II.3. Teoria lui Jan Gehl și „Gehl People” | Studiu de caz: Masterplan pentru un sit postindustrial, Copenhaga Ian Gehl Ian Gehl, originar din Danemarca, este un arhitect care și-a început studiul asupra spațiilor publice în 1965 în Italia, observând „bunele practici” pe care modul de construire italian le deține. 49 De-a lungul timpului, acesta și-a exprimat propria poziție referitoare la modul de configurare al spațiului public și a metodelor de studiere a acestuia în vederea oferiri unui răspuns cât mai orientat către comunitate și om. Teoria lui Ian Gehl este realizată la o scară medie, vizând în mare parte modul de configurare al spațiilor publice la nivelul cartierului, al orașului, focusându-se pe viața publică a străzii și pe dezvoltarea mediului social în principal prin activarea rețelei stradale. În teoria sa, spațiul public este cel în care se întâmplă activități, acestea fiind împărțite în trei categorii:50 1. Activități necesare - acele tipuri de acțiuni obligatorii, sarcini de zi cu zi: mersul la școală, cumpărături, așteptatul unei persoane etc. Ele se înfăptuiesc fără a depinde de calitatea cadrului în care se desfășoară;51 2. Activități opționale – acele tipuri de acțiuni care se realizează numai dacă timpul și locul permit – o plimbare, a te relaxa pe bancă, a sta la plaja etc. Acestea sunt dependente de condițiile exterioare.52 3. Activități sociale – acele tipuri de acțiuni care depind de prezența altor indivizi în spațiul public – jocurile copiilor, conversațiile și cel mai des, contactele pasive (a vedea și auzi alți oameni). 53
49
https://gehlpeople.com/story/ ,accesat la 30.03.2021. Jan Gehl, Viața între Clădiri. Utilizările spațiului public, traducere de Silvia Gugu, editura Igloo Media, București, 2011.p.9. 51 Ibidem. 52 Ibidem. 53 Idem, p.11. 50
23
