Urban Public Space”| Studiu de caz: Skanderbeg Square, Tirana

II.2. Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona și „ The European Prize for Urban Public Space” | Studiu de caz: Skanderbeg Square, Tirana

Centrul de Cultură Contemporană din Barcelona „Public Spaces”

În cadrul Centrului de Cultură Contemporană al Barcelonei există programul intitulat „Public Spaces”, program care activează din anul 2000 și care de-a lungul acestei perioade de timp a organizat conferințe și expoziții pe teme de actualitate în domeniul urbanismului, arhitecturii și filozofiei, a promovat proiecte și direcții de acțiune în Europa în vederea recâștigării spațiului public pentru pieton, iar prin „ The European Prize for Urban Public Space” a marcat valorile și aspirațiile promovate.

28

Până la acest moment, echipa formată din specialiști din toată Europa a întocmit o serie de lucrări scrise și a formulat direcții contemporane de acțiune, organizate sub forma a șapte lecții (2012, reluate și în următorii doi ani) căreia i s-a adăugat încă una suplimentară în 2015. Cele 35 de lucrări câștigătoare ale primelor șapte ediții ale Premiului constituie un indicator al calității democratice a spațiului public european, toate confirmând aspectul social și dimensiunea politică care pătrund în oraș și care sunt bine reprezentate de termenul grecesc polis (=oraș, cetățenie, corpul cetățenilor).29 Principiile de urmează a fi enunțate privesc orașul ca ansamblu și vizează oportunități de intervenție la nivelul acestuia.

1. Periferia – negocierea limitelor

Ținând sema de faptul că orașele contemporane și-au pierdut abilitatea de a se limita pe sine (de a-și limita creșterea), zona de periferie a acestora ajunge să fie un spațiu al nimănui ce face trecerea la mediul antropic la cel natural, într-un mod necontrolat. Această lecție presupune luarea în seamă a acestei zone reziduale a orașului ca posibilă resursă pentru dezvoltarea spațiilor publice de tipul parcurilor și grădinilor periurbane, „țesând” marginile ariei construite și invitând oamenii să viziteze periferia, încluzându-o în harta mentală30 a orașului cunoscut.31

28 Judit Carrera, ,,Foreword’’ în In Favor of Public Space: Ten years of the European Prize for Urban Public Space, p.11, https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021. 29Judit Carrera, POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [2000-2012], Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012. 30 Noțiune introdusă de Kevin Lynch în The Image of the City, care presupune o rețea de căi, margini, cartiere, noduri și repere, toate împreună constituind reprezentarea mentală a orașului pentru fiecare individ în parte.

2. Mixitatea

Modernitatea a abordat orașul într-un mod excesiv de funcționalist, ambele inițiative, și cea privată și cea publică având tendința de a fragmenta țesutul urban, concentrându-se pe crearea de zone specializate, slab conectate între ele. „Compartimentarea” locuirii, afacerilor și a spațiilor de agrement a generat atât peisaje monotone, neplăcute privirii și clișeice, cât și segregare spațială, o mobilitate redusă, cauzând inevitabil și excluderea socială. Mixitatea este o valoare ce trebuie recuperată, astfel încât diversitatea socială să redevină un atu a orașului. Acest lucru se poate realiza din transformări urbane ce combină funcțiunile, tipologiile și schimbă ambientul într-unul dinamic, cu atribute de centralitate. Se propune introducerea spațiilor publice și a funcțiunilor adiacente lui (funcțiuni publice) în zone în care această latură nu a fost dezvoltată prea mult.32

3. Spațiile goale

Spațiile goale (lipsite de funcțiune) abundă în interiorul orașului. Ele există ca urmare a diferitelor procese precum dezindustrializarea, creșterea traficului, daune de război, neterminarea proiectelor etc. Oricare ar fi cazul, acestea reprezintă excepții involuntare, lipsite de utilizare și sens, goliciunea lor fiind cea care însăși oferă ocazia de a recupera aceste lacune urbane, de a le da sens. Acestea pot reprezenta oportunități de introducere a noi poli de activitate, golul anterior fiind „sărbătorit” prin atribuirea unor valori publice, adresate întregului oraș.33

4. Frontul la apă

Beneficiul de a avea front la apă al unor orașe trebuie valorificat, faleza reprezentând mai mult decât poarta comercială și culturală sau un simplu spațiu de agrement. Este de asemenea, o fațadă prin intermediul căreia orașul de remarcă pe sine, fața care-i oferă identitate. Totodată, relația unui oraș cu „apa sa” este de multe ori conflictuală. Portul și plajele au oscilat de-a lungul

31 Francesc Seres, ,,Peripheries” în POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [2000-2012], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012, p.7. https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021. 32 Oliver Mongin, ,,Complexity” în POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [20002012], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012, p.19. https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021. 33,,Bestowing content” în POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [2000-2012], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012, p.31. https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021.

timpului între a fi marginalizate sau a fi într-adevăr prețuite. Problemele recurente pe care diferitele orașe le au în relația cu apa includ poluarea infrastructurii portuare, efervescența dezvoltărilor imobiliare și supra-aglomerarea în urma turismului de masă. Oricare ar fi situația, deschiderea către o apă ar trebui să reprezinte în primul rând o oportunitate de dezvoltare, de recuperare a spațiilor pierdute în favoarea orașului.34

5. Mobilitatea

Orașul este al acelora ce se pot mișca în jurul și prin el, iar epoca automobilului a împins excesiv granițele acestuia, conducând la sufocarea și oprirea în timp a centrelor istorice, moștenite din vremurile când pietonii încă stăpâneau străzile. Lipsa de sens a mobilității din multe dintre orașele contemporane pune în pericol resursele generațiilor viitoare, ce vor „beneficia” de o lume din ce în ce mai puțin locuibilă. Sunt necesare lucrări de restructurare ale traficului auto, de restricționare a sa în locurile cu potențial public, pentru a reda mobilitatea pietonului în spațiul său.35

6. Memoria

Memoria colectivă este un factor important în viața unui oraș, acesta fiind împărțit nu numai de contemporani ci și de predecesorii și succesorii acestora. Avantajul acesteia este că fiecare generație pornește dintr-un punct privilegiat, avansat, orașul fiindu-le „predat” de înaintașii lor. Totuși, acesta vine atât cu părțile pozitive cât și cu cele negative, toate experiențele prin care acesta a trecut compunând palimpsestul urban. Direcția sănătoasă spre care orașul ar trebui să se îndrepte în ceea ce privește patrimoniul său este atât de evitare a nostalgiei, cât și a tabulei rasa, reamintind valori ale trecutul care ar putea reprezenta lecții pertinente pentru prezent, acest lucru răsfrângându-se și asupra spațiilor publice, care în timp și-au pierdut calitățile, dar care au un trecut posibil de reînviat.36

34 Adam Kovacsics, ,,Facing fronts” în POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [20002012], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012, p.43. https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021. 35,,Sharing movement” în POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [2000-2012], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012, p.43. https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021. 36,,Overlapping senses” în POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [2000-2012], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012, p.43. https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021.

7. Democrația

Spațiul public este un spațiu al democrației prin excelență, trăgându-și una dintr cele mai puternice însemnătăți din agora grecească, reprezentând de fapt locul comun, al tuturor cetățenilor.37 Direcția spre care se îndreaptă societatea contemporană indică însă, o înstrainare față de „cele comune” , 38 ca urmare a unei administrații slabe, neglijente și ineficiente, dar și ca urmare a înstrăinării cetățenilor, a indiferenței și a individualismului din ce în ce mai pronunțat. Spațiul public trebuie să insufle sentimentul de apartenență prin implicarea activă a rezidenților în configurarea și întreținerea sa, proiectarea paticipativă a spațiului public făcându-i pe oameni să se atașeze de locul respectiv.

39

8. Comerțul

Încă de la începuturi, între spațiul comercial (marketplace) și cel comun (agora) a existat o tensiune, precum și o presiune a celui dintai asupra celui de-al doilea. În prezent, spațiul comercial a ajuns să-l acapareze pe cel comun din diverse motive. Însă, însemnătatea spațiului comercial premodern presupunea implicarea cetățenilor în ambele părți ale „tarabei” (ei erau atât vânzători, cât și cumpărători). Epoca contemporană a presupus privatizarea spațiului comercial deținut de comunitate prin supermarket-uri, companii multinaționale, alterând și această latură a spațiului public. Conform paradoxului lui Lauderdale (invocat de Guy Standing în interviul acordat CCCB) pe măsură ce piața crește, bogățiile private cresc, pe când averea publică se diminuează, iar dacă se permite ca piețele să devină prea dominante, cresc atât inegalitatea, cât și nesiguranțele cetățenilor care trebuie să supraviețuiască în acel spațiu comun, distrus și acaparat de o piață înstrăinată.40 Astfel, ceea ce propune această „lecție” este controlul asupra raportului între spațiul dat comercialului și spațiul dat „politicului” , agorei, precum și încurajarea comercianților locali, care ar putea să redea autenticitatea locului.

37 Guy Standing, ,,Democracy is public space at its richest’’, interviu realizat în cadrul programului ,,Public Spaces’’ al CCCB (Centrul de Cultură Contemporană Barcelona), 2015. https://www.publicspace.org/en/multimedia/-/post/democracy-is-public-space-at-its-richest, accesat la 01.04.2021. 38 Ibidem. 39,,Being Together” în POLIS. 7 Lessons from the European Prize for Urban Public Space [2000-2012], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei (CCCB), Barcelona, 2012, p.43. https://issuu.com/actar/docs/publicspace?mode=a_p , accesat la 31.03.2021. 40 Guy Standing, ,,Democracy is public space at its richest’’, interviu realizat în cadrul programului ,,Public Spaces’’ al CCCB (Centrul de Cultură Contemporană Barcelona), 2015. https://www.publicspace.org/en/multimedia/-/post/democracy-is-public-space-at-its-richest, accesat la 01.04.2021.

În epilogul celei mai noi publicații a proiectului „Public Spaces” al CCCB, Zygmunt Bauman afirmă că nu există nicio garanție a succesului deplin și final al spațiilor publice și cu atât mai puțin a efectelor instantanee și imediat tangibile ale calităților lor. În lumina acestei situații dificile și a acestor perspective, inițiativa CCCB de a monitoriza soarta spațiilor publice și investigarea completă a potențialului lor de dezvoltare capătă o importantă semnificație, precum și aducerea rezultatelor cercetării lor oamenilor, al căror viitor depinde de povestea continuă a spațiilor publice, adică nouă tuturor.41

European Prize for Urban Public Space

Premiul european pentru spațiul public urban este o competiție bienală organizată cu scopul de a recunoaște și de a face cunoscute o serie de lucrări, în vederea creării, recuperării și îmbunătățirii spațiilor publice din orașele europene. După expoziția CCCB „Reconquista Europei” (1999), s-a decis înființarea unui observator permanent al orașelor europene, iar rezultatul acestor observații se materializează prin acordarea acestui premiu proiectelor care se remarcă prin excelență (de la proiecte de amenajare urbană de mari dimensiuni, la ceea ce numesc, chirurgie urbană, adică intervenții de mici dimensiuni).42

41 Zygmunt Bauman, ,,Epilog” în Europe City: Lessons from the European Prize for Urban Public Space [20002014], de Judit Carrera, Centrul Contemporan de Cultură al Barcelonei, Barcelona, 2015. https://www.publicspace.org/publications/-/event/new-book-on-experience-gained-from-the-prize, accesat la 01.04.2021. 42 https://www.publicspace.org/about-the-prize , accesat la 31.03.2021.

Skanderbeg Square, Tirana (2017)

Autorii acestui proiect sunt 51N4E.

Situație inițială:

Piața Skanderbeg reprezintă reperul principal al Tiranei și locul simbolic la nivelul întregii țări, având o istorie complexă în secolul al XX-lea. Aceasta a rezultat în urma unui plan de regenerare urbană în stil neo-renascentist (1939), când Albania a fost ocupată de Italia fascistă. Piața a ajuns în timp să fie folosită pentru trafic și parcare, devenind o zonă goală în orașul dens populat și prost planificat, care crește în jurul său de zeci de ani, așa cum a fost catalogat de către câștigătorii premiului. Skanderbeg Square este bordată de o serie de clădiri monumentale și cu funcțiuni reprezentative (Muzeul Național de Istorie, Hotelul Internațional, Palatul Culturii etc.)43

Proiectul:

Finalizate în 2017, modificările adoptate au transformat Piața Skanderbeg într-un spațiu public de peste zece hectare exclusiv pentru uz pietonal.44 Acesteia i-a fost redat statutul de piață în adevăratul sens al cuvântului.45 În centrul pieței există o esplanadă liberă, de aproape 40.000 de metri pătrați. În loc să fie plană, esplanada are forma unei piramide cu patru fețe, cu o pantă de 2,5% și o înălțime de doi metri la vârful său. O fântână plasată în partea de sus lasă apa să se scurgă pe părțile laterale, scoțând astfel în evidență culorile pavajului de tip mozaic, realizat din pietre din toată Albania. Absența unei fațade continue pentru a delimita circumferința esplanadei a fost acum compensată prin introducerea unei fâșii verzi care înconjoară piața sub forma a douăsprezece grădini. Parterele clădirilor sunt folosite, și acum se laudă cu spații exterioare semi-publice într-o tranziție treptată de la spațiul interior la spațiul public care este deschis tuturor. Adăugările mici, cum ar fi structurile de lemn și piesele de mobilier stradal mobil sunt destiante spre a fi folosite de către oameni, după cum consideră potrivit.

46

43 https://www.publicspace.org/en/works/-/project/k056-skanderbeg-square, accesat la 02.04.2021. 44 Acest lucru atinge principiile ,,Democrația’’ și ,,Mobilitatea” descrise mai sus în cele opt lecții ale CCCB (vezi mai sus) 45 Sunt luate în considerare principiile ,,Spațiile Goale” și ,,Memoria”, descrise, de asemenea, în cele opt lecții ale CCCB. 46 https://www.publicspace.org/en/works/-/project/k056-skanderbeg-square, accesat la 02.04.2021.

Situație actuală:

Albania nu a dezvoltat încă o tradiție pentru atenția sistematică a spațiului public și, având în vedere relativa sa lipsă de resurse, este încă departe de atingerea standardelor europene în acest sens. Cu toate acestea, spațiul public al Tiranei (piața Skanderbeg) tinde să fie utilizat intens, spontan și informal. Acum spațiul are o gamă largă de utilizări diferite, de la rugăciunile de dimineață până la concertele de seară. Este folosit inclusiv ca o piață ocazională47 pentru fermierii locali.48

Fig.1 - Piața Skanderbeg - situație inițială Fig.2 - Piața Skanderbeg – situație actuală

47 Se remarcă implementarea lecției CCCB, ,,Comerțul” și anume a încurajării comercializării de produse locale, sporind sentimentul de apartenență și de autenticitate al locului (vezi mai sus). 48 https://www.publicspace.org/en/works/-/project/k056-skanderbeg-square, accesat la 02.04.2021.