cu
ha iE mi n es
La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Mi „L a
Douã comete prof. Mariana Osman Space Academy for Educators
”– ua a e st
Cometa McNaught fotografiată la răsăritul Soarelui la Observatorul Paranal din Chile - 1 ian 2007
Anul acesta vom putea urmări cu ochiul liber pe cerul nopţii apariţia spectaculoasă a două comete: C/2011 L4 sau PANNSTARRS- în perioada: februarie – aprilie 2013 şi C/2012 sau ISON în perioada: august 2013-ianuarie 2014.
Cometa Tempel
Despre comete... În trecut „stelele cu coadă” erau considerate aducătoare de dezastre și produceau panică în rândul oamenilor. Chinezii le considerau „curieri cereşti” ce întreţin legătura între provinciile cerului. Până la I. Newton şi E. Halley nimeni nu ştia de unde vin şi unde se duc. Astăzi se ştie că sunt rămăşiţe de la formarea sistemului solar, un fel de „deşeuri cosmice” şi până în septembrie 2012 au fost „inventariate” 3158 de comete, dintre care 265 periodice. După unele observaţii ştiinţifice, cometele provin de undeva de la periferia sistemului solar, din Norul Oort (după numele savantului care a emis ipoteza), iar numărul lor este estimat de astronomi la 1011 – 1015. Ele au mase mici în comparaţie cu masa planetelor, iar mişcarea lor este puternic influenţată de aştri din vecinătatea Soarelui. Cometele produc un spectacol ceresc impresionant când intră în Sistemul Solar. Ele sunt alcătuite din nucleu, coamă şi cozi lungi, strălucitoare. Cometele au formă neregulată şi seamănă cu „un bulgăre de zăpadă şi noroi”. Noroiul este format din particule mici de praf de rocă. Zăpada este formată în special din apă îngheţată, bioxid de carbon, monoxid de carbon, metan, amoniac sau compuşi organici complecşi. În cea
44
mai mare parte a existenţei ei, o cometă este îngheţată şi inactivă. Ea devine activă odată cu creşterea temperaturii. Când cometa ajunge mai aproape de Soare, bioxidul de carbon şi monoxidul de carbon îngheţate din nucleul ei trec din stare solidă, în stare gazoasă, adică sublimează. Odată ce cometa ajunge în apropierea planetei Marte, temperatura este suficient de mare astfel încât apa să se evapore, la rândul ei. Nucleul începe să fie înconjurat de un nor sferic de praf şi gaz care se măreşte şi care se numeşte coamă. Când o cometă se apropie de Soare, dezvoltă două cozi. Coada curbată este formată din praf împins de radiaţia solară. Coada dreaptă este din gaz ionizat care a fost transportat din coamă de vântul solar. Traiectoriile cometelor sunt alungite. Cea mai mică distanţă la care cometele se află faţă de Soare se numeşte periheliu. În această poziţie, temperatura, strălucirea şi lungimea cozilor au cele mai mari valori. La fiecare trecere prin dreptul Soarelui, masa cometei scade. După ce se îndepărtează de Soare, strălucirea ei scade treptat şi cometa devine din ce în ce mai puţin vizibilă. Ea se deplasează înapoi, de unde a venit, în centura Kuiper sau în norul Oort care se află la marginea Sistemului Solar.
pe cer în 2013 2013-„întâlnire de gradul 2” Pe 6 iunie 2011, astronomii de la Universitatea Hawaii din Manoa au anunţat că au descoperit o cometă aflată la 1,2 miliarde de kilometri de Soare. Confirmarea a venit a doua zi, aşa că numele pe care l-a primit a fost C/2011 L4 sau PANNSTARRS. Cometele poartă de obicei numele celor care le-au descoperit, dar în acest caz a fost implicată o întreagă echipă de observatori, informaticieni şi astronomi. Prin urmare, s-a decis ca această cometă să aibă acelaşi nume cu telescopul prin care a fost observată: PANNSTARRS - Panoramic Survey Telescope And Rapid Response System situat pe vulcanul Haleakala din insula Maui, Hawaii. Începând cu 13 februarie, cometa va putea fi observată prin telescoape mari. Pe 5 martie se va afla cel mai aproape de Pământ, la 1.650.000 Km, adică puţin mai departe decât este Soarele faţă de noi. De-a lungul lunii martie, cometa se va vedea pe cerul emisferei nordice, puţin deasupra orizontului, la vest, după apus. În acest timp, cometa va avea cea mai mare coadă de praf şi va putea fi observată cu ochiul liber. Pe 10 martie va fi la cea mai mică distanţă faţă de Soare, adică la periheliu şi va fi la fel de luminoasă ca stelele Arcturus, Vega sau Capella. Pe 12 martie, cometa se va afla foarte aproape de secera subţire a lunii, în dreapta ei. Va putea fi văzută foarte clar, cu ochiul liber din locuri cu cer curat, lipsit de poluare luminoasă. În caz contrar, se recomandă utilizarea binoclului sau a telescoapelor mici. Apoi, va scădea în strălucire pe măsură ce se va depărta de Soare, și va putea fi văzută cu ajutorul telescoapelor mici. Cometa PANNSTARS este considerată a fi o cometă neperiodică. I-a luat probabil milioane de ani să vină până la noi din marele nor Oort care înconjoară Sistemul Solar. Aşa că sigur este o şansă unică în viaţă să vedem acest eveniment astronomic. A doua cometă vizibilă în 2013 este C/2012 S1 sau ISON. Ea a fost descoperită de doi astronomi amatori : Vitali Nevski din Belarus şi Artyom Novichonok din Rusia pe 27 septembrie 2012, cu ajutorul unui telescop cu oglindă, având diametrul de 0,4m, de la observatorul ISON-International Scientific Optical Network- lângă Kislovodsk-Rusia. În momentul respectiv cometa era între Saturn şi Jupiter. Când va trece pe lângă Marte, sondele spaţiale care orbitează acestă planetă precum şi roverele de la sol vor putea trimite pe Pământ fotografii ale acestei comete. Pe toată durata deplasării cometei, astronomii din lumea întreagă vor putea face observaţii pentru a înţelege mai bine din ce sunt alcătuite aceste corpuri cereşti. Cometa va deveni vizibilă pentru telescoapele mici şi chiar pentru binocluri în august şi septembrie 2013. În octombrie, o vom vedea cu ochiul liber în dreptul constelaţiei Leo. Va trece mai întâi prin dreptul celei mai strălucitoare stele din Leo: Regulus, apoi prin dreptul planetei Marte. Aceste două repere vă vor ajuta să localizaţi cometa, care îşi va mări luminozitatea în luna octombrie şi va deveni şi mai strălucitoare în noiembrie, când va ajunge la periheliu, la 1,2 milioane de km de Soare, pe 28 noiembrie. Veţi vedea ISON lângă steaua Spica şi planeta Saturn care vor fi în constelaţia Virgo (Fecioara). În decembrie, cometa va putea fi văzută atât seara, după apusul Soarelui cât şi dimineaţa, înainte de răsărit. Ea va fi la fel de strălucitoare ca Venus şi ar trebui să aibă o coadă lungă spre sfârşitul anului 2013. Sperăm să vedem cometa şi în ianuarie 2014, când va fi aproape de steaua Polaris, după calculele astronomilor. Mulţi sunt curioşi să ştie cât de strălucitoare va fi cometa şi cât de lungi vor fi cozile ei. Vom avea de aşteptat până atunci şi nu va trebui să ratăm observarea acestui fenomen spactaculos. Cometele sunt misterioase: ele apar pe neaşteptate şi dispar apoi, poate pentru totdeauna.
anatomia unei comete Observatorul PS1de la Haleakala, Maui chiar înainte de răsăritul Soarelui
Cometa Halle - Bopp
Imaginea cometei ISON obţinută în septembrie 2012
Poziţia cometei ISON pe18 dec 2013 Surse: www.nasa.gov www.astro-urseanu.ro/comete.html
Puteţi vedea unde se află cometa ISON pe traiectoria sa în fiecare zi din 2013 şi 2014 accesând adresa: http://ssd.jpl.nasa.gov/sbdb.cgi?sstr=C%2F2012%20S1;orb=1;cov=0; log=0;cad=0#orb.
45