datæ pentru totdeauna. Sæ contemplæm ceea ce ne înconjoaræ: toate se apropie de sfîrøit; metropola ia deodatæ un aer de nostalgie, cum numai cîmpurile de ruine pot avea.

Sæ devinæ numai metodice, sæ se sistematizeze, øi impoliteflile or sæ se adune într-o gherilæ difuzæ, eficace, care sæ ne redea inguvernabilitæflii, indisciplinei noastre primordiale. E tulburætor faptul cæ printre virtuflile militare recunoscute ale partizanilor figureazæ tocmai indisciplina. De fapt, furia øi politica n-ar fi trebuit niciodatæ sæ fie dezlegate una de alta. Færæ prima, a doua se pierde în discurs; iar færæ a doua, prima se epuizeazæ în urlete. Cînd cuvinte precum „turbafli“47 ori „exaltafli“ reapar în politicæ, ele ræsunæ întotdeauna øi ca un bubuit de avertizare.

Pentru metodæ, sæ reflinem de la sabotaj principiul urmætor: un minim de risc în acfliune, un minim de timp, un maxim de pagubæ. Pentru strategie, sæ ne aducem aminte cæ un obstacol depæøit, dar nu desfiinflat – un spafliu eliberat, dar nelocuit – e cu uøurinflæ înlocuit de-un alt obstacol, mult mai rezistent øi mai puflin atacabil.

Inutil sæ insistæm asupra celor trei tipuri de sabotaj muncitoresc: încetinirea muncii, de la „a o lua largæ“ pînæ la greva hærniciei; stricarea maøinilor sau împiedicarea funcflionærii lor; darea în vileag a secretelor întreprinderii. Lærgite la dimensiunile uzinei sociale, principiile sabotajului se generalizeazæ de la producflie la circulaflie. Infrastructura tehnicæ a metropolei e vulnerabilæ: fluxurile ei nu înseamnæ numai transportul de persoane sau de mærfuri, prin reflelele ei de fire, fibre øi canalizæri circulæ informaflii øi energie, care pot fi atacate. A sabota cu unele urmæri maøina socialæ implicæ azi recucerirea øi reinventarea metodelor de a-i întrerupe reflelele. Cum sæ faci inutilizabilæ o linie de TGV, o reflea electricæ?

Cum sæ gæseøti punctele sensibile ale reflelelor informatice, cum sæ bruiezi undele radio øi sæ acoperi de purici micul ecran?

Cît despre obstacolele serioase, e fals sæ consideri imposibilæ orice distrugere. Ceea ce ar fi partea prometeicæ în asta constæ în øi se rezumæ la o anumitæ înstæpînire asupra focului, færæ niciun fel de voluntarism orb. În 356 î.e.n., Erostrate arde templul zeiflei Artemis, una dintre cele øapte minuni ale lumii. În vremurile noastre de decadenflæ desævîrøitæ, impozant la temple nu mai e decît adeværul funebru cæ sînt deja ruine.

verso

A aneantiza acest neant nu e deloc o corvoadæ tristæ. Acfliunea îøi regæseøte aici o nouæ tinerefle. Totul capætæ sens, totul se ordoneazæ dintr-odatæ, spafliu, timp, prietenie. Din orice se face armæ, aøa i se aflæ folosinfla – nu eøti decît o armæ. În mizeria timpului nostru, „sæ fufli totul“48 poate fline locul – nu færæ îndreptæflire, trebuie mærturisit de fapt – ultimei seducflii colective.

Fuga de vizibilitate. Transformarea anonimatului în poziflie ofensivæ Într-o manifestaflie, o sindicalistæ smulge masca unui anonim care tocmai spærsese o vitrinæ: „Asumæ-fli ceea ce faci, în loc sæ te ascunzi“. A fi vizibil înseamnæ a fi descoperit, adicæ înainte de toate vulnerabil. Cînd stîngiøtii din toate flærile nu înceteazæ sæ „vizibilizeze“ cauza lor – care a cerøetorilor, care a femeilor, care a celor færæ acte – în speranfla cæ se va rezolva ceva, ei fac exact contrarul a ceea ce ar trebui fæcut. Sæ nu fim vizibili, ci sæ întoarcem în favoarea noastræ anonimatul în care am fost exilafli øi, prin conspiraflie, acfliunea nocturnæ sau cu cagulæ, sæ facem din el o inatacabilæ poziflie de atac. Incendiul din noiembrie 2005 oferæ modelul pentru asta. Niciun conducætor, nicio revendicare, nicio organizare, numai cuvinte, gesturi, complicitæfli. A nu fi nimic din punct de vedere social nu-i o condiflie umilitoare, sursa unei tragice lipse de recunoaøtere – sæ fii recunoscut: de cætre cine? –, ci, dimpotrivæ, condiflia unei libertæfli de acfliune maxime. A nu-fli semna infracfliunile, a nu afiøa decît pseudosigle – ne amintim de efemera BAFT (Brigada Antipoliflai din cartierul Tarterêts49) – e o modalitate de a pæstra aceastæ libertate. În orice caz, constituirea unui subiect „ghetourile mærginaøe“ ca autor al „revoltelor din noiembrie 2005“ va fi fost una dintre primele manevre defensive ale regimului. Sæ vezi mutrele celor care sînt cineva în aceastæ societate poate ajuta la înflelegerea bucuriei de-a fi un nimeni.

Trebuie fugit de vizibilitate. Dar o forflæ care se agregæ în umbræ n-o poate eschiva la nesfîrøit. E vorba de a amîna apariflia noastræ ca forflæ pînæ la momentul oportun. Cu cît vizibilitatea ne gæseøte mai tîrziu, cu atît mai tari ne aflæ. Iar odatæ intrafli în vizibilitate, timpul ne este mæsurat. Fie sîntem în stare sæ-i spulberæm regimul în foarte scurt timp, fie ne va zdrobi el, færæ întîrziere.

Organizarea autoapærærii Træim sub ocupaflie, sub ocupaflie poliflieneascæ. Umflarea celor færæ acte în plinæ stradæ, maøinile de poliflie neinscripflionate stræbætînd bulevardele, pacificarea cartierelor metropolei prin tehnici forjate în colonii, declamærile, demne de ræzboiul din Algeria, ale ministrului de interne împotriva „bandelor“ ne-aduc aminte de asta în fiecare zi. Sînt destule motive pentru a nu ne mai læsa strivifli, pentru a ne angaja în autoapærare.

Pe mæsuræ ce creøte øi se ræspîndeøte, o comunæ vede cum încet, încet operafliile puterii cautæ sæ loveascæ în ceea ce o constituie. Aceste contraatacuri iau forma seducfliei, a recuperærii øi, în ultimæ instanflæ, iau forma forflei brute. Autoapærarea trebuie sæ fie pentru comune o evidenflæ colectivæ, atît practicæ, cît øi teoreticæ. A contracara o arestare, a se reuni urgent øi în numær mare împotriva unei tentative de expulzare,

a-l pune la adæpost pe unul dintre ai noøtri nu vor fi reflexe accesorii în vremurile ce vin. Nu ne putem reconstrui încontinuu bazele. Sæ læsæm baltæ denunflarea represiunii. Sæ ne pregætim pentru ea.

Treaba nu-i simplæ, cæci pe mæsuræ ce se aøteaptæ de la populaflie un surplus de muncæ poliflieneascæ – de la turnætorie pînæ la angajarea ocazionalæ în milifliile cetæfleneøti –, forflele de poliflie se pierd în mulflime. Modelul universal al intervenfliei poliflieneøti, chiar în situaflii de ræzmeriflæ, e deacum poliflaiul în civil. Eficacitatea polifliei în ultimele manifestaflii anti-CPE a fost datæ de civilii care se amestecau în învælmæøealæ, aøteptînd un incident pentru a-øi aræta adeværata identitate: gaze lacrimogene, baston, flashball, reflinere; totul în coordonare cu serviciile de ordine ale sindicatelor. Simpla posibilitate a prezenflei lor e de ajuns pentru a arunca bænuiala printre manifestanfli: cine e cine?, øi pentru a paraliza acfliunea.

Dat fiind cæ manifestaflia nu e un mijloc de a ne numæra, ci de fapt un mijloc de acfliune, trebuie sæ ne dotæm cu mijloacele de a-i demasca pe poliflaii în civil, de a-i alunga øi, dacæ e cazul, de a-i recupera pe cei pe care încearcæ sæ-i aresteze.

Poliflia nu e invincibilæ în stradæ, are doar mijloacele de a se organiza, de a se antrena øi de a testa neîncetat noi arme. În comparaflie, armele noastre vor fi întotdeauna rudimentare, bricolate øi de cele mai multe ori improvizate la fafla locului. Ele nici nu pot rivaliza cu ale lor ca putere de foc, dar pot fline la distanflæ, pot deturna atenflia, pot exercita o presiune psihologicæ sau forfla prin surprindere o breøæ, cîøtigînd te- Bologna Burns, UniCampus Vienna, ren. Toatæ inovaflia pusæ la lucru în centrele de 11–14 March 2010 antrenament pentru gherilæ urbanæ ale jandar- photo credit: Bogdan Ghiu meriei franceze nu ajunge, în mod vædit, øi nu va ajunge færæ îndoialæ niciodatæ sæ ræspundæ destul de prompt unei mulflimi în miøcare, ce poate lovi în mai multe locuri în acelaøi timp øi, mai ales, care se stræduie sæ pæstreze inifliativa.

Comunele sînt evident vulnerabile în fafla supravegherii øi a anchetelor poliflieneøti, a polifliei øtiinflifice øi a penetrærii informative. Valurile de arestæri anarhiste din Italia øi arestærile de ecowarriors din Statele Unite au fost posibile în urma ascultærilor de telefoane. Fiecare arestare preventivæ e marcatæ acum de o prelevare de ADN øi hræneøte un dosar din ce în ce mai complet. Un squatter din Barcelona a fost gæsit pentru cæ øi-a læsat amprentele pe fluturaøii pe care îi distribuia. Metodele de arhivare se amelioreazæ færæ încetare, mai ales prin biometrie. Iar dacæ vom ajunge sæ avem o carte de identitate electronicæ, sarcina noastræ va fi øi mai dificilæ. Comuna din Paris a rezolvat parflial problema arhivelor: arzînd primæria, incendiatorii distrugeau øi registrele stærii civile. Ræmîne sæ descoperim o metodæ de a distruge pentru totdeauna datele informatice.

INSURECfiIE Comuna e unitatea elementaræ a realitæflii partizane. Escaladarea insurecflionalæ nu-i altceva, poate, decît o înmulflire a comunelor, a legæturilor øi a articulærii lor. Dupæ cum decurg evenimentele, comunele se topesc în entitæfli de o mai mare anverguræ sau se pot øi fracfliona. Între o gaøcæ

175

de frafli øi de surori legafli „pe viaflæ øi pe moarte“ øi reuniunea unei multiplicitæfli de grupuri, de comitete, de bande, pentru a organiza aprovizionarea øi autoapærarea unui cartier sau chiar a unei regiuni ræsculate, nu existæ decît o diferenflæ de scaræ: ele toate-s niøte comune.

Orice comunæ nu poate tinde decît spre autosubzistenflæ, considerînd banul ca un lucru derizoriu øi, pentru a spune tot, deplasat. Puterea banului e aceea de a forma o legæturæ între cei care nu au una, de a lega stræini ca stræini øi, prin asta, de a nivela tot, de a pune totul în circulaflie.

Capacitatea banilor de a lega totul se plæteøte cu superficialitatea acestei legæturi, în care regula este minciuna. Neîncrederea e fondul relafliei de credit. Din aceastæ cauzæ, dominaflia banului va fi întotdeauna domnia controlului. Abolirea practicæ a banului nu se poate face decît prin extinderea comunelor. Extensia fiecærei comune trebuie sæ se supunæ grijii de a nu depæøi o anumitæ mærime, dincolo de care ea pierde contactul cu sine, fæcînd sæ aparæ, aproape inevitabil, o castæ conducætoare. Comuna va prefera atunci sæ se scindeze øi astfel sæ se extindæ, prevenind în acelaøi timp un final nefericit.

Ræscoala tineretului algerian, care s-a ræspîndit în întreaga Kabylie în primævara lui 2001, a ajuns la o ocupare aproape totalæ a teritoriului, atacînd jandarmeriile, tribunalele øi toate institufliile statului, generalizînd ræzmerifla, pînæ la retragerea unilateralæ a forflelor de ordine, pînæ la împiedicarea fizicæ a alegerilor. Forfla miøcærii a stat în complementaritatea difuzæ între multiplele elemente care o compuneau – care n-au fost decît foarte puflin reprezentate de interminabilele øi dezesperant masculinele adunæri ale comitetelor sæteøti øi ale altor comitete populare. „Comunele“ mereu fremætætoarei insurecflii algeriene au mai degrabæ chipul acestor tineri „înflæcærafli“ cu øapcæ aruncînd cocteiluri Molotov înspre forflele de ordine de pe acoperiøul unui imobil din Tizi Ouzou; mai degrabæ surîsul viclean al unui bætrîn partizan înfæøurat în burnuz; mai degrabæ, iaræøi, energia femeilor dintr-un sat de munte, care fac sæ meargæ, împotriva tuturor greutæflilor, culturile øi creøterea animalelor în felul tradiflional, færæ de care blocajele economiei din regiune n-ar fi putut fi atît de dese øi de sistematice.

puternice acolo unde au øtiut sæ contrabalanseze inteligent slæbiciunea statului, ca, de exemplu, în punerea în practicæ a ajutorului dupæ cutremurul din Boumerdès, în Algeria, sau în asistenfla acordatæ cotidian populafliei din Libanul de sud, distrus de armata israelianæ.

Dupæ cum pomeneam deja, inundafliile din New Orleans din timpul uraganului Katrina au dat ocazia unei întregi pærfli a miøcærii anarhiste nordamericane sæ se coaguleze într-un fel necunoscut pînæ atunci, prin reuøita fraternizærii tuturor celor care s-au opus cu succes deplasærii forflate. Cantinele de stradæ presupun sæ te fi gîndit în prealabil la aprovizionare; ajutorul medical de urgenflæ are nevoie de cunoøtinfle øi de materiale deja dobîndite, la fel ca instalarea radiourilor libere. Bucuria prilejuitæ cu aceste ocazii, felul cum ele probeazæ depæøirea simplei descurcæreli individuale, dovezile unei realitæfli tangibile nesupuse unui cotidian al ordinii øi al muncii garanteazæ fecunditatea politicæ a unor asemenea experienfle. Într-o flaræ ca Franfla, unde norii radioactivi se opresc la frontieræ øi unde nu ne e fricæ sæ construim un canceropolis pe vechiul sit, clasat Seveso50, al fabricii de azot din Toulouse, e de contat nu atît pe crizele naturale, cît pe cele sociale. Miøcærile sociale sînt cele care, cel mai adesea, întrerup aici cursul normal al dezastrului. Bineînfleles, în ultimii ani, diversele greve au fost, pentru guvern øi pentru conducerile întreprinderilor, mai ales ocazii de a-øi testa capacitatea de a menfline un „serviciu minim“, din ce în ce mai larg, pînæ la a reduce oprirea muncii la pura ei dimensiune simbolicæ – doar cu ceva mai pæguboasæ ca o cædere de zæpadæ sau un suicid pe calea feratæ. Dar, bulversînd practicile militante instalate prin ocuparea sistematicæ a institufliilor øi blocada lor încæpæflînatæ, luptele liceenilor din 2005 øi cele împotriva CPE ne-au adus aminte de capacitatea de a dæuna øi de aceea de ofensivæ difuzæ a marilor miøcæri.

Cu toate bandele înfiripate-n urma lor, ele au læsat sæ se întrevadæ care sînt condifliile în care miøcærile pot deveni locul de naøtere al noilor comune.

Aprinderea fiecærei crize

Sabotarea oricærei instanfle de reprezentare.

Generalizarea discufliilor libere.

Abolirea adunærilor generale

„Trebuie sæ mai adæugæm cæ nu am putea trata întreaga populaflie francezæ. Va trebui deci sæ alegem.“ Aøa rezuma în Le Monde un expert în virusologie ceea ce s-ar fi întîmplat în cazul unei pandemii de gripæ aviaræ, pe 7 septembrie 2005. „Ameninflæri teroriste“, „catastrofe naturale“, „alerte virale“, „miøcæri sociale“ øi „violenfle urbane“ sînt pentru gestionarii societæflii tot atîtea momente de instabilitate în care îøi întæresc puterea prin selecflia celor care le convin øi aneantizarea celor care le ies în plus. Este deci, logic, ocazia øi pentru orice altæ forflæ de a se agrega sau de-a se întæri, îmbræfliøînd direcflia opusæ. Întreruperea fluxurilor de marfæ, suspendarea normalitæflii – e de-ajuns sæ vedem ce renaøte ca viaflæ socialæ într-un imobil unde s-a luat brusc curentul ca sæ ne închipuim ce ar putea deveni viafla într-un oraø privat de toate – øi a controlului poliflienesc elibereazæ potenflialitæfli de autoorganizare de negîndit în alte circumstanfle.

Asta e clar pentru toatæ lumea. Miøcarea muncitoreascæ revoluflionaræ a înfleles asta foarte bine, fæcînd din crizele economiei burgheze punctele culminante ale creøterii puterii ei. Astæzi, partidele islamice sînt cele mai

Orice miøcare socialæ întîlneøte ca prim obstacol, înainte de poliflia propriu-zisæ, forflele sindicale øi toatæ microbirocraflia care nu face altceva decît sæ vrea sæ încadreze luptele. Comunele, grupurile de bazæ, bandele, se feresc în mod spontan de ele. De asta parabirocraflii au inventat acum douæzeci de ani activitæflile de coordonare care, prin lipsa lor de etichetæ [politico-ideologicæ], par mai inocente, færæ sæ fie însæ mai puflin terenul ideal pentru manevrele lor. Sæ-ncerce numai un colectiv rætæcit sæ devinæ autonom, øi ei nu vor avea odihnæ în a-l goli de orice fel de conflinut, îndepærtînd hotærît din sînul lui întrebærile corecte. Sînt neînduplecafli, se-ncing, dar nu din pasiunea dezbaterii, ci datoritæ vocafliei lor de-a o evacua. Øi cînd încrîncenata lor apærare a apatiei înfrînge-n cele din urmæ colectivul, ei îi explicæ eøecul prin lipsa de conøtiinflæ politicæ. Trebuie spus cæ în Franfla, graflie mai ales activitæflii tenace a diferitelor bisericufle troflkiste, nu arta manipulærii politice lipseøte în rîndurile tineretului militant. De la incendiul din noiembrie 2005 el ar fi fæcut bine sæ nu rateze aceastæ lecflie: orice pretinsæ activitate de coordonare e acce-

176

verso

sorie acolo unde coordonarea existæ; organizafliile sînt întotdeauna în plus acolo unde lumea e deja organizatæ.

Un alt reflex, la cea mai micæ miøcare, e acela de a face o adunare generalæ øi de a vota. E o greøealæ. Simpla mizæ a votului, decizia care trebuie luatæ, e de ajuns pentru a transforma adunarea într-un coømar øi a face din ea teatrul unde se înfruntæ toate pretenfliile la putere. Æsta e prostul exemplu al parlamentelor burgheze. Adunarea nu e fæcutæ pentru decizie, ci pentru discuflii libere51, pentru cuvîntul liber exersîndu-se færæ scop.

Nevoia de a se aduna e pe-atît de constantæ la oameni, pe cît de raræ e necesitatea de a decide. A te aduna ræspunde bucuriei de a simfli o putere comunæ. A decide nu e vital decît în situafliile de urgenflæ, în care oricum exercifliul democrafliei e compromis. În restul timpului, problema „caracterului democratic al procesului luærii de decizii“ nu se pune decît pentru fanaticii procedurii. Adunærile nu sînt de criticat øi nici de pæræsit, ci trebuie eliberate în ele cuvîntul, gesturile øi jocurile între fiinfle. E de-ajuns sæ vedem cæ nimeni nu vine acolo doar cu un punct de vedere, cu o mofliune, ci øi cu dorinflele lui, cu ataøamentele, capacitæflile, forflele, tristeflile lui øi cu o anumitæ disponibilitate. Dacæ reuøim astfel sæ destræmæm fantasma Adunærii Generale în favoarea unei asemenea adunæri a prezenflelor, dacæ reuøim sæ dejucæm tentaflia mereu pe cale de-a renaøte a hegemoniei, dacæ încetæm sæ ne fixæm ca finalitate decizia, existæ øanse de producere a unei emulaflii în masæ, unul dintre acele fenomene de cristalizare colectivæ în care o decizie cuprinde fiinflele, în totalitate sau parflial.

La fel e øi în deciderea acfliunilor. A pleca de la principiul cæ „acfliunea trebuie sæ cælæuzeascæ desfæøurarea unei adunæri“ înseamnæ a face imposibile atît fierberea dezbaterii, cît øi acfliunea eficace. O adunare numeroasæ de oameni stræini unii de alflii se condamnæ la a delega specialiøti ai acfliunii, adicæ la a neglija acfliunea efectivæ în favoarea controlului ei. Pe de o parte, aleøii sînt prin definiflie blocafli în acfliunea lor, pe de alta, nimic nu-i împiedicæ sæ-i ducæ de nas pe ceilalfli.

Nu existæ o formæ idealæ pentru acfliune. Esenflialul e ca acfliunea sæ-øi dea o formæ, ca ea însæøi s-o cearæ, iar nu sæ o suporte. Asta presupune împærtæøirea unei aceleiaøi poziflii politice, geografice – ca secfliunile Comunei din Paris în timpul Revolufliei Franceze –, precum øi împærtæøirea unei aceleiaøi cunoaøteri circulante. Cît despre deciderea acfliunilor, principiul ar putea fi acesta: fiecare sæ meargæ în recunoaøtere, informafliile sæ fie corelate, iar decizia va veni de la sine, ne va lua ea mai mult decît o vom lua noi. Circulaflia cunoaøterii anuleazæ ierarhia, ea egalizeazæn sus. Comunicarea orizontalæ, proliferantæ, e øi cea mai bunæ formæ de coordonare a diferitelor comune, pentru a termina cu hegemonia.

Blocarea economiei, dar mæsurîndu-ne puterea de blocare la nivelul nostru de autoorganizare La sfîrøitul lunii iunie 2006, în tot statul Oaxaca52, ocupærile de primærii se multiplicæ, insurgenflii ocupæ edificiile publice. În anumite comune, primarii sînt expulzafli øi se rechiziflioneazæ vehiculele oficiale. O lunæ mai tîrziu, e blocat accesul la unele hoteluri øi complexe turistice. Ministrul turismului vorbeøte de o catastrofæ „comparabilæ cu uraganul Wilma“.

Cu cîfliva ani în urmæ, blocada a devenit una dintre principalele forme de acfliune ale miøcærii de revoltæ argentiniene. Diferitele grupuri locale

îøi sar reciproc în ajutor, blocînd o axæ de circulaflie sau alta, ameninflînd în permanenflæ ca prin acfliunea lor unitæ sæ paralizeze toatæ flara dacæ revendicærile nu le sînt satisfæcute. O asemenea ameninflare a fost multæ vreme o unealtæ puternicæ în mîna feroviarilor, a electricienilor øi a gæzarilor, a øoferilor. Miøcarea împotriva CPE n-a ezitat sæ blocheze gærile, øoselele de centuræ, uzinele, autostræzile, supermarketurile øi chiar aeroporturile. N-a fost nevoie de mai mult de 300 de persoane la Rennes pentru a imobiliza øoseaua rapidæ de centuræ timp de cîteva ore, provocînd 40 de kilometri de ambuteiaj.

A bloca tot, iatæ primul reflex a tot ceea ce se ridicæ împotriva ordinii prezente. Într-o economie delocalizatæ, în care întreprinderile funcflioneazæ în flux continuu, în care valoarea derivæ din legætura cu refleaua, în care autostræzile sînt zalele lanflului de producflie dematerializatæ care merge de la subcontractant la subcontractant, pînæ la uzina de montaj, blocarea producfliei înseamnæ la fel de bine blocarea circulafliei.

Dar nu poate fi vorba de a bloca mai mult decît permite capacitatea de aprovizionare øi de comunicare a insurgenflilor, autoorganizarea efectivæ a diferitelor comune. Cum sæ te hræneøti odatæ ce totu-i paralizat? A fura din magazine, aøa cum s-a fæcut în Argentina, e ceva ce-øi are limitele sale; cît de imense ar fi templele consumului, ele nu sînt frigidere infinite. A dobîndi durabil aptitudinile de a-fli procura subzistenfla elementaræ implicæ deci aproprierea mijloacelor producfliei lor. Iar asupra acestui punct, e cu totul inutil sæ mai aøteptæm. A læsa, cum se întîmplæ astæzi, Bologna Burns, UniCampus Vienna, pe mîna a doi la sutæ din populaflie grija de a pro- 11–14 March 2010 duce alimentele pentru restul lumii e o inepflie photo credit: Martin Juen istoricæ, tot atît pe cît e øi una strategicæ.

Eliberarea teritoriului de ocupaflia poliflieneascæ.

Evitarea pe cît se poate a înfruntærilor directe „Aceste evenimente pun în luminæ faptul cæ nu avem de-a face cu tineri care cer o importanflæ mai mare acordatæ socialului, ci cu indivizi care declaræ ræzboi Republicii“, nota un poliflai lucid despre ambuscade recente.

Ofensiva vizînd eliberarea teritoriului de ocupaflia poliflieneascæ e deja angajatæ øi poate conta pe inepuizabilele rezerve de resentiment pe care aceste forfle le-au reunit împotriva acesteia. „Miøcærile sociale“ însele sînt din ce în ce mai atrase de revoltæ, nu mai puflin ca petrecæreflii din Rennes, care în decursul lui 2005 au înfruntat trupele de ordine53 în fiecare joi seara, sau cei din Barcelona, care, recent, cu ocazia unui botellión54, au devastat o arteræ comercialæ a oraøului. Miøcarea împotriva CPE a marcat întoarcerea cocteilului Molotov. Dar, din acest punct de vedere, anumite cartiere ræmîn nedepæøite. În special în ceea ce priveøte o tehnicæ ce se perpetueazæ deja de mult timp: atacul prin surprindere. Precum cel de pe 13 octombrie 2006, la Epinay: echipe ale polifliei de siguranflæ publicæ55 patrulau pe la ora 23, ræspunzînd unui apel telefonic care anunfla un furt dintr-o maøinæ; ajungînd la locul faptei, una dintre echipe „a fost blocatæ de douæ vehicule care i-au barat calea øi de mai mult de treizeci de indivizi înarmafli cu bare de fier øi cu arme albe, care au aruncat pietre asupra vehiculului øi au utilizat gaze lacrimogene împotriva polifliøtilor“.

177

La o scaræ mai micæ, ne putem gîndi øi la comisariatele de cartier atacate în afara programului: geamuri sparte, maøini incendiate.

Ultimele miøcæri au împæmîntenit faptul cæ, de-acum înainte, o adeværatæ manifestaflie e „sælbaticæ“, nedeclaratæ la prefecturæ. Avînd alegerea terenului, se vor putea ocoli zonele fierbinfli, aøa cum au fæcut Black Bloc56 la Genova în 2001, se va evita ciocnirea directæ øi, decizînd traiectul, manifestanflii vor putea sæ-i plimbe ei pe poliflai, în loc sæ fie luafli la goanæ de poliflie, mai ales de cea sindicalæ sau de cea pacifistæ. S-a væzut atunci cæ o mie de persoane hotærîte pot face sæ dea înapoi o mulflime de maøini de carabinieri, ca pînæ la urmæ sæ le dea foc. Nu e atît de important sæ fii cel mai bine înarmat, cît sæ ai inifliativa. Curajul nu înseamnæ nimic, încrederea în propriul curaj e tot. Øi a avea inifliativa contribuie la asta.

Totul incitæ, pe de altæ parte, la a avea în vedere øi confruntærile directe, ca puncte de fixare a forflelor adverse, permiflînd temporizarea øi atacul în altæ parte – chiar foarte aproape. Faptul cæ nu se poate împiedica o confruntare nu-nseamnæ cæ ea nu poate fi transformatæ într-o simplæ diversiune. Mai mult chiar decît la acfliuni, trebuie lucrat la coordonarea lor. A hærflui poliflia înseamnæ a face-n aøa fel încît, fiind peste tot, ea nu e eficace nicæieri.

Fiecare act de hærfluire redæ viaflæ acestui adevær enunflat în 1842: „Viafla agentului de poliflie e neplæcutæ; poziflia sa în societate e la fel de desconsideratæ øi umilitoare ca a infractorilor (...). Ruøinea øi infamia îl hæituiesc din toate direcfliile, societatea îl alungæ din sînul ei, îl izoleazæ ca pe un paria, îi scuipæ în faflæ dispreflul deodatæ cu simbria, færæ remuøcæri, færæ regrete øi færæ milæ. (...) Legitimaflia de poliflist pe care o are în buzunar e un brevet al josniciei“. Pe 21 noiembrie 2006, pompierii care manifestau la Paris i-au atacat pe cei de la CRS cu lovituri de ciocan, rænind 15 dintre ei. Asta pentru a reaminti cæ „a avea vocaflia de a ajuta“ nu va putea fi niciodatæ o scuzæ pentru a te da cu poliflia.

Sub arme. Tot ce e cu putinflæ pentru a le face uzul de prisos. În fafla armatei, victoria e politicæ Nu existæ insurecflie paønicæ. Armele sînt necesare: e vorba de a face tot ce-fli stæ în putinflæ pentru a le face uzul de prisos. O insurecflie e mai degrabæ o luare a armelor în mînæ, o „permanenflæ armatæ“, decît o trecere la lupta armatæ. E-n interesul nostru sæ facem o deosebire între armamament øi folosirea armelor. Armele sînt o constantæ revoluflionaræ, deøi utilizarea lor a fost puflin frecventæ sau puflin decisivæ, în momentele marilor ræsturnæri: 10 august 1792, 18 martie 1871, octombrie 1917.57 Atunci cînd puterea e-n rigolæ, e de-ajuns s-o calci în picioare.

De atunci încoace însæ, armele au dobîndit un dublu caracter, de fascinaflie øi de dezgust, de care putem trece doar prin folosirea lor. Un pacifism autentic nu poate consta în refuzul armelor, ci doar în refuzul de a le folosi. A fi pacifist færæ a putea sæ tragi nu e decît teoretizarea unei neputinfle. Acest pacifism a priori corespunde unui soi de dezarmare preventivæ, fiind o puræ operaflie poliflieneascæ. De fapt, chestiunea pacifistæ nu se pune serios decît pentru cel care are putere de foc. Iar în acest caz, pacifismul va fi, dimpotrivæ, un semn de putere, cæci numai de pe o extremæ poziflie de forflæ sîntem scutifli de necesitatea de a mai trage.

Dintr-un punct de vedere strategic, acfliunea indirectæ, asimetricæ, pare cea mai profitabilæ, cea mai adaptatæ la epoca noastræ: nu se atacæ frontal

178

o armatæ de ocupaflie. Totuøi, perspectiva unei gherile urbane în felul irakian, care s-ar prelungi færæ posibilitate de ofensivæ, e mai mult de temut decît de dorit. Militarizarea ræzboiului civil e eøecul insurecfliei. Roøii pot foarte bine triumfa în 1921, Revoluflia Rusæ a fost deja pierdutæ.

Trebuie avute în calcul douæ tipuri de reacflii ale statului. Una, de ostilitate pe faflæ, øi cealaltæ, mai vicleanæ, democraticæ. Prima aduce cu sine distrugerea, færæ prea multæ vorbæ, iar a doua o ostilitate subtilæ, dar implacabilæ: ea nu aøteaptæ decît sæ ne înroleze. Putem fi înfrînfli de dictaturæ, ca øi de faptul de a fi reduøi la a nu ne mai putea opune decît dictaturii. Înfrîngerea constæ tot atît în pierderea unui ræzboi cît øi în pierderea alegerii ræzboiului de dus. Ambele sînt de altfel cu putinflæ, aøa cum o demonstreazæ Spania din 1936: revoluflionarii au fost înfrînfli de douæ ori, atît de fasciøti, cît øi de republicæ.

De îndatæ ce lucrurile devin serioase, armata ocupæ terenul. Intrarea ei în acfliune pare mai puflin probabilæ. Pentru asta e nevoie de un stat decis sæ facæ un mæcel, ceea ce nu mai e de actualitate decît ca ameninflare, asemænætor cu ameninflarea folosirii armei nucleare de-o jumætate de secol încoace. Sæ nu uitæm totuøi cæ, fiind rænitæ demult, bestia etaticæ e periculoasæ. E clar cæ în fafla armatei e nevoie de o mulflime numeroasæ, care s-o copleøeascæ, fraternizînd. E nevoie de 18 martie 1871.58 Armata pe stræzi înseamnæ situaflie insurecflionalæ. Odatæ ce armata intræ în acfliune, deznodæmîntul se precipitæ. Fiecare se vede somat sæ ia poziflie, sæ aleagæ între anarhie øi frica de anrhie. O insurecflie triumfæ ca forflæ politicæ. Politic, nu-i imposibil sæ învingi o armatæ.

Destituirea localæ a autoritæflilor Problema unei insurecflii e sæ reuøeøti s-o faci ireversibilæ. Ireversibilitatea e atinsæ atunci cînd au fost învinse, deodatæ, øi autoritæflile, øi nevoia de autoritæfli, deodatæ cu proprietatea øi gustul de a apropria, odatæ cu hegemonia øi dorinfla de hegemonie. Iatæ de ce procesul insurecflional îøi confline-n sine forma propriei lui victorii sau pe aceea a eøecului sæu. În materie de ireversibilitate, distrugerea n-a fost de-ajuns niciodatæ. Totul fline de manieræ. Existæ feluri de distrugere care provoacæ negreøit întoarcerea a ceea ce a fost anihilat. Cine se înverøuneazæ pe cadavrul unei ordini se asiguræ øi de stîrnirea vocafliei de a-l ræzbuna. De aceea, peste tot unde economia e blocatæ, unde poliflia e neutralizatæ, e important ca-n ræsturnarea autoritæflilor sæ fie pus cît mai puflin patos. Ele sînt de destituit cu dezinvolturæ øi în derîdere, ambele manifestate la fel de scrupulos.

Descentralizærii puterii îi ræspunde, în aceastæ epocæ, sfîrøitul centralitæflilor revoluflionare. Mai existæ Palate de Iarnæ, dar ele sînt destinate mai degrabæ asaltului turiøtilor, nu al insurgenflilor. În zilele noastre se pot ocupa Parisul, Roma sau Buenos Aires, færæ ca asta sæ fie cu adeværat decisiv. Ocuparea oraøului Rungis59 ar avea cu siguranflæ un efect mai mare decît ocuparea Palatului Élysée.60 Puterea nu se mai concentreazæ într-un singur punct al lumii, ea e chiar aceastæ lume, fluxurile øi arterele ei, oamenii øi normele ei, codurile øi tehnologiile ei. Puterea e însæøi organizarea metropolei. Este totalitatea impecabilæ a lumii mærfii, în fiecare din punctele sale. Cine o desface local, produce de-a lungul reflelelor o undæ de øoc planetaræ. Cei care au dat asaltul la Clichy-sous-Bois61 au îmbucurat mai mult de o familie americanæ, în vreme ce insurgenflii din Oaxa-

verso

ca øi-au gæsit complici în inima Parisului. Pentru Franfla, pierderea centralitæflii puterii înseamnæ sfîrøitul centralitæflii revoluflionare pariziene.

Fiecare nouæ miøcare, începînd cu grevele din 199562, confirmæ acest fapt. Nu aici se mai nasc de-acum cele mai îndræznefle øi mai consistente acfliuni. Parisul, în sfîrøit, se mai distinge doar ca simplæ flintæ a raziilor, ca pur teren de furat øi de rævæøit. Ceea ce dæ atacul asupra punctului de densitate maximæ a fluxurilor metropolitane sînt scurte øi brutale incursiuni venite din alte pærfli. Dîre de furie bræzdeazæ deøertul acestei abundenfle factice, pentru a se face de nevæzut apoi. Va veni o zi în care aceastæ înspæimîntætoare concrefliune a puterii care e capitala va fi ruinatæ în mod mærefl, dar asta se va întîmpla în urma unui proces care va fi peste tot mai avansat decît acolo.

În metrou a dispærut orice urmæ din pojghifla de stînjenealæ de care se-ncurcæ de obicei gesturile pasagerilor. Necunoscuflii îøi vorbesc, færæ fasoane øi færæ introducere. O bandæ e-n conciliabule la un colfl de stradæ. Adunæri mai largi de oameni pe bulevarde care discutæ cu seriozitate. Asalturile îøi fac ecou de la un oraø la altul, de la o zi la alta. O altæ cazarmæ a fost jefuitæ øi-apoi arsæ. Locuitorii unui cæmin evacuat au încetat sæ mai pertracteze cu primæria: pur øi simplu îl locuiesc. Într-un acces de luciditate, un manager tocmai ræcoreøte spiritele cîtorva colegi într-o øedinflæ. Niøte fiøiere conflinînd adresele personale ale tuturor polifliøtilor øi jandarmilor, ca øi ale angajaflilor administrafliei penitenciare au ajuns sæ circule la liber, ceea ce a declanøat un val færæ precedent de schimbæri precipitate de domiciliu. În vechea bæcænie øi crîømæ a satului e adus excedentul produs øi tot de-acolo ne procuræm ce ne lipseøte. Acolo ne øi întrunim sæ discutæm despre situaflia generalæ øi despre materialele de trebuinflæ la atelierul mecanic.

Radioul îi fline la curent pe insurgenfli cu retragerea forflelor guvernamentale. O rachetæ a fæcut sæ saræ-n aer incinta puøcæriei de la Clairvaux. E cu neputinflæ de spus dacæ s-a scurs o lunæ sau sînt ani de cînd au început „evenimentele“. Prim-ministrul aratæ foarte singur în vreme ce-øi lanseazæ apelurile la calm.

Traducere de Sebastian Big Note, confruntare cu originalul øi redactare de Adrian T. Sîrbu

Bologna Burns, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010 photo credit: Martin Juen

Toatæ puterea comunelor!

Note: 1. Bætrîn înflelept, în arabæ în original. (N. tr.)

2. Cartier popular øi multietnic din Parisul intra muros. (N. red.)

3. „Sæ plece cu toflii!“, în spaniolæ în original. (N. tr.)

4. Aluzie la baia de sînge în care a fost reprimatæ Comuna din Paris, între 22 øi 28 mai 1871.

(N. red.)

5. BAC (Brigade anti-criminalité) în original. Serviciu al Polifliei naflionale franceze aparflinînd Direcfliei Centrale de Siguranflæ Publicæ. Polifliøtii BAC, putînd patrula în civil øi în automobile cu aspect oarecare, sînt specializafli în intervenflii în mediile øi zonele „sensibile“, adicæ în cartierele-dormitor, populare øi dens populate. (N. red.)

6. În original, aici, „cités“ (în ghilimele, cuvîntul însemnînd ca atare „cetate“, folosit însæ modern în sensul generic de „oraø“). Este termenul francez uzual pentru marile unitæfli integrate de sistematizare urbanæ, de inspiraflie mai mult sau mai puflin corbusierianæ: cartiere de mari imobile cu apartamente ieftine sau subvenflionate public (HLM, habitation à loyer modéré), dotate din capul locului cu toate funcfliile necesare vieflii sociale într-o zonæ de locuire. Construite în decursul celor „30 de ani glorioøi“ ai capitalismului postbelic (anii ’50– ’70) pentru cazarea forflei de muncæ utile acelei acumulæri, inclusiv numeroasa mînæ de lucru din imigraflie, ele au fost neglijate în timp de puterile publice øi læsate astfel în seama propriei lor degradæri øi scufundæri în anomie. Cum acestea aveau loc, oricum, pe fundalul mutafliilor economice produse, între altele, de dezindustrializare sau de delocalizarea producfliei, cu consecinflele acestora asupra condifliei socio-economice a vechii muncitorimi devenite în mare parte de prisos (øomaj, pauperizare, declasare, lumpenizare), rezultatul implacabil în aceste circumstanfle a fost cæ însuøi conceptul urbanistic al acestor cités s-a întors de fapt împotriva oamenilor. Cei nevoifli sæ continue a locui în ele, mulfli deja la a doua øi a treia generaflie, s-au regæsit astfel condamnafli øi la ghetoizare, literalmente, pe lîngæ excluderea socialæ. Desigur cæ în aceste cartiere se regæseøte øi concentraflia cea mai mare de populaflie francezæ provenitæ din diferitele valuri de imigraflie postbelicæ. (N. red.)

179

7. Jules Ferry (1832–1893), om politic francez, personaj proeminent al „celei de-a III-a Republici“. Republican liberal de centru-stînga, s-a distins deja prin opoziflia sonoræ fæcutæ regimului autoritar al lui Napoleon al III-lea. Dupæ abdicarea acestuia, ajunge – în chiar timpul asediului prusac din toamna–iarna 1870–1871 – primar al Parisului, pînæ la momentul proclamærii Comunei, cæreia i-a fost de altfel un adversar neîmpæcat. Dupæ restabilirea regimului republican burghez, a fost în douæ rînduri preøedinte de Consiliu (prim-ministru), dar øi ministru al afacerilor externe ori ministru al instrucfliunii publice. În afaræ de a fi fost un promotor fervent – cu argumente economice imperialiste, dar øi din „misiunea civilizatorie a raselor superioare“ – al expansiunii coloniale franceze (în speflæ în Indochina, Tunisia øi Congo), numele lui se leagæ de reformele øcolare prin care s-au pus bazele învæflæmîntului public general, „gratuit, laic øi obligatoriu“. El ræmîne astfel, pentru mulfli, o figuræ emblematicæ a identitæflii civice republicane øi a laicitæflii à la française.

Se uitæ însæ cæ una dintre motivafliile lui Ferry a fost tocmai grija de a proteja, prin educarea muncitorimii, ordinea burghezæ împotriva debordærilor populare, grijæ întæritæ øi de teama de consecinflele exodului spre oraøe al flærænimii proletarizate, pe care Republica trebuia, preventiv, s-o domesticeascæ. (N. red.)

8. CRS (Compagnie Républicaine de Sécurité) în original. Compania Republicanæ de Securitate este un corp teritorializat al Polifliei naflionale franceze a cærui principalæ misiune este menflinerea ordinii øi asigurarea serviciului de ordine øi securitate cu ocazia marilor evenimente (vizite øi întîlniri de øefi de stat, deplasæri ale miniøtrilor), a întîlnirilor sportive, a marilor adunæri de mulflimi (spectacole, festivaluri etc.) øi a conflictelor sociale (manifestaflii, greve masive). (N. red.)

9. Jacques Mesrine (1936–1979), celebru gangster francez. Prin caracterul spectaculos al jafurilor cu mînæ armatæ îndræznite de el, ca øi al evadærilor izbutite, prin poza sa publicæ de justifliar solitar øi aptitudinile de a comunica (a publicat chiar øi douæ cærfli în care îøi justificæ alegerile de viaflæ; a doua, postumæ, are øi o tentæ politicæ libertaræ), a fascinat o parte din opinia publicæ. Declarat „inamic public nr. 1“ la începutul anilor ’70, a fost în cele din urmæ ucis „în acfliune“ de poliflie în cadrul unei ambuscade. În 2008, Jean-François Richet i-a ecranizat viafla øi moartea într-un lungmetraj în douæ pærfli, cu Vincent Cassel în rolul titular. (N. red.)

10. În original: nique la police! Imprecaflie argoticæ apærutæ în rîndurile tinerilor din cités (cf. øi n. 6) øi aruncatæ ca sfidare la adresa polifliei, ale cærei acfliuni sînt percepute, nu cu totul nejustificat – øi în ciuda traficurilor øi a delincvenflei, care desigur înfloresc øi ele în aceste zone –, ca expresia tratamentului rezervat lor de cætre o ordine represivæ bazatæ, în plus faflæ de discriminarea socialæ, øi pe cea rasialæ. Deseori expresia poate fi cititæ, ca un slogan al nesupunerii, pe ziduri, sub formæ de graffiti. (Pentru un supliment de explicaflie, v. øi infra, nota 48.) (N. red.)

11. În japonezæ în original. Numele dat în Japonia cuiva care se închide în casæ, dedicîndu-øi mai tot timpul unei activitæfli obsesionale, cum ar fi dependenfla de benzile desenate manga sau de jocurile video. (N. tr.)

12. În germanæ în original: cineva fericit de lipsa unui loc de muncæ. (N. tr.)

13. În engleza americanæ în original („dependent de muncæ“). (N. tr.)

14. École Nationale d’Administration, Øcoala Naflionalæ de Administraflie. Este instituflia de învæflæmînt superior special destinatæ formærii înalflilor funcflionari de stat francezi; în ultimele decenii øi un numær din ce în ce mai mare de politicieni din establishment, indiferent de orientare, sînt tot absolvenfli ai ENA. École Polytechnique, fondatæ în 1794, este (alæturi de École Normale Supérieure, fondatæ în acelaøi an pentru filiera literar-filosoficæ) cel mai vechi øi mai prestigios aøezæmînt de învæflæmînt superior în Franfla pentru formarea de ingineri sau de cercetætori în domeniile tehnico-øtiinflifice de vîrf, absolvirea ei garantînd în practicæ o carieræ certæ în marile întreprinderi private, franceze sau multinaflionale. Aproximativ o cincime din absolvenfli aleg însæ un parcurs profesional în marile corpuri de funcflionari de stat. Sistemul francez al „Marilor Øcoli“ de elitæ (øi rezervate în principiu elitelor, al cæror capital cultural le permite descendenflilor sæ fie optim pregætifli pentru exigenflele concursurilor naflionale de admitere), instituflii patronate de stat øi menflinute în paralel cu universitæflile obiønuite, acestea deschise dupæ ’68 accesului de masæ, este o particularitate datînd de la Revoluflia Francezæ. Cucerind atunci puterea în stat øi remodelîndu-l conform intereselor ei, marea burghezie a decis înfiinflarea acestor øcoli superioare pentru formarea, aici, a cadrelor noului regim øi ale noii nafliuni politice. (N. red.)

15. Bernard Tapie (n. 1943), om de afaceri, om politic, animator de televiziune øi actor francez. De origine modestæ, self-made man polivalent extrem de ræzbætætor, figuræ controversatæ atît a lumii de afaceri, datoritæ metodelor lui mai puflin ortodoxe de a obfline succesul, cît øi a vieflii publice, prin manierele lui brutale, a dat dovadæ de o singularæ capacitate de a se reinventa dupæ eøecuri ræsunætoare dublate de cîteva încurcate scandaluri judiciare. (N. red.)

16. În sensul larg, de angajat în serviciile publice; aøadar, nu doar lucrætorii din administraflia publicæ („funcflia publicæ“) propriu-zisæ, ci øi profesorii øi personalul din învæflæmîntul public

180

de toate gradele, din cercetarea finanflatæ public, din sænætatea publicæ, personalul poøtei, pompierii, polifliøtii, jandarmii, diverøi ingineri, tehnicieni, arhitecfli etc. lucrînd în instituflii/ întreprinderi publice, angajaflii institufliilor culturale sau de patrimoniu ale statului ø.a.m.d.

(N. red.)

17. Acronim al Agence nationale pour l’emploi, echivalentul Agenfliei Naflionale pentru Ocuparea Forflei de Muncæ. (N. tr.)

18. RMI (revenu minimum d’insertion) în original. Mai puflin diferenfla în stilul retoricii legislative, ipocrizia fiind mai rafinatæ în cea francezæ, cele douæ categorii de alocaflii sociale sînt echivalente. (N. tr.)

19. Grand ensemble este numele tehnocratic oficial, în jargonul aseptizat atît al urbaniøtilor, cît øi al autoritæflilor responsabile cu „politica oraøului“ (o altæ suavitate a retoricii edilitar-politice franfluzeøti), pentru întinsele zone sistematizate sub forma cartierelor de mari blocuri de locuinfle. (N. red.)

20. Ansamblu de pasaje strîmte øi de strædufle definite de zidurile contigue ale curflilor închise ce înconjoaræ casele tradiflionale chinezeøti, mai ales în vechiul Beijing. (N. tr.)

21. Zone cu arhitecturæ hiperostentativæ din oflel øi sticlæ din, respectiv, Paris, Lyon øi Lille.

(N. red.)

22. Vechi cartier în centrul istoric al Parisului, constituit încæ din Evul Mediu în jurul universitæflii Sorbona (numele i se trage de la latina folositæ odinioaræ de profesori øi studenfli). Cum în decursul timpului densitatea de aøezæminte savante øi de învæflæmînt, de biblioteci øi librærii specializate instalate în zonæ a crescut, vreme îndelungatæ cartierul a purtat amprenta coloratæ a unei viefli universitare øi intelectuale efervescente, atît ziua, cît øi noaptea.

Dupæ revoltele studenfleøti din mai 1968, al cæror teatru de luptæ a fost, øi dupæ ce o mare parte din studenflimea parizianæ a fost dislocatæ în campusuri de la periferia oraøului (Nanterre, Vincennes), ceea ce a ræmas din renumele cartierului – golit de viafla sa de altædatæ – serveøte azi ca momealæ pentru industria turisticæ. (N. red.)

23. Louis Auguste Blanqui (1805–1881), revoluflionar republican socialist francez. A fost unul dintre puflinii comuniøti ai epocii sale care n-a fost marxist, færæ a fi însæ asimilabil socialismului utopic. Dimpotrivæ, de-a lungul întregii sale viefli politice a fost partizanul înfocat al insurecfliei ca mijloc de ræsturnare revoluflionaræ a societæflii burgheze (activitatea øi scrierile lui au dat naøtere unui curent socialist distinct – blanquismul). Opozant ireductibil al regimurilor lui Carol X, Louis-Philippe øi Napoleon al III-lea, a fost implicat activ în mai toate comploturile republicane urmærind ræsturnarea lor cu arma în mînæ, fiind pe baricade øi în 1830, øi în 1848, ceea ce i-a adus numeroase perioade de detenflie, care, de altfel, i-au øi ruinat sænætatea (în total, a stat închis 37 de ani). În urma unei condamnæri la moarte în contumacie pentru asaltul Primæriei Parisului (în toamna anului 1870), în chiar ajunul declanøærii Comunei din Paris a fost din nou arestat. A. Thiers, øeful guvernului republican conservator, temîndu-se de pericolul unui Blanqui în libertate øi ajuns printre øefii insurecfliei, a refuzat sæ-l elibereze la schimb cu arhiepiscopul Parisului øi ceilalfli ostatici deflinufli de comunarzi. Dintr-un punct de vedere diametral opus, K. Marx a avut o pærere excelentæ despre rolul redutabil pe care Blanqui l-ar fi putut juca în desfæøurarea evenimentelor. (N. red.)

24. De la, respectiv, Train à Grande Vitesse, tren de mare vitezæ, øi Réseau Express Régional, reflea de transport feroviar rapid deservind o zonæ puternic urbanizatæ. Acronimele denumirii lor oficiale sînt numele vernaculare în Franfla ale acestor tipuri de tren. (N. tr.)

25. În englezæ în original; de la cocoon: cocon, înveliøul protector secretat de larvele unor insecte. (N. tr.)

26. Contrat Première Embauche, „contract pentru prima angajare“. A fost un proiect de contract de angajare prevæzut exclusiv pentru tinerii sub 26 de ani, care, alæturi de alte mæsuri de „combatere a øomajului“, a figurat ca articolul nr. 8 al legii zise a „egalitæflii de øanse“, supusæ dezbaterii parlamentare de guvernul de Villepin în primævara lui 2006. Confruntat cu o viguroasæ miøcare de protest, datoratæ mai întîi mobilizærii liceenilor øi studenflilor, cærora li s-au alæturat pe parcurs sindicatele øi partidele de stînga, guvernul a dat înapoi.

Legea în ansamblu a fost votatæ, dar articolul 8 a fost abrogat printr-o lege suplimentaræ.

Nemulflumirea popularæ a fost stîrnitæ de faptul cæ prin tipul de contract preconizat (øi care, în ciuda titulaturii, nu viza doar salariaflii aflafli la prima angajare), perioadei obiønuite de probæ (ca în cazul unui contract pe duratæ nedeterminatæ) i se adæuga o altæ perioadæ de doi ani, zisæ de „consolidare“, în timpul cæreia angajatorul putea rupe contractul de muncæ færæ nicio justificare. În cazul în care angajatul øi-ar fi dat el demisia în timpul perioadei de consolidare, pierdea dreptul la ajutorul de øomaj. Cei care s-au opus acestei mæsuri au considerat, evident, cæ ea ar fi încurajat concedierile abuzive øi precaritatea slujbelor. (N. red.)

27. Aluzie la cîøtigarea alegerilor prezidenfliale în 1981 de cætre F. Mitterand, candidatul Partidului Socialist, prima oaræ dupæ al Doilea Ræzboi Mondial cînd în Franfla stînga ajungea la putere (cu sprijinul comuniøtilor inclusiv). (N. red.)

verso 28. Societatea Naflionalæ maritimæ Corsica Mediterana, companie de navigaflie maritimæ, cu capitaluri publice øi private, ce asiguræ în special legæturile regulate ale Franflei continentale cu Corsica, Sardinia, Algeria øi Tunisia. În septembrie-octombrie 2005, o parte a salariaflilor, marinarii din CGT (Conféderation Générale du Travail [Confederaflia Generalæ a Muncii]) øi cei din STC (Syndicat des Travailleurs Corses [Sindicatul Muncitorilor Corsicani]), au desfæøurat o puternicæ grevæ – cu sechestrarea vaselor companiei, urmatæ de blocarea portului Marsilia – pentru a se opune privatizærii integrale cætre un fond de investiflii. În urma deturnærii, pe 27 septembrie, a unui vas spre Bastia de cætre militanfli STC, un comando al jandarmeriei intervine øi-l recupereazæ. (N. red.)

29. Acronim al Association pour la taxation des transactions financières et pour l’action citoyenne (Asociaflia pentru Taxarea Tranzacfliilor Financiare øi pentru Acfliunea Cetæfleneascæ), asociaflie altermondialistæ înfiinflatæ în 1998, în plinæ crizæ a pieflelor financiare asiatice, iniflial în Franfla, în prezent existînd în circa 40 de flæri de pe mapamond. Este o organizaflie nonguvernamentalæ militantæ øi de educaflie popularæ aspirînd sæ sistematizeze argumentele economice, ecologice, civice împotriva mondializærii neoliberale øi sæ propunæ discursul alternativei la aceasta (are un Consiliu øtiinflific compus, între alflii, din universitari, economiøti, juriøti etc., iar o modalitate importantæ de acfliune sînt universitæflile de varæ organizate de asociaflie). Færæ a se opune neapærat globalizærii, cele mai cunoscute sloganuri ATTAC sînt: „Lumea nu este o marfæ“ øi „O altæ lume e posibilæ“. Dacæ la începuturile ei a fost o inifliativæ axatæ pe unicul obiectiv al promoværii ideii unei taxæri a tranzacfliilor financiare în scopul finanflærii unui fond pentru dezvoltare øi pentru a frîna speculafliile financiare (numele iniflial – pînæ în 2009 – a fost Association pour une taxe Tobin d’aide aux citoyens [Asociaflia pentru o Taxæ Tobin în Sprijinul Cetæflenilor]), cu timpul øi odatæ cu amplificarea reflelei de organizaflii ATTAC, miøcarea øi-a lærgit sfera de intervenflie. Astfel, ea s-a poziflionat pentru un control mai strict al pieflelor financiare øi împotriva „financiarizærii“ economiei; pentru o reformæ a OMC øi a institufliilor financiare mondiale (FMI, BM); împotriva acordurilor GATT; împotriva paradisurilor fiscale; pentru anularea datoriilor flærilor celor mai særace; pentru apærarea bunurilor comune øi de patrimoniu: apæ, hranæ, informaflie øi împotriva OMG; pentru apærarea serviciilor publice de sænætate øi de securitate socialæ, a sistemului public de pensii; pentru un comerfl internaflional echitabil; împotriva Tratatului constituflional european (zis de la Roma, 2004); pentru legarea problematicilor de mediu cu cele sociale etc. În Franfla, urmînd avîntului de popularitate din primii ani de existenflæ øi în ciuda prezentei crize economice mondiale, perioada de dupæ anul 2006 a fost marcatæ de un recul net al capacitæflii de mobilizare în jurul temelor ei (inclusiv datoritæ unui scandal legat de manipularea alegerilor interne pentru conducerea naflionalæ a organizafliei). (N. red.)

30. O taxæ asupra tranzacfliilor monetare internaflionale pentru a descuraja speculaflia pe termen scurt, øi deci dezechilibrele potenfliale, sugeratæ în 1972 – în contextul renunflærii, un an mai devreme, la etalonul aur al valorii dolarului – de laureatul Premiului Nobel pentru economie James Tobin. Cuantumul ei ar fi fost de altfel unul foarte redus, de la 0,05% la 1%. Ideea a fost preluatæ, 25 de ani mai tîrziu, de ATTAC într-un cu totul alt sens decît intenflia economistului american. Acesta a øi flinut de altfel sæ precizeze într-un interviu din 2001 (acordat revistei Der Spiegel øi reluat de cotidianul Le Monde) cæ, în cel priveøte, ca economist, adept al liberului schimb øi susflinætor al FMI, al Bæncii Mondiale øi al Organizafliei Mondiale a Comerflului, el nu se poate recunoaøte nicicum în deturnarea altermondialistæ øi anti(neo)liberalæ a ideii sale. (N. red.)

31. În original décroissance (literal, „descreøtere“). Termenul (în italianæ decrescita, în englezæ degrowth) desemneazæ un ansamblu de idei susflinute de anumite miøcæri antiproductiviste, anticonsumeriste øi ecologiste care se opun tendinflei – intrinsece totuøi pentru o economie organizatæ capitalist – de a produce mereu mai mult øi mai diversificat (pînæ la futilitate), în vederea unui consum tot mai intensificat øi mai vast, pentru a întrefline astfel rentabilitatea economicæ a activitæflilor. Ceea ce se respinge astfel e obiectivul în sine al urmæririi ratei de creøtere economicæ, unii susflinînd chiar o reducere controlatæ a acesteia. Contestatarii creøterii se opun øi apærætorilor „dezvoltærii durabile“, pe considerentul cæ aceøtia din urmæ nu repun de fapt în discuflie idealul creøterii. Or, ideea unei dezvoltæri economice infinite, susflin primii, ar fi contradictorie, întrucît ratele de producflie øi de consum actuale nu pot fi sporite, øi nici mæcar menflinute, deoarece crearea de bogæflie mæsuratæ prin indicatori economici precum PIB echivaleazæ cu o distrugere a „capitalului natural“, epuizabil. În sfîrøit, la nivelul conduitelor individuale, contestatarii creøterii propun un ideal de viaflæ subsumabil „simplitæflii voluntare“ (în englezæ downshifting, literal: debreiere – i.e. frugalitate, reechilibrare a aspirafliilor de cîøtig salarial prin autoexploatare cu beneficiile timpului liber dedicat convivialitæflii, dezvoltærii personale ori investirii în cauze comunitare nonprofit, responsabilitate ecologicæ etc.), iar pe plan global o relocalizare a activitæflilor economice pentru reducerea „amprentei ecologice“ a acestora øi a consumurilor energetice. (N. red.)

32. Este totodatæ numele unei asociaflii nonprofit care scoate revista anualæ cu acest titlu (însemnînd „distrugætorii de publicitate“). Din 2005, publicarea revistei Casseurs de pub constæ în producerea unui dosar anual ataøat revistei lunare La Décroissance, editatæ de aceeaøi asociaflie. (N. red.)

33. Massachusetts Institute of Technology (Institutul de Tehnologie din Massachusetts), institut de cercetæri øi universitate americanæ specializatæ în domeniile øtiinflei øi tehnologiei, cu sediul în Cambridge, statul Massachusetts (aproape de Boston). Este considerat în prezent drept cea mai bunæ universitate occidentalæ în aceste domenii. Caracteristic pentru MIT este apropierea strînsæ de lumea industrialæ øi puternica sa implicare în cercetarea øtiinflificæ øi tehnologicæ de acest tip. (N. red.)

34. Aluzie polemicæ la gruparea – revendicîndu-se de la situaflionism, a cærui moøtenire criticæ o combinæ cu o criticæ antiindustrialæ øi antitehnologicæ a societæflii contemporane – care a animat revista l’Encyclopédie des Nuisances (15 fascicule, între 1984 øi 1992) øi în prezent editura cu acelaøi nume. Dintele polemic, aici foarte înæbuøit, se referæ la conformismul de facto – i.e. perfect tolerabil de cætre ordinea existentæ – al acestei poze critice, în ciuda stilului catastrofist cultivat de ea. (N. red.)

35. În original, le fond de l’air est vert. Aluzie la filmul lui Chris Marker, Le Fond de l’air est rouge [Væzduhul e roøu], 1977. (N. tr.)

36. Eléctricité de France, compania naflionalæ de electricitate francezæ. (N. tr.)

37. Nicolas Hulot (n. 1955), reporter, scriitor øi realizator de emisiuni TV francez pe teme de protecflia mediului natural. De vreo 15 ani s-a implicat în promovarea în rîndurile marelui public a unui ecologism consensual, færæ implicaflii sau consecinfle politice. (N. red.)

38. Black Panther Party (Partidul Panterelor Negre) a fost o miøcare revoluflionaræ afro-americanæ din SUA. Formatæ în 1966 în California, prin radicalizarea unei pærfli a miøcærilor de protest nonviolent pentru drepturile civile øi depæøirea naflionalismului negro à la Malcolm X, a atins o dimensiune naflionalæ, înainte de a se stinge, circa 10 ani mai tîrziu, datoritæ disensiunilor interne, dar øi unei reprimæri foarte dure, înverøunate din partea statului, în special FBI, la adresa membrilor sæi (infiltræri, aflîflarea zîzaniei între facfliuni øi organizafliile aderente prin intermediul unor falsuri, arestæri abuzive, înscenæri judiciare, asasinarea liderilor). În afara platformei sale politice, influenfla miøcærii în pæturile cele mai særace ale populafliei de culoare se poate explica øi prin variatele programe de întrajutorare comunitaræ puse pe picioare în mod eficient de Black Panthers. (N. red.)

Bologna Burns, UniCampus Vienna,

39. Sau, mai exact, „legea din 9 martie 2004 referitoare la 11–14 March 2010 adaptarea justifliei la evolufliile criminalitæflii“, destinatæ photo credit: Martin Juen „luptei împotriva delincvenflei“ øi a criminalitæflii organizate; dupæ numele lui Dominique Perben, ministrul justifliei în guvernul Raffarin (existæ øi o lege Perben I, „de orientare“). În esenflæ, este o lege care consacræ vederile dreptei în materie de siguranflæ publicæ. A adus cîteva inovaflii în dreptul francez, de exemplu: prelungirea termenelor pentru arestul preventiv øi pentru dovedirea flagrantului, asimilarea de regim penal a criminalitæflii organizate øi a terorismului, legalizarea informatorilor de poliflie, judecarea în Franfla a unor persoane cærora legislaflia francezæ le refuzæ extrædarea pentru delicte politice, introducerea tîrgului cu inculpatul în privinfla încadrærii faptei în schimbul recunoaøterii ei etc. O altæ ciudæflenie a legii este neîncadrarea la criminalitatea organizatæ a criminalitæflii ori corupfliei financiare.

(N. red.)

40. Il n’y a rien à y redire, tout à y détruire. Imposibil de redat întocmai eleganfla concisæ a acestei formulæri, rima internæ, fulguranfla ei. (N. tr.)

41. În francezæ, sujet înseamnæ atît subiect, cît øi supus al unei puteri suverane de stat, tradiflional incarnate în persoana øi figura monarhicæ. (N. tr.)

42. Lionel Jospin (n. 1937), om politic francez, personalitate a Partidului Socialist (dupæ ce în tinerefle a fost troflkist). A fost prim-ministru, în fruntea guvernului de coaliflie al „stîngii plurale“ (socialiøtii, comuniøtii, radicalii de stînga, verzii ø.a.), între 1997 øi 2002. (N. red.)

43. Curent teologico-politic sunnit care se prezintæ pe sine drept o revenire la islamul originar, bazat pe Coran øi Sunna, prin respingerea deopotrivæ a tradifliilor intelectuale øi a islamului popular ca „inovaflii“, în favoarea propriei versiuni reformiste în privinfla veridicitæflii doctrinei. Etimologic, numele de salafism vine de la termenul arab salaf, „predecesor“ sau „stræmoø“, folosit pentru a-i desemna pe Mohamed øi urmaøii sæi din primele douæ generaflii. Miøcærile salafiste contemporane pornesc de la predicile lui Ibn Abd-alWahhab, care în sec. al XVIII-lea propovæduieøte o lecturæ literalæ øi puritanæ – øi deci anacronicæ – a Coranului, aliindu-se totodatæ cu Ibn Saud, fondatorul dinastiei domnitoare în Arabia Sauditæ, unde wahabismul ræmîne pînæ azi doctrina religioasæ oficialæ. Aceastæ ramuræ a salafismului se vrea apoliticæ øi urmæreøte reislamizarea societæflii mai degrabæ prin educarea în spiritul unei noi pietæfli rigoriste, purificate, considerînd cæ schimbarea politicæ va veni abia pe aceastæ cale. Din anii ’80 însæ, formatæ iniflial în legæturæ cu rezistenfla antisovieticæ în Afganistan øi ræspînditæ apoi în toatæ lumea musulmanæ, existæ øi o

181

ramuræ djihadistæ. Ea s-a angajat nemijlocit în lupta politicæ øi armatæ pentru impunerea propriei versiuni de islam reconstruit øi de stat islamic, atît prin ræsturnarea regimurilor la putere în flærile musulmane, cît øi prin rezistenfla împotriva ingerinflelor/ocupafliei occidentale. (N. red.)

50. Directivæ europeanæ, zisæ Seveso (Directiva 96/82/CE), ce priveøte obligaflia statelor membre de a fline evidenfla siturilor industriale cu riscuri de accidente majore. Ea e asociatæ localitæflii italiene Seveso, unde, pe 10 iulie 1976, s-a produs o catastrofæ prin explozia unei uzine chimice din apropiere: un nor de dioxinæ a fost eliberat în atmosferæ. (N. tr.)

44. Lege conceputæ de guvernul Jospin øi votatæ în noiembrie 2001, la douæ luni dupæ atentatele de la 11 septembrie din SUA. Cuprinde dispoziflii securitare regrupînd øi înæsprind mijloacele legale de combatere a terorismului, a traficurilor ilegale øi a altor fenomene considerate dæunætoare pentru siguranfla publicæ, bineînfleles cu preflul sporirii capacitæflii de supraveghere intruzivæ a vieflii private (fiøaj genetic ori violarea comunicafliilor electronice, de exemplu) øi deci al atingerilor aduse libertæflilor individuale. (N. red.)

51. În original, la palabre. De menflionat cæ în francezæ sensul de „discuflie interminabilæ øi inutilæ“, „pælævrægealæ“ (sau chiar øi acela de „discuflie lungæ øi dificilæ în vederea unui rezultat precis“, mai ales la forma de plural a cuvîntului) e de fapt un sens derivat. Sensul prim ræmîne legat de experienfla colonialæ. La palabre este numele afro-francez dat øi azi discufliilor øi deliberærii în adunærile sæteøti tradiflionale, iar odinioaræ negocierilor protocolare ale negustorilor francezi cu øefii locali ai comunitæflilor, negustori precedafli de cei spanioli (de unde øi originea cuvîntului în sabir). (N. red.)

45. Staflie de radio independentæ care a funcflionat la Bologna, în Italia, la sfîrøitul anilor ’70. Prin unii dintre animatorii ei – de exemplu, Franco (Bifo) Berardi – a fost apropiatæ de miøcarea autonomistæ*, ale cærei idei politice i-au inspirat în parte angajamentele militante. Practica sa redacflionalæ, respingînd orice cenzuræ, a fost hrænitæ, pe de altæ parte, de o reflecflie experimentalæ asupra naturii mediumului (a formatului de emisiuni, a structurærii programelor, a tipurilor de conflinuturi øi de informaflie etc.) ca expresie a intereselor publicului sæu øi, totodatæ, instrument autogenerat al vieflii sociale nemijlocite a acestuia. * Autonomismul este o varietate de marxism punînd accentul pe capacitatea clasei muncitoare de a forfla modificæri în organizarea sistemului capitalist independent de stat, de sindicate øi de partidele politice, inclusiv cele comuniste, prin crearea propriilor sale forme de viaflæ socialæ øi a propriilor modalitæfli de practicæ/luptæ politicæ, pe calea autoorganizærii de la bazæ. Îi este definitorie øi o înflelegere mai largæ, mai flexibilæ a ideii luptei claselor decît în marxismul clasic, menitæ sæ cuprindæ øi munca nesalariatæ ori necuantificatæ în cadrul actualelor relaflii de producflie – øomeri, studenfli, casnice, marginali, imigranfli, artiøti øi intelectuali independenfli etc. (N. red.)

46. Grup industrial francez specializat în producflia, tratamentul øi valorificarea metalelor neferoase øi a celor speciale. Redenumit Recylex, capitalul majoritar e deflinut de firma elveflianæ de tranzacflii cu materii prime Glencor. Metaleurop a ajuns în atenflia publicæ datoritæ polemicii iscate de afacerea lichidærii brutale în 2003 a filialei sale Metaleurop Nord, care exploata turnætoria, în funcflie de peste un secol, de la Noyelles-Godault, cu consecinfla abandonærii unui sit reputat drept cel mai poluat din Franfla øi a læsærii pe drumuri a 830 de muncitori. Potrivit acestora, în spatele lichidærii a stat aducerea deliberatæ în pragul falimentului a filialei din nordul Franflei de cætre conducerea grupului. Confruntatæ cu creøterea preflului metalului, datoratæ presiunilor exercitate pe piaflæ de creøterea cererii chineze, în ciuda forflei financiare a principalului acflionar, acesta a dorit în felul acesta sæ delocalizeze cu cheltuieli minime. (N. red.)

47. În original „enragés“. E de reamintit cæ, în timpul Revolufliei Franceze, les Enragés a fost numele dat unei facfliuni revoluflionare radicale, reprezentînd aspirafliile sanculoflilor. Situîndu-se la stînga iacobinilor øi montaniarzilor, au încercat sæ-i combatæ în numele unor idei de egalitate socialæ færæ compromisuri (de exemplu, prin impozit progresiv, controlul preflurilor la grîne etc.) øi de democraflie directæ, idei deduse nemijlocit din conceptul unei suveranitæfli populare eficiente øi necruflætoare, în stare sæ-øi conserve astfel realmente prerogativele împotriva deturnærii ei prin regimul reprezentativ în favoarea unei structuri sociale de clasæ, refæcute în interesul pæturilor bogate ale burgheziei. Dupæ anihilarea øefilor (Jacques Roux, Théophile Leclerc, Jean Varlet ø.a.) în timpul terorii iacobine, ideile acestui curent au fost curînd reluate øi amplificate de Gracchus Babeuf øi de prietenii sæi din „Conjuraflia Egalilor“ (practic, susflinætorii unei forme de protocomunism, dupæ interpretarea lui Marx însuøi øi apoi a Rosei Luxemburg), înainte ca øi aceastæ tentativæ de depæøire insurecflionalæ a revolufliei burgheze sæ fie zdrobitæ în timpul Directoratului. Les Enragés a mai fost øi titulatura adoptatæ de un grup studenflesc în timpul revoltelor din mai 1968. (N. red.)

48. În original: tout niquer. Verbului popular øi argotic niquer (sinonim al lui baiser), dicflionarul îi înregistreazæ înflelesul de „a poseda carnal (pe cineva)“; dar øi sensurile secundare: „a înhæfla (pe cineva)“, „a(-l) înøela“, „a(-l) fraieri“, „a o face (cuiva)“, „a(-l) pedepsi“, „a(-l) umili“, „a(-l) face praf“ etc., cu aceleaøi conotaflii sexuale injurioase. Cuvîntul a intrat în limbæ din arabæ (nak > i-nik, pers. a 3-a sg., indicativ: „el face amor“) pe la sfîrøitul secolului al XIX-lea, mai întîi în argoul cazon al trupelor de ocupaflie colonialæ din Algeria. Uzul øi ræspîndirea cuvîntului în pæturile populare ale societæflii franceze, inclusiv cu sensurile lui de injurie ori imprecaflie, n-au putut decît sæ se întæreascæ în condifliile masivei imigraflii maghrebiene de dupæ al Doilea Ræzboi Mondial øi ale deplinei aculturæri a descendenflei acesteia. (N. red.)

49. Respectiv, Brigade Anti-Flic des Tarterêts. Les Tarterêts e numele unui imens cartier de blocuri (cca 80 ha, 8500 de locuitori) de la Corbeil-Essonnes (municipalitate în Essonne, Île-de-France, la 28 de km sud-est de Paris), devenit emblematic pentru problemele ridicate de acest gen de habitat urban, sub toate aspectele øi pentru tofli cei implicafli Ca un detaliu: 40% din populaflia sa actualæ sînt tineri de pînæ în 20 de ani. (N. red.)

182

52. Stat în sudul Mexicului, al cincilea stat ca mærime din federaflia mexicanæ, situat în sud-vestul istmului Tehuantepec, la malul Pacificului. Îøi trage denumirea de la principalul sæu oraø, Oaxaca de Juarez. Circa o treime din locuitori sînt indigeni, distribuifli în 16 etnii. O particularitate politicæ aici, legatæ de condifliile demografic-culturale locale (øi în parte øi de cele de relief muntos – continuitatea teritoriului este puternic fragmentatæ pe væi), era deja autoadministrarea dupæ legea cutumiaræ indigenæ a numeroase municipalitæfli, în paralel cu sistemul politic øi administrativ federal. Pe acest fundal øi în contextul unei severe crize politice la nivel naflional, în 2006, timp de cinci luni, pornind din capitala statului, regiunea a fost situl unei experienfle politice revoluflionare de autoguvernare comunalæ – Comuna din Oaxaca – într-o situaflie de revoltæ pornitæ de la bazæ, care a produs un model alternativ de luptæ politicæ: atît faflæ de cel electoralist, al partidelor tradiflionale, cît øi faflæ de cel zapatist, rural øi indigenist, din Chiapas (statul cu care Oaxaca se învecineazæ la est). A fost o insurecflie urbanæ în interiorul cæreia s-au dezvoltat forme inedite ale participærii, autoorganizærii øi luptei populare prin practica „adunærilor“, ca forme ale democrafliei directe øi autoguvernærii democratice, asemænætor experienflelor populare din Parisul anilor 1870–1871 sau din Rusia în 1905 øi 1917. (Pentru o descriere analiticæ integralæ a evenimentelor øi o plasare a lor în contextul istoric øi politic al Mexicului, a se vedea http:// www.socialistproject.ca/documents/OaxacaCommune.html). (N. red.)

53. CRS în original, vezi supra, n. 8. (N. red.)

54. În spaniolæ în text (literal, „sticlæ mare“). Obicei spaniol apærut dupæ anii ’90; tinerii cumpæræ bæuturi alcoolice din supermarketuri, unde sînt mai ieftine, adunîndu-se sæ bea øi sæ petreacæ în stradæ. (N. tr.)

55. BAC, vezi øi supra, n. 5. (N. red.)

56. Numele dat, în cadrul unor demonstraflii de masæ, grupurilor compacte, dar cu coeziune efemeræ, de manifestanfli camuflafli în negru, cu glugi øi fefle acoperite (uneori cu cæøti de motociclist, scuturi improvizate øi bare de lemn sau metal), ce acflioneazæ ca un fel de forfle de øoc. În funcflie de situaflie, nu evitæ angajarea în ciocniri cu poliflia, fie pentru a forfla trecerea, fie ridicînd baricade øi ducînd lupte de stradæ. Adesea atacæ øi vandalizeazæ localuri de instituflii, sedii de bænci øi magazine ce sînt de asociat cu ordinea simbolicæ dominantæ a capitalismului. Mai degrabæ decît un indiciu de apartenenflæ ideologicæ sau afiliere politicæ definitæ – culoarea neagræ s-a spus cæ ar trimite spre medii anarho-libertare, autonomiste, în general de extremæ stîngæ –, black bloc trebuie væzutæ mai mult ca o tehnicæ ori o tacticæ „de manifestaflie“ ce poate fi adoptatæ de grupuri diferite, cu motivaflie diversæ. Istoric vorbind, tacticile black bloc îøi au originea în miøcærile de protest øi de rezistenflæ ale autonomiøtilor germani din anii ’80 împotriva evacuærilor de squat-uri, a uzinelor nucleare, a restricfliilor la libertatea avortului etc. (N. red.)

57. Date la care au fost declanøate insurecflii populare armate. Primele douæ la Paris: prima Comunæ insurecflionalæ (radicalizare a Revolufliei Franceze, ducînd direct la abolirea monarhiei), respectiv Comuna insurecflionalæ împotriva republicii burgheze de dupæ cæderea lui Napoleon al III-lea; a treia în Rusia, la Petrograd øi Moscova, de cætre sovietele de muncitori øi soldafli galvanizate de boløevici. Mai explicit despre contextul celui de-al doilea moment evocat aici, în nota urmætoare. (N. red.)

58. Data la care s-a declanøat procesul insurecflional prin care parizienii, sub dublul asediu al trupelor prusace øi al celor guvernamentale franceze, au instaurat Comuna prin care Parisul s-a autoguvernat timp de douæ luni, în deplinæ independenflæ, ca un regim democratic-popular revoluflionar cu puternice træsæturi socialiste. În urma înfrîngerii lui Napoleon al III-lea într-un ræzboi prost organizat împotriva Germaniei proaspæt unificate, parizienii, revoltîndu-se, au proclamat Republica la 4 septembrie 1870. Guvernul de Apærare Naflionalæ abia format decide continuarea ræzboiului împotriva trupelor germane care ocupaseræ nordul Franflei øi asediau capitala.

Dupæ iarna dificilæ care a urmat, sub asediu, în condiflii de foamete suportate mai ales de pæturile særace øi muncitorimea parizianæ, marea burghezie francezæ e gata sæ încheie pacea. Odatæ armistifliul semnat, cu acordul germanilor se organizeazæ în grabæ alegeri (la 8 februarie 1871) pentru o Adunare Naflionalæ øi un guvern care sæ semneze

verso tratatul de pace. Majoritatea rezultatæ, compusæ mai ales din conservatori provinciali, mari burghezi øi monarhiøti favorabili pæcii, nemulflumeøte capitala, care trimisese în parlament deputafli ferm republicani øi partizani fervenfli ai continuærii ræzboiului. Parizienii øtiu cæ ei, prin eforturile øi privafliunile întregului oraø, au dus greul asediului, apærîndu-se onorabil, øi se consideræ trædafli. Nu doar cît priveøte ræzboiul de apærare, ci øi în privinfla libertæflilor cetæfleneøti øi a cuceririlor sociale devenite posibile prin ræsturnarea regimului lui Napoleon al III-lea. De teama revoltei stræzii, guvernul øi parlamentul, precum øi o parte din populaflia înstæritæ a capitalei se instaleazæ la Versailles (locsimbol al monarhiei, sub protecflia trupelor germane), de unde Adolphe Thiers, øeful noului guvern, trimite armata pe 17 martie 1871 sæ recupereze tunurile din Belleville øi Montmartre. Or, aceste 227 de tunuri nu sînt doar mijloacele de apærare ale oraøului, ci øi „proprietate“ a parizienilor, plætite de ei prin subscripflie popularæ. A doua zi de dimineaflæ, populaflia împiedicæ rechiziflionarea tunurilor, iar trupele fraternizeazæ cu ea.

Mai peste tot în oraø, poporul îi asalteazæ pe reprezentanflii presupuøi ai guvernului (doi generali versaillezi, ræspunzætori de masacrele din iunie 1848, sînt împuøcafli), ridicæ baricade øi fraternizeazæ cu soldaflii. (N. red.)

59. Oræøel în Île-de-France, situat la marginea departamentului Val-de-Marne, în sudul aglomerafliei pariziene, la 7 km de Parisul propriu-zis. E renumit prin piafla sa de importanflæ naflionalæ în Franfla, care este de altfel cel mai mare tîrg mondial de produse proaspete. (N. red.)

60. Sediul preøedinfliei øi reøedinfla oficialæ a preøedintelui Franflei. (N. red.)

61. Suburbie a Parisului unde au avut loc incidentele care au declanøat revoltele din noiembrie 2005 (moartea accidentalæ a doi tineri fugærifli de poliflie, apoi lansarea, trei zile mai tîrziu, de cætre CRS a unei grenade fumigene lîngæ o moschee) øi, totodatæ, locul de pornire al ræzmeriflei. (N. red.)

62. Grevele din 1995 din Franfla au fost, la vremea aceea, cele mai puternice de dupæ cele din mai 1968. Începute în octombrie de salariaflii din întreg sectorul public, între 24 noiembrie øi 15 decembrie au avut loc greve unitare de amploare – susflinute de opinia publicæ – deopotrivæ în funcflia publicæ øi în sectorul privat împotriva aøa-numitului „plan Juppé“ (dupæ numele prim-ministrului, Alain Juppé) de reformæ în domeniul pensiilor øi al securitæflii sociale. Planurile guvernamentale conflineau o serie de mæsuri afectînd ansamblul salariaflilor, de exemplu: prelungirea duratei de cotizaflie pentru pensie pentru salariaflii funcfliei publice, de la 37,5 ani la 40 (în vigoare din 1993 pentru salariaflii din privat); stabilirea unei legi anuale a securitæflii sociale, fixînd praguri de creøtere a cheltuielilor medicale øi sancfliuni pentru medicii care le-ar depæøi; o creøtere a tarifelor de spitalizare øi restricflii la rambursarea medicamentelor; plafonarea øi impozitarea alocafliilor familiale pentru familiile cu copii cele mai defavorizate, însoflite de creøterea cotizafliilor de sænætate pentru pensionari øi øomeri. În fafla masivitæflii protestului social, guvernul a dat înapoi, abandonînd reforma pensiilor, færæ a ceda însæ în privinfla securitæflii sociale. (N. red.)

Bologna Burns, UniCampus Vienna, 11–14 March 2010 photo credit: Martin Juen

183

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: + (campus de luptæ. împotriva neoliberalizærii universitæflii)40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

Editura IDEA a luat naøtere ca un proiect deopotrivæ teoretic øi practic: publicarea de texte ca tot atîtea instrumente de reflecflie asupra artisticului, socialului øi politicului. Echipa editorialæ a pornit de la un minim de exigenfle clare: traducerea riguroasæ în limba românæ a unor scrieri majore din filosofia contemporanæ øi din teoria recentæ a artei øi, prin aceasta, introducerea fiabilæ în dezbaterea intelectualæ de la noi a unor interogaflii exemplare pentru lumea în care træim. Nu e vorba însæ de simplul „import“ în românæ al unor „idei“. Prin opfliunea pentru un anumit tip de scriituræ, aceea în care limba se pune la încercare în toate resursele ei logice øi expresive, editura øi-a propus sæ împrospæteze, prin chiar actul traducerii ori prin texte originale, idiomul critic (i.e. filosofic) în româneøte. Cu alte cuvinte, sæ contribuie la deplasarea øi acutizarea capacitæflii de a gîndi ceea ce ni se întîmplæ, astæzi.

Asumîndu-øi caracterul de edituræ micæ, noncomercialæ, IDEA a funcflionat, din 2001 pînæ acum, prin douæ colecflii – Balcon øi Panopticon. Publicarea în prima colecflie a unor autori precum Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe sau a unor materiale despre opera unor artiøti ca Joseph Beuys oferæ puncte de sprijin pentru cartografierea teritoriului artei moderne øi actuale; în acest fel, teoriile contemporane ale artei, al cæror potenflial explicativ øi analitic se constituie într-un „aparat conceptual“ util deopotrivæ cercetætorilor øi practicienilor, sînt aduse, pentru prima datæ, într-o manieræ coerentæ øi comprehensivæ în spafliul public românesc.

Prin prezenfla în cea de-a doua colecflie a unor autori ca Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, nu dorim doar sæ racordæm cititorul la „avangarda“ gîndirii filosofice actuale, ci, mai ales, sæ-i punem la dispoziflie mari lecturi ale unor probleme cu care se confruntæ în viafla societæflii: politicul øi puterea, aporiile reprezentærii øi ale istoricitæflii, cæderea comunismului sau criza universitæflii, globalizarea, (post)modernitatea, nihilismul etc.

Nu în ultimul rînd, prin noile sale colecflii, editura a început sæ asume øi producflia propriu-zisæ – fie în mod individual, fie colectiv – de discurs critic aplicat, pornind de la situafliile politice øi contextele intelectuale actuale, adicæ simultan locale øi globale. Aceste noi colecflii, ale cæror prime titluri au apærut deja, opereazæ sub generice precum Refracflii – dedicatæ analizelor culturale øi socio-politice in situ; Praxis – consacratæ explorærii strategiilor efective ale luptei politice pe diverse fronturi øi meridiane; øi, în sfîrøit, Public – acoperind autoproducflia artistico-democraticæ, multiplæ, a spafliului public.

APARIfiII RECENTE

Boris Groys: Topologia aurei øi alte eseuri 14 × 23 cm, 124 pag.

19 lei

IDEA artæ + societate #27, 2007 20 lei

Walter Benjamin: Jurnalul moscovit 16 × 23 cm, 120 pag.

19 lei

Alain Badiou: Manifest pentru filosofie 11,8 × 19,5 cm 88 pag., 9 lei

IDEA artæ + societate #28, 2007 20 lei

Jean Baudrillard: Simulacre øi simulare 14 × 23 cm 120 pag., 23 lei

IDEA artæ + societate #29, 2008 20 lei

Remo Guidieri: Abundenfla særacilor 14 × 23 cm 172 pag., 24 lei

IDEA artæ + societate #30–31, 2008 40 lei

www.ideaeditura.ro www.ideamagazine.ro IDEA publishing house was born as a theoretical and practical project at the same time. Committed to publishing texts as implements of reflection upon the artistic, the social, and the political, the editorial staff started with a clear set of minimum goals: the translation into Romanian of major texts of contemporary philosophy and recent theory of art. By this, IDEA aims to insert into the Romanian public debates interrogations which are exemplary for the world we live in. However, this means more than “importing” certain “ideas”. By promoting a certain type of writing – that in which the language experimentally but rigorously explores its logical and expressive resources – the publishing house intends to refresh, by the very gesture of translation or through original texts, the critical (i.e. philosophical) idiom of Romanian. In other words, to orient our possibilities of thinking toward the criticality of what happens to us today.

Accepting its condition as a small, non-commercial publishing house, IDEA has, since 2001, run two series – Balcon and Panopticon. Providing important guiding marks for mapping the realm of modern and contemporary arts, the first series includes such authors as Benjamin, Barthes, de Duve, Flusser, Groys, Babias, Lovink, Lacoue-Labarthe or materials on the work of artists as Joseph Beuys. For the first time in the Romanian public space, contemporary art theory is brought along in a coherent and meaningful fashion. In this way, the elucidative and analytical potential of art theory provides a conceptual toolbox useful to both theorists and artists.

In the second series, by publishing thinkers such as Derrida, Foucault, Deleuze, Lyotard, J.-L. Nancy, G. Granel, Sloterdijk, Baudrillard, G. M. Tamás, Agamben, Arendt, we would like not only to connect the reader to the “avant-garde” of contemporary philosophical thought, but also to provide the public with major readings of questions burdening our contemporary societies: power and the political, the predicaments of representation and historicity, the fall of communism, the crisis of academia, globalization, (post)modernity, nihilism, etc.

Last, but not least, with its recent series the publishing house has also committed itself to the production of applied critical discourses, taking as its starting point the present political situations and intellectual contexts – a simultaneously global and local theoretical endeavour. These new collections operate under titles such as Refracflii [Refractions] – dedicated to cultural and socio-political analyses in situ; Praxis – dealing with the exploration of the concrete strategies of progressive political struggle all over the world; and, finally, Public – covering the various modalities of artistic-democratic self-production of public space in Romania.

Boris Groys: Post-scriptumul comunist 11,8 × 19,5 cm 96 pag., 9 lei

IDEA artæ + societate #30–31, 2008 40 lei

Michel Foucault: Securitate, teritoriu, populaflie 14 × 23 cm, 352 pag.

29 lei

Michel Foucault: Trebuie sæ apæræm societatea 14 × 23 cm, 239 pag.

29 lei

IDEA artæ + societate #32, 2009 20 lei

ÎN PREGÆTIRE / COMING SOON J. Derrida, B. Stiegler: Ecografii. Despre televiziune Arthur Danto: Transfigurarea locului comun.

O filosofie a artei Victor Burgin: Sfîrøitul teoriei artei Philippe Lacoue-Labarthe: Ficfliunea politicului. Heidegger, arta øi politica

Mihály Vajda: Conversaflii pe malul rîului Ilisos 11,8 × 19,5 cm, 115 pag.

10 lei

IDEA artæ + societate #33-34, 2009 40 lei

Alain Badiou: Secolul 14 × 23 cm, 175 pag.

25 lei

IDEA artæ + societate #33-34, 2009 40 lei

400117 RO Cluj Str. Dorobanflilor, nr. 12 tel.: +40-264-594634 tinka@ideaeditura.ro www.ideaeditura.ro

COLECfiIA PUBLIC

Anetta Mona Chiøa, Lucia Tkácˇová: Dialectics of Subjection #4 16 × 23 cm, DVD 35 lei

Nicoleta Esinencu: A(II)Rh+ 16 × 23 cm, 240 pag.

35 lei

Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007. Editatæ de Marius Babias øi Sabine Hentzsch, seria de cærfli de artist este publicatæ de Editura Idea (Cluj) øi Verlag der Buchhandlung Walther König (Köln).

CÆRfiI DE ARTIST

Dan Perjovschi: Postmodern Ex-communist 16 × 23 cm, 96 pag.

35 lei

Mircea Cantor: Tæcerea mieilor.

The Silence of the Lambs 16 × 23 cm, 132 pag.

35 lei

H.arta: 2008 16 × 23 cm, 124 pag.

35 lei

CÆRfiI DE ARTIST

Lia Perjovschi: Contemporary Art Archive Center for Art Analysis 1985–2007 16 × 23 cm, 200 pag.

35 lei

Marius Babias: Recucerirea politicului.

Economia culturii în societatea capitalistæ 16 × 23 cm, 140 pag.

30 lei

Daniel Knorr: Carte de artist 16 × 23 cm, 200 pag.

190 lei

Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007 16 × 23 cm 25 lei

Aceastæ carte a fost publicatæ în 240 de exemplare-unicat semnate øi numerotate de cætre artist. Editura IDEA are la dispoziflie 100 de exemplare din seria A 1/100 – A 100/100.

Fiecare exemplar confline diverse deøeuri gæsite øi culese (alese) de artist din spafliul public, inserate øi presate într-o selecflie singularæ în corpul cærflii. Cartea mai cuprinde øi un DVD cu un film de 32 de minute care documenteazæ întregul proces al producerii sale, cu etapele øi implicarea artistului în fiecare dintre ele.

Carte de artist de Daniel Knorr poate fi achiziflionatæ prin comandæ pe site-ul editurii, la sediul editurii din Cluj, sau cu ocazia participærii editurii la tîrguri de carte, în standul sæu exclusiv.

Marius Babias: Naøterea culturii pop 16 × 23 cm, 128 pag.

25 lei

Oliver Marchart: Hegemonia în cîmpul artei.

Expozifliile documenta dX, D11, d12 øi politica bienalizærii 16 × 23 cm, 96 pag.

19 lei

Augustin Ioan, Ciprian Mihali: Dublu tratat de urbanologie 16 × 23 cm, 200 pag.

25 lei