6 lei : ţ e nr.24 Pr 2009
În perioada Evului Mediu, fiecărui sistem de conducere specific unui stat îi era asociată o anumită virtute. Monarhia era astfel considerată drept cea mai nobilă dintre toate, dominată fiind de un puternic spirit al onoarei. Începuturile regalităţii în ţara noastră sunt din acest motiv cu atât mai interesante cu cât dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, din care face parte şi regele Carol I, a contribuit la răspândirea renumelui României, aflate încă la începutul dezvoltării sale.
Carol I, primul rege al României
Carol, principe de Hohenzollern, a avut cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti. Timp de 48 de ani (10 mai 1866 - 27 septembrie 1914), acesta a condus statul român prin numeroase transformări şi i-a consolidat poziţia pe plan internaţional. Carol I s-a născut la Sigmaringen, în Germania, la 10 aprilie 1839 într-o familie de prinţi: Karl Anton şi Josephine. Terminându-şi studiile secundare, îmbrăţişează şcolile militare (de cadeţi din Minister şi Artilerie de geniu din Berlin), făcându-se remarcat ca locotenent în războiul austro-germano-danez. Este adus în ţară după abdicarea silită a lui Al.I. Cuza, prin voia întregului popor, care, în aprilie 1866, votează pentru ca la conducerea ţării să fie numit un principe străin. Este adus din Germania cu sprijinul omului politic liberal Ion C. Brătianu, fiind obligat să călătorească deghizat din cauza conflictului dintre Germania şi Austria. Soseşte în Bucureşti la 10 mai 1866 şi este aclamat de mulţimi entuziaste. La primirea titlului de domnitor al Principatelor Unite, rosteşte în limba fanceză: „Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile şi integritatea teritorială”.
În slujba naţiunii
Instalarea sa la conducere marchează şi momentul adoptării primei Constituţii mai longevivă şi democratică (la acea vreme) şi totodată cel mai important proiect Moralitatea impecabilă, formaţia severă şi disciplinată îl fac să-şi respecte cu stricteţe de aprecierea poporului în timpul lungii sale domnii. La numai un an de la venirea sa la conducere, mai exact la data de Deputaţilor a proclamat independenţa de stat a ţării faţă de Turcia. Poporul a cu un entuziasm nemaiîntâlnit, saturat de cele cinci secole de asuprire. Independenţa trebuia întărită şi apărată pe câmpul de luptă. Momentul iulie când balanţa victoriei în războiul ruso – turc era în favoarea turcilor.
... ca rege
18
româneşti (1 iulie 1866), cea politic al domnitorului. jurământul, bucurându-se 9 mai 1877, Adunarea primit acest eveniment
... ca soldat
... cu regina Elisabeta la Sinaia
decisiv a venit în Din această cauză,
marele duce Nicolae, comandantul Rusiei, a solicitat ajutorul armatei române, oferind comanda supremă a armatelor ruso - române principelui Carol. Luptele de la Plevna, Griviţa, Smârdan au rămas în amintirea colectivă drept cele mai strălucite victorii ale armatelor române, iar în tot acest timp Carol a dat dovadă de respect faţă de ostaşi şi spirit de sacrificiu (locuieşte în cort la Parodim). Stârneşte prin bravură admiraţia ostaşilor şi prin capacitatea de bun strateg spaima duşmanului. Îşi conduce în luptă poporul asemenea domnitorilor care au luptat la Rovine, Vaslui, Călugăreni. Eroismul legendar al ostaşilor si al ofiţerilor, precum şi înaltele virtuţi morale ale domnitorului au fost imortalizate pe pânzele pictorilor Nicolae Grigorescu, care a însoţit ca reporter armata pe câmpul de luptă (vezi capodopera „Atacul de la Smârdan”), Sava Henţia, Carol Pop de Satmari şi în poeziile lui Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Al. Macedonski. Câştigându-şi independenţa, România este proclamată REGAT şi în martie 1881 Carol devine REGE.
preocupat de modernizarea Bucureştiului (ce îşi câştigă astfel şi renumele de Micul Paris) şi a României. Întreaga naţiune a fost condusă de rege spre cultură, cultul valorii, redescoperirea tradiţiilor specifice româneşti, recondiţionarea monumentelor moştenite. Modernizare şi dezvoltare economică fără precedent Când mergeţi să vizitaţi biserica Cultura si educaţia deosebite l-au făcut pe rege să aprecieze şi să ridicată de Meşterul Manole la porunca promoveze elitele de care România n-a dus niciodată lipsă şi, de asemenea, să voievodului Neagoe Basarab, vă puteţi aminti se înconjoare de personalităţile remarcabile ale acelor vremuri. că primul rege al României a refăcut această Geniul arhitectonic şi ingineresc din timpul domniei lui este şi astăzi minune arhitecturală în urma unui incendiu mărturie prin podul de cale ferată ce traversează Dunărea între Feteşti şi devastator, sprijinit fiind de arhitectul francez Cernavodă, la acea vreme cel mai lung din Europa, construit de ilustrul André Lecomte du Noüy şi de arhitectul român constructor Anghel I. Saligny. Acelaşi A.I. Saligny construieşte pentru prima Nicolae Gabrielescu. oara in lume silozuri din beton armat la Brăila şi Galaţi. Sub atenta îndrumare Păşind în biserica împodobită cu picturi a regelui, portul de la Constanţa este modernizat, iar drumul de la Cernavodă şi odoare aurite dăruite de rege, plecaţi-vă şi spre portul Constanţa este scurtat cu aproximativ 400 km. rostiţi o rugăciune lângă locul unde şi-a găsit Intenţiile lui Carol au mers chiar mai departe: sunt alcătuite planurile liniştea veşnică primul nostru rege! unui canal, un al patrulea braţ al Dunării, plan abandonat ulterior din cauza N-a fost român, dar, cu toate acestea, i-a costurilor de nesuportat pentru ţară la acel moment. Realizarea iubit, apreciat şi înălţat pe românii vremurilor canalului se face însă în perioada 1949 - 1984 cu deţinuţii lui mai mult decât oricare altul. politici ai închisorilor comuniste. înv. Olguţa Marin Numele Castelului Peleş este poate cel mai des asociat regelui. Acesta a fost construit la dorinţa lui Carol I şi a reprezentat Scaunul Familiei Regale. Clădirea Universităţii din Iaşi şi a celei din Bucureşti au fost modernizate în timpul acestuia, iar Ateneul Roman îşi datorează existenţa regelui atât de mult eşti - gravură Intrarea lui Carol în Bucur
Statuia originală, distrusă de comunişti Bucureşti - Biblioteca Universitară
19