amintiri

amintiri

William Shakespeare

(n. 23 aprilie 1564 -d. 23 aprilie 1616)

Sonet (Shakespeare)

Eu nu cred că sunt piedeci la unirea A două inimi ce credință-și țin, Inbire-adevărată nu-i iubirea, Ce piere când in cale-i piedeci vin. Iubirea-i ca o stea nemișcătoare, Ce calea le-o arată la năieri, Statornică în furtuni îngrozitoare, Ea-i tot aceeași astăzi ca și ieri. Iubirea nu-i a vremii jucărie, — Tu frumusețe, doar, cu vremea treci. — Ea nu se schimbă ori-ce-ar fi să vie.

Aceeași ea rămâne 'n veci de veci. De mi se dovedește cam mințit Nimic n'am scris și nimeni n’a iubit. Traducere în forma originală de Petre Grimm Să te asemăn cu o zi de vară? (Sonet XVII)

Traducere Neculai Chirica

Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând! În Mai e vântşi mugurii-i doboară Şi timpul verii trece prea curând.

2

Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Şi-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc. Dar vara ta nu va păli vreodată Căci frumuseţea-i veşnic anotimp; Nici moartea s-o umbrească n-o să poată Când vers etern o-nalţă peste timp. Cât va fi suflet, văz şi versul meu, Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu. Sonet 73

That time of year thou mayst in me behold When yellow leaves, or none, or few, do hang Upon those boughs which shake against the cold, Bare ruin'd choirs, where late the sweet birds sang. In me thou see'st the twilight of such day As after sunset fadeth in the west, Which by and by black night doth take away, Death's second self, that seals up all in rest. In me thou see'st the glowing of such fire That on the ashes of his youth doth lie, As the death-bed whereon it must expire, Consum'd with that which it was nourish'd by. This thou perceiv'st, which makes thy love more strong, To love that well which thou must leave ere long.

Sonet 73

(trad. Nicolae Pintilie)

În mine vezi tu anotimpul cậnd Foi galbene pe crengi murind se zbat, Pe arcul lor in geruri tremurậnd Vechi coruri unde păsări au cậntat, In mine vezi murind al serii ceas Cậnd soarele-ntậrzie-n asfințit Și noaptea, sora morții, pas cu pas In beznă totul a pecetluit. In mine vezi un foc arzậnd pustiu Pe-a lui cenușă și-i sleit in ea Și leagănul luminii i-e sicriu Și mistuie puterea ce-l hrănea.

Tu vezi și mai puternic m-ai cuprins Vrậnd sa iubești ce mậine fi-va stins.