Irina-Margareta Nistor – „Filmele mi-au fost cel mai bun prieten!”/ “A film in need is a friend indeed!”

„Filmele mi-au fost cel mai bun prieten!”

“A film in need is a friend indeed!” Irina-MargaretaNistor

Pe Irina-Margareta Nistor am cunoscut-o acum 5 ani, cu ocazia unui interviu pe care l-am realizat pentru o alt\ publica]ie. Atunci, mi-a pus o condi]ie: s\-i spun pe nume! Doamna care a dat glas filmelor de pe casetele VHS, „vocea lui Chuck Norris”, a r\mas aceea[i [armant\, la fel de romantic\ [i fermec\toare. Nu mi-am propus un alt interviu cu criticul de film, mi-am propus o întâlnire cu o legend\ care s\ m\ inspire.

Cum te-a g\sit pandemia? Cum ai trecut prin aceast\ perioad\?

M-a g\sit plin\ de entuziasm, aveam o gr\mad\ de drumuri de f\cut, în România [i în str\in\tate. Dar nu m-am deprimat prea tare. Cei care nu m\ cunosc î[i închipuie c\ interdic]iile de c\l\torie mi-au limitat vacan]ele. Dar eu nu am vacan]e! Mi se pare o pierdere de vreme s\ stai pe plaj\! Lumea nu în]elege. Eu c\l\toresc din punctul A în punctul B doar pentru a merge la cinema!

Timpul a trecut pu]in altfel în perioada aceasta. Pentru mine n-a fost o tragedie! Am tradus dou\ piese de teatru, am intrat pe la o gr\mad\ de televiziuni, pentru c\ lumea nu î[i dorea altceva decât liste de filme. A fost exact ca atunci când te duci în vizit\ la cineva, iar acolo întâlne[ti un doctor c\ruia îi spui c\ te doare [i pe tine în partea dreapt\, în partea stâng\...ceri o consulta]ie – doar c\ mie chiar îmi face pl\cere s\ recomand pelicule. A[a a fost [i cu mine, toat\ lumea care m\ prindea, m\ întreba ce filme s\ mai vad\.

Pentru mine pandemia a însemnat o a doua perioad\ de interdic]ii. Pân\ la 32 de ani nu am putut s\ c\l\toresc din cauza lui „nea Nicu”, dup\ aceea a dat Dumnezeu s\ pot c\l\tori [i am c\l\torit, cât m-a ]inut buzunarul, sau mai bine zis sponsorii, dup\ care am mai avut o pauz\ de câ]iva ani, când mama mea a fost foarte bolnav\, iar ulterior am început din nou s\ c\l\toresc foarte mult.

Acum pre]uiesc mai mult lucrurile pe care le-am avut. Într-o zi am g\sit un bilet de cinema de la festivalul de la Berlin. Nu lam mai aruncat, l-am pus de-o parte... Aveam impresia c\ nu voi mai ajunge niciodat\ acolo...

În octombrie, am reu[it s\ merg la Lyon, la Festivalul Lumière, s\ v\d ni[te filme dintre cele selec]ionate la Cannes-ul care nu s-a mai ]inut. Am prins totul pe ultima sut\. Vineri s-au închis cinematografele, iar sâmb\t\ aveam avion spre România. Am stat cu sufletul la gur\, zborurile se anulau pe band\ rulant\. Am acolo o prieten\ foarte bun\, care are un b\ie]el [i care mi-a zis: nu-i nimica, drag\, stai la noi [i îl înve]i pe Horia engleze[te. Ca s\ zic a[a, îmi g\sisem de lucru! De vreme ce am f\cut traducere [i adaptare la filme atâ]ia ani, m\ adaptez lesne cam la orice.

Dar filmul? Cum s-a sim]it în pandemie? Industria a fost mai creativ\? Sau dimpotriv\?

Cred c\, la început, toat\ lumea s-a plâns. {i nu m\ refer doar la România. Toat\ lumea avea impresia c\ e locul [i momentul potrivit s\ se plâng\. Dar a fost doar o mic\ pauz\. Astfel de pauze au mai existat în istorie, nu atât de absolute, dar au existat [i în timpul r\zboiului. Cinema-ul a existat [i în Primul R\zboi Mondial [i în al doilea, chiar [i la noi. Din acest punct de vedere avem un decalaj foarte mic fa]\ de cinematografia universal\.

Acum, toat\ lumea s-a apucat s\ fac\ filme despre pandemie. Au sim]it nevoia s\ se uite în oglind\ [i s\-[i fac\ un fel de jurnal, dar nu cred c\ cinefilii au nevoie de a[a ceva, adic\ s\ retr\iasc\ momentele grele. How did the pandemic find you? How did you navigate through these times?

Full of enthusiasm. I had lots of engagements, both in Romania and abroad, but I wasn’t too disappointed. Those who don’t know me imagine that travel restrictions have interfered with my holiday plans. But I don’t go on holidays! For me sunbathing is a waste of time! People don’t understand. I travel from A to B only to go to the cinema!

Time went by a bit differently during this period. It wasn’t a tragedy for me! I translated two theater plays and worked with dozens of television stations, because people wanted nothing but movie recommendations. It’s like when you go visit someone and there is a doctor there whom you tell that you have a pain on your right side, on your left side, and you ask for a consultation. But I actually like to recommend movies. And that’s how it was with me, everyone who got hold of me was asking me what to watch.

For me the pandemic meant a second row of interdictions. Until I was 32 years old I couldn’t travel because of Ceausescu. Then, God gave us the chance to travel, and travel I did, for as long as my – or my sponsor’s – pockets could take it. Subsequently, I took a break for a few years, when my mother was very ill, and then I resumed travelling.

Now I am more grateful for the things I took for granted. One day I found an old cinema ticket from the Berlinale, and I did not throw it away as usual. I kept it as I had the impression I would never have the chance to come again.

In October, I managed to go to the Lu-

I initially met Irina-Margareta Nistor 5 years ago for an interview I did for another publication. She imposed one rule then: I had to call her by her first name. Now, I found the lady who dubbed the VHS movies, "the voice of Chuck Norris", has remained as charming, romantic and enchanting as ever. On this occasion I did not set out to do another interview with the film critic, but to meet again with a legend, a beacon of inspiration.

miere festival in Lyon and see some of the movies that had been selected for the Cannes festival that was cancelled. I made it at the last minute. Friday saw all cinemas closing and on Saturday I had my plane to Romania. I stood there breathlessly, watching as the flights were being cancelled one by one. I have a good friend there who has a boy and she told me – No biggie! You can stay with us and teach Horia the English language -. I had found work, so to speak! Thanks to my years of translating and dubbing films, I can easily adapt to just about anything.

What about film? Was the industry more creative? Or the contrary?

I think in the beginning everyone was whining, and not only in Romania. Everyone felt that this was the time and place to cry about it. But it was only a short break. Such hiccups have been known throughout history, not as radical, but they did happen during the war. Cinema survived during both World Wars, even here. From this point of view, there is a very small delay between our cinematography and the universal cinematography.

Now everyone has started to make movies about the pandemic. They felt the need to look in the mirror and write a kind of journal, but I don’t think cinephiles needed this. We had enough of our own direct experience with the pandemic. Perhaps there is this idea that the life of each of us is a novel. The hell with it! A lot of lives resemble each other and it is an illusion that one’s life could be of interest to anyone else, with small exceptions, of course.

The ceremonies that were not cancelled surprised me by giving awards to absolutely sinister movies. The industry mirrored the state of the world in the past year. They didn’t know how to stay on top and, moreover, they came up with all these bizarre rules, which I hope will be overcome at some point.

Political correctness will be the last straw. If until now people have been relatively accommodating, or just slightly annoyed with the obligation to be accommodating, now there is great annoyance with these precious indications. At some point, hell will break lose.

Hats off to Franco Nero, whom I met at one of our festivals, the Bucharest Best Comedy Film Festival, created by Enea Dabija, who was also a guest at my festival of Psychoanalysis and Film. Well, Franco Nero, as a director, invited the great Kevin Spacey (e.n. victim of accusations of sexual abuse). Franco has grown exponentially in my eyes. I mean, hats off! Maybe we can all chill out a little, consider the diverse points of view that are possible, gain a better understanding of some things, have a more balanced attitude and stop preoccupying ourselves with all kinds of “Me too”-s and other such exaggerations.

Ne-au ajuns fiec\ruia dintre noi experien]ele directe. Sau, poate, e ideea aceea c\ via]a fiec\ruia e un roman! Pe naiba! Multe seam\n\ între ele, iar via]a fiec\ruia e doar o iluzie c\ ar putea interesa pe altcineva, fire[te cu ceva excep]ii.

La ceremoniile care s-au mai ]inut li s-au dat premii unor filme absolut sinistre. Industria a mers mân\ în mân\ cu ce s-a întâmplat în ultimul an. Nu a [tiut s\ se deta[eze [i, în plus, a venit cu tot felul de reguli noi, bizare, care, sper ca, la un moment dat, s\ fie dep\[ite. Political corectness-ul acesta o s\ ne duc\ exact în partea cealalt\. De unde, pân\ acum, toat\ lumea p\rea relativ împ\ciuitoare sau doar oarecum enervat\ c\ e obligatoriu s\ fie împ\ciuitoare, acum este enervat\ r\u de indica]iile pre]ioase. La un moment dat m\m\liga va exploda!

Jos p\l\ria pentru Franco Nero, pe care l-am [i cunoscut la un festival de comedie de-al nostru, la Bucharest Best Comedy Film Festival, imaginat de Enea Dabija, pe care lam avut invitat [i la Festivalul meu de Psihanaliz\ [i Film. Ei bine, Franco Nero, ca regizor, l-a invitat pentru un rol, pe colosalul actor Kevin Spacey (n.r. victima unor acuza]ii de abuz sexual). Franco a crescut exponen]ial în ochii mei. Adic\, jos p\l\ria! Poate ne mai lini[tim [i noi pu]in, s\ încerc\m s\ triem punctele de vedere, s\ în]elegem mai bine ni[te lucruri [i s\ nu ne mai repezim pentru orice [i s\ nu ne mai ocup\m cu tot felul de „Me too”-uri [i alte exager\ri de acest gen.

Chiar aveam de gând s\ te întreb, ce p\rere ai despre discriminarea pozitiv\? Vestul ne-a obi[nuit cu rescrierea sistematic\ a valorilor. Era de a[teptat s\ se ajung\ [i la cinematografie. Acum, filmul de Oscar trebuie s\ încap\ într-o cutie. Personajul principal sau un important personaj secundar trebuie s\ fie „de culoare”, 30% din actorii secundari trebuie s\ reprezinte o minoritate… Dar ce legatur\ au toate acestea cu filmul?

Nicio leg\tur\. M\ amuz\ c\ exist\ ceva ve[nic „la sut\”. Probabil c\ unii au fost corijen]i la matematic\, iar acum încearc\ s\ recupereze handicapul. Iei un actor [i îi tai o mân\ ca s\ se încadreze în acei „la sut\”.

În al doilea rând, nu po]i s\ construie[ti un film pornind de „la sut\”. Nu e o re]et\ de farmacie [i nici de buc\t\rie. Filmul este cu totul altceva. Filmul este art\. Dac\ subiectul t\u presupune personaje de un anumit tip, foarte bine, dac\ nu, nu! Mereu dau remarcabilul exemplu al lui Green Book, unde aveai de toate, dar e o excep]ie. Nicio scen\ nu te exaspereaz\. O s\ treac\ probabil [i moda aceasta, ca o pandemie. Pe mine m\ îngrijoreaz\ în egal\ m\sur\ [i ce au f\cut cu John Wayne... nu mai spun ce au f\cut cu filmul „Pe aripile vântului”... Dar nu au anticipat corect. Tot r\ul a fost spre bine, pentru c\ era interzis, lumea s-a apucat s\-l vad\. Nu po]i s\ rescrii istoria! E absurd.

Acum vor s\-l scoat\ pe Shakespeare, s\-l scoat\ pe Mozart, pe Beethoven... E un fel de pandemie a prostiei! Fiecare se crede mai de[tept decât este. În mod sigur, pandemia nu ne-a f\cut mai de[tep]i! Eu speram c\, stând foarte mult acas\, o s\ devenim mult mai toleran]i, ca s\ nu zic mai buni [i mai cultiva]i.

Am presupus c\ vom citi mai mult. Mam în[elat din toate punctele de vedere.

Demografic, în]eleg, ne-am f\cut treaba!

Da, am f\cut copii. Dar depinde [i cum îi vom educa. Pentru c\, dac\ o lu\m de la cap\t [i îi educ\m superficial sau f\r\ pasiunea necesar\, nu am f\cut nimic. Meseria de dasc\l e foarte grea, foarte complicat\, la rândul meu, din când în când o practic [i mi se pare cea mai frumoas\ din lume. A practicat-o [i mama. Dac\ vrei ca lumea s\-[i mai aminteasc\ de tine vreodat\ trebuie s\ te d\ruie[ti! Întrebarea e ce faci cu ace[ti copii? Nu sunt locuri la cre[\, la gr\dini]\, dup\ aceea începe un fel de alerg\tur\, toat\ lumea caut\ [coli bune, dar nici cu cele private nu e vreo mare [mecherie... Complicat!

„Me too!" a început ca o revolt\, dar continu\ ca o dictatur\. Femeia nu mai e prin]es\, iubit\, mam\... acum e soldat de o]el, manager de top, Capo Di Tutti Capi. Ar trebui femeia s\ fie „b\rbat\?", cum ar zice Zaharia Trahanache într-„O scrisoare pierdut\"?

Nu! Femeia trebuie s\ fie foarte feminin\! Cred c\ femeia ar trebui s\ vrea s\ fie respectat\! {i nu pentru c\ s-au respectat acei „30%”, nu pentru c\ trebuie s\ fie nu [tiu câte femei [efe pe cap de locuitor, care Actually, I have been meaning to ask you for your opinion on positive discrimination. The West has gotten us used to the systematic revision of values. Now, Oscar movies have to fit in a box. The main character or an important supporting character have to be people of colour, 30% of supporting characters have to represent a minority… But what does this all have to do with movies?

There is no link at all. It is amusing for me that there is always a certain percentage that has to be fulfilled. Maybe some people failed Maths and now they are trying to overcome their handicap. You take an actor and cut his hand to fit in that “percentage”.

Secondly, you cannot make a movies starting from a “percentage”. It is not a cooking recipe or a medical prescription. Film is something else entirely. If your subject requires a certain type of characters, very well, but if not, this shouldn’t be a problem! I always give the example of Green Book, where you have everything, but that is an exception. No scene overwhelms you. Hopefully this trend will go away, like a pandemic. It equally worries me what they did to John Wayne, not to mention what they did to “Gone with the Wind”. But they didn’t anticipate correctly and everything was for the good. Because it was banned, people wanted to see it. You cannot rewrite history, that’s absurd!

Now they want to ban Shakespeare, Mozart, Beethoven… It’s like a pandemic of stupidity! Everyone thinks they are smarter than they are. Certainly, the pandemic has not made us smarter! I was hoping that being confined to our homes for a long time would make us much more tolerant, not to say more cultured. I assumed we would read more. I was wrong from all perspectives.

From a demographic perspective, I understand we have done our duty!

Yes, we had a good birth rate. But it is crucial how we will educate them. If we do the usual and give them superficial education, then this will amount to nothing. Being a teacher is very hard, very complicated, but, since I started teaching, it seems to me to be the most beautiful thing in the world. My mother did this as well. If you want the world to remember you, you have to offer

Printre clopo]eii de vânt, în gr\dina doamnei Irina-Margareta Nistor, foto: © justvision

s\ aib\ ni[te b\rba]i în subordine cu care s\ m\ture pe jos... Atâta timp cât nu exist\ acest respect, despre care vorbeam [i mai devreme, inclusiv între profesori [i elevi, nu am f\cut nimic. Sunt elevi care spun: aaa, cine-i am\râta aia? Uite la aia cum e îmbr\cat\... s\r\ntoaca, eu am un telefon mai bun decât al ei...Femeia, dac\ ajunge [ef\, trebuie s\ ajung\ pentru c\ realmente a câ[tigat acea pozi]ie printr-un examen – [i aici întotdeauna am o problem\ cu cei care formeaz\ juriul – [i nu trebuie s\ ajung\ dictator! Noi am mai avut un dictator [i ne-a ajuns sinistra lui so]ie.

Kathryn Bigelow, prima femeie-regizor care a luat Oscarul, la ceremonia de înmânare a premiului a avut o remarc\ memorabil\: a cerut s\ se spun\ c\ Oscarul a fost câ[tigat de un regizor! Nu de o femeie, nu de o regizoare, nu de un regizor-femeie.

Francezii folosesc cuvântul „cinéaste”, a[a cum îi pl\cea lui Agnès Varda, personaj central al Noului Val Francez de cinea[ti. Agnès Varda i-a spus lui Thierry Frémaux, directorul Institutului Lumière [i al Festivalului de Film de la Cannes s\ foloseasc\ cuvântul „cinéaste”. Cinéaste e cu un „e” final [i la masculin [i la feminin.

Noi, românii, suntem mai amuzan]i. Dac\ „o d\m” la feminin, ce facem? Poetul devine poetes\, doctorul devine doctor\ sau, [i mai dubios, doctori]\... S\raca doctori]\. Înva]\ o via]\ întreag\ ca s\ fie numit\ în fel [i chip. La noi femininul este discriminatoriu gramatical. Englezii au înnebunit [i ei! Nu mai au dreptul s\ se adreseze cu domnule [i doamn\, nu mai au toalete separate, sunt comune. Au inventat ceva a[a aiurea... [i tot felul de abera]ii...

Comenteaz\, te rog, „Doamna [i Vagabondul”, noua ecranizare. St\pâna „doamnei”, personaj cu stare [i statut social din „epoca de aur a sclaviei” din America, este, acum, o persoan\ de culoare… Ce rezolv\ acest exerci]iu contrafactual?

Datorit\ acestui film sunt na[\! Mama a dou\ feti]e gemene a vrut, neap\rat, ca una dintre ele s\ fie botezat\ de cea care avea vocea din desenul ei animat preferat. M\rturisesc c\ nu am v\zut [i filmul live-action (n.r. [i a c\utat repede trailer-ul pe internet). Trebuie s\ v\d filmul, dar vreau s\-]i spun c\ eu am verificat imediat dup\ scandalul cu Pepe LePew, personajul fictiv de desene animate, sconcsul francez, dac\ mai ]ii minte, s\ v\d dac\ cenzura nu exagera. Produc\torii l-au scos pe sconcs din film pentru c\, au zis ei, violeaz\ pisicu]a.

Aveam, atunci, un b\ie]el de 8 ani la mine la lec]ie [i i-am ar\tat scena, ca s\-mi dau seama dac\ unui copil de vârsta lui i se yourself to the world! And the question is what will you do with those children. There are not enough places in daycares or kindergartens, everyone is fighting for the good schools, private schools are themselves not that good… It’s complicated!

“Me too” started as a rebellion but it continues as a dictatorship. The woman is now not anymore a princess, a lover, a mother… Now she is a soldier made of steel, Capo di Tutti Capi. Is this the way forward?

No! The women should be very feminine! The women should be respected but not because of those “30%”, not because of gender quotas requiring a certain percentage of powerful positions to be held by women mopping the floor with hierarchically inferior men. Until there is no such respect, the kind I was talking about earlier as well, between students and teachers, there is no progress. There are students who say –who’s that sorry looking woman, look how she’s dressed… that peasant, I have a better phone than hers. Women in positions of power should get there on the basis of merit, on the basis of tests, and they should not become dictators! We had a dictator and his sinister wife was enough already. Kathryn Bigelow, the first female director to win the Oscar asked the Academy to say that the Oscar has been won by a director! Not by a woman, not by a “directoress”, not by a female director, simply by a director.

The French use the word “cineaste”, like Agnes Varda (the central character of the French New Wave) liked to say. Agnes Varda told Thierry Fremaux, the manager of Lumiere Institute and the Cannes Film Festival to use the word “cineaste”. Cineaste is used for both the masculine and the feminine. We, the Romanians, are funny. What do we gain by using the feminine form? The poet becomes poetess, the doctor becomes a “doctoress”… Poor little thing, she spends her whole life learning only to be called such. The feminine form is gramatically discriminatory in Romania. The Brits have gone mad as well. They can’t address people as “lady” or “Sir” anymore, they don’t use separate toilets anymore, they’re shared now. These absurdities were uncalled for.

poate p\rea ceva violent în acea secven]\. Copilul a în]eles c\ sconcsul miroase urât (deci e un îndemn la sp\lat mai des [i mai eficient, inclusiv pe din]i) [i c\ de aceea pisicu]a îl respinge, dar criticii au considerat c\ scena reprezint\ un viol. Dac\ într-o secven]\ atât de amuzant\ unii v\d viol, cred c\ ar trebui s\ ne îngrijor\m de min]ile acestor cenzori. Eu cred c\ ei au mintea gre[it\ dac\ pot ajunge atât de departe cu gândul. N-ar trebui s\ ne maimu]\rim dup\ cei care gândesc a[a!

Un aspect emblematic în pandemie, [colile s-au mutat în online. Cum s-a adaptat Universitatea de Art\? Cum s-au adaptat studen]ii?

Te referi la UNATC? (n.r. afirm c\ da). Aaaa, deci tu îi vezi de arte? Mi se pare nostim.

Nu aveau cum s\ se adapteze pentru c\ nu ai cum s\ faci facultatea asta online, un fel de „la distan]\”, la f\r\ frecven]\. Au mai f\cut ni[te repeti]ii, au mai f\cut ni[te demo-uri pe care le-au trimis ici-colo, dar nu ai cum s\ faci teatru online. Nu e o chestiune serioas\. Eu am avut un TEDx chiar în sâmb\ta în care s-a pr\p\dit cea mai bun\ prieten\ a mea (n.r. îi tremura vocea de emo]ie, [i-a „înghi]it” cuvintele). Trebuia s\ am un auditoriu de vreo 150 de persoane, dar p\rerea mea este c\ au fost vreo 300. {i când i-am v\zut acolo, aduna]i, [i cu gândul la prietena mea, care tocmai m\ p\r\sise, inevitabil m-a umflat plânsul. {i, a plâns toat\ sala!

Dac\ e[ti profesor, te afli într-o stare permanent\ de conferin]\, trebuie s\ comunici cu studen]ii t\i, mai ales când e vorba de o art\ atât de complicat\ cum e cea a teatrului [i filmului. De la tine din sufragerie nu ai cum s\ [tii dac\ cel\lalt plânge sau râde.

Dar nici nu puteai s\ închizi facult\]ile de tot. În acest fel, studen]ii au mai p\strat leg\tura între ei, pe de alt\ parte profesorii trebuiau pl\ti]i, la facult\]ile particulare erau pl\tite taxe care trebuiau onorate... Sau, gânde[te-te cum ar putea decurge o or\ de curs la Conservator, unde am predat [i eu câ]iva ani...

Profe]ii moderni spun c\ viitorul va apar]ine tehnologiei, iar arta, sub orice form\, va fi interpretat\ de modele 3D.

Da, dar cine iube[te aceste filme? Nimeni. Le „m\nânci” ca pe semin]e! Sunt ni[te tri[erii! Mie mi se pare o circ\rie. {i e un termen politicos care insult\ circul, circul a[a cum îl iubeau Fellini sau Chaplin.

Revedeam deun\zi Tarkovski, Bergman etc. [i aveam senza]ia c\ totul se desfa[ura cu încetinitorul…În schimb, acum, totul se întâmpl\ foarte repede. Personajele url\, imaginea url\ [i ea, cameramanul fuge dup\ actor, i se urc\ în spate...Viteza nu e cumva prea mare?

Deranjeaz\ r\u de tot la „mansard\”! Sunt filme care avertizeaz\ c\ urmeaz\ scene care pot afecta psihic spectatorul. Dar, dac\ publicul ar întoarce spatele acestor filme, ele nu s-ar mai face. Nu îmi aduce nicio satisfac]ie acest tip de film. Ele se produc [i din cauz\ c\ mul]i tineri nu au descoperit filmele clasice. Dac\ ar face-o, ar avea alt tip de abordare. Dac\ ei trec direct la b\t\i, mutan]i [i super eroi, nu vor avea la ce s\ se raporteze.

E un mod de a cunoa[te via]a foarte superficial. Ea, oricum, nu e foarte lung\ [i dac\ nu [tii s\ ]i-o umpli cu lucruri de calitate... Tinerii ar trebui educa]i. Dac\ dai drumul în pia]\ unui film clasic f\r\ s\-i faci o minim\ prezentare, f\r\ o nad\ cu care s\-i ag\]i, la jumatea filmului ace[tia se vor duce acas\ sau vor schimba pe telefon mesaje tâmpite, cu prescurt\ri, cu te miri cine.

Ce cineast din tân\ra genera]ie î]i place?

Porumboiu. Are umor. A[ vrea s\ nu [i-l piard\ niciodat\. Umorul e medicament. Cu el dep\[esc evenimentele dificile din via]a mea, e cel mai bun leac antidepresiv. Porumboiu are ironia necesar\... în „A fost sau n-a fost" ac]iunea se întâmpl\ în toat\ debandada unui fals studio de televiziune, improvizat, personajele sunt colosale, dialogurile sunt minunate [i se termin\ ca un pom de Cr\ciun, când se aprind luminile în ora[.

Ce regizor asiatic, de culoare, femeie... î]i place? Barry Jenkins m-a exasperat cu filmul lui, Moonlight, care era cu de toate, [i cu negri [i cu gay [i cu LGBT... Am v\zut filmul, m-a plictisit îngrozitor, dup\ care am intrat într-un dialog prin Skype, cu el [i cu Cristian Mungiu pentru Les Films de Cannes a Bucarest. {i, apropo de ce ziceam la un moment dat, c\ nu trebuie s\ cumperi un aparat f\r\ instruc]iuni, dup\ discu]ia cu el, am rev\zut filmul [i nu mi s-a mai p\rut atât de plictisitor. Dar am remarcat c\ procentul celor albi nu exist\! P\i, cum vine asta? Pe noi ne-au scos de tot din procente... M-am sim]it discriminat\! Pentru mine a fost un [oc în acest an când am aflat c\, pentru prima dat\ in istoria Oscarurilor, a fost nominalizat\ o actri]\ de culoare în rol secundar, iar actri]a de culoare era o coreanc\. În capul meu asiaticii nu intrau „la culoare”, asiaticii nu mi sau p\rut de culoare, niciodat\.

Dar un film care a fost nedrept\]it...

Mi-a pl\cut foarte tare un film dup\ Dickens care a ajuns pân\ la „Globuri”, dar l-au ignorat la Oscaruri, „The Personal History of David Copperfield”, unde, de altfel, [tim c\ David Copperfield era, de fapt, Charles Dickens, jucat de Dev Patel.

Era un film cu suficient umor, perfect pentru aceste vremuri [i totu[i le-au ales pe cele mai sinistre, f\r\ strop de speran]\.

Care este festivalul t\u de suflet?

Mai bine m\ întrebai care e copilul meu preferat! Festivalul de Psihanaliz\ [i Film. Cate-

Printre clopo]eii de vânt, în gr\dina doamnei Irina-Margareta Nistor, foto: © justvision

goric! L-am descoperit la Londra [i l-am adus laBucure[ti [i mai apoi l-am dus la Cluj [i la Ia[i. Este un festival vintage. Dar s\ [tii c\ [i eu sunt vintage! Sunt de-a dreptul retro! Oamenii, în general, se tem de vârste, de ani. M\ bucur c\ am reu[it s\ tentez toate genera]iile. Copiii nu vin singuri, vin cu ni[te p\rin]i. În festivalul meu exist\ cel pu]in un film mut pe care-l ilustr\m muzical original dup\ concertul lui Radu R\descu, avem câte un cine-concert, avem filme foarte recente, foarte rare, pe care nu ai cum s\ le vezi altfel, iar dac\ nu ai „instruc]iunile” de vizionare, e ca [i când ]i-ai cump\ra un aparat nou, dar f\r\ manualul de utilizare, f\r\ cartea tehnic\.

Vreau s\-i ajut pe oameni s\ treac\ prin momentele dificile. La început, ideea era s\-i fac pe spectatori s\ descopere psihanaliza, pentru c\ a fost interzis\ 50 de ani, [i s\ nu o mai trateze ca pe o Cenu[\reas\ a [tiin]elor, s\ în]eleag\ c\ în acest fel se pot descoperi pe ei în[i[i. Sunt cinea[ti celebri care au produs capodopere pentru c\ st\pâneau psihanaliza. Încerc s\ le aduc pelicule aparte, iar Please comment the new adaptation of “Lady and the Tramp”. The owner of the “lady”, a character in great social and financial standing in the “golden age” of slavery in the US, is black. What does this counterfactual exercise solve?

Because of this movie I am a godmother! The mother of two twins really wanted one of them to be godmothered by the one who voiced her favorite animation. However, I haven’t seen the live-action movie (e.n., she quickly searched for the trailer online). I have to watch it, but I must tell you that I had my own doubts about censorship before this, due to the controversy regarding Pepe LePew (the fictional skunk from the French animated series, if you remember him), whom they removed from the movie because the producers claimed he was raping the kitten. I wanted to see for myself whether the censorship was actually called for, so I showed the old version to an 8 year old student of mine, to see if he found anything violent in that scene. His understanding was that the skunk smelt badly, which is why the kitten was rejecting him, and for this reason he interpreted the scene as raising awareness about the importance of personal hygiene, but the critics understood this to be a rape scene. If some people interpret such a funny scene to be a rape scene, I think we should be concerned about the mental health of these censors. I think there’s something wrong with their brains if they go this far. We shouldn’t follow them.

I don’t want to forget about an important aspect of the pandemic, namely the transition towards online teaching. How did the University of Arts adapt? How did the students adapt?

You mean UNATC (The “I. L. Caragiale” National University of Theatre and Film)? (e.n., I answer affirmatively) So you see them as an Arts university. This is rather amusing.

They couldn’t adapt because there is no way to this study this subject remotely. They rehearsed a bit, they did some demos which they sent here and there, but there is no studying theatre remotely. It’s not professional. I had a Ted talk on the same Saturday my best friend died (e.n., her voice is shaking with emotion, she’s “swallowing” her words). I was supposed to speak to about 150 people, but I think there were at least 300 participants. When I saw all of them there, and thinking about my friend who had just left me, I inevitably started crying. And the whole audience was crying. As a teacher, you are in a state of perpetual conference, you have to communicate with your students, especially when it comes to such a complex art as film or theatre. From your living room you cannot see whether the one on the other end is laughing or crying.

But at the same time, you couldn’t completely close the universities. In this way, the students kept in touch to an extent, the teachers had to be paid, private schools had already received the tuition fee and so had to provide the teaching… Or, imagine how a class would go at the Conservatory, where I taught for a number of years…

Modern prophets are of the opinion that the future belongs to technology, and that all kinds of art will feature 3D models.

apoi ini]iez discu]ii între public [i psihanalist sau între public [i cronicarul de film.

În august se va desf\[ura la Green Dolphin Festivalul Anonimul. Ce ne aduce? Ai informa]ii din culise?

De diminea]\ am vorbit cu Miruna (n.r. Miruna Berescu, directorul festivalului) [i am întrebat-o dac\ are ve[ti, dac\ îmi poate da m\car ni[te titluri de care „s\ m\ leg” [i mi-a spus c\, deocamdat\, nu [tie dac\ vor exista proiec]ii doar afar\, sau dac\ vor fi [i în s\lile din resortul Green Village. Afar\, [tim c\ se vor ]ine. Acesta este, de fapt, farmecul festivalului, proiec]iile plein air, când diminea]a, obosit, î]i dore[ti s\ nu se mai lumineze niciodat\, ca s\ mai po]i vedea un film, [i înc\ un film, [i înc\ un film... iar apoi s\ mergi s\ vezi r\s\ritul soarelui. La Green Dolphin spa]iul se reduce pu]in [i, în mod bizar, [i timpul.

Festivalul Anonimul este o foarte mare „g\selni]\!”. Ideea de a izola oamenii într-un spa]iu destinat filmului, dup\ modelul Sundance-ului, a fost genial\. Dup\ ni[te ani, cu filmul Chuck Norris versus Communism, am ajuns si la Sundance. Locul e mai mare, dar e, tot a[a, un spa]iu izolat. {i tot a[a, la fel ca în Delt\, se merge pe solu]ii ecologice, dar, trebuie s\ spun, în Delt\ e chiar mai frumos decât la Sundance, pentru c\ acolo e frig. Eu am prins chiar o iarn\ atipic\. Organizatorii erau dispera]i [i încercau s\ fac\ z\pad\ cu tunurile de nea... Pentru cine agreeaz\ acest gen – [i vedem bine c\, în acest an, la Oscaruri, „filmele f\r\ ad\post” [i „filmele în rulote” au f\cut furori – Anonimul este cel mai potrivit. {i la Sundance se st\ în corturi, în c\su]e, exact ca la Green Dolphin.

B\taia mare în anii trecu]i era pe locurile de cazare. Existau [i discu]ii r\ut\cioase, cine st\ în camerele acelea mari, cine st\ în celelalte... M\rturisesc c\, în primii ani de festival, uram acest obicei snob de a nu avea televizoare în camer\. {tiu, sunt foarte mul]i care spun „eu, la mine acas\, l-am desfiin]at” (n.r. intoneaz\ teatral). Pu]in îmi pas\. Eu f\r\ televizor nu pot tr\i!

Îmi aduc aminte c\ prima întrebare pe care mi-au pus-o cei de la Funda]ia Vodafone, al c\rei pre[edinte onorific sunt, a fost ce telefon doresc. Le-am r\spuns c\ nu m\ intereseaz\, doar s\ aib\ „televizor”!

Ca s\ nu spun c\ televizorul e util [i din alte considerente. Camerele din complex sunt construite dup\ modele ecologice, asiatice, cumva, cu pere]i sub]iri, a[a încât po]i avea parte de ni[te scene foarte picante, auditiv vorbind, la fel de picante ca în filmul lui Radu Jude, dar f\r\ imagini (n.r. râde). Îmi aduc aminte c\, într-un an, lâng\ mine st\tea chiar “V” [i într-o diminea]\ a venit revoltat s\ m\ întrebe, pe un ton agitat, ce se întâmpl\ noapteala mine. {i, culmea, nu era de la mine, era de la cel care locuia în apartamentul de dedesubt, de la “M” de la TV, care î[i g\sise o “iubit\” pe-acolo. M-am enervat îngrozitor.

Ce reprezint\ spa]iul Green Dolphin pentru filmul românesc? Prin ce se deta[eaz\ Festivalul Anonimul de alte festivaluri?

Festivalul Anonimul vine imediat dup\ TIFF, doar c\ la TIFF nu e[ti atât de izolat precum e[ti în Delt\. La Anonimul ai dou\ variante: sau te duci la film, sau te duci la bere. Nu exist\ alt\ op]iune. M\ refer la resort ca la o sal\ de cinema, pentru c\ altfel, desigur, ai Delta, Marea...

Yes, but who loves those movies? No one. You consume them like you consume sunflower seeds. This is cheating. And this is a polite way of putting it, for it insults the circus, the traditional circus that Fellini and Chaplin loved.

I was revisiting the movies of Tarkovksy, Bergman etc. the other day and it seemed like everything was moving in slow motion. Nowadays, on the other hand, it seems like everything is happening on fast forward. The characters are screaming, the image is screaming as well, the camera operator is running after the actor, he climbs on top of him… Isn’t this too fast, though?

It makes one dizzy. Some movies even warn the audience that the scenes about to follow may have an impact on their psychical state. But if the audience turned their backs on these movies, they wouldn’t make them anymore. I get no satisfaction from this kind of movies. They exist because youngsters have not discovered the classic films. If they came into contact with them, they would have a different view. If they go straight to fights, mutants and superheroes,

Green Dolphin are un nou proprietar, omul de afaceri Drago[ Anastasiu. Ce i-a]i recomanda?

S\-i fac\ mai mult\ reclam\ pentru c\ vorbe[te despre orice, numai despre Green Dolphin [i Anonimul, nu! Când îl v\d la televizor, tot a[tept s\ zic\ ceva despre festival, de am ajuns s\ m\ întreb dac\ nu cumva a våndut complexul.

În ultimul an, a existat ceva care te-a impresionat, care ar putea fi un subiect de film?

A existat un film despre care mul]i au spus c\ e un film oarecare, dar criticul de film, mentorul meu, D.I. Sucheanu îl iubea foarte tare. Se chema „Singur\tatea florilor”. L-am rev\zut, în acest an complicat, în realitate, cu o întâmplare de ziua mea, [i m-a impresionat foarte tare. Ar fi fost pentru prima dat\ în 64 de ani când nu a[ fi primit un buchet de flori. Restric]iile erau drastice, nu se circula, dar cineva a reu[it s\-mi trimit\ un buchet de flori, iri[i violet [i trandafiri galbeni, culorile mele preferate.

Eu nu m\ simt niciodat\ singur\, filmele

they will have no standard of taste.

It is a very superficial way of life, when life is not too long anyway, and if you don’t spend your life surrounded by quality…

The youths should be educated. If you launch a “classic” movie without a minimal presentation, without a catchy “hook”, they will leave the theater in the second half or they will start sending stupid text messages with abbreviations, to God knows who…

Which cineaste from the young generation do you appreciate?

Porumboiu. He has humor. I wish for him to never lose it. Humor is medicine. With it I overcome my troubles. It is the best anti-depressant. Porumboiu has the required irony… In the film “A fost sau n-a fost”, the action is set in a fake, improvised television studio, with collosal characters and wonderful dialogue, and it ends like a Christmas tree, when the lights turn on in the city.

Which movie producer do you appreciate that is Asian, of colour, female…?

Barry Jenkins has exasperated me with his movie, Moonlight, which included everything, blacks, gays, LGBT… I saw it and it bored me to death, and then I entered into a conversation with him and Cristian Mungiu for Les Films de Cannes a Bucarest. About what I was saying earlier, that you should not buy an appliance without the owner’s manual, I watched the movie again after our conversation and it didn’t seem so boring anymore. But I saw that there is no percentage of whites in the movie! What’s that about? They removed us from the percentages… I felt discriminated.

I was shocked when I learned that this year marked the first time an actress of color was nominated for best supporting role, and she was Korean. It never occurred to me that Asians were considered people of color. I never saw color in them…

And an unsung movie?

I really liked an adaptation from Dickens that went as far as the Golden Globes, but the Academy ignored it, “The Personal History of David Copperfield”, where, as we know, David Copperfield was really Charles Dickens, played by Dev Patel.

It was a film with sufficient humor, perfect for those times, and yet they chose the most sinister movies, without a drop of hope.

Which is your favorite festival?

You might as well have asked me which is my favorite child. The Psychoanalysis and Film Festival, certainly. I discovered it in London and I brought it to Bucharest and then Cluj and Iasi. It is a vintage festival. But I am vintage! I am vintage all the way! Generally, people are afraid of old things. I am happy that I have managed to tempt all generations. Children don’t come alone but with their parents. There is always at least one silent movie for which we use Radu Radescu’s concert as a score, we have cinema-concerts, we have very recent and very rare movies that you wouldn’t otherwise come across, and if you don’t have the necessary instructions, it’s like buying a new appliance without the user manual.

I want to help people navigate through difficult times. Initially, the idea was to help them discover psychoanalysis, since it was banned for 50 years during the Communist period, and so I wanted them to stop treating it as the Cinderella of the sciences. There are famous cineastes that produced masterpieces because they had mastered psychoanalysis. I try to bring them uncommon movies, and then I initiate discussions between the audience and the psychoanalyst or between the audience and the film columnist.

The “Anonimul” Festival will take place in August at Green Dolphin. What does it bring us? Do you have insider information?

This morning I talked to Miruna (e.n., Miruna Berescu, the director of the festival), and I asked her if she had any news, if she could at least give me some titles to explore, but she told me that she does not know whether there would also be indoor movie screenings apart from the outdoor ones. But this is the charm of the festival, the outdoor screenings, in the early morning when you’re tired and you wish that the sun would wait so that you could keep watching movies, one after the other, and then, only then, watch the sunrise. Time flies at Green Dolphin.

The “Anonimul” Festival is a nice gem. The idea of “isolating” people in a space destined for watching movies, following the Sundance model, is brilliant. After some years I went to Sundance for the movie Chuck Norris versus Communism. The space is vaster there, but you’re still isolated. And, like in the Danube Delta, they choose eco-friendly solutions. But it’s actually better in the Danube Delta because the weather at Sundance is cold, and I was actually there during an atypical winter. The organizers were trying to produce artificial snow with the snow machines. For fans of this kind of experience – and we can see that this year “homeless” movies and “trailer park” movies have been very warmly received –“Anonimul” is the best. There are tents and little houses just like at Sundance. In the past years people were fighting for places. There was also gossip about who was staying in the big rooms, who was staying in the other rooms… I have to admit that in the first years I hated this snobbish habit of not installing TV sets in the rooms. I know, there are lots of people who removed the TVs from their own homes, who proudly announce this deed. I couldn’t care less. I cannot live without a TV. I remember when the Vodafone foundation (whose honorary president I am) asked me

îmi ]in de urât, dar atunci a fost un buchet de flori în singur\tatea absolut\. Filmele mi-au fost cel mai bun prieten. „A film in need is a friend indeed!”, ca s\ nu zic c\ filmul la nevoie se cunoa[te! În englez\, expresia î]i induce ideea c\ filmul e prietenul t\u.

Când m-am întors de la TEDx-ul de la Ia[i, aproape plângând, [i cu gândul la prietena mea care nu mai era, primul lucru pe care l-am f\cut a fost s\ dau drumul la televizor. {i, ca s\ fie totul complet, la intrarea în which phone I wanted. I told them that I didn’t care as long as it had TV on it. And let’s not forget that TVs are useful from a number of perspectives.

Anyway, the rooms in the resort are built according to ecological, Asian models, with thin walls, which makes for very entertaining moments from an auditory standpoint, as hot as the scenes from Radu Jude’s movie but without the visuals. I remember one year when “V” was sitting in the room next to me

Acas\ la Irina-Margareta Nistor, foto: © justvision

Bucure[ti a intrat unul în ma[ina în care eram, în partea dreapt\ spate, unde st\team eu, [i m-a scuturat bine de tot. {ocul a fost foarte mare [i accidentul a venit peste vestea care m-a devastat, moartea celei mai bune prietene.

Era noaptea târziu, m-am uitat cine mai avea deschis telefonul, cu prietena mea nu mai aveam cum s\ vorbesc, evident, [i nimeni nu mai era online. {i-atunci am deschis televizorul! Nu am fost în stare s\ mai fac altceva. Televizorul m-a mai alinat.

Spune-mi ceva ce ar trebui s\ aud\ toat\ lumea!

Sper s\ m\ v\d cu to]i cu cei cu care nu m-am v\zut de un an de zile, la cinema. {i, rând pe rând, s\ m\ întâlnesc cu to]i cei vreo 3000 pe care îi am în agend\, la cinema. and one morning he came to my room, annoyed, asking me what had happened that night in my room. But the noise hadn’t come from my room but from downstairs, where “M” from TV was staying. He found himself a “girlfriend” there. I was pretty angry.

What does Green Dolphin represent for the Romanian movie industry? What distinguishes the “Anonimul” festival from other festivals?

The “Anonimul” Festival comes right after TIFF, with the difference being that at TIFF you are less isolated. At “Anonimul” you have only two choices: either you go to the movies or you go for beers. There is no alternative. I am referring to the resort to mean the screening rooms because otherwise you have the Danube Delta, the sea… Green Dolphin has a new owner, the businessman Dragos Anastasiu. What is your advice for him?

He should promote the festival more, because he talks about anything other than this festival and Green Dolphin whenever I see him on TV. I’m starting to ask myself whether he hasn’t sold the resort.

In the past year, was there something that greatly impressed you, something which could be the story for a movie?

There was a movie that many people said was just another movie. But the film critic and my mentor, D. I. Sucheanu, liked it a lot. It was called “The Loneliness of the Flowers”. I “watched” it again in real-life this year, with the occasion of my birthday and I was deeply impressed. It would have been the first time in 64 years when no one sent me flowers. There were drastic travel restrictions, but someone managed to send me a bouquet of flowers, violet irises and yellow roses, my favorite colors. I never feel alone because movies keep me company, but in this case I received flowers in a moment of absolute solitude. Films are my best friends. A film in need is a friend indeed!

When I got back from the TEDx in Iasi, almost crying and thinking about my friend, the first thing I did was turn on the TV. And, to add insult to the injury, just when we were entering Bucharest, someone crashed into the car that I was in, in the rear right quarter, just where I was staying, and it shook me pretty well. I was very shocked and the accident came on top of the devastating news about the death of my best friend.

It was late at night, I checked who was still online, I obviously couldn’t talk to my best friend, and no one was available. And then I turned on the TV. It soothed me a bit.

Tell us something that everyone should hear!

I hope to see all of those that I haven’t seen the past year, at the cinema. And, one by one, I wish to meet again all of the 3000 people I have in my phonebook.

Marcel {tef

„Odat\ ce te-ai delectat cu zborul, ajungi s\ mergi pe p\mânt cu ochii îndrepta]i c\tre ceruri, c\ci ai ajuns în în\l]imi [i într-acolo tânje[ti s\ revii.” Leonardo da Vinci

Vârful Igni[ din Mun]ii Gutâi a devenit, în ultimii ani, terenul de joac\ [i antrenament al parapanti[tilor, al pasiona]ilor de sporturi extreme din Transilvania, al iubitorilor de excursii, escalad\, hiking, enduro, off-road [i... al culeg\torilor de afine, mure sau ciuperci.

Cu parapanta pe Igni[

Când vorbim de vacan]e în ]ar\, Maramure[ul reprezint\ una dintre destina]iile preferate de români, dar [i de turi[tii str\ini care sunt atra[i, în mod special, de obiceiurile de iarn\ de pe Valea Tisei, Izei, Marei, din Depresiunea Baia Mare [i din zona Oa[ului.

C\l\torul care trece prin Baia Mare poate fi surprins de pitorescul Mun]ilor Gutåi care se pot vedea în zare [i de meterezele seme]e ale vârfurilor vulcanice „dizolvate” în multiple nuan]e de albastru, pân\ departe. Dou\ masive maiestuoase se decupeaz\ distinct, Igni[ (1307 m) [i Mogo[a (1246). De acolo, turistului coco]at, i se deschid panorame spectaculoase spre Maramure[ul istoric sau spre depresiunea ora[ului Baia Mare.

Turismul montan de var\ nu este foarte dezvoltat în Maramure[, nu sunt mul]i cei care vin aici s\-[i petreac\ concediul în mod tradi]ional, dar în\l]imile împ\durite ofer\ locuri ideale pentru plimbare, relaxare sau fotografiere.

Atrac]iile turistice sunt date de Cheile T\tarului, de vârfurile mai înalte [i de pere]ii de stânc\ de la marginile platoului vulcanic. Pescarii au motive de satisfac]ie, pe v\i se prind p\str\vi curcubeu. Aten]ie la ur[i! S\ nu da]i nas în nas cu vreo ursoaic\ cu pui!

Naturali[tii sunt r\sf\]a]ii locului, viziteaz\ mla[tinile cu turb\ în care se scald\ bivoli – mla[tini declarate rezerva]ii naturale: Iezerul Mare, Mla[tina Poiana Brazilor, T\ul lui Dumitru, Mla[tina Vl\[inescu, Vr\ticel – [i studiaz\ numeroasele specii relicte glaciare.

La baza Vârfului Igni[, se g\se[te Rezerva]ia Fosilifer\ Chiuzbaia, una dintre cele mai mari rezerva]ii de acest gen din ]ar\, unde flora fosil\ este bine conservat\.

Fac poze cu vipere negre, cu acvilele de munte care se rotesc în v\zduh [i se bucur\ de apusurile de soare întrez\rite printre vârfurile brazilor.

Vara, mun]ii sunt vizita]i [i de turi[ti cu bicicletele [i de parapanti[ti. Cea mai popular\ ramp\ de lansare pentru parapanti[ti, din Maramure[ este de pe Muntele Gutâi, Masivul Igni[. În\l]imea lui nu e mare, nu are vârfuri stâncoase spectaculoase, dar ofer\ o impresionant\ priveli[te s\lbatic\.

Masivul are altitudine medie [i este situat la circa 10 km de ora[ul Baia Mare. În zilele se-

nine este vizibil din ora[.

Masivul Igni[ nu este c\lcat de prea mul]i turi[ti, fiind mai greu accesibil, dar operatorii de telefonie care [i-au ridicat antene pe vârful muntelui au trasat un drum pietruit, care pleac\ spre vârfuri din Sta]iunea Izvoarele, bucuria posesorilor de 4x4, Off Road. Din loc în loc, p\[unea alpin\ e str\puns\ de blocuri imense, megalitice, de andezit, de pe care po]i admira panorama ora[ului Baia Mare.

În perimetrul care cuprinde arealul Igni[ului, se afl\ rezerva]ia natural\ de la Blidari, Cheile T\tarului [i platoul Izvoarele, obiective turistice vestite din Bor[a [i pân\ dincolo de Recea, în toat\ ]ara [i în toat\ lumea.

Mun]ii Gutâi sunt o grup\ muntoas\ a Carpa]ilor Maramure[ului [i Bucovinei, care apar]in de lan]ul muntos al Carpa]ilor Orientali, segmentul Vihorlat-Gutâi-Harghita, situa]i între Depresiunea Maramure[ la nord,Mun]ii }ible[ [i Depresiunea L\pu[ la est,Depresiunea Copalnicla sud [i Depresiunea Baia Mare la vest-nord-vest. La poalele lor este situat ora[ul Baia Mare.

Masivul Gutâi este acoperit cu p\duri de foioase [i conifere, iar în partea superioar\ de p\[uni. Este traversat de [oseauaSighetu

Marma]iei - Baia Mare, care se desf\[oar\ pestePasul Gutâisituat la 987 metri altitudine, respectiv de [oseauaSighetu Marma]ieiOcna {ugatag - Cavnic, pestePasul Strâmbului (Pasul Neteda).

Mun]ii Gutâi [i m\re]ia Maramure[ului se relev\ mai ales iarna, când z\pezile acoper\ întinderile de p\duri str\b\tute doar de urletele lupilor fl\mânzi.

Decolare de pe Igni[

Zborul a fost dintotdeauna un vis îndr\zne] al oamenilor. Icar [i-a f\urit aripi din pene [i cear\, Jean-François Pilâtre de Rozier[i François Laurent d'Arlandes au zburat la Paris pentru prima dat\ cu un balon cu aer cald construit de c\trefra]ii Montgolfier, Fra]ii Wright,Orville [iWilbur, au fost primii aviatori care au efectuat un zbor cu o ma[in\ de zbor, aparat mai greu ca aerul, dar, poate, cea mai proeminent\ figur\ a fost Leonardo da Vinci (1452-1519), una dintre personalit\]ile cele mai complexe ale Rena[terii, artist, arhitect, inginer, cunosc\tor al anatomiei [i fiziologiei umane, care a fost fascinat de zbor întreaga via]\. A studiat zborul p\s\rilor, a conceput ornitopterul - un aparat de zburat cu aripi batante, helicopterul - o ma[in\ de zburat cu arip\ rotativ\, precum [i o para[ut\. De la para[uta lui Leonardo la parapanta de ast\zi nu a fost decât un pas.

Platoul de pe Masivul Igni[ este o pist\ de decolare ideal\ pentru parapanti[tii încep\tori. Dac\ nu ai mai zburat cu parapanta, po]i apela la un instructor sau la o firm\ care ofer\ zbor cu parapanta în tandem, adic\ cu un instructor. Acesta va pilota parapanta în locul t\u, în timp ce tu te vei putea bucura de zbor. Transportul pân\ la locul de decolare nu se poate face altfel decåt cu o ma[in\ 4 x 4. Dac\

nu ai una, în Baia Mare vei g\si destule firme care î]i pot oferi, la pachet cu lec]iile de zbor [i transportul. Tot ce trebuie s\ faci este s\ te bucuri de zbor [i s\ faci multe poze!

Decolarea se face de pe p\[unea alpin\, potrivit\ tuturor categoriilor de pilo]i, iar aterizarea se face, în func]ie de curen]ii de aer, fie pe platoul Igni[, locul de decolare, fie pe câmpurile din Groapele Chiuzb\ii, mica localitate aflat\ la baza muntelui.

Zborul cu parapanta este un cadou perfect pe care ]i-l po]i permite în vacan]\. Nu cost\ mai mult decât zborul cu para[uta la mare, iar panorama e încânt\toare. Durata medie a unui zbor este de 30 de minute, în func]ie de condi]iile meteo [i de curen]ii de aer, care ajut\ parapanta s\ prind\ înal]ime.

O alt\ loca]ie ideal\ de zbor, apropiat\ de Baia Mare, este la Bor[a, care se afl\ la dou\ ore de mers cu ma[ina. Pe traseu po]i admira dou\ dintre cele mai frumoase obiective turistice din zon\, Cascada Cailor [i Pietrosul Rodnei.

MTB, enduro, hyking, escalad\

Zona Mun]ilor Gutâi [i platoul Igni[ sunt ideale, de asemenea, pentru practicarea motociclismului [i ciclismului de aventur\ MTB, exist\ numeroase trasee de macadam care traverseaz\ platoul montan sau poteci prin p\dure, de dificultate medie [i înalt\. Traseele de drume]ii montane de diverse lungimi sau nivele de dificultate sunt nenum\rate. Cele mai populare pornesc din Blidari (Blidari – Piatra Bulzului, Blidari – Cascada Stur, Blidari –T\ul [i Poiana lui Dumitru) [i de pe vârful Igni[ (Igni[ - Barajul Firiza, Igni[-Izvoare).

Cei care iubesc escalada au mai multe locuri unde se pot c\]\ra pe stânc\, la Lespezi, sub vârful Igni[, la Biserica Vulpii sau la stâncile din zona v\ii Stur.

Ligia {endrea

co-writing justvision