II.3. Teoria lui Jan Gehl și „Gehl People” | Studiu de caz: Masterplan pentru un sit post-industrial, Copenhaga II.4. Teoria lui William H. Whyte și „Projects for Public Spaces” | Studiu de caz:

II.3. Teoria lui Jan Gehl și „Gehl People” | Studiu de caz: Masterplan pentru un sit postindustrial, Copenhaga

Ian Gehl

Ian Gehl, originar din Danemarca, este un arhitect care și-a început studiul asupra spațiilor publice în 1965 în Italia, observând „bunele practici” pe care modul de construire italian le deține.49 De-a lungul timpului, acesta și-a exprimat propria poziție referitoare la modul de configurare al spațiului public și a metodelor de studiere a acestuia în vederea oferiri unui răspuns cât mai orientat către comunitate și om.

Teoria lui Ian Gehl este realizată la o scară medie, vizând în mare parte modul de configurare al spațiilor publice la nivelul cartierului, al orașului, focusându-se pe viața publică a străzii și pe dezvoltarea mediului social în principal prin activarea rețelei stradale.

În teoria sa, spațiul public este cel în care se întâmplă activități, acestea fiind împărțite în trei categorii:50

1. Activități necesare - acele tipuri de acțiuni obligatorii, sarcini de zi cu zi: mersul la școală, cumpărături, așteptatul unei persoane etc. Ele se înfăptuiesc fără a depinde de calitatea cadrului în care se desfășoară;51

2. Activități opționale – acele tipuri de acțiuni care se realizează numai dacă timpul și locul permit – o plimbare, a te relaxa pe bancă, a sta la plaja etc. Acestea sunt dependente de condițiile exterioare.52

3. Activități sociale – acele tipuri de acțiuni care depind de prezența altor indivizi în spațiul public – jocurile copiilor, conversațiile și cel mai des, contactele pasive (a vedea și auzi alți oameni).53

49 https://gehlpeople.com/story/ ,accesat la 30.03.2021. 50 Jan Gehl, Viața între Clădiri. Utilizările spațiului public, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2011.p.9. 51 Ibidem. 52 Ibidem. 53 Idem, p.11.

Fig. 3 - Relația dintre calitatea spațiilor publice și șansa apariției diferitelor tipuri de activități

Identificarea tipului de activități ce se realizează în spațiul public îl ajută pe proiectantul spațiului să înregistreze pe ore și zile, unde și care sunt activitățile ce se întreprind, ce elemente favorizează realizarea lor și ce nu. În continuare, se va pune accentul pe găsirea acelor caracteristici ale spațiului public, care ajută la îndeplinirea activităților sociale, categorie care se regăsește inclusă atât în categoria activităților necesare, cât și în cea a celor opționale.

54

În Viața între clădiri, sunt descrise o serie de metode de configurare și reconfigurare a spațiilor în funcție de efectul dorit, după schemele următoare:

54 Ibidem.

Fig. 4 - Principii de planificare: a concentra vs. a dispersa

Coloana din partea stânga reprezintă modul în care prin configurarea diferită a elementelor ce mărginesc spațiul public, sau prin modul în care este acesta organizat, oamenii sunt atrași și concentrați în interiorul acestuia. La polul opus, în coloana din dreapta se prezintă modurile în care se poate realiza dispersia oamenilor în spațiu.

Principiile lui Ian Gehl cu privire la atingerea succesului unui spațiu public și mai precis la întreprinderea de activități sociale într-acesta, sunt împărțite în trei categorii de criterii de calitate și anume: Protecție, Confort și Plăcere.55

1. Protecția 1.1. Protecția împotriva traficului si a accidentelor – sentimentul de siguranță

Acest criteriu poate fi atins prin planificarea traficului, încercând eliminarea sau restricționarea sa în zonele cu un puternic caracter public, existând soluții recente de integrare a acestuia în traseul pietonal fără a-l întrerupe („Shared Space”).56 O politică de integrare a traficului va permite realizarea diferitelor activități, sprijinindu-se și stimulându-se reciproc.57

55 Ibidem. 56 Jan Gehl, Orașe pentru oameni, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2012, pp.234-235. 57 Jan Gehl, Viața între Clădiri. Utilizările spațiului public, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2011, p.111.

În imaginile de mai jos sunt prezentate patru tipuri de planificare a traficului, începând cu situația dezavantajoasă a orașelor „invadate” de automobil și sfârșind cu situația orașului Veneția (străzi exclusiv pietonale).58

1.Los Angeles, California. 3.Delft, Olanda.

2.Redburn, New Jersey. 4.Veneția, Italia.

Fig.5 - Principii de planificare a traficului

1.2.Protecție împotriva crimei și violenței – sentimentul de securitate

Acest criteriu presupune un spațiu public „plin de viață” (prin încurajarea mersului pe jos, locuitului și petrecutul timpului în oraș), supravegherea ( să existe un „ochi pe stradă”), un bun iluminat și funcțiuni care se suprapun ziua și noaptea.59

1.3.Protecție împotriva experiențelor senzoriale neplăcute

Se referă la elemente ce țin de cadrul natural și care ar putea fi prevenite, într-o oarecare măsură, prin proiectare – vânt, ploaie, frig/căldură, poluare, praf, zgomot, prin: portice, zone verzi, trasee exclusiv pietonale etc.60

58 Jan Gehl, Orașe pentru oameni, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2012, p.238. 58 Idem, pp.234-235. 59 Idem, pp.6-7. 60 Idem, p.239.

2. Confortul

2.1. Posibilitatea de a merge

Este nevoie de un spațiu bine dimensionat pentru a oferi atât experiențe bogate, dar și pentru a exista o marjă de manevră, fără obstacole, accesibil pentru toată lumea (inclusiv pentru pietonii „pe roți”) și cu elemente ce pot constitui repere pe traseu. De asemenea, intensitatea traficului este luată în considerare în dimensionarea spațiilor, în situația unui oraș supra-aglomerat, oamenii încetează a se mai întâlni, și ajung să mărșăluiască unul în spatele celuilalt. Distanțele de parcurs trebuie, de asemenea, să fie rezonabile, precum și diferențele de nivel.61

2.2. Posibilitatea de a se opri/a rămâne

Este nevoie de zone de repaus, de pauză sau pur și simplu de așteptare în picioare. Marginile unui spațiu sunt locurile preferate instinctiv de oameni, iar elemente de tipul coloanelor, soclurilor, sau fronturilor volumetrice reprezintă zone de sprijin la fel de plauzibil de folosit.62

2.3. Posibilitatea de a sta jos

Într-un spațiu public locurile de stat așezat sunt împărțite în două categorii: mobilier de bază –care are ca scop principal această acțiune – bănci și scaune și amenajări secundare – piedestaluri, trepte, jardiniere etc. Locurile de stat trebuie amplasate astfel încât sa beneficieze de perspective favorabile și de oportunitatea întâlnirii altor oameni (să fie vizibile din circulație). De asemenea, se propune amplasarea locurilor de odihnă la intervale regulate pe tot traseul pietonal (la fiecare 100 m).63

2.4. Posibilitatea de a vedea

Este vorba de luarea în considerare a câmpului de vizibilitate, a luminii (atât naturale, cât și artificiale pe timp de noapte), a perspectivelor interesante și a distanțelor față de obiectele prvite

61Jan Gehl, Viața între Clădiri. Utilizările spațiului public, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2011, pp.133-143. 62 Idem, pp.145-154. 63 Jan Gehl, Viața între Clădiri. Utilizările spațiului public, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2011, pp.155-162.

(în funcție de această distanță, un observator înregistrând un anume grad de detalii ale obiectului ce-l are în vedere).

64

2.5.Posibilitatea de a vorbi și asculta

Atunci când zgomotul depășește 60 dB, conversațiile normale devin aproape imposibile, iar pentru o discuție completă este nevoie de maxim 45-50 dB zgomot de fundal. În caz contrar, distanța dintre persoane trebuie micșorată, fapt ce provoacă disconfort. Referitor la „sunetul” străzii, în parametrii acceptabili, muzica, strigătele și vocile umane contribuie cel mai mult la plăcerea unei plimbări.65

2.6. Posibilitatea pentru joacă și mișcare

Activitățile ce necesită efort fizic realizate împreună cu alții contribuie la consolidarea comunității; sunt încurajate creativitatea, exercițiile fizice și jocul, atât ziua cât și noaptea, vara sau iarna.66

3. Plăcerea

3.1. Scara

Clădirile și spațiile ar trebui proiectate la scara umană, scara automobilului, specifică orașului „modern” nu satisface nevoile omului. Este nevoie de o reîntoarece la scara pietonului, la cedarea pe cât posibilă a spațiului destinat traficului auto, către folosul oamenilor (piețe, străzi pietonale, transport alternativ).

67

3.2 Posibilitatea de a se bucura de aspectele pozitive ale climei

Acest criteriu face referire la elemente ce țin de cadrul natural și anume: soare/umbră, căldură/răcoare, briză etc.68

64 Idem, pp.163-170. 65 Ibidem. 66 Jan Gehl, Orașe pentru oameni, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2012, p.238. 67 Regizor Andreas Dalsgaard, The Human Scale, Final Cut for Real, 2012. 68 Jan Gehl, Orașe pentru oameni, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2012, p.238. 28

3.2.Experiențe senzoriale pozitive

Aspectul exterior trebuie să fie unul plăcut vederii pentru ca spațiul public respectiv să fie apropiat omului, sa aibă un design și detalii de calitate, materiale potrivite și bine puse în operă, perspective plăcute, elemente de cadru natural: arbori, plante, apă.69

Putem afirma că, în viziunea lui Ian Gehl, criteriile de bune practici (aplicate în vederea obținerii spațiului public apropiat omului) includ o serie de principii care descriu un mod de folosire al spațiului, mai mult decât o rețetă exactă, acesta speculând tipurile de activități ce se pot desfășura, și care la rândul lor pot facilita coeziunea socială dintre oameni.

Gehl People

Gehl People este o companie de consultanță în domeniul proiectării și cercetării urbane, cu o abordare iterativă și holistică, având ca punct de plecare tipurile de activități, grupurile de utilizatori și tiparele de comportament în procesul de proiectare și modelare a spațiului public (în special a străzilor). Principiile teoretice ce stau la baza acestei organizații sunt în acord cu studiile lui Ian Gehl.70

69 Ibidem. 70 https://gehlpeople.com/story/, accesat la 18.04.2021.

Masterplan pentru un sit post-industrial, Copenhaga (2006)

Echipa care a lucrat la acest proiect a fost formată din Helle Søholt și Kristian Villadsen.71

Situație inițială:

Închiderea recentă a fabricii de bere Carlsberg situată în inima orașului Copenhaga (veche de 160 de ani) a reprezentat pentru edilii orașului o nouă provocare de a transforma cartierul într-o parte integrantă a orașului. Echipa Gehl People a avut rolul de a fi consultant și consilier al juriului concursului pentru masterplanul zonei cu pricina.72

Proiectul:

Primul pas în vederea obținerii celei mai bune soluții a fost întocmirea unui brief „exact” care presupunea implementarea de spații publice, spații pentru evenimente, activități și funcțiuni mixte. Proiectul câștigător a propus un plan-cadru cu peste 25 de spații publice separate, flexibile și dezvoltabile în timp, cu o transformare în etape ce ar avea ca punct final anul 2027. S-a propus păstrarea caracteristicilor importante de patrimoniu și construirea viitoarei identități creative a sitului.73

Rezultatul colaborării între Gehl People, proiectanții câștigători și edilii orașului a fost un proiect care propunea ca spațiile publice să fie realizate cât mai flexibil pentru o ușoară conectare cu viitoarele funcțiuni din interior. S-a propus crearea unui traseu pietonal accesibil tuturor și cu o logică de parcurgere a spațiilor, având repere diverse pe parcursul acestuia, precum și distanțe adecvate între locurile de stat prin prezența atât a mobilierului de bază, cât și a celui secundar, a instalațiilor și elementelor de cadru urban sculpturale, a zonelor preponderent vegetale ori minerale pe întreg traseul. De asemenea, traficul auto a fost scos înafara limitelor cartierului pentru a spori sentimentul de siguranță, iar iluminatul artificial a fost îmbunătățit.74

71 https://gehlpeople.com/projects/carlsberg-city-denmark/ , accesat la 31.03.2021. 72 Ibidem. 73 Ibidem. 74 Ibidem.

Situație actuală: Având în vedere că proiectul are o dezvoltare lentă în timp, în prezent zona a fost activată în principal la nivelul spațiilor publice exterioare, având deja parte de succesul preconizat. De asemenea, Gehl People a fost și este implicat în mai multe proiecte de reamenajare a orașului Copenhaga, bazate pe studii cuprinzătoare asupra vieții publice (din 1962 și până în prezent)75 , studii care servesc în continuare și dezvoltării cartierului Carlsberg.

Fig.6 - Imgine istorică a cartierului Carlsberg

Fig.7 - Planul propus pentru refuncționalizarea incintei fabricii

75 Jan Gehl și Birgitte Svarre, How to study public life,traducere de Karen Ann Steenhard, Island Press, Washington, 2013, pp. 151-157.