IV. Concluzii

IV. Concluzii

Palierul teoretic

Din analiza celor trei teorii, s-au putut identifica direcții de acțiune în vederea îmbunătățirii spațiului public și a apropierii acestuia față de locuitori, de la scara orașului la scara pieței.

Oportunitățile de acțiune la nivelul orașului sunt legate de spațiul fizic existent (periferia, spațiile goale, frontul la apă), de modul de gestionare a raportului dintre dotările orașului în vederea realizării unor cartiere/orașe sustenabile din punct de vedere funcțional și social (mixitatea, comerțul) și de punere în valoare a spațiului public ca spațiu social (memoria, democrația, mobilitatea). 138

La nivelul modului de configurare a țesutului neconstruit, a străzilor din cartiere și orașe, se pune în vedere o analiză preliminară a tipurilor de activități întreprinse și a intensității și frecvenței acestora în vederea oferirii unui răspuns axat pe om, pe comunitate. Elementele ce susțin realizarea acestor activități și care creează cadrul necesar sunt împărțite în trei categorii: sentimentul de protecție, de securitate în spațiul public (trafic, crimă, experiențe senzoriale neplăcute), confortul (a merge, a se opri, a sta jos, a vedea/asculta/vorbi, activitatea fizică) și plăcerea (scara, clima, aspectul).139

La nivelul spațiilor publice punctuale, piețe, grădini, parcuri există anumite elemente de compoziție ce s-au dovedit ca fiind necesare unui spațiul public reușit, evident aflate în relație unele cu altele și în proporții adecvate: locurile de stat (1 m liniar la 30 mp, mobilier fix și mobil, de diverse tipuri), elemente de cadru natural (lumină, vânt, vegetație, apă), spații pentru alimentație (20% din suprafața pieței), o bună relație cu strada (fără limite fizice și cu o accesibilitate bună), o bună comunicare cu spațiile interioare (fiind preferate vitrinele, spațiile de interes general, minim 50%), prezența triangulațiilor (acele elemente care atrag oamenii și ii provoacă la dezbatere, discuții), o bună proporționare a spațiului (scara, dimensiunea în acord și

138 Conform ideilor exprimate de CCCB. 139 Conform ideilor exprimate de Ian Gehl.

cu numărul posibil de utilizatori) și supravegherea (o bună iluminare și prezența fizică a persoanelor permanent în spațiu) pentru a evita crearea sentimentului de nesiguranță.

140

Palierul practic

În ceea ce privește modul de implementare a acestor principii la nivelul Madridului (studiul principal de caz al lucrării și orașul în care se plasează proiectul de diplomă) s-a identificat faptul că din punct de vedere al abordării la nivelul orașului, atitudinea și direcțiile sunt în acord cu teoria prezentată. Singurul aspect care nu urmărește principiile aferente acestei scări de lucru este modul de gestionare al spațiului public istoric, determinând astfel necesitatea unei mai bune analize a dinamicii stradale și a modului de ocupare al piețelor și grădinilor. Astfel, s-a observat existența a două grupuri de utilizatori principali ai spațiului public, și anume turiștii și locuitorii. Cum studiul prezent se axează pe rezolvarea problemelor locuitorilor, atât conform principiilor lui Ian Gehl, cât și a celor ale lui Willian Whyte, direcția de acțiune propusă este aceea de a crea un traseu și o rețea de spații publice destinate locuitorilor, care să o dubleze pe cea frecventată de turiști. Astfel, metodele de configurare a spațiilor publice și de apropiere a acestora față de locuitori, prezente în partea teoretică a lucrării, necesită a fi aplicate în vederea obținerii rezultatelor urmărite. Această abordare constă în crearea acestui traseu și alegerea spațiilor publice ce vor face parte din acesta, eliminarea sentimentului de frică prin buna iluminare și supraveghere, mobilarea conformă atât a străzilor, cât și a piețelor și parcurilor, urmată apoi de observarea activităților ce încep a se întreprinde în aceste spații și continuarea proiectării în vederea potențării lor. Acest lucru presupune amplasarea elementelor de cadru natural, buna proporționare a spațiului, accesibilizarea întregului traseu, realizarea unei relații bune cu strada a piețelor și grădinilor, oferirea de dotări de alimentație, culturale și comunitare pe acest traseu, amplasarea triangulațiilor și în sfârșit, oferirea flexibilității în întreaga proiectare, dat fiind faptul că spațiul public are o evoluție dinamică.

140 Conform ideilor exprimate de William Whyte.

Propunerea de intervenție

Proiectul de diplomă, în care studiul de față este integrat, se situează în El Barrio de las Letras (Cartierul Literelor), în centrul orașului Madrid, pe un teren în pantă, cu deschidere la trei străzi. Având în vedere problematica expusă, funcțiunea propusă este aceea de centru comunitar cu valențe culturale.

Beneficiind de un teren de dimensiuni medii spre mari (3100 mp) construcția (interiorul) va fi croită în jurul unor spații exterioare urbane publice, spații cu caractere diferite, toate destinate folosirii de către comunitate. Terenul va fi traversat de o stradă pietonală, care continuă direcția străzii Calle de la Veronica, al cărei capăt de perspectivă este amplasamentul în discuție. De asemenea, consultând planurile istorice, s-a dovedit că, vreme de mai bine de 100 de ani (circa 1656-1785), Calle de la Veronica traversa insula cu pricina, 141 astfel traseul pietonal propus reamintește de această perioadă din istorie.

Fig.16 – Plan Amplasament Fig. 17 - Nueva impresión de la Topographia de la Villa de Madrid descripta por Don Pedro Texeira 1656

De asemenea, finalul acestei alei pietonale este reprezentat de o construcție ce se află în proprietatea Primăriei și care va avea o funcțiune publică. Ansamblul, ce se afla în trecut pe acest

141 Desarrollo, Asesoría y Formación Informática SA (DAYFISA) - Universitatea Autonomă din Madrid (UAM), 2003, http://www.madridhistorico.com/seccion5_historia/index_evolucion_corte.php?idmapa=9 , accesat la 06.04.2021.

teren și care a fost demolat în 2012 de către autoritățile locale, avea o funcțiune de servicii (canton de curățenie), construcțiile aferente având un regim de înălțime scăzut (P, P+1), fapt care a permis clădirilor vecine să-și amplaseze ferestre la etajele superioare care privesc direct către sit.

Referitor la modul de configurare a spațiilor publice propuse, acestea vor consta în strada amintită anterior, două piațete clar definite, o dală și o curte vegetală (grădină). Caracterul acestor spații va fi diferit, după cum se va vedea în continuare:

Fig.18 – Strada pietonală

Strada pietonală va avea pe parcursul acesteia diferite funcțiuni ce se deschid către aceasta/vitrine, întâlnind în parcurgerea sa una dintre piațetele create și implicând și frontul vecin prin posibilitatea deschiderii actualelor spații comerciale către aceasta și a unor posibile balcoane. De asemenea, zonele de zid ce nu prezintă ferestre (ale clădirilor vecine) vor fi tratate ca grădini verticale.

Piațeta aferentă intrării principale în ansamblu va permite realizarea de evenimente stradale specifice (târguri de sfârșit de săptămână), va fi mobilată cu elemente mobile (scaune) pentru a permite realizarea cât mai multor scenarii diferite, către aceasta deschizându-se întreg parterul și o cafenea. De asemenea, acoperirea ei va fi parțială, creând zone atât de umbră, cât și de lumină directă, vegetația și apa fiind și ele prezente prin jardinierele și fântâna ce pot servi și ca locuri de stat prin soclurile lor. Relația cu strada va fi una directă, reprezentând de fapt o alveola la strada Calle de Fucar.

Fig. 20 – Piațeta aferentă străzii pietonale Piațeta aferentă străzii pietonale și traversată direct de aceasta, va avea dimensiuni mai restrânse, ea deservind restaurantul și expoziția, acestea creând două puncte de interes. Într-aceasta locurile de stat vor fi de tipul meselor și scaunelor aferente dotării de alimentație, cât și banchete în jurul unor luminatoare ce privesc în etajul inferior al expoziției. Se va amplasa, de asemenea, și o sculptură ce va avea atât rolul de „triangulație”, cât și de reper pentru expoziție. Date fiind dimensiunile reduse, umbra și lumina directă vor fi influențate direct de clădirile ce o bordează.

Fig. 21 - Dala

Dala, ce corespunde nivelului străzii de la cota superioară a terenului se va afla în directă legătura cu aceasta dar și cu noua strada pietonală. Pe ea se vor întreprinde activități specifice fiecărei vârste, spațiile ce se deschid către aceasta fiind atribuite de asemenea, fiecărei generații în parte, amenajările specifice fiind conforme cu acestea (locuri de joacă, de recreere, spații de interacțiune între toate generațiile, activități sportive și ateliere, un amfiteatru, legături vizuale și directe cu grădina spații acoperite, dar și expuse luminii directe).

Fig. 22 – Curtea vegetală Grădina va reprezenta atât reperul vegetal pentru dala amintită anterior, cât și un loc ferit, de relaxare, aflându-se cu un metru mai jos decât restul dalei. Locurile de stat vor fi în principal reprezentate de gradenele ce coboară dinspre dală, de bancheta aferentă fântânii și de scaunele mobile dintre copaci.

Buna iluminare și supravegherea indirectă, asigurată prin prezența funcțiunilor ce au contact direct cu spațiul public, vor crea sentimentul de protecție, accesul automobilelor nefiind permis, strada pietonală fiind totuși gândită pentru a avea o pantă adecvată mijloacelor de transport alternativ și persoanelor cu dizabilități.

Alegerea pentru crearea acestor spații preponderent minerale în legătură cu rețeaua stradală, și a curții vegetale într-un loc „protejat” provine din analiza urbană a zonei, observându-se acest caracter diferit al spațiilor publice în funcție de gradul lor de intimitate față de stradă. În final, toate spațiile exterioare vor putea fi accesate exclusiv din exterior, putând fi folosite independent de funcțiunile interioare, existând de asemenea, și posibilitatea diferită de a le parcurge, toate fiind interconectate prin ganguri, scări, gradene și traversări directe.

Fig. 23 – Imagine de ansamblu