nr. 43
2012
7.5 PreĹŁ:
lei
Ã
AT VI D
E
L STI
Generaţia voastră află, de cele mai multe ori din cărţi sau din articole vechi de ziar că, dacă un pantof se deteriorează îl poţi duce la cizmar, că, dacă ceasul cumpărat din banii din puşculiţă se strică, mergi la ceasornicar, o masă primită de la bunica poate fi recondiţionată la tâmplar… Şi tot aşa, aflaţi despre oameni care fac meserii pe care le putem numi astăzi pe cale de dispariţie. Modelul de educaţie din ultimii ani pare a-i îndepărta pe tineri de meseriile adevărate, de munca ce ţine, mai ales, de îndemânare, dar şi de ani buni de practică. În prezent, voi, tinerii – sau majoriatea tinerilor – doriţi să fiţi vedete de cinema, medici, profesori, astronauţi ş.a.m.d.. Puţini dintre voi vă gândiţi că puteţi fi agricultori, zidari, tâmplari, ceasornicari, brutari etc. Este trist, pentru că nu toţi copiii pot deveni ziarişti, actori… sau orice meserie care cere o diplomă universitară. Dar, şi mai trist este că mii de tineri au o diplomă sau chiar două de la facultate şi nu au unde lucra sau fac meserii care nu îi definesc.
Profesoara de economie şi educaţie antreprenorială Ecaterina Botez reuşeşte, predând la trei colegii bucureştene („Elena Cuza”, „Gheorghe Lazăr” şi „Emil Racoviţă”), să îşi formeze elevii în spiritul muncii. Cu tinerii de la aceste colegii, Ecaterina Botez a realizat din 2002, după un program de pregătire în antreprenoriat la Junior Achievement-România, zeci de firme ale elevilor: „În munca mea am fost motivată de entuziasmul adolescenţilor, de implicarea lor deosebită şi de rezultatele obţinute — 10 premii naţionale la Compania anului, Să fii lider, Etica în afaceri — şi multe premii la secţiuni precum inovaţie şi creativitate, plan de afaceri, marketing, responsabilitate socială etc”.
Prin intermediul unui program numit „Compania”, elevii realizează produse sau servicii reale, însă învaţă şi partea teoretică referitoare la marketing, producţie, resurse umane — termeni moderni pe care tinerii îi pot folosi, dacă doresc să îşi deschidă propria afacere. Ecaterina Botez crede că programele simulează şi pun probleme reale de afaceri, în care elevii se transpun cu multă plăcere: „Munca în echipă îi stimulează la o participare vie, activă şi eficientă. Mă număr printre cei care consideră că salvarea economiei noastre va veni de la aceste iniţiative antreprenoriale din care se vor naşte numeroase IMM-uri apreciate de Uniunea Europeană şi de multe ţări cu economie dezvoltată.” Alina Stroe are 32 de ani. A respectat toată ordinea şcolii de bază – grădinţă, şcoală generală, liceu, bacalaureat, facultate, „n” cursuri în diverse domenii, iar acum face ce îi place, graţie afacerii pe care a deschis-o anul trecut — face torturi! Dar, pentru a ajunge aici, Alina Stroe a parcurs un drum foarte lung, fiind urmată de cuvintele mamei sale: „Toate se fac la timpul lor — şcoala, meseria, familia. Nu degeaba zice mama — învaţă, te distrezi mai târziu mai bine. Pune-ţi bazele de mic şi te vei bucura când vei fi mare!” După ce a urmat liceul în Bucureşti şi a intrat la ASE, Alina a plecat în Germania. Acolo a intrat la o facultate de economie, profilul management turistic. Alina povesteşte cum în cei patru ani a învăţat, pe lângă teorie, practică, adică şase luni de muncă zilnică. Ea crede că acea perioadă a reprezentat „o ocazie unică, în care îţi poţi face o idee despre mediul în care ai să lucrezi cândva. Primele mele 6 luni de practică le-am făcut într-o brutărie foarte cunoscută în sudul Germaniei. Am făcut de toate — prăjituri, sandvici-uri, mini-pizza, pâini, tarte, vândut, calculat necesar comenzi, servit clienţi la masă, spălat geamuri, spălat toaleta. Nimic de care să îmi fie ruşine. În fiecare zi, la 5 dimineaţa, eram la metrou, pe trotinetă, la 5:30 în faţă la «backerei» — brutărie. Toţi colegii mei de facultate, nemţi şi străini au trecut prin acelaşi program. Mulţi dintre ei au ajuns, mai târziu, mari directori.”
16
După cum vedeţi, în Germania — şi la fel este şi în alte state din Europa sau America la facultate, unde la final obţii o diplomă importantă, care îţi deschide uşi şi nu te ţine acasă, munceşti cu adevărat, pe
lângă partea de teorie, unde studiul este la fel de important. Ca şi mulţi dintre colegii ei străini, Alina a ajuns un om de succes după facultate, lucrând, mai întâi în Germania, apoi ca manager la un hotel din Spania şi apoi din nou la München. A ales Spania şi a condus o afacere de familie în domeniul construcţiilor, apoi s-a întors în ţară, unde, alături de soţul său, absolvent al facultăţii de construcţii din München, a deschis două cafenele în Centrul Istoric. Oricine s-ar fi oprit aici, însă ambiţia a dus-o mai departe, către alte cursuri — de croitorie, dactilografie, cofetărie sau fotografie. Iar bucuria de a face torturi a transformat-o în afacere: „Am început uşor, nevrând să aibă ca principal scop profitul, ci să fie, aşa cum am vrut, ceva din pasiune şi plăcere. Mi-am căutat angajaţii pe măsură, aşa încât să se creeze un mediu de lucru plăcut. Am reuşit să petrecem câteva luni pline de bună dispoziţie, dulci, să fim plăcut surprinşi de foarte mulţi clienţi mulţumiţi într-un timp foarte scurt.” În ce constă, de fapt, afacerea Alinei: pe site-ul www.tortdesign.ro primeşte comenzi de torturi şi, mai nou, şi alte prăjituri. Aşadar, cei care iubesc computerele ar putea prelua ideea Alinei, dar pentru alte domenii, nu? Faptul că torturile sale sunt gustoase, iar serviciile de calitate, îi aduce tot mai multe comenzi. Are două angajate, pe care le consideră profesioniste şi le respectă pentru ceea ce fac. Alina spune că nu poţi începe o afacere fără să ştii tu însuţi ce trebuie controlat, de aceea cursul de cofetari şi diploma obţinută, recunoscută de Ministerul Muncii, au fost necesare: „România se confruntă cu o lipsă şi cu o mare depreciere a şcolilor de meserii. Importanţa dată, atât ca elev, cât şi de profesori, acestor şcoli, este infimă. A devenit o ruşine să muncim? Meseriile în străinătate sunt foarte apreciate şi bine plătite. Important este ca toţi cei care aspiră la un job în afară, bazat pe meseria lor, trebuie să ştie că doar dacă aici sunt buni în ceea ce fac, vor reuşi acolo. Şi la noi, şi la străini, meseria bine făcută este apreciată. Nu toţi intelectualii ştiu meserie, dar toţi intelectualii apreciază un om care ştie ce face şi despre ce vorbeşte în meseria lui.” Prin urmare, să munceşti — aceasta este cheia spre o viaţă frumoasă. Doamna Ecaterina Botez este un dascăl „altfel” şi crede că tinerii trebuie să înveţe să îşi conducă propria afacere, fiind ajutaţi însă: „Consider că ar fi necesar crearea unui Centru al iniţiativelor antreprenoriale la nivel naţional care să consilieze şi să orienteze oamenii în mod competent şi responsabil în domeniul antreprenoriatului.” Alina Stroe se bucură că are clienţi mulţumiţi, fiecare comandă i se pare o provocare, iar îndemnul ei pentru tineri este să nu se sfiască să aleagă o meserie:
„Nu vei auzi niciodată un străin să se ruşineze că este la o şcoală profesională. Noi, aici, în schimb, suntem toţi la facultate. Trebuie să ne întrebăm la ce foloseşte această facultate în final. Dacă aş fi făcut în cei patru ani o meserie, cât aş fi ştiut acum? Trebuie să scăpăm de complexul generaţiei: a munci e COOL, a şti că poţi vorbi despre ceva cap-coadă, că ştii tu cum se face o prăjitură, o fustă sau monta o priză, e cool. A face o facultate după care să nu ai habar de nimic, pentru care să mai şi plăteşti o grămadă de bani e UNCOOL, îţi furi singur pălăria. Scopul nu e să avem diplome, ci să şi facem ceva cu ele, să rămâi cu ceva după.” Constanţa Comănici
17