20 ROBELO INTERVIEW IRINA-MARGARETA NISTOR
„Filmele mi-au fost “A film in need is cel mai bun prieten!” a friend indeed!”
Irina-Margareta Nistor Pe Irina-Margareta Nistor am cunoscut-o acum 5 ani, cu ocazia unui interviu pe care l-am realizat pentru o alt\ publica]ie. Atunci, mi-a pus o condi]ie: s\-i spun pe nume! Doamna care a dat glas filmelor de pe casetele VHS, „vocea lui Chuck Norris”, a r\mas aceea[i [armant\, la fel de romantic\ [i fermec\toare. Nu mi-am propus un alt interviu cu criticul de film, mi-am propus o întâlnire cu o legend\ care s\ m\ inspire. Cum te-a g\sit pandemia? Cum ai trecut prin aceast\ perioad\? M-a g\sit plin\ de entuziasm, aveam o gr\mad\ de drumuri de f\cut, în România [i în str\in\tate. Dar nu m-am deprimat prea tare. Cei care nu m\ cunosc î[i închipuie c\ interdic]iile de c\l\torie mi-au limitat vacan]ele. Dar eu nu am vacan]e! Mi se pare o pierdere de vreme s\ stai pe plaj\! Lumea nu în]elege. Eu c\l\toresc din punctul A în punctul B doar pentru a merge la cinema! Timpul a trecut pu]in altfel în perioada aceasta. Pentru mine n-a fost o tragedie! Am tradus dou\ piese de teatru, am intrat pe la o gr\mad\ de televiziuni, pentru c\ lumea nu î[i dorea altceva decât liste de filme. A fost exact ca atunci când te duci în vizit\ la cineva, iar acolo întâlne[ti un doctor c\ruia îi spui c\ te doare [i pe tine în partea dreapt\, în partea stâng\...ceri o consulta]ie – doar c\ mie chiar îmi face pl\cere s\ recomand pelicule. A[a a fost [i cu mine, toat\ lumea care m\ prindea, m\ întreba ce filme s\ mai vad\. Pentru mine pandemia a însemnat o a doua perioad\ de interdic]ii. Pân\ la 32 de ani nu am putut s\ c\l\toresc din cauza lui „nea Nicu”, dup\ aceea a dat Dumnezeu s\ pot c\l\tori [i am c\l\torit, cât m-a ]inut buzunarul, sau mai bine zis sponsorii, dup\ care am mai avut o pauz\ de câ]iva ani, când mama mea a fost foarte bolnav\, iar ulterior am început din nou s\ c\l\toresc foarte mult. Acum pre]uiesc mai mult lucrurile pe care le-am avut. Într-o zi am g\sit un bilet de cinema de la festivalul de la Berlin. Nu l-
am mai aruncat, l-am pus de-o parte... Aveam impresia c\ nu voi mai ajunge niciodat\ acolo... În octombrie, am reu[it s\ merg la Lyon, la Festivalul Lumière, s\ v\d ni[te filme dintre cele selec]ionate la Cannes-ul care nu s-a mai ]inut. Am prins totul pe ultima sut\. Vineri s-au închis cinematografele, iar sâmb\t\ aveam avion spre România. Am stat cu sufletul la gur\, zborurile se anulau pe band\ rulant\. Am acolo o prieten\ foarte bun\, care are un b\ie]el [i care mi-a zis: nu-i nimica, drag\, stai la noi [i îl înve]i pe Horia engleze[te. Ca s\ zic a[a, îmi g\sisem de lucru! De vreme ce am f\cut traducere [i adaptare la filme atâ]ia ani, m\ adaptez lesne cam la orice. Dar filmul? Cum s-a sim]it în pandemie? Industria a fost mai creativ\? Sau dimpotriv\? Cred c\, la început, toat\ lumea s-a plâns. {i nu m\ refer doar la România. Toat\ lumea avea impresia c\ e locul [i momentul potrivit s\ se plâng\. Dar a fost doar o mic\ pauz\. Astfel de pauze au mai existat în istorie, nu atât de absolute, dar au existat [i în timpul r\zboiului. Cinema-ul a existat [i în Primul R\zboi Mondial [i în al doilea, chiar [i la noi. Din acest punct de vedere avem un decalaj foarte mic fa]\ de cinematografia universal\. Acum, toat\ lumea s-a apucat s\ fac\ filme despre pandemie. Au sim]it nevoia s\ se uite în oglind\ [i s\-[i fac\ un fel de jurnal, dar nu cred c\ cinefilii au nevoie de a[a ceva, adic\ s\ retr\iasc\ momentele grele.
How did the pandemic find you? How did you navigate through these times? Full of enthusiasm. I had lots of engagements, both in Romania and abroad, but I wasn’t too disappointed. Those who don’t know me imagine that travel restrictions have interfered with my holiday plans. But I don’t go on holidays! For me sunbathing is a waste of time! People don’t understand. I travel from A to B only to go to the cinema! Time went by a bit differently during this period. It wasn’t a tragedy for me! I translated two theater plays and worked with dozens of television stations, because people wanted nothing but movie recommendations. It’s like when you go visit someone and there is a doctor there whom you tell that you have a pain on your right side, on your left side, and you ask for a consultation. But I actually like to recommend movies. And that’s how it was with me, everyone who got hold of me was asking me what to watch. For me the pandemic meant a second row of interdictions. Until I was 32 years old I couldn’t travel because of Ceausescu. Then, God gave us the chance to travel, and travel I did, for as long as my – or my sponsor’s – pockets could take it. Subsequently, I took a break for a few years, when my mother was very ill, and then I resumed travelling. Now I am more grateful for the things I took for granted. One day I found an old cinema ticket from the Berlinale, and I did not throw it away as usual. I kept it as I had the impression I would never have the chance to come again. In October, I managed to go to the Lu-
