Simona Pirtea: „Credem cu tărie că avocatul trebuie să fie unul dintre pilonii centrali ai oricărui business antreprenorial

Simona Pirtea: „Credem cu tărie că avocatul trebuie să fie unul dintre pilonii centrali ai oricărui business antreprenorial“

INTERVIU

SIMONA PIRTEA Managing Partner

Cum a arătat anul 2019 pentru Enache Pirtea & Asociații?

Am aniversat 1 an de la înființarea oficială a societății, astfel încât 2019 a fost pentru noi un an de creștere accelerată și de consolidare pe piața avocaturii de business, atât în domeniul White Collar & Business Crimes în care suntem recunoscuți, cât și al Business Law – M&A, Corporate, Compliance, Dreptul Muncii, Pharma sau Litigii Comerciale, unde cererile sunt tot mai numeroase și serviciile solicitate tot mai complexe.

Acest an a fost pentru noi un exercițiu de încredere și de antreprenoriat, un an foarte activ, în care am îmbinat creșterea societății ca volum de activitate cu extinderea echipei de avocați, care va ajunge până la finalul anului la 12 avocați parteneri și colaboratori.

În formula actuală am reușit să facem ca devotamentul și pasiunea echipei pentru profesia de avocat și pentru cauzele în care suntem implicați să transpară relația client-avocat și astfel să construim, alături de clienții noștri, o relație de încredere totală și de sprijin, nu doar din punct de vedere legal, ci și din punct de vedere al creșterii și dezvoltării business-ului.

Ce am dorit să fie definitoriu în echipa EPA este prietenia și spiritul de familie extinsă. Cred că, în foarte mare măsură, creșterea noastră accelerată se datorează și acestui fapt, care a fost transmis și în relația cu clienții noștri.

Care sunt ariile de practică principale?

Numele EPA este deja o certitudine în domeniul Dreptului Penal al Afacerilor, aspect recunoscut și de clienții noștri, dar și de publicațiile internaționale de profil.

Evident, pentru că ambii fondatori suntem la bază avocați penaliști și avem, fiecare dintre noi, aproape 15 ani de activitate în această arie, domeniul central de activitate este Dreptul Penal și acesta reprezintă o parte semnificativă a activității noastre.

De asemenea, alături de colegii mei, am consolidat portofoliile de clienți și de proiecte în domeniile Dreptul Muncii, Pharma, dar și GDPR, unde dosarele în curs sunt tot mai multe, mai diverse ca problematică și aduc noi provocări. Iar această prezență constantă în mediul de business ne-a determinat să acordăm o atenție deosebită și să avem o implicare tot mai accentuată, în principal la cererea clienților noștri, în zona de Consultanță, arie în care ne bucurăm să avem alături de noi, încă de la începutul anului, un partener cu aproape 20 de ani de experiență în proiecte marcante.

Dacă adăugăm la toate acestea și crearea unei practici distincte de Litigii civile și comerciale, cred că deja putem spune că facem pași mari către conceptul de full service law firm, realizare care ne bucură și ne dă motive să fim mândri că, prin serviciile noastre, putem răspunde tuturor solicitărilor clienților noștri.

Cum vedeți relația avocat – antreprenor?

Încă de la înființare, ne-am dorit și am și reușit să creăm un concept avocațial cu adevărat antreprenorial, care să îmbine calitatea serviciilor cu care ne-am obișnuit clienții, la nivelul oricărei mari firme de avocatură din România, cu o abordare îndrăzneață din punct de vedere profesional și cu o atmosferă prietenească și apropiată de clienți și de nevoile lor reale, concrete.

Credem cu tărie că avocatul trebuie să fie unul dintre pilonii centrali ai oricărui business antreprenorial, fiind de esența oricărei afaceri ca managerul să aibă alături, în primul palier managerial, parteneri și oameni de încredere, intraprenori, care să îl ajute în mod real să conducă și să dezvolte o afacere, cu variante de lucru fezabile, aplicabile la specificul domeniului de activitate. Antreprenorul nu are în mod real nevoie de lecții de drept sau de teorie seacă, el este cel care, mai presus de toate, face. Or, avocatul trebuie să îl ajute să facă, să îi dea soluții pentru a avansa în mod legal și etic, nu să îi pună pe masă analize sau planuri sterile, intraductibile în business real și viabil economic.

Ceea ce mă bucură este că am reușit să dăm curs, în cadrul proiectelor avute, ideii că avocatul este un partener real de discuții în relația cu antreprenorul și nu o piedică, așa cum este perceput de cele mai multe ori de oamenii de afaceri.

Și mai este încă un lucru esențial și, din fericire, abordarea managerilor români este tot mai îndreptată spre această direcție: avocatul nu trebuie să fie pompierul pe care să îl chemi când există deja incendiul, ci el trebuie să fie un sfătuitor, pe care să îl consulți constant, la fiecare decizie sau chestiune care implică un suport legal pentru a nu ajunge în situații dificile ulterior care sunt mult mai greu de gestionat sau de rezolvat și, mai mereu, implică riscuri sau costuri semnificative pentru antreprenor.

Când este momentul potrivit pentru un antreprenor să apeleze la un avocat?

Încă de la început și tot timpul, fără niciun dubiu. Știu că pare normal din partea unui avocat să spună asta, dar cine se îndoiește de corectitudinea acestui sfat să se gândească la modelul oricărei companii de succes: orice CEO sau manager general are în principal alături un COO, directorul operațional, un CFO, directorul financiar, și un CLO, directorul juridic. Evident, mai sunt și alții, dar deciziile se iau cu prioritate cu sprijinul acestui nucleu de 4 oameni, ca să nu mai vorbesc că, de multe ori, chiar și actele sau contractele în sine trebuie să poarte semnăturile unora sau altora dintre aceștia. Iar la instituțiile publice, viza de legalitate este în multe cazuri obligatorie.

De curând, am participat la un seminar despre înființarea și activitatea board-urilor din companii și am constatat, cu mirare, că unul dintre sfaturile importante din categoria „Așa nu“ a fost să nu incluzi un avocat în board, motivele invocate fiind că avocații sunt o frână în dezvoltarea business-ului, că sunt birocratizați și mereu contra inovației. Însă experiența noastră, atât ca avocați de drept

MĂDĂLIN ENACHE Managing Partner

penal, cât și de membri/consultanți în board-uri, ne-a demonstrat că este un sfat contraproductiv, deoarece un avocat aduce în mod evident o reală plus valoare în board, sprijinind activ la minimizarea riscurilor, oferind o perspectivă mai clară și modalități de acțiune care pot construi strategii viabile și cu viziune. Oricât de revoluționar și încântător ar fi un plan de business, dacă nu este pus în aplicare cu un fundament legal solid, poate duce la pierderi semnificative și chiar la eșec.

Cum vedeți rolul avocatului în dinamica unui business? Care sunt principalele beneficii pe care le aduce avocatul?

Am discutat îndelung cu mulți oameni de afaceri, români sau străini, despre rețeta și drumul către succesul obținut. Iar un punct comun al tuturor a fost acela că orice business durabil și creat pentru a performa se face cu un manager care știe să își aleagă colaboratorii esențiali: comercial-operațional, financiar și juridic. Fără ei, mai devreme sau mai târziu, lucrurile degenerează și afacerea începe să sufere.

Iar avocatul, fie că este extern sau intern, este cel care, cunoscând business-ul și oamenii care îl fac să funcționeze, contribuie în mod semnificativ la crearea unei baze reale și solide pentru viitor.

Cred că avocatul este un partener și acest lucru trebuie înțeles foarte bine de către omul de business. Și, pentru ca acest parteneriat să funcționeze, trebuie să fie respectate criteriile de bază: încrederea, sinceritatea și transparența. De foarte multe ori, un element greu de gestionat este recunoașterea vulnerabilității – atât personală, dar și a businessului – iar acceptarea suportului din partea avocatului poate fi privită de antreprenori ca o recunoaștere a eșecului. În acest context, rolul avocatului nu este cel de critic, ci de partener, care te poate ajuta să gestionezi vulnerabilitatea și să faci schimbarea de perspectivă potrivită. Și cred cu tărie că, pentru a evita ca ceea ce îți stă în cale să nu devină însăși calea („What stands in the way becomes the way“), este nevoie atât de recunoașterea vulnerabilității, cât și de înțelegerea ideii de avocat ca partener.

Totodată, avocatul trebuie să respecte în acest parteneriat aceleași criterii de bază și trebuie să parcurgă propria schimbare de paradigmă, respectiv să înțeleagă că pregătirea juridică nu este suficientă, oricât de puternică ar fi, dacă nu este completată de o înțelegere reală a mecanismelor și a nevoilor reale ale unui business, inclusiv prin pregătirea la nivel teoretic în cadrul școlilor de profil, dar și îmbinându-le cu dezvoltarea personală continuă.

Cum apreciați gradul de cunoaștere a managerilor în privința regulilor și standardelor de compliance?

Managerii străini, în mod evident, sunt cei care nu își concep activitatea, în orice companie, fără să aibă alături o persoană responsabilă de Compliance și Regulatory, fie din cadrul departamentului juridic, fie ca arie distinctă de Corporate Governance sau Internal Affairs. Rigoarea juridică și respectul pentru lege și reguli sunt o componentă esențială a culturii occidentale și efectele ei benefice sunt de domeniul evidenței.

Managerii români, pe de altă parte, dacă nu au avut ocazia să lucreze într-o sau în legătură cu o companie multinațională, sunt mult mai relaxați din această perspectivă și, de cele mai multe ori, tratează lucrurile într-o manieră mult mai lejeră, mai balcanică, în care principiile de business autohtone se subsumează lui „merge și așa“ sau „vom trăi și vom mai vedea“.

Desigur, societatea românească este într-o continuă schimbare și înnoire, mai ales sub influența procesului de europenizare și globalizare a mediului de afaceri, iar managerii mai tineri nu mai sunt dispuși să își riște succesul, la orice palier ar fi, pentru simplul motiv al unui cost în plus. Ei înțeleg că orice beneficiu are în spate și un cost, care poate fi inclusiv de natură juridică, și vor să își securizeze deciziile sau, în general, afacerea împotriva oricăror posibile riscuri de natură legală, de la cele comerciale și până chiar la cele penale.

Cum arată un program eficient de compliance?

Putem vorbi despre un program eficient de compliance atunci când riscurile aferente activității companiei, dar și cele aferente activității angajaților, și implicit managementului, sunt îndepărtate sau diminuate. În activitatea noastră din sfera dreptului penal, am întâlnit des situații în care s-ar fi putut evita răspunderea penală a societății sau a administratorilor, dacă ar fi fost luate măsuri în sensul prevenției penale, respectiv prin implementarea unor proceduri și politici antifraudă și anticorupție sau care să reglementeze raportarea unor astfel de acțiuni. Ceea ce este foarte important, nu e doar necesitatea existenței unui ansamblu de norme bine pus la punct la nivelul companiei, ci și punerea efectivă în practică și eficiența modului de aplicare a acestuia. Am întâlnit însă și situații fericite, în care am implementat în companii un program de compliance și, în aceste condiții, am reușit să evităm răspunderea penală, aplicarea unor amenzi sau aplicarea unor sechestre/popriri asupra bunurilor și conturilor societății și managementului.

Există țări cu tradiție (Spania, UK, SUA) în care este reglementată, inclusiv în legislația penală, exonerarea (chiar și parțială) de răspundere penală în cazul respectării unor reguli stricte și a implementării unui sistem legislativ eficient în companie. Având în vedere că în România nu avem o obligație directă de conformare, decât în cazul unor sectoare reglementate (bancar, asigurări etc.), mulți manageri nu înțeleg avantajele imediate pentru business și, invocând costurile sau lipsa de timp și de organizare, ignoră sau amână implementarea unui astfel de sistem. Un câștig imens pentru companiile românești ar fi reglementarea unei culturi a prevenției și acționarea strategică în acest sens, chiar și în lipsa unor reglementări legislative la nivel național. În fapt, este vorba de a da valoare companiei, valoare care nu este neapărat conștientizată, dar care va putea fi apreciată, mai ales în situații de vânzare, fuziune, listare la bursă sau internaționalizare. Companiile din țările cu tradiție impun partenerilor de business aceste programe și am văzut tranzacții care nu au mai avut loc sau scăderi semnificative de preț datorate exclusiv acestor chestiuni.

Care sunt principalele bariere în implementarea programelor de compliance în cadrul companiilor?

Principala și prima barieră este reticența managerilor de a aloca fonduri pentru o activitate a cărei utilitate pragmatică imediată, din punct de vedere comercial, nu o apreciază în mod pozitiv. Evident, argumentele (teoretice și de cazuistică) sunt multiple în favoarea reconsiderării poziției lor, dar, în primul moment, răspunsul este cum a mers până acum, va merge și de acum înainte. Exemplul GDPR este unul relevant – chiar și acum sunt extrem de multe companii care nu au implementat decât extrem de formal prevederile regulamentului, în speranța că doar nu vor începe cu mine când va veni timpul controalelor autorității.

A doua barieră, odată prima surmontată, este cea a reticenței oamenilor din companie

de a da informații despre mersul lucrurilor în companie, astfel încât să poată fi înțelese complet și corect fluxurile operaționale și, astfel, eliminate riscurile. Există o temere inerentă, dar și greșit gestionată în anumite situații, în care angajații înțeleg shadowing-ul făcut de avocați ca o verificare și o raportare la superior sau șef, care va conduce la consecințe negative pentru ei. Evident, este o temere complet eronată, dar depinde foarte mult de cum este explicat procesul în companie, dar și de tactul avocaților implicați.

Și ultima, dar sigur nu cea din urmă problemă, se referă la schimbarea proceselor și a modului de lucru, atunci când se impune ca urmare a analizei legale. Este, probabil, cea mai dificilă etapă și presupune cele mai mari eforturi pentru companii, atât de a explica nevoia de schimbare și avantajele unei activități în noile condiții sau circumstanțe, dar și de a pune efectiv în practică mecanismele schimbării global, la nivel de companie, și în detaliu, la nivel de procese și angajați.

Cum vedeți viitorul profesiei de avocat în contextul celei de-a patra revoluții industriale și a tehnologizării?

Parafrazându-l pe Miron Costin, pot afirma cu tărie că „Nu sunt vremile sub cârma dreptului, ci dreptul sub cârma vremii“. Observăm cu toții că societatea este într-o continuă schimbare și dreptul nu contenește nici el, fiind în mâna oamenilor, să se schimbe. Este ceea ce prozaic se numește instabilitate legislativă și este, cu siguranță, una dintre principalele provocări ale profesiilor juridice și mai ales a celei de avocat – să fii tot timpul cu un pas înaintea modificărilor legilor, să anticipezi schimbările și să îți ajuți clienții să fie mereu pe partea corectă.

Tehnologizarea și inteligența artificială modifică și vor continua să modifice chiar dramatic anumite arii ale avocaturii – cercetările juridice sau mai ales jurisprudențiale vor fi clar automatizate, partea de formularistică sau activități repetitive ori depuneri de documente va fi de asemenea automatizată tot mai mult, avem deja reguli și regulamente care se generează automat în funcție de anumite criterii automatizate sau controlate de inteligența artificială. Desigur, niciunele dintre aceste activități nu vor exclude întru totul munca umană, dar o vor reduce la procente insignifiante.

Pe de altă parte, mai ales în activitățile de analiză sau în cele creative, de exemplu analiza de dosar ori pregătirea unei apărări ori a unei pledoarii finale, munca poate fi sprijinită în mod evident de cazuistica similară, dar cu siguranță factorul uman va rămâne decisiv. Avocatul este învățat să trateze fiecare caz, dosar ori proiect ca unul distinct, special, în care orice detaliu aparent mărunt poate face diferența; ori acest lucru este departe de a putea fi gestionat de o inteligență artificială care, cel puțin în viitorul previzibil, este utilă, dar cu siguranță nu poate înlocui creierul uman. Tehnologia îți poate oferi informații,

poate informatiza procese, dar nu poate înlocui, cel puțin gândind pe termen mediu, creativitatea și inteligența umană. Din experiența avută în dosarele penale complexe, nu doar procedura și faptele au făcut diferența în final, ci strategia și modalitatea efectivă de gestionare a celor două la nivel uman și psihologic.

Dacă tot suntem la capitolul viitor, sunteți o firmă tânără, dar deja cu un volum impresionant de proiecte și cu suficienți avocați încât să nu puteți fi considerați o firmă mică. Ce urmează?

Motto-ul nostru este We go the extra mile și cred că acesta exprimă cel mai bine abordarea noastră, atât în ceea ce-i privește pe clienți și problemele lor, cât și dezvoltarea societății noastre. Am învățat, de-a lungul anilor de profesie, că munca și efortul, atunci când iubești ceea ce faci, îți vor fi răsplătite fără dubiu și fără întârziere, dacă știi să îți dozezi corect așteptările și să nu uiți niciodată că avocatura este cu și despre oameni, de ambele părți. Iar EPA a apărut ca un pas firesc în carierele noastre și se dezvoltă natural, organic, deoarece asta oferim, atât partenerilor (a se înțelege clienților), cât și colaboratorilor noștri pe acest drum juridic: Energie, Pasiune și Angajament. Toți cei din jur ni s-au alăturat împărtășind aceste valori umane și profesionale și rezultatele nu au întârziat să apară. „